NOUA REVISTA
R O MÂNĂ
ABONAMENTUL:
In România un an.........io lei
' 11	şease luni......6 ,,
In toate (firile uniune! poştale un an ia ,, m i	,,	i, şease luni 7 ,,
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Bulevardul Perdinand, 55, — Bucureşti
POLITICA,.LITERATURA, ŞTIINŢA ŞI ARTA
APARE ÎN FIECARE DUMINICĂ
DIRECTOR:
C. RĂDULESCU-MOTRU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
UN NUMĂR:
25 Bani
Se găseşte cu nuuiărtil la principalele Hbrfiw si la
depozitari de‘ ziare
a pagină
No. 25.
Fi VIII Expoziţie
DUMINICĂ 29 MARTIE I909
anuală a Tinerimei artistice
L.	BfiCMELIN.—fi VIII Expoziţie anuală a Tinerimei artistice (cu 33 reproduceri de pe operile fi. S. R. Principesei Maria a României şi a D-lor Aricescu, Artachino, Basarab, Brâncuş, D-na Cuţescu-Stork, Harlescu, Kimon Loghi, Lukian, Mihăilescu, Mirea, Murnu, Pătraşcu, Spaethe, Ste--	•	riadi, Storck, Strâmbu şi Vermont).
TH. fiMAN.—Surpriza, Dorinţa (Poezii inedite).
A OPTA EXPOZIŢIE DE PICTURA Şl SCULPTURA A SOCIETĂŢI TINERIMEA ARTISTICA SUB ÎNALTUL PATRONAGIU AL A. S. R. PRINCIPESA ROMÂNIEI.
PALATUL ATENEULUI. BUCUREŞTI
15 MARTIE —15 APRILIE 1909
RRTIŞTII EXPOZANŢI

Aricescu Constantin, Str. Râureanu, 3.
Artachino, C. A. Rosetti, 8.
Baltazar Apcar, Str. Aureliu, 8.
Basarab Ludovic, Str. V. Alexandri, 6.
Brancusi Constantin, 54 rue de Montparnase, Paris. Cuţescu Cecilia, Bul. Colţei, 35.
Cabadaef D.
Dumitriu G.
Fey-Rne Mărie.
Fhocas U.,'Vila Garoflid, Sinaia.
Gogu Maria, Calea Moşilor.
Gaiger h.
Harlescu Dimitrie, Bârlad, Str. Mitrea. haberl, Miinchen.
Henţia Alex., Calea 13 Septembre, 85. loanid Pândele.
loanid Ionel, Şerban-Vodă, 144.
Iliescu R.	.
Kimon Loghi, Wiena, TX., Nussdorferstrasse No. 8. Luchian St., Şoseaua Col. Mih. Ghica, 24.
Luncan I. C.
Manea Grigore.
Mihăilescu Alex., Str. 13 Septembre 85.
Mirea G. D., Şcoala de Bele-Arte.
Marin F.
Murnu Ari, Str. Câmpineanu, 46.
Miitzner S., Calea Victoriei, 98.
Mirea D., Str. Spitalului 91.
Petraşcu G., Calea Victoriei 103.
Popescu Ştefan, Răduccşti, jud. RâmniculiSărat. Popescu Pjavel.
Paciurea Dumitru, Str. Diaconeselor, 3.
Roşea H.
Ravici. •
Schmith O.	•
•	•
Steriadi Jean Alex., 16, Brezoianu.
Sofronie Constantinescu.
Stoenescu M.
Stoica D.
Strâmbu lp., 7, Str. Avedic.
Spaethe O., 7, Str. Avedic.
Storck Jean.	.
Storck Fr., 13§,. Cjalea Griviţa. ,	'	,
Sperlich E.
Şirato Francis, Str. Cazârmei, 23.
Teodorescu Sion.	‘
Vermont N., 59, Bd. Maria.
A VIII EXPOZIŢIE ANUALĂ A TINERIMEI ARTISTICE
Sunt opt ani de când s’a înjghebat această mică şi harnică falangă de artişti, a cărei lozincă este să înălţe cât mai sus drapelul artei.
La început era vorba de a grupă numai pe adepţii şcoalei noi şi a celei secessioniste, căci membrii fondatori ai societăţii erau mai toţi foşti elevi ai Miinchenului. Aceasta ar fi alcătuit o bisericuţă cam exclusivistă şi A. S. R. Principesa României, n’a luat societatea sub înaltul şi bine-voito-rul Ei patronagiu decât cu condiţia ca să-şi lărgească cadrul şi principiile, ceea ce s’a şi întâmplat cu vremea. Acum societatea nu numai că numără mai mulţi societari noi—tineri recruţi—dar «a a deschis porţile ei unor expozanţi asociaţi, cărora le-q spus:
«dignus est intrare in nos-tro docto corpore». S’a mai produs apoi o altă schimbare, care din an în an devine mai simţită la expoziţiile pe cari Tinerimea artistică le organizează. E vorba de anume contraste, cari erau prea izbitoare la început şî cari par că dispar încetul cu încetul. Acum şease sau opt ani se expuneau la Ateneu, opere realiste, după tradiţie, peisagii, scene de genre, naturi moarte alături de fanteziile cele mai eterice şi cele mai idealiste; studii zugrăvite cu măestrie lângă [schiţe şi bucăţi de plein-air, şi de pictură în pete extravagantă.
Azi asemenea antiteze sunt mai puţin vădite, fie pentru că cei înapoiaţi s’au alipit la mişcarea modernă, fie pentrucă cei noi au mai lăsat la o parte exagerările.
Nimic mai natural, de altfel Nu se poate ca în timp de opt ani un artist să nu-şi schimbe felul său de a lucră. Cât despre mine, nu m’aş pu-teâ plânge de aceasta.
Dar dacă în artă eşti în totdeauna urmaşul cuiva, dacă eşti în totdeauna elevul unei şcoale sau al unui maestru, tinta însă este să izbuteşti a fi unicul şi adevăratul autor al operei tale, desprinzându-te puţin câte puţin de toate formulele şi lanţurile cari te înconjurau.
- Să fii tu însuţi» iată la‘ce trebue să tindă fiecare, după puterile şi mijloacele sale, rostind,— cu tot atâta mândrie şi modestie ca şi poetul:
Mon vetre n’est pas grund, mais je bois dans mon verve.
Secessioniştii au avut fericita idee de a grupă în expoziţii,—pe cât eră cu putinţă—operele unui artist pe acelaş panou şi Tinerimea artistică a făcut foarte bine adoptând-o. Graţie acestei | dispoziţii poţi să-ţi dai mai bine seama de intensitatea talentului fiecăruia.
* *
Vom străbate sala cu catalogul în mână şi vom însemnă impresiile, şi părerile noastre, din cari se va desprinde deîa sine caracterul individual, trăsătura caracteristică a fiecăruia dintre expozanţi.
Datoria mea de critic îmi dă plăcutul prilej de a aduce dela început omagiile mele A. S. R. Principesei Maria a României, înalta Protectoare a Ti-nerimei şi a atâtor altor opere frumoase.
Sunt opt ani de când, cu graţia şi devotamentul unei zâne bine-făcătoare, măreşte strălucirea sa-Ioanelor Tinerimei, expunând câteva din operele sale.
Anul acesta putem admiră Albumul Casei Princiare, care cu devizele, sentinţele, citaţiile sale în versuri sau proză, constitue o carte de aur, a înţelepciunei şi meditaţiei, — iar graţie gingaşe-
NOtîA REVISTĂ ROMÂNĂ
3§8
lor flori care-i împodobesc filele formează. H o r-tus deliciarum a unei flori decorative dintre cele mai alese.	'
A revărsă farmecul şi strălucirea corolelor pe'o foae albă, plină de simboluri sugestive, a stilizâ crinii, anemonele, crizantemele, stânjeneii, şofranii fără
A. S. R. PRINCIPESA MAR1A
a le ştirbi nimic din frăgezimea şi strălucirea lor înăscută, nu-i o operă de artă uşor de executat. Şi cu toate acestea o veţi întâlni realizată în fie ce aquarelă a acestui prea frumos album în care se aplică, se înclină, se îndreaptă, se înlănţue, se resfiră, se îmbină frumuseţile acelor flori biblice, a căror măreţie nu egalează nici pe a lui Solomon în toată splendoarea sa.
Dar n’am terminat. A. S. R. mai expune şi un admirabil leagăn în stil bizantino-român, a cărui corectitudine mulţi arhitecţi ar puteâ-o invidia şi care denotă că autoarea posedă pe lângă mult gust şi eleganţă, şi cunoaşterea desăvârşită a istoriei artelor.
Lângă acest leagăn este o albie, cu motive româneşti, — care a fost dăruită de D-na General Candiano A. S. R. Principesei Maria, cu ocazia naşterei Principesei Ileana. Şi aceasta este o lucrare destul de interesantă. *
*
*
E de mult de când cunoaştem peisagiile D-lui Rricescu, peste cari pluteşte o vagă melancolie: apusurile de soare aurite în mijlocul copacilor, pe locuri liniştite; zorile argintii pe livezile sau pe prundul râurilor; câmpiile deşerte şi pline de tristeţă t.oate acestea nu’s lipsite de o oarecare poezie contemplativă şi lirică. Dar mi se pare că pictorul punea mai multă măreţie, mai multă generozitate altă dată şi după ce l-am lăudat atât odinioară pentru nota sa originală, îmi iau voia azi să-i atrag atenţia asupra povârnişului pe care e gata să alunece şi care-1 va duce dela peisagiile de acum la peisagiile de bomboniere, fabricate în casă.
D-l flrtachino, expune două nuduri, cunoscute de mult. Modelul în repaos nu-i lipsit nici de calităţi, nici de defecte, fără ca primele să ne despăgubească de secundele. Câteva. părţi bine modelate, forme de un frumos oval; dar cum putem admite «raccourcis»-ul piciorului stâng, care se atrofiază sub coapsa dreaptă? Al doilea nud (No. 13) e şi
A. S. R. PRINCIPESA MARIA
mai puţin plăcut. Peisagiu 1 e lipsit de farmec, are linii aspre şi culori reci. In schimb, cedesenuri minunate găsim în potretele atât de fine ale D-nei General C., D-rei C., B. şi al D-rei I. L., a cărei pălărie grandioasă Rembrandt îi umbrează toată faţa, ca o aureolă!
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
389
A. S. R. PRINCIPESA MKRIA
39°
NOUA KEVISIA ROMÂNĂ
D-l Baltazar Rpcar pare că e un pictor modern scăpat dela ultima expoziţie secessionistă dela
V.iena. Cri st osul lui, cu profilul şi gestul vulgar,
K. LOGHI. Chip'aroşi
plângând pe Ierusalimul făcut din pete galbene îngrămădite pe o mare massă luminoasă, mă lasă nedumerit, cu toată antiteza puternică şi totuşi prea
N. VERMONT. Pogorîrea dupe cruce
uşoară care există între culorile fondului şi ale fi-gurei. Prefer tabloul La Sârbi, cari deşi mai puţin pretenţios e de un puternic efect de culori.
D-l Ludovic Basarab e tot acelaş'pictor minuţios, fără cătări extravagante. Micul său portret
Mircea, şiSpălătoreasa,—în bucătărie, lângă maşina pe care se află un simplu cazan de tinichea—sunt pline de adevăr şi farmec.
D-na Cecilia Cuţescu-Storck este de sigur o artistă talentată. Fericită femee trebue să fie căci vede viaţa în roz, puţin amestecat cu violet, aşa cum zugrăveşte muscelele Curţii de Argeş! Trebuie să mărturisesc însă că am văzut Biserica Domnească din acest oraş de mai multe ori şi în diferite epoci şi anotimpuri, dar niciodată într’c apoteoză aşa de veselă. îmi pare din contră, că această veche clădire cu forme masive, aproape în ruină, este mai de grabă tristă şi solemnă şi că nu poate fi soare care să-i schimbe acest carac-
C. flRTflCHINO. Model tn repaus
ter. Şi mi se pare că chiar sub pretextul de a zugrăvi ceva luminos nu se poate îngădui cuiva să falşifice fizionomia lucrurilor, după- cum nu o poţi schimba pe aceea a fiinţelor, dat fiindcă există un suflet şi în materia neînsufleţită: Sunt lacrima rerinn. Prefer cu mult pe D-na Stork în pastelurile şi desenurile sale care-s foarte bune, unele chiar excelente.	.
, D-l N. Fhocas expune două peisagii, dintre cari unul, acela al Văii Prahovei iarna, merită să fie citat pentru alegerea subiectului precum şi pentru coloritul albăstriu al zăpezei.
D-l D. Hârlescu are linii largi şi o pastă fru_ moaşă. Doi prieteni, mama şi copilul, de«-prinzându-se pe un fond multicolor de ştofe româneşti, are viaţa unei scene luate după natură şi redate în toată sinceritatea. După joc, cu toată asprimea figurilor culcate exprimă -oboseală. Fon-
NOUA REVISTĂ ROMANĂ
391
dul ca întotdeauna la acest pictor este în armonie Dintre fraţii Ioanid, Ionel mai ales e interesant, cu tema.	Portretul de femee (40) are multă gingăşie
O. SPAETHE. Gânduri
D-l Haberl expune un Cap de copil cu îngrijire lucrat şi o Iarnă, care nu ne spune nimic. Aquafortele în schimb sunt' mai remarcabile.
JEHN flLEX. STERIfiDI. Hamali]
iar Ţiganca cu flori, a cărei factură e în a-celaş timp largă şi fină, arcf faţa cu deosebire bine
hfiRLESCU, Doi prieteni
L. BASBRAB, Spălătoreasă
392
NOUA REVISTĂ ROMANĂ
un fond neutru D-l G. Măreuleseu mi se pare că e unul1 dintre cei mai talentaţi şi mai conştiincioşi noi veniţi.
ŞT. LUCHIAN, Ghereta din Filantropia
studiata, desprinzându-se de lpe din cele mai plăcute.
D-l Kimon Loghi care ne obicinuise până acum cu capete de expresie, vagi şi vaporoase, ne dă în acest an o pictură mai consistentă, mai solidă. R u-inele dela Filipi sunt lipsite de măreţie, Stâne ele sale aurite nu se reflectează în apa albăstrie care n’are aerul să fie nici prea lichidă nici prea străvezie. In schimb Lângă sat (55) e pl'n de poezie şi are o factură demnă de laudă ca şi drăguţa scenă de han (No. 50.)
Câmpiile cu curba prea regulată care descrie albia apei nu constitue nici un peisaj de stil, nici pur şi simplu un peisaj, iar pânza cu arborii funerari ar putea sugera, cu ceva mai multă imaginaţie, â la Bocklin, împrejurimile lacului Averna sau un colţ din câmpiile Elizee unde rătăcesc sufletele morţilor.
Ştefan Luchian este unul din cei mai însemnaţi artişti ai noştrii. încă de acum câţiva ani eră un artist genial prin alegerea subiectelor sale, pentru armonia caldă a culorilor şi originalitatea sentimentului. Deşi bolnav, continuă să lupte pentru ideal şi dacă nu şi-a păstrat toate calităţile strălu-
cite de altă dată, găsim încă la el frumoase reminiscenţe. In strălucirea florilor sale, în caracterul peisagiilor ca şi în atitudinea figurilor, întâlnim pe scumpul nostru Luchian de odinioară.
Femeia tânără în rochie roz, (68) e delicioasă ca ton, poză şi mediu; acea în rochie verde (67) care priveşte la fereastră e tot atât de fermecătoare atât ca motiv cât şi ca executare. Cele două Interi-oruri de port, mai ales acela cenuşiu sunt bucăţi alese care nu vor scăpâ amatorilor.
Simţi o plăcere vecinie nouă privind portretele d-lui G. Mirea. Fie că zugrăveşte doamne din lumea mare sau copilaşi, magistraţi în redingotă sau tineri, are în tot deauna acea siguranţă în factură, aefea bogăţie de culori şi expresivitate, pe cari le întâlnim la un maestru. Ne putem asigura de acestea mai ales în faţa No. 75.	.
D-l Rlex. Mihăilescu ne dă două Scene de interior, dintre care una constitue o compoziţie destul de mare, în care figura din centru a copilului se desprinde destul de bine, pecând restul pânzei nu-i destul de clar. Celalt Interior e mai explicit dar nu prezintă interesul celui dintâiu, la care roşul isbucneşte din fondul închis, ca răsunetul strălucit al unei fanfare.
In cea ce priveşte pe D-l Murnu, minunatul ilustrator, prefer Georgeta sa cu pălăria-i mare, fanteziilor sale medievale care nu-s destul de simpliste pentru a încătuşa imaginaţia.
ŞT. LUCHIAN, Casă din Brebu.
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
393
~ Fondurile 'sale au înfăţişarea unor decoruri de teatru, iar personagiile, aceea a unor figuranţi. Totul e prea bituminos. Pentru un asemenea gen trebue să se facă «enluminure ajgrandie»
CECILIA CUŢESCU STORCK. Biserica Domnească (C. de Argeş)
r
D-I S. Miitzner, a cărui expoziţie am vizitat-o acum câteva zile, e reprezentat prin trei pânze, cari, după părerea mea, nu-s dintre cele mai bune ale sale. Prea se simte o tendinţă, unilaterală; coloratura tricoloră roşu, galben şi albastru domină peste tot, graţie unui procedeu naiv de juxtapunere. Rezultatul e că toate pânzele au aceiaşi coloratură, desfăşură aceiaşi tonalitate care sfârşeşte prin a obosi vederea, luându-ţi ochii. Dintre cele 3 tablouri pe care D-l Miitzner le expune, prefer Toamna cu coloratura mai potolită şi mai armonioasă.
D-l G. Pătraşcu este un artist desăvârşit, nii pen-trucă împreună cu D-l Hârlescu este cel mai hotărât pictor în pete, ci pentrucă simte şi vede în-tr'un chip cu totul personal. Şi-a făcut portretul în aruncături largi de penel fără să se îngrijească prea mult să redea trăsăturile spirituale ale modelului ci din contra, căutând să le dea pecetia unui viguros tâlhar spaniol, foarte- pitoresc. -
Dintre peisagiile sale mai ales două ne captivează: Valea Râm n ei cu tonurile discrete şi N ori i p ri m ăvăratee i, norii albicioşi înfloriţi pe cerul în negură, deasupra verdeţei renăscânde pe un vânt răcoros. In aceste 2 pânze e o poezie cosmogonică de un farmec particular. Casa de peţărmul măr ei ascunsă printre stânci produce efectul unui adăpost de contrabandişti sau falşifi-catori de monede, pe când Cele două case boiereşti cu prispa sprijinită de stâlpii plini de graţie, ne încântă prin aerul lor familial şi prin înfăţişarea lor patriarhală.
Trebue să notăm în treacăt Capul bătrânului de Sofronie Constantinescu, o d o a m n ă fuinând^de M. Stoenescu, o Noapte de Oc-tomb.re^ de Sper 1 ich, mai multe interesante
acuarele şi un graţios portret în pastel de acclaş pictor.
D-l I. Steriadi, este un «plein ai rişte» şi un realist pe cât de sincer pe atât de convins. Brăila cu piaţa atât de pitorească a portului i-a dat anul acesta prilejul unor noi şi frumoase tipuri şi impresii. Găsim viguroşi Hamali zugrăviţi cu energie, capete de turci foarte caracteristice, în sfârşit o Ţigancă în rochie roşie, care împreună cu Un colţ din port (109) pe ploae, mi se par cyle mai bune bucăţi ale artistului.
D-l Steriadi caută prea mult efectul coloritului, vigoarea tonurilor, ne voind să-i sacrifice nimic nici chiar ceea ce ar trebui pentru a mai potoli coloratura sa care câteodată cam supără ochii.
D-l I. Strâmbii este de asemenea un partizan al facturei largi mai mult schiţate, este pictorul ţărănimei şi al tipurilor de mahala, a căror rusticitate şi grosolănie se pricepe s-o redea foarte bine. Am să-i aduc o îm-putare însă: tratează ştofele în acelaş chip ca şi carnea şi le dă aceiaşi importanţă.
D-l Sion Teodorescu atrage atenţia prin cele două Capete de expresie (113 şi 114), In peisagiul său de iarnă şi aiurea pare că imită procedeul D-lui Miitzner, dacă n’o fi cumva din aceiaşi şcoală ca acesta.
FR, STORCK. Bustul Doamnei C. C. S.
Ca să sfârşim cu pictorii, ne rămâne să spunem mult bine de d-l Vermont, caree un artist cinstit şi modest. Pogorârea depe cruce e foarte
394
NOUA REVISTA ROMANĂ
originală, cu cerul trist, a cărui boltă umple pânza	din Veneţia şi alta din Paris S o us le Pont des
şi domină Ierusalimul, pe când în primul plan	Arts.
u flU. MIHRILESCU. Scenă de interior
nu-i decât Crucea goală şi corpul lui Crist înconjurat de femei şi de un bătrân, care se sprijină ■într’un toiag. Trebue să menţionăm de asemenea
Incea ce priveşte desenurile, aquafortele, ne-am oprit Jdejâ la câteva nume.
Dacă n’am menţionat încă pe D-l Şt. Popescu,
C.	BRANCUSI. Cap de copil
Interiorul, apoi o elegantă fantezie japoneză in K i mo n o şi în fine 2 aquarele delicioase, una
KIMON LOGHI, Ovreică din Salonic.
e pentrucă n’am avut fericirea să’l întâlnim printre pictori, şi am regretat mult. D-sa a trimis la Ex-
NOUA REVISJL'Ă ROMANĂ
395
poziţie o serie de desenuri excelente, studii pentru tablouri viitoare căci D-l Popescu e unul dintre rarii noştrii pictori cari fac studii — Printre acestea e de notat Niţulică Oancea (58) şi Sandu Micu (159), cari sunt foarte caracteristice.
D-l Stoica, cunoscut deja destul de bine ca ilustrator priceput, ne reţine printr’un desen foarte distins Pan dar (168), două portrete în ulei şi două compoziţii pentru ilustraţii : S t r i g o i u 1 şi Ştefan şi Sihastrul.
După cum am spus la început, se mai găsesc în aceasta expoziţie şi câteva exemple — ar fi de dorit să fie cât mai multe — de artă aplicată la industrie.
D-ra Maria Gogu expune o serie de farfurii foarte drăguţ încondeiate cu motive româneşti, precum şi interesante schiţe de tapete.
D-l I. Storck expune o vitrină — modern stil — care, deşi fparte elegantă, mi-ar plăcea mai mult dacă n’ar avea stâlpi renaissance.
* *
*
Fără ca să ne ofere opere considerabile, sculptura este foarte convenabil reprezentată prin următoarele lucrări:	.
D-l Brâncuş, un artist plin de promisiuni, expune Un cap de copil în marmură cu o ceafă monstruoasă, apoi un bust în gips. Acesta din urmă, foarte bun în liniile generale, îmi place în orice
caz mai mult decât cel d’intâiu, care s’ar spune că e destinat unui cabinet de anatomie.
Bustul regretatului Franasovici ne face s-i

D. MIREA. Cioban călare? J
deplângem din nou moartea preatimpurie’a acestui artist de talent.
CECILIA CUŢESCU STORCK. Cap de fetiţă
N. VERMONT. Ţigancă
396
NOUA REVISTĂ ROMANĂ
C. BRANCUSI. Bust
FR. STORCK, Iubire
D. MIREA. In piaţă	IP. STRÂMBU. Hai noroci '
NOtJA REVÎSTÂ ROMÂNA
397
După greşeală a D-lui A. Iliescu nu e lipsit de sentiment; cele două bronzuri ale D-lui F. Marin, Potretul lui Asaky şi un Satir par
extrema contrarie. Aceste două capete încruntate parcă nu voesc deloc să se îmblânzească.
D-l Arhip Roşea lucrează lemnul cu frumoase
G.	PETRflŞCU, Portret ' %
cam forţate. Artistul a vrut să se libereze de con-• tururile moi ce obicinuia altădată şi a căzut în
MURNU, Din alte vremuri.
lovituri de daltă sau de cuţit; prefer însă Lăutarului său şi Maternităţii, cele două gipsuri:
C. ARICESCU. Peisagiu
J\ .(■

. t'f’ţ p
d

3C3c
E=Î>GE

DIN ACEST NUMĂR S’AU TIPĂRIT Şl 150 EXEMPLARE PE HÂRTIE DE LUX



=££3C
PREŢUL 1 LEU --------
l
*5' •
. 1.
*
ALBERT BAER .
BUCUREŞTI, NUMA-POMPILIU 7-9
1UO».