M7IVA REVISTA UNIUNII COMPOZITORILOR DIN R. P. R. ȘI A MINISTERULUI CULTURII t H s. D î M I î I . ANUL VI IUNIE Nr. 6/1956 SUMARUL. ANUL MOZART O sărbătoare a artei muzicale universale..................... V. Cristian 3 Constituirea Comitetului „Pro Mozart“ . . * * * g Concepția enesciană despre interpretarea muzicii lui Mozart . J. V. Pandelescu 10 Cadențele de George Enescu la Concertul nr. 7 pentru vioară și orchestră de Mozart...........................................G. Avachian 16 Vioara în muzica lui Mozart Contribuții la cunoașterea concepției și stilului violonistic precum și a interpretării muzicii lui Mozart ........... M. Pădulescu 19 Un manuscris Mozart în țara noastră ... . M. Râdulescu 37 MANIFESTĂRI ÎNCHINATE MUZICII LUI MOZART Concertul simfonic al Filarmonicii de Stat „George Enescu“ . J. V. p. 40 Concertul festiv al Orchestrei simfonice cinematografice . J. V. P. 40 Concertul Orchestrei de Cameră Radio......................R. Gheciu 41 » V. Cristian Concerte vocal-simfonice.......................... ................D. Popovici Al. Coif eseu 42 Piese instrumentale în interpretarea lui G. Halmoș..............Ada Brumaru 44 Din țară și de peste hotare........................................* * * 45 Concursul de cîntece Radio 1956 ...................................* * * 4g Portretul reprodus pe coperta este pictat de Spiru Chintilă SUPLII Nr. 5 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA OPEREI LUI GEORGE ENESCU — Manuscrise în facsimil — 40 pag. lei 5 VI E N T E Nr. 6 PAGINI DIN CREAȚIA ROMINEASCA DE OPERA — în curs de tipărire — ANUL MOZART O sărbătoare a artei muzicale universale de VASILE CRISTIAN 1 n ziua împlinirii a două veacuri de la naște- rea lui Wolfgang Amadeus Mozart, întreaga omenire a inaugurat „Anul comemorativ Mo- zart“. Prilej de reconsiderare a semnificației etice și estetice a vastei și nemuritoarei creații a com- pozitorului, „Anul Mozart“ 'înfrățește și solidari- zează toate popoarele lumii într-un comun sen- timent de venerație pentru artistul 'de geniu, ca și pentru omul ale cărui concepții de viață am depășit cu mult puterea de înțelegere a clasei stăpînitoare a timpului său. Născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, Mo- zart moare la Viena la 5 .decembrie 1791, fău- rind în scurta sa existență — în mai puțin de 36 ani — una din cele mai marii comori artis- tice ale omenirii, din care popoarele luimii ex- trag de aproape două veacuri, rezerve de forță șț încredere în viață, de optimism, de iubire a frumuseții și adevărului artistic. De la nașterea sa, produsă la 6 ani după în- ceputul celei de a doua jumătăți a veacului „poleit“ al feudalismului agonizînd, și pînă as- tăzi, Europa și omenirea întreagă au străbătut un drum lung, întortochiat dar ascendent. S-au prăbușit vechi și putrede orânduiri sociale, altele care le-au luat locul au îmbătrânit la rândul lor și, ajungînd într-un stadiul nou al evoluției lor istorice, popoarele lumii aleg astăzi între orân- duirea bazată pe exploatare și viața nouă, so- cialistă, a unei societăți fără clase antagonice. De-a lungul dramaticei succesiuni de eveni- mente istorice urmate de transformări adînci ale structurii societății, cu toată înaintarea popoare- lor lumii de la servitute la libertate, de la bezna feudală la lumina socialistă, în pofida schim- bării gustului și modelor artistice, creația lui Mozart și-a păstrat întreaga ei vitalitate și splendoare. Ea vorbește cu o convingătoare eloc- vență omului veacului al XX-fea despre idea- lurile de frumusețe, fericire și pace, ale unuia dintre cele mai luminate spirite ale veacului al XVIII-lea, veac ce se intitula cu mîndrie „se- col al luminilor", datorita acțiunii edificatoare a gînditorilor iluminiști, vestitorii și făclierii re- voluției burgheze din 1789. Născută într-o perioadă istorică în care insti- tuțiile feudalității trebuiau să-și justifice exis- tența în fața tribunalului rațiunii — această, călăuză a omului în procesul de eliberare din întunericul agnosticismului — creația mozar- tiană împărtășește destinul triumfător al acelor fenomene de suprastructură de mare durată și intensitate spirituală, care, apărând în orânduiri sociale înapoiate, își păstrează puterea de ac- țiune și influență asupra maselor omenești su- perior organizate din punct de vedere social- politic. Pătrunsă, de idei și sentimente de un nobil umanism, constituind un ansamblu armonios de înalte valori artistice, creația lui Mozart înso- țește astăzi ca și în trecut, pașii omenirii către lumină, pace și progres. După două războaie mondiale între care se situează apariția în lumea capitalistă a curen- telor decadente de dezagregare a elementelor componente ale muzicii, după ce constructivis- mul și bruitismul au făcut scurte, și îndoielnice cariere, după ce s-au enunțat principii estetice reacționarq și anti-umaniste în sprijinul celor mai ciudate concepții muzicale, ca de pildă „inima este un organ inutil în muzică11, iată cum, sub ochii noștri, moștenirea artistică a lui Mozart își rostește din nou mesajul ei profund omenesc, proclamă într-o splendidă formă echi- librul dintre simțire și inteligența ordonatoare, dintre viață și artistica ei transpunere pe plan muzical. „Deoarece pasiunile, fie ele violente sau nu, nu trebuiesc niciodată să fie exprimate pînă la dezgust, muzica, chiar atunci cînd redă situațiile cele mai'teribile, nu trebuie niciodată să ofen- seze urechea, ci chiar și atunci să o farmece, rămînînd mereti Muzică" — afirma Mozart în- tr-o scrisoare din 25 septembrie 1781. Această concepție estetică după care redarea stărilor întunecate, negative, ale realității, (si- tuațiile cele mai teribile) trebuie să se desfă- șoare în limitele artei, prin mijlocirea imaginii artistice, spre a nu strica echilibrul și propor- țiile operei de artă, aparține lui Mozart în egală măsură ca și celorlalți clasici ai muzicii. Ea triumfă mereu în istoria artei, și amploa- rea- mondială a sărbătoririi „Anului Mozart" este o dovadă strălucitoare în această! privință. ★ Datorită restrânsei circulații a marilor studii , și monografii mozartiene care scot în evidență; măreția gînditorului, multă vreme creația lui" Mozart a fost considerată o emanație pe plan' muzical a stilului ușor și elegant al Roc.coco- ului, iar făurirea ei drept manifestarea „mira- culoasei“ ușurințe cu care marele compozitor stăpînea în virtuoz cîteva instrumente, arta im- provizației și știința creației. însăși această știință ne-a fost prezentată ca o „pre-știință“ ca o cunoaștere infuză, legată, de esența fenomenului mozartian. 3 Geniul lui Mozart constituie incontestabil o apariție aproape unică în istoria muzicii, iar în privința fecundității creatoare raportată la scur- timea vieții sale, un fenomen rar întîlnit în istoria generală a artelor, similar poate ace- luia întruchipat de Rafael. Dar puterea sa crea- toare ieșită cu totul din comun nu este de loc rodul unei miraculoase facilități, ci rezultanta unor factori obiectivi care din totdeauna deter- mină marile înfăptuiri în domeniul artei și cul- turii. Ciclul scurt al existenței marelui compozitor s-a desfășurat într-o perioadă în care burghezia germană, lipsită de curajul inițiativelor revolu- ționare în domeniul social-politic, își afirma pu- ternic tendința de a-și consolida prin artă și cultură, pozițiile dobîndite în viața economică. „Intr-un secol jalnic din punct de vedere po- litic și social" — după expresia lui Engels — Mozart se naște în familia unui intelectual bur- ghez care credea ferm în forța eliberatoare a ra- țiunii, a culturii și a artei. în ambianța generală de avîni cultural al clasei căreia îi aparținea, Mozart primește de la tatăl său o educație profesională temeinică pe care și-o va desăvîrși de-a lungul vieții printr-o neobișnuită putere de muncă’. Prin asimilarea continuă a culturii muzicale a trecutului și contemporaneității, prin neînce- tatul său efort creator, Mozart a fost cu ade- vărat un mare'contemporan al enciclopediștilor, al iluminiștilor francezi și germani, reprezentînd în planul gîndirii și creației muzicale un efort asemănător de sinteză și anticipare cu acela realizat de Goethe și Schiller în literatura ger- mană și universală ; întocmai enciclopediștilor, el a scrutat întreaga vastitate a culturii mu- zicale seculare a Europei, selectînd cu simț critic și incomparabil bun gust valorile științei și ar- tei muzicale din care a făcut temeiurile artei sale. Sfera cunoștințelor generale și profesionale ale lui Mozart este largă, cuprinzătoare ca ori- zont, vrednică de un artist al Renașterii. In această privință, factorul educativ-pedagogic re- prezentat prin acțiunea continuă și atentă a propriului său părinte, Leopold Mozart, ca și observația directă asupra vieții artistice con- temporane a Italiei, Franței, Angliei, țărilor de jos, Germaniei și Austriei au îndeplinit un rol de prim ordin. In celebra sa Metodă de vioară, „Versuch ei- ner grundlichen Violinschule" (încercare asupra unei temeinice metode violonistice), tatăl lui Mozart insistă asupra culturii generale a muzi- cianului, care nu trebuie să se deosebească de cultura unui „bun umanist". Muzicianul trebuie să aibă știința filologului și aceea a retorului. Educația artistică are drept scop cultivarea a trei calități: răbdarea, puterea de reflecție și spiritul analitic. Cîtă asemănare între principiile educative ale tatălui lui Goethe și acelea pe care le; expune în metoda sa Leopold Mozart! Pentru a deveni unul dintre cei mai mari maeștri ai clasicismului muzical, Mozart a 4 început prin a fi un excelent discipol al vea- cului său de mari și edificatoare sinteze. Ge- niul elevului călăuzit de un excelent pedagog a precedat și alimentat pliterea crescîndă crea- toare a maestrului. Pentru a înțelege în adevă- ratele ei proporții opera mozartiană, trebuie deci să o situăm în cadrul general al ambianței social-politice a Germaniei și a Europei se- colului XVIII. Trebuie s-o legăm de acțiunea marilor scriitori și gînditori germani contem- porani (Schiller, Goethe, Kant și Fichte) din ale căror „opere remarcabile — afirmă Engels — emană un spirit de provocare și de răzvră- tire, împotriva întregii societăți germane așa cum era ea atunci..." (Engels : „The State of Germany" — (Starea Germaniei) cf. K. Marx și F. Engels „Despre artă și literatură" Ed. pentru Literatură Politică, pag. 271, 1953). Pătrunzînd, cu o iscoditoare forță intelectuală, tot ceea ce aduceau nou în arta veacului al XVIII-lea compozitorii francezi, ai Italiei, Ger- maniei de nord și Austriei, Mozart ca un ade- vărat contemporan al iluminiștilor, asimilează știința și cultura muzicală a trecutului, conto- pește tradiția cu actualitatea, sintetizează cu spirit critic și finețe a gustului întreaga expe- riență a trecutului și elaborează apoi cu geniul său înnoitor formele de aci înainte clasice ale simfoniei, dramei muzicale și muzicii de cameră, îmbrățișînd în activitatea sa creatoare, univer- salitatea< genurilor, de la cele mai simple (lie- dul) pînă ia cele mai complexe (drama și sim- fonia). El depășește într-o asemenea măsură modelele contemporane, încît cele mai bune și artistice trăsături ale creației muzicale oare i-a înrâurit gîndirea — de la sonatele luț Stamitz, Ph. Em. Bach și Schubert pînă la simfoniile școlii din Mannheim, ale vechii școli vieneze, de la ope- rei^ maeștrilor vechi ai Italiei pînă la Piccini, Salierl, Paisiello și Gazzaniga, și pînă la pro- motorii premergători ai genului „Singspiel" — apar în opera sa potențate și duse la.- culmi de o neîntrecută perfecțiune. Acest fapt al depășirii modelului, constituind idealul artistului în Renaștere, se datorează de- sigur geniului creator mozartian, științei sale muzicale incomparabile, dar într-o egală mă- sură forței cu care el simțea că „în străfunduri se producei o fierbere", după expresia lui Marx, că poporul german dorea să-și cînte aspirațiile și idealurile nu în limba italiană ci în propria sa limbă ; astfel Mozarț legîndu-și simțirea de corpul poporului german, -care înainte de a-și făuri unitatea politică își crea unitatea spiri- tual-culturală, realizează într-un secol! de hege- monie europeană a muzicii italiene, o muzică instrumentală, vocală și dramatică profund ger- mană. Prin el, fluviul impunător al muzicii dra- matice și simfonice își strămută albia din Italia: în Germania și Austria. Prin el, muzica nord- germanăj a lui Bach și Haendel, creația impu- nătoare a lui Haydn și a vechii școli vieneze își află un continuator strălucit, care anunță și pregătește ivirea lui Beethoven, adică a acelei arte muzicale al cărui erou central este , omul cu bucuriile și suferințele lui, omul conceput sub dublul aspect de entitate subiectiv-indivi- duală și obiectiv-socială. ★ Care isînt factorii care asigură veșnica tine- rețe a creației mozartiene ? Elementul primordial al creației mozartiene, care reține atenția profesionistului dar și a pro- fanului, a masei largi de auditori, este -desigur melodia sa. In amintita Metodă de vioară a primului său profesor, Leopold Mozart, sînt ex- puse pe larg concepțiile estetice și pedagogice. Printre altele găsim în această carte, următoa- rea recomandare adresată interpreților : „Aveți, grija de a căuta în primul rînd sen- timentul' care a inspirat pe autorul bucății, ur- mînd ca ritmul să-l deduceți prin propriul vostru joc ! Acest ritm constituie caracterul in- tim al bucății, singurul care vă poate ajuta să-l ghiciți. Știu prea bine că în fruntea bucăților există indicații de mișcare, ca Allegro Adagio etc.... dar toate aceste mișcări au gradele lor pe care nici o formulă n-ar putea-o indica. Vouă vă revine sarcina de a descoperi 'sentimentele autorului și apoi de a vă pătrunde voi înșivă de aceste sentimente. Și aceasta, cu condiția ca creatorul să fie în ceea ce-l privește, un om de bun simț, capabil să aleagă pentru fiecare sim- țire melodiile corespunzătoare". Concepția despre melodia lui Mozart este or- ganic legată de principiul „corespondenței din- tre sentiment și melodie", exprimată în citatul de mai sus de tatăl său. Melodia era pen'cru Mozart sfera cuprinzătoare în care se conto- peau toate elementele compoziției muzicale de la ideea propriu-zisă cu specificul ei ritmic, pînă la expresia ei psihologic-tonală și pînă la timbrarea ei concret-instrumentală sau vocală. Acest concept profund realist, după care me- lodia însoțește cu necesitate exprimarea artis- tică a ideii sau sentimentului, indică în Mozart pe unul dintre marii gînditori ai conceptului melodic, pe un adept al concepției după care muzica este un limbaj emoțional, legat nemijlo- cit de viața lăuntrică a omului. Tîrziu, în anii maturității, Mozart subliniază rolul melodiei ca factor esențial al muzicii. Unui prieten al său, cîntărețului irlandez Michael O’Kelly (1774—1826), interpret de seamă al rolului contelui Almaviva, care avea și darul invenției melodice, compunînd mici piese vocale, Mozart îi sipune atunci cînd acesta îi cere sfa- turi : „Melodia este esența muzicii; eu compar un bun metodist cu un admirabil cat de curse, iar pe un contrapunctist cu un cal d^ tracțiune; de aceea lasă-mă în pace și amintește-ți proverbul italian : Chi sa piu, meno sa — cu cît știi mai mult, cu atît știi mai puțin" („Reminiscences of Michael Kelly of the Kings Theatre and thea- tre royal Drury Lane“). (Amintiri ale lui Mi- chael Kelly de la Teatrul Regelui și de la tea- trul regal Drury Lane). Portretul lui Mozart, pictat la Salzburg în 1776, aflat în muzeul din Bologna și cunoscut sub numele de ,,portretul bolognez". In tratatul său intitulat „Dodecacordonu (1547), învățatul Glareanus (1488—1563) își pune întrebarea dacă muzicianul creator tre- buie să fie un „phonascos“ adică un născător de sunete frumoase sau de melodii, sau un cons- tructor, „simphoneta“. După veacuri de evoluție a științei și artei, muzicale, într-o continuă alternare a predomi- nanței elementului expresiv melodic asupra construcției și invers, a construcției asupra elementului primordial, melodia, Mozart rea- șează prin creația sa melodia la locul ei de fac- tor primi dar în același timip el recunoaște ar- moniei și polifoniei capacitatea de augmentare a conținutului emotiv al acesteia. El conciliază astfel tipul născătorului de melodie (phonascos) cu gîndirea muzicianului constructor, pe teme- iul sudării intime a sentimentului și științei, a trăirii și înfățișării ei artistice. De la cea dintîi melodie rămasă de la copi- lul minune, de la acel Menuet în fa major, scris în 1762 pentru clavecin și pînă la uimitoarele și complexele idei melo- dice presărate cu generozitate în cele 41 de cvar- tete și îndeosebi în cele 6 dedicate lui Haydn, în ultimele trei simfonii, în concertele și operele dramatice ale ultimilor ani, Mozart străbate ca- lea lungă a cunoașterii vieții și artei și ajunge astfel la atît de rar întîlnita capacitate de a 5 putea exprima printr-un șir de 'sunete, cele mai adînci, variate și subtile nuanțe ale sentimen- tului și gîndului, o lume aproape necuprinsă, shakespeariană, de întruchipări, de întrebări și răspunsuri privind viața omului și a societății timpului său. Melodia mozartiană păstrează în operele sale de seamă o culoare specific națională, germa- nă, în pofida afirmației unor comentatori care îi descoperă sorgintea în stilul cantabil italian. Am putea spune chiar că pornind de la stilul melodic italian, Mozart înaintează pe măsura maturizării sale către o melodie dkrce în ce mai expresivă, mai lipsită de ornamentică dar mai plină de conținut, ajungînd chiar pînă la izvoa- rele cîntului popular german, la acea simplă și înfiorată cantilenă, al cărei chip desăvîrșit este întruchipat în nemuritorul Andante grazioso clin Sonata pariziană pentru clavecin în la fhajor (K. V. 331), în care cercetătorul ceh H. Rietsch identifica structura unui cîntec popu- lar din Germania de sud intitulat „Eine rechte Lebensart“ (O viață dreaptă). Populară sau mozartiană în sensul invenției, această cantilenă devine într-o asemenea măsu- ră caracteristică pentru stilul melodic mozar- tian, încît un mare compozitor al celei de a doua jumătăți a veacului trecut, Max Reger, construiește pe temeiul ei celebrele Variațiuni simfonice atît de îndepărtate de variațiunile ori- ginale cu care Mozart a înveșimîntat-o în ca- drul modest al Sonatei sale pentru clavecin. ★ Neîntrecut metodist, cu un uimitor și mereu proaspăt debit de idei risipite cu o excesivă generozitate în cele aiproape 700 lucrări ale sale, Mozart rămîne totuși în istoria muzicii maestrul închegărilor definitive ale celor mai importante forme muzicale. Dacă marii săi contemporani, Haydn și Bee- thoven, se înclină în fața clarității elegante a formei, a expresivității stilului său polifonic, cti- torii școlilor naționale, de la Chopin și Glinka pînă da modernii Bartdk și Maurice Ravel, îi recunosc grandoarea constructivă iar Wagner, Brahma, Ceaikovski, Reger îl socotesc unul "din- tre cei mai mari maeștri ai formelor. Cel mai simplu element al construcției mu- zicale, melodia, devine la Mozart o entitate muzicală complexă, contopind în substanța ei sentimente variate și contradictorii. Intr-adevăr, tema mozartiană, îndeosebi în ultimele lucrări simfonice și de cameră, ne apare ca o formă construită, alcătuită din elemente contradictorii, care prin însăși opoziția lor exprimă într-un mod înalt artistic complexitatea unor sentimente sau idei. Edificatoare în această privință sînt temele primelor mișcări din Simfonia în do major „Jupite'r“ și din Sonata pentru pian în do minor (K. V. 457). Ceea ce rămîne un' izvor permanent de învă- țătură și studiu este faptul că Mozart izbutește să concilieze bogăția pînă la exces a ideilor me- lodice cu arhitectonica. Abundența ideilor se în- cadrează prin gîndirea sa în contururi formale precise, elegante, adaptate vieții lor lăuntrice, în cadrul tuturor genurilor ilustrate de Mozart, forma, structura, este supusă unui proces con- tinuu de transformare, de înnoire, sub acțiunea •interioară a conținutului care-și caută expresia corespunzătoare. Forma mozartiană este la' an- tipodul schemei. S-a spus, cum arătăm mai sus, că Mozart ar fi un metodist italienizant. Rememorarea cî- torva din expresivele sale cantilene, atît de apro- piate de izvoarele simțirii și cîntecului popular german, înlătură pe deplin o asemenea carac- terizare. In creația sa există desigur o certă' înrîurire a stilului melodic italian, dar această influență este asimilată din perspectiva unui artist ger- man, legat prin mii de fire de sensibilitatea po- porului său. Evoluția stilului său de operă, simfonic și de cameră constituie o problemă vastă a esteticii muzicale la care generații de cercetători și-au adus contribuția. Mozart a fost înrîurit de nu- meroși maeștri ai trecutului șP contemporanei- tății pe care i-a studiat temeinic. Printr-uri efort excepțional, despre care mărturisesc scrisorile sale, el ajunge să stapînească după propriile sale cuvinte „toatd stilurile". Din aceste stiluri variate el creează în mod constant și stăruitor în acel stil care-1 va apro- pia cel mai mult de simțirea poporului său, căci strădania sa cea mai mare a fost aceea de a da o înaltă valoare estetică operei populare germane, așa-numitului Singspiel. Este demn de relevat faptul că deși scrisă în limba italiană, geniala sa „Dramma giocoso" — „Don Giovanni" — atunci cînd este repre- zentată pentru prima oară la Viena la 7 mai 1788, sub titlul italian și german, ea poartă indicația că ar fi „ein Singspiel in zwei Auf- zugen“ (un Singspiel în două acte). Prin stilul său simfonic și de cameră, Mo- zart pregătește, cum s-a arătat în mari mono- grafii, calea lui Beethoven și determină astfel însemnătatea istorică a școlii germane în pri- vința celor mai magistrale concepții și întruchi- 6 pări ale simfonismului, conceput ca formă înaltă de exprimare muzicală a gîndirii asupra vieții. ★ Viața lui Mozart abundă, ca și opera sa, în contraste de lumină și de întuneric, în alter- narea feeriei cu drama, a tonusului elegiac cu dispoziția serioasă, sumbru gînditoare. El sin- gur și-o definea în ultimii ani c^ o veșnică os- cilație între „spaimă și nădejde" (zwischen Angst und Hoffnung). După o copilărie feerică, urmează adolescența și tinerețea petrecute în condiția de „lacheu muzical" — cum afirmă Hermann Abert — al unui prinț german și apoi o scurtă maturitate străbătută de drame întunecate, de lupta con- tinuă cu sărăcia, căreia îi pune capăt moartea timpurie în condițiile patetice cunoscute. Cunoiscîndu-i opera ni se pare uimitor faptul că ea a putut fi creată în toată splendida ei bogăție în mijlocul unei orînduiri sociale în care arta și artistul trebuiau să servească menține- rii putredei piramide feudale. Mozart înfăptuiește însă această, operă gran- dioasă, prin voința sa unică de a crea,'prin a- daptarea la această voință a genialei stăpîniri a artei componistice în toate aspectele ei stilis- tice. El este însuflețit de convingerea că creația sa constituie un mijloc de educare a semenilor săi, a omului simplu, nobil prin inimă și nu prin titlu, o școală pentru cultivarea „sufletu- lui frumos" (schone Seele), despre care Goethe vorbește! ca despre țelul suprem al educației și căruia i se adresau prin scrierilejlor enciclope- diștii. Ignorînd ca un contemporan al Iluminiștilor, falsa ierarhie feudală, socotind că „inima înno- bilează pe om" și nu condiția sa privilegiată de apartenent al unei caste, Mozart se adre- sează prin întreaga sa creație inimii omenești în care sădește disprețul ironic pentru privile- giile aristocrației (NuntaHui Figaro), prețuirea prieteniei și iubirii curate („Răpirea din Se- rai" și „Flautul fermecat"), biciuirea viciului ca rău social (Don Giovanni). El repune astfel în dreptul la prețuire, virtuțile cardinale ale oamenilor simpli, detronate de o clasă viciată, sortită pieirii. „Mozart este piatra de încercare a inimii; prin el putem, evita orice maladie a gustului, a spiritului, a sentimentului. Aici vorbește în limba zeiască a muzicii o inimă de om, simplă, nobilă, sănătoasă și infinit de/ curată" — scrie ♦marele său interpret, pianistul Edwin Fischer în „Musikalische Betrachtungen" („Considera- țiuni muzicale"). ★ Ideile lui Mozart asupra clasei stăpînitoare a timpului său, răspîndite în corespondența sa, se caracterizează prin asprimea curajoasă a unor termeni ca „tîlhari", „derbedei" cu care califică aristocrația germană și franceză. Aceste idei capătă, la o atentă cercetare a dramatur- giei sale, o plastică întruchipare artistică în Br l ®»lt *r>ul foifcrL fonici, ^anonal ^of ^iratcc •it» țc.u TOiirooft ,*n «789 DJSSOLUTO PUNITO I L P O N GIOVANNI. Hon @uon, ober: ier 6eRrau aplaudat cu căldură geniala creație a lui Mozart. In patria marelui compozitor Austria sărbătorește pe larg cea de a 200-a aniversare a nașterii lui Wolf- gang Amadeus Mozart. Muzicienii din mai multe țări ale lumii au sosit la Viena pentru a lua parte la festivitățile organizate cu acest prilej. La 27 ianuarie în casa did Salzburg unde s-.a născut compozitorul, a avut loc o festivitate în memoria lui Mozart. Președintele Republicii, Korner, și can- celarul federal, Raab, au vorbit despre viața și opera compozitorului. Apoi a urpiat un program artistic interpretat la instrumentele care au aparținut compo- zitorului. * La 27 ianuarie, la monumentul com- pozitorului din grădina publică din Viena a avut loc o demonstrație cu torțe. Ziarele anunță că la Salzburg, orașul natal al lui Mozart, a avut loc o șe- dință solemnă la care au luat roarte membri ai guvernului austriac, reprezen- tanți ai corpului diplomatic și numeroși oaspeți străini. La Academia Muzicală din Salzburg s-a constituit o bursă . Mo- zartu și un premiu „MozartU pentru compozitorii austrieci. Ziarele publică dări de seamă despre concertele din compozițiile lui Mozart la care-și dau concursul pianista so- vietică Tatiana Nikolaeva și violonistul Igor Oistrah. In R. P. Polona La Varșovia a apărut cartea „Wolf- gang Amadeus Mozart“ de Ștefan Ja- rocinski. In Franța Sărbătorirea lui Mozart în Franța a început la 27 ianuairie prin executarea „Missei încoronării". în aceeași zi a avut loc la Sorbona comemorarea ofi- cială (la care și-au dat concursul garda republicană, Corala Alauda și orchestra F. Oubradousl iar la „Opera" a fost reluată opera „Flautul fermecat". * La Biblioteca Națională din Pairis a fost organizată o expoziție „Mozart", iar Comitetul serbărilor din Paris a orga- nizat manifestări comemorative în avenue Mozart și în cartierul Mirette. Festiva- luri Mozart au avut loc și la Aix en Provence, Besanțon, Bordeaux, Epinal, Colmar, Menton și Vichy. In R. Cehoslovaca Sărbătorirea lui Mozart a început la Praga încă din octombrie 1955, cînd s-a deschis ciclul de 12 concerte de muzică de cameră mozartiană. La 22 ianuarie a fost deschisă „Săp- tămîna Mozart" cu opera „Nunta lui Figaro" iar la 27 ianuarie, într-un ca- dru festiv, a .avut loc d nouă prezentare a operei „Don Juan", a cărei premieră mondială a avut loc în 1787 la Praga. Constantin Silvestri în fruntea Filarmonicii cehe în ziarul „Lidova Democracie" din 9 martie 1956 a apărut articolul „Oma- giu geniului lui Mozart" semnat de Dr. Josef Plavec, din care reproducem : „Un însemnat aport la sărbătorirea bicentenarului Mozart a fost al patru- lea concert al Filarmonicii cehe, purtă- toare a Ordinului Republicii și laureată a Premiului de Stat, și al Ansamblului coral ceh, laureat al Premiului de Stat, dat în sala Smetana din Praga. Sub bagheta dirijorului oaspete Constantin Silvestri, maestru emerit al artei din R.P.R. a fost prezentată pentru prima dată la Praga, minunata Marea Missă în do minor pentru solo, cor, orches- tră și orgă. Operă profundă, ea relegă geniali- tatea creatorului, măiestria lui polifo- nică atît în structura cît și în instru- mentația lucrării. A interpretat excelent în primul rînd, Ansamblul coral ceh, formație artistică pentru care poate să ne invidieze o lume întreagă, pregătit cu măiestrie de maestrul J. Kuhn, și orchestra Filar- monică Cehă la care .s-au remarcat în- deosebi instrumentele de suflat, prin execuția lor precisă, chiar atunci cînd armonia nu era în toate părțile desăvîr- șită. Dintre soliști, artista emerită M. Tau- berova a avut prilejul să-și arate ex- cepționalul volum al glasului precum și agilitatea tehnicii sale. Artista L Dobrâ stăpînește desăvîrșit arta de canto dar și tenorul A. Zlesăk și basuh L. Mrâz au interpretat foarte bine. Dirijorul a condus această lucrare complicată fără partitură, reliefînd ex- cepțional dinamica și coloratul ei sonor, iar părților polifonice dîndu-le avînt cu dramatism. Publicul și-a manifestat pe drept cu- vînt de mai multe ori recunoștința pen- tru trăirile artistice înalte ale acestei seri, aducîndu-1 de mai multe ori la rampă". Concursul de cîntece Radio 1956 Radiodifuziunea Romînâ instituie un concurs de cîntece de masă, de muzică ușoară și cîntece pentru, copii, cu su- biecte din viața și activitatea oamenilor de azi din patria noastră. Cîntecele pot fi prezentate în următoarele forme : cor mixt sau bărbătesc cu sau fără solist, cu sau fără acompaniament de pian, cu acompaniament de orchestră simfonică, orchestră de estradă sau populară. Cîntecele pionierești pot fi prezentate pentru trei voci egale, cu sau fără solist, cu sau fără acompaniament de pian. Cîntecele de muzică ușoară vor fi prezentate sub forma voce și pian sau aranjament pentru trio, solist și cor etc. Muzica de dans va fi prezentată în aranjament pentru pian sau în partitură orchestrată pentru diferite tipuri de orchestră. Etapele de desfășurare a concursului sînt următoarele : Etapa l-a 9 mai — 30 iunie } Etapa a Il-a 1 iulie — 30 septembrie ; Etapa a IlI-a 1 octombrie — 30 noiembrie. Lucrările înaintate vor purta alături de titlu, un motto și vor fi însoțite de un plic închis pe care se va scrie motto-ul respectiv, avînd înăuntru numele și adresa compo- zitorului și poetului. 'Concursul se închide la 30 noiembrie. Decernarea premii- lor se va face într-un cadru festiv în ziua de 29 decembrie; cînd se vor prezenta în concert public lucrările premiate. Pentru acest concurs s-au instituit următoarele premii : a) Pentru cîntece Un premiu I de lei 5.000 pentru muzică și lei 5.000 pentru versuri. Un premiul II de lei 4.000 pentru muzica și lei 4.0C0 pentru versuri. Un premiul III de lei 3.000 pentru muzică și lei 3.000 pentru versuri. Cinci mențiuni a cîte 2.000 lei pentru muzică și cinci men- țiuni a cîte 2.000 lei pentru versuri. b) Pentru muzică de dans fără text Un premiu I de lei 5.000. Un premiu II de lei 4.000. Un premiu III de lei 3.000. Cinci mențiuni a cîte 2.000 lei. c) Pentru cîntece pentru copii Un premiu I de lei 5.000 pentru muz/ică și lei 5.000 pentru versuri). Un premiu II de lei 4.000 pentru muzică și lei 4.000 pentru versuri. Un premiu III de lei 3.000 pentru muzică și lei 3.000 pentru versuri. Cinci mențiuni a cîte 2.000 lei pentru muzică și 2.000 lei pentru versuri. Premiul pentru cîntecele de muzică ușoară și de dans va putea fi majorat cu 25%, dacă sînt prezentate cu orches- trații deosebit de valoroase. Nu pot intra în concurs decît creații proprii ale compozitorilor (nu prelucrări). De ase- menea, nu pot intra în concurs lucrări difuzate! sau tipărite ori prezentate la alte concursuri. Lucrările vor fi examinate de un juriu alcătuit de -fruntași de seamă ai artei în genurile respective și care nu participă la lucrări în concurs. A apărut DRUMUL CREATOR AL LUI DIMITRIE CUCLIN de VASILE TOMESCU lucrare editată de Uniunea Compozitorilor din R.P.R. 192 pagini lei 8 De vînzare la toate librăriile