SUPLIMENTUL II
I
v
LA
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
No. 1.	1 IANUARIE 1900	VOL I.
Ca la noi la nimeni....
Artistul naţionalist'. Eu doar pictat-am ţărani....... Ţăranii să ^mă judece!
10
NOUA REVISTA ROMANA
Un noii roman al lui Tolstoi
învierea este titlul acestui roman, tradus în limba franceză de cunoscutul redactor al ziarului Le Temps Theodor Wyzewa. Romanul este început de multă vreme, dar lăsat la o parte din cauza activităţii sociale şi filantropice pe care a dezvoltat’o genialul scriitor, şi reluat de curînd. In noua operă a marelui romancier se oglindesc toate preocupările sale mari umanitare, ideile sale de colectivizm relative la proprietatea solului, ideile sale religioase, şi ceea ce va rămînea din scrierile lui Tolstoi: iubirea adîncă de oameni, mal cu seamă de cel umili şi nenorociţi. Că din punctul de vedere literar, romanul învierea este o operă de valoare, e de prisos a mal spune.
Subiectul acestui roman este tipic nu numai pentru Tolstoi dar pentru toată literatura rusă contemporană.
Nekhludoff a sedus o fată şi a părăsit-o. După multă vreme funcţionează ca jurat, şi în faţa lui este adusă ca acuzată de otrăvire — fosta lui iubită. Condamnată la deportare în Siberia, Nekh-ludoff care se simte vinovat de decăderea eî, o urmează şi se consacră regenerării el morale.
Este subiectul favorit al romancierilor ruşi, în deosebi al lui Dostojewski, iubirea de popor, de cel umili şi nenorociţi, de cel decăzuţi dar nu din vina lor ci din vina societăţii.
Poporanizmul—iată într-un cuvînt nota caracteristică a romanului învio-e, a lui Tolstoi şi a literaturii ruseşti în genere.
SONET
Tu n’ai uimit oraşul mi se pare Cum Var uimi o frumuseţe antică:
Aveai, de nu mă ’nşel statura mică,
Şi nasul, ducă nu mă ’nşel, cam... mare.
Mărturisesc că n’am văclut nimică Din toate acestea pînă la plecare,
Şi te visam de-aci, din depărtare Cum mi-al rămas în minte: frumuşică.
Te-am revăzut în urmă măritată Şi te-am privit în faţă mult şi bine Doar o să rîd că te iubeam odată:
Nu, Veneră nu-ţl poate nimeni zice,
Var am simţit atunci că pentru tine Aş face praf din vmerile antice!
V.
frumuseţi!
SONET
Dilapaam in cincrcs facem Oile. Iloraţlu.
Din mintea ’n flăcări isbucnişl făptură. Robind pe om, cu forme ’nşelătoare,
Măreaţă ’n veci şi ’n veci nepăsătoare, —
Iar viciul ţi’njloreşte roş pe gură
Zoîrlind parfum de otrăvită floare;
Şi 'n urma ta: răsboiă, răscoală, ură. —
Dc dorul tău, dc-a patimel arsură încet se stinge inima şi moare!
La pieptu-ţl alb mă strînge cu putere Infăşurîndu-mă cu de paingîn braţă, Frumuseţă şi durere — ’n veci stăpînâ, —
Simţi-voiu sîngele otrăvit cu fiere Din buza-ţl stoarsă, cum încet l’înghiaţă Al morţii frig făcîndu-mă ţârînă!
Spiru S. IIasnaş.
Iar jubileul lui Heine?
La 13 Decembrie 1897, s-a serbat cu mare alaiu jubileul de 100 de ani a naşterii genialului poet german, Heinrich Ileine, care după unii s’a născut la 13 Decembrie 1797. Insă sînt mulţi critici şi biografi în Germania cari susţin că Heine s’a născut la 13 Decembrie 1799, aşa că unele reviste serbează acum acel jubileu. Strălucitul umorist pare a fi prevăzut^ această divergenţă de opinii cînd a scris: „Lucrul important este că m’am născut; cînd e indiferent”.
O	revistă germană exprimă speranţa că pînă la sfîrşitul secolului viitor cînd cade din nou jubileul, cele două partide adverse vor cădea la învoială.
Schiţe Marine La bătrineţe.
Era pe la amează; o linişte adîncă stăpinea satul tăcut şi uitat printre mlaştinile acoperite de stuf auriu. Colibele sărăcăcioase ale pescarilor, înşirate la rînd, acopereau limba de pămint prelungită de la gura sf.-Gheorghe pînă departe spre larg, unde se perdea dunga albicioasă a Dunării în nemărginirea albastră a măreî. •
Departe, tocmai in coada satului, era coliba lui moş Simion; tupilată sub acoperişu-I ţuguiat de papură, părea acuma mal pustie ca in tot-d’a-una.
Mal bine de-o săptămlnă, de cînd moşneagul îşi ingro-
SUPLIMENTUL II
11
pase singurul fecior pe care-1 avusese, uşa colibei n’a mal fost deschisă. Tot timpul umblase bătrînul aşa rătăcit prin vecini şi pe Ia circiume, ca să-şî mal înece amărăciunea care-î umplea inima şi să uite jalea care-î chinuia mintea.
Mereu repeta desnădăjduit: la ce bun rămăşiţa asta de zile care mi-a lăsat-o Dumnezeii!
Grecul, care avea pescăria în arendă, l-a ertat cite-va zile, pe urmă i-a cerut să-şî urmeze meseria că alt-fel nu-I mal dă făină. Bătrînul, s'a întors iar la barca Iul rămasă părăsită pe mal în bătătura colibei.
Ce erea de făcut! Trebuia să se hrănească cît mal avea de trăit...
După ce şi-a cercetat barca, a dat-o la apă, î-a potrivit catargul şi apucînd amindouă lopeţile a plecat oftind din adincul inimeî — de mult timp nu mal plecase bătrînul aşa singur la pescuit...
0 adiere dulce de vint, care venia din spre largul măreî, răcorea fruntea pescarului şi se juca nebunatic printre viţele lui de păr cărunt. Şi suflarea aceea uşoară de vint, înfiora faţa străvezie a măreî tăiată de urmele bărcilor mici şi negre, cu pinzele umflate, ca nişte pasări cu aripile întinse, cari sburau la larg departe spre locul de pescuire, cale de opt mile de la mal.
Intrecindu-se în goană, tot cite doi pescari în fie-care barcă, treceati unii pe lingă alţii vorbind şi clntind in gura mare; iar vîntul, le culegea sunetele glasurilor ducindu-le înainte, piuă le perdea frînte in golul nesfirşit al depărtării.
—	GreCi, greQ de tot singur, moş Simioane, îl strigă unul din fundul bărcel, noroc bun!
—	Să dea Dumnezea, îl răspunse cu jumătate de glas bătrînul care sta perdut pe gindurî stringînd cu amindouă mîinile lopata cu care ţinea cirma.
Ajunsese aproape de locul pe unde eraa înşirate cirli-gele pentru nisetri şi moruni, cind a prins el de veste că din spre asfinţit se înălţase un nouraş alburia, arcuit pe bolta limpede albastră a cerului.
Vîntul îşi schimbase repede direcţia şi sufla acum din spre coastă din ce in co mal însufleţit.
Cunoştea el semnele acele; era un grăunte de furtună care se apropia văzind cu ochii. Cele-l-alte bărci se depărtaseră de mult gonind spre ţărm.
Bătrînul, văzind bine că numai este chip să meargă drept în potriva vîntuluî, care se întărea merea suflind din spre uscat, trecu uşor colţul pînzeî în oel-l-alt bord al bărcii.
Şi pinza se umfla sbătindu-se ca însufleţită sub loviturile vîntuluî, pe cînd barca aplecată pe o coastă sbura ca săgeata.
Pe sus, venea tot mereu norul acela; mal aproape, tot mal aproape, piuă se sparse cu ropot într’o ploae repede şi deasă. Picăturile mari şi reci, după oe-1 orbeaa biciu-indu-I faţa, se scurgeau în barba încilcită a moşneagului.
Marea, resvrătită repede, îşi începuse jocul el neastîm-părat. Şi barca mică, uşoară ca o bucată de plută, aci se ridica in sus pel creasta albă de spumă a unul val, aci aluneca in jos afundindu-se ca într’o prăpastie.
Bătrînul, sta liniştit, cu mînele încleştate pe lopata cu care ţinea cirma, «guvernind la val», cu ochii ţintă înainte, întînpinînd valurile şi potrivind mersul sbuciumat al bărcel.
Pinza se sbătea prinsă de catargul îndoit sub vint, — nu s’auzi de cit o trosnitură seacă; şi catargul se frlnse in două. Pinza ne mal ţinindu-se, căzu in jos tremurind şi prăvălind barca pe o coastă. O înjurătură scăpă printre dinţii bătrinulul, care intr’o clipă îşi smulse cuţitul de la brifl şi tăie sfoara care ţinea colţul pînzeî. Pinza rămase liberă, o şi smuci vintul repezind-o in goana lui nebună, iar barca se îndreptă iarăşi la loc.
Atunci, el apucă amindouă lopeţile şi începu să tragă cu toată puterea; dar iî era zădarnică încercarea, căci nu putea înainta în potriva vîntuluî care-1 tîra înapoi spre larg-
Scrîşnind turbat de necaz, se lupta încăpăţînat moşneagul, trăgînd din răsputeri, şi încordindu-şl braţele lui noduroase, îşi lăsă pe lopeţî toată greutatea trupului său girbovit.
In f.rbinţeala luptei un gind dureros II scăpară prin minte: »unde-I fecioru-său acum, să-î dea ajutor cu braţele lui vinjoase!» ...
... Şi in lupta asta aşa de nepotrivită, marea nebună, par’că anume bătindu-şl joc de slăbiciunea omenească, îl ameţea aruncindu-î în obraz stropii valurilor care ferbeau clocotind in juru-î.
Capul bătrinulul ardea in flăcări. Ca să-şî mal răcorească fruntea acoperită de sudoare, îşi trase căciula pe ceafă, dar vîntul care sufla minios, i-o smulse iutr’o clipă arun-cind’o in jocul valurilor.
Zăpăcit de ropotul vijeliei, cătind numai înainte pentru a se strecura printre stîncile acele spumegătoare, perduse din vedere ţărmul către care trebuia să meargă.
Şi acum, cu puterile sleite, se oprise desperat în loc; ou capul gol, cu păru în vint, căta cu groază in juru-I să poată zări în vre-o parte dunga ţărmului înegrind orizontul.
Dar, nimic... nimic pe toată întinderea pustie a apel albastre-siniliî pătată numai de umbra norilor cari alergau nebuni pe bolta sură a cerului.
Ce era de făcut?... Rămas jucăria valurilor, la voia intîmplăriî, privea aiurit departe, tocmai in fundul nedesluşit al zăreî, acolo unde bolta cerească se sprijină par’că po virfurile albe ale valurilor.
Vintul îşi muiaşe suflarea, marca încă nu se potolise.
Cu încetul, bătrînul se mal linişti încălzit de speranţa că vre-un vapor care ar trece pe aproape l-ar putea zări. îşi scoase încet haina şi o prinse ca semnal de catargul pe jumătate rupt.
Istovit de oboseală se lăsă in fundul bărcel, moale ca ceara, şi chinuit amar de lupta gîndurilor ce se încinsese în mintea Iul tulburată.
Un cîrd de goelanzl, plutind prin spaţii se rotea ţinindu-se merea de-asupra bărcel rătăcitoare.
Ce nesuferite sint aceste păsări de pradă cind aruncă în singurătatea măreî ţipetele lor sălbatice ca nişte risete înfiorător de batjocoritoare.
Şi bătrînul, cu ochii ţintă, urmărindu-le sborul, îşi Încreţea fruntea vrind să-şî alunge din faţă o imagine urită, rămasă de demult in mintea lui. Dar, nu putea să scape, imagina aceea îl chinuia răsărinduT din ce în ce mal limpede şi mal vie.
De atîta vreme, şi ce bine îşi aduce aminte de cadavrul pe care l'a întilnit plutind printre valuri, sfîşiat de goe-
12
NOUA REVISTA ROMANA
eanzil cari se bătcau în jurul lui cu aripile întinse, cu ciocurile deschise, ameninţătoare... Dacă ar pieri de sete şj de foame, ar ajunge şi el tot aşa... şi bătrînul se infioră tresărind ca dintr’un vis urit.
Umbrele serei începuse a inpinzi orizontul cercuit, vin-tul scăzuse cu totul; numai valurile mari, greoae, se mai legănafi încă in liniştia largului mării.
îşi simţea limba uscată în gură şi buzele ii ardeafi ca locul, Începuse setea să-l chinuiască Se culcă pe pintece muindu-şi buzele in apa de ploae strinsă in colţul bărceî; dar se ridică îndată ştergindu-se repede cu mineca de la cămaşe: apa de ploae, era amestecată cu stropii de apă sărată a valurilor.
Se lungi pe fundul bărceî, cu faţa in sus, cu pumnii sub cap, cercind să-şi potolească gîndurile.
Intr’un tirziO, închise ochii voind să adoarmă, dar pe deasupra capului i se părea că plutesc desfăşurîndu-se felurite vedenii şi un gind de moarte ii frămînta mintea Ne mal puţind suferi, deschise ochii mari cătind înfiorat în jurul său.
Bolta cerului se limpezise peste tot, şi in creştetul ei lucea luna Încremenită, aşa de galbenă şi de plină, des-picînd cu o diră de lumină nemărginirea neagră a apei.
Nu putu aţipi nici o clipă, sta deştept; stăpînindu-şî răsuflarea, îşi asculta cu frică bătăile inimeî, pe clnd gin-durile ca intr’un haus întunecos i se încrucişau cu o iuţeală ameţitoare.
Toată viaţa-î tristă şi monotonă i se desfăşura pe dinainte: satul, coliba aceea tupilată in care s’a trezit... sărăcia, necazurile şi mulţumirile pe cari le avusese ... malul acela sterp şi nisipos unde era cimitirul satului, şi par’că Si vedea femeia cu o mină straşinâ la ochi şi cu cealaltă făclndu-î semn să vie la ca...
Apoi, gindul i se opri la fiu-săQ îngropat de cîte-va zile: i se părea că vede smulsă şi aruncată in lături crucea albă, de lemn, lucrată de el şi movila aceea de nisip amestecat cu sfârîmăturî de scoici colorate, era răscolită... şi toate, toate i se inşi iau într'o jale mută, chinuitoare.
Ce noapte groaznică pînă a prins a miji zorile.
Şi cum sta cu ochii pironiţi in fundul zării, unde se întindea merefl o pată roşă-aurie poliind faţa măreî, ace-■aşî gînd de moarte ii îngheţa simţirea: ce va face toată ziua... şi mîine...şi poimiine...
Gitlejul uscat de sete, şi pintecele care ţipă de foame, şi ţărmul tot nu se zăreşte, şi nici o pinză nu albeşte la orizont, nici o urmă de fum de la vre-un vapor nu se zăreşte pe toată întinderea goală a mării.
Ca să-şi mai înşele foamea, începu să mestice tutunul pe care-1 avea la el. Se lungi apoi iar cu trupul scăldat în ploaea caldă a razelor de soare, şi rămase aşa cu ochii închişi, ou buzele arse în friguri, perzindu-se intr-o gîn-dire tot mai înceată, mai nedesluşită, pînă i se topiră simţirile într’o amorţeală greoae: căzuse intr’un somn adine.
... Şi cum sta el, .ou chipul stins, dormind cu faţa în sus, întins pe fundul bărceî aceleia mici şi negre, părea culcat intr’un sicriu care plutea la intimplare, rătăcit pe luciul pustiu al apei in linse, fără margini...
*
* *
Cind şi-a venit bătrînul în fire, era pe nişte saci de pe
puntea unui vapor englez de comerţ, care-1 luase intil-nindu-1 in drumul spre Sulina.
Trecuse departe de Sf. Gheorghe, că abea se mai zăria turnul farului ca un punct negru perdut la orizont Acolo era satul lui, pe malul acela sterp şi nisipos> acolo se stinseseră toţi ai luî, şi cit de singur şi amărit rămăsese acum la vreme debătrîneţe.
... Şi o hotărire dureroasă se închegă prin mintea bă-trînuluî: Să uite trecutul, să-şi petreacă in locuri streine rămăşiţa de zile ce mai avea de trăit...
Jan Bart.
Unui epigramist.
Smara compromite ţara lntr’un mod îngrozitor,
Dar e nostim că de Smara Rîde tocmai Teleor.
Dintr’uh jurnal.
(Fragment)
Când totul e zadarnic, dragoste veche! de ce nu apui, simţirea de ce mi-o mai învălui ? Dragoste veche? Când aşa puţin e de la acea frumoasă noapte de vară, cu lumina blîndă şi aer răcoritor — aşa puţin e de atunci, cînd născută a fost moartă ! Aşa puţin e şi de cînd am în-mormîntăt'o!
Peptul e mormîntul; plînsul lacrimelor a format sunetul jalnic al clopotelor, sbuciumările sufletului psalmii preotului cîntăreţ.
Cu ce păcat să-i învinovăţesc inima curată?
De ce nu-I pot îmbrăcă chipul ei senin, în haina minciuneî şi a păcatului? Sufletul meu ar li mai înpăcat, cînd şi în urma ei ş’ar putea cînta vechiul său cîntec: «Totul e nimica şi gu-noiu». Vina îngropării sunt eh, sarcina dispreţului eu o port.
Mă urăsc şi mă despreţuesc. îmi urăsc fiinţa întreagă, îmi despreţuesc neputinţa voinţii. In zadar se bat prin capul meii înfierbîntat, gîn-diri, planuri de bine, în zadar mă amăgesc cu visul unei vieţi liniştite—totul în zadar. O clipă numai şi toate sunt spulberate. Nu am nici tăria de a mă opune, nici tăria do a fi statornic Eu văz bine că prea sunt slab pentru viaţă; dar ce să fac, ce să încep, cum să mă scap? Neputinţa aceasta mă omoară. Teamă mie, să şi adăpostesc nădejdea, căci eu sunt o cobe rea şi pentru mine şi pentru alţii. Dacă mă îmbăt cu
SUPLIMENTUL II
13
visul meii de bine, dacă cu închipuirea şi tră-esc acel bine, atunci ne ajuns şi ne întrupat va rămîne el de a pururea.
De croesc un bine, de născocesc un chip de scăpare şi uşurare pentru iubiţii mei, acela nu vine şi răul, ce singur vreau să nu-î ajungă acela se iveşte cu siguranţă, şi lovitura lui e fără cruţare.
In îndoell şi fără credinţi în bine, îmi petrec viaţa, şi dacă o nouă nădejde se abate • pe la mine, numai vestitoare de rău este.
Eu totul văd în negru, pururea cîrtesc, îndestulat cu nimica nu sunt.
In zadar mă munceşte dorul de binele neamului meu, în zadar mă înflerbîntă şi dorul de luptă, de luptă sfintă şi fără codiri—în zadar, căci în jurul meii mi se pare a fi atîta putrigaiu şi slăbiciune, în cît putinţa de luptă nu o mal cred. Această slăbiciune e şi în mine, şi ea pus’a căluş! gureî mele de atîtea ori, din calea avîntului o-pritu-m’a aşa de mişeleşte şi iără veste. Slabi suntem cu toţii, şi minciună e, în gura celor mai mulţi, iubirea de neam. Intre noi, între tineri răceala e mare! Ce va fi de lupta ce un neam întreg o poartă, cînd ea e zeflemisită şi des-preţuită de cel ce pururea aprinşi ar trebui să fie, de cel ce chezăşie trebue să dea că viitorul nu va fi păcătos. Nu ştiu cum, dar se pare că pe toţi ne a împins un greu de noi înşine, se pare că nu mal avem tăria credinţil în ţinta luptei noastre, se pare că nu mal avem credinţa în puterile noastre dar nici sinceritate. 0 vorbă bună, un sfat de încurajare de la nimeni nu aud; zadarnică e aşteptarea mea; de sărmanul străin cine-şl mal aduce aminte?! Strein sunt eu între cunoscuţii mei, şi suilet nu aflu care să mă înţeleagă; cu ochi indoelnicî şi inima necredincioasă primesc orl-ce apropriere. Cu atîta dor aştept un prieten, duhovnic vieţii mele, şi totuşi depărtez de la mine orl-ce apropriere, în vorbele lor de bine eu nu cred; dorindu-î, fără să ştiu de ce îl înconjur. Glasul inimeî mele eî nu-1 aud—îl ascund cu grije de mîrşav sgîrcit.
Un transilvănean.
Exposiţia Van Dyck
De curînd s’a închis exposiţia centenarului al treilea al morţii marelui pictor tlarnand Van Dyck, expoziţie aranjată în Anvers prin adunarea pen-
tru un timp scurt a tuturor tablourilor maestrului, aflătoare pe la diferiţi particulari.
Fiu de burghez bogat, Van Dyck s’a distins de copil în arta lur, şi la 19 ani a devenit ele vul lui Rubens şi un artist celebru. Chemat la curtea regelui Angliei Iacob I, a petrecut puţin timp acolo, apoi sărbătorit pretutindenea a călătorit prin Italia, a stat un timp la curtea lui Ludovic al XIII lea şi a Măriei de Medicis, apoi la curtea lui Carol I al Angliei, unde era răsfăţat de înalta aristrocaţie şi primea o mare pensiune de la rege. A murit la 42 de ani la anul 1641, lăsînd 1.200 de tablouri.
VICLENIE
Şi ca vorbia rnereă De lucruri însemnate De timpul ăsta răii .	De holdele stricate,
De frigul de la pol De flori, de ţări străine '	Iar după mult ocol
Ajunse si la mine:
Din câte îi s*a zis	•
Am devenit cuminte ;
Că mol lăsa de scris Ştia de mai ’nainte.
Mă crede mângâiat Şi-i pare foarte bine De-şi s’a măritat Dar ţine mult la mine
Ş’a zis că la Crăciun Va fi din nou aice Dar nu mai sunt nebun Şi nu mal cred ce zice.
V.
Rasele latine
In vremea din urmă s’a repetat de nenumărate ori, şi a ajuns deja aproape o axiomă, că popoarele latine degenerează şi că popoarele germanice din contra sînt în creştere şi expansiune. Chiar în Franţa, care odinioară era aşa de orgolioasă de civilizaţia el şi care se considera ca cea mal cultă ţară din lume, s’aă ridicat multe voci cari criticau instituţiile şi moravurile fran-
14
NOUA REVISTĂ ROMÂNA
ceze — şi latine în genere — în.favoarea moravurilor popoarelor germanioe.
In ultimul număr din Revue des dcux mondes cunoscutul filozof şi sociolog francez Allred Fou-illee îşi ia sarcina de a distruge această credinţă.
El spune că anglo-saxoniî sînt aşa de mult glorificaţi, pentru că au reuşit în lupta pentru existenţă, şi că astăzi ştiinţa a luat rolul religiuniî de a sfinţi pe cel cari au puterea în mînă.
Mal întîiu, zice autorul, vorba de rasă latină este rău întrebuinţată. Francezii nu sînt de cît un sfert latini, spaniolii nici atîta şi italienii cu atît mal puţin. Chiar tipul etnic la toate aceste popoare este mal mult slav, celtic, germanic, de cît latin.
Ca temperament italienii se deosebesc cu totul de francezi, şi aceştia de spanioli.
Clima este ce-î drept temperată b. toate aceste trei popoare şi din această pricină sînt în adevăr fiziceşte mal puţin viguroşî de cît locuitorii climelor nordice — germanii, englezii, slavii ect.— unde se lace o selecţiune naturală în lavoarea celui mal rezistent, unde cel slabi sînt distruşi de condiţiunile aspre ale vieţii.
Din punctul de vedere al populaţiei, rasele slave şi germanice sînt în adevăr mal numeroase acum, şi se înmulţesc mai repede de cît cele latine, însă statistica ne arată că procentul de înmulţire, de şi e mal mare la englezi de cît la francezi, dar merge micşorîndu-se mai repede de cît la aceştia.
Emigraţia ţărănime! sănătoase spre oraşele ne-higienice şi viţioase, este cel puţin tot aşa de intensă în Germania ca în Franţa.
S’a zis că religia catolică este o pricină a decadenţei popoarelor latine. Dar pe de o parte nu-i adevărat că numai latinii sunt catolici, (e de ajuns a se cita Germania de sud) şi pe dealtă parte catolicismul este o religie tot aşa de nobilă şi morală ca protestantismul; deosebirea este că în cel dintîiu predomină elementul de sociabilitate, iar în cel de al doilea mal mult sentimentul responsabilităţii individuale.
Una din pricinile adevărate ale măririi Angliei este că şi-a desvoltat cu deosebire comerţul şi industria. Dar ar fi de ajuns ca Europa, desvol-tîndu-se mal mult, să nu mal aibă trebuinţă de produsele Angliei, iar pe de altă parte coloniile acestei ţări să devie autonome,--cum aspiră toate
— pentru ca Anglia să descreasoă în dezvoltarea el.
După ce trece în revistă, criticîndu-le, şi alte argumente cari se aduc pentru a dovedi degenerarea raselor latine, Alfred Fouillee ajunge la concluzia că fie-care din popoarele a căror decadenţă se proclamă acum de toată lumea, are valoarea sa, meritele sale, rolul său util în prezent, speranţele sale pentru viitor. El nu crede în eternitatea supremaţiei engleze pe mare şi e de pă rere că viitorul care se crede nesigur pentru neolatini, nu este mal puţin nesigur pentru anglo saxoni, pentru că în definitiv viitorul nu este nici pentru unii nici pentru alţii, dar pentru cel mal culţi, pentru cel mai activi şi pentru cel mal morali.
Congresul etnografic din 1900
O	comisiune a fost însărcinată a organiza congresul internaţional al ştiinţelor etnografice care se va ţine in luna August 1900 la Paris.
Iată subiectele cele mal însemnate din lunga listă care este anunţată.
Etnologie generală.
Absorbţiunea, asimilarea sau dispariţiacucerito rilor sau cuceriţilor (America, China, Egipt, India)
Sociologie.
Organizaţiile sociale vechi.
Teoria evoluţiei formelor sociale (Fustei de Coulanges, Lewis Morgan etc)	.
Psihologie etnologică.
Influenţa alimentaţiunil speciale, a excitantelor şi a narcoticelor asupra psihicului naţiunilor.
Deosebiri şi asemănări psihologice între locuitorii aceleaşi ţâri dar cu obiceiuri şi origine deosebite.
Ştiinţe, arte, industrie.
Raporturile arhitectureî cu formele sociale.
Sistemul de numeraţie şi numerile sfinte con siderate ca nişte caracteristice etnice.
«La sfîrşitul veacului»
Acesta este titlul unei serii de volume ce apare la Berlin în editura Sieglried Cronbach. O societate de savanţi şi specialişti, aii întreprins să facă fie-care în domeniul specialităţii sale, istoria acestui veac ce se sfîrşeşte, însă numai cît
SUPLIMENTUL II
15
priveşte Germania. Opera totală este un fel de trecere în revistă a activităţii din veacul al XlX-lea în Germania.
Iată ce ne spune prospectul:
«După cum comerciantul la slîrşitul anului îşi face bilanţul, pentru a afla ce progrese sau regrese a făcut în afacerea lui, tot ast-fel această întreprindere este menită să arate publicului mare, într’o iormă lesne de înţeles şi în trăsături largi, ceia-ce fie care domeniu al activităţii omeneşti a făcut în acest veac pentru civilisaţia generală».
Intre operile acestei serii, avem istoria vieţii casnice şi sociale, istoria artei decoratoare, femeia în secolul al XlX-lea, Istoria în secolul al XlX-lea, evreii în secolul al XlX-lea, istoria mu-zicei, istoria comerţului şi a comunicaţiilor, istoria tendinţelor unitare germane şi realisarea lor, istoria plasticei, conştiinţa Dreptului, lucrătorii în secolul al XlX-lea, Medicina, Higiena etc.
Una din cele mal interesante din aceste opere este aceea a lui Lublinski în două volume, Literatura şi Societatea în secolul al XlX-lea. Fără a fi superficial acest studiu este scris foarte popular şi împărţit în capitole cari par nişte foiletoane...
Este o critică inteligentă şi spirituală, deşi nu erudită a curentelor literare din acest veac. E de ajuns să spunem că chiar aceia cari au citit opera clasică a lui Brandes Curentele principale în literatura secolului al XTXlea, încă vor avea de aflat lucruri noi şi interesante, şi chiar vederi surprinzătoare în cartea lui Lublinski.
*
* *
O	altă întreprindere în acelaş gen se intitulează Secolul al XIX în evoluţia Germaniei; această operă este editată de casa Goorg Bondi din Berlin.
Această serie se deosebeşte de aceea despre care am vorbit, prin faptul că se adresează unul public mal restrîns, mai ales. Cel mal mulţi din autori sunt profesori universitari dintre cel mal cunoscuţi şi cu mal multă autoritate în Germania. Fără a fi nici aceste opere, lucrări de erudiţiune, sunt totuşi mal abstracte, mal puţin apropiate de vulgarisărî.
In seria editată de Georg Bondi avem: Istoria curentelor culturale şi sociale ale secolului al XlX-lea de dr. Theobald Ziegler profesor la universitatea din Strassburg.
Este o lucrare monumentală în 700 de pagini într’un stil magistral, cu ilustraţii splendide, şi ca operă tipografică, nu lasă nimic de dorit. Autorul cunoaşte ă fond literatura şi filosofia; fiecare pagină îţi deschide orizonturi largi.
Apoi avem Istoria politică de dr. Georg Ivauf-mann profesor la universitatea din Breslau, Istoria ştiinţelor naturale de dr. Siegmund Giinther profesor la şcoala technicâ superioară din Mtinchen, Istoria techniceî, a artelor plastice, a literaturii, a muziceî, a teatrului etc. .
*
* *
întreprinderi de acestea, făcute de societăţi de savanţi, pentru a rezuma activitatea în toate ramurile in veacul al XlX-lea, se fac acum în toate ţările. Aşa mal cunoaştem o atare operă în Rusia şi în Franţa. In această din urmă ţară casa Goupil din Paris editează o istorie a veacului al XlX-lea, istorie la care colaborează pentru partea literară cunoscutul critic Ferdinand Brunetiere.
La noi în Romînia, n’ar strica să se facă o încercare identică, se înţelege în proporţii mal modeste, ca pentru o ţară mică şi slavă Domnului, avem în toate domeniile oameni capabili, cari n’aşteaptă de cît pe omul energic care să I îmboldească, să le dea prilej să lucreze !
Cugetări din Balzac.
La o femeie superioară ca şi la bărbaţi, vine o vreme când ambiţiunea înlocuieşte primele sentimente ale vieţeî.
*
* *
Tinerii căsătoriţi simt adesea nevoia unul al treilea in menajul lor.
*
♦ *
Un amorezat e discret ca o descărcare de tun. ♦
* *
Domnişoarele emancipate vor fi soţii rele.
*
* *
Naturaliştiî ne-au descris obiceiurile multor animale feroce; aă uitat însă pe mama şi fica în căutarea unul bărbat. Acestea sînt nişte hiene cari caută o pradă pentru a o devora, şi cari unesc firea bestiei cu inteligenţa omului şi cu geniul femeii.
u>
JNUUA REVISTA KUMANA
RENUMITA CASĂ A
Fraţilor C. si S. POPPOV
> )
DIN MOSCOVA 60, CALEA VICTORIEI, 60 Yis-îi-vis de Tlientrul Naţional
Sc recomandă tutulor excelentul şi adevăratul
CEAI RUSESC POPPOV
JOAILLERIE, BIJOUTERIE, HORLOGERIE, ORFEVRERIE
G. C. NICOLAU
MAISON FONDEE EN 1853
BUCAREST
28, CALEA VICTORIEI, 28
ORFEVRERIE QUALITE SUPERIEURE
ATELIER SPECIAL POUR TODTE COMMANDE
J E Rfi GIU^IS
BUCUREŞTI
44, CALEA VICTORIEI, 44
MRGASIN SPECIAL DE LiIflGEfţlE
Bogat asortiment de Cămăşi de zi şi noapte, Pantaloni, Ciorapi, Batiste, Flanele, Bntoni, Cravate, Mănuşi, Bretele.
Se primesc comenzi pentru Lingerie după măsură, precum şi reparaţiuni.
Recomandăm osebitei atenţiuni MULT REPUTATA COFETĂRIE
EMIL FRIDERICH
31, CALEA VICTORIEI, 31
Lfingă magazinul Universel■
Bomboane, Prăjituri, Chocolate.
Cozonaci şi Paste moldoveneşti să efectue după comande.
Bomboaniere elegante pentru cadouri de anul nou.
Diferite şi adevărate surprise pentru ornamente la Pomul de Crăciun.
Champagnie fină, Liquiorurl excelente cu preţuri reduse.
Se execută cu promptitudine comande pentru: baluri, nunţi, logodne şi festivităţi publice.
T. MÂNU & COMP.
'	MECANI CI-OPTICI ENI
MAGASINUL: Strada Doamnei, No. 8.
ATELIERUL: Strada Academiei, No. 4.
Constructori de aparate topografice, matematice, fi-sice şi optice.
Instalatori de staţiuni telegrafice, telefonice şi sonerii electrice.
Primul atelier de aurit, argintat şi nichelat.
MARE DEPOSIT DE OCHELARi DE DIFERITE CALITĂŢI.
M. I. HORNSTEIN
STRADA DOAMNEI No. 27 (Colţ cu Strada Colţeî)
Atelier special de Tinichigerie şi de fasonat orî-ce obiecte de metal la strung (Repoussage).
Specialitate de orî-ce: Laterne, Ventilatori, Jaluzele perforate, Băl de zinc, Maşini de bucătărie.
Unicul Depou de Sobe Belgiane „Salamandre".
Salamandre Belgiene smălţnite:
No. 13	14
15
16
Capacitatea 125 111c. Coks	8	kg.
Lei	50
200 mc. 300 mc. 11 kg. 17 kg. 60 80
400 mc. 29 kg. 95
AU APĂRUT DE SUB TIPAR
IN EDITURA
INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE
AL VECHEI ŞI BINE REPUTATEI' CASSE
CAROL GOBL
16. STRADA DOAMNEI, 16 BUCUREŞTI
ANUARUL BUCUREŞTILOR (3 Lei)
Şi
CALENDARUL-MAPPA (4 Loi)
PE 1900
executate în modul cel mai artistic, precum şi Calendarul de perete, Calendarul american, Calendarul portativ, cari se pot procura de la Editor cu preţurile cele mai reduse.
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE CAROL GOBL, STR. DOAMNEI 16, BUCUREŞTI.