z
ALEGERI
cor pentru două voci ega
Versurt; Alexandru Andritoui
} X	*
le
Muzica: lo&n D. Chirescu
, Hai la vot f/a vot/,
vot Hai la vot ta vot!.
, Hai ia voi, ia vof!-
20 - re zp-rii
ve — che Je-ge Să
reaCar-pa-fii Si

Z Zv-
2. Din
cea - ță-rut ve-sfe — stern-,
moși strămoși a- vem- o___
tea - zâ Ol-tulf Du — nâ__
din
cei
iu -
Cre - dem tn
tu! șira -
Hai la vot ne-sie- șfe	za_ nea zo-nii/ia-
Hat lavota- vem-o ve-che /e-ge Să
Hat la vof și Du— na - rear Car-pa-tii Si

ca - re cresc m 7- nu n 7
han* nici si cin-st Hi
ce-sie ca o stea
eJ fn f^un-tea noa  sfră-i—
ța - na /s/ no - fes  >ă 
Po -
Pe
Azi
La vot.
La vor.
a - /e— 9efi
h% Z y°^L a	no°—
nat ia noi! no - fea____ za
dre— gâ_ /o - ri; _
Tz. 'L - i -
^e7.9e:i din-fre fi - ii
ni fi să m-i a - !e - Q^no,
cin-fă des-pre fe - ri
S^~ bunt.
deci- ne - niti.IsSi
ci——_rea sd.
tor------ Haita vot, hai !a vot, Hai ta vott la vof!
muzica
REVISTA UNIUNII COMPOZITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ
ROMÂNIA Șl A COMITETULUI DE STAT PENTRU CULTURĂ Șl ARTĂ
ANUL XIX Nr. 1 IANUARIE 1969
Cuvîntarea tovarășului
NICOLAE CEAUSESCU
la Adunarea generală
a compozitorilor și muzicologilor
Stimați tovarăși,
Adunarea generală a compozitorilor și muzicologilor din România
constituie un moment de seamă în viața cultural-artistică a patriei noas-
tre. Cu acest prilej doresc să vă adresez tuturor un cald salut din partea
Comitetului Central al partidului, a Consiliului de Stat și a Consiliului
de Miniștri, (vii aplauze).
Dezbaterea în acest cadru larg, într-un spirit exigent și constructiv,
a problemelor esențiale ale creației și criticii muzicale, a activității Ua
difuzare a muzicii, a muncii Uniunii Compozitorilor, bogatul schimb de
idei și de experiență care a avut loc aici vor exercita, fără îndoială, cț
înrîurire pozitivă asupra dezvoltării artei noastre muzicale — artă care
găsește un tot mai profund ecou în rîndurile cercurilor largi ale iubi-
itorilor de frumos din țara noastră.
După cîte am fost informat, în cursul dezbaterilor s-au evidențiat
rezultatele bune obținute în ultimii ani și, în același timp, s-au' adua
o serie de critici — se pare că în cea mai mare parte îndreptățite —:
referitoare la unele neajunsuri, atît în ce privește creația muzicală pro-
priu-zisă, cît și activitatea conducerii Uniunii. Fără îndoială că problemele
ridicate, propunerile și criticile făcute de participanții la discuții vor tre-
bui studiate cu atenție și spirit de răspundere de noua conducere a Uni-
unii Compozitorilor, de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă și de’
celelalte instituții cultural-artistice, astfel încît ele să-și găsească o cît
mai judicioasă și rapidă soluționare, în interesul propășirii continue a
artei muzicale din țara noastră» Chiar dacă despre unele instituții hu
s-au făcut referiri directe, sau, din anumite considerente, s-a omis nomi-
nalizarea lor în criticile exprimate aici, consider suficient că aceste in-
stituții au fost îritr-o formă sau alta, vizate, pentru ca și ele să tragă
toate concluziile și învățămintele necesare și să acționeze în direcția îm-
bunătățirii muncii lor.	■
Aș vrea să subliniez în mod deosebit caracterul principial al dez-
baterilor, care au prilejuit afirmarea poziției filozofice materialist-dia-
lectice pe care se situează compozitorii și muzicologii din țara noastră^
exprimarea limpede a voinței lor de a făuri o artă închinată cauzei de-
săvîrșirii socialismului, o artă care să contribuie la făurirea omului nou
al societății noastre socialiste, (vii aplauze). Se poate spune că Adunarea
1
Generală a constituit o vie ilustrare a atașamentului și adeziunii creato-
rilor noștri de muzică, a tuturor muzicologilor, la idealurile nobile ale
socialismului, la politica internă și externă a partidului, o manifestare
puternică a dorinței și hotărîrii acestui important detașament al intelec-
tualității românești de a-și aduce contribuția, împreună cu toți oamenii
de artă și cultură, cu întregul popor, la înfăptuirea programului de în-
florire materială și spirituală a patriei noastre socialiste, (aplauze înde-
lungate).
Partidul și guvernul dau o înaltă apreciere bogatei și rodnicei ac-
tivități desfășurate de compozitorii și muzicologii din țara noastră —
români, maghiari, germani și de alte naționalități — valorosului lor aport
la dezvoltarea noii noastre culturi, la întreaga viață artistică a României
socialiste. Am convingerea că și în viitor veți răspunde cu cinste cerin-
țelor poporului nostru, intereselor construcției socialiste, (aplauze puternice).
Stimați tovarăși,
Adunarea Generală a compozitorilor și muzicologilor are loc în-
tr-un climat de profundă efervescență social-politică, de muncă însufle-
țită a întregului popor pentru realizarea programului de desăvîrșire a
construcției socialiste elaborat de Congresul al IX-lea și de Conferința
Națională a partidului. Transpunerea în viață a măsurilor adoptate de par-
tid și de statul nostru socialist pentru punerea tot mai largă în valoare
a potențialului uman și material al țării, a superiorității orînduirii noas-
tre socialiste, asigură rezultate tot mai bune în toate domeniile de ac-
tivitate, intensificarea producției industriale și agricole, a creației cuU
tural-științifice, ridicarea nivelului de trai al populației. în societatea
noastră se desfășoară un intens proces de perfecționare a relațiilor de
producție și a raporturilor dintre oameni, de adîncire a democrației soci-
aliste, de promovare susținută a normelor de echitate și justiție socială
— care stimulează și dezvoltă puternic valențele creatoare ale întregului
nostru popor, afirmarea multilaterală a personalității umane. Politica
marxist-leninistă a partidului, înfăptuită cu perseverență și elan patri-
otic de toți oamenii muncii, fără deosebire de naționalitate, unește tot mai
strîns forțele societății, întărește necontenit unitatea moral-politică a
poporului — temelia trainică, de neclintit, a României socialiste, (aplauze
puternice).
Societatea pe care o edificăm are drept țel suprem slujirea omului,
realizarea celor mai înalte aspirații ale întregului popor. Ea își îndreaptă
eforturile spre asigurarea atît a unei înalte civilizații materiale, cît și a unei
bogate vieți spirituale pentru toți cetățenii țării noastre. Societatea socia-
listă nu reduce omul la rolul de forță de producție — ci vede în el bene-
ficiarul tuturor valorilor științifice și culturale produse de-a lungul timpuri-
lor, factorul suprem al societății care, pentru a-și îndeplini măreața misiune
ce-i revine în transformarea lumii, are nevoie să-și lărgească continuu ori-
zontul, să-și ridice nivelul de conștiință, să-și perfecționeze caracterul, per-
sonalitatea. Societatea noastră socialistă a desfășurat și desfășoară o in-
tensă activitate în vederea lichidării efectelor îndelungatei perioade de
exploatare și asuprire la care a fost osîndit în trecut omul muncii, con-
siderat de clasele exploatatoare drept simplu instrument de muncă, sursă
de profit; ea asigură condițiile necesare pentru ca masele muncitoare,
întregul popor să se bucure de cuceririle științei și artei, să-și poată cul-
tiva talentele și înclinațiile, să-și poată manifesta din plin virtuțile spi-
rituale.
Țara noastră se mîndrește cu un bogat și valoros tezaur de crea-
ție muzicală, făurit de-a lungul secolelor de (marele artist popular ano*
nim, care dă glas — cu o expresivitate ce relevă talentul și geniul ar-
tistic remarcabil al poporului nostru — {spiritualității noastre națio-
nale, nobleței și profunzimii sufletești a oamenilor care au trăit, au lup-
tat și au muncit pe laceste meleaguri.
Minunata noastră comoară de balade, doine, hore, cîntece corale
și instrumentale, în care palpită deosebit de emoționant aspirațiile, idea-
lurile de veacuri și particularitățile morale ale poporului român, pre-
cum și gama largă de lucrări muzicale folclorice create în zilele noas-
tre, exprimînd împlinirile și năzuințele maselor stăpîne pe destinul lor,
2
constituie un patrimoniu artistic de neprețuit, a cărui faimă a trecut de
mult hotarele țării. El oferă un nesecat izvor de inspirație artistică pen-
tru compozitori, un zăcămînt nealterat de sensibilitate creatoare în stare
să imprime muzicii noastre contemporane un autentic specific național,
prospețime, vigoare și originalitate. Fără îndoială, creatorii muzicali din
țara noastră vor ști să dea expresie acestui specific, făcînd să triumfe
și să se dezvolte și mai mult talentul și arta poporului român, (vii
aplauze).
Este cunoscut că, în fiecare epocă, marea artă reflectă imperati-
vele vieții sociale, idealurile oamenilor, existența, munca și preocupă-
rile celor ce muncesc, că marii compozitori s-au confundat întotdeauna
cu momentele de seamă ale istoriei țării lor. Cîntecul i-a însuflețit odi-
nioară pe înaintașii noștri în lupta pentru eliberarea națională și socială,
pentru înfăptuirea unirii, crearea statului național unitar și cucerirea
independenței, în lupta revoluționară împotriva exploatării și împilării,
în anii de după eliberare, în marile bătălii duse pentru victoria revo-
luției socialiste și transformarea revoluționară a societății, cîntecul a
sporit marele elan patriotic al maselor, a răscolit conștiințe, chemînd tot
ceea ce avea mai bun națiunea noastră la realizarea programului Parti-
dului Comunist, la munca pentru refacerea și înflorirea socialistă a țării.
Poporul nostru prețuiește tot ceea ce s-a făurit bun în trecut în
această sferă de creație, ca în toate domeniile de activitate de altfel, —
și, aducînd un omagiu înaintașilor, ne îndeplinim o sacră îndatorire atît
față de ei, cît și față de poporul nostru. în același timp considerăm că
aceasta reprezintă un apel adresat oamenilor de artă de astăzi de a urma
exemplul înaintașilor, servind cu abnegație poporul, cauza construcției
socialiste (aplauze puternice, îndelungi). Alături de toți cei ce muncesc,
creatorii de muzică și-au înscris numele în marea cronică revoluționară a
României moderne, în grandioasa operă de construcție socială desfășu-
rată de poporul român.
A continua această nobilă tradiție militantă a muzicii noastre, în
condițiile epocii desăvîrșirii socialismului — ce întrece în măreție și stră-
lucire toate epocile anterioare din istoria poporului român — este o înaltă
îndatorire de cinste pentru toți compozitorii din România. Creînd opere
artistice impregnate de suflul dinamic, revoluționar al socialismului, în
care să răsune cu putere ecoul aspirațiilor de azi ale poporului, compo-
zitorii noștri îmbogățesc nu numai tezaurul culturii noastre naționale, ci
și patrimoniul artei universale. Ceea ce conferă prestigiu și autoritate
muzicii noastre în ochii celorlalte națiuni, ceea ce face să-i sporească va-
loarea pe plan internațional este nu imitarea sau copierea unor curente
sau școli „la modă66 în străinătate, ci exprimarea fidelă a personalității
psihice și morale a poporului nostru, a caracteristicilor sale sufletești, a
țelurilor supreme cărora își consacră elanul și forțele creatoare.
Diversitatea în creația muzicală, ca în toate artele, este necesară,
dar aceasta se impune nu numai pe plan național. Ar fi, cred, destul de
greu pentru iubitorii de artă ca să asculte una și aceeași muzică — indi-
ferent dacă este compusă în România, în Franța, în Uniunea Sovietică
sau în Italia ; așa ar fi dacă s-ar încuraja tendințele — care, e drept, nu
caracterizează muzica noastră — ale unor compozitori de a imita lucrări
muzicale din alte țări. Este limpede că prin aceasta cei în cauză nu fac
un serviciu nici muzicii românești și nici muzicii universale (aplauze în-
delungate). Dacă sîntem partizanii diversității de stiluri în creația muzi-
cală pe plan național, cu atît mai mult trebuie să fim partizanii diversi-
tății pe plan internațional (vii aplauze). Nu înțeleg prin aceasta că mu-
zicienii noștri trebuie să se izoleze, să ignoreze muzica ce se creează în
alte țări. Dimpotrivă, valorile muzicale intrate în circulația internațională
trebuie să fie făcute cunoscute nu numai compozitorilor, ci și publicului
larg din țara noastră. Dar, în același timp, consider că datoria creatori-
lor noștri este ca la riadul lor, oglindind specificul nostru național să
facă cunoscută lumii muzica, arta, puterea de creație a poporului român
(aplauze puternice, îndelungi). Numai astfel muzica națiunii noastre se
afirmă în mod distinct în concertul civilizației mondiale, aduce o contri-
buție specifică, originală, la avuția spirituală a umanității.
3
în acest context capătă un bogat conținut și colaborarea compozito-
rilor noștri cu creatorii de muzică din celelalte țări, contactele internațio-
nale pe plan artistic. Și — pentru că am fost informat că în adunarea
generală s-au ridicat și probleme privind îmbunătățirea în continuare a
contactelor internaționale, precum și studiile în străinătate — țin să sub-
liniez că apreciez ca îndreptățite aceste deziderate. Desigur, această ches-
tiune nu trebuie absolutizată. Este necesar să dezvoltăm contactele artis-
tice cu celelalte popoare, este necesar ca muzicienii noștri să studieze și
să învețe din tot ceea ce există mai bun în alte țări ; să nu se uite însă
nici un moment că ei vor fi mari compozitori numai în măsura în care vor
fi legați de pămîntul unde s-au născut și au crescut (aplauze îndelungate,
puternice).
Obișnuiesc uneori să mă duc la vînătoare și să ascult, așteptînd
vînatul, păsările care umplu pădurea cu trilurile lor. Știți bine, se întîm-
plă uneori să se rătăcească prin pădurile noastre și păsări ce nu sînt de
pe aceste meleaguri. E lesne de observat că ele nu cîntă cu aceeași voio-
șie, cu aceeași originalitate ca acelea care s-au născut și au învățat să
zboare aici. Aceasta e valabil și pentru compozitori (vii aplauze). Refe-
rindu-mă la compozitori, am în vedere nu rătăcirea teritorială, ci o anu-
mită rătăcire filozofică sau spirituală care îi poate împiedica să fie în-
țeleși de conaționalii lor (aplauze puternice). Partidul și guvernul nostru
consideră că, participînd tot mai activ la viața culturală a lumii contem-
porane, cunoscînd și însușindu-și cuceririle noi ale artei universale, oa-
menii de artă din România au datoria să afirme cu pasiune valorile spi-
rituale ale poporului român, să facă cunoscut tuturor geniul său artistic.
Prin aceasta ei îndeplinesc atît o nobilă misiune patriotică, cît și o însem-
nată misiune internațională (aplauze puternice, îndelungi).
Făurind asemenea opere, compozitorii noștri se achită și de o înaltă
sarcină socială, fac din talentul lor un mijloc de perfecționare morală și
de educație estetică a omului, un factor de mobilizare a energiilor ma-
selor în slujba progresului societății. în legătură cu aceasta, pe bună
dreptate, în Adunarea generală, o serie de compozitori au subliniat nece-
sitatea de a se crea o muzică care să vibreze adînc în conștiința maselor
largi — înțelegerea și asimilarea de către oameni fiind suprema rațiune
de a exista a oricărei arte. Dezvoltarea instrucției publice, ridicarea nive-
lului cultural al poporului în anii socialismului pun în fața compozitorilor
noștri, ca de altfel în fața tuturor creatorilor de artă, exigențe sporite
pentru realizarea unor lucrări de înaltă ținută artistică, bogate în conți-
nut și în același timp larg accesibile publicului nostru nou.
Chemînd creatorii de frumos să se cufunde adînc în clocotul vieții
poporului pentru a făuri lucrări viguroase, emoționante, care să sinteti-
zeze mesajul umanist al acestei epoci, partidul nostru încurajează și sti-
mulează totodată eforturile artiștilor pentru perfecționarea continuă a
măiestriei, pentru inovarea mijloacelor de expresie, pentru lărgirea con-
tinuă a paletei de stiluri si maniere de creație, îmbogățirea și diversifi-
carea artei noastre socialis \ Aceste deziderate sînt pe deplin valabile și
în domeniul muzicii.
Viața culturală tot n
toriu muzical multilateral,
nurile. Acordîndu-se prețu
meră, operei și operetei, s
a acestor genuri, nu trebui
bucură de audiență în rîn
ii intensă din țara noastră reclamă un reper-
h care să-și găsească locul cuvenit toate ge-
ea cuvenită muzicii simfonice, muzicii de ca-
mulînd eforturile pentru dezvoltarea continuă
să se ignore nici alte genuri muzicale care se
il publicului larg. Mă gîndesc în primul rînd
la muzica de masă, la cîntecul revoluționar, patriotic, care exercită o pu-
ternică înrîurire asupra conștiinței politice și cetățenești a oamenilor
muncii, care contribuie la cultivarea dragostei de patrie, a devotamentului
pentru cauza construcției socialismului și comunismului. O valoare deose-
bită are muzica de acest gen în educația tineretului și a copiilor în spiri-
tul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar, în viața
pionierească, în munca Uniunii Tineretului Comunist, precum și în cadrul
bogatei și amplei activități artistice de amatori, care se desfășoară pe
întreg cuprinsul țării. Tocmai de aceea considerăm necesar ca muzica co-
rală, de fanfară, marșurile să intre în mod permanent în preocupările ce-
lor mai de seamă compozitori ai noștri. în același timp este locul să ară-
4


tăm că o răspundere deosebită în educația muzicală a tinerei generatii,
în crearea pasiunii tinerilor pentru cîntec, revine școlii. Dacă gravele la-
cune existente în anii trecuți în această direcție în programul de învăță-
mînt s-au înlăturat în parte, continuă să rămînă încă actuală nevoia de
a înfrînge pasivitatea unor cadre didactice, și, din păcate, și a unor orga-
nizații ale Uniunii Tineretului Comunist, față de activitatea muzicală a
tineretului, față de dorința sa de a-și manifesta prin cîntec elanul, opti-
mismul, dragostea de viață.
Pe bună dreptate, în cadrul Adunării generale, unii vorbitori au
subliniat necesitatea de a se depune eforturi mai susținute pentru ridica-
rea calității muzicii ușoare — unul din genurile de cea mai largă circu-
lație în public și, în mod deosebit, în masa tineretului. Desigur, o carac-
teristică a muzicii ușoare este aceea de factor de divertisment, dar aceasta
nu implică lipsa calităților educative ale acestei muzici, a capacității ei de
a transmite idei și sentimente profunde. Din păcate, trebuie să spunem că,
în ultimul timp, în acest domeniu se manifestă neajunsuri serioase ; este
poate sectorul muzical unde se observă cel mai pregnant tendința spre
imitație, îndepărtarea de specificul nostru artistic național. Publicul larg
solicită cîntece de muzică ușoară melodioase, scrise pe versuri inspirate,
care să spună cît de cît ceva, să dea expresie vie marii bogății de senti-
mente, gînduri și preocupări ale omului societății socialiste, să răspundă
obligațiilor fundamentale ale artei de a cultiva gustul ales, de a exer-
cita o înrîurire binefăcătoare asupra sensibilității și conștiinței umane.
Sîntem convinși că compozitorii noștri vor ști să răspundă cu cinste aces-
tei îndatoriri, așteptărilor milioanelor de iubitori de muzică din țara
noastră.
în legătură cu aceasta aș dori să mă refer la faptul că și în dome-
niul muzicii, ca și în alte domenii ale artei, se poate spune că poziția filo-
zofică a artistului este aceea care determină pînă la urmă și caracterul
creației sale. Consider că, pe bună dreptate, în cadrul dezbaterilor s-au
ridicat și o serie de probleme privind îmbunătățirea activității ideologice,
subliniindu-se necesitatea ca toți creatorii de muzică să acorde atenție,
paralel cu munca artistică, problemelor vieții sociale, participării active
la întreaga muncă de transformare revoluționară a societății. Artiștii
orînduirii noastre socialiste trebuie să fie partizani activi ai ideologiei
materialist-dialectice în lupta împotriva oricăror concepții idealiste, re-
trograde ; numai așa, în operele lor va putea palpita cu putere pulsul
vieții, se vor oglindi convingător năzuințele fundamentale ale poporului
nostru (aplauze puternice, îndelungi).
Partidul și guvernul acordă, după cum știți, o atenție deosebită
creării condițiilor pentru participarea tot mai activă a tuturor cetățenilor
patriei la edificarea socialismului în România, la întreaga activitate de
elaborare și înfăptuire a politicii noastre interne și internaționale, consi-
derînd că astfel se asigură ca măsurile adoptate de partid și guvern să
corespundă cît mai bine dorințelor, intereselor și năzuințelor întregului
nostru popor. în aceasta se exprimă, de altfel, superioritatea orînduirii
socialiste, democrația noastră socialistă în plină dezvoltare ; prin aceasta
se creează condiții de manifestare liberă a omului în toate sferele de
activitate socială. Desigur, pentru a făuri opere de valoare, orice om tre-
buie să poată învăța, să se poată instrui, să poată gîndi, să dispună de
o largă libertate de activitate și creație. Știu că aici s-a vorbit în mod
just despre aceasta. Libertatea creatorului este strîns legată de libertatea
socială, de libertatea generală a poporului, de democrația socialistă.
Această libertate nu este ruptă și nu poate fi ruptă de dezvoltarea so-
cietății noastre ; creația, libertatea de creație se înscriu în climatul nou
în care trăiește și muncește întregul popor. întegrîndu-se strîns în rea-
litatea socială generală, libertatea artistică de creație va corespunde in-
tereselor mersului nostru înainte, va contribui la dezvoltarea multilate-
rală a societății noastre socialiste (vii aplauze).
Așa cum s-a arătat și în dezbateri, în muzică, ca în toate artele, un
rol esențial în orientarea filozofică și artistică a creației, în imprimarea
unui exigent spirit de discernămînt în selecția valorilor, precum și în dez-
voltarea educației muzicale a maselor îl au criticii, muzicologii, publica-
țiile de artă. Critica muzicală trebuie să aducă o contribuție esențială la
5
cristalizarea cît mai originală a școlii muzicale românești contemporane,
la promovarea unui larg schimb de opinii, care să contribuie la afirmarea
celor mai înaintate poziții în creația muzicală, Ia îmbogățirea continuă a
conținutului și la ridicarea nivelului ei artistic. în același timp, o impor-
tanță deosebită în viața artistică are ridicarea nivelului muncii de difu-
zare a producțiilor muzicale în rîndul publicului ; filarmonicile, teatrele
lirice, formațiile orchestrale de toate genurile și, în mod deosebit, ra-
dioul și televiziunea au datoria să-și sporească exigența față de valoarea
lucrărilor pe care le popularizează. Aceste instituții au datoria de a ține
seama de public, de a respecta publicul difuzînd opere care să corespundă
cerințelor acestuia, obligațiilor încredințate de partidul, guvernul, po-
porul nostru (aplauze). Cred că tovarășii de la radio și televiziune în-
țeleg că aceasta este o critică, deoarece ei nu întotdeauna procedează
astfel.
Așa cum s-a subliniat în mod judicios în cadrul adunării, înflorirea
continuă a creației muzicale din țara noastră depinde, în bună măsură
dc calitatea și amploarea activității pe care o desfășoară Uniunea Com-
pozitorilor. Nu doresc, firește, să mă amestec în treburile interne ale Uni-
unii compozitorilor, de aceea nu am să spun nimic despre activitatea ei. Do-
resc, totuși, ca, în primul rînd, să felicit călduros și să urez succes în muncă
noului comitet al Uniunii Compozitorilor, ales de Adunarea generală,
precum și președintelui Uniunii, tovarășului Ion Dumitrescu (aplauze pu-
ternice). Noul comitet va înțelege, desigur, că, nereferindu-mă la unele
aspecte ale activității din trecut, nu înseamnă că nu au existat lipsuri în
munca vechiului comitet; cred că se va ține seama de ceea ce dumnea-
voastră ați spus aici, și că noul comitet va lucra ceva mai bine, inclusiv
președintele uniunii (vii aplauze).
Pe bună dreptate s-a spus în adunare că una din îndatoririle prin-
cipale ale Uniunii este aceea de a stimula în rîndul compozitorilor, cu și
mai multă perseverență și vigoare, spiritul dezbaterilor artistice princi-
piale, de a milita pentru o creație muzicală inspirată din realitățile țării
noastre, străbătută de spirit militant, pătrunsă de patosul umanismului
socialist, consacrată cauzei mărețe pentru care muncește și luptă întregul
nostru popor. Ca organizație obștească, integrată în Frontul Unității So-
cialiste, Uniunii Compozitorilor îi revine totodată sarcina de a organiza
participarea tot mai intensă a compozitorilor și muzicologilor la viața so-
cial-politică a țării, la activitatea generală de construcție a societății
socialiste.
Aș dori să mă refer, în cîteva cuvinte, la misiunea ce revine comu-
niștilor, membri ai Uniunii Compozitorilor — și anume aceea de a milita
permanent pentru înfăptuirea, în arta muzicală, a principiilor politicii
partidului nostru, pentru ca în întreaga viață cultural-artistică, muzicală
să triumfe principiile materialismului dialectic, ale marxism-leninismului.
Această concepție înaintată trebuie să constituie un fir roșu al întregii
lor activități, și aș vrea să subliniez, atît a lor cît și a tuturor membrilor
Uniunii Compozitorilor, fie că sînt sau nu membri ai partidului nostru
(aplauze puternice).
Muzica are minunata capacitate de a se face înțeleasă pe toate
meridianele ; ea are limba ei proprie, internațională, care nu cunoaște
granițe și care tocmai de aceea înlesnește comunicarea directă și apro-
pierea între oameni și popoare. Muzica trebuie să fie un mesager al do-
rinței popoarelor de a trăi în pace și bună înțelegere, de a pune geniul
uman în slujba construcției, a progresului și bunăstării maselor și nu a
războiului și distrugerii. Muzica trebuie să fie un apel patetic la rațiune,
la luciditate, la răspundere față de soarta omenirii, ea trebuie să con-
damne forțele obscurantiste, reacționare, care ațîță vrajba între popoare,
care încalcă drepturile suverane ale națiunilor, împing la înarmare, la
război rece, la încordare și conflicte. Muzicii românești îi revine înalta
menire de a purta în lume solia idealurilor de muncă și creație pașnică
ale poporului nostru, de a face cunoscute aspirațiile sale spre progres și
civilizație. Compozitorii noștri sînt chemați să dea glas sentimentelor in-
ternaționaliste, de solidaritate ale poporului român cu toate popoarele
care luptă pentru eliberare națională și socială, împotriva asupririi și
6
războiului, dorinței sale arzătoare de pace și colaborare internațională
(vii aplauze).
După cum vă este cunoscut, România socialistă este unul din deta-
șamentele active ale marelui front mondial antiimperialist ; ea luptă în
primele rînduri ale forțelor înaintate ale lumii contemporane pentru
triumful socialismului, pentru victoria idealurilor de libertate și progres
social, de democrație și pace (vii aplauze). Partidul și guvernul țării noas-
tre acționează neobosit pentru dezvoltarea prieteniei și colaborării fră-
țești cu toate țările socialiste, pentru întărirea unității sistemului socialist
mondial, a mișcării comuniste și muncitorești internaționale, a tuturor
forțelor progresiste din lumea contemporană, împotriva imperialismului,
pentru preîntâmpinarea unui nou război mondial. Pătrunsă de o înaltă
răspundere pentru soarta păcii internaționale, România își dedică efor-
turile promovării principiilor coexistenței pașnice între țări cu orînduiri
sociale diferite, zădărnicirii încercărilor de a se reedita epoca războiului
rece, de a se împinge din nou omenirea în cursa dezastruoasă a înarmă-
rilor, militează neabătut pentru instaurarea unui climat de destindere și
colaborare între popoare, pentru salvgardarea securității omenirii ; și în
viitor vom face totul pentru a ne aduce contribuția la cauza progresului
și păcii în lume (vii și puternice aplauze)
Stimați tovarăși,
în încheiere, doresc să exprim încă o dată convingerea profundă a
conducerii partidului și statului că dezbaterile care au avut loc în cadrul
acestei fructuoase Adunări generale vor constitui un puternic stimulent
în evoluția ascendentă a artei noastre muzicale. Sîntem convinși că slu-
jitorii muzicii din țara noastră, care numără în rîndurile lor talente re-
marcabile din toate generațiile — maeștri venerabili și tineri ce pășesc
cu entuziasm pe drumul afirmării — vor dărui eroicului nostru popor
tot mai multe lucrări care să-i cînte faptele glorioase, să-1 înaripeze în
grandioasa operă socială pe care o întreprindem pe pămîntul României,
pentru victoria socialismului și comunismului (aplauze puternice).
Vă urez tuturor succese tot mai mari în activitatea dv., sănătate și
multă fericire (vii și puternice aplauze ; asistența, în picioare, ovaționează
îndelung).
Darea de seama
a Comitetului de conducere
al Uniunii compozitorilor
din Republica Socialista România
la Adunarea generala
a compozitorilor și muzicologilor
rostita de Ion Dumitrescu
Președintele Uniunii Compozitorilor
Stimați tovarăși,
Adunarea Generală a compozitorilor și muzicologilor
din România — ca for suprem al creatorilor și oame-
nilor de știință muzicală — își propune să dezbată pro-
blemele creației muzicale și muzicologici românești în
perioada de la precedenta conferință pe țară și pînă
astăzi și să indice perspectivele desvoltării activității în
aceste domenii.
Adunarea noastră generală își propune să reliefeze, cu
această ocazie, contribuția pe care muzicienii o aduc,
alături de întregul nostru popor, la înfăptuirea obiec-
tivelor politicii interne și externe a Partidului, la înflo-
rirea României Socialiste.
în cadrul lucrărilor va i supus desbaterii și aprobării
noul Statut al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor
din România, care treb 2 să consacre creșterea atri-
buțiilor și a aportului a< stei organizații obștești în ca-
drul sistemului democrat' al vieții publice și muzicale
din țara noastră, să pre zeze drepturile și îndatoririle
membrilor săi, să asigur participarea celor mai valo-
roase forțe creatoare la înfăptuirea dezideratelor acti-
vității de creație muzicala și de muzicologie.
Moment marcant în viața culturală a țării noastre,
Adunarea Generală a Compozitorilor și Muzicologilor
din România se desfășoară în condițiile avîntului pa-
triotic al poporului român, care, sub conducerea Parti-
dului desăvîrșește nobila operă de construire a socia-
lismului.
Deschizînd larg drumul pentru valorificarea potenția-
lului constructiv al maselor în toate domeniile de acti-
vitate, Congresul al IX-lea al Partidului a apreciat
realizările și a subliniat perspectivele creației artistice,
rolul important al acesteia în acțiunea de continuă ri-
dicare spirituală a oamenilor din țara noastră. Forța
conducătoare în întreaga viață a patriei noastre socia-
liste, Partidul Comunist Român acordă o grijă deosebită
înfloririi culturii și artei, afirmării nestînjenite a tutu-*
ror talentelor.
în perioada de la Conferința precedentă, în climatul
de avînt economic și progres social-cultural, determinat
dc hotărîrilc Partidului, creația muzicală s-a îmbogățit
cu noi și valoroase lucrări, legate structural de viața și
aspirațiile societății noastre socialiste. Compozitorii și
muzicologii participă cu întreaga lor capacitate de crea-
ție la amplul proces de înflorire materială și spirituală
a României contemporane, oglindind în lucrările lor
dinamismul și elanul constructiv al poporului.
Prezența muzicienilor în actualitate, în frontul larg al
afirmării personalității umane, confirmă aspirațiile și
eforturile lor dc a participa activ la evenimentele pe
care le trăiesc, dc a înțelege sensul mișcării istorice în
care este angajată patria. Prin creația și atitudinea lor,
compozitorii și muzicologii își afirmă adeziunea la pro-
gramul de desvoltarc și perfecționare a vieții sociale, la
întreaga politică a Partidului. Solicitînd contribuția plină
de pasiune și responsabilitate a tuturor muzicienilor din
țara noastră, fără deosebire dc naționalitate, faptele lu-
minoase care se înscriu astăzi în istoria poporului
nostru își află rezonanța în arta sunetelor.
Participant la lupta pentru triumful ideilor umaniste,
muzicianul este un factor de dinamizare a conștiințelor,
de înnobilare a gîndirii și sensibilității contemporane.
Prin specificul limbajului ci, muzica are largi disponi-
bilități de comunicare între oameni, popoare. în repe-
tate rînduri, tovarășul Nicolae Geaușescu a subliniat
însușirea deosebită a muzicii de a exprima bogăția spi-
rituală a poporului român, de a transmite în mod di-
8
rect mesajul nostru de prietenie și pace tuturor popoa-
relor. în virtutea acestui adevăr, făurind lucrări în
spiritul dragostei pentru patria socialistă, compozitorii
militează pentru desvoltarea prieteniei și colaborării în-
tre toate țările socialiste, între toate popoarele lumii.
Creația noastră muzicală, din ce în ce mai prezentă în
contextul artistic mondial, a devenit un mesager al as-
pirațiilor de pace ale României, un factor de apropiere
și frăție între oameni, un mijloc de unire a eforturilor
pentru înfăptuirea înaltelor idealuri ale umanității.
în procesul de ridicare spirituală a societății noastre
contemporane, muzica arc un rol de prim ordin prin
forța ei emoțională, prin bogăția de idei pe care le
transmite. Niciodată în istoria artei procesul de creație,
de interpretare și dc apreciere a muzicii nu a avut
un caracter social mai accentuat, o angajare mai pro-
nunțată în idealurile umanismului.
în condițiile create de triumful socialismului, de noile
relații statornicite între oameni, umanismul creației ar-
tistice capătă un conținut calitativ superior. El face să
rodească în muzică cclc mai generoase teme dc inspi-
rație, creează un destin nou operei dc artă, unește în-
tr-o vibrație sufletească puternică generații de muzi-
cieni și iubitori ai muzicii. Compozitorii români consideră
ca o înaltă îndatorire continuarea marilor tradiții ale
muzicii naționale și universale, îmbogățirea acestora cu
noi valori care să răspundă "exigențelor vremii noastre.
Patriotismul a generat și generează în muzica româ-
nească pagini luminoase, de o marc forță emoțională,
menite să insufle maselor dragoste și mîndrie pentru
marile figuri și momente ale istorici naționale și să
cultive în sufletul tineretului eroismul muncii construc-
tive, iubirea dc țară. Responsabilitatea patriotică a com-
pozitorului se reflectă în înțelegerea misiunii sale de
exponent al culturii naționale, în profunzimea tratării
temelor istorice și de actualitate, în conștiința rolului
său militant pentru cultivarea dragostei nețărmurite față
de România Socialistă.
Tematica patriotică, în înțelesul ei contemporan legat
dc avîntul construcției socialiste, de promovarea marilor
idei ale umanismului și ale internaționalismului, prile-
juiește creatorului o profundă meditație asupra sensului
ei artistic și educativ, asupra semnificației ei în con-
știința poporului.
Liber să-și aleagă calea proprie de manifestare a per-
sonalității sale creatoare, să selecteze și să fructifice
dintre valorile tradiției și cele contemporane tot ceea
ce consideră mai adecvat propriei sensibilități, propriei
viziuni estetice și afinității stilistice, muzicianul are, la
rîndul lui. datoria dc a contribui cu toată puterea sa
creatoare la progresul spiritual al omenirii.
Apreciată în toată complexitatea ci dialectică, relația
între autonomia procesului creator și imperativul social
al operei de artă, între independența activității crea-
toare și exigențele vremii, departe de a frîna avîntul
fanteziei și căutările inovatoare, le dă aripi, imprimînd
operei de artă autentice marea finalitate umanistă.
în zilele noastre, mai mult ca oricînd, actul creației
este pus, inevitabil în raport cu tendințele, realizările și
nivelul pe plan universal ale artei sunetelor. Cu cît va-
lorile create de artiști se integrează mai dinamic în
circuitul mondial, cu atît se impune ca ele să reprezinte
mai profund și multilateral cultura națiunii căreia îi
aparține compozitorul.
Muzica dispune prin excelență de posibilitatea reali-
zării unei strînse comuniuni între caracterul național și
cel universal. Această însușire decurge din specificul
emoțional al acestei arte, din capacitatea ci dc a se face
universal înțeleasă.
Culturile mari, viguroase, se caracterizează prin bo-
găția lor de valori nepieritoare, prin ampla diversitate
a modalităților de exprimare, prin varietatea stilurilor
și originalitatea personalităților care o reprezintă. Di-
versitatea stilurilor decurge în mod logic din aspectul
dialectic al vieții care generează în permanență forme
noi. în același timp, varietatea stilurilor, a modalităților
de exprimare decurge și din structura temperamentală,
sensibilitatea și formația fiecărui compozitor. Socialis-
mul, prin capacitatea sa de a stimula afirmarea forțelor
creatoare ale întregului popor, oferă largi posibilități de
înflorire și afirmare a personalității umane, accelerează
procesul dc diversificare a modalităților creatoare.
în muzica românească contemporană, orizontul creației
s-a îmbogățit treptat nu numai cu lucrări de valoare și
ținută artistică, ci și cu individualități creatoare, care
îndreptățesc speranțele într-o evoluție continuă ascen-
dentă.
Este caracteristic activității de creație desfășurată în
patria noastră, faptul că nutrind aspirații comune și bu-
curîndu-se de aceleași condiții dc desvoltare a talentului
lor, compozitorii și muzicologii maghiari, germani și de
alte naționalități conlocuitoare, împreună cu compozito-
rii români, își aduc întreaga lor contribuție la înflorirea
artei și culturii Patriei noastre socialiste.
O grijă deosebită este acordată sprijinirii tinerelor ta-
lente. Cuprinderea creației tinerilor compozitori în ce-
naclurile Uniunii, prezența ei în programul general de
concerte, în concertele speciale ,,Tribuna tinerilor com-
pozitori* și în emisiunile radiofonice, discutarea ei în
presă, sînt acțiuni care contribuie la formarea acestora.
Seriozitatea și responsabilitatea actului de creație,
conștiința funcției sociale a artei și a menirii artistului
reprezintă chezășia împlinirii obiectivelor majore ale
culturii muzicale românești, în epoca socialistă. în lu-
mina acestor principii estetice fundamentale, prezentul
raport își propune să analizeze desvoltarea diferitelor
genuri ale creației noastre muzicale, urmînd ca prin
contribuția largă la discuții a participanților la Adu-
narea noastră generală să completăm și să adîncim pro-
blemele prezentate.
Tovarăși,
Creația simfonică românească s-a îmbogățit în ultimii
cinci ani cu lucrări valoroase și originale. Alături dc
creatori cu îndelungată experiență și activitate în do-
meniul muzicii simfonice și instrumentale ca Mihail
Jora, Dimitrie Cuclin, Sabin Drăgoi, Marțian Negrea,
Mihail Andricu, Ion Dumitrescu, Sigismund Toduță,
Gheorghe Dumitrescu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, noi
generații de compozitori și-au adus în anii din urmă
contribuția la îmbogățirea acestor genuri. Au apărut
noi și interesante drumuri creatoare, s-au profilat sti-
luri personale ce se prezintă ca ramificații organice ale
arborelui unic și viguros al culturii muzicale românești.
Cu toată diversificarea de orientări și stiluri ce ca-
racterizează în momentul de față creația noastră muzi-
cală, se poate afirma că muzica românească, privită în
9
totalitatea ci, se manifestă sub aspectul aceleiași sensi-
bilități ca un întreg unitar, distingîndu-sc dc alte cul-
turi muzicale.
O anume atitudine lirică și meditativă, un dramatism
lipsit dc ostentație, impregnat de un puternic suflu poe-
tic, un anumit etos ce pătrunde substanța sonoră, expre-
sivitatea melosului plămădit cu esențe și ecouri ale
improvizației dc doină și baladă, varietatea ritmurilor,
organizările modale complexe, predilecția pentru asocieri
timbrale vii, reprezintă numai unele din atributele mu-
zicii noastre.
Fenomenul diversificării se dovedește nu numai în lăr-
girea generală a orizontului stilistic, ci și în afirmarea
dc personalități creatoare. Desigur, acest proces dc for-
mare a personalității, a originalității creatoare, nu este
simplu. Sînt încă mulți compozitori care nu au reușit
să-1 desăvîrșească. Pentru a fi tu însuți nu este sufi-
cient să te deosebești de ceilalți. Personalitatea este mai
puțin o chestiune dc înfățișare exterioară și mai mult
o chestiune dc autorcalizarc interioară, spirituală. Pro-
blematica diferențiată urmărită dc compozitori a deter-
minat o continuă asimilare și lărgire a elementelor dc
limbaj muzical și a dus la restructurări — la noi in-
terpretări ale formelor tradiționale — la apariția unor
noi modalități dc organizare a discursului muzical.
Simfonia, înțeleasă ca gen orchestral complex, s-a
impus cu rezultate demne dc remarcat — în centrul
atenției' multor compozitori. Cele aproape 50 dc simfo-
nii noi marchează un spor binevenit în procesul de în-
florire și diversificare stilistică a muzicii românești con-
temporane. Depășind în chip creator datele tradiționale,
atît în privința conținutului, arhitecturii și limbajului,
compozitorii noștri au reușit adesea să înnoiască proble-
matica specifică genului, intcgrînd mesajul și expresia
muzicii lor în sfera culturii proprie poporului nostru.
Continuînd strădanii susținute de-a lungul deceniilor din
urmă, Dimitric Cuelin a realizat Simfoniile a 17-a și a
18-a situate pe coordonatele concepției clasice. Valori-
ficarea unor intonații concepute în spiritul cîntccului și
jocului românesc se face puternic simțită în mai multe
lucrări, ca de pildă Simfonia a VllI-a și a IX-a de
Mihail Andricu, Simfonia a IV-a dc Nicolae Buicliu,
ca și în dinamica Simfonie a 111-a de Gheorghe Du-
mi tr eseu.
Concomitent cu adîncirca și extinderea elementelor dc
limbaj muzical, compozitorii au tins spre reprofilarea
formelor caracteristice, spre o nouă interpretare a cic-
lului dc mișcări, determinată dc prcmizelc puse în fron-
tispiciul lucrării. în acest sens, se cuvine subliniată
Simfonia a Vlll-a dc Alfred Mcndclsohn și îndeosebi
Simfonia concertantă pentru orgă și orchestră a aceluiaș
compozitor, una dintre realizările dc scamă în acest
domeniu. Simfonia dc Pascal Bentoiu se distinge prin
organicitatca desfășurării dinamice, într-o succesiune dc
variațiuni legate printr-un concept ciclic amănunțit de-
terminat. Sinteze dc ordinul formelor muzicale, cu va-
lorificarea polifonici, se fac remarcate în Simfonia dc
Anton Zeman sau în Simfonia ostinato de Dan Voicu-
lescu. în Simfonia a IlI-a, Doru Popovici apelează la
resursele muzicii bizantine.
Preocupări dc întrepătrundere a formelor simfonice
tradiționale cu forme polifonice, vădește Wilhelm Ber-
ger în cele patru simfonii compuse în acest interval.
Dumitru Bughici urmărește lărgirea unor zone de ex-
presie, față de lucrările lui anterioare, în Simfonia a
IlI-a „Ecouri dc jazz". Demnă dc subliniat este și ten-
dința dc adîncire a stilului specific instrumental-camcral
în interiorul simfonici, ca în „Simfonii pentru 15 instru-
mente soliste" dc Ștefan Niculescu și în Simfonia a
II-a de Andrei Porfetye.
O interesantă încercare dc a restructura prcmizcle
simfonici se vădește în „Oda tăcerii" de Anatol Vieru,
printr-o desfășurare muzicală a tematică, cu predomina-
rea coloristicii instrumentale. Au mai scris simfonii :
Theodor Grigoriu, Cornel Țăranu, Adalbert Markos, N*"
colac Beloiu, Zoltân Aladâr, Diamandi Gheciu, Szabo
Czaba.
Simfonietta — gen necesar programelor orchestrelor
noastre —• își marchează prezența prin lucrări de cali-
tate artistică, realizate de Mihail Andricu, Zeno Van-
cea, Ludovic Feldman, Mircea Chiriac.
Genul concertant a cunoscut în acest timp o dcsvol-
tare îmbucurătoare. Treptat sfera instrumentelor solis-
tice s-a lărgit și problematica specifică a fost reluată
dc multe ori cu rezultate remarcabile. Investigând noi
posibilități dc tehnică instrumentală, multe din aceste
lucrări concertante și-au cîștigat o bine meritată apre-
ciere peste hotare printr-o scamă de premii interna-
ționale. Fenomenul de întrepătrundere a genurilor, de
diversificare, dc integrare a spiritului concertant în ce-
lelalte genuri înrudite, reprezintă un fenomen al muzicii
contemporane și merită să fie urmărit cu atenție.
într-o seric dc lucrări domină tematica de esență fol-
clorică, stilizată și turnată în tiparele formelor tradi-
ționale : Concertul pentru vioară dc Mihail Andricu,
Concertul pentru orchestră dc Marțian Negrea, Concer-
tul pentru oboi dc Wilhelm Demian, Concertul pentru
orchestră dc Mircea Chiriac, Concertul pentru violă de
Eugen Cuteanu, Concertul pentru vioară și orchestră dc
Nicolac Buicliu, Poemul pastoral dc Diamandi Gheciu,
Divertisment pentru coarde și timpani dc Walter Mihai
Klepper, Concert pentru trombon de Lcib Nahmann.
în alte lucrări, elementele dc folclor sînt integrate
în structuri mai mult sau mai puțin determinate cu
strictețe și în care autorii izbutesc să capteze unele as-
pecte specifice într-o viziune nouă, contemporană. Din-
tre acestea fac parte : Concertul pentru pian „Jocuri"
și Concertul pentru vioară de Anatol Vieru, Concertul
stereofonic de Mircea Istrate, Concertul dc flaut de
Liviu Glodeanu, Concertul pentru pian de Cornel Ță-
ranu și Concertul pentru pian de Dan Constantincscu.
O scamă de concerte instrumentale apelează la un
limbaj muzical de sinteză, cu unele soluții originale în
tratarea modală, ca dc pildă : Concertul Nr. 2 pentru
vioară dc Alfred Mcndelsohn, Concertul pentru vioară
dc Wilhelm Berger, Sonata concertantă pentru violoncel
și orchestră dc Ludovic Feldman, Concertul pentru orgă
dc Andrei Porfetye, etc.
în sfîrșit, unii compozitori acordă o importanță prin-
cipială structurării integrale a limbajului muzical. De
mai multe ori, folosirea unor sisteme moderne de scrii-
tură include filtrarea materialului sonor prin sensibi-
litatea proprie, specifică fiecăruia, ca de exemplu în
Muzică pentru pian, alămuri și percuție dc Aurel Stroe,
Concertul pentru pian și șase grupe orchestrale de Cos-
tin Miereanu, Concertul pentru orchestră de Ștefan Zor-
zor. Genul concertant instrumental a fost îmbogățit, de
asemenea, prin contribuții ale lui Remus Georgescu,
Adalbert Markos, Aurel Popa, Carmen Petra-Basacopol,
Adrian Rațiu, Adalbert Winklcr.
10
Trecînd la domeniul pieselor simfonice dc alte diverse
forme, constatăm o relativă varietate care merge de la
divertismente, ca dc exemplu lucrări dc Mihail Andricu
și Waltcr Mihai Klcpper, pînă la „Meditații simfonice“,
recenta lucrare a lui Wilhclm Bcrgcr. Cum c și firesc, în
aceste forme se vor integra lucrări cu conținut progra-
matic, ca de pildă „Variațiunile cinematografice* de Du-
mitru Capoianu, „Cronica* lui Corneliu Cezar, „Pasărea
măiastră* a lui Tereny Eduard, „Coloana fără sfîrșit*,
„Poarta sărutului*, „Ritm și spații* de Tiberiu Olah lu-
crări inspirate de opera lui Brâncuși, care s-au impus prin
originalitatea structurării materialului sonor și sugestivita-
tea imaginilor muzicale.
Preocupări programatice vădesc și piesele .scrise în
cinstea marilor evenimente istorice sărbătorite în ulti-
mii ani, cum ar fi cele legate dc 1907, de- 1918, actul
măreț al unirii Transilvaniei cu România, dc aniversarea
Republicii, etc. în acest sens remarcăm* lucrări dc Ludo-
vic Feldman („Odă simfonică*), Mihail Andricu („Poem
simfonic*), Alexandru Hrisanidc („Ad perpetuam rci mc-
moriam*), Diamandi Ghcciu („La mormîntul eroului, ne-
cunoscut dc la Mărășcști*), Dictcr Ackcr („Uvertură*),
Dumitru Bughici („Omagiu*), Matei Kosma („Uvertura
eroilor*), Ștefan Zofzor („Muzica festivă”), Irina Odă-
gescu („Noapte dc August*).
Dc asemenea este dc relevat faptul că un număr de
lucrări simfonice aparținînd diverselor genuri au fost de-
dicate unor evenimente importante din istoria națională
și din viața politică a patriei noastre (Wilhelm Berger —
Simfonia a V-a, Diamandi Gheciu — Simfonia Eliberă-
rii, Cornel Țăranii — Simfonia giocosa).
Considerăm însă că muzica programatică ar fi . putut
intra mai intens în centrul preocupărilor. Marile teme
oferite dc istoria și cultura românească, își pot găsi oglin-
diri și împliniri pe măsura cerințelor epocii actuale. în
astfel de cazuri, compozitorul este chemat să se situeze
la înălțimea temei, să găsească echivalențe sonore con-
ținutului. Firește, titlurile cu pretexte importante dar nc-
acoperite, ncdublatc dc o muzică bogată în conținut și
formă, nu pot satisface imperativele creației contemporane.
Posibilitatea prelucrării creatoare a folclorului în forme
ce îmbină materialul autentic cu date structurale moderne,
a fost demonstrată dc Corneliu Dan Georgescu în
„Jocuri maramureșene*. Dc asemenea, putem semnala
în cadrul unei utilizări mai directe a sursei folclorice și
a unei orchestrații simple și convingătoare, lucrările lui
Liviu Comes (Suita haiducească) și Zoi tari Aladâr (Suită
de pe Mureș). în general, sc cuviric acordată mai multă
înțelegere unor genuri pe nedrept neglijate, prea lesne
considerate ca minore sau inactuale. în realitate, rapso-
dia, suita dc dansuri, suita simfonică programatică, diver-
tismentul — în accepțiuni contemporane —. sînt genuri cu
profunde semnificații sociale și imperios necesare unei
efervescente culturi muzicale. Această necesitate se re-
simte cu atît mai mult, cu cit. multe dintre orchestrele
simfonice din țară solicită creații pe măsura posibilități-
lor proprii, precum și nivelului de înțelegere al publicului
respectiv, creații capabile totodată să contribuie • la. creș-
terea posibilităților interpretative ale orchestrelor noastre.
Specializarea compozitorilor în anumite domenii dc crea-
ție nu poate fi o piedică pentru întregirea armonioasă a
sferei de preocupări creatoare. Viața în infinita ei bogăție
de aspecte, poate și trebuie să fie reflectată cu toată
amploarea în muzica noastră nouă.
într-o serie de lucrări simfonice, compozitorii au lăr-
git limitele prospectărilor în domeniul ritmurilor și mo-
durilor, investigând totodată noi principii de structurare,
bazate pe introducerea în actul compozițional a unor date
matematice, menite să lărgească posibilitățile dc expre-
sie. Trebuie subliniate în aceste direcții realizările lui
Theodor Grigoriu („Vis cosmic*), Aurel Stroc („Arcade*,
„Laude 1“), Ștefan Niculescu („Eteromorfia*, „Formanți*),
Octavian Nemescu („Triunghi*), Lucian Mețianu („Ergo-
dica“), Nicolae Brînduș („Trei piese pentru orchestră*),
ș.a.
Preocupări dc mixare a sunetului real cu cel furnizat
de banda de magnetofon într-un context aleatorie vă-
dește Gostin Miereanu (Monostructuri). în acelaș timp,
creația noastră a continuat linia structurării variaționalc
a materialului în lucrări ca : Variațiuni simfonice de Lu-
dovic Feldman și a manifestat ingeniozitate în găsirea
unor nuanțe inedite timbrale în lucrări dc Liviu Glo-
deanu, Cornel Țăranu, Vasile Hcrman, Csiki Boldiszar,
Mihai Moldovan, ș.a.
O întrepătrundere a genului simfonic cu sfera muzicii
dc cameră vădesc în pcisclc lor Jodâl Gabor, Dumitru
Bughici, Alexandru Hrisanidc. Printre compozitorii tineri
care s-au afirmat în muzica simfonică din ultimii ani,
sînt dc amintit : Vasile Spătărelu, Irina Odăgcscu, Sorin
Vulcu, Georgc Draga. Teodor Drăgulcscu, Octavian
Ncmcscu, Eugen Wcndcl și Dinu Pctrcscu.
în acest domeniu, unde inovația găsește cîmpuri fertile,
în mod firesc, nu toate strădaniile sînt încununate dc
aceleași rezultate. Uneori se constată o înțelegere îngustă
a rolului inovațiilor prin preluarea mecanică a unor pro-
cedee dc ultimă oră, fapt care prejudiciază definirii pro-
priei personalități. Alte ori, folosirea necreatoarc a solu-
țiilor preluate atenuează sau anihilează efortul necesar
propriilor investigații.
Dar numărul ridicat de reușite în zona muzicii sim-
fonice și remarcabila diversitate dc genuri și stiluri fac
din acest domeniu specific gîndirii muzicale contemporane
un teren în care sămînța aruncată arc toate șansele să
germineze.
Tovarăși,
Domeniul vocal-simfonic, gen important în ansamblul
creației noastre muzicale, prezintă realizări valoroase, ba-
zate pe bogata tradiție națională și universală, pe folo-
sirea de noi mijloace creatoare. Sc observă o mai mare
varietate dc preocupări, un mai larg orizont din punct de
vedere al conținutului dc idei și al mijloacelor tehnice.
Oratoriul, cantata, suita vocal-simfonică, poemul, balada,
ciclul dc lieduri cu orchestră, toate aceste genuri au fost
reprezentate cu lucrări variate ca tematică și ca modali-
tăți de întruchipare artistică.
Printre lucrările cu conținut social-patriotic sc numără
oratoriile „Zorile de aur*, „Pămînt dezrobit* dc Ghe-
orghe Dumitrescu, „Stejarul lui Horia* de Cornel Ță-
ranu, „Cantata anotimpului frumuseții" dc Walter Kle-
pper și altele.
Aspectele vieții noi ale poporului își află ecoul artis-
tic în lucrări cum sînt cantata „Comunistul* de Andrei
Porfetyc, „închinare* de Nicolae Brînzeu, „Circuite" de
Corneliu Cezar, „Cantata festivă* de George Draga,
„Tinerețe" de Irina Odăgcscu, „Omagiu vieții* și „Un
cîntec despre jertfe mari și despre lumină* dc Carmen
11
Petra-Basacopol, ,,Cantata a doua” de Emil Simon,
„Cantata zilelor noastre” de Adalbert Winkler, „Cîntcc
apelor țării” de Gheorghc Costinescu.
O scrie dc cantate au un caracter omagial : „Odă ora-
șului meu” de Theodor Grigoriu, „Poem în memoria
eroilor partidului “ dc Ovidiu Gheorghiu, „Omagiu lui
Brâncuși" dc Costin Micreanu, „Omagiu lui Palestrina”
dc Doru Popovici”, „Monumentum” de Aurel Stroe și
altele.
Printre lucrările cu semnificație lirico-filozofică amin-
tim oratoriul „Cantica humana“ dc Franz Xaver Dress-
ler, „Muzica pentru Oedip la Colonna“ de Aurel Stroe.
„Ulisse“ de Liviu Glodeanu“, „Pe o plajă japoneză” de
Mircea Istrate, „Cîntecul stelelor” de Mihai Mitrea Cc-
larianu, „Crengile” de Carmen Petra-Basacopol și altele.
O scrie de lucrări se inspiră din străvechile tradiții
ale poporului nostru : oratoriul „Din lumea cu dor” dc
Gheorghc Dumitrescu. „Ritual pentru setea pămîntului”
dc Myriam Marbe, „La moartea lui Ștefan-cel-Mare‘* de
Harry Brauner, „Rituale” de Mihai Mol do van, „Pintea
Viteazul” dc Nicolac Brînduș. Peisajul apare întregit prin
lucrări cum sînt cantata „Casa” dc Ștefan Mangoianu,
„Cinci lieduri cu caracter liric” dc Zoltân Aladâr, pen-
tru bariton și orchestră, „Șase piese umoristice" pentru
cor dc copii și orchestră mică de Laurențiu Profeta,
„Toccata simfonică” dc Alexandru Pașcanu, „Scene noc-
turne” de Anatol Vicru — lucrare dc interferență între
genul coral și cel dramatic — „Mic poem pentru cor și
formație orchestrală” dc Anton Zeman.
Păstrînd legătura cu tradiția, Mihai Moldovan ex-
plorează folclorul ritual, Petra Carmen-Basacopol face
apel, în mod creator, la stilul folcloric, Laurențiu Pro-
feta folosește cîntecul de copii într-o tratare colorată,
Gheorghc Dumitrescu își ancorează creația în mod orga-
nic și personal în muzica populară de masă.
Preocupări pentru structurarea nouă a limbajului mu-
zical, cu folosirea unor sisteme determinate pe linia unui
modalism divers găsim la : Nicolac Brînduș, Corneliu
Cezar, Alexandru Hrisanide, Liviu Glodeanu și Cornel
Țăranu (printr-o interesantă întrebuințare a modurilor
populare), la Theodor Grigoriu, Mircea Istrate, Myriam
Marbe, Aurel Stroe (prin includerea unor procedee de
scriitură scrial-modală).
Tratarea corală și solistică este la fel de variată, de
la folosirea sonorităților ample din oratoriile lui Gheorghc
Dumitrescu și Franz Xaver Dressler, pînă la întrebuin-
țarea principiului parlando sau a efectelor coloristicc
cum putem afla în lucrările lui Anatol Vieru, Nicolac
Brînduș, Alexandru Hrisanide și Myriam Marbe.
Au fost realizate și o scamă de lucrări care așteaptă
să fie audiate : „Revoluția” cantată dc Gabor Jodâl,
„Gîntare omului” dc Mihai Moldovan, „Sub stema parti-
dului” de Cornel Țăranu, „Mărturie” dc Nicolac Brîn-
duș, „Amintirile pămîntului” dc Grigore Ghidionescu,
„De aducere aminte” de Myriam Marbe, „Numai prin
timp e timpul cucerit” de Aurel Stroe, „Inima pădurii”
de Eugen Wendel.
în mod regretabil, unele instituții muzicale adoptă li-
nia comodității, fapt care nu este de natură a încuraja
pe viitor crearea unor asemenea lucrări de suflu și am-
ploare. Alte lucrări valoroase cu titluri semnificative sînt
omise din programe în mod nejustificat.
Deși pentru promovarea muzicii de operă și balet nu
au fost găsite formele cele mai adecvate și eficiente,
compozitorii au perseverat de multe ori cu abnegație,
12
dînd la iveală noi lucrări. Unele dintre acestea au fost
executate numai în concert — integral sau sub formă
de extrase — altele își așteaptă de ani de zile
montarea.
Amintim printre creațiile care au văzut lumina
scenei în anii din urmă : „Prometeu” de Doru Po-
povici, operă lirică de factură oratorială, tratînd cu
economic de mijloace o temă de largă respirație fi-
losofică ; „Apus de soare” de Mansi Barbenis, operă
istorică dc factură tradițională, cu momente izbutite în
partea vocal-solistică.
Ga orizont tematic, operele noi îmbrățișează o gamă
variată de preocupări, „Capcana” de Wilhelm Demian
evocă un episod din lupta pentru eliberare. Lucrarea
sc distinge printr-o bună dramaturgie a libretului, in-
fluențînd pozitiv desfășurarea muzicală. Două mari
figuri ale culturii universale stau la baza unor reu-
șite opere scenice. „Galileo Galilei” de Corneliu Cezar
este scrisă cu deosebit simț dramatic-muzical, într-un
limbaj orchestral colorat, cu o bună eficiență vocală.
„Michelangelo” dc Alfred Mcndelsohn evidențiază o
orientare neoveristă, cxploatînd cu măiestrie resursele
vocale și paleta orchestrei simfonice. în a doua operă
a sa „Mariana Pineda”, prezentată sub formă de con-
cert, compozitorul Doru Popovici aduce o îmbogățire
a limbajului lirico-dramatic. El acordă întîietate fac-
torului muzical vocal-simfonic, apropiindu-se astfel de
stilul teatrului muzical de idei. Opera „Idolul sfărîmat”
dc Norbert Petri, reliefează preocupările autorului în ce
privește realizarea vie a dramaturgiei muzicale. „Cio-
canul satului" operă comică într-un act de Erwin
Junger, este tratată în spirit popular.
Pascal Bentoiu este autorul a două izbutite realizări
pe acest tărîm. „Amorul doctor”, operă bufă de vizi-
une modernă, este scrisă cu vervă și umor, antre-
nînd în desfășurarea dramatică un complex vocal-4
orchestral, condus cu măiestrie. Utilizarea unor variate
modalități de expresie muzicală — aparținînd unor
stiluri diferite dar integrate organic —- situează lucra-
rea printre soluțiile contemporane interesante ale ge-
nului buf. în cealaltă operă a sa „Jertfirea Ifigenici”,
pentru soliști, recitator, cor, orgă și instrumente dc
percuție, Pascal Bentoiu a experimentat cu succes o
nouă formulă de teatru muzical cu caracter radiofonic.
Alte opere își așteaptă realizarea lor scenică : „De-
cebal” de Gheorghc Dumitrescu aflată în proces de
pregătire la Opera Română din București. „Ciocoii ve-
chi și noi” dc Mansi Barberis, „Ecaterina Tcodoroiu”
de Emil Lerescu, „Trei generații” de Scrgiu Sarchi-
zov. „Stejarul din Borzești” de Teodor Bratu ș. a.
în muzica de balet se observă acelaș fenomen al
decalajului dintre creație și momentul vieții scenice.
Deși reprezentate după mulți ani dc la crearea lor,
un număr de lucrări marchează succese incontestabile
ale genului.
„întoarcerea din adîncuri” de Mihail Jora, pe un
libret de Mariana Dumitrescu, este a cincca lucrare
de acest gen a autorului, care, după cum se știe, a
pus bazele baletului românesc ; cu un deosebit drama-
tism, pe un fond legendar și simbolic, muzica se des-
fășoară plină dc pregnanță ritmică și intens colorit
armonic și orchestral. „lancu Jianu” dc Mircea Chi-
riac reprezintă o transpunere pe planul muzical core-
grafic a unui limbaj inspirat din folclor, valorificat
din punct de vedere melodic și ritmic într-o construc-
ție realizată cu simț dramaturgie. ,,Prinț și cerșetor*1
de Laurențiu Profeta este o lucrare amplă, bine con-
cepută, evocatoare și antrenantă, orchestrată cu fan-
tezie.
Au mai fost realizate de asemenea baletele : „întîl-
niri în beznă" de Erwin Junger pe o temă contem-
porană, înfățișînd momente din lupta în ilegalitate
a partidului, precum și „Domnișoara Nastasia" de
Cornel Trăilescu, lucrare intrată în repertoriul perma-
nent al genului.
Așteaptă încă să fie reprezentate : ,,Hanul Dulci-
neea" de Mihail Jora, lucrare audiată în versiunea de
concert, a cărei partitură dezvăluie curiozitatea veșnic
trează a compozitorului pentru găsirea unor culori ine-
dite, precum și „Ciudatul trubadur" de Liviu lonescu
și alte cîteva lucrări care pun probleme de definitivare
a dramaturgiei și a partiturilor.
S-a dovedit interesantă ințiativa dc a realiza versiuni
coregrafice după unele lucrări simfonice de Tiberiu
Olah (Masa tăcerii, Poarta sărutului), Aurel Stroe
(Arcade), Anatol Vieru (Scene nocturne), Ștefan Nicu-
lescu (Simfonii pentru 15 instrumente).
Cu toate succesele obținute, opera și baletul românesc
sînt genuri care nu au mers în pas cu evoluția ascen-
dentă impetuoasă din muzica simfonică sau de cameră,
în raport cu necesitățile actuale și cu posibilitățile com-
pozitorilor noștri, rezultatele în genul muzicii lirico-
dramatice sînt destul de sporadice și încă nu pe deplin
satisfăcătoare. Vor trebui găsite în viitorul apropiat mo-
dalități mult mai eficiente pentru o mai bună colabo-
rare a tuturor factorilor ce contribuie la realizarea unor
astfel de spectacole complexe. Paralel cu cultivarea for-
melor consacrate ale teatrului muzical, opera și baletul
într-un act, opera și baletul destinate televiziunii sau
opera cu profil specific radiofonic, reprezintă tot atîtea
posibilități de perspectivă prin care compozitorii pot
aduce contribuții substanțiale la îmbunătățirea vieții ar-
tistice.
Uniunea Compozitorilor, cu sprijinul Comitetului de
Stat pentru Cultură și Artă, își va spori eforturile pen-
tru a încuraja creația de operă și îndeosebi acele lu-
crări valoroase, inspirate din trecutul glorios al popo-
rului, din viața de astăzi a patriei. Trebuie să folosim
excepționalele resurse de care dispune acest gen în în-
truchiparea bogat nuanțată, convingătoare, în complexa
desfășurare a conflictului, a momentelor semnificative
din viața socială, din lupta maselor pentru libertate
socială și națională.
în domeniul muzicii pentru ansambluri camerale, mai
ample și specifice, este de remarcat, în primul rînd.
polarizarea preocupărilor creatoare din ultimii ani în
jurul unor modalități noi sau de bună tradiție, dar
relativ neglijate pînă nu demult. Afirmarea unor an-
sambluri stabile și cu frumoase resurse interpretative
— ca de pildă formația „Camerata" a Conservatorului
din București, Quartetul Filarmonicii de Stat din Cluj,
cvartetele de coarde „Cantabile", „Muzica", „Athe-
neum“, Cvartetul Conservatorului „Gheorghe Dima“
formația „Musica nova", au stimulat în bună măsură
interesul compozitorilor. Astfel, folosind cu inventivitate
și măiestrie componistică virtualitățile tehnice și coloristice
ale diferitelor ansambluri, au fost create o seamă de
lucrări de cert interes artistic, bine primite de public.
Menționăm astfel, „Concertino per la musica nova" de
Adrian Rațiu și „Variațiuni pentru vioară, violă, vio-
loncel și pian’* de Dan Constantinescu, lucrări ce îm-
bină rigoarea construcției cu o sensibilitate poetică.
Această serie de realizări se continuă cu „Cinci poeme"
pe versuri de Mariana Dumitrescu, de Ludovic Feld-
man, „Mic divertisment" de Dumitru Bughici, „Muzică
pentru cinci instrumente" dc Alexandru Hrisanide,
„Sursum corda" de Costin Miereanu, „Omagiu lui
Țuculescu“ de Doru Popovici, și „Interferențe" de
Eugen Wendel.
De asemenea se cuvine semnalat puternicul reviri-
ment înregistrat de cvartetul de coarde ca gen. Peste
30 de compoziții de amplă respirație, parțial prezen-
tate în concerte publice sau audiții radiofonice, repre-
zintă un fenomen îmbucurător, cu atît mai mult cu
cît o seamă de tineri compozitori abordează cu serio-
zitate acest gen dificil. Diversitatea aspectelor stilistice
ca și profilarea unor viziuni și modalități personale,
atestă mersul înainte și în această direcție.
în rîndul realizărilor ce continuă în chip creator un
drum de multă vreme conceput și consolidat, se nu-
mără la un loc de frunte : Cvartetul de coarde nr. 2
de Mihail Jora, sinteza experienței și frămîntărilor ar-
tistice de o viață ale compozitorului ; Cvartetul nr 4.
bogat desfășurat polifonic de Zeno Vancea și de ase-
menea valoroasele Cvartete nr. 8, 9 și 10, postume, de
Alfred Mendelsohn. Pe linia dezvoltării experienței
proprii de creație se situează Cvartetul de coarde nr.
2 de Nicolae Buicliu și Cvartetul de Grigore Ghidio-
nescu. în ultimele lor Cvartete, Dumitru Capoianu și
Dumitru Bughici realizează o înnoire substanțială de
limbaj și de imagistică sonoră. Transformări stilistice
sînt de observat în Cvartetul nr. 1 de Dieter Acker
ca și în Cvartetul nr 1 de Zoltan Aladar. Anatol Vieru
întreprinde, în compoziția intitulată „Trepte ale tăcerii",
pentru cvartet de coarde și instrumente de percuție, o
incursiune în zonele unor structuri sonore și combina-
țiuni timbrale puțin explorate. Continuînd ciclul lucră-
rilor sale de acest gen, Wilhelm Bcrger a prezentat în
anii din urmă Cvartetele de coarde nr. 6—12 ; com-
poziții de orientare epică, dramatică și concertantă, lu-
crările lui Wilhelm Berger vădesc o progresivă esenți-
alizare a discursului muzical, genul constituind pentru
autor un adevărat laborator de căutări și cuceriri a noi
modalități de expresie.
Pe făgașul creației pentru formații instrumentale mai
ample sînt de remarcat certe realizări aparținînd unor
compozitori ca : Liviu Comes, Alfred Mendelsohn, Li-
viu Glodeanu și Adrian Rațiu. Nonetul, Dixtuorul, și
alte lucrări pentru formații mixte nu au fost însă re-
alizate, ca și, în general, trioul cu pian și trioul cu
coarde. O excepție reprezintă compoziția pentru vioară,
violă și violoncel de Dumitru Capoianu, precum și
Trioul pentru vioară, clarinet și pian de Dan Cons-
tantinescu.
Muzica de cameră pentru diverse instrumente, de
.coarde sau de suflat, a fost mai puțin cultivată în
acest interval. Ponderea cea mai mare o au sonatele.
Forma a fost abordata din unghiuri diferite, potrivit
temperamentului și sensibilității fiecărui compozitor,
realizîndu-se un complex larg de mijloace tehnice
și o problematică de conținut variată. Repertoriul de
vioară a fost îmbogățit cu lucrări interesante, apro-
fundîndu-se și extinzîndu-se conceptul sonatei, în condi-
țiile tehnicii componistice contemporane. Astfel, întîl-
nim Sonata pentru vioară solo de Wilhelm Berger,
13
„Contraste" de Ludovic Feldman, sonatele pentru vi-
oară și pian de Dumitru Bughici și Ștefan Zorzor.
(Muzica pentru violă a înregistrat succese prin Sonata
pentru două viole de Miriam Marbe, Walter Mihai
Klepper, Doru Popovici. Se tinde a se acorda violei
o importanță mai mare în raport cu posibilitățile ei
expresive și tehnice, relativ puțin exploatate pînă
acum. Violoncelul s-a bucurat de asemenea de atenție,
compozitorii depășind limitele tradiționale ale tehnicii,
•acestui instrument. Sînt de citat lucrări de Wilhelm
Berger, Alexandru Hrisanide, —• „Volume" pentru vi-
oloncel și pian, — Alfred Mendelsohn, Anatol Vierii,
Doru Popovici. Din păcate, unele din aceste lucrări
sînt cunoscute numai specialiștilor, includerea lor în.
repertoriul curent întîmpinînd greutăți nejustificate.
în domeniul instrumentelor dc suflat se observă pre-
ponderența lucrărilor pentru clarinet și flaut (feno-
men care se explică și prin activitatea concertistică a
unor valoroși instrumentiști). în perioada studiată, pu-
tem semnala reușite ca : Sonata pentru clarinet solo
din ciclul „Brâncuși" de Tiberiu Olah, Sonatele pentru
clarinet și flaut de Dan Constantinescu, lucrările pen-
tru clarinet de Liviu Comes, Ștefan Niculescu și Octa-
vian Nemescu, Piccola sonata pentru flaut de Dan Voi-
culescu, „Rezonanțe — Bacovia" de Anatol Vieru (pen-
tru flaut și bandă magnetică). Sonata pentru oboi solo
de Alexandru Hrisanide, Sonatele pentru trompetă și
clarinet de Tudor Ciortea, Sonata pentru corn solo de
Alfred Mendelsohn și diverse alte lucrări dc Mihail
Andricu, Cornel Tăranu, Dieter Acker.
Pentru pian au fost scrise piese mici de gen, cîteva
suite și sonate, dar numărul celoi' care ar fi trebuit să
marcheze noul conținut și o tratare personală este re-
lativ restrîns. Reliefăm dintre piesele dc gen : „Șase
piese pentru copii" și „Patru cîntece maramureșene" dc
Tudor Ciortea, „Joc al tastelor", de Ștefan Niculcscu,
„Contraste II" și „Dialoguri 11“ de Cornel Țăranu,
„Cinci fabule" de Dan Voiculesci, jocul „Muiereasca"
de Ștefan Mangoianu, „Toccata" de Liviu Dandara. Pe
linia lucrărilor mai ample subliniem : „Sonata 11“ de
Liviu Glodeanu. Ceea ce caracterizează, în general, lu-
crările amintite, este modul în ca:e autorii izbutesc să
prelucreze și să stilizeze elemente de folclor sau teme
populare cu aplicarea unei tehnic; pianistice originale.
Penuria lucrărilor pentru pian s< resimte îndeosebi în
sectorul didactic, destul dc neglijat । noi. Cele cîteva
caiete existente, alcătuite de dascăl merituoși, cuprin-
zînd piese mici destinate educației 1 izicale a copiilor,
nu ating, nici pe departe nivelul . ut de acest gen
(nivel asigurat în anii trecuți dc lu ari cum sînt cele
trei caiete „Poze și pozne" de Mih; Jora). Asemenea
piese cu scop artistic-educativ ar tre. i să intre în pre-
ocuparea celor mai de scamă creatoi ai noștri. Un în-
ceput merituos îl constituie Caietele pentru pian dc
compozitorul Liviu Comes, cuprinzînd piese scrise în
stil polifonic, cu o tematică modală de inspirație fol-
clorică, piesele realizate de Miriam Marbe și alții.
Cele cîteva lucrări scrise pentru orgă, nu reflectă nici
pe departe importanța pe care o are acest instrument,
datorită inepuizabilelor sale modalități dc expresie. Ca
realizări mai recente cităm : fantezia pentru orgă de
Andrei Porfetye și cele „Trei mișcări" de Walter Mihai
Klepper.
Creația genului de lied, reprezentativă pentru școala
românească, a fost continuată și în ultima etapă. Din
bogata listă de lieduri cu acompaniament de pian, re-
levăm cele patru lieduri opus 53 de Mihail Jora („Vra-
je", „Ninge", „Singurătate", „Rămas bun") în care meș-
terul cîntecului românesc atinge noi vîrfuri ale expre-
siei umane, din ce în ce mai concentrate în sublinierea
esenței poetico-muzicale.
Pe aceeași linie a bunei tradiții, cu soluții origi-
nale în reliefarea prin inflexiuni modale a conținutului
expresiv, sc înscriu liedurile, izolate sau grupate în
cicluri dc Marțian Negrea, Tudor Ciortea, Pascal Ben-
toiu, Max Eisikovits,. Diamandi Ghcciu, Mansi Barberis,
Andreas Porfetye, Hilda Jerea, Felicia Donceanu, Liviu
Comes, Erwin Junger, Nicolae Coman, Liviu Dandara,
Dieter Acker, Markos Adalbert.
Dintre lucrările care dovedesc preocupări noi pentru
valorificarea resurselor genului, amintim ciclurile de
lieduri de Nicolae Brînduș, Vasile Herman, Cornel Ță-
ranu, Adrian Rațiu și Dan Voiculcscu.
Din seria de lieduri acompaniate cameral cu diferite
instrumente solistice sau de grup, reliefăm : ciclul de
șapte lieduri pe versuri dc Mariana Dumitrescu („Me-
saje"), cu acompaniament de cvartet dc coarde, de un
lirism cald și evocator, realizat dc Alfred Mendelsohn,
apoi Cantata III — Răscruci, pc versuri de Tudor Ar-
ghezi, pentru mezzo-soprană și cvintet dc suflători de
Ștefan Niculescu, precum și ciclul dc șase cîntece ele
gheișe (texte dc poeți japonezi anonimi) și „Cîntec în
doi" (versuri Lucian Blaga) pentru soprană, flaut și vio-
loncel, ambele de Tudor Ciortea, Cantata de cameră pen-
tru mezzo-soprană, violoncel și orgă de Andreas Por-
fetyc.
Gen cu tradiții deosebit de valoroase în creația na-
țională, reprezentat prin valori de înaltă ținută artistică
și educativ-patriotică, muzica corală și dc mase cu- *
noaște o dezvoltare continuă.
Sub influența exigențelor publicului, — el însuși în
continuă evoluție, — s-au produs în cîmpul creației mu-
zicale corale mutații sensibile care au avut ca rezultat
deplasarea centrului de atenție al compozitorilor de la
un gen la altul, sau, chiar în cadrul aceluiași gen, de
la o modalitate de expresie la alta. Dc aci, au decurs
diversitatea stilistică mai accentuată față de trecut,
preocuparea multor compozitori de a găsi noi mijloace
de expresie care, adăugate la tot ceea ce oferă mai via-
bil tradiția noastră, să contribuie la îmbogățirea conți-
nutului, la sporirea interesului publicului pentru creația
dc acest gen.
Importantele evenimente, sărbătoriri ale unor mo-
mente hotărîtoare din istoria poporului român, au avut
ecou în rîndul compozitorilor, stimulînd apariția unor
lucrări corale, dintre care o parte au fost bine primite
în masele largi de iubitori ai genului. în cîntece ca
„Partid, pavăza mea" de Ion Chirescu, „Porțile de aur“
de Sabin Drăgoi, „Luceafăr viu de dimineață" de Gheor-
ghe Dumitrescu, „Poem de slavă partidului" de Radu
Paladi, „Cînd zic, partid" de Gheorghe Bazavan, „Par-
tidul" de Achim Stoia, ,Jn frunte c partidul" de Die-
ter Acker, compozitorii s-au străduit să redea, fiecare
potrivit viziunii sale personale, chipul luminos al par-
tidului. Patriei socialiste, izvor nesecat de inspirație,
i-au fost închinate creații dc vibrantă simțire : „înal-
ță-te frumoasă țară" de Ion Chirescu, „O, țara mea" de
14
Diamandi Ghcciu, „Slăvim florile patriei" dc Mircea
Ncagu, „Republică, izvor dc frumuseți" de Constantin
Arvinte, „Pe întins de țară“ de Zaharia Popescu. Alte
cîntccc s-au făcut expresia muncii pașnice pe întreg cu-
prinsul țării, slăvind victoriile construcției socialiste :
„Cîntecul Porților de fier" dc Laurențiu Profeta, „Pe
Argeș în jos" de Alexandru Pașcanu, „Clădim orașe“ de
Hilda Jerea, „Cîntecul agronomului" de Ion Vintilă,
„Tinerețe, tinerețe" dc Gheorghc Dcriețcanu, „Drum li-
ber“ de Walter Mihai Klepper ș.a.m.d.
Muzica populară a continuat să ofere compozitorilor
un cîmp larg deschis de investigație. Măiestrite prelu-
crări corale, avînd la bază cîntecul sau jocul popular
— datorate unor compozitori ca Sigismund Toduță,
Mihail Barcă, Nicolae Lungii, Nicolac Oancea, Con-
stantin Palade și alții, au îmbogățit tezaurul muzicii
corale românești.
Un fapt deosebit dc caracteristic pentru perioada la
care ne referim este dezvoltarea fără precedent a mu-
zicii corale cu caracter concertant. Formele polifonice
își găsesc o largă aplicare. Madrigalul, cantata, suita,
poemul, fuga, chiar sonata sînt folosite în lucrări ca :
„Șapte strigături și o mustrare “ pe versuri populare
de Tudor Ciortea, Madrigale dc Sigismund Toduță și
Tiberiu Olah, „Omagiu lui Eminescu" de Doru Popo-
vici, „Dorul dor" dc Cornel Țăranu, „Cîntecul lutului"
de Dumitru Capoianu, „Trei pasteluri" de Liviu Co-
mes, „Anotimpurile" de Liviu Dandara, „Acuarelă" de
Emil Lerescu, „Și dacă ramuri :'bat în geam" de Gheor-
ghe Costinescu, „Pe cîmpul Mărășești" dc 'Teodor Bratu,
„Hora de la Putna" dc Radu Paladi.
Demnă de relevat este strădania multor compozitori
pentru dezvoltarea muzicii destinate copiilor și tineretu-
lui. în special repertoriul școlar, lăsat multă vreme la
periferia preocupărilor, s-a bucurat în acești ani de o
atenție sporită. în acest domeniu s-au remarcat volu-
mele de cîntccc semnate de Marțian Negrea, Ion Chi-
rescu, Nelu lonescu, Alexandru Pașcanu, Stancu Dumi-
tru, Wilhelm Demian, Temistocle Popa, Liviu Comes,
Teodor Bratu, Zoltan Aladar, Laurențiu Profeta, Ion
Alexandrescu, Sergiu Sarchizov, Vasile Timiș, Dinu Ste-
lian, Gheorghc Vancu, Constantin Romașcanu, Claudiu
Ncgulcscu ș.a. Acest fenomen este cît se poate dc îmbu-
curător dacă avem în vedere adevărul exprimat cu de-
cenii în urmă de Dumitru D. Kiriac : „Soarta muzicii
românești în școală se hotărăște !“
în schimb, nu ne putem declara mulțumiți cu situația
cîntecului patriotic care, față de alte genuri, se afla în
urmă. Cauzele sînt desigur multiple, dar două din ele
par a fi cele mai importante : este vorba dc situația
nesatisfăcătoare care se menține în viața muzicală co-
rală, precum și lipsa de interes față de acest gen a
unor compozitori.
în zilele noastre, cînd întregul popor simte puternic
dorința de a-și exprima „într-un singur glas", sentimen-
tele și voința de a lupta pînă la victoria deplină a cau-
zei socialismului, creația în domeniul cîntecului patriotic
este chemată să răspundă cu și mai multă lortă menirii
sale. Pentru a putea deveni într-adevăr „vocea" epocii
'noastre, cîntecul dc masă actual trebuie să depășească
anumite limite convenționale. A scrie astfel dc cîntece
jsimple, mobilizatoare, este o datorie de onoare a tutu-
ror compozitorilor și, în primul rînd, a generațiilor ti-
nere, băscute și crescute în ambianța social contempo-
rană, atît de efervescentă.
Un alt asped, asupra căruia trebuie să atragem aten-
ția, este legat de stilistica și procedeele tehnice folosite
în muzica corală din ultimii ani. Subliniind încă odată
rolul însemnat pe care căutările novatoare îl au în dez-
voltarea muzicii noastre corale, considerăm totuși că. în
unele lucrări, autorii nu țin seama de limitele posibili-
tăților vocii omenești, adoptînd un stil cvasi-instrumcn-
tal și o 'scriitură deseori inutil dc complicată, ceea ce
arc ca rezultat diminuarea expresivității.
Realizările remarcabile obținute în ultimul timp, mai
ales în domeniul muzicii corale de concert, demonstrează
că asimilarea celor mai noi tehnici și folosirea lor în
piod creator în muzica corală românească, paralel cu
păstrarea legăturilor indestructibile cu tezaurul muzical
‘popular, sînt întotdeauna folositoare.
' în ciuda unor inițiative bune, dar care rămîn izolate,
muzica corală este cîntată, înregistrată și tipărită într-o
măsură cu totul nesatisfăcătoare.
y Casa Centrală a Creației Populare dispune de o ca-
pacitate de tipărire importantă, permițînd o difuzare
promptă și în tiraje mari. Dar, cu toate încercările fă-
cute, nu s-a ajuns încă la stabilirea unei colaborări în-
tre aceasta și Uniunea Compozitorilor.
în programele radiofonice se semnalează în ultima
yreme o sporire a spațiului rezervat genului coral.
Nu același lucru se poate spune despre televiziune,
unde cîntul coral lipsește cu desăvîrșire. Nici Casa de
discuri „Electrecord" nu a demonstrat pînă în prezent
o preocupare de a trece pe disc cele mai valoroase lu-
crări corale contemporane.
Corul de copii și Corul marc al Radiotelcviziunii au
imprimat, în decursul anilor, majoritatea creației corale
a compozitorilor noștri. Evident, capacitatea acestor for-
îmații nu e în măsură să acopere întreaga producție
componistică de valoare. Și atunci, este firesc să ne
punem întrebarea : ce cîntă celelalte coruri ale noas-
ktre ? Corurile profesioniste au — în general — sarcini
speciale în cadrul instituțiilor din care fac parte. Pen-
tru lucrările corale contemporane românești „ă cappella"
abia dacă mai rămîne loc. E drept, există și concerte
integrale dc muzică românească contemporană, dar la
intervale atît de mari. îneît de o acțiune consecventă
în acest sens, cu greu s-ar putea vorbi. A fost criticat
în repetate rînduri caracterul ..sezonier" al activității
corurilor de amatori. Nu este cazul să analizăm aici de
.ce majoritatea corurilor de amatori se înfiripă în gra-
bă, cu cîteva luni înainte de finala concursului, pentru
a lse destrăma a doua zi după încheierea acestuia. Se
cuvine însă să atragem din nou atenția, asupra scăderii,
ba uneori ;chiar a dispariției totale a interesului pentru
cor într-o serie de regiuni altă dată mîndre dc tradiția
lor corală, cum este bunăoară, Banatul.
în asemenea condiții, e greu să se pretindă o politică
dc repertoriu, consecvent promovată, caic să situieze
creația corală contemporană românească la locul cuve-
nit în ansamblul culturii noastre muzicale. în școli,
cîntul coral se află dc asemenea într-o situație ncsatis-
făcătoare. Corul școlar, ansamblurile instrumentale dc
copii, altă dată mîndria unor școli, sînt destul de rare. în
afară Șde corul de copii Radio, a celui de la Palatul
Pionierilor din București, a Ansamblului de Pioneri de
pe lîngă Ansamblul dc Stat din Tg. Mureș, a corului
■^Liceului de .Muzică din Cluj și de la ajte 2—3 școli
de specialitate, nu avem formații corale dc copii sau
tineret reprezentative.
15
Gustul pentru cîntecul coral trebuie cultivat sub toate
formele. Socotim că reînființarea unor asociații corale
consacrate în istoria muzicii românești, cum au fost co-
ralele „Carmen", „Cîntarea României" și altele, desti-
nate amatorilor și susținute cu mijloace eficiente, ar
Aduce muzicii românești actuale mari servicii.
în activitatea compozitorilor din domeniul creației de
fanfară semnalăm o preocupare din ce în ce mai accen-
tuată pentru calitatea inspirației melodice, pentru îmbo-
gățirea mijloacelor de expresie proprii genului, pentru
valorificarea în spirit nou a cîntecului și jocului popu-
lar, pentru realizarea unui frumos colorit orchestral.
Au fost realizate în această perioadă un număr de
lucrări de la formele cele mai simple ca marșuri, pre-
lucrări de cîntece și jocuri populare, suite, potpuriuri,
fantezii, pînă la divertismente, rapsodii, uverturi, poeme
simfonice.
Dintre creațiile scrise în această perioadă, amintim :
„Preludiu, coral și fugă" de Alfred Mendelsohn și Suita
a IlI-a simfonică de Savel Horceag, lucrări în care se
relevă utilizarea în genul de fanfară a formelor poli-
fonice ; poemele „în slujba patriei" și „Te cîntăm vic-
torie" de Dumitru Eremia și uvertura „Omagiu eroilor"
de Dumitru Crăciunescu, în care se glorifică tradițiile
eroice de luptă pentru libertate ale poporului român.
Menționăm de asemenea, „Rapsodia în stil popular" de
Dumitru Crăciunescu, „Suită pe teme din folclorul nou"
de Aurel Popa, precum și alte lucrări de compozitorii
Ion Totan, Diamandi Gheciu și alții.
Pentru lărgirea repertoriului formațiilor de fanfară
au fost realizate numeroase transcripții, obținîndu-se și
în acest domeniu rezultate bune.
! Cu toate aceste realizări, socotim că genul de fan-
fară dispune de multe posibilități care, exploatate cu
talent și măiestrie de cît mai mulți compozitori, ar
contribui la lărgirea interesului muzical al publicului
larg și la crearea unui cîmp de experimentare nebănuit
de interesant pentru preocupări inovatoare.
Tovarăși,
Creația de muzică ușoară se bucură în țara noastră
de o veche tradiție. Multe din lucrările înaintașilor ge-
nului — de la Ivanovici pînă la Ionel Fernic și Băje-
seu Oardă — au marcat primele jaloane în cristalizarea
unui :stil propriu, bazat pe exuberanța jocului /popular,
dar și pe nostalgia cîntecului liric, elemente care au ge-
nerat un repertoriu larg de cîntece, romanțe, melodii
de dans. Pornind de la aceste premize, se poate vorbi,
începînd cu ^primele decenii ale veacului nostru, de o
adevărată școală românească de muzică ușoară, avînd
în fruntea reprezentanților ei pe Ion Vasilescu.
Continuînd nemijlocit aceste strădanii, compozitori ca
Gherase Dendrino, Nicolae Kirculescu, Elly Roman,
Henry Mălineanu, Mișu lancu, Emanuel lonescu, Ri-
chard Stein, Aurel Giroveanu, Florentin Delmar, Sile
Dinicu, Noru Demetriad, au realizat lucrări de valoare,
adăugind fiecare o notă personală la trăsăturile carac-
teristice ale școlii romînești de muzică ușoară.
Alături 'de aceștia s-au impus, într-o perioadă mai
apropiată, compozitori de talent ca Radu Șerban, Vasile
Veselovschi, Temistocle Popa, George Grigoriu, Paul
Urmuzescu, Edmond Deda, Ramon Tavernier. în anii
din urmă s-au afirmat noi compozitori ca Florin Bo-
gardo, Ion Cristinoiu, Camelia Dăscălescu, Adalbert
Winkler, Vasile Vasilache-junior, Aurel Manolache, și
•alții.
Trebuie pă arătăm cu regret că, pînă în prezent, nu
a fost întreprinsă nici o acțiune temeinică de cunoaș-
terea și apropierea elementelor dotate în domeniul crea-
ției de muzică ușoară, care ar putea fi activizate în di-
ferite centre culturale ale țării. Aceasta constituie o
sarcină de viitor a filialelor și cenaclelor noastre.
S-a făcut remarcată, în mod pozitiv, dezvoltarea unor
genuri mai complexe cum sînt : șansoneta, muzica de
estradă sau muzica de jazz de către compozitori ca
Laurențiu Profeta, Sile Dinicu, George Grigoriu, Ri-
chard Stein, Alexandru Mandy, Richard Bartzer, lancy
Kdrdssy, Richard Oschanitzki.
în perioada de la precedenta Conferință pe țară, mu-
zica ușoară a obținut noi succese și s-a afirmat pe
plan internațional. La Sopot, Soci, Bratislava, Berlin,
Havana, Sofia, Split, muzica ușoară românească a fost
prețuită cu căldură atît de juriile concursurilor, cît și
de marele public.
Din creația românească a ultimilor ani, pot fi citate
.o /seamă de piese care s-au impus atenției publicului :
„Tangoul de demult" de Gherase Dendrino, „Spune-i
ce crezi" de Nicolae Kirculescu, „în tot ce-i frumos pe
lume" de Elly Roman, „Nimeni" de Henry Mălineanu,
„Prieten drag" de Radu Șerban, „Cred în fericirea
noastră" de George Grigoriu, „Tu" de Vasile Vese-
lovski, „Am strîns toamnă după toamnă" de Aurel Gi-
roveanu, „Dorule" de Temistocle Popa, „Te rog să-mi
scrii" dc Mișu lancu, „Viața e prietena mea" de Flo-
rentin Delmar, --„Nu-ți șade bine cînd plîngi" dc Gelu
Solomonescu, „Știu adevărul" de Edmond Deda, „La
anii mei" dc Paul Urmuzescu, „Ai trecut iar pe strada
mca“ de Ramon Tavernier, „Iubirea cea mare" dc Flo-
rin Bogardo, „Nici o lacrimă" de Ion Cristinoiu.
Cu toate aceste certe succese, trebuie să subliniem
că în ultimul an nu s-au impus în mod deosebit de-
cît un număr restrîns de melodii românești. Aceasta se
explică prin neglijarea unora dintre principalele cerințe
ale genului : bogăția și semnificația lirico-dramatică a
temei de inspirație și originalitatea materialului melo-
dic. iAu fost preluate de cele mai multe ori >procedee
convenționale din care au rezultat cîntece lipsite de
personalitate, des întîlnite în unele spectacole și con-
certe ca și în programele de televiziune.
Este de asemenea de semnalat un alt fenomen ne-
gativ : în goana după „șlagăr" cu ori ce preț, unii
compozitori simplifică refrenele pînă într-atîta, îneît
acestea apar lipsite de ori ce substanță melodică. Sără-
cirea ideilor literare, rutina care dăinuie încă în munca
autorilor de texte, accentuiază deficiențele existente în
creația de muzică ușoară. Amînarea timp de doi ani
a Festivalului de la Mamaia, a lipsit muzica ușoară ro-
mânească de acel impuls necesar creării și lansării unor
melodii de largă circulație.
S-a impus în ultimii ani necesitatea prezenței în
contextul muzicii noastre ușoare a cîntecului cu rezo-
nanță socială, patriotică. Astfel, poate fi consemnată
apariția unor piese care confirmă existența acestor pre-
ocupări : „Bujor haiducul" de Nicolae Kirculescu, ..Pă-
mînt iubit" de George Grigoriu, „Glasul tău“ dc
Alexandru Mandy, „Orașul de la Dunăre" de Temis-
16
lucie Pupa, „Mult c dulce și frumoasă" de Elly Ro-
man, ,.Măicuța mea" de Aurel Giroveanu, „Hei, mun-
ților“ de Emanuel lonescu, trei cîntece pentru copiii
din Vietnam de Vasile Veselovski, Radu Șerban și
George Grigoriu, „Pe Ceahlău" de Eugen Teger,
: „Noapte bună, Constanța" dc Noru Demetriad.
Asemenea preocupări dc creație ar trebui să fie des-
voltate și ridicate pe înalte trepte de măestrie artistică.
Avem prea puține cîntece inspirate de fapte din viață,
care să capteze atenția interpreților și a publicului larg.
Cei mai de seamă compozitori români de muzică
ușoară au obținut succese cu piese în care au valori-
ficat .în mod creator virtuțile lirice și resursele ritmice
specifice ale melosului nostru popular. Nu este mai
puțin adevărat 'însă că și în acest context de preocu-
.pări un număr de lucrări dovedesc o utilizare super-
ficială, necreatoare a elementelor folclorice.
Remarcînd realizări în domeniul operetei, cum sînt
„Anton Pann" de Alfred Mendelsohn, „Vis de artist" de
Henry Mălineanu, „Nimfa litoralului" de Viorel Doboș
și „Pintca Viteazul" de Filaret Barbu, trebuie să obser-
văm totuși rămînerea în urmă a genului. Acest fapt
este cu atît mai îngrijorător cu cît cu ani în urmă
opereta a cunoscut succese. Teatrele muzicale ar trebui
să contribuie mai activ la finalizarea procesului com-
plex al creației de operetă. Toți factorii de ordin lite-
rar, muzical, coregrafic și scenografic, care contribuie
la realizarea unui spectacol de operetă, trebuie să par-
ticipe în mod susținut, de la început pînă la sfîrșit, la
procesul de creație.
în condițiile de viață spirituală specifice poporului
nostru, muzicii ușoare în ansamblu, îi revine o impor-
tantă funcție educativă pentru cultivarea gustului mu-
zical al marilor mase și, în primul rînd, al tineretului.
Acest gen constituie o treaptă de inițiere, de stimulare
a interesului marilor mase pentru formele complexe ale
muzicii.
Recentele inițiative ale Comitetului dc Stat pentru
Cultură și Artă, ale Uniunii Compozitorilor și ale Ra-
dioteleviziunii au drept scop desvoltarea genului și ri-
dicarea pregătirii profesionale a interpreților. Măsuri
ca organizarea periodică a celor două festivaluri anu-
ale (Mamaia și „Cerbul de aur“-Brașov), tipărirea Ca-
ietului de 80 de melodii de muzică ușoară din creația
compozitorilor noștri, înființarea cursurilor de perfec-
ționare profesională a interpreților, înființarea studiou-
lui Televiziunii, destinat promovării tinerilor cîntăreți
dc muzică ușoară, sînt menite să determine o creștere
'calitativă a acestui gen.
Tovarăși,
Activitatea în domeniul muzicologiei a marcat, în pe-
rioada de la Conferința trecută, un ritm dinamic. Au
fost lărgite considerabil preocupările și domeniile de
cercetare, a crescut nivelul tematic al studiilor, lucră-
rilor, a crescut numărul muzicologilor, au fost obținute
însemnate realizări. Profesiunea de muzicolog și-a con-
turat profilul și domeniul de afirmare. Astăzi muzico-
logii au devenit factori dc răspundere în frontul cul-
turii noastre muzicale.
Domeniul gîndirii muzicale teoretice constituie cadrul
fundamental pentru studierea activității creatoare, in-
terpretative și educativ-muzicale. în acest sens, subli-
niem contribuțiile valoroase aduse muzicii românești în
această perioadă de către Zeno Vancea, Romeo Ghir-
coiașiu, Vasile Tomescu, Wilhelm Berger, Octavian
Cosma, Ștefan Niculescu, Doru Popovici și alții (în
studiile teoretice apărute în acești ani se conturează
efortul depus pe toate planurile pentru instaurarea, în
spirit și metodă, a gîndirii contemporane. Dintre pro-
blemele frecvent abordate sînt de amintit : raportul din-
itre tradiție și inovație, caracterul național și universal
al muzicii, problema unității de concepție și diversității
de stiluri în creația noastră, rolul social-educativ .al
muzicii.
în raport cu .complexitatea și mai ales cu caracterul
dinamic al problemelor estetice contemporane, nu ne
putem declara totuși pe deplin mulțumiți cu cercetă-
rile și studiile existente în acest domeniu. Ele sînt încă
.prea restrînsc comparativ cu celelalte ramuri ale mu-
zicologiei românești — istoria sau folcloristica. Există
.și astăzi un decalaj inevitabil între practică și teorie,
dată fiind continua prefacere a limbajului muzical. Sis-
■temele de creație se succed rapid, iar teoretizarea mu-
zicologică este devansată. Acest fenomen se observă nu
numai în țara noastră, dar și în alte țări cu vechi
tradiții de cultură muzicală. Pentru aceasta se cer efor
turi intense și susținute spre a putea răspunde cu promp-
titudine problemelor care frămîntă gîndirea muzicală de
astăzi. ‘în acest sens, sarcina de căpetenie a muzicolo
giei este examinarea în lumina principiilor esteticii
marxist-leniniste a dezvoltării creației muzicale con-
temporane.
Cercetările întreprinse în ultimul timp în domeniul
istoriei muzicii românești au demonstrat existența unor
importante valori artistice în trecut, atestînd dezvolta-
rea muzicii noastre în strînsă legătură cu fenomenul mu-
zical universal. Majoritatea lucrărilor cu caracter isto-
ric apărute în ultima vreme s-au axat pe studierea pe-
'rioadei formării școlii muzicale românești din a doua
jumătate a secolului și a perioadei dintre cele două
războaie mondiale. Menționăm monografiile „lacob Mu-
reșianu", de Gheorghe Merișescu, „Gheorghe Cucu“ de
Nicolae Parocescu, „Paul Constantinescu" de Vasile
Tomescu, .„Ion Vidu" și „Nicolae Filimon" de Viorel
Cosma, „Tiberiu Brediceanu", de George Sbîrcea, „Ion
Vasilescu" de Ana Frost, care cuprind caracteristici și
interpretări ale muzicii și epocii în care au trăit și ac-
tivat respectivii compozitori.
S-au remarcat în această perioadă contribuții cu ca-
racter teoretic-analitic cum sînt : „Ocdip-ul enescian"
de Octavian Cosma, „Bazele modale ale cromatismului
diatonic" de Gheorghe Firea. Au apărut, de asemenea,
lucrări în colecția „Viața în imagini", ca : „Alexandru
Flechtenmacher" de Oana Rodica Pop, „Anton Pann"
de Elisabeta Dolinescu, „Theodor Burada" de Viorel
;Cosma, „Alexandru Zirra“ de Alexandru Schmidt. Ta-
bloul muzicologiei românești din ultimul timp s-a îm-
bogățit prin apariția de monografii consacrate unor va-
loroși interpreți români : Gheorghe Folescu, Traian Gro-
zăvescu, Jean Athanasiu, Maria Tănase, Mihail Vul-
pescu, Dimitrie Popovici-Bayreuth. Aceste lucrări repre-
zintă contribuții utile la cunoașterea istoriei muzicii
românești.
Dintre lucrările cu caracter de sinteză în domeniul
istoriei remarcăm : „Muzica românească" după 23 Au-
17
gust 1944 de Petre Brîncuș .și Nicolae Călinoiu, „Din
trecutul culturii muzicale românești“ de Cristian Ghe-
nea, „Muzica corală românească" de Doru Popovici și
Costin Miereanu. în aceste lucrări se remarcă tendința
autorilor de a analiza procesul formării și dezvoltării
muzicii noastre. Trebuiesc de asemenea menționate și
lucrările monografice consacrate unor instituții muzicale
,cum ar fi : Conservatorul din București, din Iași, Fi-
larmonica „George Enescu", Filarmonica și Teatrul mu-
zical din Galați. Remarcăm cu satisfacție apariția pe-
riodică, sub egida Uniunii Compozitorilor, a unor volume
cuprinzînd studii de muzicologie. De asemenea, sînt de
amintit ,și lucrările de muzicologie editate de Conser-
vatoarele din București și Cluj.
In domeniul cunoașterii trecutului nostru muzical se
£er subliniate și contribuțiile unor cercetători ca : Liviu
Rusu, autorul unei cuprinzătoare lucrări despre isto-
iricul gîndirii muzicale teoretice din țara noastră, Va-
cile Mocanu, Ștefan Lakatos, A. Benkd, Liliana Firea,
Elena Zottoviceanu.
O realizare meritorie o constituie apariția primelor
volume care grupează studii și cronici muzicale din tre-
cut : „Momente muzicale" de Mihail Jora, „Pagini din
•istoria muzicii românești" de George Breazul, „Pagini
de cronică ^muzicală" de Emanoil Ciomac. Este de aș-
țteptat valorificarea în continuare a scrierilor teoretice
ale altor muzicieni ca Theodor Burada, Alfred Alessan-
drescu, Constantin Nottara și alții.
Sectorul lucrărilor destinate educației muzicale și lexi-
cografici s-a îmbogățit cu contribuțiile : Ghidurile mu-
zicii dc cameră și simfonice de Wilhelm Berger,
„Compozitori și muzicologi români" dc Viorel Cosma,
„Calendarul muzicii universale", de Jack Bratin. Ar-
ticolele redactate pentru enciclopedii și dicționare au
slujit la includerea muzicienilor noștri în contextul mu-
zicii universale. Dintre autorii unor asemenea materiale
amintim pe Ghcorghe Ciobanu, Tiberiu Alexandru, Ghe-
orghe Firea, Viorel Cosma, George Sbîrcca, Eugen Pri-
cope, Petre Codrcanu și alții. Este de menționat con-
tribuția adusă de Romeo Chircoiașiu pentru reprezentarea
muzicologiei românești în revista de bibliografie muzi-
cologică universală care apare la New-York.
Rezultate remarcabile au fost obținute în sectorul
pedagogic. Tratatele sau lucrările cu profil didactic ale
lui Victor Giuleanu, Ion Serfezi, Theodor Bălan, Emilia
Comișel, Dumitru Bughici, Vinicius Grefiens, Traian
Mîrza, loan Nicola, Aurel Popa, reprezintă contribuții
pozitive la dezvoltarea învățămîntului muzical românesc.
Sînt încă multe momente și figuri din istoria muzicii
noastre care se cuvin studiate. Trebuie să stimulăm și
să orientăm cu mai multă eficiență preocupările muzi-
cologiei noastre pentru elaborarea lucrărilor de sinteză
asupra trecutului muzical național, spre realizarea unui
vechi și important deziderat, opusul fundamental al is-
toriei muzicii românești.
Pentru muzicologi este importantă, de asemenea, stu-
dierea și popularizarea aportului personalității marcante
și ale aspectelor reprezentative ale istoriei muzicii uni-
versale. în această direcție, în ultimii ani, au văzut
lumina tiparului un număr de monografii care tratează
probleme ale muzicii universale clasice și contemporane.
Menționăm „Cvartetele lui Beethoven" de Tudor Cior-
tea, „Maurice Ravel" și „Gabriel Faure* de Romeo
Alexandrescu, „Gustav Mahler" de George Bălan, „Ales-
sandro Scarlatti" dc Alexandru Leahu, „Manuel de
Falia" dc Radu Gheciu, „Edward Grieg" de Elisabeta
Dolinescu, „Jean Sibelius" și „Giacchino Rossini" de
George Sbîrcea. S-au remarcat, de asemenea, lucrări de
sinteză referitoare la muzica renașterii și a barocului de
Sigismund Toduță și Max Eisikovits.
Sînt însă cu totul insuficiente preocupările pentru ela-
borarea lucrărilor analitice dedicate muzicii secolului
XX, fenomenului muzical contemporan. O excepție o
'constitue studiile semnate în revista „Muzica" de Zeno
Vancea. Ștefan Niculescu, Wilhelm Berger, Andrei Por-
fetje, Doru Popovici, Adrian Rațiu, Gheorghe Costi-
nescu, și alții.
Cercetările în domeniul folcloric au înregistrat Rea-
lizări apreciablc, îndreptate, de astă dată, mai accen-
tuat spre latura de generalizare. Amintim studiile sem-
nate de Gheorghe Ciobanu, Emilia Comișel, Tiberiu
Alexandru, Traian Mîrza, Constantin Zamfir, Vasile Ni-
colescu, Nicolae Rădulescu, Corneliu Georgescu, Adrian
Vicol, Zeii Sulițeanu, Lucilia Georgescu, Gottfried Ha-
benicht și Eugenia Cernea. Un fapt îmbucurător este
începerea publicării studiilor de folclor din trecut. Re-
marcăm în această privință apariția, prin grija Uniunii
Compozitorilor, a primului volum de „Opere" ale lui
Constantin Brăiloiu, în redactarea Emiliei Comișel, care
oferă un bogat material pentru cunoașterea gîndirii e-
minentului nostru folclorist.
Prin sprijinul Uniunii Compozitorilor, în ultimii cinci
ani au ;fost ^publicate un număr de colecții de folclor,
dintre care menționăm : 180 melodii din Oltenia „de
Corneliu Georgescu, „Cîntece și jocuri din Muscel" de
Paula Carp și A. Amzulescu. Este necesar să se spo-
rească eforturile în di'recția elaborării unei ample lu-
crări de sinteză care să trateze problemele fundamen-
tale ale specificului melosului popular românesc. De
asemenea, este necesar să se găsească posibilitatea pen-
tru publicarea culegerilor de folclor, domeniu mult ră-
mas în urmă, în raport cu necesitățile de astăzi.
în domeniul studiului muzicii bizantine, domeniu vast
își dificil de abordat, care se bucură de un interes din
ce în ce mai mare în muzicologia contemporană mon-
dială, s-a impus — prin valoarea științifică și contribu-
ția inedită :— pe plan național și universal, lucrarea
„Studii de paleografie muzicală bizantină" de loan
D. Petrescu, apărută la Editura Muzicală. De asemenea,
sînt de remarcat și alte contribuții valoțroase datorate
unor cercetători ca : Grigore Panțîru, Gheorghe Cio-
banu, iar în domeniul cercetării muzicii vechi pe teri-
toriul patriei noastre contribuția unor muzicologi ca :
Romeo Ghircoiașiu, Cristian Ghenea, ș.a. Este necesar
să se intensifice munca dc transcriere a manuscriselor
existente, studiul acelor documente care scot în relief
contribuția unor personalități ale culturii muzicale ro-
;mânești din epocile trecute.
în ultimii ani, datorită creșterii nivelului ei profe-
sional, critica muzicală s-a afirmat în viața noastră ar-
i'tistică printr-o prezență activă, militantă.
Contribuția criticii muzicale devine eficientă prin ri-
dicarea spiritului de discernămînt în analiza fenomenului
muzical din trecut și de astăzi. Critica este chemată să
depășească rolul dc simplu înregistrator al faptelor, să
formuleze cu competență și răspundere judecăți de va-
loare. Critica impresionistă, apologetică sau negativistă
18
nu izbutește șă convingă, sa influențeze pozitiv dezvol-
tarea vieții și creației muzicale. Eforturile criticii tre-
buiesc concentrate spre sinteză, spre generalizări, spre
determinarea unei mișcări dc idei în viața muzicală a
țării.
Trebuie să remarcăm în acest sector activitatea din
ce în ce mai viu afirmată în ultimii ani a unor cri-
tici ca : Alfred Hoffmann, George Sbîrcea, Jean-Victor
Pandelescu, Petre Codreanu, Ada Brumaru, Radu Ghe-
ciu, Edgar Elian, Ilie Balea, Lajos Pinter, Grigore Con-
stantincscu. în ultimul timp s-au făcut cunoscute în
acest domeniu nume noi care trebuie să beneficieze de
un sprijin atent din partea viitorului birou de muzico-
logie.
O problemă esențială, legată de eficiența criticii mu-
zicale, este aceea a importanței și spațiului care i se
rezervă în presă, la radio și la televiziune. Spațiul acor-
dat muzicii în presa cotidiană în general este insufici-
ent pentru a reflecta, chiar numai la modul consemnativ,
viața muzicală sub multiplele ei aspecte. Ținem totuși
să subliniem atenția deosebită acordată acestui sector de
ziarul „Scînteia*1, care antrenează în ultimul timp un
cerc larg de muzicieni în dezbateri asupra fenomenului
muzical, asupra vieții și educației muzicale.
Uniunea Compozitorilor va acorda tot sprijinul pen-
tru ca inițiativa mai veche a Comitetului de Stat pen-
tru Cultură și Artă de a înființa revista „Spectator"
să prindă viață cît mai neîntîrziat. Cultura noastră mu-
zicală și teatrală deosebit de bogată și de dinamica are
strictă nevoie de o asemenea revistă săptămînală care
să reflecte în mod prompt și atrăgător evenimentele
creației și vieții artistice, răspunzînd astfel cerințelor
vii ale publicului.
Educația muzicală a căpătat în zilele noastre un rol
din ce în ce mai important în formarea spirituală. • a
oamenilor. Alături de literatură și artele plastice, mu-
zica trebuie să devină o prezență vie în formația inte-
lectuală a tinerelei generații. în școală contribuția pe
care muzica o aduce la dezvoltarea orizontului cultural
este însă insuficient valorificată.
în acest context de probleme, nu ne putem declara
satisfăcuți nici cu activitatea subsecției didactice din
cadrul secției de muzicologie care ar putea să-și aducă
un aport mult mai mare la dezvoltarea învățămîntului
■nostru muzical de toate gradele.
Muzica își poate îndeplini înalta misiune social-cdu-
cativă în măsura în care slujitorii ei, specialiștii, bene-
ficiază de o bună pregătire profesională, de un orizont
larg de cunoștințe muzicale complexe.
în domeniul învățămîntului muzical au existat nume-
roase carențe privind structura organizatorica, prezența
unor secții de specialitate în conservatoare, lipsa unui
(for competent în cadrul Ministerului învățămîntului
care să se ocupe de conducerea și îndrumarea învăță-
mîntului artistic.
Uniunea Compozitorilor și-a spus în nenumărate rîn-
duri cuvîntul său cu privire la problemele învățămîn-
tului. Dezideratele Uniunii Compozitorilor privind îm-
bogățirea structurii învățămîntului muzical de toate
gradele sînt pe cale să fie rezolvate. Se preconizează
reorganizarea de licee de specialitate și legarea lor de
conservatoare, pentru unificarea sistemului de învățămînt
thuzical de la cel elementar pînă la cel superior.
Reînființarea secției de muzicologie în cadrul conser-
vatoarelor va duce la rezolvarea unei deficiențe care a
prejudiciat vieții noastre muzicale. Viitoarele cadre de
muzicologi specialiști vor putea aduce un aport superior
cercetării științifice, educației muzicale, ridicării nive-
lului culturii noastre muzicale în ansamblu.
Sprijinul pe care Uniunea Compozitorilor l-a dat și
îl dă învățămîntului prin analizarea în cadrul secțiilor
de creație și de muzicologie, precum și prin publicarea
unor valoroase materiale didactice din literatura națio-
nală și universală trebuie evidențiat.
Colaborarea care se realizează permanent între Uniu-
nea Compozitorilor și instituțiile de învățămînt muzical,
prin cadrele didactice care sînt, în majoritatea lor,
membri ai Uniunii Compozitorilor, reprezintă de ase-
menea, un factor pozitiv și de garanție pentru dezvol-
tarea în perspectivă a acestui domeniu structural legat
de creație și de viața noastră muzicala.
în ceea ce privește revista „Muzica", trebuie să sub-
liniem eforturile întreprinse pentru îmbunătățirea pro-
filului tematic, pentru lărgirea orizontului analitic. Re-
vista a reușit să antreneze în ultimul timp un număr
mai mare de membri ai Uniunii Compozitorilor în dez-
baterea problemeloi legate de dezvoltarea creației noas-
tre actuale, de valorificarea moștenirii muzicale națio-
nale. De asemenea, viața muzicală din diferite centre
ale țării a fost mai larg oglindită.
Este necesar să fie perfecționat modul de reflectare a
activității muzicale contemporane universale, să fie gă-
site forme mai prompte și mai eficiente de îndrumare și
informare a publicului larg pentru ca astfel revista să
cîștige interesul și prețuirea unui număr cît mai mare
de cititori dornici să fie sprijiniți în înțelegerea prob-
lemelor complexe ale muzicii.
Prezența activă a muzicologiei noastre pe plan inter-
național este confirmată îndeosebi prin manifestarea de
prestigiu pe care a constituit-o în această perioadă
simpozionul „George Enescu“. Pentru viitoarele ediții
se impune lărgirea tematicii prin abordarea aspectelor
^reprezentative ale creației și artei interpretative româ-
nești în contextul muzicii contemporane universale. în-
tr-o perspectivă mai apropiată se află Colocviul iniei
național „Constantin Brăiloiu", încă un prilej binevenit
pentru afirmarea muzicologiei noastre pe plan interna-
țional.
Tovarăși.
Ultimii ani au marcat o creștere considerabilă a ro-
lului <și responsabilității Uniunilor de creație. Politica
Partidului de consultare și antrenare a celor mai înalte
foruri de specialitate în problemele vitale ale națiunii,
precum și în dezvoltarea culturii, a fost consfințită prin-
tir-o serie de acțiuni, întîlniri și discuții între conducă-
torii de partid și de stat și oamenii de artă
Prin numirea președinților Uniunilor de creație în
Biroul executiv al Comitetului de Stat pentru Cultură
și Artă, se asigură o participare activă a uniunilor de
creație la dezbaterea p.roblemelor întregii noastre cul-
turi. Aceasta a sporit simțul nostru de răspundere, apor-
tul Uniunii Compozitorilor la conducerea vieții artis-
tice.
Pe aceste noi temeiuri, prestigiul Uniunii noastre a
crescut tot mai mult, iar colaborarea cu celelalte ins-
tituții de cultura și artă a devenit din ce în ce mai
strînsă.
19
în afară de participarea activă )a dezbaterile orga-
nizate dc Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă,
reprezentanți ai Uniunii Compozitorilor sprijină cu ex-
periența lor activitatea consiliilor artistice și a comisii-
lor dc creație dc pe lîngă Radiodifuziune și Televiziune,
orchestrele simfonice, teatrele muzicale, ansamblurile ar-
tistice, Casa de discuri ,,Electrecord“, cinematografia. Un
număr de compozitori și muzicologi participă la acti-
vitatea culturală de masă, organizată de Uniunea Ge-
nerală a Sindicatelor, dc casele de creație populară, de
universitățile populare, de toate instituțiile centrale și
locale an cadrul cărora se desfășoară acțiuni cu . carac-
ter cultural-artistic. O contribuție meritorie au membrii
Uniunii Compozitorilor în sprijinirea unor acțiuni cul-
turale de interes republican cum sînt : Concursul și Fes-
tivalul internațional ,,George Enescu“, concursurile și
festivalurile de muzică populară și ușoară, acțiuni cu
caracter cducativ-patriotic, cursuri de perfecționare ar-
tistică, de inițiere muzicală organizate de Uniunea Ti-
neretului Comunist, Consiliul Național al Pionierilor,
Ministerul învățămîntului, Ministerul Forțelor Armate.
în perioada dc la precedenta Conferință pe țară s-au
depus eforturi pentru îmbunătățirea activității cenacle-
lor de creație, în ceea ce . privește dezbaterea noilor
lucrări ale compozitorilor noștri, ce a avut loc în cadrul
celor peste 130 de cenacle organizate în această peri-
oadă. Un alt număr de cenacle au fost dedicate ‘unor
figuri de compozitori înaintași ca : Eduard Caudella,
Gheorghe Dima, .Dumitru G. Kiriac, George Enescu, Ti-
beriu Brediceanu.
Un ciclu de cenacle a fost consacrat problemelor ope-
rei contemporane universale și românești. Au fost, de
asemenea, abordate, în alte cenacle, teme privind vechi
monumente ale culturii muzicale pe teritoriul patriei
noastre, studiul muzicii bizantine, creația muzicală ro-
mânească destinată învățămîntului elementar și mediu,
muzica de film, aspecte ale muzicologiei contemporane.
Alte cenacle au contribuit la informarea membrilor
Uniunii Compozitorilor asupra unor aspecte și tendințe
din mișcarea muzicală mondială. Au fost prezentate fi-
guri ca : Serghei Prokofiev, Dimitri Sostakovjci, Alban
Berg, Olivier Mcssiaen, Paul Hindemith, Igor Stravinski
și evenimente muzicale ca festivalurile ..Toamna la Var-
$ovia“, Primăvara la Praga, precum și manifestările de
la Zagreb, Viena și Darmstadt. Membri ai Uniunii
noastre, precum și oaspeți, au vorbit despre cultura mu-
zicală în Anglia, Statele Unite, Republica Federală a
Germaniei, Austria, etc. Au avut loc audiții de muzică
sovietică, americană, cehoslovacă, franceză, iugoslavă, po-
loneză, austriacă, japoneză, bulgară, germană, egipteană,
etc.	i
Deși în ansamblu, cenaclele au dovedit varietate te-
matică |și s-au desfășurat la un rivel profesional mai
înalt decît în trecut, recunoaștem că ele nu s-au bu-
curat întotdeauna de participarea cuvenită și că dezba-
terile nu au beneficiat în toate cazurile de aportul celor
mai reprezentativi membri ai Uniunii. Este necesar ca
în viitor să perfecționăm profilul și activitatea ccna-
clelor. Acestea trebuie să se transforme în prilejuri de
cunoaștere promptă și eficientă a întregii creații ro-
Imânești. Considerăm că ar fi deosebit de utilă orga-
nizarea uno,r dezbateri pe teme privind orientarea ge-
nerală a creației, aspecte ale muzicii cu text, etc.. cu
participarea Uniunii Scriitorilor. Este de asemenea im-
portantă adîncirea contactului cu publicul. în centrul ;
^atenției trebuie să stea raportul dintre creația noastră '
muzicală și publicul iubitor de artă, modul în care mu-
zica noastră răspunde cerințelor actuale de educație
^muzicală a maselor.
Uniunea Compozitorilor are importanta sarcină dc a
organiza și susține prin toate mijloacele, activitatea pe
plan obștesc 'social a membrilor ei. de a asigura parti-
ciparea acesto.ra la viața complexă și dinamică a pa-
triei noastre. Uniunea este chemată să sprijine formarea
tinerelor generații dc muzicieni în spiritul concepției
științifice despre rolul artei în societate, să cultive ideea
.responsabilității politice a actului de creație. Este ne-
cesar să continuăm și să perfecționăm în cadrul orga-
nizației noastre metoda confruntărilor deschise, libere,
principiale, de opinii. Trebuie să ridicăm pe o nouă
treaptă activitatea teoretică, ideologică, desfășurată la
Uniunea Compozitorilor, să adîncim înțelegerea de către
muzicieni în spiritul materialist-dialectic a fenomenelor
social-culturale și artistice ale vremii noastre.
Activitatea de informare profesională și ideologică a
membrilor Uniunii Compozitorilor pe plan intern și in-
ternațional a obținut rezultate apreciabile în ultimii
ani.	ț
Serviciul de documentare asigură evidența creației și
a activității membrilor Uniunii, adună și organizează
materialul de presă român și străin, privind creația
noastră românească. Biblioteca muzicală documentară,
biblioteca cu materiale muzicale de împrumut și fo-
noteca reprezintă surse active pentru cunoașterea și di-
fuzarea țmuzicii românești în țară și peste hotare. Bi-
blioteca muzicală cuprinde astăzi peste 17.000 de parti-
turi și cărți. Biblioteca materialelor muzicale de împru-
mut cuprinde aproape 5.000 dc lucrări românești care
.sînt utilizate de orchestrele simfonice și de soliștii ;din
țară și din străinătate. Fonoteca Uniunii posedă 1.400
titluri de lucrări românești înregistrate pe benzi de mag-
netofon și un număr de 2.600 discuri.
Dacă materialele bibliotecii de împrumut și ale fo-
notecii sînt lârg și permanent utilizate, cărțile și parti-
turile bibliotecii muzicale nu sînt încă suficient solici-
tate de către membrii Uniunii. Serviciul de documen-
'tare trimite cu regularitate materiale referitoare la
cultura muzicală românească instituțiilor, presei, editu-
rilor, cercetătorilor dintr-un mare număr de țări.
Un fond valutar acordat Uniunii Compozitorilor este
folosit pentru achiziționarea din străinătate a celor mai
recente lucrări de muzică și muzicologie.
Relațiile dintre membrii Uniunii noastre și muzicienii
de peste hotare, precum și acțiunea de popularizare a
creației muzicale românești, au înregistrat de asemenea
în această perioadă un progres însemnat. Uniunea
noastră întreține relații de colaborare cu uniunile de
compozitori ,din 7 țări socialiste, pe bază de înțelegere
de colaborare reciprocă.
; Uniunea noastră a primit un număr de 125 oaspeți și.
a trimis, la rîndu-i, în țările respective 110 compozitori
și muzicologi români.
De asemenea, am primit vizita a numeroase persona-
lități muzicale pentru care Uniunea noastră a organizat ac-
țiuni speciale, întîlniri cu compozitori și muzicologi
români, conferințe, audiții de muzică românească. Au
țfost organizate concerte în cadrul intern al uniunilor,
precum și concerte publice, în reciprocitate cu uniunile
20
de compozitori din Uniunea Sovietică, Republica De-
mocrată Germană, Bulgaria, Cehoslovacia.
Delegați ai Uniunii noastre au participat la întîlni-
rile periodice ale conducerilor uniunilor dc compozitori
din gările socialiste. întîlnirca organizată în 1965 a
avut loc la București.
Membri ai Uniunii au participat, dc asemenea, la în-
tîlniri ale tinerilor compozitori din țările socialiste, la
festivalurile Primăvara la Praga, Toamna la Varșovia,
Zagreb, Dubrovnik, Bydgozsz, prezentînd comunicări și
audiții de muzică românească.
în cadrul Festivalului Internațional „George Enescuw
.și al Simpozionului, un număr dc compozitori și muzi-
cologi de peste hotare au fost oaspeți ai Uniunii Com-
pozitorilor.
în scopul popularizării muzicii în rîndul publicului
larg, a fost organizată în cadrul Magazinului ,,Muzica“
o activitate susținută, constînd din întîlniri cu compo-
zitori și interpreți, din audiții, prezentări de lucrări edi-
tate, expoziții, recitaluri. Magazinul Muzica constituie un
punct de atracție pentru turiști și, prin aceasta, un
mijloc de a face cunoscută creația românească prin in-
termediul partiturii, cărții și discului.
Progresul continuu al muzicii românești, acțiunile des-
fășurate dc statul nostru pe linia adîncirii relațiilor
culturale cu străinătatea, lărgirea posibilităților dc a
călători pc cont propriu, au făcut- să crească an dc an
propaganda și prestigiul creației noastre peste hotare,
să sporească interesul și prețuirea acordată acesteia dc
către publicul și specialiștii străini.
Ne referim la concertele dc muzică românească sus-
ținute peste hotare dc orchestre și soliști români și
străini, la emisiunile radiofonice, la articolele și studiile
care, în ultima vreme, subliniază valoarea și originalita-
tea muzicii noastre.
Pc lîngă premiile internaționale obținute de compozi-
torii noștri în perioada pînă la precedenta Conferință,
un alt important număr de premii internaționale au
confirmat, în ultimii ani, succesele unor creații româ-
nești : Wilhelm Bergcr a obținut premiul I la Monte
Carlo, la Liegc și la Bruxelles ; Pascal Bentoiu a ob-
ținut la Roma premiul Radiodifuziunii italiene ; Tibcnu
Olah a obținut la Boston premiul Kusscvițki ; Miriam
Marbe a fost premiată la Mannhcim ; Alexandru Hri-
sanide a obținut Ia Boston premiul „Lilly Boulanger“.
La Concursul Fundației „Gaudeamus" dc la Bildhoven
a fost premiat Costin Micrcanu, iar la concursul în ca-
drul festivalului „Primăvara la Praga*, Dietcr Ackcr.
Au mai obținut premii Mihai Mitrca-Cclarianu la con-
cursul organizat de Asociația „Jcunesscs Musicalcs" de
la Paris. în domeniul muzicii ușoare au obținut premii
George Grigoriu la Soci și Sofia, iar Richard Oscha-
nitski la Sopot.
Comitetul dc Stat pentru Cultură și Artă a inclus
din ce în ce mai mulți compozitori și muzicologi în ac-
țîdnilc de schimburi culturale cu străinătatea.
Prezența membrilor Uniunii noastre la evenimente ar-
tistice internaționale, pe baza invitațiilor primite per-
sonal dc peste hotare, a fost în ultimul timp facilitată.
Socotim că, în rapo.rt cu realizările actuale ale mu-
zicii noastre și cu interesul manifestat pentru cunoaște-
rea acesteia de către numeroși muzicieni și instituții
muzicale de peste hotare, se impune perfecționarea me-
todelor de propagandă, coordonarea tuturor mijloaceloit
.posibile pentru intensificarea acțiunii de cunoaștere a
muzicii românești peste hotare.
Pentru îmbunătățirea acțiunii dc difuzare a muzicii
noastre în lume, acțiune desfășurată în mod sporadic
și cu rezultate parțiale, se impune amplificarea Iservi-
ciului dc documentare, constituirea unei comisii pentru
difuzare și propagandă în cadrul Uniunii Compozitori'
lor. împlinirea acestui important obiectiv este legată de
o altă cerință acută : afilierea Uniunii la organizațiile
internaționale care activează schimbul reciproc dc valori
muzicale.
E necesar să se includă în repertoriile : Festivalului
Internațional „George Encscu“ și Festivalului „Cerbul dc
aur“ dc la Brașov, într-o proporție mai substanțială,
creația românească, pentru care trebuie angrenați atît
soliștii și ansamblurile românești, cît și cele de peste
hotare. Uniunea Compozitorilor a militat întotdeauna cu
consecvență pentru cuprinderea largă și reprezentativă a
creației muzicale românești în programele soliștilor și
formațiilor noastre care susțin concerte peste hotare.
Măsura luată dc Comitetul dc Stat pentru Cultură și
Artă, prin care se acordă deplină inițiativă filarmoni-
cilor și orchestrelor simfonice pentru a-și alcătui rcpei-
toriul, nu a dost înțeleasă însă în întreaga ci ivaloare
de către toate instituțiile în ceea ce privește prezentarea
creației românești aparținînd tuturor generațiilor și sti-
lurilor.
Uniunea -Compozitorilor a acordat și va acorda mai
departe tot sprijinul organizării Festivalului de muzică
ușoară dc la Mamaia.
Considerăm, de asemenea, necesar să sprijinim prin
toate mijloacele Comitetul dc Stat pentru Cultură și
Artă pentru ca întreprinderea „Cartimex“ să devină cu
adevărat un factor dc difuzare în străinătate a tipări-
turilor și discurilor dc muzică românească. Aceeași în-
datoirirc socotim că revine O.S.T.A. în ambele domenii
care îi incumbă și anume manifestările artistice ale
străinilor în România și ale artiștilor români în străi-
nătate.
în ceea ce privește prețuirea valorilor creației noastre
subliniem importanța premiilor acordate în această pe-
rioadă : Premiul dc .Stat în 1964 lui Pascal Bentoiu și
Theodor Grigoriu, și premiile Academiei acordate com-
pozitorilor și muzicologilor, Mircea Chiriac, Wilhelm
Bergcr, Romeo Ghircoiașiu, Petre Brîncuș, Nicolac Căli-
noiu, Zoltan Aladar, Gheorghc Costinescu, Dumitru Bu-
ghici, Dan Constantincscu, Andrei Porfetye, Gheorghe
Firea, Theodor Bălan, și George Sbîrcea.
Sînt dc menționat dc asemenea distincțiile obținute
de compozitorii noștri în cadrul concursurilor dc creație
din 'domeniul cîntecului dc mase și ale muzicii ușoare.
Instituirea dc către Uniunea Compozitorilor a unor
premii dc dreație și muzicologie anuale trebuie să se
realizeze dc astă dată, chiar dacă reglementarea siste-
mului premial preconizat pe linie de stat, nu intră încă
în vigoare,
Deși Uniunea Compozitorilor' a făcut în acest timp
achiziții importante de lucrări muzicale și de muzicologie
din fonduri proprii, menite să stimuleze și să .susțină
-activitatea membrilor săi, premiile constituie un mijloc
în plus pentru ridicarea nivelului calitativ al muzicii
noastre. Se impune de asemenea, continuarea acordării
de premii ale Uniunii interpreților — acțiune menită
să stimuleze interpretarea lucrărilor noastre și să strîngă
legăturile cu această categorie dc muzicieni.
21
în această perioadă, activitatea Editurii Muzicale s-a
desfășurat într-un ritm mai intens și mai susținut. Pon-
derea în planul de tipărituri a deținut-o creația de ?au-
zică simfonică, vocal-simfonică și de cameră. Astfel, din
1964 și pînă astăzi, în afară de tipărirea unui impor-
tant număr de lucrări de muzică ușoară, corală, de
operă, balet și de muzicologie, au văzut lumina tiparului
56 lucrări simfonice și 112 lucrări de cameră. în total.
Editura muzicală a tipărit în această perioadă peste
.3.100 coli editoriale, reprezentînd peste 325 titluri, pen-
tru a căror realizare Uniunea Compozitorilor a contri-
buit cu mai mult de 5 milioane lei.
Este -adevărat că regimul de rentabilizare aplicat în
ultj.nii 2 ani a determinat reducerea, într-o oarecare
măsură a planului editorial. în schimb, s-a mărit numă-
rul de apariții în cîteva sectoare mai direct solicitate
de viața muzicală, de publicul larg. Problema numărul
unu a Editurii muzicale rămîne raportul dintre ti-
păritura muzicală și publicul cumpărătorilor. Lipsa de
interes comercial în acest sector aduce după sine tiraje
reduse iar acestea pierderi însemnate. Lucrările nevîn-
dute se acumulează în depozitele magazinelor, grevînd
întreaga activitate a Editurii muzicale
Editura muzicală a îndeplinit, în această perioadă, o
sarcină dc onoare : tipărirea integrală a operei lui
George Enescu.
în domeniul muzicologici, Editura muzicală a tipărit
un important număr dc lucră’ri originale de prestigiu și
multe alte lucrări din muzicologia universală, în tra-
ducere.
în activitatea de viitor a Editurii muzicale este ne-
cesar să se continue eforturile pentru perfecționarea
metodelor dc tipărire promptă și ieftină a muzicii și
muzicologici noastre. Pentru a obține tiraje din ce în ce
mai mari a tipăriturilor noastre și, prin acestea, re-
ducerea prețului de cost și eliminarea pierderilor im-
portante, se impune lărgirea orizontului tematic, ridi-
carea nivelului calitativ al creației noastre, orientarea
cît mai atentă spre cerințele reale ale procesului de
educație artistică a publicului larg. Se impune, de ase-
menea, adoptarea unor măsuri eficiente care să ducă la
îmbunătățirea difuzării partiturii muzicale românești
peste hotare.
O realizare pozitivă a Uniunii Compozitorilor o cons-
tituie acțiunea de difuzare a creației noastre prin acti-
vitatea serviciului de copiatură muzicală. în ultimii
cinci ani au fost copiate, multiplicate sau semicartogra-
fiate aproape 157.000 pagini de muzică românească.
Un rol hotărîtor în sprijinirea activității de creație
îl are în Uniunea noastră munca birourilor de secții,
în ansamblu, acestea au desfășurat o activitate labori-
oasă și susținută constînd din examinarea lucrărilor din
ce în ce mai numeroase și mai complexe ale membrilor
Uniunii.
Biroul secției de muzică simfonică, de cameră si de
operă s-a străduit și a reușit adeseori, să răspundă unor
multiple și dificile probleme. Este de dorit ca dezbate-
rile care au loc în cadrul biroului simfonic, cu prilejul
analizei creației, să-și găsească o cristalizare mai clară
și mai eficientă în concluziile asupra fiecărei lucrări în
parte și asupra dezvoltării dc ansamblu a genurilor,
precum și un ecou larg în masa compozitorilor.
Rezultate bune . au obținut, în general, în activitatea,
lor birourile secțiilor de muzică corală, dc fanfară și
dc muzicologie,
Cuprinzînd membri de prestigiu și activi din dome-
niul creației, biroul secției de muzică ușoară nu a reușit
decît în parte să-și îndeplinească menirea. Deficiențele
în activitatea acestui birou se datoresc, în bună parte,
unor greutăți și condiții obiective, externe, precum și
(absenței lunora dintre membri la lucrările curente, lip-
sei contribuției colective la lucrările biroului. Munca
improvizată, slaba legătură între birou și masa membri-
lor secției au contribuit la deficiențe care se cer re-
mediate în viitor. Faptul că sistemul actual de difu-
zare a creației dc muzică ușoară facilitează ocolirea
sistc^matică a Uniunii Compozitorilor, a prejudiciat de
asemenea, în bună parte, munca în acest domeniu.
în cadrul activității generale a Uniunii Compozitori-
lor, un rol important îl au munca și realizările filiale
lor și cenaclelor.
Așa cum reiese din sinteza prezentată în acest raport
în legătură cu activitatea dc ansamblu a tuturor mem-
brilor Uniunii Compozitorilor, fie din București sau din
celelalte jccnt'rc, Filiala din Cluj, filiala din Tg. Mu-
reș și cenaclul din Craiova au obținut rezultate satis-
făcătoare pe tărîmul creației și al activității cu caractei
obștesc. Filiala din Iași și Timișoara, cenaclurile din
Brașov și Sibiu, au înregistrat uncie realizări meritorii
în domeniul creației, dar, din cauze obiective și subiec-
tive. au adus un aport în general scăzut. Este necesar
să se adopte măsuri care să ducă la reactivizarea mem-
brilor Uniunii din centrele respective, la amplificarea
«muncii de creație., la creșterea numărului dc membri
activi, la eficiența conducerii acestor unități. Toate
aceste dorințe reprezintă probleme delicate și complexe,
greu dc rezolvat numai de Uniunea Compoziteiilor.
Biroul și Comitetul Uniunii Compozitorilor au avut
în această perioada o muncă susținută, axată pe dez-
baterea și rezolvarea tuturor problemelor legate de
dezvoltarea creației, precum și dc activitatea adminis-
trativă, economică și socială. Au fost dezbătute sar-
cinile Uniunii Compozitorilor, în lumina documentelor
Partidului Comunist Român, aspecte ale afirmării unor
genuri de creație în lumina cerințelor actuale ale cul-
turii noastre socialiste, ale stimulării activității în
unele domenii cum sînt creația de operă, dc muzică
simfonică și vocal-simfonică, de cameră și dc ^muzică
ușoară, ale valorificării moștenirii noastre muzicale,
ale activității cenaclurilor și filialelor Uniunii, ale
sprijinirii tinerilor compozitori, ale perfecționării ac-
tivității Editurii muzicale, ale îmbunătățirii acțiunii de
interpretare și difuzare a muzicii noastre în țară și
peste hotare, etc.
în tot acest timp, în Uniunea Compozitorilor s-a
desfășurat o intensă și susținută muncă organizate rico-
administrativă pentru asigurarea bazei materiale ne-
cesare întregii noastre activități. Eficiența acestor efor-
turi s-a concretizat în rezultate satisfăcătoare, atît în
ceea ce privește perceperea și repartizarea drepturilor
dc autor, rentabilizarea magazinului ,,Muzica" și a li-
tografici, cît și în susținerea activității de creație, do-
cumentare, propagandă, relații cu străinătatea, precum
și rezolvarea tuturor problemelor sociale : pensii, aju-
toare, împrumuturi. întreaga activitate administrativ-
cconomică a constituit și constituie o parte integrantă
din munca și preocupările permanente ale organelor
de 'conducere ale Uniunii, un sector în care intervin
•permanent dificultăți și probleme a căror rezolvare
necesită multă tactică, răbdare și energie.
22
în ultimul timp a crescut mult aportul colectiv al
mombrilor Uniunii noastre la discutarea și rezolvarea
problemelor de ansamblu ale activității dc creație, s-a
îmbunătățit atmosfera necesară discuțiilor libere, des-
chise, utile adîncirii unor probleme atît de complexe
cum sînt acelea legate de evoluția creației și vieții
noastre muzicale actuale. Dispunînd dc aceste condiții
de bază, activitatea Uniunii trebuie ridicată în etapa
următoare la un nivel și mai înalt și mai perfecționat.
Tovarăși,
Dczbătînd cu principialitate aspectele dezvoltării mu-
zicii noastre contemporane, lucrările Adunării generale
a 'compozitorilor și muzicologilor vor da un nou im-
puls acestui domeniu al culturii noastre socialiste.
Prezența noilor generații de compozitori și muzicologi,
succesele obținute în diferite genuri dc creație, experi-
ența dobîndită, adîncirea continuă a contactului cu
viața, cu cerințele spirituale ale societății, străduințele
tuturor membrilor Uniunii Compozitorilor dc a parti-
cipa cu talentul și puterea lor creatoare la afirmarea
muzicii românești, perfecționarea neîncetată a metodelor
dc dezbatere și rezolvare colectivă a problemelor impor-
tante stau chezășie pentru izbînzi viitoare, pentru noi
realizări, pentru înflorirea mai departe a muzicii noas-
tre.
Comitetul Uniunii Compozitorilor își exprimă con-
vingerea că prezenta Adunare generală a membrilor
otganizațici noastre dc creație va contribui, prin dez-
baterile și hotărî'rilc pe care le va adopta, la progre-
sul întregii activități a Uniunii Compozitorilor, la
obținerea dc realizări noi și valoroase, menite să îm-
bogățească viața spirituală a poporului și patrimoniul
culturii naționale.
în momentul cînd poporul nostru, sub conducerea
Partidului, ridică România socialistă pe trepte nea-
tinse, pînă acum în istoria sa, întîmpinînd împlinirea
primului pătrar dc veac de la eliberare, în condițiile
în care, prin constituirea Frontului Unității Socialiste,
se întărește și mai mult unitatea moral-politică a po-
porului, Adunarea generală a compozitorilor și muzi-
cologilor deschide o nouă etapă în dezvoltarea culturii
și alrtei noastre muzicale, pe care o dorim rodnică și
înfloritoare.
Hotărîrea Adunării Generale
Lucrările Adunării Generale a Compozitorilor și
Muzicologilor din România, desfășurate la București
în zilele de 11, 12 și 13 Decembrie 1968, 'constituie
u!n eveniment de seamă al vieții cultural — ;artistice
din patria noastră.
Adunarea Generală a Compozitorilor și Muzicologilor
a avut loc în perioada în care poporul român, sub
conducerea. Partidului, își consacră întreaga sa forță
creatoare operei nobile de desăvîrșire a construcției so-
cialiste în România. Expresie a desăvîrșirii coeziunii
moral-politice a poporului nostru, constituirea Frontului
Unității Socialiste ai cimentat și mai puternic într-un
destin comun întreaga societate românească contempo-
rană, a consolidat și mai mult idealurile și eforturile
unite ale clasei muncitoare, țărănimii și intelectualității
pentru ridicarea vieții noastre materiale și culturale.
Cele două sărbători apropiate de data ținerii Adună-
rii Generale a Compozitorilor și Muzicologilor — se-
micentenarul unirii Transilvaniei cu România și cea
de a 21-a aniversare a Republicii — confirmă o dată
mai mult patriotismul fierbinte al oamenilor muncii ;
mîndria față de trecutul istoric glorios al poporului, față
de bogatele sale tradiții culturale, însuflețirea cu
care masele participă la înfăptuirea politicii interne
și externe a Partidului.
Pătrunși de spiritul responsabilității lor social —
patriotice, de convingerea că au de îndeplinit impor-
tanta misiune de educare și ridicare spirituală ja
contemporanilor, compozitorii și muzicologii și-au dă-
ruit talentul și puterea lor de muncă operei de îmbo-
gățire a patrimoniului muzicii noastre cu creații va-
loroase, ^reprezentative pentru epoca pe care o trăim.
Prin contribuția lor artistică și cetățenească, membrii
Uniunii Compozitorilor au confirmat încrederea acor-
dată, iparticipînd activ la acțiunea de înnobilare și
mobilizare a conștiințelor, de desfătare spirituală a
omului de azi.
Adunarea Generală constată cu satisfacție că, atît
în domeniul creației, cît și în acel al activității teo-
retice muzicale, în perioada de la precedenta Confe-
rință pe țară și pînă astăzi au fost obținute realizări
remarcabile, concretizate în opere caracteristice pentru
nivelul actual al culturii și artei noastre socialiste.
Prin semnificația umanist — patriotică, prin forța și
originalitatea expresiei, prin măiestria realizării, multe
creații ale membrilor Uniunii noastre s-au bucurat de
prețuirea iubitorilor de muzică, purtînd mesajul de
gîndirc și sensibilitate specifice poporului român pînă
departe peste hotarele țării.
Adunarea Generală apreciază că muzica noastră
contemporană se distinge prin înflorirea fără prece-
dent a diferitelor genuri, stiluri, modalități de creație,
prin afirmarea deplină a talentelor aparținînd tuturor
generațiilor, prin perfecționarea continuă a măiestriei
artistice, prin lărgirea orizontului de viață care stimu-
lează inspirația, îmbogățind concepția și sensibilitatea
compozitorilor.
Aceste rezultate au fost posibile datorită condițiilor
create de partidul și statul nostru pentru dezvoltarea
liberă a personalității umane, pentru realizarea comu-
niunii spirituale dintre artist și națiunea căreia acesta
îi aparține. Subliniind puternica rezonanță social-poli-
tică și educativ-patriotică a artei în procesul de edifi-
care a orînduirii socialiste, de formare etică și estetică
a omului nou, documentele Congresului al IX-lea și ale
Conferinței Naționale a Partidului, cuvîntările tovară-
23
șului Nicolae Ceaușescu, Secretar General al Comitetului
Central al Partidului Comunist Român, constituie pen-
tru noi, compozitorii și muzicologii, un prețios sprijin
pc drumul cunoașterii realităților dinamice ale vieții pe
care o trăim, al înțelegerii înaltei răspunderi ce revine
artistului în societatea noastră.
Posedînd calitatea specifică de a fi universal înțe-
leasă, muzica transmite, într-o infinitate de nuanțe,
mesaful spiritual al poporului, al personalității Crea-
toare care îl reprezintă. Pe această însușire cardinală
a artei sunetelor se întemeiază convingerea compozito-
rilor noștri că, avînd deplina latitudine de a select?,
și a prelua tot ceea ce consideră mai valoros în arta
trecutului și. prezentului, de a investiga posibilități ine-
dite de expresie, fiecare creator este chemat să con-
tribuie cu forța personalității sale la îmbogățirea tezau-
rului spiritual al națiunii, să rostească un cuvînt pro-
priu în concertul artei contemporane universale.
înmănunchind eforturile tuturor generațiilor de
compozitori, contribuția specifică tuturor temperamente-
lor, afinităților stilistice, formațiilor de școală artistică,
muzica românească de azi ridică pe noi trepte valo-
roasele cuceriri ale tradiției naționale în frunte cu
opera lăsată de George Enescu, înscriindu-se printr-un
aport în esență original în contextul tendințelor ar-
tistice înnoitoare de astăzi.
Viața contemporană, aspectele înălțătoare ale cons-
trucției socialiste, momentele trecutului glorios al pa-
triei, marile idealuri umaniste constituie sursele prin-
cipale de inspirație, de dinamizare a conștiinței și îm-
bogățire a sensibilității compozitorilor noștri. în acest
fond de majoră semnificație, precum și în trăsăturile
sale de originalitate națională și individuală, se află
chezășia 'pătrunderii celor mai de seamă creații ale
muzicienilor noștri în patrimoniul artistic universal.
Relația național-universal își găsește astfel în concep-
ția și strădaniile artistice ale compozitorilor noștri q
întruchipare convingătoare, fecundă, caracteristică pen-
tru progresul artistic autentic.
Studiul aprofundat al tezaurului artistic folcloric,
valorificarea inspirată a acestuia în lumina experien-
ței moderne de creație, sintetizarea cuceririlor culturii
și artei contemporane, ale gîndirii și științelor mo-
derne în ansamblu, oferă în continuare compozitorilor
noștri posibilități nesfîrșite pentru afirmarea propri-
ilor capacități creatoare. Sprijinit pe cunoașterea mari-
lor tradiții naționale și universale și urmărind o fi-
nalitate artistică înaltă, experimentul își găsește în
muzica noastră nu numai justificarea, dar și certa uti-
litate pentru lărgirea orizontului de creație.
în perioada de la precedenta Conferință pe țară,
genurile tnuzicii simfonice, vocal-simfonice și de .ca-
mera au cunoscut o intensă dezvoltare. «.Forme tradi-
ționale au fost îmbogățite și înnoite, sfera tematică
și limbajul au devenit mai largi și mai bogate, ridi-
cîndu-sc la înălțimea cerințelor artei contemporane.
Modalități noi dc structurare a muzicii confirmă spi-
ritul cutezător, efervescent al activității creatoare în
acest domeniu. Se impune, în perspectivă, acordarea
unei atenții sporite pentru îmbogățirea genurilor și
formelor .destinate ansamblurilor simfonice și de ka-
meră latît de diverse ca factură și capacitate de in-
terpretare, existente în țara noastră, precum și cores-
punzătoare unui public cu gusturi și inițiere 'artistică
foarte variate. Virtuți inepuizabile de înnoire a tema-
ticii și limbajului muzical așteaptă să fie descoperite
și concretizate în genurile muzicii cu semnificație
programatică. Reprezentate prin cîteva noi creații de
valoare, genurile operei și baletului solicită în prezent
în mod deosebit atenția compozitorilor. Uniunea Com-
pozitorilor în colaborare cu forurile de difuzare și in-
terpretare a creației genului, își va spori eforturile
pentru ca activitatea de creație a operei și baletului
românesc contemporan să înregistreze un progres
substanțial.
Creația corală, care în anii din urmă a cunoscut
frumoase realizări, se cere îmbogățită cu cîntece
însuflețite de ritmul viu al realităților din patria
noastră. O îmbunătățire sensibilă a prezenței corului
în viața muzicală de mase se impune cu stăruință.
Participanții. 1?. Adunarea generală au propus reînfiin-
țarea corurilor experimentale ale Uniunii compozitorilor,
ca și a cvartetului de coarde de pe lîngă sediul cen-
tral din București.
în domeniul muzicii ușoare au fost realizate dea-
semenea un număr de creații inspirate, atrăgătoare,
dar, în raport cu posibilitățile de dezvoltare a genu-
lui și cu exigențele deosebite sub aspectul tematic și
al mijloacelor de realizare artistică este de așteptat
un progres însemnat. în același timp, se impune cu
acuitate necesitat^ reînviorării creației și activității
interpretative a operetei românești contemporane.
Contribuția în domeniul cercetărilor de istoria mu-
zicii, folclorului, în domeniul criticii și activității
educativ-muzicale a devenit mai intensă și mai efici-
entă în anii din urmă. Trebuie îmbunătățită în con-
tinuare prezența criticii muzicale în paginile presei
noastre.
De o importanță deosebită pentru destinul vieții și
creației noastre muzicale, pentru ridicarea culturii ar-
tistice a maselor și mai ales a tineretului sînt pro-
blemele învățămîntului muzical. Uniunea Compozitori-
lor își va spori eforturile pentru sprijinirea orientă-
rii științifice a activității în acest domeniu.
Perfecționarea metodelor de desbatere a problemelor
de creație în cadrul Uniunii Compozitorilor, sporirea
contribuției colective la rezolvarea obiectivelor activi-
tății compozitorilor și muzicologilor vor contribui la
obținerea de noi succese în ajcest domeniu. în acelaș
sens, trebuie să dezvoltăm și să lărgim, în continuare,
contactul membrilor Uniunii noastre cu masele iubi-
toare de muzică, cu realitățile vieții.
Adunarea Generală a Compozitorilor și Muzicologi-
lor exprimă hotărîrea de nesdruncinat a creatorilor
artei sonore de a-și spori efortul pentru îmbogățirea!
culturii și artei noastre cu noi valori, pentru ridicarea
pe noi culmi a vieții spirituale în România Socialistă.
Adunarea Generală dă sarcină noului comitet să
amendeze și să dea forma definitivă statutului, ana-
lizînd propunerile făcute în timpul dezbaterilor.
Cuvîntul de închidere
a lucrărilor
Adunării Generale,
rostit de compozitorul
ION DUMITRESCU
Stimați tovarăși,
Mulțumim tovarășului Nicolac Ceaușescu pentru frumoasele, adîn-
cile, înțeleptele și plinele de duh cuvinte pe care le-a adresat adunării
noastre generale, compozitorilor și muzicologilor din România.
în acest prag de nouă etapă în activitatea Uniunii noastre, în pragul
celui de al II-lea pătrar de veac de la eliberare, cuvintele Secretarului Ge-
neral al C.C. al P.C.R. rostite aici cu atîta căldură, cu atîta prietenie, în-
țelegere și competență, sînt pentru noi balsam, îndemnuri, linii directoare
care trebuie să călăuzească întotdeauna activitatea Uniunii.
Deși este pentru prima oară cînd Conducerea de Partid și de Stat
se află în această plină formă în mijlocul compozitorilor și muzicologilor,
trebuie să subliniez că n-au lipsit niciodată ocaziile cînd Partidul, tovarășul
Nicolae Ceaușescu, conducătorii de partid și de stat s-au aflat în mijlocul
nostru și noi ne-am găsit aproape de ei.
In ultima vreme, colaborarea, discuțiile au fost atît de strînse. atît
de prietenești, îneît am învățat în fiecare zi ceva din acest contact per-
manent.
Adunarea noastră generală, prima Adunare generală de acest fel,
formă larg democratică, a fost entuziast primită dc către compozitori și
muzicologi.
Atît în darea de	scamă cît	și	în dezbateri	au fost analizate genurile
de creație cu tot ceea ce au realizat	mai bun și	cu toate lipsurile inerente.
Mi-a părut foarte bine	și cred că	și	Dvs., dragi	colegi și muzicieni, la fel,
cînd tovarășul Nicolae	Ceaușescu	a	analizat cu	competență, pe rînd, toate
lipsurile și realizările genurilor noastre de creație.
Este adevărat că genul de masă trebuie susținut în noua etapă cu mai
mult entuziasm, cu mai multă forță, și este iarăși adevărat că muzica
ușoară trebuie să devină acea artă pe care ne-au trasat-o înaintașii care
au pus baza școlii noastre de muzică ușoară, cu care avem îndreptățită
mîndrie să ne lăudăm. Este necesar să devenim în muzica ușoară, ca în
toată muzica românească, reprezentanții sufletului acestui popor care vi-
brează de milenii în arta sunetelor.
25
Este adevărat că în ultima vreme muzica românească s-a îmbogățit
cu o diversitate extraordinară de stiluri și personalități ; că generațiile ti-
nere de entuziaști, de oameni luminați, crescuți de partid, născuți chiar în
tmipul puterii populare, au îmbogățit și îmbogățesc treptat configurația es-
tetică, psihologică, orizontul larg al creației noastre, cu noi și noi lucrări
interesante. Acest lucru, ca și iradierea din ce în ce mai largă a creației
muzicale românești și a interpretării muzicale în lume, unde am ajuns să
fim cunoscuți și apreciați, unde am ajuns să obținem premii — așa cum s-a
arătat în darea de seamă și cum s-a scris în ziare despre interpretare, unde
sîntem pe locul întîi la canto și pe locul al patrulea în ce privește toate
premiile, — ne dă dreptul și ne crcază îndatorirea de a arăta că de pe
aceste plaiuri, unde tot românul este născut muzicant, nu numai poet, por-
nește un nou suflu, o voce specifică în muzica universală.
în această privință aș vrea să cer voie tovarășului Nicolae Ceaușescu
să păstrez în antologia mea și în antologia Uniunii Compozitorilor, ada-
giul atît de frumos : „Dacă sîntem partizanii diversității de stiluri pe plan
național, trebuie să fim partizanii diversității de stiluri și pe plan inter-
naționaT, — frumoase cuvinte, pe care mă căznesc să le țin minte si să
le repet ori de cîte ori va fi cazul.
Criticile aduse biroului de conducere al comitetului Uniunii, mie per-
sonal, au fost întrutotul îndreptățite. Ele vor constitui motorul care va
acționa pentru ca Uniunea să meargă mai departe și mai bine, să suie
pridvoarele care îi stau în cale, să îndeplinească doleanțele, cerințele ma-
jorității oamenilor care au vorbit și care doresc întotdeauna mai bine, așa
cum dorim și noi, așa ne-au învățat să dorim Partidul și Guvernul nostru
de multă vreme.
Conducerea actuală aleasă este mai largă, mai cuprinzătoare. Ea a
fost împrospătată cu sînge fcînăr, de oameni cu experiență, oameni cu idei,
de oameni care vor să-și pună tot elanul și timpul disponibil, în slujba
colegilor lor. Această nouă conducere, — cred, personal, din experiența
de mulți ani dc zile — va putea să împlinească în bună parte dezidera-
tele expuse și ne vom putea prezenta peste 4 ani la o nouă Adunare ge-
nerală cu fruntea sus, primind desigur mai multe critici decît astăzi, pentru
că socotesc că amploarea muncii noastre va fi mai mare decît cea de azi.
Colaborarea cu instituțiile muzicale s-a desăvîrșit foarte mult în ul-
tima vreme. Colaborarea cu instituțiile muzicale, raportul muzicii noastre
cu publicul larg, rămîn însă probleme pe care nu le poate rezolva numai
Uniunea Compozitorilor singură. în special problema publicului, aducerea
sau mai bine-zis readucerea publicului în sălile de concert, este o misiune
grea, la care trebuiesc conjugate toate forțele care datoresc culturii noas-
tre, care datoresc muzicii noastre mult mai mult decît au dat pînă acum.
Dacă în ultimii ani și în ultima vreme un număr tot mai mare de
compozitori tineri, în vîrstă și mijlocii, au intrat în contact cu toată lumea,
voiajează peste ocean, peste mări și peste munți, au început să lege prie-
tenii cu compozitori, oameni de cultură, oameni de știință, din toate ță-
rile, dacă în ultima vreme Uniunea Compozitorilor în sediul ei din Calea
Victoriei, a ajuns un punct de atracție, — n-aș vrea să zic turistic, aș
vrea să zic un punct de atracție cultural, pentru un număr imens de străini
rare vor să asculte muzica românească, care vor să viziteze și vor să intre
în contact cu muzicienii români, — acest lucru pe care, drept să vă spun,
acum 5 ani de la această masă nu-1 visasem atît de rodnic și de plin, se
datorește politicii înțelepte a partidului, politicii largi, deschise, politicii
clar văzătoare care a înțeles să deschidă larg ferestre spre toate popoarele,
să întindă mîna prietenească tuturor popoarelor, să creeze posibilități tu-
turor oamenilor din România pentru a deveni cetățeni ai lumii. Aceasta
este una din cele mai mari realizări pe care o apreciază toată lumea, toți
oamenii de bine din această lume.
Eu nu vreau să lungesc discursul meu. Nu-1 considerați discurs. Sînt
chemat în numele conducerii, să mulțumesc celor care ne-au ales. Mulțu-
mesc încă odată Conducerii de Stat și de Partid care ne onorează cu pre-
zența. Mulțumesc asistenței care a ascultat cu atîta interes, celor care au
participat două zile obositoare la dezbaterile noastre și declar închise lu-
crările Adunării noastre generale.
26
Din cuvîntul
participanților
la Adunarea generala
MIHAIL JORA
Întrunirea dc azi arc, in primul rind, scopul de a
ne regăsi laolaltă după cinci ani dc mai multe sau
n/ai puține revederi parțiale. Compozitorilor le place
să stea acasă, și chiar dacă nu lucrează, rcascultă cu
mult interes la pick-up sau pe bandă, lucrările lor
imprimate (mai rar pe acelea ale colegilor), iar dacă
nici asta nu o [ac, nu cred că sc întâlnesc cîtc 2—3
ca să descopere noi scule de bucătărie pentru opusu-
rile cu percuție, nici pentru a găsi alte mijloace de
a. varia înțelesul însuși al muzicii și nici Doamne fe-
rește, pentru a bir fi conducerea Uniunii.
Adunîndu-ne acum se va putea aslțcl da curs ne-
mulțumirilor înlrucît fiecare socoale că este neîndrep-
tățit, într-un fel sau în altul, și că dacă s-ar proceda
cum crede el, fericirea nu numai că l-ar învălui, dar
s-ar așeza Uniunea pe o bază solidă ferind-o dc vii-
toare catastrofe.
De bună seamă. Uniunea noastră nu este o institu-
ție ideală și nici nu poate ft atâta vreme cit și alte
lucruri din țară, în mersul lor ascendent, nu au atins
încă .acea culme a perfecțiunii la care se rvîncște.
Dar urcușul Uniunii întrece — aș îndrăzni să spun —
pe acela al multor așezăminte, iar dacă ar fi să o
confruntăm cu societățile similare din străinătate, ușor
s-ar dovedi superioritatea ei. atît din punct dc vedere
al organizării cît și al realizărilor strict muzicale.
Ce învinuiri se aduc Uniunii noastre ? După cite
citesc în ziare și aud spunindu-mi-se, tinerii (în mu-
zică tinerii pot ușor depăși vîrsla de 40 de ani), :sc
pllng îndeosebi, că nu le sînt tipărite destule lucrări
și că nu sînt cîntați cît trebuie, în țară și mai ales în
străinătate. Astfel de dorinți sînt naturale, dar. în
parte — orice s-ar zice — sînt împlinite. Iar în ceea
ce privește Uniunea, din aceste doleanțe ca nu 'are
căderea de a rezolva decît editarea, lucrărilor muzicale,
ceea ce și face cu multă rîvnă.
Priviți cataloagele și scriptele Editurii: sînt mar-
tore a numărului important de lucrări tipărite cît și
a pierderilor suferite. A cerc deocamdată mai mult ar
însemna crearea dc noi deficite, pe care o serioasă
gospodărie nu le poate tolera, indiferent dc buna sau
dc reaua voință a Conducerii Uniunii. Se aduc, apoi
învinuiri că nu sînt destul dc cîntați în țară, tinerii.
Dar nu mai departe decît aseară, sc auzeau vaietele
viscerelor Steimvcgului de la Radiodif uziunc: „Ce dc
tineri, ce de tineri ‘, gemeau ele. Dar cine să asculte
plînsetcle bietului „Stcinweg" ? In ce privește propa-
ganda lucrărilor românești în străinătate, ca se face
după normele actuale ale legăturilor externe ale sta-
tului român.
Dar, aș întreba pe onorabilii protestatari dacă au
auzit vreodată că societățile compozitorilor din Franța,
Germania, sau din oricare altă țară cu trecut muzical,
fac pentru membrii lor ceea ce face Uniunea noastră
pentru membrii ei ? După cîtc știm, foarte puțini
compozitori tineri din țările Occidentale își aud lucră-
rile înăuntrul, cît mai ales în afara hotarelor, iar
cînd faptul acesta, se întâmplă c datorit nu interven-
ției asociațiilor de creație din care fac parte, ci fie
relațiilor lor strict personale, fie unui renume ce răz-
bate uneori prin reclame comerciale.
Si iar. după cîtc se știe, un număr onorabil de lu-
crări ale tinerilor compozitori români au fost și pînt
auzite în străinătate tocmai datorită împrejurărilor de
mai sus, iar cantitatea lor c mai numeroasă decît aceea
a tinerilor din alte țări, aceasta cu toate că fiecare stat
protejează pe supușii lui, împiedicînd, adesea, incursiu-
nea străină contemporană.
Iar dacă sîntem puși pe învinuiri, nu s-ar cădea oare
să le îndreptăm artiștilor noștri executanți — și sînt des-
tui — care concertând în străinătate, evită cu dibăcie să
plaseze lucrări românești în programele lor ?
Dar socotesc că ne aflăm adunați aci nici pentru a
învinovăți nici pentru a lăuda. Oamenii ce-și fac dato-
ria, sînt natural, feriți de asemenea calificative, nea-y
vînd nevoie de ele. Iar personal am convingerea per-
fectei bune credințe și competențe a Uniunii. Aceasta
știe precis ce lipsește, și ce mai trebuie realizat înăuntrul
instituției noastre. La timpul potrivit ca va împlini ne-
voile, după cum a împlinit pe rînd lot ce există bun
astăzi. A cerc în mod categoric ce nu se poate încă sa-
tisface e nu numai inutil, — dar — lipsit dc prea multă
eleganță.
Dc aceea, ța unul din cei mai în vîrstă dintre dv.
care am străbătut îndelungi clipe de slrîmtoare artistică,
cc au fost cu timpul învinse, să-mi fie îngăduit de a
sfătui pc colegii mei mai tineri de a avea. încredere în
viitorul instituției noastre care va deveni hotărît mai
luminos.
Iar pentru înfăptuirea acestui deziderat, urez ca dis-
cuțiile ce vor urma să se desfășoare la nivelul artistic
al Uniunii noastre, adică să fie expresiv muzicale, lip-
site de excesivă precauție...
27
POMPILIU MACOVEI
Stimați tovarăși,
inii revine cinstea și agreabila misiune de a adresa
compozitorilor și muzicologilor din întreaga țară, întruniți
in forul lor suprem — Adunarea Generală — cordialul
salut al Comitetului dc Stat pentru Cultură și Artă, de
a mă face interpretul sentimentelor de caldă prețuire pe
care publicul nostru larg, ca și toți cei ce lucrează în
instituțiile artistice dc concerte și de spectacole. Ic nutresc
pentru creatorii din domeniul artei sunetelor, pentru ope-
rele lor.
In viața și cultura, poporului român, muzica a ocupat
întotdeauna un loc important, fiind una din dimensiunile
definitorii ale spiritualității românești.
Ea a îmbărbătat masele, înflăcărîndu-lc în momentele
eroice, de freamăt social sau patriotic, ori alinîndu-le în
clipele de cumpănă și de restriște.
In vastul și amplul proces de creare și promovare a
culturii socialiste, expresie a epocii dc profunde și înnoi-
toare prefaceri pc care o trăim, creația muzicală repre-
zintă astăzi un factor însemnat, succesele deosebite obți-
nute de la ultima conferință națională fiind o prețioasă
și elocventă mărturie.
Nu este vorba numai dc o creștere impresionantă din
punct dc vedere cantitativ, în. suprafață și în volum, de-
monstrată de numărul sensibil sporit al compozitorilor
noștri. între care se con firmă fl in. ce în ce mai strălucit
promisiunile unui număr important dc tineri, sau numă -
rul marc dc lucrări, ce fac cinste tuturor generațiilor.
Este îmbucurătoare in special calitatea acestei acti-
vități creatoare, marca diversitate și varietate dc genuri,
de moduri dc exprimare și dc viziuni în care compozi-
torii noștri se străduiesc să reflecte un conținut bogat și
interesant dc idei și simțiri, căutând cu neliniștita înfri-
gurare a tincrcței sau cu măestria echilibrată a maturi-
tății să exprime pe dc o parte tradiția inepuizabilă a
bogatului melos popular și pc dc alta, conștiința omului,
nou, spiritualitatea sa. mereu îmbogățită.
Creșterea continua a. răspunderii compozitorilor, a ro-
lului. important pe care Uniunea Compozitorilor îl are
la opera dc dezvoltare socialistă, pc care cultura și arta
noastră. Ic cunosc sub conducerea Partidului Comunist
28
Român, este mărturisită și dc faptul că președintele Uni-
unii Compozitorilor face parte din conducerea operativă
a Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, .fiind mem-
bru dc diept. în Biroul Executiv al Comitetului, partici-
pi iul direct și nemijlocit, cu drepturi egale, la dezbaterea
și soluționarea problemelor principale legate de organi-
zarea și activitatea tuturor sectoarelor ciil tur al-artistice.
In domeniul activității muzicale, Comitetului de Stat
pentru Cultură și Artă îi revin sarcini deosebite pc linia
relațiilor care trebuiesc realizate între creația muzicală,
interpretare și mase. Avînd în răspunderea sa directă in-
stituțiile artistice de concerte și spectacole, Comitetul dc
Stat pentru Cultură și Artă trebuie să stimuleze într-o
măsură mai organizată, mai perseverentă și deci mai efi-
cientă decît pînă acum, în colaborare strînsă cu Uniunea
Compozitorilor, difuzarea cît mai largă, în formele cele
mai potrivite a lucrărilor compozitorilor noștri în mase,
de către forțele atît de viguros afirmate ale artei noastre
interpretative.
Legătura între artistul creator, compozitor și mase
prin intermediul artistului interpret — fără care muzica
nu capătă ființă, trebuie înțeleasă ca un curent continuu,
dar in ambele sensuri : atât din. partea compozitorului
către mase, pentru a le cunoaște preocupările, aspira-
țiile și năzuințele, capacitatea de percepere și de asimi-
lare, atît dc diversă și de nuanțată, cît și ca efort dc
ridicare continuă a nivelului dc înțelegere estetică a ma-
selor, prin activități educative și dc popularizare, pc care
Ircbue sa le organizăm împreună cu mai multă perseve-
rență. și pe o scară cît mai largă.
Este de prisos să semnalez rolul deosebit de impor-
tant pe care îl are în acest cadru critica muzicală prin
acțiunea sa atît asupra creatorilor, cît și asupra interpre-
ților, dar mai ales asupra maselor.
Va trebui să facem eforturi mai ferm susținute pentru
ca. Festivalul și concursul „George Enescu" din ce în ce
mai recunoscut pe planul marilor manifestări mondiale
sau .doamna muzicală, clujeană" care devine un eveni-
ment cu însemnătate crcscîndă în viața noastră artistică,
precum și celelalte manifestări muzicale să constituie, ca-
drul unor mai puternice afirmări ale creației muzicale
române șt';
Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă este preocu-
pat dc asemeni ca împreună cu Uniunea Compozitorilor
să sprijine și să stimuleze mai intens creația muzicală
prin comenzi și achiziții, prin programarea noilor lucrări
la instituțiile artistice, și să-și intensifice apor’ul său la.
rezolvarea problemelor legale dc activitatea editorială
din domeniu'- muzicii, dc cele ce decurg din exercitarea
drepturilor dc autor și dc dezvoltarea relațiilor noastre
cu străinătatea.
Școala românească dc compoziție, care a înregistrat
în ultimii ani succese deosebite în confruntările interna-
ționale. se afirmă cu un prestigiu în- continuă creștere
și pe planul mondial.
Caracterul universal al limbajului artistic, în special
al celui muzical, cel mai direct dintre toate expresiile
artistice, deci cu cea mai marc și mai largă forță de co-
municare, face să găsească mai repede calea spre înțele-
gere și deci spre apropierea între oameni și între popoare,
jăcându-i să cunoască reciproc tot ce fiecare arc mai pro-
priu, mai specific și mai original.
Stimați tovarăși,
In pragul anului celei de a XXV-a aniversări a Eli-
berării patriei noastre, Adunarea generală a compozito-
rilor și a muzicologilor din Republica Socialistă România
vine să consemneze succesele remarcabile pe care le-au
cucerit iu timpul din urină creația muzicală și muzicolo-
gia românească, să analizeze fenomenul muzical actual,
să stabilească obiectivele majore ale activității viitoare.
Corespunzând politicii de democratizare largă a vieții
noastre sociale, promovată de către Partidul Comunist
Român — organizarea întrunirii din aceste zile sub
formă de Adunare Generală oferă un cadru cît se poate
de eficient pentru ca toți creatorii de muzică și muzico-
logii — vîrs Iniei sau tineri, români, maghiari, germani
sau de alte naționalități, să poală să-și spună cuvîntul
cu seriozitate și exigență profesională, cu principialitate
și simț de răspundere, asupra problemelor fundamentale
ale muzicii.
In numele Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă,
urez lucrărilor Adunării generale a compozitorilor și mu-
zicologilor o desfășurare rodnică, iar Dumneavoastră,
personal, succese cît mai depline în activitatea de crea-
ție, succese care vor fi ale întregului nostru popor și pe
care acesta le așteaptă. în număr din ce în ce mai mare.
SIGISMUND TODUȚĂ
Asistăm, de 20 de ani, la mani festa rea unei griji și
solicitudini care prin formele lor de generozitate emo-
ționează și copleșesc. Din acruslă generozitate. — în
care se cuprinde vrerea de a împărtăși frumusețea artei,
de a. înnobila gîndirea și orizontul spiritual al maselor.
— s-au născut 17 orchestre filarmonice, 6 teatre de operă,
teatre muzicale, 3 conservatoare de muzică, institute pe-
dagogice de 3 ani dotate cu facultăți de muzică, școli
medii și elementare de muzică, o Uniune de creație cu
filialele ei, o Editură muzicală, o revistă, de speciali-
tate și o seamă de instituții administrative care colabo-
rează împreună, cu acest aparat impresionant prin vas-
titatea volumului său. chemat să construiască edificiul
monumental ; cultura muzicală.
Experiența, celor 20 de
în diferitele domenii dc
unei ante quem, a trebuit
ani ne învață că nu o dată,
activitate culturală, în lipsa
să luăm totul dc la început,
dc la alfa, angajîndu-ne în greul, dar pasionantul pro-
ces al inițierii, al alfabetizării.
In domeniul muzicii, lucrurile s-au desfășurat altfel.
Conduși de gradul cultural al Capitalei și al câtorva
centre mai prospere, mai avansate din punct de vedere
muzical, am început să clădim etajele superioare, omi-
țînd așezarea unei temelii sigure, adînc fundamentale.
Istoria muzicii ne arată, fără echivoc, că acolo unde
înflorește marea artă, acolo au existat premizele unei
culturi corale. .Italia, Franța, Anglia, Germania, Elve-
ția, Cehoslovacia și alte țări au ajuns la actualul lor
nivel artistic printr-o practică muzicală-coixdă îndelun-
gată. îndemnul lui Robert Schumann :
„CAntați mult în cor ; această practică vă va stimula
muzicalitatea, cît și cuvintele înțelepte ale lui Ernest
Ansermet în „Entretiens sur la musiquc" : „II ne faut
pas oublier que la musique instrumentale en Occident a
ete en quelque sorte un prolongement de la musique
vocale^. (Nu trebuie să uităm că muzica instrumentală a
Occidentului este, în bună măsură, prelungirea muzicii
vocale) sînt idei care nu pot fi apreciate îndeajuns.
Procedând la înființarea celor 17 orchestre filarmo-
nice, în loc de a creia mai întîi 17 coruri de stat, am
omis, dc fapt, drumul firesc pe care îl parcurge fie-
care popor în mersul său spre obiectivele culturii mu-
zicale majore. Acest drum, după cuvintele aceluiași
Ernest Ansermet: „Se începe prin cântecul coral, dacă
vrem intr-adevăr să deschidem porțile muzicii pentru
poporul nostru".
„a commence par le chant el le chant est la mcilleure.
iniliation â la musique. Cest pourquoi. si Fon veni que
notre population soit vraiment ouverte â la musique. ii
est necesaire (Fen commencer Fetude â. Fecale el par le
chant". *
(„Este necesar să începem studiul muzicii în școală, prin
cîntul coral).
Ideea lui Ansermet acoperă aceeași năzuință expri-
mată de marele nostru dascăl D. G. Kiriac:
„Soarta muzicii românești în școală se hotărăște'1.
0> calea urmată dc noi a descris alte traiectorii :
am scos temporar muzica din învuțămîntul mediu gene-
ral, iar cînd am repus-o din nou, i-am acordai un re-
gim drămuit cu parcimoniozitatea unui homeopat. Ca re-
zultat al acestei limitări putem afirma că tinerelul nos-
tru școlar de azi. în mod practic, nu mai ciulă.
Îmi stăruie în minte două momente din trecutul cul-
turii muzicale europene :
— I nțelcpciunca școlii lui Comenius. — umanist ceh
(1592—1051) care, acum trei secole și-a. îndreptat pri-
virea spre cele mai cutezătoare obiective înnoitoare, —
ne transmite cuvinte bine cumpănite și anume :
„Tînărul care nu cântă, și nu desenează, acela nu va
auzi și nu va vedea în viața luU.
— Străvechea și cea dintîia așezare de învățămînl ro-
mânesc — Școala de obște, înființată la Blaj în anul
1754, în edictul, său de întemeiere glăsuieșle astfel:
,.(... o școală unde) cetania, scrierea, socotirea și da-
tarea ‘ fără plată este".
Iată două fragmente din trecutul muzical care ne în-
deamnă la reflexiune...
In aceste împrejurări apare mai necesară ca aricind o
inițiere muzicală în școlile elementare și medii, bazată
pe lot ce are mai nobil tradiția noastră multiseculară:
folclorul nostru muzical.
29
Și, paralel cu însușirea limbii muzicale materne, se
recomanda inițierea tineretului in elementele culturii
muzicale europene care, asemenea studierii unei limbi
străine, deschide poarta spre cunoașterea sensurilor cul-
turii generale.
Și dacă pentru educația estetică a tineretului școlar
din învățământul elementar și mediu nu am făcut totul
ce sîntem datori să facem, tabloul inițierii artistice U
studențimii universitare suferă de lacune și mai serioase.
Centrele universitare încredințează, în general, educația
artistică, a studențimii unor persoane care, în lipsa de
orientare și cultură muzicală, țin tineretul universitar
la periferia artei, care se identifică, în majoritatea ca-
zărilor, cu muzica de estradă de cea mai dubioasă ca-
litate. sau reeditează un semănătorism vetust, desuet.
lată motivul pentru care înființarea unor lectorate
muzicale universitare, în cadrul facultăților umanistice
de be Ungă catedra de Istoria artelor, apare ca o formă
educativă necesară. Este singura formă organizatorică
care va putea asigura o inițiere artistică, științifică pla-
nificată înlocuind fenomenul trist și descurajant al ama-
torismului și diletantismului dubios. Lectoratele muzicale
vor putea constitui, în același timp, un prim nucleu în
cadrul universităților noastre, care, în perspectiva tim-
pului, vor putea deveni viitoarele catedre de muzicolo-
gie, formă de învățămînt muzical, încetățenită in toată
lumea cu cultură avansată.
Prin asemenea tipare și forme de educație artistică
am putea capta tineretul universitar pentru adevărata
artă; iar în locul muzicii de estradă i-am putea oferi
o inițiere științifică de cea mai bună calitate, paralel
cu muzica corală și instrumentală românească ; am putea
să-i conducem pînă-n acel prag înaintat unde se începe
lumea de madrigale neasemuit de frumoase ale lui Luca
Marenzio, Gesualdo, sau Claudio Monteverdi.
Perspective., la care dragostea noastră pentru tinere-
tul școlar și universitar ne obligă.
Sînt încredințat că Uniunea compozitorilor nu va în-
tîrzia să-și rostească cuvîntul în acest domeniu care des-
chide orizonturi noi pentru cultura noastră muzicală,
orizonturi ale căror confluențe conduc la un elevat dia-
log, la colocviul cu muzele.
THEODOR GRIGCRIU
1 «‘«h
Hlîllll' Miluit
MILIUW



Grea misiune. în împrejurări foarte grele.
Deși strămoșii noștri au cînlat cum s-au priceput și
au avut suflete de adevăr ați compozitori, muzica româ-
nească cultă n-a pornit la drum decît acum un veac.
In cîteva decenii, adică între cele două războaie mon-
diale, prima constelație de simfoniști se ridica pe fir-
mamentul culturii noastre. Luceafărul acestei constelații,
marele Enescu, dăltuia o operă în granit, ataca miezuri
ale problemelor de conștiință și le rezolva în acel chip
inimitabil al titanilor.
Epoca de după al doilea, război 'mondial a. fost apoi
lin urcuș neîntrerupt, un asalt continuu către mai bine,
mai frumos, mai artistic, mergînd pe filoanele pe care
literalmente le-au inventat primii noștri simfoniști.
O paralelă cu fenomenul literar, ar putea duce la con-
cluzia că epoca actiadă din muzica românească repro-
duce epoca epigonică post eminesciană. Noi respingem
această idee, nu pentru că ambițiile noastre sînt prea
mari pentru a îmbrăca hainele strimte ale epigonilor, ci
pentru că ceea ce preluăm de la înaintașii noștri e cu
precădere acea expresivitate specifică artei românești.
Mecanismele puse în mișcare de compozitorii noștri
sînt ale epocii de azi.
Nici nu se poate să fie altfel.
Mai mult, și condeele simfonișlilor de care vorbeam,
s-au îmbogățit cu noi rezonanțe, în contact cu avînlul
general.
Rădăcinile muzicii de azi sînt în muzica celor care
ne-au precedat, dar angajarea dc azi a compozitorului
este impregnată de destinul contemporaneității, ai cărei
martori sîntem.
Stimați colegi.
Adunarea noastră generală ne oferă prilej. să re-
memorăm împreună succesele dobîndite în u. >nii ani
de creația muzicală românească. Vom privi oi spre
viilor și — conjugînd inteligența tuturor — vom căuta
căile ce ne pot duce înainte.
Muzica, această mică parte din multitudinea preocu-
părilor omenești este, ca și poezia, piatra prețioasă în
care se află încrustate secretele armoniei, ale ordinci
universale, ale celor mai nobile gînduri și idealuri. Pe
fondul dramaticelor lupte sociale ale epocii pe care o
străbatem, glasul ei s-a estompat adesea, dar 'oamenii,
n-au îiitat-o nici o clipă. Au păstrat-o ca pe un talis-
man al cărui sens profund ne-a fost încredințat nouă,
pentru a-l duce mai departe.
Stimați colegi,
Am întreprins această scurtă delimitare istorică pentru
a lumina și mai bine afirmația, pe care am mai făcut-o
de altfel și în alte împrejurări, că ne găsim în prezent
în fața unui fenomen componistic românesc complex și
fără precedent în cultura noastră. Lucrul ar putea -fi)
demonstrat, de pildă, și statistic. Dar nu de cifre
vorba. Cifrele sînt prea reci și nu pot măsura stabili-
tatea, calitatea unei opere de artă.
Fenomenul acesta sc caracterizează printr-o vitalitate
acerbă, care atacă zone diverse ale universului sonor și
nu rămîne doar la suprafață, își asimilează și inventează
chiar tehnici, posedă deja o paletă lipologic-tcmpera-
mentală, care sc apropie de aceea a marilor culturi.
30
Observarea acestui fenomen, in plină desfășurare, cere
multă perspicacitate, un deosebit simț al culturii, o mare
grijă în îndrumarea lui.
Se cuvine să subliniem aici că socialismul este cel care
a trezit energiile creatoare de pe întreaga suprafață a
țării, el fiind garanția că nu se vor mai pierde nicio-
dată în noaptea tăcerii, glasurile artistice ale poporului
nostru.
Nu trebuie să fii neapărat critic ca să-ți dai seama
că faza infantilă a acestui fenomen se apropie de sfîrșit.
Ea s-a asemănat de multe ori, dacă vreți, cu aceea a
copilului într-un magazin de jucării; dorește să se
joace cu toate deodată, nu știe pentru care să opteze.
Faza a doua e faza discernerii, a elecțiunii.
Aici începe adolescența și maturitatea. Și odată cu
ele, avalanșa dificultăților.
Să nu simplificăm, stimați colegi, problemele. Să nu
ne arogăm drepturi de judecători infailibili, să nu ab-
solutizăm de pe poziții foarte subiective*, criteriul valorii.
In fond, toți dorim cu ardoare să aruncăm punți că-
tre public și tuturor ni se poate întîmpla să constatăm
că am căzut la un moment dat pradă unei speciali-
zări exagerate a propriei noastre tehnici muzicale.
Sînt întru totul de acord că există probabil o sumă
ele reacții fără mare viitor și citez la întîmplare de pildă
problema unei semiologii muzicale speciale pentru fie-
care piesă muzicală, întrebindu-mă dacă ea nu va duce
încet-încet la un dialog între surzi. Dar nu pot fi de
acord că compozitorii noștri nu meditează îndelung asu-
pra destinului 'muzicii contemporane, care se identifică,
la urma urmelor, cu propriul lor destin de artiști, cu
viața lor.
Din hățișul încîlcit al problemelor care apar în față
la acest moment nu poți ieși decît prin capacitatea ta
personală de a întări, de a înțelege, de a medita.
In acest sens, sînt profund optimist, pentru că am o
infinită încredere în puterea noastră de a gîndi ! Și nu
oricum. Poporul nostru știe să gîndească clar, serios,
adine.
Așa cum strămoșii noștri din Latium iubeau marmora
nu numai pentru soliditatea ei, ci și pentru culoarea ei
albă, și clară, înclinația noastră va merge sigur la lu-
crul solid și limpede.
Cînd obsesia mijloacelor de expresie e depășită. în-
cepe partea frumoasă a maturității, regîndirea sensului
major al artei (cum ar spune Geo Bogza), rostul nostru
ca artiști cetățeni.
Simpla contemplare a fenomenului de care am vor-
bit, e una. responsabilitatea față de el în anii care vin,
e alta.
Măiestria noastră organizatorică nu trebuie să-i stân-
jenească devenirea, orice frînă poate duce la o criză de
supra-producție, cu rezultate nefaste.
Ca fost membru al Comisiei simfonice, am văzut o
sumedenie de lucrări prezentate, despre care n-am mai
auzit apoi nimic. într-o zi am văzut un sertar plin cu
partituri neeîntate și mi-a venit, nu știu cum în minte
o strofă de Marin Sorescu:
Dansează suflete !
Deschide ușa bibliotecii și dansează
Printre atîția bărbați foarte înțelepți.
Care și-au lăsat capetele
Pe cîte o carte
Ca pe o tavă a Salomeii.
Probabil capelele care trudiseră la. partiturile respec-
tive așteaptă și acum să-și asculte lucrările.
Fără glumă, nu pot exista decît două supoziții: ori co-
misiile au devenit prea largi și atunci mediocritatea mu-
zicală circulă ne stingherită, prin țară, ori toate lucrările
sînt bune și demne de interes și atunci intrăm într-o
criză de supraproducție.
înclin către a doua alternativă, pentrucă mai sînt și
alte indicii.
Radio a început de pildă să închidă ochii la calitate,
pe sfîntul principiu al suficienței că : „mulți aud, puțini
cunosc".
Ce să mai spun de nivelul artistic la care sînt clntate
piesele noastre de unele orchestre simfonice ? Am auzit
cu toții.
Tiparul muzical nu poate ține pasul cu creația. Aici
însă aș vrea să remarc că principiile sănătoase ale ren-
tabilității, care se cer introduse în viața economică a
țării noastre, au fost aplicate cam nemilos în sectorul
muzical.
Și să nu uităm polifonia imitativă de voci pe cuvîn-
tul bisilabic, cu rezonanțe din greaca veche : „xe-rox,
xe-rox !“
E un deziderat legitim aici ; sistemele de multiplicat
se cer multiplicate.
Mai sînt o sumedenie dc aspecte ale impasurilor care
ne pîndesc, dar ele au mai fost amintite și de alții.
Aș vrea să închei cu. convingerea, că nu există pro-
blemă fără soluție și că anii care vin sînt ani frumoși,
plini de eroism.
Ce poate fi mai sublim, decît să fii unul dintre acei
care scriu istoria acestor ani ?
PASCAL BENTOIU
Toate hotărîrile care se iau în diversele comisii și or-
ganisme responsabile cu viața noastră muzicală, trec, sau
ar trebui să treacă, prin niște criterii de valoare. Dacă
asupra acestora ar exista nu unanimitate (lucru imposi-
bil de gîndit), dar măcar un consens rezonabil, multe
din dificultățile de parcurs ar fi de la sine înlăturate.
31
Dar un asemenea consens, departe de a exista efectiv,
pare să se îndepărteze tot mai mult. După unii muzică
hună e cea care ne înfățișează niște structuri noi, ^ne-.
maiîntîlnite, după alții e muzică bună cea care trezește
în noi emoții și sentimente, potrivit altora muzica ade-
vărată se recunoaște numai după adeziunea spontană a
publicului și în fine aflăm și părerea, că — dimpotrivă
o asemenea adeziune este semn sigur că respectiva
muzică- e puțin profundă, neinteresantă.
Aș dori să mă ocup aci — în limita timpului acor-
dat — de mecanismul gîndirii critice în general, fără a
adopta punctul de vedere strict al compozitorului, criti-
cului, interpretului sau ascultătorului. (Cu toții trecem prin
cel puțin 2—3 din ipostazele de mai sus, dacă nu ^ma',
prin toate, și ne dăm seama că- piuă la urmă se for-
mează niște criterii generale, ex primind poziția noastră
globală față de muzică).
Ceeace cer unei muzici (și vă rog să scuzați persoana
l-a; ea. nu este neapărat semnul subiectivismului, fiind
de mult admisă, în limbajul investigațiilor cu caracter
filosof celor mai generale și abstracte) — ceeace, deci
cer unei muzici este să nu mă lase indiferent, să mă
atragă o bună bucată de vreme — dacă nu toată viața.
—, să dureze în mine ca impresie concretă, li cer să
răspundă unor nevoi subiective, pe de o parte de exten-
sie spirituală în multiple planuri, iar pe de alta de con-
firmare a bazelor melc etice și estetice, li cer sa aibe
asemenea calități incit să constituie o nouă încăpere în
palatul meu interior, sau cel puțin să devină o mobilă
de preț într-una din încăperile, deja existente. Dacă nu
are aceste calități o resping, n-am nevoie de ea. Aici se
despică în planul estetic bunul de rău, frumosul de urît,
utilul de inutil. Aici poale interveni la un moment dat
fenomenul saturație.
Evident, șansele mele de a emile o părere justă sînt
cu atît mai mari cu cil: sînt mai antrenat, mai infor^
mat, mai complex spiritualicește, dar chiar în aceste con-
diții pol cîteodată să mă înșel. Deaceea, în afara cazu-
rilor foarte simple, evidente, judecata definitivă n-o
poale face dintr-odatu un singur om, ci e nevoie de
mai multe audiții, de mai multe minți, cîteodată și '.de
mult timp, pentru a stabili niște adevăruri în cîmpul
estetic. Determinantă însă rămine numai și numai ca-
pacitatea operei de a stîrni reacții psihice intense, de
a angrena zone cît 'mai vaste (de personalității umane,
de a produce — cu alte cuvinte — impresii puternice,
susținute în timp, diferențiate și concrete. Dacă un fapt
muzical nu are altceva să-mi ofere decît o dispoziție
mai mult sau mai puțin neobișnuită a sunetelor, atunci
după o primă audiție nu mai am ce face cu el. Daca
îmi propune doar un inventar de sentimente mimate sau
schematic exprimate, atunci regret pînă și limpid pier-
dut cu prima audiție. .Nu există compozitor care să nu
vrea să transmită ceva, să comunice ceva, să im-
presioneze. Afirmațiile contrare sînt, conștient sau
inconștient, minciuni. Există însă din nenorocire
cîteodată o dorință oarbă de afirmare cu orice preț,
care pare a fi direct proporțională cu lipsa de substanță
a lucrărilor. Poate că nu strică să ne reamintim că de
cele mai multe ori valoarea reală a ales haina modes-
tiei, iar mediocritatea pe aceea a insinuării, sau, la ne-
voie, chiar a agresivității.
Cînd deci va avea spiritul critic posibilitatea să de-
tecteze adevărul artistic ? Numai atunci cînd se va fi
clarificat definitiv ideea că oricărei realități în obiect
trebuie să-i corespundă o mutație în subiect, că fiecare
element al operei trebuie să provoace un răspuns adec-
vat în universul psihic al ascultătorului, că nu sînt po-
sibile suprafețe neutre, sunete fără adresă, șocuri fără
identitate. Este fără îndoială foarte greu să traduci în
cuvinte calitatea originală a unei substanțe muzicale.
Este foarte greu, dar nu imposibil: dovada o avem în
toată literatura pe marginea muzicii autorilor din tre-
cut. Desigur, mult mai ușor e să descrii fenomenul so-
nor ca atare. Mai toate discuțiile despre muzica ulti-
melor două decenii se duc la etajul faptelor, al parti-
cularităților de construcție, al datelor tehnice. Descrieri
se acumulează peste descrieri, urmărind o produc l-ie în
continuă și, aș spune, maladivă diversificare. Pe celă-
lalt taler al balanței unei judecăți adevărate si com-
plexe. la capitolul conținut, se pune prea puțin, sau se
pun platitudini. Efortul critic se cuvine a fi echilibrat.
Cînd spun acestea mă gîndesc evident la criticul propriu
zis, dar mai mult încă la compozitor. Compozitorul arc,
primul, datoria să-și limpezească noțiunile despre fru-
mos și urît, despre originalitate, despre substanță, despre
funcția socială și estetică a artei sale. El — primul —
trebuie să se îngrijească a fi mai întîi un bun receptor
de muzică, pentru a putea deveni un emițător. El —
primul	— trebuie să priceapă	că din	umplerea	[unoț
scheme	academice, învățate în	școală,	nu poate	naște
muzica,	așa cum din colorarea	unor desene în caietele
pentru	copii nu naște pictura.	Și tot	el trebuie	să-și
dea seama că cele mai ingenioase dispozitive sonore pot
avea, un efect sau pot să nu-l aibe. Simpla existență nu
este probantă în artă. Personal, refuz să accept că o
lucrare se justifică numai pentru că niște legi mai
mult sau mai puțin abile, pe care autorul singur și le-a
propus, sînt traduse cu dezinvoltură în sunete. Sînt con-
vins că în efortul necontenit și unilateral pentru elabo-
rarea unor structuri originale, compozitorul poate ajunge
încet-incet să piardă din vedere că orice structură 'ap
trebui să servească de fapt unei comunicări. Mai cu
seamă cînd ești tinăr și toată lumea în jurul tău vorbește
un anumit limbaj, ți-l însușești fără a gîndi prea mult.
Dacă însă acel limbaj (mă refer la cel din critica și
muzicologia actuală de pretutindeni) s-a înțelenit într-o
dcscriptologie fără ieșire, a abandonat echilibrul sănătos
al studierii cauzei și efectului, ce poate pricepe din rea-
litate un om care acuma se fonnează ? Nu cumva i se
va părea lumea muzicii o lume a jocurilor sonore gra-
tuite, a problemelor amuzante, a șaradelor și rebusuri-
lor și eventual a hazardului pur la care atîtea persona-
lități lipsite de personalitate ne invită 7 Publicul judecă
sumar, instinctiv, și	judecă	— pînă	in cele din urmă —
sănătos.	Profesionistul însă	poate fi	uneori furat de idei
false tocmai din cauza doxei sale. Crezindu-se imun, va
fi mai	receptiv la	eroare	— într-un sens, sau intr-al-
tul —	decît omul	simplu	care se	ghidează doar după
bunul simț.
Mi se pare că a sosit timpul să abordăm cu curaj linele,
întrebări fundamentale, dacă dorim ca măcar o parte
din publicul muzicii simfonice și de cameră să r amină
fidel, să nu fugă spre muzica ușoară sau 'spre arheolo-
gia muzicală. Întrebări puse și răspunse cinstit, cu do-
rința de a ne lumina, nu dc a. fundamenta logic jude-
căți preexistente. E vorba în fapt de a remonta cu
32
ciori o Incintă destul de abruptă pentru a ieși din zona
neinteresanlă unde a este egal cu b, este egal cu c, este
egal cu indiferent ce; zona de lasitudine și abandon în
care faptul guvernează pe artist și nu artistul comandă
faptelor.
Cred cit ultimii ani au dovedit clar existența unui
mare număr de talente remarcabile în muzica româ-
nească. Această bogăție ne impune o selecție tot mai
riguroasă, pentrucă numai astfel vom putea angaja lupta
pe terenul adecvat : cel al calității. Nu mai sîntem de
mult la faza „Scrieți, băieți, scrieți!“ — Compoziția
românească, de la George Enescu încoace, și-a cîșligat
pe drept galoanele europene și tocmai acest lucru face
necesară elaborarea unor filtre critice mai exigente, mai
neînduplecate. Fără o limpezire a ideilor generale care
conduc gîndirea noastră despre muzică, creația noastră
va continua un efort admirabil, dar în oarecare măsură
anarhic, iar factorii chemați să decidă asupra soartei
acestei creații vor fi în mare dificultate* de a lua mă-
surile cele mai utile pentru progresul și difuzarea ei.
Am cerut întotdeauna o difuzare mai intensă, mai in-
teligentă, mai promptă. N-am înțeles prin aceasta difu-
zare a orice. Cred că numai un procent relativ mic din
lucrările care se scriu sînt intr-adevăr valoroase, dar
în descumpănirea critică ce ne-a cuprins nu ne mai dă?n
seama prea bine de acest lucru. Comisia dc muzică sim-
fonică și de cameră a Uniunii Compozitorilor, de exem-
plu, a promovat aproximativ 95°/q- din tot ce i s-a pre-
zentat. Procentul mi se pare exagerat și un asemenea-
fel de a judeca nu poate produce decît încurcături pe
mai departe în defavoarea lucrărilor intr-adevăr bune.
(Reamintesc că am funcționat și cu ă ani în .această
comisie) : Cauzele unei atari stări dc lucruri sînt multe;
ele nu pot fi analizate aici în detaliu. Doresc viitoarei
comisii, dacă va mai fi vreuna, să aibe spirit critic mai
ascuțit, spre binele muzicii românești, după cum doresc
tuturor comisiilor un rol efectiv în viața noastră mu-
zicală, o exigență sporită și criterii mai clare, pentru
a scăpa de . unele aspecte arbitrare ale deciziilor lor.
în concluzie aș vrea să subliniez că rostul principal
al acestei luări de cuvînt a fost de a arăta necesitatea
imperioasă a unui examen lucid al noțiunilor de bază
cu care operăm, a unui efort critic mai susținut și maî
luminat, la toate nivelele: compoziție, critică și muzi-
cologie, interpretare — pentru că numai în acest fel se
poate ajunge la educarea adevărată a publicului, la
creșterea numărului de ascultători, la condiții propice
pentru o difuzare de anvergură. Lenea intelectuală nu
e bună la nimic: rezultatele nefaste se pot observa
ora aceasta în producerea, admiterea, promovarea și lău-
darea a două categorii de lucrări slabe: — unele care
vădesc credința, autorilor în dogmele componistice ale
unei tradiții prost înțelese, golite de orice viață, cre-t
dință fanatică, mai puternică decît a mahomedanilor în
Alah, iar altele care demonstrează un conformism in-
telectual îngrijorător, mereu la pindă pentru a nu scăpa
ultimul tren plecat din gara muzicii experimentale. So-
cot că adevărul se află la mijloc sau mai bine zis dea-
supra, mult deasupra acestor două atitudini comode și
conformiste, în zona elevată a efortului de gîndirc și
imaginație autentic, unde artistul stă față în față cu
sine însuși și-și cucerește, cu trudă, sînge și lacrimi, cer-
titudinile interioare.
LAURENȚIU PROFETA
Este desigur greu a mai aduce contribuții noi după
un Raport atît de vast, după două zile de cuvîntări
substanțiale și diverse și mai ales după intensa dezba-
tere din presă — căci trebuie să recunoaștem că dc
astă dată presa a publicat zeci de articole interesante
care au constituit un. impetuos preludiu al acestei adu-
nări. Rămîne de văzul dacă după acest preludiu nu va
urma pînă la viitoarea Adunare Generală o pauză ge-
nerală, ca. să ne exprimăm în termeni muzicali.
Dior el Cosma a vorbit de oceanul furtunos. Diferite
curente iscă mereu alte furtuni și uraganuri. Una din
ideile pe care le-am susținut în presă și o voi susține
și aci este aceea că pe acest ocean furtunos al muzicii
de azi. școala noastră muzicală — spre deosebire de
alte școli și curente — a știut să nu-și piardă busola.
Noi am știut să evităm atît eșuarea în ghețurile unui
hipercerebrcdism arid cît și eșuarea în mlaștinile călduțe
și pline de miasme ale primitivismului muzical
Echilibrul pe care l-am obținut și pe care cred că
trebuie să-l perfecționăm nu exclude ci include și unele
căutări hazardate, unele tatonări într-o direcție sau alta.
Ceea ce mi se pare important este însă depășirea unor
lai se probleme și mai ales a unor false dileme, Tra-
diția nu .este un tot închis într-un sac bine legat, iar
ceea ce numim noul în muzică nu este nici el ceva,
izolat, bine legat în alt sac. Dacă vom gîndi astfel
lucrurile dilemele false de care vorbeam vor lua aspecte
asemănătoare cu cea din fabule în care unul din pre-
mâze se numește Buridan. Cred că trebuie să depășim
înțelegerea rigidă, partizană, de clan, care izolează la
un pol tradiția și la celălalt inovația. Exclusivismul nu
se justifică în nici un chip nici măcar atunci cînd in-
vocă ca argument unitatea stilistică.
Această depășire a falselor probleme nu ne-o poate
oferi decît o înțelegere dialectică și materialistă a fe-
nomenului muzical contemporan, capabilă a realiza a
sinteză între perechile ce par a fi în divorț ireconci-
liabil.
Tradiție — inovație
Rigoare — inspirație
Muzică — public
Artă — experiment etc.
Eu ^red că greșesc deopotrivă alit acei care privesc
în jur cu dispreț valorile muzicii noi cît și aceia rare
privesc înapoi cu mînie la marele trecut al muzicii.
33
Cred că îndemnul ac/indității este acela de a privi,
cu respect și în jur și înapoi și mai ales înainte. Nu-
mai aceasta poate fi atitudinea constructivă pe care ne-o
impune însăși societatea noastră constructivă.
Desigur este ușor de spus că trebuie să-ți găsești un
echilibru, că nu e vorba de un echilibru standard, că.
fiecare trebuie să-și găsească propria sinteză asimilîud
creator diversele sugestii ale moștenirii și ale actuali-
tății, că acest echilibru nu reprezintă o comodă cale de
mijloc, ci o superioară sinteză spirituală. Dar, dincolo
de aceste lucrări care s-ar putea spune că țin de „bu-
cătăria noastră* proprie — în ultimă instanță problema
cheie ramine valoarea operei — ca realitate unică, fi-
nită, desprinsă de orice sistem, dc orice curent și chiar
de autorul ei.
Nu cred că aș putea să exprim mai bine decît a
făcut-o aci Pascal Bentoiu marca și dificila problemă
a criteriilor de apreciere a. valorii în muzica de azi.
Aș vrea numai să adaug la cele spuse de el un lucru :
Criteriul de valoare în artă nu e o entitate, o măsură
ci o rezultantă. O rezultantă a unui dialog care trebuie
dus de oamenii dc artă cu răbdare și perseverență și
mai ales cu decență și colegialitate. Au existat acum
cîțiva ani în presă unele tendințe de a discuta cu bîta.
Era o imitație a metodei arogante și agresive a unora
din reprezentanții unor curente inovatoare din alte țări.
Acei dintre noi ce nu primiseră de mici Instrucția
necesară de a minui bîta în locul condeiului — în fața
unor atare argumente au preferat să tacă.
Astăzi cred că climatul este propice dialogului sincer
deschis și colegial de care au vorbit aci mulți colegi.
Pentru mine muzica este o artă a vieții interioare a
omului, a. trăirilor sale afective și am convingerea că
melodia este elementul ei primordial.
Mă grăbesc să adaug că această concepție nu este
unica posibilă și ar fi absurd săi nu recunosc succesele
obținute și de alte orientări. Dialogul pe care îl propun
nu e desigur un lucru ușor: Nu întotdeauna argumen-
tele unora dintre compozitori corespund întru totul crea-
ției lor. Sc întîmplă ca în numele melodiei să vorbească
compozitori care nu sînt nicidecum adevărați melodișli.
Tot așa cum se întîmplă ca unii compozitori să sus-
țină teoretic că investighează zone de superioară gîn-
dire filozofică, speculînd categoriile timpului și spațiu-
lui — iar în realitate lucrările lor să nu fie altceva
decît studii de culoare timbrală orchestrală.
In climatul de stimulare a activității creatoare care
există în țara noastră și care se datorește în primul
rînd politicii partidului nostru, orientarea, creației, re-
zolvarea problemelor dificile și complexe ale artei re-
vine înșiși oamenilor dc artă, conștienti dc răspunderea
socială.
Sînt mai mult dc 15 ani de cînd s-a pus capăt unor
practici de așa-zisă îndrumare prin metode administra-
tive, 'prin rezoluții și încriminări. Cu atît mai mult sc
impune ca /noi înșine în dezbateri colegiale de înaltă
principialitate să căutăm soluțiile, criteriile, punctele 'de
orientare. Aș vrea să conving prin convingerea pe care
o am, că dincolo dc unele deosebiri dc opinii, aspectul
dominant al muzicii noastre este acela al dezvoltării
grăitoare, echilibrate, pe făgașul tinei arte adine anco-
rate în valorile umanismului, slujind, cu simț dc răs-
pundere, opera dc construcție socialistă.
Desigur că avem încă multe de făcut pentru a cores-
punde pe deplin exigențelor publicului larg. Este păcat
că tocmai unele genuri de largă accesibilitate, care ar
trebui să constituie punți de legătură între muzica ușoară
și cea de factură complexă, tocmai la aceste genuri care
au o mare importanță nu numai artistică dar și edu-
cativă se constată rămîneri în urmă. Dar despre acest
lucru s-a mai vorbit, eu însumi am scris în repetate
rînduri și n-aș vrea să .mă repet.	x
în încheiere cîteva cuvinte despre contextul mondial al
vieții artistice actuale. Ne este binecunoscută mișcarea
de protest a unor largi pături sociale din țările capita-
liste cele mai avansate din punct de vedere industrial
împotriva a ceea ce se numește civilizație de consum —
împotriva unei tehnocrații care tinde să strivească per-
sonalitatea, tinde să robotizeze ființa umană.
într-o societate supermecanizată în secolul științei și
tehnicii, muzicii îi revine după părerea mea un rol
imens : acela de a compensa suprasolicitarea intelectuală
a omului — oferindu-i posibilitatea unor intense trăiri —
pe planul lirismului și al frumosului. Căci orice s-ar
spune și pentru Cosmonauți important este și va rămîne
'TRANDAFIRUL, vorba lui Becaud.
O serie de evenimente recente din arena vieții mu-
zicale internaționale par a ne indica că a venit timpul
pentru crearea unei noi avangarde : avangarda rațiunii,
avangarda bunului simț, a echilibrului matur.
în acest nou val al renașterii unui nou umanism che-
mat să sintetizeze aproape un secol, de căutări crea-
toare, sînt convins că școala noastră muzicală, va \ivea,
un cuvînt greu de spus — cuvîntul unei arte înaintate,
ferm situate pe pozițiile marxism-lcninismului, slujind
poporului său și implicit umanității întregi.
ANATOL VIERU
Acum, spre sfîrșitul discuțiilor, nu am intenția de a
rosti o cuvîntare rotundă și unitară. Mă voi mărgini a
vorbi fragmentar despre cîteva chestiuni care, mai ab-
stracte sau mai concrete, sc împletesc inevitabil între ele.
Prima, privește însăși arta muzicală. Se pare că acuitatea
unor discuții în contradictoriu s-a atenuat. Evident, au
rămas păreri și gusturi ireconciliabile. Dar faptul cel mai
34
'important șî cîștigul acestor ani consta în aceea, ca
toate curentele au libertatea de a se manifesta, datorită
liniei politice înțelepte a Partidului Comunist Român.
Compozitorii au învățat în bună măsuță să trăiască și
să lucreze unii alături de alții, nu distrugîndu-se sau,
persecutîndu-se, ci emulîndu-se reciproc. Această autoe-
ducație nu este desăvîrșilă și chiar discuțiile au arătat
manifestări de intoleranță și exclusivism în care, cu pa-
loșul vorbei, se încearcă dărîmarea unor lucrări care
stau în picioare sau care cel puțin au dreptul la viață.
Asemenea încercări, pe lîngă că sînt inutile, devin hila-
re, indiferent de acela care le face.
în centrul existenței noastre obștești să punem lot mai
mult cultul muzicii, cultul muncii muzicale. Să ne învă-
țăm a judeca lucrările nu după direcția lor estetică,
adică după stilul lor, ci după conținutul lor și după
gradul de realizare, în stilul lor. Să învățăm a nu da
lecții altora în Uniunea Compozitorilor. Mai degrabă să
învățăm a învăța în permanență. Și aceasta la orice vîrstă.
Este o mare calitate, o mare probă de vitalitate a-ți
păstra calitatea de elev pînă la adinei bătrîneți. Nu este
nici o fală a fi consecvent prin înțepenire. Ne gîndim
totdeauna, noi muzicienii, cu profundă venerație, la bă-
trînul Haydn care a primit la 70 de ani injlucnța ado-
lescentului Mozart. Nimeni nu ne obligă să adoptăm,
oportunist, stiluri noi, dar este bine în continuare sa
învățăm a respecta munca și strădaniile colegilor mai în
vîrstă și mai tineri. Și cred că 6 bună manifestare
cultului muncii artistice muzicale ar ți alegerea m
comitet nu numai a celor mai activi din punct de ve-
dere muzical, compozitori și muzicologi, ci alegerea unor
colegi cu vederi largi, larg deschise spre creația co-
legilor lor.
Eu îmi exprim părerea că există o continuitate în
evoluția muzicii românești. Mult din ceea ce pare ja
început anarhist, se dovedește pînă la urmă (evident)
nu total, dar mult) a fi organic integrat în tradiție.
O cronică muzicală din anul 1914 semnată de Andrei
Rimski-Korsakov, fiul compozitorului și declarat păstră-
tor al tradiției, făcea praf lucrările unui debutant ta-
lentat. Erau încriminate două piese care aveau să ră-
mînă peste decenii, dacă nu peste veacuri : Petrușka și
„Le sacre du printcmpsA Astăzi se vede cine a :avut
dtcplate ; acela, care părea să apere tradiția, conserva-
toare dorea să o încremenească — cel care părea a o
sparge, îi clădea un nou viilor.
Peste diversitatea de stiluri dc astăzi, există o mare
unitate, chiar dacă ea nu este vizibilă imediat cu
ochii liberi. Cînd te urci la Piatra. Arsa, vezi Caraima-
nul și Vîrful cu Dor și ai impresia unei diversități în
care au dispărut Bucegii. Ei bine, n-ai decît să le ri-
dici puțin mai sus și vei vedea că aceștia sînt nu nu-
mai Bucegii dar și Car pății.
Manifestările colective ale compozitorilor români în
țară și în străinătate sînt marcate dc un profil propriu
ce nu întîrzie a Ji remarcat în același timp ca româ-
nesc și ca general-contemporan.
Aici modulez spre o chestiune mai concretă. E vorba
de crearea unui festival dc muzică contemporană în
România, care să aibă ca prim obiectiv propaganda in-
ternaționala a muzicii contemporane românești, chiar la
noi acasă. Acest festival ar fi nu numai c. rampă de lan-
sare a muzicii noastre, dar în același timp o expoziție
muzicală care ne va defini, va demonstra mai bine
loialitatea și profilul compoziției contemporane româ-
nești.
Această propunere s-a făcut mai de mult, dar nu nu-
mai că nu am primit un răspuns pozitiv, ea n-a primit
nici măcar unul negativ, aș spune că n-a primit nu-
măr de înregistrare. N-ar ți cazul ca. prin ăotărîrea Adu-
nării generale, să primească acest număr de înregistrare,
să primească aprobare și susținere această propunere
care a găsit mul ți aderenți, care este atît de actuală 7
Pentru că cred, eu, că chiar dacă nu Uniunea compozite-
lor va realiza singură acest festival, inițiativa și partea
principală trebuie să pornească de la noi.
Aici aș face o nouă modulație, pentru a vorbi despre
eficiență, la care s-a referit și tov. Pop pentru Radio-
dif uzine. Astăzi se vorbește mult despre eficiență.
Noul statut are ca scop a mări eficiența conducerii uni-
unii. Vom vedea dacă va fi astfel, căci dorim cu toții
să fie așa. Dar dacă este vorba ele eficiență, atunci
vieau să vorbesc despre eficiența unei discuții despre efi-
ciență. Nu mai vreau să vorbesc de toate, xerox-urile,
premiile, legăturile cu străinătatea, în care am îmbătrînit
crezind și n-au fost încă rezolvate, dar mcau să cer ca
pi opunerile care se fac de membrii uniunii pe viitor să fie
onorate măcar cu discutarea, măcar cu respingerea lor. nu
cu ignorarea lor de facto. Ar fi fost cazul, poate, să dis-
cutăm acum de ce nu s-au realizat ilîlea deziderate în-
scrise dacă nu în statut, cel puțin de mult în planurile
noastre. Ceea ce se scrie in statut sînt lucruri ac mult
pe ordinea noastră de zi. Dar discuțiile noastre se apropie
de sfîrșit și nu mai are rost s-o facem.
Ne rămine să urăm din toată inima viitoarei condu
ceri o administrare fertilă, înțeleaptă, deschisă larg spre
muzică, eficientă, pentru a o putea aplauda fără re-
zerve la viitoarea Adunare generală.
TIBERIU OLAH
Cred că problema creației se pune și s-a pus întot-
deauna în felul următor: un artist trebuie să aibă con-
tact cu lumea înconjurătoare, cu cea de lîngă el în
primul rînd și cu lumea cea mare, prin forța mesajului
pe care îl transmite.
Un creator deci trebuie să fie obsedat de necesitatea
transmiterii ideilor sale, dc necesitatea comunicării cu
35
oamenii. De aceea in centrul preocupărilor lui trebuie
să stea în primul rînd găsirea căilor de contact cu
toate păturile din jurul lui.
Artiștii mari din trecut au dovedit întotdeauna o pre-
ocupare permanentă In vederea găsirii treptelor de ac-
cesibilitate cu toate categoriile dc iubitori de artă. Bach,
pe Ungă complexele sale fugi și lucrări contrapunctice,
a scris lucrări pentru aproape toate gradele de cultură,
pentru copii, amatori, profesioniști sau virtuoși. Beet-
hoven. la fel, pe Ungă complexele sale cvartete a scris
și lucrări de accesibilitate nemijlocită. Enescu și-a găsit
timp ca pe Ungă capodopera sa monumentală „Oedip“
să scrie o suită fermecătoare pentru vioară sau mai
tîrziu să scrie și o uvertură de concert pe Ungă simfo-
nia de cameră mult mai puțin directă.
Einstein a găsit formulările cele mai accesibile despre
teoria foarte complicată a relativității, într-o carte adre-
sată nespecialiștilor. Această carte poate fi înțeleasă, de
orice om care are o cultură generală, — și să reținem
că avem de aface cu știință și nu cu artă.
Orice idee mare, oricît dc completă ar fi, trebuie să
aibă o poartă prin care să găsească căi de comunicare
cu. oamenii. Aceste căi pot fi mai greu de parcurs sau
mai ușor accesibile, pot cere deci mai mult sau mai
puțin efort intelectual pentru parcurgerea lor, — dar
sînt căi spre oameni și pentru oameni. în construcția
acestor căi spre semenii tăi văd cea mai frumoasă me-
nire a artistului creator. Ele pol fi căi ferate, căi ae-
rienc^sau rachete intercontinentale, dar toate trebuie să
pornească dintr-un teren solid și să se înapoieze la lo-
cul din care au plecat. Altfel ești luat de vînturi și va-
luri, ești o jucărie aruncată, un pom sau copac des-
rădăcinat.
'J rebuic să remarc deci și să accentuez că atunci cînd
noi punem problema unui limbaj universal valabil, sîn-
tem conșticnți de următoarele:
1/ că numai o muzică ce pornește de la Realitățile
românești poale să dobînd cască valabilitate sub orice
aspect;
2/ prin idei care se ridică, sau țin cont de nivelul
evoluției actuale a muzicii și prin aceasta aduc \ceva
original, specific in. configurația actuală a artei sonore.
Ceea ce ar fi caracteristic la noi în momentul de față
s-ar putea numi prospețimea și vitalitatea ideilor com-
ponistice. în. cultura occidentală — chiar cu existența
unor mari personalități — se poate constata din punct
de vedere componistic o dcvilulizare. lucru constatat nu
numai de mine dar și de ulii colegi dc ai mei cu
ocazia unor prezențe de ale noastre la diferite manifes-
tări muzicale de peste hotare.
Ceea ce atrage atenția stăruitor în muzica noastră este
tocmai această prospețime și vitalitate ce rezultă în fond
din redescoperirea, și reactualizarea unor idei muzicale
milenare, necunoscute încă în cultura europeană. Nu
este vorba numai de valorificarea propriu-zisă a intona-
țiilor folclorice, idee dc altfel permanent valabilă ci și
de noi concepții despre timp — deci ritm muzical —
culoare, polifonie derivată din heterofonie etc.
7 oale acestea — accentuez — izvorăsc dintr-o gin-
dire specifică, care a ajuns la soluții personale ceea ce
înseamnă că a sosit timpul ca și România să-și spună
cuvîntul în domeniul muzicii, să-și ocupe locul meritat
în configurația actuală. $i atunci cînd se afirmă de
către unii muzicieni din străinătate că muzica actuală
românească ieste poate mai interesantă decît cea \din
Eranța, Italia. Anglia, URSS sau Polonia — care nu
lipsește de la nici o manifestare internațională — această
afirmație înseamnă că se aduce un omagiu și Partidu-
lui Comunist Român a cărui politică proprie, creatoare
și profund internaționalistă concordă cu aspirațiile crea-
torilor și cu glasul propriu și original al artei, al mu-
zicii românești.
O țară mică poate deveni mare prin cultura și arta
sa. în momentul de față se poate vorbi fără echivoc
de un interes din străinătate — prin care se înțeleg,
țări socialiste și capitaliste — față de muzica româ-
nească și nu invers. Dovadă, stilul și tonul cu care se
discută muzica noastră. De aceea este necesară nu nu-
mai participarea noastră la manifestările internaționale ci
și organizarea la noi a unor manifestări muzicale, festi-
valuri interne cu caracter național sau internațional. Nu
poți avea pretenția dc a participa pe plan extern fără
să revanșezi aceste participări pe plan intern. Ar fi pro-
paganda cea mai eficientă, pentru că soarta muzicii ro-
mânești pe plan internațional depinde de noi, aduce un
prestigiu în plus. Asemenea manifestări ar atrage aten-
ția publicului larg mai mult asupra valorilor existente
(nu prea cunosc publicații de marc tiraj care să se
ocupe — nici măcar sporadic — de popularizarea com-
pozitorilor). O singură publicație lunară nu poate ține
ritmul vieții muzicale. Aceste festivaluri ar atrage deci
atenția muzicienilor din alte țări în mod permanent.
De ce să se organizeze festivaluri numai în Polonia,
Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia și Bulgaria ? Mi se
pare că muzica românească, din punct de vedere juri-
dic este într-un fel in postură dc cenușăreasă. Poate
exista undeva, după o părere pur subiectivă, și o ten-
dință de subevaluare a școlii noastre componistice față
dc artele interpretative sau față de celelalte domenii de
creație. Este adevărat că nouă nu ne plac manifestă-
rile, scandalurile iar tinerii cei mai valoroși sînt serioși,
se ocupă de perfecționarea lor profesională, pentru că
compoziția e o meserie foarte grea și nu se poate în-
văța prin cîrciumi.
Poate deci că școlii noastre de corn poziție muzicală
nu i se acordă importanța valorică pe care o merită.
Ca exemplu, se consideră ca normal și pozitiv prezența
unor tineri interpreți la competițiile internaționale, tur-
neele interpretilor prin impresari, expozițiile artiștilor
plastici cu vînzări de tablouri ele., dar se minimalizează
prezențele din domeniul componistic, exceplînd mani-
lestările recente dedicate Adunării, sau se neglijează
și se evită discuțiile bine documentate, organizate, tce
se referă la reintrarea normală, la nivelul de prezența
cel puțin al celorlalte țări socialiste în circuitul inter-
național muzical.
Vrînd nevrînd deci, ajungi la următoarea concluzie:
Un. cîntăreț mediocru care chinuie într-o italiană slil-
cită o arie din Rigoletto este privilegiat — prin regi-
mul preferențial ce i se acordă — față de un compozi-
tor de talent care reprezintă o mult mai mare valoare
pentru muzica românească prin aportul și nivelul lucră-
rilor lui.
Să se lărgească editarea de propagandă comercială a
muzicii. Poale această latură a problemei ar trebui să
constituie problema numărul 1 a viitorului comitet de
conducere.
De aceea cred că lucrul cel mai important în mo-
mentul dc față ar fi ca libertatea de care dispunem, de
creație, gîndire, expresie și mai ales cea de acțiune, să
36
fie folosită pentru binele muzicii românești, pentru ideile
de progres, pentru o acțiune intr-un front comun mai
strîns.
Referindu-mă la ideile dc progres mă gindcsc la ur-
mătoarele : în istorie, în politică, la fel și in artă,
ideile noi, fertile, au fost întotdeauna în slujba progre-
sului, în slujba umanismului iar ideile retrograde în
slujba reacțiunii sau a stagnării. Deci suspectă e întot-
deauna forma veche, anchilozată și nu cea nouă. Con-
sultați istoria și chiar evenimentele de azi : ideile re-
trograde au fost și sînt agresive. Ideea progresistă este
întotdeauna întruchipată în lupta, pentru demnitatea
umană și numai acele idei noi sînt valabile care res-
pectă aceste imperative.
Iar dacă în artă unele idei noi se transformă în modă,
pentru această stare dc lucruri nu pot fi atacați în nici
un caz inventatorii ei, inițiatorii ci, ci eventual epigo-
nii. Adevărul cel mai important de reținut ar fi ur-
mătorul: orice idee mare și nobilă poate fi diformată,
dar nici o idee retrogradă, nicăieri $i niciodată nu se
poate transforma în contrariul ei, adică intr-una uma-
nistă, pro greșită.
Avem .cu toții aceleași idealuri, aceleași năzuințe și
să fim atenți pentru a. evita tonul iritant, jignitor, ten-
dința de a cataloga, compozitorii — în sens invers, —
în avangardiști și tradiționaliști. Relația de tradiție —
inovație fiind, complexă, eu personal sînt împotriva no-
țiunii de ..avangardist" și în muzică recunosc numai
denumirea de talent sau de .anti-talenl (afirm, am afir-
mat și ^voi afirma acest lucru întotdeauna).
Cred totodată că în cazul în. care ar exista .mai multe
publicații de specialitate săptămînale, nu una ci tel
puțin două, reprezentarea diferitelor păreri ar fi :mai
largă iar confruntarea ideilor mai promptă, prin reac-
ția rapidă și imediată	(din	acest	motiv ar fi	\mai puțin,
iritantă și exprimarea	unei	idei	subiectiviste,	răspunsu-
rile la acestea fiind,	mult	mai	expeditive,	apropiate).
Dar înainte de toate trebuie să [im noi între noi co-
legi adevărați și să ne respectăm reciproc mai ales în
acest domeniu foarte	delicat unde personalitatea fie-
căruia trebuie respectată. dori în concluzie să în-
chei cu antica zicală: „Scapă-mă doamne de prieteni j
căi de dușmani mă apăr cu singur*. Cel puțin .în rela-
țiile noastre profesionale, să nu mai fie dc loc aplica-
bilă în viitor.
WILHELM BERGER
Muzica este o artă care își afirmă, ciștigă și păs-
trează zi de zi locul ei în conștiința oamenilor. In com-
plexitatea. ramificațiilor ei actuale, cuprinse de genuri
hotărît diferite care revendică toate și cu temei dreptul
de a fi, muzica s-a dezvoltat în societatea contemporană
la proporțiile unui univers, imens prin multitudinea fe-
nomenelor componente, aproape dc necuprins integral
prin varietatea problematicii și diversitatea coordonate-
lor de ordin estetic și componistic.
Fapt este că tot ceea ce gîndim, elaboram și finisăm
pe tărîmul freației muzicale, se raportează într-un fel
sau altul față de trecutul și prezentul acestei arte, -în
înțelesul ci național și universal. La acest dialog cu
tradiția — de loc ușor — se mai adaugă dialogul ex-
trem dc dificil dar vital necesar cu publicul nostru, care
trebuie atras — tot prin noi — spre marile comori ale
muzicii, vechi și noi. Numai cînd luăm seamă de această
realitate, știm cît dc grea și plină dc răspundere este
profesiunea dc compozitor, dc muzicolog, dc educator al
marelui public.
Este firesc ca Adunarea generală a compozitorilor și
muzicologilor să-și concentreze atenția asupra proble-
melor majore ce stau în fața noastră — probleme oglin-
dite în raportul general —. să preconizeze soluții pen-
tru a face ca realizările obținute în ultimii ani .să-și'
afle continuări tot mai importante pe linia ascendentă
a muzicii românești.
Socot că este bine să abordez aici un subiect care,
prin natura, lui, ne preocupă- pe toți, deopotrivă, pe
compozitori și muzicologi. Relația dintre teorie și prac-
tică, atît pe făgașul creației cît și pe cel al analizei,
solicită, mai mult decît oricîml un interes deosebit, de-
oarece ea este cauza multor fenomene subtile și totodată
cauza, multor neînțelegeri ce sc reflectă în interpretarea
și aprecierea muzicii noastre.
Este știut că în timpurile din urmă, cu foarte rare
excepții, activitatea teoretică, de cercetare și sistemati-
zare, a reușit doar într-o măsură din ce în ce mai mică
să sintetizeze, să compare și. să reducă la esențe rezul-
tatele statornicite în practica componistică. Discrepanța
dintre teoria compoziției și creația însăși s-a. mărit di-
rect proporțional cu efervescenta dezvoltare a genurilor
muzicale complexe, a conceptelor moderne dc compo-
ziție și a. limbajului sonor în sine, în special în ■ulti-
mele decenii. Fenomenul este destul dc generedizat, dar
pe noi ne doare. Insuficienta cunoaștere, improvizația
în jurul unor date luate ..după ureche*, implicit nea-
similate și neacoperite dc fond, de substanță, .sc mani-
festă pe alocuri supărător, în compoziție, în muzicologie
și critică muzicală. Mai cu scamă astăzi, în veacul știin-
țelor exacte și al marilor sinteze și înnoiri în mai toate
genurile muzicii, trebuie să știm mai mult, mai bine, să
ne împrospătăm viziunea, asupra, dezvoltării muzicii în
ansamblul ei, să a pro fundăm înțelegerea istorică și func-
ția socială a muzicii.
Multă vreme încă nici un tratat, chiar atotcuprinză-
tor, nu va putea ține pasul cu ritmul prefacerilor struc-
turale, nu va putea să elucideze și să clasifice integral
rezultantele proceselor de înnoire, interacțiunile și im-
plicațiile lor. Dar în ciuda dificultăților evidente va
trebui să depunem cu toții eforturi constant susținute
37
pentru a avea la dispoziție scrieri de înaltă ținută pro-
fesională, și prin ele acele instrumente care să ne per-
mită o cercetare și apreciere justă a valorilor. Iar prin
însumarea acestor scrieri, prin lectura lor atentă, pu-
blicul nostru, distant astăzi poate datorită linei inițieri
insuficiente și de loc sistematice, va găsi din ce în ce
mai sigur căile de acces spre muzica românească con-
temporană. Prietenul de drum trebuie să știi să-t
chemi.
Știm prea bine că marea muzică si-a croit și își cro-
iește drum înainte, înnoindu-se in permanență, desfă-
șurîndu-și liniile de forță sub semnul continuității, mă-
surînd valorile medii prin valori excepționale. Astfel de
valori s-au ivit și la noi și încă într-o măsură bogată
în ultimii ani, rod a unor căutări sincere. Am asistat
astfel la un veritabil concert al generațiilor, la împliniri
fără precedent prin amploarea entuziasmului creator.
Airta autentică nu poate izvorî decît din inimă, chiar în-
tr-o epocă în care spiritul scientist se manifestă cu
forță.
Aluzie a este o artă a echilibrului. Ea poartă un me-
saj, plăsmuit în sufletul și mintea compozitorului și are
o finalitate, o destinație precisă: publicul, oamenii. Dis-
cursul muzical nu poate fi redus la un simplu joc al
sunetelor, al ritmurilor, al culorilor sau al intensități-
lor, oricît de savant ar fi ele îmbinate, fiindcă muzica
depănată in timp ia naștere dintr-o ideie, ajunge la ,o
anumită complexitate dinamică pentru a fi recepționată
prin sensibilitatea auditorului sub forma unui mesaj ar-
tistic.
Muzica nu este numai o artă a echilibrului, ci și o
artă a frumosului. Dobîndirea acestui frumos, posibil în
atîtea feluri diferite, fără a fi neapărat contradictoriu
este dorința și marca cerință ce trebuie să pună în miș-
care întreaga capacitate a compozitorului contemporan.
Avem de atîtea ori prilejul de a recunoaște în 'cele
mai realizate creații ale colegilor noștri calități însufle-
țitoare. Săi le prețuim, să le pătrundem sensurile lăun--
trice, fără să ne pierdem în hățișuri, prea adesea ge-
nerate dc fetișizarea unor aspecte de limbaj. Mai mult,
să le netezim cît mai mult calea spre oameni, pentru
a accentua tot mai mult locul și importanța muzicii
noastre în contextul culturii muzicale contemporane.
ȘTEFAN NiCULESCU
Atu sînt primul care afirmă că trăim, fără îndoială
un moment însemnat al culturii noastre. Creația mu-
zicală românească se desfășoară astăzi cu o vigoare, o
diversitate și la un nivel artistic necunoscute în trecut
decît în cazul unor excepționale personalități. Spun —
cu toată responsabilitatea unei îndelungi obișnuințe cu
analiza partiturilor — că momentul istoric actual
este unul din cele mai importante ale muzicii noastre
culte.
Aceasta se explică, pe de o parte, prin ambianța
culturală cu totul favorabilă compozitorului în societa-
tea noastră și, pe de altă parte, prin apariția unor
talente creatoare puternice aparținând tuturor generați-
ilor. Întrunirea celor două condiții este — ne arată
istoria — un fenomen care nu se repetă oricînd și
oricum. Dezvoltarea excepțională a unei culturi națio-
nale a fost o realitate care s-a petrecut pe rînd în
diferite țări ale lumii. Cred, de aceea, că una din
primele datorii pe cerc le avem este să înțelegem cu
toții și să-i facem și pe alții să înțeleagă, cu toată
profunzimea, situația extrem dc serioasă a creației mu-
zicale românești de azi. Și, după măsura posibilităților
și atribuțiilor fiecăruia, să sprijinim cu toată forța îm-
plinirea destinului muzicii românești.
Iar destinul muzicii românești nu poate fi altul decît
mărturia a ceea ce se petrece muzical în acest colț
de lume și — să avem curajul și mîndria să recu-
noaștem — posibilitatea evidentă a creației românești
de azi de a marca dezvoltarea universală a muzicii,
fenomen pe care istoria l-a consemnat întotdeauna în
cazul înfloririi ieșite din comun a unei școli naționale.
Care sînt compozitorii și muzicologii care au contri-
buit la această excepțională înflorire? Sînt toți aceia care,
aparținînd tuturor generațiilor și orientărilor stilistice,
au consolidat prin operele lor acest moment al muzicii
românești, sînt prin urmare, creatorii activi. Mi se pare
de aceea, că viitoarea conducere a Uniunii Compozito-
rilor va trebui să reprezinte în și mai marc măsură
decît pînă acum pe compozitorii și muzicologii care
creiază de fapt istoria contemporană- a muzicii româ-
nești. Interesele majore ale Uniunii, pe planul creației,
nu pot fi altele decît cele ale acestor autori. Noul co-
mitet va trebui să-i numere printre membrii săi, iar
cuvîntul lor va trebui să influențeze substanțial deci-
ziile viitoarei conduceri.
Inutil să adaug ceea ce s-a mai spus aici sau s-a
scris în presa noastră în ultimul timp, realizarea unui
plan eficient și neînlîrziat de difuzare, prin toate mij-
loacele, a creației : sprijinirea, creatorilor prin achizi-
ții, comenzi, premii, concursuri, drepturi de autor re-
glementate ; înființarea la noi a unui festival interna-
țional de muzică nouă și a unui laborator elcctro-acus-
tic : afilierea la organismele muzicale internaționale;
prezența masivă a muzicii românești în toate contrele
importante din lume. etc.
Permiteți-mi acum să măi o prese asupra unui alt
aspect. Am auzit în cuvîntul unuia dintre antevorbitori
o clasificare a orientărilor stilistice din muzica iioastră.
Regret că o atît dc importantă problemă pentru muzi-
38
cologic a format obiectul doar a unei sumare luări de
cuvint care, prin forța împrejurărilor, nu a putut aduce
dovezi în sprijinul tezelor afirmate și, prin urmare, cel
puțin pe mine nu m-a putut convinge. Cred, că o ase-
menea importantă problemă ca aceea a analizei stiluri-
lor în muzica românească actuală, dacă intr-adevăr ii
preocupă, pc unii autori — și anume pentru a aduce
lumină în acest domeniu puțin, cercetat și nu doar
pentru a presăra o scurtă cuvintarc cu asociatii de cu-
vinte altfel pline de humor — ar trebui să ia condeiul
în mină și să analizeze științific și cu toată răspun-
derea operele scrise în ultimul timp la noi. saluta
cu bucurie o asemenea inițiativă serioasă. Ironiile însă,
care de fapt înseamnă invectivă, cu atît mai mult cu
cît sînt aruncate într-o expunere lipsită dc aprofun-
dare științifică, mi se par a fi un fenomen nesănătos
în relațiile dintre diferitele generații dc compozitori.
Nu am văzut pînă acum și sper să fiu văd în rîn-
d urile celor mai tineri cazuri de intoleranță față de
stilul unui confrate mai vîrslnic. Mă surprinde cu atît
mai mult să constat la unele dintre numele cunoscute
sau chiar la maeștri venerați ai generațiilor mai vârst-
nice, cazuri de intoleranță față dc realizările celor mai
tineri.
George Enescu, întrebat o dată pe care dintre com-
pozitorii români îi consideră, valoroși, compozitori cu
toți mai tineri decît el și avînd' o cu totul altă pozi-
ție față dc folclor, a răspuns: „Cred în toți colegii
mei care muncesc". Acest răspuns al unui marc mu-
zician mi se parc un strălucit exemplu nu numai dc
modestie, ci și dc înțelegere a unui confrate, care
poate avea o cu totul altă orientare, dar care mun-
cește neîncetat și dezinteresat la dcsăvîrșirea artei
sale. Răspunsul lui Enescu ar putea fi pus pc fronti-
spiciul Uniunii Compozitorilor.
Desigur, muzica noastră sc cere a fi pc larg discu-
tată. E nevoie dc un spirit critic ascuțit și, subliniez,
de multă pricepere pentru selectarea operelor cu ade-
vărat valoroase de cele slabe, indiferent din ce orien-
tare ar face parte. Să nu uităm că o asemenea selecție
este o muncă foarte dificilă și, în definitiv, aparține
istorici.
Numai cei care s-au străduit să desprindă concluzii
valabile dc pc 'urma, unei analize temeinice știu ce
greu este să dai un verdict fundamentat. Dc aceea
cred că singurul mijloc indiscutabil de ierarhizare a
valorilor este investigația muzicologică serioasă. Simpla
părere impresionistă, sau argumentele nefundamentate
aruncate cu o ocazie sau alta., nu o pot suplini. îmi
închipui că, în acest purgatoriu absolut vital pentru
muzica românească, muzicologia științifică, va avea
mult dc cîștigat prin apariția sau reapariția unor con-
deie cu greutate în publicistica noastră.
In încheiere, sper că ceea ce s-a numit aici, dc
către unii antevorbitori, „muzica noua" sau „de avan-
garda", adică stratul cel mai tînăr al creației noastre
muzicale, strat care, după părerea mea (pe care o pot
dovedi muzicologic) reprezintă continuare firească
a eforturilor generațiilor mai vîrstnice și care s-a do-
vedit a avea o pondere importantă în balanța vieții
noastre artistice, sper deci ca acest strat să fie re-
prezentat în viitoarea conducere a Uniunii Compozi-
torilor alături de toate celelalte straturi,
ROMEO GHIRCOIAȘU
Adunarea noastră generală arc loc în condițiile unui
avint deosebit al întregii noastre vieți obștești, pe di-
versele ei planuri, de la cele (dc construcției econo-
mice pînă la cele ale culturii. Acest avint sc resimte
și în viața Uniunii noastre, în secțiile ci, în. filiale
sau ccnaclc. la moduri diverse ale dezvoltării, ale
clanului în viața. Uniunii și temeiuri pozitive pentru
c\a acest moment major — adunarea generală —
dea roade, spre binele întregii vieți culturale a țării.
Sîntem conșlienți dc răspunderea ce ne revine nouă
tuturor în această muncă obștească în care, călăuziți
dc directivele partidului nostru, să aducem o contri-
buție substanțială pentru mersul înainte al muzicii ro-
mânești. Dom putea astfel, prin dezbaterile adunării, să
cunoaștem, să limpezim preocupările noastre generale
sau particulare și să găsim soluțiile cele mai adecvate
pentru înlăturarea lipsurilor și lichidarea dificultăților
ce ne stau în calc.
în ultimii ani filialele s-au bucurat dc un sprijin
susținut din partea conducerii Uniunii Compozitorilor.
Mergînd înainte pc acest drum am putea întrevedea
o permanentizare a formelor de promovare, dc spri-
jin, în sensul unor norme conștiente aduse în trecut.
Astfel, bunăoară, prezența in birourile secțiilor a re-
prezentanților filialelor la ședințele în care se dezbat
lucrări ale acestora — merită să fie menținută cu în-
lăturarea desigur a dificultăților întîmpinate. Mai mult,
chiar am propune aplicarea prin analogie a acestui
principiu și în alte domenii pentru ca filialele să fie
mereu prezente în viața generală a Uniunii Compozi-
torilor. Astfel reprezentanții diverselor centre ale țării
ar putea să-și aducă o contribuție prețioasă in cole-
giul editorial, în comisiile dc achiziție, în cele ale
trimiterilor în străinătate sau în cele de propunere
sau avizare ale premiilor Academiei sau Uniunii Com-
pozitorilor dacă ele se vor reînființa. Un număr de
16 membri ai filialei din Cluj s-au bucurat dc tri-
mitere peste hotare, lotuși rămîne încă un procent dc
50°Io din numărul total al lor care n-au fost încă în de-
legații de documentare peste hotare. Deși evidentă în
multe prilejuri, filiala din Cluj, nu a fost onorată
prin nici un singur compozitor al ei cu premiul de
compoziție ..George Eneșcu" al Academiei; ori propu-
39
neri au fost în acest sens, fără ca aceștia să se bu-
cure de solicitudinea necesară. Cinstea ce s-a făcut
unor muzicologi clujeni de a fi distinși cu premiul
„Ciprian Porumb eseu" al Academiei, a constituit un
element de emulație pentru colegii lor compozitori
care reprezentind o filială fruntașă merita atari dis-
tincții.
‘Toate acestea prezintă extinderea sau permanentiza-
rea. unor norme de muncă menite să asigure prezența
filialelor în viața -Uniunii și a întregii țări.
Un alt aspect al acestei prezențe este legat de pro-
movarea în concerte a creației. O clauză bine cunos-
cută prevede ca orice program al filarmonicilor din țară
să. încadreze îndeosebi și o piesă dc muzică românea-
scă. Nu trebuie să uităm însă că o prună audiție bu-
cureșteană, la. Filarmonica „George Encscu" sau la
orchestra radio poate constitui pentru orice compozitor
din țară nu numai o promovare ci chiar o consacrare.
Am putea dc aceea să întrevedem o clauză emisă dc
C.S.C.A. și U.C. conform căreia la alcătuirea reper-
toriului unei stagiuni aceste două orchestre să includă
în programe cîteva din cele mai bune lucrări scrise în
ultimul an de către compozitori din diverse centre
ale țării. Nu este aici o atitudine revendicativă, ci
doar repetăm, permanentizarea prin normă conștientă
a unor măsuri luate în trecut ; căci rămânem recu-
noscători formațiilor din capitală pentru, faptul că
au prezentat cu deosebită solicitudine lucrări ale unor
compozitori din Cluj. Se va putea prin atari norme
realiza, un dublu deziderat : pe dc o parte dezvol-
tarea prin valori proprii a diverselor centre din țară
și prezența lor în viața artistică a capitalei, care tre-
buie să reflecteze în mod cuprinzător întreaga cultură
a țării noastre.
Problema folclorului a fost, dezbătută în adunarea
noastră de către antevorbitori cu deosebită competență.
Mă voi mulțumi să vă comunic o afirmație ce ne vine
din partea unui cunoscut sociolog clujean, ce activează in
laboratorul de sociologic al Universității clujene. Ea nu
ne este cu totul nouă, o idee analoagă cultiva marele
nostru C. Brăiloiu. Este aceea că folclorul reprezintă
tezaurul unei epoci bine delimitate în timp și spațiu si
ca atare este supus dispariției odată cu transformările
cardinale ale societății contemporane.
Chiar dacă o acceptăm ca un adevăr relativ afirma-
ția este șocantă. Poale pentru că avem încă o concepție
romantică asupra folclorului. După primul șoc însă
avem datoria de a medita asupra acestei teze pe care
s-o integrăm în concepția noastră științifică asupra artei
și societății și să facem totul pentru cunoașterea artei
populare, a menținerii ei fie muzicale, fie in viața vie
a poporului sau dincolo de aceasta în arta cultă.
Este posibil ca peste o sută de ani țăranii gorjeni să
nu mai pună la pridvoarcle caselor stilpi sculptați, da^
„coloana fără sfîrșiU să ne fie peste vrem... i mărturia
unei transfigurări în arta cultă a unei vechi spirituali-
tăți. La fel Preludiul la unison, la fel alte momente
majore a artei noastre muzicale, imagine a unor moda-
lități expresive a căror sursă funciară ne va fi poate
cîndva de mult dispărută.
în încheiere, permiteți-mi ca — după expresia macs-
tiului 'Toduță .— să urc la un etaj superior. După ce
ne-am făcut datoria față de popor și viața lui muzi-
cală să ne preocupăm de iradierea artei sale în întreaga
lume. Există o mare sete de cunoaștere cît mai amplă,
o mare tendință de inter comunicare între oamenii din
diversele părți ale globului. în epoca vitezelor superso-
nice, granițele par uneori tot atît de anacronice ca și
vămile feudelor de odinioară. în muzică, este epoca fes-
tivalurilor și a concursurilor internaționale. Sportul și
muzica 'par a da caracterul specific spiritualității con-
temporane. Avem multe talente care ne pot aduce și în
7nuzică medalii de aur, dc argint și bronz. Să ne inte-
grăm deci în circulația mondială căci putem astfel afir-
ma o prezență valoroasă la care cultura poporului nos-
tru are tot dreptul.
Există încă o oarecare inerție în afilierea noastră la
marile organisme internaționale. Prin valorile artei noas-
tre și ale artiștilor noștri și prin prestigiul politicii dc
care ne bucurăm în lume, multe uși nc sînt deschise. Nu
rămîne decît a le călca pragul pentru ca în aceste co-
ruri compozitorii și muzicologii noștri să-și spună cu-
vîntul în număr cit mai marc.
Pentru că există o legătură între prestigiul politic al
țării noastre și prezențele artistice peste hotare. Am fost
la- unele manifestări internaționale peste hotare și am
avut prilejul să constatăm un lucru: în momentul în
care eram prezentați unori interlocutori străini, ni se
spunea numele, însă atunci cînd sc adăuga la numele
nostru acela de „România", imediat sc schița un gest
de a se apleca pînă la pămînt. Este o iradiere a presti-
giului politicii noastre în lume asupra prezenței și
muncii noastre artistice.
în același sens se prezintă și prezența, noastră în or-
ganizațiile internaționale. Aș vrea să vă comunic opinia
secretarului general al Societății Internaționale de Mu-
zicologic, care a arătat că. dorește prezența unor muzi-
cieni români și chiar a Uniunii Compozitorilor și mu-
zicologilor români, prezență care i-ar da dreptul socie-
tății noastre să aibă un membru în comisia consultativă,
deci într-un organ de conducere al acestei societății in-
ternaționale.
Alături de aceasta, amintesc Societatea bibliotecilor
muzicale. Societatea Internațională dc Etnografie și Fol-
clor, Consiliul Internațional al Muzicii Populare, So-
cietatea Internațională de Pedagogie Muzicală, Consi-
liul Internațional al Muzicii, Jcuncsscs Musicale etc. iată
forme dc intercomunicarc pe care nu Ic putem neglija
decît cu riscul de a nu ne integra în schimburile cultu-
rale contemporane. Cei cîțiva tovarăși care însemnează
cotizația la aceste societăți sau prezentarea la con-
cursurile internaționale, nu pot constitui o piedică în
această prezență.
Dar iradierea în lume poate fi realizată în interiorul
țării noastre. S-a vorbit aici despre un festival interna-
țional dc muzică contemporană. Există unul aflat la
cea dc a cincca ediție. ..Toamna muzicală clujeană'"' —
festival național cu prestigiu internațional. Trienal, el
poate deveni internațional după încheierea lestivalului
„George Encscu", cu un profil special de artă contem-
porană. Desigur, nu este o Unic unidirecțională în evo-
luția acestui festival al „Toamnei muzicale clujene". Și
anul acesta s-au prezentat acolo lucrări dc Benjamin
Britten, Bela Bartok ctc. Cu sprijinul Uniunii Compozi-
torilor și al Comitetului dc Stat pentru Cultură și Artă
și cu prezența dvs. la acest festival pentru edițiile vii-
toare, desigur că aceste festivaluri vor putea cîștiga în
contemporaneitate, căci se pot adăuga concertelor clu-
jene și acelea ale altor compozitori din diverse centre
ale patriei.
muzica
I N F OR MATI O N S
Conference generale
des compositeurs et des
musicologues.
Discours du president
NICOLAE CEAUȘESCU
Chers camarade^
La Conference generale des compositeurs et des musi-
cologties dc Roumanie represente un moment important
de la vie culturelle — artistique de notre patrie. /I cette
occasion je deșire vous adresser ă tous un chaleureux
salut de la part du Comite Central du Parti, du Conscil
d'Etat et du Conscil des Ministre s (vifs applaudisse-
ments).
Lcs dcbals — dans ce large cadre, dans un esprit exigent
et constructif — sur des problemcs csscntiels de la crcation
et dc la critique musicale, de P activite de diffusion de
la musique, de V activite de V Union des Compositeurs, le
riche echange d'idees et df experiences qui y ont eu lieu
aur ont, sans doule, une influence positive sur le
dcvcloppement de notre art musical — art qui trouve un
ccho de plus en plus profond dans des cercles largcs
des amateurs du beau de notre pays.
Sclon mes informatious pendant Ies dcbals on a mis
en cvidcncc lcs bons resultats obtenus ces dernieres annecs
et en meme temps on a fait une scrie de critiques, en
gr and c pârtie juslifices, concernant certaines lac une s dans
la crcation musicale proprement dile ou dans l ac tivite de
direction dc 1'Union. Sans conteste lcs propositions ci Ies
critiques faites par Ies participanls aux discussions, lcs
problemcs soulcves, devront circ ctudics avec attention et
esprit de responsabilite par la nouvcile direction deVUnion
des compositeurs, par le Comite d'Etat pour la Cultura
et PArt et par Ies autres institutions culturelles — ariis-
tiques, de maniere que l'on puisse trouver des Solutions
rapides et judicieuses dans P interet du progres continuei
de Part musical dans notre pays. Meme si. pour certaines
consideralions, on a omis lcs rcfcrenccs directes et Ies
noms dc quclques institutions dans lcs critiques faites ici,
je considere quil est suffisant quclles aient ete visees
d^une maniere ou d’une autre, pour quclles en tirent
toules lcs conclusions ct tous Ies enseignemcnts necessaires
et quclles agissent dans le sens de Pamelioration dc leur
activite.
]e voudrais souligncr tout parliculierement le caractere
de principe des debats qui ont f o urni P occasion d'affirmer
la position philosophique malcrialiste-dialectique des
compositeurs et des musicologues de notre pays. Je
voudrais souligncr aussi la declaration nettc de leur vo-
lante dc creer un art dedic â la cause du para-
chement du socialismc, un art qui contribue d la
crcation de l'homme nouveau de notre societe socialiste
(vifs applaudissements). On peut dire que la Conference
generale a constitue une vive illustration de Pattache-
ment et de Padhesion de nos crcatcurs de musique ct dc
tous lcs musicologues, aux noblcs ideaux du socialismc,
d la politiquc interioare et cxlericurc du parii : une ma-
nifestation puissanlc du deșir et de la dccision dc ce
detachement important de Pintelleclualile roumainc, de
donner son apport â cote de tout notre peuple â la. reali-
sation du programmc dc progres materiei et spiritucl dc
notre patrie (applaudissements prolongcs).
Le Parti et le Gouverncmct ont une liante appre-
ciation pour Pactivite riche ct productive des compositeurs
et des musicologues de notre pays — roumains, hongrois,
allemands et autres nationalitcs — pour leur apport de
valcur au devcloppement dc notre nouvelle cullurc, ct ă
tonte la vie artistique dc la Roumanie socialiste. J'ai la
conviction quâ Pavenir aussi, vous allez repondre avec
honneur aux exigences de notre peuple, aux interets de
la construdion socialiste (vifs applaudissements).
Chers camarades,
La Conference generale des compositeurs ct des musi-
cologucs a lieu dans un climat de profonde cffervcsccnce
social-politiquc, de travail enthousiaste de tout notre
peuple pour la rcalisation du programmc de parache-
vement dc la constructivii socialiste clabore par le IX-iemc
Congres et par la Conference naționale du Parti. La trans-
position dans la vie, des mesures adoplccs par le Parti
et par notre Etat socialiste, pour la mise en valcur tres
large du potentiel humain et materiei du pays, la supe-
viorite de notre organisation socialiste, assurent des resul-
tals toujonrs meilleurs dans tous lcs domaines d'activite,
assurent Pintensification de la production industrielle et
agricole, dc la crcation cidturelle-scientifique, assurent
la hausse du niveau dc vie de la population. Dans notre
societe se deploie un processus intense de pcrfcctionnc-
ment des relations de production et des rapports entre
Ies hommes, d'approfondissement dc la democratic socia-
liste, de promotion soutenuc des normes d'equite et de
justicc sociale — processus qui stimul e et dcveloppe
puissamment lcs valenccs creatriccs de tout notre peuple,
l'affirmalion multilaterale de la personnalitc humainc.
La politiquc marxistc-leniniste du Parti, realisce avec
perscvcrence ct elan patriotique par tous lcs travaillcurs,
sans differcnce de nationalite, unit de plus en plus fort
Ies forccs de la societe, raffermit sans cesse Punite mo-
rale — politique du peuple — fondement solide, ine-
branlable de la Roumanie socialiste (applaudissements
tres forts).
La societe que nous edifions a pour but supreme d'etrc
au service de l'homme, dc rcaliscr Ies plus hautes aspira-
tions du peuple entier. Elle dirige ses cfforts pour assurer
une gr and e civilisatioii matcrielle et une riche vie spiri-
tuelle d tous Ies citoyens de notre pays. La societe so-
41
citilist^ ne fiduit pan FhOmnle aii râie de force de pro^
duction mais ello voit en lui le bcHeficiăirO de iotdes le^
VcdOurs scientifiques ei culturelles pioduiles lotig des
âge^ te făcteur supreme de la socihâ qiih potir rcaltser td
halde tnission qui tiii revient dans ta Irdnsforntaiion dil
mondd, d besoin d'ctargir contiHueUeldenl soli horizoih
d'elevcr le n iveau de sd conscience, de perfedionner son
caractere, sa personnalile. Notre socicte socialiste a deployt
et dâploie tine intense activii^ envue dcliqutdcr Ies effels
d'llne longue p(’rlode d'cxploatalion el d'oppression â la-
quelle a ele condamne dalis te pusse l'ouvrier considere
par leS clăsses exploUeusds comme un simple instrument
de travail, une source de profit; elle assure leS Conditions
necessaires pout que ies masses travailleuses de tont le
peuple jouissent des conquetes de la science et de Part,
puissent cultivcr tenis talents et leurs penchants, puissent
manifester pleinemcni leurs vertus spiritUelleS. Notre pays
est fier de son riche trișor de cications musicales de
vdleuf, forgi le loilg des siecles par le gr and artiste
poplitaire anonime qlli fait rcsonner, — avec uite expres-
sion qui prouve le talent et le gcnic artistique remar-
quable de notre peuple — une spiriluatite naționale, la
noblesse et la profondeur de Pâme de cetix qui ont vecii,
ont lutte et ont travaille sur ce territoire. Notre mer-
veilleux trișor de ballades, doinaș, horas, chants chorals
et instrumentau^ dans lesquels palpitant, emouvants.. Ies
ide aux, Ies aspirations seculaires et Ies particularites mo-
ralcs du peuple roumain. ainsi que la large gamme d'oeu-
vres musicales folkloriqucs crcces de nos jours, qui e\‘pri-
ment Ies rcalisations et Ies aspirations des masses, maitres-
ses de leur sort, constituent un patrimoine artistique ines-
timable dont le renom a depasse depuis longtemp; nos
frontieres. 11 offre une source intarissable d’inspiration
artistique pour Ies compositeurs, un gisement ina.ltera.ble
de sensibilite cicatrice capable d'imprimer â notre mu-
sique contemporainc une note authcnliquc dc specificate
național, dc la fraichcur, de la vigueur et de l'originalilc.
Sans doute, Ies creatcurs musicaux de notre pays sauront
donner expression d ce spccifique, sauront faire triompher
et se dcveloppcr encore plus le talent ct. Fart du peuple
roumain (vifs applaudisscments).
II est connu que, â chaque epoquc, le gr and art reflete
Ies imperatijs de la vie sociale, Ies ideaux des hommes,
Vexistence, le travail et Ies preoccupations de ccux qui
travaillcnt, que Ies grands compositeurs se soni confondus
tou jours avec Ies moment s im por lanț s de ihistoire de leurs
pays. Jadis, Ies chants ont anime nos devanciers dans la
lutte pour Feliberation naționale ct sociale, pour la rca-
lisation de F unite, la creation dc Fetat național unitaire ct
la conquete de Pindcpendence dans la lutte rcvolutionnâire
contre Fexploitation et Ies pcrsccutions. Pendant Ies
annees d'aprcs la. liber ation, dans Ies grands combats me-
nes pour la victoirc de la revolutivii socialiste et la
transformation revolutionnairc de la. societ'’. le chant a
agrandi Pelan patriotique des masses, a reveille Ies
conscicnces appelant tont ce quil y avait de meilleur dans
notre nation pour la realisation du programme du Parti
Communistc, pour le travail de la reconstruction et le pro-
gres socialiste du pays.
Notre peuple apprccic iout ce quon a rcalisc de bon
dans le passe dans ccttc sphere de creation, — comme
d'ailleurs dans tous Ies domaines d9 ac tivi te -- et en
adnessant un hommage â nos devanciers, nous accom-
plissons un devoir sacre envers eux et envers notre peu-
ple. En meme temps, nous considerons que cela represente
42
un appel aux arlisles conteniporains de suivre leur exem-
ple en servant avec abnegalion le peuple pour la cause de
la construction socialiste (applaudisscments tres forts et
tres proloiigh),
A cote de tous Ies travaillcurs, Ies creatcurs de musi-
que ont inscrit leurs noms dans la glande chronique re-
volutionnaire dc la Roumanîe moderne, pour l'ocuvre
grandiose dc construction sociale au peuple roumain.
Continucr cctte noble tradilion militante dc notre mu-
siquc dans Ies conditions de Pepoquc du parachevemcnt
du socialisme — qui depasse en gr and cur et en eclat
toutes Ies epoques anterieures de Phistoire du peuple rou-
main — est un devoir d'honneur pour tous Ies
compositeurs de la Roumanie. En creant des oeuvres ar-
tistiqucs impregnces du souffle dynamique, revolutionnairc,
du socialisme, dans lesquelles resonne avec force Pecho
des aspirations actuelles du peuple, nos compositeurs en-
richissent non seulement le tresor de notre cui ture națio-
nale mais aussi le patrimoine de Part universel. Ce qui
confere du prestige ct de Pautorite d notre musiquc aux
ycux des autres nations, ce qui fait augmenter sa valcur
sur le plan internațional c est, non l'imilation ou la copie
de certains courents ou ccoles „modernes" de Petranger
mais Pexpression fidele de la personnalitc psychique et
morale de notre peuple, des caractcristiqucs de son âme,
des buts supremes auquels ii consacre son clan ct ses
forces creatrices.
La diversite dans la creation mu sic ale, comme dans tous
Ies arts, est nccessaire, mais cela s'impose seulement sur
le plan național. II serait difficile je crois pour Ies ama-
teurs d'art d'ecouter la meme musique — quelle soit com-
posee en Roumanie, en France, dans PUnion Sovictique
ou en Italie —, C’est ce qui arriverait si 011 encou-
rageait Ies tendances de certains compositeurs ă imiter Ies
oeuvres inimic ales d'autres pays ; fait qui d'ailleurs ne ca-
racterise pas notre musique. II est clair que par cela Ies
personnes en cause ne rendent aucun service â la musi-
que roumaine ni â la musique universellc (applaudisse-
ments prolonges). Si nous sommes partisans de la diver-
site de styles dans la crcations musicale sur le plan na-
țional, d'autant plus nous devons etre partisans de la
diversite de styles sur le plan internațional (vifs applau-
dissements). Je ne comprends pas par cela que nos mu-
siciens doivent s'isoler, ignorer la musique crece dans
d'autres pays. Au contrairc, Ies valeurs musicales eulrces
dans la circzdation internaționale doivent etic presentecs
non seidement aux compositeurs mais aussi au gr and pu-
blic de notre pays. En meme temps je considere que le
devoir dc nos creatcurs est qu'â leur lour. eu rcllctant le
spccifique național, il fassent connaitre au monde, la
musique, Fart, la force de creation du peuple roumain
(vifs applaudissemcnts, tres prolonges). De cette maniere
seulement, la musiquc de notre nation s9affirme distincte-
ment dans le concert de la civilisation universellc,' apporte
une contributios spccifique, originale, â la richesse spiri-
tuelle de Vhzimanite.
Dans ce contexte, acquierent aussi un riche contenii, la
collaboration de nos compositeurs avec Ies creatcurs de
musique des autres pays, Ies contacts internationaux sur le
plan artistique. Et — parce que j’ai ele informe quon a
discute aussi Ies problemes concernant Famedioration con-
tinuelle des contacts internationaux, ainsi que Ies etudes
â Fetranger, — je tiens â souligner que j'apprecie comme
justes ces desiderata. Assurement cette question ne doiț
pas etre considerec de maniere absolue. 11 est necessaire
de developper Ies contacts artistiques avec Ies autres peu-
ples, il est necessaire que nos musiciens etudent et appren-
nent tont ce quil y a de meilleur dans P autres pays.
Ils ne doivent pas pourtant oublier un instant qu ils se-
ront de grands compositeurs seulement dans la mesure
oii ils seront lies â la terre sur laquelle ils sont nes et ont
ete cleves (applaudissements tres forts et prolonges).
J’ai Phabitude d’aller parfois â la chasse et d'ecouter
— en attendant le gibier — Ies oiseaux qui remplissent la
foret de leurs trilles. Vous savez bien, il arrive souvent
que dans nos forets segarent aussi des oiseaux qui ne
sont pas de ces parages. Cest facile d'observer quils ne
chantent pas avec la meme allegresse, la meme originalite
que ceux qui sont nes et ont appris â voler ici. Cela
est valable aussi pour Ies compositeurs (vifs applaudis-
scmcnts). En me referant a eux je ne pense pas â un
egarement territorial mais â un cer tain egarenient philo-
sophique ou spirtuel qui peut Ies cmpecher d'etre compris
par la nation (applaudissements tres forts).
Notre Patrie et notre Gouverncment considerent qucn
participant toujours plus activement â la vie culturelle du
mondc contemporain, cn prenant contact avec Ies nouvelles
conquetes de l'art universel et en Ies assumant, Ies artistes
de Roumanie ont en meme temps le devoir d'affirmer avec
passion Ies valeurs spirituelles du peuple rountain, de faire
connaitre â tous son genie artistique. Par cela ils accom-
plissent une noble mission patriotique autant quune im-
portante mission internaționale (applaudissements tres
forts et prolonges).
En creant de telles oeuvres, nos compositeurs s'acqni-
tent aussi d'une haute tâche sociale. Ils font de leur ta-
lent un mo yen de perfectionnement moral et d' educalion
esthelique de Phomme, un facteur de mobilisation de
l’energie des masses au service du progres de la societe.
En liaison avec cela, et â juste titre, â la Confer cnce Ge-
nerale, une serie de compositeurs ont souligne la neces-
site de creer une musique dans laquelle vibrent profon-
dement la conscience des masses larges — la comprehen-
sion et Vassimilation par Ies hommcs etant la supreme
raison d'exister de tout art. Le developpement de Pin-
struction publique, la hausse du niveau culturel du peuple
durant Ies annees du socialisme posent devant nos com-
positeurs, comme d'ailleurs devant tous Ies createurs d'art,
des exigences accrues pour la realisation de travaux de
haute tenue artistique, riches de conlenu et en meme
temps largement accessibles ă notre nouveau public.
En faisant appcl aux createurs de beaute de pion ger
profondement dans le bouillonnement dc la vie du pmiple
pour creer des oeuvres vigoureuses, emouvantes, qui syn-
thetiscnt le message humaniste de cettc epoque, notre parti
encourage et stimule en meme temps Ies efforts des ar-
tistes pour le perfectionnement continuei de leur maitrise
pour le rcnouvellement des moyens d"expression, pour
Penrichissement de la palette de leurs styles et leurs ma-
nieres de creation, pour la richesse et la diversite de no-
tre art socialiste. Ces desiderata sont valables pleinement
aussi dans le domaine musical.
La vie culturelle, toujours plus intense dans notre pays.
reclame un repertoire musical multilateral dans lequel
tous Ies genres trouvent leur place. En accordant Pappre-
ciation meritee â la musique symphonique, â la musique
de chambre, â Popera et â Poperette, en stimulant Ies
efforts pour le devei op pemeut continuei de ceș genres on
ne doit pas ignor er Ies autres genres musicaux qui jouis-
sent de Paudience du gr and public. Je pense tout babord
â la musique de masse, au chant revolutionnaire, patrio-
tique qui exercent une forte influence sur la conscience
politique et civique des travailleurs, qui contribue aussi â
cultiver Pamour dc la patrie, le devouement â la cause
de la construction du socialisme et du communisme. La
musique de ce genre a une valcur particuliere pour Pcdu-
cation de la jeunesse et des enfants dans Pesprit du pa-
triotisme socialiste et de Pinternationalisme proletaricn,
dans la vie des pionniers, dans Pactiviie: dc PUnion de la
Jeuncsse Communiste ainsi que dans le cadre de Pample
et riche activite artistique des amateurs qui se deploie sur
toute Petendue du pays. C’est justement pour cela que
nous considerons necessaire que la musique chorale, de
fanfare, Ies marchcs, entrent de maniere permanente dans
Ies preoccupations de nos plus grands compositeurs. En
meme temps cest le moment d'observer qu une responsa^
bilite toute particuliere revient aux ecoles pour Peduca-
tion musicale dc la jeune generation et la creation de la
passion pour le chant. Si Ies graves lacunes qui existaient
ces dernieres annees dans Ies programmes d"enscigncment
ont ete en pârtie remediees, reste encore actuel le besoin
de vainerc la passivite des cadres didactiqucs et par
malheur aussi de certaines organisations de PUnion de la
Jeuncsse Communiste pour Paclivitc musicale des jeunes
deșireux de manifester par le chant leur elan, leur opti-
misme, leur amour de la vie.
A juste titre, dans le cadre de la Confcrence generale,
certaines personnes ont souligne la neccssite de faire des
efforts plus soutenus pour relever le niveau de la mu-
sique legere — un des genres de la plus large circulation
dans le public et surtout dans la masse des jeunes. Pour
sur, une caracteristique de la musique legere est celle de
facteur de divertissement mais cela nimplique pas le man-
que de sa qualite educative, dc sa capacite de transmettre
des idees et des sentiments profonds. Malheureusement il
faut dire que ces derniers temps, dans ce domaine il
y a des inconvenients serieux. C'cst peut-etre le secteur
musical ou l’on observe le mieux la tendancc â Pimitation,
â P eloignement du specifique artistique național. Le gr and
public sollicite des pieces de musique legere melodieuses,
sur des vers inspire s, qui disent quelque chosc, qui
donnent une vive expression â la grande richesse de senti-
ments, de pensees et de preocupalions dc Phomme, de la
societe socialiste, qui repondent aux obligations fonda-
mentales de Part de cultiver Ic gout, d’exercer une in-
fluence salutaire sur la sensibilite et la conscience hu-
maine. Nous sommes convaincus que nos compositeurs
sauront repondre honorablement â cctte tâche et aux exi-
gences des millions d'amateurs de musique de notre pays.
Et en liaison avec cela, je voudrais mc r ap porter au fait
qu aussi dans le domaine de la musique comme dans
d'autres domaines de Part, on peut dire que la position
philosophique de Partiste est celle qui finalement deter-
mine le caractere de sa creation. Je considere que, avec
raison, dans le cadre des debats on a pose aussi une serie
de problemes concernant Pamelioration de Pactivite ideolo-
gique et on a souligne la neccssite que tous Ies createurs
de musique accordent, parallelement avec Pactivite artis-
tique, de Pattention, aussi â la vie sociale, â la partici-
pation active â Poeuvre de transformation revolu-
tionnaire de la societe. Les artistes de notre organisa-
țion socialiste doivent etre des partisanș actifs de Pideo-
43
logie materialiste — dialcctiquc dans la luttc contre toule
conception idealiste retrograde ; de cettc maniere seule-
ment, dans Icurs oeuvres palpitcra fortement la vie, se
refleteront, persuasives, Ies aspirations fondamentalcs de
notre peuple (vifs applaudissements tres prolonges).
Le Parii et le Gouvernemenl accordent, comme vous le
savez, une attention speciale d la crcation de condilions
pour que tous Ies citoycns dc notre patrie parlicipent
toujours plus aclivcmcnt â Vedification du socialismc en
Roumanie, comme â tonte Vactivilc d' claboration et de
rcalisation de notre politiquc inlcrieurc ct internaționale,
considerent cc proccde comme une garanție que Ies me-
sures adoplccs correspondront le mieux possible aux desirs,
aux interets ct aux aspirations de tout notre peuple. Cest
d'aillcurs cc qui exprime la superiorile de l'organisation
socialiste, de notre democratic socialiste en plcin develop-
pement : par cela on crcc des condilions de manifeslation
Ubre dans toutes Ies spheres d'activite sociale. 11 est cer-
lain que pour creer des oeuvres de valcur, chacun doit
pouvoir apprcndrc, s' instruire, penser, disposer d'une
grande liberte d'activite et dc crcation.
Je sais quici on a parle avec justesse de cela. La li-
berte du creatcur est etroitement liee â la liberte so-
ciale, â la liberte generale du peuple, â la democrație so-
cialiste. Cettc liberie ne peut pas circ separce du deve-
loppement de notre societe. La crcation, la liberte de
creer, s inscrivent dans le nouveau climat dans lequcl vit
ct travaille tout notre peuple. S*integrant etroitement dans
la r călite sociale generale, la liberie artistique dc crcation
correspondra aux interets de notre progres, contribucra au
dcvcloppement multilateral de notre societe socialiste (vifs
ap plaud is semen ts).
lei qu'on la montre au cours des debats. dans la
musique comme dans tous Ies arts, un role esscnlicl dans
P orientalion philosophique ct artistique de la crcation,
dans le [aii d'imprimcr un esprit exigent de disccrnement,
dans la selection des val curs ainsi que dans le dcvclop-
pement de Pcducation musicale des masses, revient â
la critique, aux musicologues, aux publications sur Part.
La critique musicale doit apporler une contribution
essentielle â la crislallisation aussi originale que possible
de Pccole musicale roumainc contemporaine d la promo-
tion d'un large echange d'opinions qui conlribuent â
Paffirmation des positions Ies plus avancces dans la crca-
tion. musicale, d Penrichisscment continuei du contenii et
d la hausse de son niveau artistique. En meme temps,
dune importancc particuliere dans la vie artistique est
P augmentativii dc la dijfusion des productions mu sic ales
dans le public. Lcs Philharmonics, lcs thcdtres lyriques,
Ies formations orchestrale.! dc tous Ies genres et surtout
la radio ct la television ont le devoir de renforcer leur
exigence pour la valcur des oeuvres popnlarisecs. Ccs in-
stitutions ont le devoir de tenir compte du public, dc le
respcctcr et de diffuser des oeuvres qui corrcspondcnt â
ses exigences, aux obligations conficcs par le parti, par
le gouvernemcnt ct par notre peuple (applaudissements).
Je crois que Ies camarades de la radio ct de la tele-
vision vont comprendre que cela est une critique car ils
ne procedeul pas toujours ainsi.
Comme on Pa souligne de maniere judicieuse dans le
cadre de la Conference, Pepanouissement continuei dc la
crcation musicale de notre pays depend, en grande me-
sure, de la qualile et de l'ampleur de l'activite deployce
par PUnion des Compositeurs. Je ne deșire pas, naturcl-
iente nt, me meler des affaircs interieures de P Union des
Compositeurs et c est pourquoi je ne dirai ricn de son
activite. Je deșire pourtant, tout d'abord, felicitcr chalcu-
rcuscment le nouveau comite de PUnion des Composi-
teurs clu par la Conference Generale ainsi que son pre-
sident Ion Dumilrcscu et leur souhailer du succes dans
leur activite (applaudissements tres forts).
Le nouveau comite comprcndra certaincment qucn me
referant d cer tain s aspccts de P activite passee, ne sigili fie
pas quil nya pas eu des defauts dans P activite de Pan-
cien comite. Je crois qu'on ticndra compte de cc que
vous avez dit ici ct que le nouveau comite travaille ra
mieux, y compris le president dc PUnion (vifs applau-
dissements).
Avec raison on a dit a la Conference que Pun des
principaux devoirs de PUnion est celui de stimider dans
Ies rangs des compositeurs, avec plus de pcrsevcrcncc ct
dc vigueur, Pesprit des debats artistiqucs dc principe, de
militer pour une crcation musicale inspirce des rcalitcs
de notre pays, empreinte d'csprit militant, penctree par
le pathos de Phumanisme socialiste, consacree d la grande
cause pour laquclle travaille ct combat tout notre peuple.
En tant qu organisation publique integree dans le Front
de PUnite Socialiste, ă PUnion des Compositeurs revient
aussi la tâchc d'organiser la participativii de plus en plus
intense des compositeurs ct des musicoloqucs â la vie so-
ciale — politique du pays, â Pactivite generale de con-
s truc tio n de la societe socialiste.
Je voudrais mc rapporter en quelqucs mots ă la mis-
sion qui revient aux communistes. membres de P Union
des Compositeurs, cest ă dire celle dc militer en perma-
nence pour la rcalisation des principcs de notre parti afin
que dans tonte la vie culturelle — artistique, musicale,
triomphent lcs principcs du matcrialisme dialcctiquc, du
marxisme — leninisme dans Part musical. Cettc conccp-
tion avancec doit conslituer le fii roage de tonte leur
activite ct jc voudrais souligncr que non seulement de la
leur mais aussi de celle de tous Ies membres de PUnion
des Compositeurs, quils soient ou non membres de notre
parti (applaudissements tres forts).
La musique a la capacite mervcilleusc de se [airc com-
prendre sur tous Ies meridiens. Elle a sa langue propre,
internaționale, qui ne connaît pas dc [ronticrcs ct qui,
justement pour cela facilite la. comniunication directe ct
le rapprochement entre lcs hommes ct lcs penplcs. La mu-
siquc doit etre un message du deșir des penplcs dc vivre
en paix et en harmonic, de mc lire le genie humain au
service dc la constructivii, du progres et du bicn-ctre des
masses, non dc la guerre ct dc la deslruction. La musi-
que doit circ un appcl palhctique ă la raison, â la lu-
cidilc, ă la rcsponsabilite pour le sort dc Phumanite. Elle
doit condamncr Ies forces obscures, reactionnaires qui
altisent la discorde entre Ies penplcs qui usurpent Ies
droits souverains des nations, lcs pousscnt â s'armer, lcs
poussent ă la guerre froide, â la tension et aux conflils.
La musique roumainc a la haute mission de porter dc par
le monde le message des ideaux de travail et de crcation
pacifiques dc notre peuple, de faire connaître ses aspi-
ralions dc progres ct dc civilisalion. Nos compositeurs
sont appeles â faire resonner Ies sentiments internaționa-
liste s de solidarite du peuple roumain avec tous lcs peu-
plcs qui luttent pour la liberalion naționale et sociale,
44
contre roppressiim el la guerre, ainsi que ses aspirations
brulantes de paix et de collaboration internaționale (vifs
applazidissements).
Comme vous le savez, la Roumanie socialiste est Pun
des dctachemenls aclifs du grand front mondial anliim-
pcriaUslc ; el le lutte dans Ies premier s rangs des forces
avancecs du monde contemporain pour le triomphe du
socialisme, pour la victoire des ideaux de liberte et de
progres social, de democrație et de paix (vifs applaudis-
sements). Le Par ti et le Gouvernement de notre patrie
adionnent infaligablcment pour le developpement de
Vamitie et de la collaboration fraternelle avec tous Ies
pays socialiste*, pour le renforcement de l’unite du sys-
teme socialiste mondial, de Vaction internaționale des
communistes et des travailleurs, de toutes Ies forces pro-
gressistes du monde contemporain. contre rimperialisme,
pour parer â une nouvelle guerre. Penetree d'une haule
responsabilite pour le sort de la paix internaționale, la
Roumanie consacre ses efforts d promquvoir Ies princi-
pe* de la coexistence pacifique cnlre des pays avec des or-
ganisations sociale* differenles, pour aneantir Ies essais de
reediter l'epoque de la guerre froide et de pousser de
nouveau rhumanite â la course desastreuse des armements;
elle milite, inebranlable, pour l’instauration d’un climat
de detente et de collaboration entre Ies peuple*. pour sau-
vegarder la securite dc rhumanite el dle [era tout, d
Pavenier aussi, pour contribuer ă la cause du progres et
de la paix au monde (vifs et forts applaudissements).
Chers cam ar ades,
En conclusion, je deșire exprimer encore une fois la
conviction profonde du Par ti et de VEtat que Ies de-
bats qui ont eu Ucu dans le cadre de cette fructueuse Con-
ference generale constitueront un puissant stimulent dans
Pevolution ascendente de notre art musical. Nous sommes
convaincus que Ies servite urs de la musique de notre pays
qui comptcnt dans leurs rangs des talents remarquables de
toutes Ies generations — des maitres venerables et des jeu-
nes qui s'avancent avec enthousiasme sur le chemin de
Paffirmation — donneront ă notre peuple heroique des
oeuvres de plus en plus nombreuses qui chantent ses faits
glorieux, lui donneront de Penvol pour Poeuvre sociale
grandiose que nous entreprenons en Roumanie, pour la
victorie du socialisme et du communisme (applaudisse-
ments tres forts).
Je vous souhaite ă tous des succes toujours plus grands
dans votre activite, de la sânte et du bonheur (vifs
applaudissements, tres chaleureux: Vassistance debout
ovationne longuement).
TRADUCTION :
VETURIA DRĂGĂNESCU-VERICEANU
DIN SUMARELE REVISTEI „MUZICA" PE ANUL 1968
I	. ARTICOLE EDITORIALE ȘI CU CARACTER DE
ORIENTARE
*	** Activitatea în filialele și cenaclele Uniunii Compozi-
torilor 2, 5
DUMITRESCU ION, Artistul, educator al maselor, 6, 3
DUMITRESCU ION, Cuvîntul la conf. pe țară a artiș-
tilor plastici, 6, 33
DUMITRESCU ION, Salutul adresat la Adunarea Ge-
nerală a Scriitorilor din România, 12, 3
*	** Muzica în viața societății noastre (Teze cu prilejul
Adunării Generale a compozitorilor și muzicolo-
gilor), ■ 11, 1
*	** Muzica în viața spirituală a tineretului, 5, 1
*	** Nobila misiune a creației artistice (Dezbaterile comi-
tetului lărgit al Uniunii Compozitorilor), Unanima
adeziune, 6, 1.
Trepte spre lumină, 12, 1
II.	DISCUȚII, STUDII
CODREANU PETRE, Opera — act de importanță so-
cială, 5, 25
COMIȘEL EMILIA, Constantin Brăiloiu, personalitate
complexă a culturii muzicale a veacului XX, 12, 13
CONSTANTINESCU GRIGORE, Muzicologia, factor al
educației estetice, 11, 25
COSMA OCTAVIAN, Cultura muzicală în perioada Re
voluției de la 1848, 5, 8
DONOSE VASILE, profiluri radiofonice în noua sta-
giune, 11, 27
DEDA EDMOND, /Cerbul de aur, 5, 19
DELAVRANCE/X CELLA, Amintiri despre C. Brăiloiu,
12, 16
FIRCA GHEORGHE, Operă, dramă, timp muzical, 5, 26
GEORGESCU L1SETTE, Misiunea cîntărețului de mu-
zică ușoară, 6, 42
GEORGESCU LISETTE, Să-l cîntăm pe Mozart așa
cum a vrut el, 8, 27
GHENEA CRISTIAN, Concepții despre muzică ale pa-
șoptiștilor, 5, 15
GHENEA CRISTIAN, Concepții renascentiste despre
muzică, 2, 30
GHIRCO1AȘ1U ROMEO, Muzica, factor militant pentru
împlinirea idealului de unitate națională, 12, 4
GHENEA CRISTIAN, Procesul de formare a conștiinței
naționale, oglindit în documentele muzicale, 12, 18
ILIESCU VICTOR, Caracterul dual al fenomenului mu-
zical și esența sa, 10, 29
LUNGU FLORIAN, Orchestra festivalului, Ecouri, 5,23
MĂLINEANU H. Muzica ușoară, da, dar Muzică ! 5, 18
Mărturii despre Constantin Brăiloiu, 3, 11
MUNTEANU GABRIELA, Educația muzicală a copii-
lor preșcolari, 3, 19
**♦ Opinii despre sensurile muzicii astăzi (Alexandru
Pașcanu, Aurel Stroe, Doru Popovici, 1, 13—15
Opinii pe tema : ,,Muzica în conștiința contempora-
neității", (Liviu Glodeanu, Cornel 'Țăranu, Marin
Constantin, Gheorghe Firea, 2, 10
PANTIRU GRIGORE, O valoroasă contribuție româ-
nească la studiul muzicii bizantine, 1, 30 ; 3, 29 ;
7 (planșă)
POPESCU TRAIAN, Cîteva principii ale artei diri-
jorale, 11, 30
RAȚIU ADRIAN, Opera contemporană, 4, 12
SAVA IOSIF, Rolul corului în viața tineretului școlar,
2, 24
SAVA IOSIF, Drumurile muzicii contemporane (anchetă)
4, 1 ; 6, 14
SAVA IOSIF, ,,Valori și tendințe în muzica românească*
(anchetă) 6, 5 (Zeno Vancea, Theodor Grigoriu,
Laurențiu Profeta, Liviu Glodeanu, Dumitru Bu-
ghici, Costin Miereanu, Zoltan Aladar) ; 7, 1
(Teodor Bratu, Viorel Cosma, Corneliu Dan Geor-
gescu, Hilda Jerca, Doru Popovici, Adrian Ra-
țiu, Aurel Stroe) ; 8, 1 (Wilhelm Berger, Mircea
Chiriac, Gheorghe Firea, Octav Nemescu, Carmen
Petra, George Sbîrcea, Eugen Wendel) ; 9, 1
(Mihail Andricu, Corneliu Cezar, Petre Codreanu,
Myriam Marbe, Lucian Mețianu, Mihai Moldo-
van, Ștefan Niculescu) ; 10, 8 (Gheorghe Ciobanu,
Irina Odăgescu,, Harry Brauner, Ștefan Zorzor) ;
11, 10 (Pascal Bentoiu, D. D. Botez, Liviu Comes,
Dan Constantinescu, Octavian Cosma, Vasile Cris-
tian, Romeo Ghircoiașiu, Vasile Herman, Erwin
Junger, H. Mălineanu, Mircea Popa, Liviu Rusu,
Cornel Țăranu, Dan Voiculescu ; (Sabin Drăgoi,
Ada Brumaru, Jodal Gabor, Alfred Hoffman), 12, 6
SOLOMON GINA, Cultura generală în școala muzicală,
4, 29
ȘTEFANESCU M. MIRCEA, Raportul știință-muzică,
9, 19
SUGIU ELISABETA, încercări dc modernizare a învă-
țămîntului liceal dc muzică, 4, 26
TEODORESCU GEORGE, Crepusculul operei?, 4, 10
VANCEA ZENO, Tendințe și orientări în muzica con-
temporană, 1, 1
VANCEA ZENO, Stilul în muzică, 9, 1
VICOL ION, însemnări despre arta interpretativă, 3, 13
VIERU ANATOL, Elemente ale unei teorii generale a
modurilor, 8, 24
III.	CREAȚIA ROMÂNEASCĂ
ALEXANDRU TIBERIU, Constantin Brăiloiu și valo-
rificarea înregistrărilor de muzică populară, 8, 16
BUCIU DAN, Concertul pentru pian și orchestră de
' coarde de Dan Constantinescu, 5, 30
BUCIU DAN, Concertino de Adrian Rațiu, 2, 18
BUCIU *DAN, ,,Finis coronat opus“ de -Costin Mie-
reanu, 9, 12
BRĂILOIU CONSTANTIN, Techniques enregistrements
sonores, 8, 20
CONSTANTINESCU GRIGORE, Șantier de creație,
3, 8 ; 4, 15
CONSTANTINESCU GRIGORE, Scurtă privire asupra
operei românești, 9, 14
DOLINESCU ELISABETA, Constantin Dimitrescu, 8, 22
DRAGA .GEORGE, Cvartetul pentru coarde nr. 4 de
Zeno Vancea, 2, 16
GEORGESCU CORNELIU, M.P. 5 dc Al. Hrisanide,
8, H
GLODEANU LIVIU, „Scene nocturne“ pentru doua co-
ruri a Cappella de Anatol Vieru, 1, 17
MANGOIANU ȘTEFAN, Concertino pentru orchestră
de Aurel Popa, 7, 12
MANGOIANU ȘTEFAN, Muzica pentru „Ocdip la Co-
lona“ de A. Stroe, 8, 9
MOLDOVAN MIHAI, Concertul pentru pian și orches-
tră de Cornel Țăranu, 7, 10
NEGULESCU CLAUDIU, Opera „Michelangclo“ de Al-
fred Mendelshon, 12, 34
* * * Opera „Pintea Viteazul" de Filaret Barbu, 12, 41
PAROCESCU NICOLAE, „Galileo Galilei“, operă de
Corneliu Cezar, 16, 12
40
RAȚIU ILEANA, Sonata pentru clarinet și harpă de
Bogdan Moroianu, 5, 32
SCURTULESCU DAN, „La mormîntul eroului necu-
noscut de la Mărășești“, poem simfonic de Dia-
mandi Gheciu, 9, 11
SUMSKI ALEXANDRU, Studii pentru orchestră de Li-
viu Glodeanu, 4, 17
TĂUTU CORNELLX, Poeme corale de Emil Lercscu,
1, 20
TĂUTU CORNELIA, „Ritual pentru setea pămmtului"
de Myriam Marbe, 10, 18	•
TĂUTU CORNELIA, Tribuna tinerilor compozitori,
12, 36
S. L, „Jertfirea Ifigcnici" de Pascal Bcntoiu, 11, 21
IV.	CULTURA MUZICALĂ
ALBESCU TEODORA, Retrospectiva, 4, 31
ALBESCU TEODORA, „Gheorghe Cucu" de N. Paro-
ccscu, 9, 35
ALBESCU TEODORA, Iași, 9, 24
BARGAUANU GRIGORE, Maria Ccrnovodeanu, 6, 34.
BELOIU NICOLAE, Tribuna internațională a compozi-
torilor, 7, 14
BELDI ION, V. S. Jianu, 5, 35
BERGER WILHELM, „Cantatele de Bcethoven" dc Tu-
dor Ciortea, 6, 47
BALAN THEODOR, Clara Haskil, 6, 29
BLANARU ȘTEFAN, Eseistică și critică muzicală, 9, 37
BONEA ȘTEFAN, Studioul Operei Române, 4, 40
BONEA ȘTEFAN, Ladislau Konya, 5, 46
BONEA ȘTEFAN, Recital, 9, 28
BRATIN JACK, TRAIAN NANU, SUZANA ZUP-
PERMAN, De vorbă cu Josef Prunner, 6, 25
GODREANU PETRE, Gelu Matei, 7, 41
CODREANU PETRE, Cronica discului, 10, 41
COMIȘEL FL„ Impresii dintr-un turneu cu Ans. fol-
cloric sibian, 7, 37
COLFESCU ALEXANDRU, Opereta ieri, astăzi și
mîine, 1, 27
COLFESCU ALEXANDRU, Concert coral, 3, 23
COLFESCU ALEXANDRU, „Contesa Maritza" 4. 42
COLFESCU ALEXANDRU, .„Liliacul", 5, 42
COLFESCU ALEXANDRU, Prometeiada, 6, 41
COLFESCU ALEXANDRU, Brașovul muzical, 7, 28
COLFESCU ALEXANDRU, „My fair Lady", 9, 27
COLFESCU ALEXANDRU, Muzica pe litoral. 10, 37
CONSTANTINESCU GRIGORE, Retrospectivă, 1, 21
CONSTANTINESCU GRIGORE, „Apus de sore" de
M. Barberis, 2, 38
CONSTANTINESCU GRIGORE, De vorbă cu Lisette
Georgescu, 3, 36
CONSTANTINESCU GRIGORE, Vasile Micu, 5, 47
CONSTANTINESCU GRIGORE, Opera din Stuttgart la
București, 7, 25
CONSTANTINESCU GRIGORE, Strawinski, 8, 42
CONSTANTINESCU GRIGORE, începutul stagiunii ;
Oaspeți, Debuturi, 12, 34
COSTINESCU GH., Confluențe milenare, 3, 34
CRISTIAN VASILE, Retrospectivă, 2, 32
CRISTIAN VASILE, Tribuna tinerilor soliști, 3, 22
DERIEȚEANU GEORGE, Marca sărbătoare a artei fol-
clorice, 2, 21
DERIEȚEANU G. și GEORGESCU S., Coruri, 5, 39
DRAGA GEORGE, Moment muzical arădean, 11, 41
DUNAJECZ L. Casa în care s-a născut Bartok, 10, 39
ELI AN EDGAR, Sinteze bucureștenc, 9, 21
ELIAN EDGAR, și F. L, Săptămîna festivă, 11, 28
FIRCA CLEMANSA, Dc la muzica Renașterii la crea-
ția contemporană, 9, 23
FIRCA GH. Filarmonica timișoreană în Bulgaria 3, 27
FIRCA GH. Eugen Cuteanu, 5, 34
FIRCA GH., Prime audiții la Craiova, 8, 39
GEORGESCU SILVIAN, Formații corale laureate, 6, 42
GEORGESCU SILVIAN, Coruri pentru copii și tineret,
8, 43
GHENEA MELINE POLADIAN, DAN SCURTU-
LESCU, Retrospectivă, 4, 33
GHENEA MELINE POLADIAN, Recenzii, 10, 41
GHENEA MELINE POLADIAN, însemnări despre ac-
tivitatea lui Hermann Klee, 12, 39
GHECIU DIAMANDI, Fanfară, 5, 41
GRIGORESCU OLGA, Recenzii, 10, 44
HOFFMAN ALFRED, Retrospectivă, 5, 36
HOFFMAN ALFRED, Festivalul de la Touraine, 9, 34
HOSSU VALENTIN, Trubaduri ai epocii noastre, 7, 38
IONASCU GEORGE, Virginia Zeani, 11, 33
IONESCU LIVIU, Corul Radioteleviziunii la Stuttgart,
9, 31
LUNGU FLORIAN, Artiști de muzică ușoară pe scene
românești ; orchestra studenților, 1, 34
LUNGU FLORIAN, Discul românesc de muzică ușoară,
7, 40
LUNGU FLORIAN, Recenzii, 10, 43
LOUIS DE PABLO, Muzica spaniolă contemporană,
6,	21
MARTINOV IVAN, Aspecte noi în muzica sovietică,
12, 23
MAGHOLD ROBERT, Aspecte ale vieții muzicale în
R.F.G., 12, 29
NEGULESCU CLAUDIU, RASVAN C., Interviu cu
publicul despre muzica nouă, 7, 32
NEGULESCU CL„ Festivalul de folclor ’68, 10, 34
NEGULESCU CL., FIRCA GH., Maramureș, 11, 40
PALADE CONSTANTIN, Filarmonica „Moldova" la
București, 3, 27
PANDELESCU J. V., Ansamblul Ciocîrlia, 2, 42
PANDELESCU J. V., Secvențe ieșene, 3, 24
PANDELESCU J. V., Constanța, 4, 43
PANDELESCU J. V., Momente muzicale la Paris, 6, 19
PANDELESCU J. V., Primăvara la Praga, 7, 16
PANDELESCU J. V., Music-hall-ul, un spectacol în as-
censiune, 8, 31
PAROCESGU NICOLAE, G. Brăiloiu — opere voi. I,
8, 39
PINTER LAJOS, Sibiu, 10, 38
PORFETYE ANDREI, „Don Juan" în premiră la Opera
Română, 1, 24
PORFETYE ANDREI, Ciclul Bach, 3, 22
PORFETYE ANDREI, Marea Missă în si minor, 5, 38
’P. A., O noutate în afirmarea studenților interpreți,
7, 27
PORFETYE ANDREI, Matthăus-Passion la Sibiu, 7, 34
PORFETYE ANDREI, Două debuturi, 8, 33
PORFETYE ANDREI, Galați, 9, 26
PR1COPE EUGEN, Ionel Perlea, 10, 20
RAȚIU ADRIAN, The Music Group of London, 12, 37
RASVAN CONSTANTIN, Din țară, 1, 33
R. C., Prezențe românești în Cuba, 1, 35
RASVAN CONSTANTIN, Ansamblul U.G.S.R. la două
decenii, 2, 41
R. C., Grigore Ghidionescu, 4, 47
RASVAN CONSTANTIN, „Musica Nova" în Jugosla-
via, 4, 25
RASVAN CONSTANTIN, Instantanee din Tg. Mureș,
5, 43
R. C., Premii ale Academiei, 5, 7
RASVAN CONSTANTIN, NEGULESCU CLAUDIU,
Itinerar artistic în șase județe, 6, 43
RASVAN CONSTANTIN, Ceata lui Pițigoi, 9, 29
RAȚIU ILEANA, „Metodica predării muzicii", 8, 41
SIMIONESCU M1RCEA, ȘTEFĂNESCU MIRGEA, Re-
trospectivă, 6, 36	i
ȘTEFĂNESCU MIRCEA, Monografia filarmonicii, 12, 43
STOCKHAUSEN KARL, Despre unele probleme ale ex-
perimentului în muzică, 12, 29
TĂNĂSESCU DRAGOȘ, „Cazul" Samson Fracois, 9,23
URSEANU TILDE, Sărbători coregrafice budapestane,
8, 30
VANCEA ZENO, PANDELESCU J. V., Marcel Miha-
lovici, 10, 24
VICOS, Florica Florescu, 9, 33
ZOTTOVICEANU ELENA, „Primăvara la Praga", 8,29
V.	DIN ACTIVITATEA MUZICALĂ DE MASĂ
RASVAN CONSTANTIN, NEGULESCU CLAUDIU,
Noi resurse dc înviorare a artei interpretului ama-
tor, 8, 34
DERIEȚEANU GEORGE, 170 de ani în slujba muzicii
47
CUPRINSUL
Ion D. Chirescu
Alegeri
SOMMA1RE
Ion D. Chirescu
Les elections
Cuvîntarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU
la Adunarea Generală a compozitorilor și mu-
zicologilor ...................................... 1
Darea de seamă a Comitetului de Conducere al
Uniunii compozitorilor din Republica Socialistă
România la Adunarea generală a compozitori-
lor și muzicologilor — rostită de Ion Dumi-
trescu (Președintele Uniunii compozitorilor)	g
Hotărîrea Adunării Generale .	23
Cuvîntul de închidere a lucrărilor Adunării gene-
rale, rostit de compozitorul Ion Dumitrescu .	25
DIN CUVÎNTĂRILE PARTICIPANTILOR
LA ADUNAREA GENERALĂ
Discours prononce par le president Nicolae
Ceaușescu ă la Conference generale des com-
positeurs et des musicologucs .	I
Compte-rendu du Comite de direction de l’Union
des compositeurs dc la Republique Socialiste de
Roumanie ă la Conference generale des compo-
siteurs et des musicologues presente par Ion Du-
mitrescu (le president de l’Union des Composi-
teurs) ...	.	$
Les decisions de la Conference generale .	23
Discours prononce par la compositeur Ion Dumi-
trescu ă la cloture des debats de la Confe-
rencc generale	2o
INTERVENTIONS AUX DEBATS
Mihail Jora .	27	Mihail Jora .	27
Pompiliu Macovei	28	Pompiliu Macovci	28
Sigismund Toduță	29	Sigismund Toduță	29
Theodor Grigoriu	30	Theodor Grigoriu	30
Pascal Bentoiu	31	Pascal Bentoiu	31
Laurențiu Profeta	33	Laurențiu Profeta	33
Anatol Vieru	34	Anatol Vieru	34
Tiberiu Olah	35	Tiberiu Olah	35
Wilhelm Berger .	37	Wilhelm Berger	37
Ștefan Niculescu .	38	Ștefan Niculescu	38
Romeo Ghircoiașiu .	39	Romeo Ghircoiașiu .	39
Muzica Injormations		41	Muzica Informations		41
Din sumarele revistei Muzica pe anul 1968	47	Quelques sommaires de „Muzica" 1968 .	47