S U 1’ L ni E N T U L II
NOUA REVISTA ROMANA
No. !).
1 MAIO moo
VOL. I.
PROFIL BIZANTIN
Princesa tristă bizantină Priveşte din icoană blînd.
Din bucle negre ce se ’nclină Pe timpi de de ceară fină Păsare-o roză ’suspinînd.
Pe buze de garoafă pală Poartă surîsul resemnat,
Jar din privireal monahală Melancolia dă năvală Pe chipu ’n ceară modelat.
rrinccsa tristă bizantină Este mireasa lui Cliristos:
IJc mantia albă de regină Icoana purure virgină Luceşte in fildeşul sticlos.
In umbra grea de monastirc
I)in gme lungi încet suspină îndepărtata el iubire:
De-un veac şi-aşteaptă blîndul mire Princesa tristă bizantină...
D. Kark.
1'	Circumstanţe atenuante.
\
Aşa cum e: mic de statură, uscat la faţă, cu favoriţi şi îmbrăcat curăţel, d-1 Tănase Vorbă-lungă e tare ocupat,— nu’şi mai găseşte capul de ocupat ce e. De dimineaţă, de cînd se scoală şi pînă pe la nouă şi jumătate, citeşte şi dă «consultaţii»,apoi pleacă Ia judecătorie, vorbeşte, «pledează», se sfădeşte, «consultă», combină diferite planuri juridice, politice sau sociale, se dă’n vorbă cu orî-cine şi ’n ori-ce chestie, — ne mai pomenit
de vrednic e d-I. Tănase: e «apărător» şi chiar «promotor» al unui congres al apărătorilor, congres care sau s’a ţinut, sau nu se va mai ţine.
Se laudă că «face treabă», căci are trecere, «avînd pe mulţi în palmă», şi ar fi de sigur omul cel mai îndatoritor din lume, cinstit şi de cuvînt în toate, dacă nu l-ar prea lua gura pe dinainte. In momente de-acestea nimic nu'l poate face să se reţină ; nici-un obstacol nu împedică circulaţia cerebralităţeî sale (sic !) Ceia-ce-i cu neputinţă la alţii, la el e un bagatel.
O afacere încurcată, pe care nici n'ar putea-o «introduce» măcar, dînsul o «rezolvă» cu o uşurinţă admirabilă. Şi apoi, mai e ceva: d-1 Tănase zice că’I prieten cu toată lumea, — nu vrea să facă nici de cum restricţie. Dumnialui îţi zice cu glas tare (dumitale, client) că are cunoştinţa d-luî preşedinte al tribunalului, secţia fără număr; îl cunoaşte foarte bine pe d-1 Cutare, membru de
Ia Curtea de Apel sau pe Cutărică de la Casaţie___
O,	ce prieten bun e el cu ei ! Stă la masă cu ei, discută jurisprudenţa stabilită, pun bazele unei
noî jurisprudenţe_____ cîte şi mai cîte ! Atîtea
îţi spune d-I apărător Tănase, în cît îţi vine să’l pupi de bucurie că’ţî cîştigă procesul lesne.
D-1 Tănase s’a născut în strada Belizarie, suburbia Marmizon, din părinţi vrednici. Cînd a ajuns în vîrstă de şasesprezece ani, după încă vre-o patru luni de umblet iără stăpîn şi rost, tînărul Tănase s’a pomenit umflat de urechi de tătînă-său şi dus cu nepus-’n masă la judecătorie. Că, Dumnezeu să'l ierte, pă răposatulIftime Creţu, era om de ispravă şi copiii înaintea Iui n’aveau trecere.
Băiatul, îndurerat peste măsură de purtarea fără nume a tatălui său, merge ’n neştire, nepricepînd ce are să iasă, dacă va fi dus la judecătorie. Nu făcuse nici un rău, nu bătuse pe nimeni, nu
138
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
furase nimic şi tată-săfi îl ducea la judecătorie !!
Mare’I fu mirarea lut Tănase cînd, intrînd în «birourile»? judecătoriei, un domn prost îmbrăcat, bătrîn şi cu nasul roşu, îl întîmpină prietenos, îl strînse mîna, îl vorbi încetişor şi începu să’l înveţe ce slujbă are de îndeplinit, cu atîta blîndeţe, în cît Tănase uită alaiul, cu care fusese adus, şi învăţă «de duşcă» toate chiţibuşurile şi datoriile de «scriitor».
Cuminte băiat mal era: nici chip să’l poată a trage alţii la chefuri şi ştrengării; Tănase «conce puse»» de pe atunci un plan formidabil: să «devină» apărător. In capul său încă de pe atunci instituţia «apărătorilor» era mănoasă, onorabilă şi cu perspective sigure de a trage pe sfoară pe toţi clienţii.
Le-a făcut pe toate băiatul : a fost spirtos şi vrednic !
Şă nu credeţi însă că n’a avut şi el un cusur, unul numai, mic, mic de tot, ca ori ce om pe lumea aceasta: a iubit pe fata judecătorului de pace şi era să mănînce o trînteală, de la care l-a scăpat numai neîntrecuta sa putere şi pricepere de a vorbi mult, mult, dar aşa de mult, pînă să i se nască şi porecla Vorbă lungă, precum avurăm onoare de-a vi’l înfăţişa domniilor-voastre.
Ajuns «apărător» mal cu vază şi cu prieteni, d-1 TănaseCreţu s’a mutat dinstr. Belizarie, din casele părinteşti, şi, a trecut în str. Francmasoni, într’un «apartament», pentru care plătea şapte sute lei anual.
Proprietarul caselor stătea în fund, în nişte odăiţe scunde, însă foarte curate şi mal ales înlrumuseţate c’un vino’ncoace teribil: d-1 Ghiţes-cu avea pe Sofi, o «superbă» mîndruţă cu ochii albaştri şi păr bălaîQ.
Dar, mă rog, nu vă grăbiţi să calomniaţi cumva pe d. «apărător» Creţu sau pe d-şoara în chestiune, nu, căci d-1 Tănase era foarte ocupat cu tot soiul de afaceri şi «consultaţii», iar d-şoara Sofi Ghiţescu era foarte amorezată de tînărul Vasilescu, funcţionar Ia regie.
D-1 Tănase se bucura numai de faptul că fata era frumoasă şi dorla tinerilor logodiţi să aibă în căsnicie toate fericirile, ce’şl pot închipui. Mal mult, ori ce gînd trebue să se piardă din cugetul d-voastră: d-şoara Ghiţescu l a chemat pe d-1 Tănase Vorbă-lungă la logodnă, şi fiind-că tînărul Vasilescu n’avea părinţi,n’avea rude, n’avea
prieteni, n’avea pe nimeni pe lumea aceasta de cît pe mult-iubila sa Sofi, D-1 Ghiţescu l'a rugat pe d-1 Tănase să primească a fi martor mirelui.
D-1 Tănase a primit mulţămit propunerea, şi-a comandat un rînd de haine în rate în Lipscani şi s’a pregătit pentru ziua cea mare cu o grijă rară.
Dar daraverile, procesele, consultaţiile nu’î dădură răgaz să se bucure în tihnă de ziua solemnă, cînd va simţi atîta plăcere: va conduce mireasa la biroul oficerulul stărel civile, va vorbi cu glas grav, va iscăli cu floare în registru, va tuşi puţin şi’şl va încheia nasturii la redingotă, rotind o privire trufaşă asupra tuturora.....ce im-
presie neştearsă va rămîne în inima sa şi’n inimile tuturor asistenţilor!....
Triumfător se uita în oglindă, îşi făcea mustaţa şi’şl zîmbea cu o cochetărie de damă respectabilă, muncită de remuşcările şi fericirea primului amor necinstit. Un «client» sună clopoţelul cu o vervă de’l făcu pe d 1 Tănase să sară dintr’o dată tocmai la uşă:
—	Mă rog, mă rog, poftim! Sîntem aici! Ce voiţi?
Un domn, legat pe sub fălci, galben la (aţă, intră sfiicios.
—	Bună ziua d-le apărător!
—	Bonjour, Domnule, cu ce vă pot servi?
—	Val, domnule, am primit nişte palme de la o canalie de lemee şi vreau s’o dau în judecată, vreau să mă răsbun....
—	Hm, hm! Cred, cred! Pricep delicateţa de sentiment a dumnia voastră, aţi fost în faţa unei dame, şi ori cît de brutal, de barbar s’a purtat ea cu dumneavoastră, totuşi, d-ta, bărbat în care vibrează încă respectul şi sentimentul pronunţat de stimă al temeel, n'aţî putut proceda la fel ch Domnia-sa, «Dama agresoare», şi aţî preferit mal de grabă să puneţi în practică morala Iul Christ. Drept trebue să’ţl spun, domnule, de la începui» aceste sentimente ale Domnieî-tale te onorează cum nu se mal poate, mi-am făcut o idee despre d-ta cum nu se mal poate de bună.
—	Da, d-nule, cred cele ce spuneţi d-voastră> însă uîtaţi-vă canalia a avut o labă aşa de puternică în cît mi-a scos din ţîţîni fălcioril şi o măsea s’a strămutat din locul el.
—	O, aceasta e ne mal pomenit! S'o dai în judecată, domnule, s’o învăţăm minte pe femee ce’nsemnează să se menţie în limitele drepturi-
SUPLIMENTUL II
139
lor sale! S’o respectăm, da! Dar pînă aicT!! S’o iubim, da! cu tot sentimentul de care sîntem capabili, dar pîn’aicl! Cînd trece hotarul legea ne ocroteşte, mergem la judecătorie......
Clientul a primit preţul, cerut de d. apărător, nvoiala a rămas definitivă, şi după cîte-va strîn-.erl de mînă cordiale s’au despărţit, d-1 Tănasă iurînd că va depune un devotament uimitor în susţinerea cauzei. Căci, toate ca toate şi toate bune, dar trebue să mal ştiţi ceva: d-1 Vorbă-lungă pune prea multă pasiune în apărarea împricinaţilor, ăsta’î defectul lui.
Toată ziua s’a gîndit la pledoaria sa, ceva (ain, rar de tot, seara, aşa pe gîndurî eşi pe-a fără ca să poată mal bine cugeta; noaptea era plăcută, aerul călduţ, stele pe cer sumedenie şi-un tainic susur printre crăcile pomilor. D 1 advocat s’abătu în grădiniţă. Cînd ajunse la colţul
do din dos al casei auzi ceva..nişte şoapte par’că.
Da, da! deosibeşte bine două capete la gard: e Sofi, şi-un tînăr!... iar tînărul nu prea semăna cu logodnicul.
Ce-are a-face! Destul că şoaptele de dragoste ajungeaţi pînă la urechile lui şi, ceva mal cu moţ încă: sgomotul unei sărutări înfocate.
—	A, bravo! asta’ml plăcu, gîndi Tănase şi numai aşa do o încercare, sc puse lîngă gard ca să'l vadă el.
—	Să vedem, nu le-o fi ruşine?...
Aşi, tinerii îşi căutau de vorbă şi vorba lor era foarte pasionată; tînărul tot învinuia pe domnişoara Sofi că’l trădează, că nu’l iubeşte,— pînă ce, în definitiv, îî spuse o vorbă grea:
—	Eşti o înşelătoare, cum sînteţî voi toate,
femeile; noi ne rupem inimele, ne topim de dorul vostru şi voi...	.
—	Care-va-să-zică, reflectă d-1 avocat, cl nu'i logodnicul, e a doua persoană, e alt-cineva't\ Pechi
nelcuţă!.. şi pocni ştrengăreşte din limbă, închi-
zînd ochiul stîng cu şiretenie.
—	Da, eşti o nesimţitoare, o criminală, căci mi al călcat inima, ’mi-aî ucis’o, pot zice; te mă riţî ... s’auzi iarăşi glasul dramatic.
—	Taci, taci, nu vorbi aşa, mă omorî, — răs-
punse glasul plîngător al fetei; numai pe tine te iubesc, numai pe tine te am în lume, a ta sînt dar nu se poate să nu mă mărit acum; mai tîr-ziu, peste o lună două, poate şi mal curînd, te voiu strînge, ahl iubite, din noii la sînul meii!___
Tînăra cuprinse capul amantului său între mînî,
şi, apropiindu’şî buzele de faţa lui, începu să’l sărute, suspinînd des, plîngînd.......
îngrozit de-acest secret, d-1 avocat părăsi grădina şi dădu năbusna în casă să se culce, ne mal putînd gîndi la nimic.
Chiar în ziua solemnă a cununărei civile a d şoarel Sofi Ghiţescu cu d-1 George Vasilescu,— dimineaţa, — d-1 apărător fu silit să se îndepărteze de la plăcerile de peste zi ale frumosului său triumf, căci trebui să primească o clientă.
—	Bonjour, d-le Tănase. ■
—	Bonjour!
—	Mă recomand Jeana Mustaehez.
—	îmi pare bine de cunoştinţă.
—	Nu mal puţin!
D-I Tănase era să mal zică: sînt încîntat, — dar să opri aici; schimbă vorba:
—	Cu ce vă pot servi ?
—	Ia, o afacere scandaloasă aproape;... adică, nu aproape, căci a fost scandaloasă cu vîrl şi îndesat.
—	S’auzim.
Şi doamna povesti, cum un individ oare-care ’i-a propus la şosea un chef, aşalărănici-un fason, rîzîndu'şl de dinsa, luînd’o de braţ şi făcînd-o de ocară, deci, în văzul lumel întregi. Nu se mulţumi cu atît, mă şi călcă pe pantof. Ce era să fac, spuneţi’ml?
I-am tras două palme şi am scăpat de el, apărată fiind de trecători.
—	Şi... zise d-1 apărător nerăbdător.
—	Am auzit că mitocanul m’a dat în judecată şi aşi vrea să fac apel la cunoştinţele d-voastră, la talentul d-voastră ca să’mî veniţi în ajutor. Ar fi o ruşine pentru mine să mă compromită aşa un individ...
—	Poate vă cunoştea, întrerupse d-1 Tănase...
—	Daţi’ml voe, d-le Creţu, pardon; eu nu’s de-alea să mă compromit c’un ăla ca el, cu orl-ce trecător, care ’mi-o propune un chef undeva. Piţl buni, nu mă confundaţi, faceţi o mică diferenţă...
Mă veţi apăra?!.. Vă voiu fi vecinie recunoscătoare!! . .
Glasul el se făcea tot mal dulce şi totuşi-Tănasă nu răspundea nimic; te pomeneşti că ’n clipele acelea îl venise poftă să simtă remuşcărî!.. O — o — o!!	'
Ea reîncepu :
-- Ştiţi... doamna face din ochiul stîng cu
140
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
-------------------:-----------Q-------------------
sub înţeles ... Deal cu deal s’ajunge, da-de-cum noi, oamenii!?
Bietul Tănase, învins, închise ochii amîndol, în prada unei violente emoţii...
In fine, învoiala (ăcîndu-se, doamna Mustachez plecă, luînd cu dînsa şi inima apărătorului, lă-sîndu’l foarte gînditor.
Aşa de multe gîndurl îl năpădiră pe d-1 Tănase, în cît nici nu mal eşi prin oraş:
—	Grea dilemă, îşi zicea, plimbîndu-se cu1 paşi mari prin «biuroul» său. La grea încercare sînt pus! Să reluz pe unul, nu se poate, de oare-ce i-ain şi luat arvună; să o trag pe sfoară pe dînsa, nu se poate: cu damele trebue să ne purtăm totdeauna omeneşte. Ce'î de făcut?
Grea era problema şi d-1 Tănase se plimba şi mal repede prin odae, cu paşi încă şi mal mari, — dar tocmai într'un tîrziu eşi la capăt: să apere şi pe unul şi pe celalalt, cum s’o putea mal bine.
....In timpul acesta trăsuri alergau goana în
toate părţile, aducînd pe invitaţii la «ceremonie», ducînd veşti iute la croitori, la modiste, la «par-lumeur», la toţi, cari aveau o legătură cît de mică cu o nuntă ca a domnişoarei Soli, lată bogată, «distinsă» în toată suburbia Marmizon, că nu de alt era să fie dînsa iubită de-un funcţionar ca G. Vasilescu, 200 leişorî pe lună. Tata socru se cam chefuise, mireasa se plictisia ’n aşteptarea prea mult doritului ceas 3 post meridiane, cucoana soacră «devenise nervoasă» şi mirele era sătul, ba prea sătul de-atîta zarvă.
Bine ’nţelescăşi d-1. Tănase luă parte prieteneşte la toate aceste sentimente, ce aveau să se contopească peste cîteva ceasuri într’o adîncă şi neuitată plăcere. Domnul apărător se tot uita din cînd în cînd pe fereastră, mal chema servitorul să’i dea o poruncă ne însemnată; îşi cerceta hainele cu de-amănuntul, se uita în oglindă, se gîndia la cucoana mireasă, se gîndia şi Ia ceremonia de Ia primărie, dar toate erau zadarnice: nimeni şi nimic nu l-ar fi putut răpi de Ia «consultaţia» sa dragă, care îl ameninţa s’ajungă un întreg, adevărat şi încîlcit proces de conştiinţă.
—	Ce interesant caz! E admirabil ! Eu-însumî voîu fi admirabi1! Trebue tact, pricepere, mânuire neobişnuită de atitudine, vorbă, gest; o privire, o mişcare a corpului, o mişcare din mînă şi elocuenţa argumentare! să încremenească pe judecător, nu alta. Ah, ce caz interesant!...
Şi d-1 apărător se aşeză la biroul său, îşi trecu mîna peste frunte alintînd-o preocupat, mîndru că’î chemat să descurce o «problemă profundă». Sună să’î aducă mîncarea; dar, măcar că de dimineaţă nu îmbucase nimic, d’abîa gustă două trei linguri de supă şi mestecă alene un antricot supţire. Bău un mic pahar de vin şi se lungi pq canapea.
De bună seamă, procesul acesta ajunsese o pacoste: îl fura odihna, îl fura plăcerea cu totul rară, ce crezuse că are să simtă la cununarea d-şoareî Soli, fiica bunului său amic Ghiţescu. Mintea-1 era stăpînită de el, numai de el, de procesul, ce avea să se înfăţişeze întîia oară d’abia peste douăzeci de zile, dar care de pe-acum îl ameninţa pe el, avocatul împricinaţilor, cu grijă şi groază.
—	Ce anume să fac să scap bine din încurăturâ?
Ea____ şi, zicînd ea, d-1. Tănase so încruntă: era
atît de multă vreme de cînd inimioara Iul nu mal palpitase pentru o femee, orî-care ar fi fost ea!!
—	Se poate să ceară o femee tînără, frumoasâ!
elegantă, ajutor de la mine şi eu să o refuz, să nu’I lac nimic, să nu ’ncerc toate mijloacele ca s’o scap?! Se poate!? O nu, nu ml-aşl Ierta a-ceaslă nedolicateţă către sexul slab toată viaţa mea ! O femee tînără, elegantă, frumoasă !.. Ah nu, nu se poate, trebue să’î fac tot____
Tresări.
—	Dar el, el? Ce’I de vină el în încurcata aceasta a mea? El, clientul de bună credinţă, încrezător în singurul meu succes, el, care ’mi-a şi dat jumătate de bani înainte, el cum să rămî-nâ ? Să rămînă bătut ?!... Cum ? să achite pe aceia, care l-a bătut în faţa opiniei publice?... căci faptul nu se poate tăgădui şi ar fi o copilărie, o nechibzuinţă încercarea ; faptul e clar ca lumina zilei de vară : una şi cu una fac două, alt nimic.
Iar începu să se plimbe d-1 apărător neliniştit prin odaie. Urmîndu’şl raţionamentul, observă lămurit că atunci imediata urmare ar fi să îngreuieze situaţia d-neî Mustachez, va-să-zicâ să mijlocească la judecătorie s’o condamne pe ea.
—	Ah, nu ! nu se poate : o damă condamnată, ruşinată, într’o afacere aşa de neplăcută!.. Ce să fac, cum s’o întorc, ca să Ies şi eu şi afacerea admirabil!! că de’mpăcat nici nu mal poate fi vorba, e lucru decis odată pentru totdeauna: lupta e la cuţite.
SUPLIMENTUL II
141
Ah ! mă doare capul, sînt ameţit, m’am încurcat de nu mal sînt în stare să leg două!...
D-l Ghiţescu, par’c’ar fi iost trimes de duhul sfînt, veni sâ’l trezească din gîndurile’I pîrdal-nice şi-ameţitoare:
—	Haide, prietene, bunul meu prieten Creţu, eşil gata? că nunta’I mal gata şî-acuşî plecăm la primărie; numai să vie fata de la modistă pentru a «aranja» o floare la pălăria nunei.
—	Nu, scuză-mă dragă, nu sînt gata, dar într’ un moment mă îmbrac... Şi d-l Tânase se în-vîrtea în colo şi în coace uluit ca după beţie, ncgăsindu’şl pacheştele. mănuşile şi sticluţa cu parfum . ..
— Mă cam doare capul, nu ştiu ce am. Se vede că n’am dormit bine astă noapte; ah, da, chiar am visafo sumedenie de prăpăstii... multe... nici nu le mal ţin minte, s’au lâcut talmeş-bal-meş în capul meu.
—	Te’l fi uitat la fereastră eînd te-aî trezit!
—	Se poate!!.. îmi dai voe puţin ... şi, intrînd in odaia cea-l’altă, strigă:
—	Mariţo, Mariţo!	'
Mariţa veni; căută pacheştele şi cele co’l lipseau lui d-l Tănase ca să fie gătit cum se cade. ( ind fu gata, d-l Ghiţescu îl privi zîmbitor şi, bătîndu’l pe umărul drept îl zise:
—	Pe onoarea mea, de-aşt mal avea o lată, (l-tale ţi aşi da-o! Fie nene că eşti fercheş!!
Domnul apărător moţăi din cap şi, îmbumbîn-du-şî mănuşile, eşi atară după d-l Ghiţescu.
In cîte-va minute toţi se gătiseră, împopoţo-naseră, care şi cum îl era gustul şi îl permitea punga. Trăsurile erau înşirate pe stradă pînă la poarta Iul tata socru. După mici urări de noroc şi fericire, se urcară toţi în trăsură după datină: mireasa cu nuna înainte, apoi mirele şi nunul; după el socrii şi toată polatia. Toţi din Francmasoni pîndîau pe la porţi şi printre garduri, iar unele fote nu se putură ţinea de-a nu arunca nişte vorbe rele despre Cucoana mireasa!
Prin Popa-Tatu, cînd trăsurile mîndre se ţineau lanţ, iată că d-l Tănase zăreşte pe înpricinata sa Jeana Mustachez. O uitase! Şi de odată se cutremură tot, îngrozit că o uitase. Toate gîndu-rile de mal înainte îl apucară din nou şi din noă ameţi, se ului, nu maî ştiu de nimic pîna ce ajunse la Primărie. După puţină aşteptare, Ofice-rul stăreî civile sosi şi nunta «luă loc» în jurul
unei mese, mirii la mijloc cu nunii de ambele laturi.
Se începu ceremonia plicticoasă: cetirea co-diceluî.
D-l Tănase se furişă într’un colţ, apucat iarăşi de gîndurî:
—	Ce să fac să n’o condamne, cum s’o scap?!
Şi în timp ce dînsul se necăjia, făcea feţe-feţe
de supărare că nu se purtase de fel fercheş, cum s’ar fi căzut şi cum s’aşteptase de la el chiar amicul Ghiţescu,— cel din primărie băgară de seamă că’I turburat: îl examinau cu de-amănun-tul, însemnînd schimbările feţei, gesturile mîneî, căci d-nu Tănase, în prada gîndirilor sale, se strîmba de tot şi da din mînî desperat.
După multă trudă, începu să surîdă, — era aproape de deslegarea problemei.
—	Ce bine ar fi! Şi voîă face-o! Voiu pleda pentru dînsul, dar nu voiu li aspru .. . Da, da, nu trebue să fiu aspru! Ba, ceva maî mult o să cer circumstanţe atenuante. Ah, circumstanţe atenuante! Ce bine'! că mî-a venit în gînd!!...Şi, cuprins de mulţumire, faţa d-lul Tănase se ilu-mină.
Tocmai isprăvise cu cetitul d-l Oficer al stăreî civile; începu ascultarea părinţilor şi a martorilor; ajungînd la d-l Tănase îl întrebă.
—	Mă rog, d le Creţu, cunoaşteţi pe domnişoara Soli Ghiţescu?
D-l Tănase tresări; i se păru că judecătorul i-a dat cuvîntul pe neaşteptate, îşi perdu cumpătul, şirul acuzăreî şi apărărel, căci îngăimă cu sfială:
—	Da, — da!... Cum nu!! DomnişoaraGhiţescu-0 da! domnişoara .... Cu circumstanţe atenuante.
Ştergîndu’şî lruntea de sudoare, afirmă din moţi, de astă dată cu deplină convingere:
—	Domnişoara Sofi Ghiţescu, — da, fica amicului meu d-l Ghiţescu, dar, vă rog, cu oare-carl circumstanţe atenuante!!!
Domnul Ghiţescu rămase mut; cucoana soacră plesnîa de ciudă că nu’I la largul eî să’I poată trage o ocară să rîdă de el şi cînil; mirele se uita nedumerit, iar cucoana mireasa maî avu putere să se ruşineze de cinizmul lui d-l Tănase.
Olicerul stăreî civile'văzu toate şi, înţelegînd drăcia, se puse pe rîs, funcţionarii tot aşa, iar nuntaşii lîstîciţî de aşa ceremonie, plecară mur-murind ...
Cu toate acestea,.cred că şi d-voastră veţi zice
142
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
că nicl-odată în viaţa sa de «apărător de procese» d-1 Tănase Creţu, poreclit Vorbă-lungă-n’a invocat mai cu temeiu «Circumstanţe atenuante» !
I.	D. Manolache.
LUME SI POET ...
»
Plîns şi rîs e viaţa'ntreagă; dureroasă comedie,
Cu artişti fără de pîne şi asistenţi îmbelşugaţi,
Cari privesc în desfătare jalea celor desperaţi, Nepăsîndu-le că alţii se sfîrşesc în sărăcie...
llîd bogaţi de văd săracii, fraţi al lor în obîrşie. Cum pling soarta lor amară şi se văietă ’ndureraţl, Iiîd că pot vedea durerea fericiţi şi săturaţi,
De prisosul mulţumirii ce trezeşte veselie_
Cald apostol al simţirii cătră lumea ’nvăerată, Numai biet poetul citită suferinţa ne’ndurată,
Care apasă inimi bune şi ocoleşte pe cel răi...
Chită inspirat şi dulce fnd blînd al suferinţil ‘ Kvocînd în vers şi ’n lacrimi acea lume a nefiinţe Unde nu’l nici o durere, nu-’s a plîngcrilor văl....
t’ll'j.	IOAN ScORTtJ.
LORI
Doarme Lori.Trandafirii Ning deasupră-l flori pusderil far pe ochi, în calmul serii,
O sărută lin zefitil.
Fluturi cu-aripl lunecoase Vin spre ea scriind spirale Şi se prind în păru-l moale Păr cu fire de mătase.
Doarme Lori; în buchete Dorm în juni-l şi camelii;
Numai trilul filomelil O vrăjeşte din boschete
Şi scatii pudraţi cu aur Bat drăguţi din aripioare Pe cînd în amurg de soare Strălucesc ca un tezaur
Clopoţel, miosoiise Crini candizi cu faţa ’nvoaltd, Şi o dalie înaltă Şi dantele de narcise.
... Se exală dulci balsamuri De pe forme decoltate Curg fiori de voluptate Printre-aromele din ramuri.
Ah! parfunml de femeie Nimbul razelor vieţel!
Ah ! balsamul tinereţel,
Mal divin ca dinsul ce e?
Şi ca somnul ce-l mal dulce, Somn de visuri şi iluzii * C’un sitrîs pe colţul buzil Cînd vin fluturi să te culce ?
Ce-l mal sfint ca liniştirea Unei calde respiraţii,
Ce}n uşoarele-l vibraţii Poartă ’ntreagă fericirea ?
Ah! tăcere 'n jur să fie Liniştire în grădină,
Jar sub bolta cea senină Viatul somnului s’adie!
... Mat departe trecători!,..
Ea visează paradisuri Şi-l păcat un furt de visuri!
... Mal încet că doarme Lori!...
Ecg. Stekănescu
a
Cuvinte din popor.
Vorba Iedeş.
Românul venit în contact cu popoarele năvălitoare, s’a adaptat lesne la moravurile şi viaţa lor socială. Vid şi impresionabil, românul s’a deprins cu traiul şi chiar cu vorbele popoarelor ce aii cutreerat pămîntul românesc.
Voiii încerca a face o dare de seamă despre unele cuvinte streine stratificate în limba română şi voiii începe cu vorba Iedeş.
Vorba Iedeş, este întrebuinţată în genere de
SUPLIMENTUL II
143
toţi Românii. La orientali, exista obiceiul şi există şi astăzi, ca două persoane să convină, ca să împartă un cîştig sau o perdere. Cel ce primea de la cel-Ialt un obiect fără a pronunţa cuvîntul Icdeş, adică ştiu -— se înţelege în dialectul vorbitorilor — trebuia să plătească valoarea cuvenită. Români! au adoptat acest cuvînt de sigur de la orientali. Iedeşul este şi un exerciţiu de memorie. Provocaţiunea la acest exerciţiu, se face de conmesenî, cînd le vine în mînă osul triunghiular ce formează pieptul unei paseri.
Osul apucat în mînl de doi inşi se rupe în două şi cu aceasta se face provocaţiunea memoriei, de a ţine minte, de a nu uita, pentru a nu perde Iedeşul convenit pe o sumă de bani, sau pe un obiect oare-care.
Obiceiul acesta exista şi la Romani, însă cu totul sub altă formă şi îngrădit de obligaţiuni juridice. La ei era sponsio — o solemnă promisiune. In genere, sponsio se numia orl-ce stipu-laţiune sau promisiune.
In dreptul privat roman, sponsio nu era alt ceva, de cît un rămăşag, un pariu încheiat între două părţi, aşa că cel învins trebuia să plătească o sumă hotărîtă.
Aşa dar, sponsio, la Romani, era încunjurat de formalităţi şi obligaţiuni, pe cînd Iedeşul orientul, era o formalitate simplă, lăsată demnităţii contractanţilor, cît priveşte executarea.
Românii au uitat multe moravuri străbune căzute în desuetudine, din causa amestecării altor moravuri străine cu ale lor, aşa că dacă sponsio roman s’a păstrat şi la Români şi a devenit prin uz o simplă formalitate, aceasta s'a putut întîmpla numai înainte de venirea în contact cu popoarele orientale, de la care dată însă, Iedeşul ori ental probabil i-a luat locul. Acest cuvînt oriental s’a stratificat în limba romînă şi a rămas ca o vorbă a poporului. Multe popoare orientale au călcat pămîntul românesc. Perşii cu Dariu şi Xerxe au străbătut pînă ja Dunăre. Hunii, Avarii, Tătarii şi la urmă Turcii. Ocasiunea aceasta a înlesnit mijloacele, dea-şî apropria Românii unele din moravurile asiatice şi unele din vorbele şi sunetele ce le caracterisează.
Iedeşul îşi are origina în persanul ladest = am ştiinţă, şi acesta format din persanul iad — reminiscenţă şi din persanul daşten = aduc-aminte; împreună iaddaşten = aduc aminte, provoc suvenire în memorie.
Prin uz Iedeşul a ajuns la Români un simplu rămăşag sau pariu ce obligă pe conveniţi a-şî exercita memoria spre a nu fi învinşi, şi învinsul dacă ţine la onestitate, îşi plăteşte gajul.
C. I. V. Severin.
T R I S T I A
Avînt pierdut în stinsele vibrări,
Elan sublim, fior de coarde...
Ah, arde inima mea, arde De cîntece şi sărutări!..
Cîntaţl artişti durerea şi iubirea.
Striviţi arcuşu-n glasul de viori...
Befrenul lor să-năbuşe amintirea Superbilor ochi, visători...
Dumitru Ţimiraş. ‘
liane!...
In serile tirzii cînd dorul îmi pare-un chin de veşnicie Te-am legănat, Liano sfintă, pe valul lăcrămilor mşle,
Şi te-am cîntat în slăvi albastre, ţi-am plîns de dulcea nos-
[talgie
Ca un pierdut în gheţuri albe, după un stol de rîndunele...
Şiraguri scumpe de ghirlande ţi-am pus pe fruntea la se-
[nină
Şi’n văru-ţî negru bobi de rouă lucind în cupele de crini; Te văd sub nimburi de lumină, cum chipul drag ţi se închină Cînd capu-ţt cade greu in palme şi ’n triste reverii suspină ...
Priviri fulgerătoare din ochi-ţi aiuriţi; — mă ’nbetă Melancolia feţii tale în raza calmului amurg; —
Plutesc în visul tinereţii cind.de-un gînd înfrigurată Tresări în spasmuri de iubire ... şi ’n sînge arome calde-ţi
[curg...
Şi le-am iubit. Am plîns de dragul astei iubiri în mine-as-
■ [cunse
E dulce plânsul de iubire, dar amintirile-i tirsii
Iţi umplu inima de jale: cînd toamna vieţii e pătrunsă
De raze aprinse, se ’nfioară şi-şi plinge timpii aurii...
Rămîn departe ’n calea vieţii şi-o să visez pînă la moarte Cuprins de-aceleaşi sfinte doruri de-a te intilni pe căi pustii, Şigîndurî vecinice curate, în lumi de visuri să mă poarte. ..— Ne-om stinge ’n racle de morminte... şi te-am iubit fără să
[ştii!
1899, Valea-Ratei
Alexandru Zamfirescu.
144
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
PRIMA FABRICĂ
DE	H ID^flULIC
CIMENT POf^TIaHNt)
Marca CERBUL
VAR ALB GRAS Şl GYPS (Ipsos)
DIN FABRICELE
BASILIO ALDASORO
COMARNIC (Prahova)
Pentru comande sau orî-ce inforinaţiuui a se adresa la Representantul general
PAUL SCHUELE
BUCUREŞTI, STR. LIPSCANI 94
Jrj curtea hjăncei României
jYîarele magasin de albituri
KORAUS & SOCACIU
„£a ^tphrodita“
34, CALEA VICTORIEI, 34
(vis-ă-vis de Magnsin Universul)
Bogat asortiment de Pinzărie, Lingerie pentru dame şi bărbaţi. Specialitate de trusouri de ma-riage, Plapăme de atlas cu şi fără monogramă
preţuri moderate
CASA DE ÎNCREDERE
B. D. ZISMAN
BUCUREŞTI
J
44, CALEA VICTORIEI, 44
Vis-â-vis de Squarul Sărindar
MAGASIN SPECIAL
IIK
Y/EbOCIPEDE-flRME
Ş'
JVIONIŢIUNI
Cel mai mare Deposit de: Biciclete
Clement Clevelnnd Witli Wort, cu
.WTKSOKII: Lchnpî Clopote Goarne Ciclomctre Chel Pedale Şei etc. etc.
E. WOLFF
Studii pregătitoare şi executarea întreprinderilor de ort ce fel Jjucuresci, Str. Sf. J)umitru, j CEL MAI MARE DEPOSIT DE
TOATE ARTICOLELE TECNICE
Tuburi de fontii, de fer, de i>lumb, de eaueiue şi de cânepă pentru vin, apă, etc. Pompe pentru vin, apă şi pe-troleu. Robinete pentru apă şi abur, articole de cauciuc, şi de amiantă. Armături pentru cazane de abur şi lo-coinobile. Curele de piele şi ..balota", macarale şi vîrteje. Maşini şi unelte de orî-ce fel.
Table de fer negre, plumbuite şi galvanisatc, table de zinc, oţel englezesc şi Bessemer.
ATELIER PENTRU REPARAŢUNl DE MAŞINI
Fabrică de balamale de fer şi de alamă, şarniere broaşte, mânere, clopote, sfeşnice, etc.
Construeţiuni de fer, reservoare de petroleă, spirt, cazane, etc.
Secţiunile pentru articole de precisiune: părţi de muniţii de răsboiu.
NUMĂRUL LUCRĂTORILOR 150-200
MAREA FABRICA ROMÂNA DE BERE
E. LUTHER
Şoseaua Basarab şi Strada Rosetit
BUCUREŞTI
Proprietatea D-nei SOFIA BRAGADIRU
Prima furnisorâ a Curţii Regate
Recomandăm tuturor Escelenta Bere (lin această veche şi reputată iabrică
NEÎNTRECUTĂ BERE DE PILSNER, DE MARTIE Şl BAVAREZĂ
EN CROS ŞI EN DETflin
Atît în butoaie eît şi în stiele.
Comenzile făeute prin poştă sau telefon se exeeută imediat prin trimeterea la domieiliti.
_ GRĂDINA DE VARĂ, SALON DE IARNĂ
SPUEfiDID DECORATE
Şl ILUMINATE CU ELECTRICITATE, DIN PROPRIA-I UZINĂ. DELICIOASE MANCARI RECI MUSICA MILITARĂ ESECUTA AR1ELE CELE MAI PLĂCUTE
Doctorul C. AflGELESCU
Intorcîndu-se din străinătate si-a reluat
t
eonsultaţiunile de la ora 2—4 p. m. în
Strada Sălciilor, Jfo. 4 bis.
Asemenea stau la disposiţia publieuiul biliardele şi joeul dejpopiei. SERVICIUL PROMPT
PRETURILE MODERATE
Comunicaţia tramvayutui pînă la poarta Eliseului.
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE CAROL GOBL, STR. DOAMNEI 16, BUCUREŞTI.