SUPLIMENTUL II LA NOUA REVISTA ROMÂNA No. 2, 15 IANUARIE 1900 VOL. I. Ca la noi la nimeni., ~iiŢIrT" "j Schiţa tabloidul comandai de- Sindicatul presei pentru împodobirea noului său local. (Schija naturală se poate vedea îri toate zilele de lucru în redacţia principalelor ziare). 28 NOUA REVISTA ROMANĂ Tocmaî faptul că autorul unei ast-fel de bucăţi literare, este un necunoscut pentru cititorii din regat, ne face s’o reproducem. Ajunul... * Aiară era lună, se vedea ca ziua. — Pămîntul era alb de ninsoare şi stelele scînteiau de frig. Feciorii eşiseră din şezătoare şi cîntau şi chiuiau pe uliţe, —? răsuna satul de gura lor- La portiţă stăteati doi tineri, un fecior şi o fată — şi se certau. Feciorul—cu căciula pe ureche, cu pene de tîrg în căciulă—stătea rezemat în botă—mîndru şi sumeţ.—Fata sulegetă şi sveltă—stătea cu furca la mînă, privea la fuiorul din furcă şi tăcea. - Nu vrei Sofică? — Nu! — Tu Sofică. «Pentr’un leac de sărutat nici popa nu dă păcat». O sărutare-I numai una. O sărutare mînioasă. . . — Ba 1 — Ţi-a părea rău Sofică. — Nici un rău.— Dar âă ştiu că mi s’a rupe inima ’n două: nu şi nu. Feciorul se ’ntoarse odată ’n călcîie. — Tu Sofică, ştii tu cîntecul cela: «Io mă duc, mîndra rămîne, şi fug zece după mine». Sofică se simţi ca săgetată. 1 se umplură ochii de lacrămî, şi sufletul de durere.— Atâta e dară dragostea lui. EI cumpăneşte dragostea ca şi banul: ori unul ori altul, unul ca altul. Ea şi dragostea el nu-I mal mult decât alta, decât dragostea altora.—Işî simţi dragostea dispreţuită, şi se întoarse faţă cu el. — Zece? Bine Ioniţă, zece să aleargă după tine, eu nu voiu alerga. Să-mi crească iarbă ’n prag, să’mpletesc cosiţă albă—eu nu voiu alerga-Rămâi tu cu' dragostea celor zece, eb am numai una, şi aceea nu-î de tine. — Şi nu vrei, Sofică ? • - Nu! — Zău ? — Zău. — Noapte bună — zise feciorul încrezut şi nepăsător. — Noapte bună. Feciorul s’a dus pe uliţă în sus, Sofică a deschis portiţa şi a intrat. A păşit cîţl-va paşi, şi a stat pe loc. I venia cu jele. I se părea că prea repede, prea deodată se scutură florile unul trandafir frumos. Se ’ntoarse ’ndărăt şi se uită peste gard după el. Oare nu rentoarnă ? Dar nu a rentornat. Trecea pe uliţă, cu căciula pe ureche. Un cîne mare lătra după el. * * * Şi aii sosit sărbătorile Crăciunului. Cu noaptea sfîntâ, cu colinzile şi cu veseliile lui toate. Tineretul a mers la joc în sat. — Tot feciorul împănat, toată fata cu drăguţ. — Sofică a mers singură. Jucau feciorii veseli,—joacă şi Ioniţă cu altele. Juca şi se legăna ca un păun, şi pe ea nici nu o vedea; juca, descînta şi chiuia—în butul ei. O, şi cum i spunea odată în şezătoare. «Nu va trece postul, Sofică, va veni Crăciunul, şi apoi dulcele». Şi a trecut postul, dar—a trecut şi dragostea, a trecut ca un vis frumos. Ea aştepta dulcele, un dulce mal dulce decît mierea fiorilor şi decît sarea pămîntulul. Şi a urmat amarul, mal amar de cît amarul. Sofică stătea colea la o parte, şi aşa-I părea lumea asta de geloasă şi de geroasă—i se părea că tot ochiu la ea se uită şi toată privirea o împungea. Iar colo, peste joc, stătea mama lui Ioniţă, mîndră şi subuiată şi privia pe sub gene ca o şerpoaică. Tăcea din gură lelea Solomie dar vorbia cu cei doi ochi. Şi Sofică ştia ce vorbeşte lelea Solomie. Cum să nu ştie? Ştiea tot satul. Şi avea o gură, lelea Solomie, cînd i da drumul apoi ţine-te bădiţă. «Măi — ce mal fată! Numai ochii şi ghiocii. Nici în casă de lurcă, nici în eîmp de secere. Fată la sprîncene, pupăză la pene. Ca un fir de trestie, cu-o mînă o-aî rupe în două. — Ba că în casa mea nu s’a încălzi, ba că în oglinda mea nu şî-a pune pene la urechi, ba că în pînza mea n’a face lătunoî, ba că vacile mele nu le-a mulge. Mulgă ea — draga lele! — caprele mama-sa. Acele nu împung. * Aşa povestea mama lui Ioniţă.—Şi Sofică au-zia ce povesteşte lelea Solomie. Dar auzea şi lelea Cătrină, mama Sofichel, de colo ^e peste vale. — Şi apoi nici gura el nu era ştergar de bumbac. SUPLIMENTUL II 29 «Ce mal fecior! Un guguman, un prăşcăQ, un cotîngoiu.—Vestea lui gura mamâ-să, vîlla lut în coarnele boilor.. . Ce! tineri tăceau. Cine ştie ce aveaţi el în sufletul lor. — EI începuseră cu o ceartă mică, ceartâ’ntre drăguţi— iar mamele lăcuseră o bo-botae mare, să n’o mal poată stinge. — EI—aşteaptă tu cumătră, zise odată lelea Solomie. Să-ţî arăt eu ţie. Şi cum trecu Crăciunul, a doua zi îşi găta feciorul, stramăn şi ţanţoş ca un păun. Ou cojoc de sărbători, cu blană de margini, — cu pene de tîrg de un cot, — şi-l porni. Unde ? La peţite. Şi liaid copilul. Cîte fete frumoase, toate peţite. — Unde auzial cîniî lătrînd colo pe revărsatul zorilor, puteai să ştii că Ioniţă umblă a peţi. Cînd se făcea ziuă, sosia acasă feciorul, plin de bură. — Da — place-ţl Ioniţă? — Place — răspundea feciorul. Apoi îşi aruncă cojocul cel frumos într’un ungliiu de casă, ca şi cînd, ar vrea să-l omoare. Şi eşia din casă. Şi se punea colea la chiotoarea casei, se uita colo peste vale, în urmă îşi ştergea ochii de lacrimi, şi-şi mal dedea de cale. «Ce al iubit nu poţi uita.» Doamne, mare e durerea unei drăguţe părăsite ! Mare şi mistuitoare, şi n'o ’nţelege nimenea. A ta e nevinoţia, dragostea şi credinţa; gre-şală n’al; — al iubit cu sfinţenie, cu inima întreagă — şi ce ţi-e răsplata? Oamenii te rîd. — Vrăjmaşii te rîd în faţă, prietenii te rîd de dos- Cauţi dreptatea, şi nu dai de ea ; cauţi răsplată, şi n’o afli; cauţi mîngîiere şi mîngîiere nu-î- L-al chema şi nu poţi, 1-aî blestema şi nu te înduri.— L-al părăsi tu, al face ca şi el ; l-aî schimba şi tu, al face ca şi el — dar nu te lasă inima ; căci nu afli un asemenea lui pe pămînt. L-al uita, dar nu poţi. — Căci te petrece şi lo sp iteşte, aşa cum îl ştii : frumos, scump şi amă-igitor. Şi dacă D-zeu sfîntul ţi-ar aşterne Ibmea la picioare şi ţl-ar zice: iată lumea toată, alege — tu al închide ochii nici s’o vezi, şi al zice: nu, Doamne, el îmi treb ue, numai el. Sofica se afla singură şi părăsită, şi toată lumea asta i se părea goală şi jalnică. — O stăpî-nea un simţ de durere, ca şi pe cel ce şî-a pierdut un mort scump. Ba mal mult! Să-l ştie mort, l-ar plînge şi s’ar mîngîia; să-l ştie dus în lume, aşa ca să nu-1 mal vadă, l-ar plînge şi l-ar uita;—dar să-l vezi, aşa trăind, viu în braţele alteia — o, nu te rabdă pămîntul. Era beată de durere, se simţia ca moartă. Ca şi când râmîl la întuneric după o lumină mare. Noroc că toate în lume se tocesc. Şi a gîndit şi a răsgîndit fata — şi a dat de o rază licuritoare, că oare vrcaiul, farmecile ? ... Aşa iac fetele, aşa fac toate. Pentru ce să nu facă şi ea ? * Era, ca mîne, ziua de Sîn-Văsiu. Noaptea lui Sîn-Văsiu e noaptea fetelor. Atunci 8’arată norocul, şi se sfeteşc sorţile. Eetele-şl fac de noroc, şi li se arată. Numără parii în gard, leagă porţile cu tort părăsit, încruşcă canurl de lînă în calea feciorilor, le aruncă ’n praguri şi leagă fîntîna satului. Desleagă boii la Iesle, şi colindă cîmpul pină între otară. Aşa prind feciorii, pe o cale ori pe alta. Ţîn ajun lung, cît e ziua de mare, — apoi seara se culcă, şi noaptea, în miezul nopţii îl văd. Pe el, pe cel menit. — îl vezi aieve, aşa cum e, visînd. Iţi stă lîngă pat sau şede la masă sau stă la fereastră, ca sorocit. Pentru ce să nu facă ea ceea ce fac altele? Va ajuna toată ziua, să-l vadă, şi să ştie dacă i-e menit saâ ba. Şi s’a pus pe ajun. Şi a ajunat de dimineaţa pînă seara, a ajunat şi s'a rugat Precesteî.— Umbla buimăcită şi ’n-gîndurită; dar nu. ştia nimenea în ce-şî bate ea capul. * * t Şi a venit seara, seara lui Sîn-Văsiu. Fetele şed la zarea locului, daâ cu bobii, varsă plumb, aprind fuior în vatră — — Sofica şî-a făcut cruce, a zis Tatăl nostru, şi s’a culcat. Abia aştepta să adoarmă, sâ-1 vadă. Dar n’a putut adormi.—S’a întors în dreapta, s’a întors în stînga,—auzia feciorii hâulind prin sat, auzia cîniî lătrînd, cocoşii cîntînd—şi nu mal adormia. 30 NOUA REVISTĂ ROMANĂ Se rugă lui D-zeu ca să adoarmă. Să adoarmă şi să-l viseze. Colo tîrziu, cătră miezul nopţii, era obosită, şi simţia că o fură somnul. — Era ca beată. Simţia că-î trează, dar nu ‘putea să-şî dea seamă de sine. O rază domoală de lună se strecoară pe fereastră, şi-I poleia toate ca o lumină potrivită sufletului eî. Şi la raza asta blondă de noapte mal dulci şi mal frumoase-şî înşira gîndurile. Nu-1 văzuse de mult, ’I era dor. Doria să-l vadă, cel puţin prin somn. Pe la miezul nopţii simţia că-î vine somnul pe ’ncet — pe’ncet. Şi odată — îată-1. Colo ’n fereastră, în zarea lunci, un chip de om. Era el. Chipul lui, forma lui. — I se părea că-I vede •şi ochii. — Stătea plecat pe fereastră, ca şi cînd ar vrea să zică ceva. — Şi pe lîngă capul lui un cearcăn de lună, ca pe lîngă papul unei icoane frumoase. Aşa i se părea eî. Soflca tremură toată. — Inima i se bătea ’n pept şi sufletu l tresălta de bucurie. Era buimăcită, simţia că doarme; dar nu dor-mia. 11 vedea, îl vedea aieve,—era el, chipul lui. Şi aşa, cum se simţia ea dormind, îşi ridică capul încet şi lin — se temea să nu-şî sparie visul, şi privi lung la fereastră. Şi era el. încet, ca şi cel ce umblă la lună, se scnlă’n picioare şi mal privi; dar chipul cel de om stătea în fereastră. ' Sofica păşi doi paşi, dar naintea fereşte! stătu ’n loc.—o prinse o frică. Chipul cel de om stătea neclintit şi privia la ea. Inima i se sbătea; simţia acum oâ-î trează, dar n’avea putere. Odată auzi un glas: Sofică! Ca pasărea cînd îşi bate’n aripi, prinse putere şi sări la fereastră. * Şi era el. Era Ioniţă.. Cel scump, cel dorit, cel perdut şi reaflat. Solica deschise fereastra şi stătură faţă’n faţă, —Colică! N’am pace şi linişte—am venit la tine. Mînioasă eşti? Solica-şî deschise braţul. —Ioniţă al meu!.... Luna cea frumoasă se pleca şi ea puţin, se fura pe sub streaşină şi privia la eî cu drag. De la sfînt-Văsifi a treia Duminecă îşi juca lelea Solomie nora—jocul miresei.—Sofica păşia mîndră şi aţînată, soacră-sa o ţinea de după cap, şi o gugulia: draga mamiî, struţul maihiî! _ V. R. Bdticescu. PROGRAM Nu admiram de loc pe cântăreţii Cari îşi slăvesc iubita ’n madrigale, Şi chiar spuneam, luîndu l cam la vale, • Că nu aceasta mi pare scopul vieţii. Dar înfîlnil şi eu norocii ’n cale Şi azi mă plec 'naintea frumuseţii; O voi ciuta cum n’aă cîntat. poeţii, înamorat de forme ideale. Vă voiii. descrie ochii plini de viaţă; Mă voiii opri în urmă cu plăcere Ca să vorbesc de frunte şi de faţă. r Amănunţit şi clar precum se cere Voi trece apoi la gît, la piept, la braţe, Iar inima — ah, despre ea, tăcere ! .. Artă şi naţionalizm. Dintre artiştii în viaţă au fost mulţi chemaţi la exposiţia de- la Atheneu, dar puţini aleşi pentru cea din Paris. Şi de oare-ce, a fi respins de la exposiţia universală e moartea unul artist în viaţă, ţipetele celor în agonie au impresionat pe mulţi. De aceea, o parte din presă, din public şi dintre acel comercianţi cari şi-au cheltuit o viaţă de muncă şi' de sacrificiu pentru sfînla cauză a artei, au ridicat glasul .lor împotriva nedreptăţilor săvîrşite cu acest prilej. Nu mal trăim în timpurile oligarhiei artistice; poporul suveran are dreptul de a alege pe cel de către cari va fi representat în faţa Europei, El şi arta Lui* S’a numit într’adevăr o comisiune pentru alegerea tablourilor ; dar, această regretabilă gre-: şală se explică: lumea .comercială era ocupată cu chestia împrumutului, Acesta fiind realisat, I ea îşi poate relua în linişte ocupaţiile el artis- SUPLIMENTUL II 31 tlce. Industriaşii şi comercianţii noştri ar fi putut înlocui atunci comisiunea instituită. N’au fâ-cut-o. De ce? Aveau încredere în sentimentele naţionale ale domnilor din comitet. A, dacă n’ar fi uitat că domnii aceştia şi-au făcut în mare parte educaţia în străinătate, că astă-zî încă se adapă la isvorul cultureî străine, că nu mal simt, că nu mal pot simţi româneşte, că nu mal înţeleg arta aşa cum a înţeles-o adevăratul român din dealul Spirei sau de aiurea, —a, atunci toată indignarea, toată agitaţia noastră de azi, nici n’ar fi existat!... ... Gândurile acestea clocoteai! în mine. Eram hotărît, fără milă, să opresc pe cel dintîiu cunoscut, fie chiar prietin, care ml va ieşi în cale şi să I arunc în faţă toată indignarea, toată luria, toate teoriile mele asupra naţionalismului în artă. Pe cînd mergeam, cine-va mă lovi uşor pe umăr. — Nici nu mă vezi? Intorseî capul. Era tocmai ceea ce căutam. Un prietin care vorbeşte despre orî-ce, ori-cînd şi cu ori cine. Pe mine mă combătea tot-deauna, — din principiu. — Te grăbeşti? îl întrebaiQ eu. — De loc, răspunse el. fără a presimţi ce’I aşteaptă. II luai de braţ şi pornirăm. Surîdea, nenorocita victimă. — Ascultă, începui eu, ce zici despre scandalul de la exposiţie? . — Revoltător. — Nu-I aşa că trebue să punem capăt sistemului de a admira şi a încuraja tot ce e străin? — Fireşte. . — Peneş Curcanul e o lucrare admirabilă, în-tr’însul respiră adînc geniul artei române. Amicul meu zîmbi. — Am spus asta, adăogă el, încă înainte de deschiderea exposiţieî. — Eî bine, cînd se găsesc oameni cari îşi bat joc de asemenea creâţiunl, nu merită eî dispreţul a tot ce — ? — Mai întrebi? Eram încîntat de atîtca aprobări neaşteptate. — Da, urmai, aceşti oameni trebuesc spulberaţi. Şi e cu atît mal revoltător faptul acesta cu cît artiştii străini, — ah, artiştii străini! — în ce splendidă lumină sunt el aduşi înaintea publicului! Ce bine sunt creaţiunile simţite şi înţelese de oamenii noştril! Nu-I aşa? " — Aşa e, dar ... — Dar? — Nu înţeleg de ce trebue spulberaţi. Faptul că d. ex. d-ra Deşliu a pus într’o admirabilă lumină versurile Iul Coppee din «Pour la Cour-ronne» nu-I o crimă. —?!... — Da. Faptul că Ephigenia în Taurida, această admirabilă creaţiune a clasicismului elen, eatît de frumos redată în tabloul lui Kimon Loghi, nu mi pare de loc criminal. — A, pardon, dar — . — Nici un dar. Ştiu ce vrei să spui. Şi eu aş fi dorit ca, în loc d»Coppâe şi Hei ne, pictorii noştril să imortaliseze creâţiunl din Bolintineanu sau Eminescu. — N’am zis asta, frate. Adică n’ar fi rSă ceea ce spui, dar vorbesc numai de pictori, şi spun că artiştii romînl n’au fost nici odată apreciaţi de al noştril. Protestez împotriva faptului că Alpar, Kimon-Loghi, Vermont, Artachino, Ve-rona — — Mă iartă, întrerupse prietinul, împotriva acestora, şi mal puţin împotriva comisiunil n’al de ce să te revolţi. Cum să faci responsabili pe mal mulţi cînd unul sau doi greşesc. — Unul ? — D’apoî? Admit: Peneş Curcanul e o capodoperă. Dar întru cît sunt vinovaţi toţi aceştia dacă s’a găsit un om care, în loc de a prinde în culori această admirabilă creaţiune a lui Alexandri) aşa precum d-ra Deşliu a cristalizat pe pînză versurile lui Heii-e sau ale lui Coppee, a găsit de cuviiinţă să facă din eroul de la Plevna o caricatură vrednică de panopticul lui Braun? Da, recunosc, e trist că s’a găsit un om care să-şî bată ast-fel joc de tot ce are mal frumos şi mal românesc literatura noastră, e şi mal trist poate că acela e un romîn. Dar să sperăm că de aci înainte asemenea lucruri nu se vor mai întîmpla. La revedere, dragă. — Stal, frate, că m’aî speriat. Apoi aşa înţelegi naţionalizmul? Eu, aşa înţeleg naţionalismul. Dacă tu îl înţelegi alt-iel, cu atît mal rfifi pentru... naţionalism. Stan. --- 32 NOUA REVISTA ROMANA La 20 Ianuarie 1900 va apare la facultatea de Utere şi filosofic din Bucureşti «Revista Universitară pentru Cursuri si Conferinţe», care va publica: 1) Cursuri de Psihologic, Estetică, Pedagogie, Istoria filosofici, Istoria literaturilor, etc. 2) Dări dc seamă despre lucrările practice. 3) Informaţiunî universitare: cărţile recomandate, cestiunile propuse de studiat, etc. Numărul 70 baiu. Abonamentul peste 20 numere (un an) 11 leî, pentru 10 numere ţ1/* an) 6 lei. marele mag^sin KORAUS & SOCAClU ,,La Aphrodita” 34, CALEA V 1 C T O R I El, 34 (vie-ă-vis de Magasin Universel) BOGAT ASORTIMENT I)E PÎNZARIE lingi:iui: pentru dame şi rarraţi SPECIALITATE DE TRUSOURI DE MARIAGE ’ Plapome de atlas eu şi fără monogram PREŢURI MODERATE CASA DE ÎNCREDERE RENUMITA CASĂ A Fraţilor C. si S. POPOFF y y DIN MOSCOVA 60, CALEA VICTORIEI, 60 Vis-tVvis ele Thentrul Naţional Se recomandă tutulor excelentul şi adevăratul CEAI RUSESC POPPOV Recomandăm osebitei atenţiuni MULT REPUTATA COFETĂRIE EMIL FREDERIC 31, CALEA VICTORIEI, 31 Lângâ magazinul Universel Bomboane, Prăjituri, Chocolate. Cozonaci şi Paste moldoveneşti să efectue după comande. Bomboaniere elegante pentru cadouri. Cliampagnie fină, Liquiorurî excelente cu preţuri reduse. Se execută cu promptitudine comande pentru: baluri, nunţi, logodne şi festivităţi publice. JOAILLERIE, BIJOUTERIE, HORLOGERIE, ORFfiVRERlE G. C. NICOLAU MAISON FONDfiE EN 1853 BUCAREST 28, CALEA VICTORIEI, 28 ORFEVRERIE QUAL1TE SUPERIEURE ATELIER SPfiCIAL P0DR TODTE COMMANDE T. MÂNU & COMP. MECANICI-OPTICIENI MAGAS1NUL: Strada Doamnei, No. 8. ATELIERUL: Strada Academiei, No. 4. Constructori de aparate topografice, matematice, fi-sice şi optice. Instalatori de staţiuni telegrafice, telefonice şi sonerii electrice. Primul atelier de aurit, argintat şi nichelat. MARE DEPOSIT DE OCHELARI DE DIFERITE CALITĂŢI. jfiarele magasin de pălării şi căciuli CASA DE ÎNCREDERE fOŢlDRTĂ If4 1861 F- MARTIN S-SEUR I. CONSTANTINESCU 32, CALEA VICTORIEI, 32 BUCUREŞTI Alăturea de marele magasin de bijuterii Th. Radivon. Specialitate dc pălării line şi căciuli bărbăteşti INDUSTRIA NAŢIONALA DE , ÎNCĂLŢĂMINTE 30, CALEA VICTORIEI, 30 Vis-â-vis de Prefectura Poliţiei VECHIUL SI CUNOSCUTUL MAGASIN H. R E I S S Diriginte I. E. 10NESCU * VECHIUL AMPLOIAT AL ACESTUI MAGASIN Coynandele se execută prăjit, iar pentru Onor. Clienţi din provincie executăm comenzile prouiptţprin poytă. INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE CAUOL GOHL, STR. DOAMNEI 16, BUCUREŞTI.