SUPLIMENTUL II LA NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ No. 12, 15 IUNIE 1900 VOL. I. Clopotele. Gimnasiul tăcut şi grav îşî arată în luminişul castanilor zidurile-I galbene, pe cari ca un «memento moris» elevii şi-aii lăsat cărţile de visită, însoţite de complimente une-ori nu tocmai măgulitoare la adresa camarazilor. Pe scară stă moş Ion, bătrînul paznic al şcoaleî, care maşinal se uită la ceasornic, ca la împlinirea orei să sune clopotul. Dar orele trec şi clopotul nu mal sună şi prin clasele altă dată pline, prin coridoarele resunînd de atîtea glasuri, nu se vede' ţipenie de copil. Un bâlăngărit ascuţit repetat în cele două aripi ale clădire! şi patru uşi se deschideau cu sgomot, dînd iuruş în urma profesorilor sumedenie de elevi. Cînd aud .clopotul şcoaleî, par’că mă văd şi eu la reposatul Albini, cum intram pe fereastră în clasă — fiind drumul cel mai scurt între curte şi bancă — pe cînd dascălul se îndeletnicea cu căutarea nueleî, la vederea căreia ne cam mînca spinarea. Ce vremuri! Acum pare că ascult povestea unul copil lără griji şi îmbătat de bucuria unul zmeu cu vîjîitorî şi de al viţă şi floricele de la moş Dobre, bulgarul de lîngă şcoală. Odată Tănase al Măndicăî înfige briceagul în bancă şi începe să-l facă să sbîrnie, dîndu-î bo-bîrnace în mîner. Albini care se trudea să înveţe pe unul din clasa 1 «i de mînă, i de tipar» din abecedarul lui Creangă, cînd aude sbîrnîitul briceagului, pune mîna pe linie şi., la Tănase! Tănase era de două ori mal mare de ani şi de trup ca mine — întinde mîna. Rabdă el una, două, trei, cinci; de odată se dă pitiş sub bancă şi cînd îl trage cu linia, se rupe scîndura în două de muchia băncii. EI! ce-o să zică pielea ta Tănase? înfuriat Albini îl apucă de pantaloni cu o mînă şi cu cea-laltă de gulerul zăbunulul şi-l scoate de sub bancă. Dară cînd să-I ardă una numai ce să vezi pe Tănase că-I pune mîna în piept şi dîndu-1 la perete ţîşt! peste fereastră în grădină şi de acolo cu cînil după el prin cenu-şăria tâbăcăriel lui Iosef Ungureanu, care ne aroma clasa mal ales în timpul vere! cu miros de piei şi de ciobe. — Adoua zi eram înălţat în locul lui la rangul de monitor general pentru, ambele clase, cu dreptul de a sta la catedră, de a bate la palmă, a striga catalogul şi... a da situaţia claselor. Pe atunci se vede că nu plouase mult, căci eram mărunt de tot. Ce linişte să fad tu la zăplanil de 15—16 ani şi care pînă atuncea mă restigneaft pe lîngă garduri? EI! dar aveam împuternicirea! şi pasă acum tu, Dumitre Cireaşă şi tu Codău de vă inal legaţi do mine. — Odată Codău se tot ţinea de zbeguit în bancă şi-î făcea pe toţi să rîdă. II trimit două somaţii şi el pace! Ca cel cu puterea în mînă, îl ard două la palmă. începe Codăâ să ţipe, săsbiere, că vine Albini speriat. Eu tremuram, de frică să nu-1 fi lovit rău de tot. Codău pleacă acasă plîngînd. Dar peste cît-va eată-1 venind cu ma-mă-sa, care pornită de la cusutul polcilor, îşî uitase o şurubiţă de aţă neagră pe după gît. Cum intră în clasă, întrebă unde e acela care i-a bătut băiatul, să-l trîntească ea în pămînt să nu mal mişte, şi cum mă vede harţ! spre mine-Eft încep să ţip şi sar peste băeţî, băeţiî ţipă, ea ocăra, Codău plîngea.. intrase lupul între noi Albini crezînd că e vr’o nelinişte vine cu vorba. De odată o sută de glasuri încep să-I vorbească. Ce să înţeleagă de la toţi? Mă chiamă pe mine şi cînd mă vede galben şi prăpădit şi plîngîndu-î că nu vreau să mal fiu monitor, că vin mamele băeţilor să mă bată, unde se duce spre mama lui Codău! — Ce cauţi, jupîneasă aici, de-mî sperii băeţiî? NOUA REVISTĂ ROMĂNĂ 188 Şi, după-cc se convinse că’I pură calomnie pretenţia vecinei Catinca, domnul Colea îşi puse din nou pe Lici în braţe, netezindu’l cu mîna stingă iar cu dreapta îşi luă ţigara din gură, ca să poată puiăi Iară să’şî vatăme înceata’I respiraţie. Revenind la gîndurile de înainte, ca şi cum nimic nu s’ar fi întîmplat, urmă: — Nu, Lenţo dragă, Vrăticescu cela’! un boboc de băiat ! Va fi un om mare, celebru, cînd va fi mal în vîrslă !... Şi frumos, nu glumă, să’l pul la icoană, la închinat; asta e părerea mea ! Zicînd aceasta domnul pensionar privi pe domnişoara Săltiţa, care, contrariu obiceiului de altă dată, nu luase parte la discuţia interesantă asupra lui Lici, ci era transportată în alte ţinuturi, ieerice şi exotice, cu seri irumoase, senine, fiind vecinie lună şi dragoste. Vrăticescu — aci f apărea în haină lungă, mătăsoasă ca a cavalerilor medievali înamoraţi,— cu pampon la pălăriuţa verde, i— şi, furînd’o, învăluind-o în mantaua’I ocrotitoare, îl şoptia: «te iubesc, te ador,» dueînd-o în sbor spre fericirea deplină, sărutînd-o, ca să’l dea curaj, putere.... Aci’I apărea ca un Eăt-frumos din poveşti şi, în locul călătoriilor romantice prin nouri, se trezia culcată lingă el, — într’o pădure mare şi bătrînă, — în iarba grasă, ce nici odată nu se veştejeşte.... ca’n basme. Iar el iubindu-se, se stringeaii la piept,..... toată lumea dispăruse din minte-le, numai eî erau, numai grija lor şi-o duceau şi iubirea lor ţinea vecinie, vecinie, cît pădurile bătrîneştl din basme! Aci îl vedea în lume, —- într’un oraş luxos, strălucit, cu palate măreţe, — şi ea la braţul lui, plimbîndu-se radioşî de fericire, admiraţi de-o lume ’ntreagă, salutaţi din toate părţile, căci el pe toţi ’l-a uimit cu talentele lui minunate: a ajuns celebru, după profeţia «tătuculul !»... Da’n cîte feluri nu’l vedea domnişoara Săftiţa!? Cînd iubeşti şi eşti tînăr, cu naivitatea primei încercări urzeşti şi ceia-ce’î cu neputinţă, te des-feţî în raza unul surîs, trimes de-o închipuire, — , te farmecă visul tău chiar, visul unei pasiuni înşelătoare. Căci îl iubia adoptiva pe Vrăticescu şi, cînd bâtrînil vorbiaii de dînsul, eî îl tremura inima să nu care cumva să se întîmple s’audă vorbindu-se ceva râu despre el! Ea’l iubia şi, în ameţeala’I amoroasă, îşi închipuia iubitul după vorbele D-luI Colea: amant-cavaler, bărbat respectat de toţi, admirat, — o celebritate! — căci tuturora s’a impus prin deşteptăciune, merite. Iar studentul Vrăticescu, mult mal bucuros încă de cît domnişoara Săftiţa, consimţia din tot adîncul sufletului săli să înveţe ce’I dragostea şi s’o guste pe deplin..Indeşi vizitele, iar într’o seară, ieşind ambele femei să’l «conducă», inseparabilul Lici al doamnei pensionare îl dădu ocazie, — favorabilă la maximum, — să’şî mărturisească într’un elan cald, amorul consumator al vieţeî sale june: — Te iubesc domnişoară ca pe-o madonă! Şi fără să’l aştepte răspunsul, s’aplecă spre faţa fetei îmărmurită de gravitatea situaţiei,— o sărută pe obraji cu o adevărată patimă de’nsetat în dragoste. — Bon soir, madame Colea ! — Bonsar, musiu Vrăticescu, zise d-na Colea, care prinsese motănelul şi’l ocăra acum că a fost obraznic şi a sărit pe jos să se murdărească. (Nu de alta, ar fi putut să vadă madam’ Catinca şi toată celebritatea drăguţului Lici s’ar fi spulberat). — Bon soir, d-şoarăSăftiţă, mal zise Vrăticescu, salutînd’o pîn’la pămînt..... Dar dînsa, ameţită de-a binelea, nu nemeri un cuvînt să răspundă, ci înclină puţin din cap, ca şi cum ar fi fost ziua ori el trebuia numai de cît să vază!.... Intră în casă, pâstrînd pe obraz atingerea buzelor înamorate de ea....... Cît e de frumoasă viaţa !... Numai acum simte domnişoara Săftiţa plăcerea de-a trăi! — Ştie că din două’n două seri îşi vede iubitul, şi la plecare îl strînge mîna, îl sărută pe furiş, iar uneori îl opreşte pe cîte-va minute, îl întreabă dacă o iubeşte, se lipeşte de pieptul lui binişor, îl sărută, îl desmiardă, rugîndu’l s’o iubească şi el mult, mult..... Iar el a iubit’o potrivit obiceiului, potrivit voel celor douăzeci şi doi de ani al săi. Prin postul mare, (cînd, în parantez fie zis, d-şoara Săftiţa prea da semne că’I doamnă, bă-trîniî tot nu mal continuau cu laudele la adresa lui Vrăticescu, ba madam’ Colea se mira că î-a părăsit, ’la ocolit atîta vreme.. — O, ’ţl-am spus eu, răspundea cu ifos pensionarul !... ’ţi-am spus că e un om, un om mare !.. va fi celebru !... Dar sigur că în urma succesu- SUPLIMENTUL II 189 lui de luna trecută la examen, acum îşi caută societatea după meritul său şi bine face ; ţî-am spus eu că’I un tînăr superior. Gimnaziul nostru se va mîndri cu fostu’l elev! ... I. D. Manolache. PRIMĂ-VARA (Pastel). E timp frumos de primă-vară!... Pădurea a înverzit şi vîntul Doineşte vesel, iar pămînlul E sguduit ca deo povară.. . E timp frumos de primă vară. Pe ceru-albastru iese luna Să lumineze noaptea vieţii La cei în vîrsta tinereţii, Să ne conducă tot-d’a-una... Pe ceru-albastru iese luna. Şi noaptea ’i dulce, liniştită Cum e un suflet inocent In cît acum devii atent, Viaţa’ţî pare fericită, Căci noaptea’i dulce liniştită. Privighetoarea’n pom ne chită Un dulce şi sonor concert... Sărmanul nu mai e inert, In lupta vieţi iar s'avîntă ... Privighetoarea’n pom îl chită. Lumina-i caldă şi pătrunde In scorburi negre şi rîpoase... • Le face hune şi frumoase Si’n ele omul trist s’ascunde . .. Lumina vie-acum pătrunde. . In vale rîul şipoteşte... Ar vrea să’şl spue suferinţa Ce-o îndură, dar năzuinţa De-un greii obstacol se loveşte ... In vale rîul şipoteşte. E timp frumos de primă-vară.. . Durerea să îneacă’n haos Si oboseala’ ntr’ un repaoz Viaţa nu mal e amară ... E timp frumos de primă-vară Paul St. Ionescu. Cinci nat Pavelea — Fantezii — Cine-i Cincinat Pavelea? A existat vr’odată. există şi-acum sau va exista cînd-va? In zadar m’aţl întreba, n’aşl şti să vă dau răspuns. Erî — toate lucrurile din lume s’au întîmplat «erî» — erî, cum zăceam obosit pe pat, în gură cu un ciubuc lung cumpărat de la un bosniac care îşi îmbiase marfa pe sub fereştile mele — erî, zic, d’odată mă trezesc că rostesc numele Cincinat Pavelea! Sînt sigur că nu am nici un cunoscut de acest nume, la care să fi gîndit fără d’a-mî da samă. O nu, nu mă gîndeam la nimic, eram obosit şi gîndirea m’ar fi obosit şi mal mult. Şi cbiar asta m’a surprins într’atîta. Am sărit numai decît în picioare, am privit uimit în jur ... Eram acasă în odaia mea de lucru. Toate se aflau în vechia lor orînduială sau neorînduială — cum o ial — şi eu repetam încet, aproape fără voe: Cincinat Pavelea. O să fie mulţi cari se vor fi aflat în o poziţie analogă. Se întîmplă des că plimbîndu-te pe un-de-va aşa a lene d’odată dai de cine-va a cărui faţă îţi pare cunoscută, ştii, eşti convins că nu o vezi pentru întîia oară, dar nu-ţl poţi aduce aminte unde ai mal văzut-o! Şi te pul apoi să te gîndeştî să-ţî aduci aminte unde şi între ce împrejurări al văzut acea faţă şi cu cît te gîn-deşll mal mult cu atît mal puţină nădejde îţi rămîne s’o afli, căci răsgîndindu-te îţi vin mereu în minte lucrurile cele mal* deosebite, pînă în urmă chiar uiţi la ce te gîndeaî la început. Vremea trece, nici nu-ţl mal aduci aminte de frămîntările d’atuncî, şi d-odată numai iată fără veste îţi vine în minte cine e, unde aî văzut’o; şi de mergi — stal locului, de mănîncî — înlemneşti cu bucata de mîncare în gură, uitînd s’o înghiţi, de şezi — tresari şi faci o mişcare ca şi cînd aî voi să te scoli şi lumea din jur se miră ce te-a putut ajunge. Aşa’s eu acuma. De erî nu-ml mal iasă din minte numele Cincinat Pavelea. De şed, de stau, de merg — şed, stau şi merg însoţit de cadenţatul ţiuit Cin-ci-nat Pa-ve-lea. Inzadar m’am pus să citesc, prin; tre şire par-câ vedeam scris cu litere mari şi roşii numele: Cincinat Pavelea. Seara am ador- 190 NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ mit cu el pe buze, dimineaţa cînd m’am trezit el mi-a fost întîlul cuvînt. încă în pat m’am pus pe răsgîndite. M’am a-dîncit înapoi în anii de fragedă copilărie, am percurs toată viaţa mea de cînd eram încă numai copil şi pînă în clipa de faţă, cînd cu capul răzimat pe mînî şed la masa de scris. O, cît farmec mal ascunde în sine pîcla vre-milor trecute. Nici nu-ţl vine să crezi că sub cenuşa rece a zilelor moarte după atîta amar de vreme s'a mal păstrat cîte-o scînteie aprinsă, care — dînd la o parte nepăsătorul strat sur — licăre din noii viii, viu ca în trecut, ca apoi să 8e stingă pe veci. Cu ochii închişi percurg în gînd viaţa ml trecută şi stoluri, stoluri trec pe dinaintea mea prietenii copilăriei, soţii de liceu, colegii de universitate... II Erau vremi frumoase, vremile de la universitate ... Străini într’o ţară depărtată formaserăm un fel de republică boemă şi duceam o adevărată viaţă de boemienî, cu toate plăcerile şi durerile el... Par’că’I văd şi-acum adunîndu-se la mine. Rînd pe rînd vin ... Costică, Dinu, Ghiţă, Bănăţeanul, Mefisto, Doltorul, cum ne numiam noi între noi... Toţi vin să afle veşti noi de pe acasă . . . O, să citim era singura noastră mîngîere în străinătate. Citim cu o febrilă grabă rînd pe rînd toate ziarele făcîndu-ne între glume observările mal cu spirit, mal fără spirit.. . Cînd se întuneca eşiam cu toţii la plimbare... Ca boemienî a-devăraţî nu mergeam pe trotoare ci în grupe de treî-patru în mijlocul stradeî... Ne plimbam veseli şi fără griji pînă tîrziu ... O, să ne plimbăm era singura noastră mîngîere în străinătate ... Vorbind tare, româneşte trecem înainte. — Gelt Mutta des san Italiena? (1) zice mamei sale o fetiţă surprinsă de accentele limbii noastre. ITetutindenea ne ţineau de italieni... Şi ne punem la poveşti. •— Mal azi iarnă — începe Bănăţeanul să ne povestească ceva epizod de pe la el — pe la ehirvaî (2) unchiul meu a împuşcat un urs mare Trăgea mal bine de 200 de chile. — Cine? Unchiul tăfi? — Ba nu, ursul. Dar şi împuşca bine. — Cine? Ursul? — Ba nu, unchiul meii... Şi rîzînd o apucăm pe altă stradă... O, să rîdem era singura noastră mîngîere în străinătate. Unde o apucam? Mal ştiii şi eh!.. In urma urmelor ne treziam unde-va la bere. La «Lowen-briiu», la «Augustiner», la «Pschorr» şi pune-te apoi la comandă de bere ... ştiţi, comandă stu-denţiascâ cu «praeses», «contrapunct», «cantor-loci», toţi oficianţi al marelui «Gambrinus»... «Cantor loci» începe uvertura comandel şi noi cîntăm veseli după el. Fraţi la masa asta ’ntinsă La păharul ăst spumos Ne-a chîemat o lege sfintă Ne-a chîemat un zeu frumos Zing zing zing cu sticlele Găl găl găl cu gurile... O, să cîntăm lîngă bere era singura noastră mîngîere în străinătate ... Veselia e la culme... Spiritele însufleţite şi ordinea cu toate aste ezemplară... Nici unul nu vorbeşte fără să nu-şî ceară cuvînt... —Peto verbtts! se adresează Costică lui Ghiţă, care ca de obiceiu prezida ... —liabeas ! - \I respunde «praeses»-ul, — dar griji, se zice., peto verb-nm si nu verb-ws. Şi Costică spune ce are de spus pe cînd noi abia ue putem stăpîni să nu rîdem despre dovezile sale că ştie latineşte... O, dar Costică nu se dă cu una cu două. Vrea să ne arate că n’a uitat tot cît a învăţat la şcoală. Voind să se depărteze în afaceri «strict personale» se adresază din nou praeses»-ulul... — Peto tempum! îl zice el privind mîndru în jur. Habeas! îl răspunde Ghiţă zîmbind, — dar griji se zice peto temp—tis şi nu temp—mn! — EI, fiire aţi aî naibii, — erumpe însfîrşit Costică. Credeţi că pe mine mă puteţi purta de nas? Odată ziceţi că se zice cu us apoi iar cu um... Veselia e la culme... Ura trăiască veselia! şi toţi golim cîte un pahar de bere. (1) E, mamă că ăştia îs italieni? (2) Chirvaî=I\ircliweih=sfinţire de biserică. SUPLIMENTUL II 191 O, să golim cîte un pahar de bere era singura noastră mîngăiere în streinătatel Comanda merge înainte «Cantor loci» intonează din nou. Cine-a făcut crişma ’n drum N'a făcut-o de nebun Cî-a făcut-o de cuminte Cine-a bea in ea să cînte Şi de doru-î să mai uite... Şi am ajuns la dor. începem cîntecele mîndre-lor... «Cantor loci» începe. — Frate mîndra ta se chiamă... — Măria, Elena, Sofica, — zicem noi pe rînd şi-apoî repetăm cîntînd în cor. — Maria, să trăiască, trăiască, trăiască, Trăiască ’ntru mulţi ani... Mefisto azi e în toanele sale... De zece minute nu mal slăbeşte din ironii şi persiflări la adresa fetelor. — Ştiţi ce zic fetele cînd vin peţitorii? Sîntem cu toţi «numai urechi». — Cum e? suspină tetele de 18 ani, cari numai partea ideală a lumii o cunosc. Ce e? întreabă cele de 25 ani, cari încep a se urî aşteptînd mereu,^şi — Unde e? strigă fetele de 30 şi mal mulţi ani perzîndu-şî răbdarea înăscută românului... — Ex in onorul lui Mefisto! comanda «prae-ses»-ul şi cu toţii golim paharul... — Pdo verbum, — Vot să-mi ridic glasul în favorul amorului calumniat... d’odată simt ceva hîrtie în buzunar. Tresar .. . Ah, da, e scrisoarea eî... «Te aştept, vino negreşit, căci mi-e dor să te revăd ...» De m’am dus? De a venit...? Vocea mi se îneacă .. . ridic păharul. — Fer cat amor! O, să strigăm ... III — IntrăI... EI? — Factorul a adus nişte scrisori. — Punele numai pe masă ... Am visat, iată-mă iară treaz. Privesc a lene prin fereastra deschisă... un vînt cald de primăvară mişcă încet ramurile unul oleandru de sub lereştî... de cea parte a curţii se înalţă peste zid crengile unul cireş înflorit... Din vecini pătrund prin fereastra deschisă acoardele unei violine... Le aud numai ca prin vis. Pe coperişul unei aripi a casei se plimbă nun- dru un porumbel alb. Din depărtare se aude sgomotul unei căruţe ce se apropie. Porumbelul se pregăteşte să sboare. îmi vine o idee bizară. Haid’ să-î dau să-mi răspunză la o întrebare. De va sbura spre stînga să fie un semn afirmativ, de va sbura spre dreapta un semn negativ ... D’odată trînteşte cine-va o uşă ... Tresar, închid pentru un moment ochii şi cînd îl deschid iarăşi porumbelul nu mal e pe coperiş, a sburat. In ce parte? Nu ştiu... E şimaîbine. De nu-mî răspundea pe plac şi aşa nu-1 credeam... îndoiala dă aşteptării farmec ... Cu voia încerc să mă ocup cu alte lucruri, numai să uit de numele iatal Cincinat Pavelea! N’am pace. Mă simt peste măsură de intrigat de şi ştiu că în urma urmelor deslegarea enigmei va fi simplă, de tot simplă. .. el dar poate chiar de aceea nu pot da de ea ... Un fenomen de altminteri destul de des. Mal uşor observi spre pildă firmele de prăvălii scrise cu litere mijlocii cu toate că s’ar părea că cele scrise cu litere excesiv de mari ar fi mal bătătoare la ochi, cum şi pe o hartă geografică mal uşor dai de un nume scris [cu litere mici de cît de unul ce se străcură peste harta întreagă. Prea căutăm pretutindeni după motive şi cauze mari şi noi oamenii nu sîntem fiinţe atît de puternice şi dificile încît numai motive mari şi grave să ne poată mişca. Mie din contra de multe ori mi s’a părut că oamenii — cel puţin cea mal mare parte dintre eî, masele omenimil — nici nu au capacitatea de a reacţiona la impresii prea covârşitoare... De vrei să baţi unde-va un cui trebuie să-l loveşti mercQ, mereu... întrebuinţează numai o lovitură puternică—şi cuiul se îndoaie... — Aha! Iată-1 iară cu sofismele şi paradoxele sale!—va zice părintele din S. dacă din întîmplare va citi aceste şire.. — Sofisme! paradoxe! ăsta-î era vecînicul şefi răspuns la cîte-I spuneam eu despre politică, despre biserică şi altele. Ne întîlnisem acu’s vr’o cîţl-va ani la băl... Sărmanul părinte era om foarte de treabă, dar avea păcatul strămoşesc că prea se lega de datinele străbune; era duşmanul neîmpăcat al orl-căreî schimbări. Vorba veche: «De ce să lac chiar eu altminteri? Aşa au lucrat moşii de moşi mei şi aii trăit în pace!»... In schimbul păcatului ăstuia avea însă un merit, un merit mare—mal ales în ochii unul tînâr idea- 192 NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ list cum eram efi pe vremea acea—avea un. bujor de lată, ştiţi drăguţă s’o mîncl cu ochii... Şi-acum îmi mal sună în urechi rîsul el arginţiu cînd i-am citit critica ce-o făcusem asupra unei prietene a eî.... Cum o şi criticasem? Pare mi-se că am fost scris că are o inimă nobilă, care bate plină de iubire pentru poporul român, o inimă nobilă care nu numai de erl alaltăerî simte această iubire ci de decenii întregi... O, şi acum îmi mal sună în urechi rîsul eî arginţiu... par’că şi acum o văd cum mă ameninţă cu degetul mic. — EI, nu credeam că poţi fi atît de răutăcios. D’asupra capului meii cîntă într’o colivie o mierlă, şi cîntecul eî mî-a adus aminte de rîsul acela arginţiu. ■ IV. ... Şi cîntecul el mî-a adus aminte de rîsul acela arginţiu... CîţI ani au trecut de cînd priviam în ochii eî frumoşi şi I povesteam o poveste tristă, pe cînd brazii d’asupra noastră îşi scuturau capetele... ... «Şi-a fost odată un tînăr şi iubea floarea pădurilor...» Şi ea ascultă în tăcere, ce I spunea tînărul fiorii, pădurilor, pînă în urmă ademenit de vraja ochilor eî uitam şi eu să povestesc, mă opriam ... şi tăceam ambii... —Şi,., şi?— începea ea apoi trezindu-se de odată din reveriile eî şi despoindu-mă de mînu-ţa-î albă ce-o apropiasăm încet de buze... Era o mînuţă albă, stăvezie, moale... dulce... — Şi... şi?... Şi eu continuam povestea ca apoi în urmă să tăcem iarăşi ambii.., O d’atuncl au trecut mulţi ani... Ea nici că-şl va mal aduce aminte de mine.. Azi şade poate lericită lîngă fereastră şi se va juca veselă cu copilaşul el—va avea oare tot acel ochi mari, negrii ca mama sa? — şi se va juca veselă cu copilaşul el sărutîndu-I obrăjoril rumeni şi nici prin gînd nu I va trece că eu şezînd la masa de scris ascultînd cîntecul dulce al mierlei din colivie par a auzi iarăşi glasul el arginţiu... Unde eşti copilărie Cu pădurea ta cu tot? V. îmi vine să zîmbesc... mî- am adus aminte de Eminescu şi în legătură cu el de o şoadă observare a prolesoruluî meu de limba română, observare la o poezie de-a lui ... Eram încă băieţi de şcoală şi cel mal mari admiratori al lui Eminescu — pe cît puteam înţelege noi băieţi de 15 — 16 ani frumuseţele poeziilor lui. — Ştiam cea mal mare parte dintre ele de-a rostul şi le citeam cu ori ce prilej potrivit sau nepotrivit... şi chiar infiuinţa asta covârşitoare ce-o exercitau asupra noastră poeziile pesimiste ale lui Eminescu î-a dat motiv anonimului critic din Blaj să-l combată. Criticul era pe vremea acea rectorul internatului nostru. Era zarvă mare în Blaj. Nu vorbeam de cît de Eminescu şi critica lui. într’o zi intră în clasă profesorul nostru de clasă şi abia urcă pe catedră, începe a zeflemiza însufleţirea noastră pentru Eminescu. — Ascultaţi numai ce poezii a scris genialul d-v. poet. .. In lunica asta sint femei Cu ochi ce isvoresc schinteî.., EI bine, domnilor, cum pot isvorî din ochi schinteî fără să nu să stingă?... Am privit unul la celalalt şi — am tăcut. Peste cîte-va săptămînî se slîrşia anul şcolastic şi nu voiam să producem zizanie în notele noastre de clasificare... După oară însă aşa am rîs în cît nici bătrînulul Ilomer nu l-ar fi putut fi ruşine do rîsul nostru... Adecă, cum pot isvorî schinteî fără să nu se stîngă?... Tocmai ca răspunsul băiatului de şcoală. — Măi, Gavrile, cari au fost cel patru apostoli ? — Cel patru apostoli aii lost următorii trei: Petru şi Pavel... Sau apoi ca... — Ura ! Cincinat Pavelea! Înaintea mea e scris negru pe alb: Cincinat Pavelea... Ştiţi cine-î Cincinat Pevelea ? E un pseudomin sub care cine-va mi-a trimis ceva pentru foaie.. .Cîutînd după o leacă de hârtie am dat de lucrarea acea... Ştiam eu că deslegarea trebuie să fie simplă, dar chiar atît de simplă n’o crezusem... De bucurie mă duc să beau un pahar de bere. Am să-l golesc în sănătatea necunoscutului meu prietin : Cincinat Pavelea . . I. lOSIF SCEOPUL. Oradea-Mare INSTITUTUL I)E ARTE GRAFICE CAROL GOUL, STlî. DOAMNEI 16, I3UCUREŞTÎ.