Mihail SADOVEANU, portret în ‘ ulei, executat de A. B&eșu, în 1919, la Fălticeni. (Colecția M. L. R.) Coperta și prezentarea grafică VICTOR MAȘEK Jalbă Avînd a trimite in Bucovina, spre a urma studii in școalile de la Cernăuți, pe doi fii ai mei, Serban și Niculai, a cărora fizionomie s-au însemnat in dosul aceștia, rog plecat să bine;» voiască a le slobozi cuvenitul pașaport pe termin de unspre- zăce luni și cu trecirea pe la Zăstava Mihăilenii, pentru carii rămîn diplin chizăș. G. EMINOVICI căm[ina]r FATA MORGANA Pustiul: Bolnav, de fierbințeli ii arde fruntea și trecătoare Vedenii ii apar in creierii de nisip... Pustiul larg se zbate și visează [...] Lucian BLAGA Dragelor mele lulii. Dacă Lilicuța mă iubește cituși de puțin, dacă ea ține puțin la liniștea mea, dacă — in fine — nu vrea să vă aduc imediat la București — trebui[e] să poarte flanela (flanela) și să nu abuzeze de muncă, să nu se scoale prea de dimi- neață. Tocmai virsta de 18 ani și tocmai in Paris, sunt tot ce poate fi mai periculos, cînd cineva nu se păzește. [...] B. P. HASDEU Agamemnon—(Trezindu-se parcă dintr-o reverie) Oh! dacă intr-adevăr ar sta in puterea mea! Dacă aș fi stăpinul vîntu- lui și al ploaiei, cum le-aș abate năprasnic spre porțile cetății! Dacă aș ști.că zeii imi vor asculta măcar această rugăminte, cit de fierbinte i-aș ruga să dezlănțuie mai cumplit vijelia. (Ascultînd vîntul). Auziți cit de blind bate? Dacă ar sta in puterea mea, Menelau, de o mie de ori ar sufla mai puternic. «EDI 4/1973 - (13) ANUL IV REVISTĂ TRIMESTRIALĂ EDITATĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMANE DIRECTOR FONDATOR: D. PANAITESCU-PERPESSICIUS DIRECTOR Al. Oprea REDACȚIA CONSTANDINA BREZU, DIANA CRISTEV, NICOLAE FLORESCU, MANUELA TĂNĂSESCU SECRETARIAT EUGEN MIHAICIUC Documentele comunicate, însoțite, fără excepție, de original sau de fotocopie, se primesc pe adresa redacției, str. Fundației nr. 4, sector I, București, telefoanele 50.32.90 — 50.23.10 AII rights reserved Toate drepturile rezervate Tiparul — întreprinderea Poligrafică ,,13 DECEMBRIE 1918“ Clișeele zincogralice — Combinatul Poligrafic „CASA SCÎNTEII" SUMAR Sărbătoriri U. N. E. S. C. O. Dimitrie CANTEMIR 6 — 7 Despre literele și artele islamului (Prefață și traducere de Virgil CÂNDEA) 8—17 De disciplina InBa etc. Cap. [XXXVI] 18 — 20 Adnotări pe un exemplar al Bibliei lui Șerban CANTACUZINO (Comentate de Ludovic DEM&NY) 21 — 24 «...această concepție înaltă și modernă a rostului unui artist» — con- ferință radiofonică de P. P. Panaitescu (Adnotată de Victor CRĂCIUN) Poezie, proză, teatru Adrian MANIU 25 — 35 Amurg; La o ramură; Descîntec în toamnă; Bîlbîială; Analiză; Pomul cunoașterii (Versuri comentate de Gheorghe PIENESCU) Camil PETRESCU 36 — 44 Contesa bolnavă — nuvelă (Cuvînt înainte de Al. BOJIN) Victor PAPILIAN 45 — 65 Simona sau Prințul consort — comedie tragică în patru acte (Cu o prefață de Constantin CUBLEȘAN) Scriitorul — conștiința epocii Miron Radu PARASCHIVESCU 66 — 69 «...a avea simțul contemporaneității» — pseudojurnal Destăinuiri 70-88 Rotonda 13 : loan SLAVICI în procesul ziariștilor. Evocări de Șerban CIOCULECU, Ion PAS, BarbuSOLA- COLU Și D. I. SUCHIANU Revelația documentului Liviu REBREANU 89—92 Domnișorul Liviu și Ion al Glanetașului: amăgire și luciditate {Ni- colae GHERAN) SUMAR Per aspera ad astra Mihail SADOVEANU Fișe pentru un excurs în atelierul «faurului aburit» (Al. OPREA) 93 — 102 Pasiunea eseului Lucian BLAGA Acel orizont spiritual al dragostei de țară (Comentariu de Tudov 103 — 107 BUGNARIU) Introducere la Cursul de filozofia religiei 107 — 111 Din cronica unei existențe Alice CĂLUGĂRU O enigmă biografică (Vasile NETEA) 112—115 Șapte ilustrate adresate lui Ilarie CHENDI 115 — 118 Restituiri Tudor ARGHEZI Omul brusc (Roman de aventuri prefațat de Gheovghe PIENESCU) 119—123 Epistolar Octavian GOGA «Iacă de ce te rog să cumpănești bine...» — scrisori către Ilarie CHENDI 124—134 (Preambul de Mivcea POPA) Idei, oameni, fapte Titu MAIORESCU în amintitrile lui loan PETROVICI (Nicolae FLORESCU) 135—139 Jurnal Alice VOINESCU de vorbă cu Andre GIDE (Prezentare de Virginia ȘERBĂNESCU) 140—147 File de album Adrian MANIU plastician (Ion ERUNZETTI) 148-153 SUMAR Scriitori români în arhive străine Elena VĂCĂRESCU 154—158 «...lîngă marele nostru lenăchită a cărui nedemnă urmașă am fost» (Ion STAvARUȘ) Scriitori străini în arhive românești Valery LARBAUD 159—162 inițiat în literatura română de Ion PILLAT (Diana CRISTEV) Arhivă sentimentală Franyo ZOLTÂN 163—169 «BLAGA m-a introdus cu adevărat în EMINESCU» (Mărturii consem- nate de Diana CRISTEV) Mihai SÎNZIANU 170 — 172 Răvașe de la IORGA și ARGHEZI Cronica edițiilor Mircea ZACIU 173 — 176 Conversațiuni epistolare Calendar literar Ilarie V0R0NCA 177—180 popularizator al literaturii românești (Constandina BREZU) Spicuiri 181 — 182 PERPESSICIUS către autorul Cărvunarilor (Eliza-Maria BARNOSCHI) 182—183 «...a plăcut foarte mult, cu deosebire lui IBRĂILEANU» (Rodica OLTEAN U) 184 « ...vei primi prin VLAHUȚĂ, o serie de manuscripte... » (Ion STOICA) 185-193 Fișier bibliografic • Creșterea colecțiilor ® Iconografie 194-199 Dragoș Vrânceanu a citit pentru dumneavoastră Sumar comentat (engleză, franceză, germană, rusă) «...PENTRU SLOBOZENIE SI MOȘIE CU CINSTE A MURI, DECÎT PRIN MULTI VECI CU NECINSTE A TRĂI, MAI DE FOLOS SI MAI LĂUDAT 9 IESTE.» Dimitrie CANTEMIR DIMITRIE CANTEMIR DESPRE LITERELE ȘI ARTELE ISLAMULUI PUBLICĂM MAI JOS TEXTUL LATIN ȘI TRADU- cerea cîtorva file din manuscrisul autograf al lu- crării lui Dimitrie Cantemir Sistemul sau întocmirea religiei muhamedane, cartea a Vl-a, cap. XXXVI. Scrisă în 1719, această operă, sinteză a civili- zației islamice, a cunoscut, ca o bună parte din moștenirea literară a lui Cantemir, un neașteptat avatar. Publicată în 1722 la Sanktpetersburg, în traducerea rusă a lui Ivan Ilinski, secretarul prin- cipelui, sub titlul: Kniga systima, iii sastoianie muhammedanskiia relighiia, cartea a cunoscut în 1805 o tălmăcire în limba bulgară, după versiunea rusă, datorată învățatului Sofronie Vraceanski. în 1839, Costache Negruzzi își propunea traducerea și publicarea Sistemului în românește, în ediția operelor lui D. Cantemir pe care o pregătea, la Iași, împreună cu Mihail Kogălniceanu. în 1878, Gri- gore Tocilescu descoperea în Arhiva Ministerului de Externe din Moscova autograful latin al scrierii, dăruite în 1783 de istoricul N. N. Bantîș-Kamenski. După o cercetare superficială, Tocilescu pune să se copieze numai începutul Sistemului (partea intitulată De Curano), neglijînd restul textului. Aceste prime file, reprezentînd o formă prescurtată și incompletă a operei lui Cantemir, au fost traduse și publicate sub titlul Despre Coran, în 1927, de profesorul loan Georgescu din Constanța. Eroarea lui Tocilescu a concentrat atenția cer cetătorilor de după el, pînă azi, asupra versiunii ruse a Sistemului, ale cărei 400 de pagini mari îngrijorau pe cel mai harnic traducător. De la Ștefan Ciobanu (Dimitrie Cantemir în Rusia, 1924) și pînă la P. P. Panaitescu (Dimitrie Cantemir, viața și opera, 1958) sau I. D. Lăudat (Dimitrie Cantemir, viața și opera, 1973) s-a perpetuat ideea că forma latină a operei a fost pierdută. Astfel, în studii sau sinteze de istorie literară s-a transmis, decenii de-a rîndul, numai un rezumat al Sistemului după versiunea rusă. în realitate, acest manuscris latin nu s-a pier- dut. Autograful Sistemului se păstrează la Arhiva de Stat a actelor vechi din Moscova. Compararea textului latin cu versiunea rusă din 1722 permite următoarele constatări: ordinea celor șase cărți în care este împărțită opera a fost schimbată în traducerea lui Ilinski; tălmăcirea însăși este foarte îngrijită, deși făcută după un autograf adesea ili- zibil; textul rus abundă de neologisme latine și grecești proprii scrisului canteinirian. Pasajele în limbi orientale (arabă, persană, tătară, turcă) sînt transcrise potrivit pronunției autorului, iar nu ortografiei din originalul latin. Dacă adăugăm faptul că pregătirea pentru tipar a ediției din 1722 a fost urmărită de Cantemir însuși (Șt. Ciobanu, p. 43—44; P. P. Panaitescu, p. 213—214), care adaugă o epistolă dedicatorie către Petru I, se im- pune evidența că versiunea rusă este aceea de autor și că Ilinski — om de casă al lui Cantemir — a efectuat-o sub directa îndrumare a acestuia. Iată de ce, profitînd de toată substanța originalului latin, trebuie să privim ediția din 1722 drept forma definitivă a „Sistemului0. Scrisă în epoca de înflorire a studiilor orientale în Europa, cartea lui Cantemir se distinge de alte lucrări similare din vremea lui prin preocuparea unei înfățișări complete a doctrinei și culturii is- lamice nu numai după Coran și tradiții (hadîth, ci folosind informația adunată de autor din centrul însuși al lumii mahomedane, Constantinopolul, în care a trăit douăzeci și doi de ani. Sistemul comunică, dincolo de imaginea unei civilizații încă puțin sau eronat cunoscută în Europa, siguranța autorului, gradul înalt al cunoștințelor sale despre cugetarea, instituțiile, limbile și literele Islamului. Din paginile cărții extragem elemente care între- gesc în chip fericit portretul lăuntric al cărtura- rului, explică și îndreptățesc faima lui europeană de orientalist. Paginile pe care le publicăm reprezintă fol. 106— 108v din autograful latin (corespunzînd cu pp. 350—356 din versiunea rusă). Ele înfățișează cîteva discipline din domeniul literar și artistic: epistolografia (insa’), caligrafia (husnikhât), poetica (si'r), muzica (musîkî), pictura (na^s), pictura decorativă (nakkăs), legătoria de artă (mujallîd, de fapt «legător»). Unii termeni din acest fragment impun cîteva lămuriri. Cantemir folosea un sistem propriu de transliterare a caracterelor arabe, sistem în care î = y, ș = p, j = dz. De asemenea, el pronunța turcește cuvintele arabe, așadar elif pentru alif (litera)' kiuttab, pentru kitâb (carte), mazat pentru mazâd (piață) etc. De aci o serie de nepotriviri față de sistemul modern de scriere a cuvintelor arabe cu litere latine. Cartea Șehadi, Șahidi pe care autorul o recomandă pentru studiul poeticei arabe, persane și turce, n-am putut-o identifica. Izvoarele indicate de Cantemir sînt adesea necunoscute literaturii de specialitate, iar referin- țele sale la Coran foarte vagi sau de-a dreptul in- exacte. Autorul explică în altă parte 'a cărții: « Cele (nu prea multe) pe care fie că le-am citit în tinerețe pentru a învăța limbile orientale, fie că le-am auzit într-o continuă conversație cu oameni de felurite ranguri de pe lîngă Poarta otomană timp de două- zeci și doi de ani le-am întipărit în memorie ca într-o ceară moale și lesne de imprimat, acum, după atîția ani, încărcat fiind cu atîtea treburi, atît publice cît și private, și departe de asemenea conversații, aproape că_mi-au ieșit toate din minte; deși cînd le-am însușit au fost imprimate tare, s-au șters [...]. în toate privințele sîntem din numărul celor ce stăruiesc în învățătură și a căror știință nu e în inimă, ci se ascunde în cărți și biblioteci, așa încît [...] n-avem deloc cărți turcești și persane și mai ales pe cele care se potrivesc cu lucrarea și planul nostru». Lucrarea sa a fost, așadar, scrisă în bună parte din memorie; tocmai această împrejurare îi mă- rește prețul. Termenul bahr prin care autorul desemnează «forma și modul» poeziei/ înseamnă, în primul rînd, « mare » (ar. bahr), dar în cazul de față « me- trul » unui vers. Exemplul de versificație pe care Cantemir îl dă drept « prima formă de poezii » este una din cele 67 paradigme posibile în metrica arabă. Latina lui Cantemir este'cursivă,'adesea elegantă, fraza echilibrată, vocabularul variat./Putem, așa- dar, trece peste erori de ortografie — curente pe vremea lui — ca litera (pentru littera), expli- mentur (pentru exprimentur) etc. pe care nu le-am îndreptat. Adresez și pe acestă cale mulțumiri prietenului Mihai Nasta pentru revederea transcrierii textului latin și a traduceri și pentru prețioasele observații făcute cu acest prilej. Virgil CÂNDEA DE DISCIPLINA INfiA etc. Cap. [XXXVI] 106 InBa In/ia multas habet significationes, sed quoad nostrum propositum, est modvts aut formulare epistolarum eleganter ac alto stylo scribendarum. Quem libellum [1O6V] iuvenes et pre\sertim magnatum filii ac in aulis principum servientes post syn- taxim statim prae manibus accipientes illi sedzilam dant operam. Ex quo non solum styli elegantiam, orationis eloquentiam et compositionis concinnitatem, sed etiam aulice loquendi modum (quem istylahi berat vocant) docentur, ac omni imperatorum, sultanorum, regum, principum, paparum, dominorum et turn muslimanorum, turn christianorum omnium magnatum, dinastorum atque aliquo officiis ac honoris gradu fungentium iuxta suas conditiones ac digni- tates tituli exprimuntur. Quare kiuttab, i. e. scribae et secretarii huic disciplinae maximopere operam dant. Husnichhat Una cum inBa assuescunt etiam ad husnichhat, i. e. callygraphice scribendum. Apud enim muhammedanos cum typus sit prohibitus, tanta arte ac mathematica symmetria ductus tractusque litterarum observant, ut illorum scribendi mdho- dus merito quis elegantissimam ac laboriosi[ssi]mam dixerit. Iuxta enim subtili- tatem aut crassitiem calami longitudo, latitudo, capacitas, obliquitas, circum- ductio et recti, obliqui ( !), obtusi, atque acuti anguli charaderorum regularisque proportio observatur. Ita v. g. Jelif, a, reda columna, debet constare quinque pundis quadrangularibus, residuum autem eius unde in extremo versus laevam manum vergit spatium duorum pundorum occupare oportet. Ista autem ex- tremi inclinatio netitur duobus pundis. Itaque elif septem pundi constat eius latitudinis cuius erit et calami latitudo. Item superior apex literae debet esse eiusdem latitudinis cum calami latitudine. Et a puncto ad punctum tenu- itas descendit ita ut in fimo extremo videatur desinere in puncto insensibili. Et sic in aliis charaderibus suos canones ac regulas artificiosissime obser- vant. Sunt alii hattat, i. e. eleganter scribentes, qui unum Curani librum 200 aureis venum dent. In bibliotheca sultanorum exstare dicitur duo libri Curani quorum unus atramento exaratus, alter vero ex tenui papyro similis elegantiae ac caligraphiae artis, forfice sculptus, quem charaderem ac sculpturam nemi- nem mortalium imitări potuisse aut posse creditur. Ac librum [quipe\ exaratum DESPRE ÎNVĂȚĂTURĂ INSA 9 etc. Cap. [XXXVI] Inșa Inșa are multe sensuri, dar cît privește scopul nostru este un mod sau o formă de scriere a epistolelor cu un stil elegant și înalt. După sintaxă, tinerii, dar mai cu seamă copiii magnaților și cei ce slujesc pe la curțile principilor, luînd în mîini această cărticică se ostenesc stăruitor cu ea. Din ea învață nu numai eleganța stilului, elocința și armonia compunerii, ci și modul de a vorbi la curte (pe care îl numesc istîlahi berat) și în ea se arată titlurile cu- venite tuturor împăraților, sultanilor, regilor, principilor, pașilor, seniorilor și tuturor magnaților, suveranilor sau altora care se află în vreun rang de • dregătorie sau cinste, fie musulmani, fie creștini, potrivit cu condițiile și demnitățile titlului lor. De aceea kiuttab, adică scribii și secretarii, se îndelet- nicesc foarte mult cu această știință. Husnichat împreună cu inșa învață și husnichat, adică scrierea caligrafică, deoarece tiparul fiind interzis la muhammedani, cu atîta artă și simetrie matematică se preocupă de scrierea și așezarea literelor, încît după merit se va spune că metoda lor de scriere este cea mai elegantă și mai grea. Căci la ei, prin sub- țirimea sau grosimea peniței, se păzește cu grijă lungimea, lățimea, mărimea, înclinarea, conturarea literei, precum și proporția corectă a unghiului drept, oblic (!), obtuz și ascuțit al caracterelor. Astfel în )elif> a, stîlpul drept trebuie să se compună din cinci puncte dreptunghiulare, iar restul, la sfîrșit, unde se apleacă spre mîna stîngă, se cuvine să ocupe locul a două puncte. Această înclinare finală se măsoară cu două puncte. Tot așa elif e alcătuit din șapte puncte, de o lățime egală cu aceea a peniței. La fel, marginea de sus a literei trebuie să fie de o lățime egală cu lățimea peniței. Iar de la un punct la altul subțirimea coboară în așa fel, încît în partea cea mai de jos să pară că sfîrșește într-un punct neobservat. Astfel păzesc canoanele și regulile lor, foarte artistic, și la celelalte carac- tere. Sînt unii hattat (adică cei ce scriu elegant) care vînd o singură carte a Curanului cu 200 de galbeni. Se spune că în biblioteca sultanilor se află două cărți ale Curanului, dintre care una scrisă cu cerneală, iar cealaltă [scrisă] cu hîrtie subțire tăiată cu foarfecă și cu o artă atît de elegantă și caligrafică, încît se crede că asemenea litere și tăietură n-a putut și nici nu le poate imita vreun Dimitrle Cantemir, portret din ultimii ani de viață. Exllbris-ul lui Dl- mltrie Cantemir pe un Dicționar gre- co-latin (Basileae, 1665). 12 Dimitrie Cantemir parenlem^ sculptum autem eiusdem filiam exarasse [dicunt]. Reperiuntur illius hominis cuius nominis iam sum oblitus sparsim carmina ac dysticha qwrum quodlibet dystichon haud minus quam 20 aut 30 aureis in foro mazat (ruthe- nicae dictio mope) venduntur et hoc quidem rarissime. Bir Ars poeseos apud arabos, per sas ac turcas non solum excelentissima est, sed etiam elegantissima ac artificiosissima. Vocatur autem poesis Bir cui si quis studere vuit (student autem\fere omnes illi qui ad alias scientias progredi cupiunt), [107] primum discendum est illi liber Behadi dictus quo docentur carminum formae ac modi quae bahr, i. e. mare, vocantur. Sunt autem carminum modi aut formae viginti septem\ quarum pedes (ut apud graecos latinosque) constant aliquot brevibus ac longis syllabis quae ut facilius memoriae tradi possint, versiculo ex vocabulo quodam fictitio fail diversimode flexum ac modificahim compo- nuntur, ex. g. in prima carminum forma: Mufteilun — mefailun — mufteilun — failun A-Bi-ki — di-dar-o-lan — di-desi-ru — Ben-gierek quae sic in pedes distingitur: ABiki didar olan didesiru Ben gierek etc. (Qui venustae fadei videndae desiderio tenetur, illius aspectus hilaris esse debet). Quoniam autem longum esse de singularum formarum exempla proferre, lectori adeundum est ad libellum Bahidi quem superius memoravimus ubi casum et nomina et modos omnes videbit. Nos vero propositum prosequamur. Si quis poetarum aut scientificum quispiam a me quaereret quid de graecorum latinorumque antiquis ac hodiernis poetis deque eorum compositionibus, quidne de araborum, persarum, turcarumque sentiam, pace omnium nostrorum inhaesitanter respondissem orientalium hanim nationum turn primus, turn novissimus poetas palmam huius artis abripuisse. Sententiarum enim gravitate, eloquentiae suavitate (rhithmorum autem alia est ratio aliaque textura), phra- sium methaphorarum, aliorumque troporum abundantia, elegantia, atque sub- tilitate graecos latinosque multis parasangis superare. Mecum omnes ut puto fatebuntur harum linguarum periti et qui arabum, persarum, turcarumque poetas legerunt. Unus ex antiquis persarum poetis, qui nomen Saadi, ex per sico in latinum transtulit sermonem Georgius Gentius et Amstaelaedami ex typo- graphia loannis Blaeu anno MDCLI in lucem prodiit. Quem si atente leget lector, quamvis totum fere genuinum perdat nitorem in latina lingua, veluti simiam persice agens, ex orationis vernaculo splendore multum deficiat, atta- men, si laudes pseudoprophetae excipiat, nihil in eo non lăudabile, non mirabile et non s^lavissimum ac elegantissimum iudicabit. Caeterum, turcae admodum delectantur persarum poesi et vicissim persae turcarum, nam in regis Persiae aula ut plurimum turcica loquuntur lingua. Apud turcas autem pura persica lingua non loquuntur \ quidem, sed omnes studioși perfecte eam et intelligunt [i07v] et colent, imo rationalia thesauri sultani pura persica scribi solent lingua. 13 De disciplina InBa muritor. Despre cartea scrisă [cu cerneală] spun că a scris-o tatăl, iar despre cea tăiată că a alcătuit-o fiica lui. Se află ici și colo poezii și distihuri ale acelui om, al cărui nume l-am uitat, dintre care fiecare distih se vinde la piața mazat (pe rusește torg), cu nu mai puțin de 20 sau .30 de galbeni, și chiar așa [se capătă] foarte rar. Sir Arta poetică la arabi/persani și turci nu numai că este prea strălucită, dar și foarte elegantă și foarte ingenioasă. Poetica se numește șir; dacă vrea cine- va s-o învețe (și o învață aproape toți cei ce vor să meargă apoi la alte științe), trebuie să studieze mai întîi cartea numită Șehadi, în care se arată formele și modurile de versuri numite bahr, adică «mare». Aceste moduri sau genuri ale versurilor sînt douăzeci și șapte; picioarele lor (ca și la greci sau latini) sînt compuse dintr-un număr de silabe scurte și lungi care, pentru a fi mai bine fixate în memorie, sînt adunate într-un vers al unui cuvînt inventat *fail} diferit flexionat și modificat ca, de exemplu, în prima formă a poeziilor: Mîifteilun — me/ailun — mufleilun — failun A-și-ki-di — dar-o-lan — di-desi-m — șen-gherck care se împarte în picioare astfel: Âșiki didar olan didesiru șen gherek etc. (adică: «Cine dorește să vadă o față frumoasă, trebuie să aibă o privire vese- lă»). Dar cum ar fi prea lung să dăm exemple pentru fiecare formă, se cuvine ca cititorul să se plece asupra cărții Șahidi, menționată mai sus, unde va vedea toate cazurile, numele și modurile lor. Iar noi să continuăm ceea ce ne-am propus. Dacă cineva dintre poeți, sau dintre oamenii de știință, m-ar întreba ce cred eu despre poeții vechi și contemporani greci si latini și despre compo- zițiile lor în comparație cu cei arabi, persani și turci, cu îngăduința tuturor alor noștri le-aș răspunde că poeții acestor nații orientale, cel clintii ca și cel mai de pe urmă, au cucerit cununa in această artă. Prin noblețea sentințelor, dulceața elocinței (căci au. altă măsură și țesătură a tonurilor), prin bogăția, eleganța și subțirimea metaforelor și a altor tropi, ei îi depășesc la mari dis- tanțe pe greci și pe latini. Și la fel ca mine vor spune, după cum socotesc, toți cei iscusiți în aceste limbi și cărora li s-a întîmplat să citească pe poeții arabi, persani și turci. Unul dintre vechii poeți persani, numit Saadi, a fost tradus din limba persană în cea latină de Georgius Gentius și publicat la Amsterdam în tipografia lui loan Blaeu în anul 1651. Deși în limba latină e pierdută aproape toată frumusețea naturală, maimuțărind abia pe cea per- sană, și s-a depărtat mult de strălucirea textului original, dacă cititorul o va citi cu atenție, după ce va scoate laudele atribuite pseudoprofetului [Muha- mmed], nu va afla în ea nimic care să nu fie vrednic de laudă, de admirație, foarte suav și foarte ales. De altfel turcii se îndeletnicesc foarte mult cu poetica persană, iar persanii, la rîndul lor, cu cea turcească, pentru că la curtea împă- ratului persan se vorbește în cea mai mare măsură limba turcă. La turci nu se vorbește limba persană pură, dar toți învățații o înțeleg perfect și o cunosc, și mai cu seamă obișnuiesc ca registrele de venituri și de cheltuieli ale vistieriei sultanului să le scrie în limba persană curata, 14 Dimitrie Cantemir Poesim semper et ubique concomitatur musica. Quae tamen apud muhamme- danos in scholis nunquam docetur, sed private et in domibus suis, ab domini- bus artis musicae peritis, omnes fere magnatum filii (etiam plebeiorum plurimi prout quis desiderio ac inclinatione fertur propria) et ulema, i.e. docti omnes quorum ego quidem nullum inveni qui aliquid cantare nesciat aut saltem intel- Ugere musicam. Gens enim persica ac turcica (arabica vero non ita) naturaliter musica supra modum delectantur. Musices multa sunt propria nomina sed usitatius graecam retinet vocem musyky. Apud hos quoque musica dividitur in tres partes: vocalem (quae voce canitur), instrumentalem, quae instrumente aliquo vocalem imitatur aut sequitur et verbalem, quae est propria poetarum ac lectionis Curani quae peculiariter vocatur kiraat. Multa quidem de musica orientali hisce regionibus forsitan ig- nota (ne sit verbi iactantia) scribere ac patefacere potuissem, practice enim et theorice orientali musicae plus quam 20 annos sedulam dedi operam, verum- tamen quia non ad docendum sed quid illi docent ac discunt dicendum propo- suimus paucissimis rem exprimam. Totam turcae ac persae musicam ad cursum caelestes adaptantes dividunt in septem voces (quae sunt septem dies hebdomadis). Hos septem voces subdi- vidunt in duodecim mecam (domus, mansiones) quae sunt duodecim menses ac zodiaci: et has mansiones iterum subdistinguunt in 365 terkyb, i. e. tempe- ramenta, quae sunt totidem dies unius completi anni. Ex his denique omnibus colligunt quatuor generalissima Bobe, i. e. interstitia quae habentur pro quatuor anni partibus necnon pro totidem elementis ex quibus universum physice esse 107 compositum tradunt antiqui physici. Usul Quoad metrum autem profecto orientalis musica longe superat occidentalem. Habet enim metri (quod usul vocant) modos aut species 24 quibus cur sus sta- tionisque tempus dimetitur. Unde maxima oritur rite ac canonice cantandi aut instrumentum impulsandi difficultas. Quilibet enim author ad libitum can- tilenas in modis metrisque quantum potest difficillimis componere conatur, ita ut ab imperito illius metri cantari minime posset etiam si millies eam canti- lenam | audiverit. Qua de re orientales carent quoque notis voces ac temporis di- [108] mensionem explimentibus (quarum usus maximus esse ac facillimus apud europeos), nam siquis usul noverit perfecte etiam sine notarum beneficie absque errore cantare potest, modo bis aut ter ab authore aut magistre eum ausculta- verit. Huic difficultati et succuretur cum essemus Constantinopoli librum (quem hodierno sultane Ahmedo, musicae et amantissimo et peritissimo dedicavimus) turcico idiomate conscriptum, quo praecepta theoriae totius musicae ad certas regulas et canones axiomaticos collecta et loco notarum arabicis characteribus ad usum praximve theoriam demonstrantem satis feliei (ut speramus) succe- ssu ededimus, ita ut hodie apud turcas quoque turn practicam, turn speculativ am musicam multo faciliorem ac dilucidiorem evasisse ipsimet fatentur. Compo- suimus quoque Mosquae instrumentum mathematicum quod sua quoque ma- iestas dignata est et spectare et non vituperare (est enim ipsa musicae ecclesias- ticae et studiosissima et peritissima) quo etiam mechanice et mathematice demon- stramus spatia ac interstitia vocum naturalium, artificialium, simplicium, compositorum, scmivocum etc.} usque ad punctum quod indivisibile apellari con- suescunt quo instrumente absque ulla chordae aplicatae subsidio, per circinum, loca ex quibus usus plenae ac semivoces etc. prodire debemus infallibiliter de- monstrări possunt et quidem senzitive. 15 De disciplina InBa Mug^J Poezia este totdeauna și pretutindeni însoțită de muzică. Darlamuhammedani ea nu se predă niciodată în școli, ci numai particular prin casele lor, de către dascălii iscusiți în arta muzicii. [0 învață] aproape toți copiii celor mari (și chiar mulți de-ai oamenilor de rînd, după cum are cineva dorință sau înclinare pentru aceasta), precum ulema, adică toți savanții, dintre care n-am aflat pe nici unul care să nu știe să cînte ceva sau măcar să înțeleagă muzica. Căci neamul persan și turc (dar nu cel arab) se desfătează în chip firesc cu muzica peste măsură. Denumirile proprii muzicii sînt multe, însă mai frecvent se folosește ter- menul grecesc musîki. Muzica se împarte la ei în trei părți: vocală (cîntată cu vocea), instrumentală, care imită sau acompaniază pe cea vocală cu un instrument oarecare, și recitativă, proprie poeților și citirii Guvernului, care cu un termen special se numește kiraat. Multe aș putea scrie și arăta despre muzica țărilor orientale, care poate că nu sînt cunoscute în aceste țări (fără să mă laud), pentru că m-am ostenit mai mult de douăzeci de ani în muzica orientală practică și teoretică, dar cum mi-am pus în gînd nu să învăț, ci să spun ce li se predă și ce învață ei, voi arăta lucrul foarte pe scurt. ■ Turcii și persanii adaptînd întreaga muzică mișcării cerești, o împart în șapte glasuri (care corespund celor șapte zile ale săptămînii); aceste șapte glasuri le împart iarăși în 12 mecam (case, locuințe), corespunzînd celor douăsprezece luni și zodiacuri; iar casele acestea le împart în 365 de terkib, adică măsuri, după numărul zilelor anului întreg. Din toate ace- stea adună principalele patru sobe, adică intervale socotite drept cele patru anotimpuri, și același număr de elemente din care, după cum transmit vechii naturaliști, este alcătuită lumea fizică. Usul Cît privește măsura, muzica orientală o depășește într-adevăr cu mult pe cea apuseană. Căci are 24 de moduri sau specii de măsuri (numite usul) cu care se măsoară timpul mergerii și al opririi. De unde se naște o foarte mare greutate ca să cînte cineva corect, după reguli, [cu vocea] sau cu vreun instrument. Căci fie- care autor se silește să compună după plac cîntări, în moduri și cu măsuri cît se poate mai grele, așa că cel mai neiscusit în acea măsură nu poate nicidecum cîn- ta, chiar dacă ar fi auzit cîntarea aceea de o mie de ori. De aceea compozitorii orientali n-au note care să indice moduri (tonurile sau sunetele) și măsurarea timpului (care sînt într-o atît de mare și lesnicioasă întrebuințare la europeni). Căci dacă va cunoaște cineva perfect usul, poate să cînte un cîntec fără nici o gre- șeală și fără ajutorul acelor note, dacă-1 va auzi de două sau trei ori de la autorul sau dascălul lui. Pentru a înlătura această greutate, cînd eram la Constantinopol am alcătuit, ducînd-o precum nădăjduiam la bun sfîrșit, o carte (pe care am în- chinat-o actualului sultan Ahmed, care se desfătează foarte mult cu muzica și e foarte priceput în ea), scrisă în dialectul turc, supunînd în ea indicațiile teoretice ale întregii muzici la anumite reguli și la canoane sigure, iar notele le-am redat cu caractere arabe, pentru o, mai lesnicioasă întrebuințare și practică, arătînd mai clar teoria, așa că acum înșiși turcii spun că și muzica practică și cea teoretică au devenit mult mai ușoare și mai limpezi. Iar la Mos- cova am inventat și un instrument matematic, pe care și prealuminata sa maiestate împărătească a binevoit a-1 vedea și n-a îngăduit să fie hulit (căci el însuși este foarte sîrguitor și priceput în muzica bisericească), în care ară- tam locurile mecanice și matematice și intervalele tonurilor naturale, arti- ficiale, simple, compuse, ale semitonurilor și altele, pînă la punctul numit de obicei indivizibil, cu care instrument pot fi arătate vizibil, fără eroare și fără nici un ajutor al coardei aplicate, ci numai prin compas, locurile de la care trebuie să provină sunetele întregi și semitonurile etc. 16 Dimitrie Cantemir Pidurae (quae generice nakB, imaginis tasvir vocatur) apud muhammedanos ars et usus interdicitur quamquis apud persas antiqua illa in domorum parie- tibus ornatus ergo imagines personasque pingendi consuetudo per Curani quoque vigorem aboleri non potuit. Qua re apud illos huius ar tis quoque scientia colitur, licet chinensem picturam imitantur potius quam europeam, quarum utraque imperfecte. Turcae ipsis persis multo etiam imperfedis, nam pictores effigium (musavvir) praeter hoc quod et paucissimi sunt et ars quoque ipsa ut diximus prohibita ac illicita habetur qua de re eam nunqîtam naturam imitandi industria artisque symmetriam ac partium dimensionem cognoscere possint ideo neque quicquam lăudabile in picturis turcicis invenitur. Caeterum in sultani aula hoc quoque officium suo professore non caret, qui enim aulicus est musevvir bafii (praefectus pictorum). Hoc unicum illi incumbit, ut sultani noviter so- lium ascendentis effigiem depingat et in bibliotheca sultanea servandam reponat. Itaque in interna palatii biblio\theca Othmano ab primo turcarum sultano usque L ad hodiernum, Ahmed, • omnium sultanorum personac, coloribus (quantum potuere) naturalibus pidae, etiam nune exstant. Quos omnesa micorum beneficio multis conatibus pluribusque expensis (vix enim et rarus apud turcas bene- factor nisi munusculo fuerit evedus) a primis exemplaribus transpingi cu- ravimus. Ars quidem in illis nulla apparet, similitudo vero profecto admir abilis. Unde turcarum ingenii promptitudinem ac docilitatem facile quis concipcre potest. lidem pictores solent pingere plantas pedum ac manuum volas apertas Muha- mmedi hae enim solum muhammedanis pingendum adorandumque licitum est (de quo nos alias quoque mentionem fecimus). Arte statuaria (illis sanemj prorsus destituuntur hae gentes, ob hororem quem ex illis concipiunt. Caeterum alias in lapidibus ac marmoribus haud irregulariter sculpturam, quam mupsabak vocant, exercent. NakkaB Nakkafi est pictor qui artem pingendi flores novit quo artificio domus suas turcae exornare solent. Haec quoque ars cum( !) non sit in ea perfectione ^lt laudem excessivam mereatur nec tamen spernenda videtur, ut de hac facile pos- sunt iudicare ii qui sultanea aliorumque magnatum palatia aliquando lustra- verunt. Mudzdlid Ad eandem pertinent artem illi qui mudzellid (i.e. librorum comp actor es) vocantur. Omnes enim muhammedani suos libros auro, argento aliisque coloribus in initio proemii ac praefationis exornandas ac pingendas student. Quare haec libros exornandi ars non nihil perfectudinis ac proportionalitatis est nada. 17 De disciplina In Ba Arta picturii (care se numește în general naks, iar zugrăvirea icoanelor tasvir) și întrebuințarea ei sînt interzise la turci, dar la persani vechiul obicei de a picta icoane și oricare fețe pe pereții caselor, pentru împodobire, n-a putut fi nimicit nici de puterea și tăria Curmului. De aceea la ei și cunoașterea acestei arte se respectă, deși urmează mai mult picturii chinezești decît celei europene. Dar turcii îi depășesc pe persani în imperfecțiune, căci pe lîngă faptul că pictorii de chipuri (ziși la ei musavvir) sînt foarte puțini, însăși arta, precum am spus, este interzisă. Așadar ei nu pot cunoaște ingeniozitatea de a imita natura, armonia artei și proportionalitatea părților, de aceea în picturile turcești nu se află nimic vrednic de laudă. Cu toate acestea, la curtea sultanului și această slujbă își are dregătorul ei, care este musevuir bași (mai marele pictorilor). El n-are altă sarcină decît să picteze chipul sultanului nou urcat pe tron și să-1 pună spre păstrare în biblioteca sultanului. Și astfel biblioteca dinlăuntrul palatului are și acum chipurile tuturor sultanilor, de la cel dintîi, Othman, pînă la cel de astăzi, Ahmed, pictate în culori (pe cît au putut) naturale, pe care am obținut să le copiem , pe toate după originale, cu ajutorul prietenilor, cu multă sîrguință, dar și cu multă cheltuială (căci greu și foarte rar se găsește la turci un binefăcător, doar de va fi atras de daruri). Nu se vede în ele nici un fel de artă, însă asemă- narea e cu adevărat uimitoare. De unde se poate lesne înțelege promptitu- dinea și docilitatea talentului turcilor. Aceiași pictori au obiceiul să zugrăvească tălpile picioarelor și palmele des- chise ale mîinilor lui Muhammed, căci numai pe acestea le este îngăduit mu- hammed anilor să le picteze și să se închine lor (despre care lucru am amintit în alt loc). Arta de a sculpta dobitoace (zisă la ei sanem), nu o au deloc aceste , popoare datorită scîrbei sau fricii inspirată de aceste dobitoace. Dar în să- pătura pietrelor și a mar murelor practică o sculptură îngrijită, pe care o numesc mușabah. Nakkaș Nakkaș este pictorul care știe să zugrăvească artistic flori, cu care turcii obișnuiesc să-și decoreze casele. Această artă deși nu e atît de perfecționată incit să merite laudă de prisos, nu pare nici de disprețuit, după cum lesne pot judeca cei cărora li s-a întîmplat să fi fost uneori în palatele sultanului și ale celorlalți magnați și s-o vadă. Mudjellid De aceeași artă țin și cei ce se numesc mudjellid (adică legătorii de cărți), căci toți muhammedanii se silesc să-și decoreze cărțile cu aur, argint și alte vopsele la începutul prefeței. De aceea această artă a împodobirii cărților a ajuns la o mare desăvîrșire și extindere. adnotări pe un exemplar al BIBLIEI lui ȘERBAN CANTACUZINO SE ȘTIE PREA BINE CĂ MAREA MAJO- ritate a manuscriselor lui Dimitrie Cantemir se află în arhivele și bibliotecile din U. R. S. S. La Arhiva centrală de stat a actelor vechi din Mos- cova, la secțiile de manuscrise de la Biblioteca V. I. Lenin din Moscova, Biblioteca Academiei de științe a U. R. S. S. din Leningrad și Biblioteca publică M. E. Saltîkov-Șcedrin din Leningrad se păstrează cele mai valoroase manuscrise autografe ale marelui cărturar român, copii după acestea și corespondența fostului domn al Moldovei după stabilirea, sa, in Rusia. Dacă manuscrisele și co- piile după ele sînt, în cea mai mare parte, deja cunoscute cercetătorilor, in depistarea corespon- denței lui D. Cantemir sînt încă multe de făcut. Se pune și problema identificării cărților care s-au mai păstrat din biblioteca personală a cărtura- rului român, mai ales că ele pot conține însem- nări autografe. Evident, și aici mai cu seamă, fondurile de carte rară din U. R. S. S. sînt acelea spre care trebuie îndreptată investigația. La Secția de carte rară a Bibliotecii V. I. Lenin din Moscova, se păstrează un exemplar din Bi- blia lui Șerban Cantacuzino, tipărită la Bucu- rești în 1688, carte care a aparținut din 1693 lui Constantin Cantemir. Ulterior acestei date, ea a ajuns în mîna lui Dimitrie Cantemir. în momentele de grea încercare din 1711, cind fostul domn al Moldovei și-a văzut năruite planurile sale politice mărețe de eliberare a țării, citind Biblia, învățatul principe făcea pe carte însem- nări marginale din cele mai interesante, care ne sugerează cu destulă pregnanță starea lui de spirit. Unele din aceste note cuprind reflecții cu privire la traducerea românească a textului biblic, obser- vații, de asemenea, de mare interes. * ka^ai a* 03**9** 44 hi* ț*f'*9*â mVm/ 1 pf» *fy***ari»9 ni fb «ywla a/ ^44 « wriâ a/S A* * 14^ mii 9^ Pțvm 44 ^4 IA A4 (Uf 4 M MAMO» «PA 14 ^9^994 1*^1 1f țiU «Mii I0N a/« £9 U, lirii U 7/ A4 «Mal! MAxm, IA M * MM M i *99999^ M £9* Bp *Af4 iți"* 43 »4 4^4*3 IM 99^4 W lAifif a/amm, ap KațM'm , am + ■ H Krțftfjt 1 MIMAM M «OfTl <4 HMia • cirjița nn«4 14 țM44L|f 1144 U MUCJ rtf VtrZiptTejflM» cnp ^99AM^ț9 a|4M i/an , țrirÎMH mi f/m«9 ahmi 4l^mv miAMAM c/m* , 44 li* «4 fit tX p 4 . x t 19 Adnotări pe un exemplar al Bibliei lui Șerban Cantacuzino însemnările aparțin, categoric, lui Cantemir, căci grafia este, indiscutabil, a lui. După moar- tea principelui, Biblia a ajuns in mina su- rorii sale, Safta Cantemir, prima soție a lui Mihail Racovită, care a. domnit in Moldova, (intre anii 1703 — 1705, 1707-1709 și 1715-1726) și in Țara, Romanească (intre anii 1730 — 1731 și 1741 — 1744), de la care a trecut în posesia uneia din fiicele acestui domn. Însemnarea datînd din 1778 nu trădează, din păcate, la care dintre fiicele lui, Mihail Racovită se afla cartea. Din familia urmașilor acestui domnitor, exemplarul cantemi- resc al Bibliei lui kȘerban a ajuns la început în fondul Muzeului Rumianțev din Moscova, apoi in Secția de carte rară a Bibliotecii V. I. Lenin, unde se păstrează, și azi. Reproducem, aici, atit însemnările cu privire la circulația cărții, cit și notele marginale aparținind lui Dimitrie Cante- mir. L. DEMENY * Note marginale ale lui Cantemir pe un exem- plar al Bibliei de la București (1688). [Pe filâle 4 și 5:] « Biblia iasti a mea, Hagi Manoli vtori comis ». [Pe filele 9, 11 și 13:] « Domnița, fiica fericitului intru pomenire Mihail Racovită voevod, la anul de la Hristos 1778 săptămvri 7 ». însemnările care, după părerea noastră, au fost făcute de Dimitrie Cantemir sînt următoarele: [1. — La pagina 455, coloana din dreapta, este subliniat pasajul:] Cunoscut-au boul pre cel cel-au cîștigat,și măgariul iaslea domnului lui, și Israil pre mine nu mă cu- noscu, și nărodul mieu n-au priceput — [în dreptul căruia se găsește însemnarea:] « Socotește cu înțelepciune întreagă ». [2. — La pagina 460, pe coloana din stînga, în dreapta pasajului subliniat:] Căci copil s-au născut noao feiu și să deade noao căruia domnia să făcu preste umărul lui, și să chiamă numele lui, al marelui fat înger minunat țfetnic Dumnezeu tare biruitor iu, domnu păcii părintele veacului celui viitoriu, pentru că voiu aduce pace preste boiari, și sănătate lui. Și mare e stăpînire lui, și păcii lui nu iaste săvîrșit preste scaunul lui David, și împărăția lui să o îndirepteze pre ia și să, străjuiască cu judecată, și cu direp- tate de acumșipînă în vec — [se află următoarea notă:] « Mai mult a, fi de socotit cuvînt de cît acesta nu mi se pare a fi fericit cum să-l descoperi acestea [3. — La pagina 461, coloana din dreapta, în dreptul pasajului subliniat:] Și va eși toată den rădăcina lui Seseiu și floare din rădăcina lui și se va sui. Odihnise-va preste eiu duhul Domnului duhul înțelepciunei și priceperii, duhul sfatului și al puterii, duhul cunoștinței și al bunei credințe — [Cantemir scrie:] «Și cu a trupului și cu a sufletului ochi să scrii ! » [4. — La pagina 477, la un pasaj din coloana din dreapta, domnitorul face remarca:] « Cu întreagă înțelepciune socotește și aceste adinei cuvinte». [5. — La pagina 478, coloana din stînga, în dreptul pasajului:] Cei surzi auziți, și cei orbi căutați a vede. Și cine e orb fără de numai slugile mele, și surzi fără de numai cei ce domnesc pre ei, cine e orb ca cel depărtat și s-au orbit robii lui Dumnezeu — [se face următoarea reflecție:] «Fericit ești, Isaiio, întru adînci cuvintele tale!» [6. — La pagina 484, la pasajul din ambele coloane:] Iată va pricepe fiiul mieu și să va înălță, și să va mări, și să va ridica foarte. în ce chip să vor spăimînta asupra ta așa să va necinsti de cătră oameni și chipul tău, și drirepta ta de fiii oamenilor așa să vor mira limbi multe de el și vor ține împărați, gura lor, căci cărora nu s-au vestit, pentru dînsul vor vede, și cei ce n-au auzit vor pricepe — [fostul voievod notează:] « Prea a-i fie aminte ! Intr-această față, glava 53, pentru că nu iaste lucru a nu să socoti și mai vîrtos înțelegîn- UJ H K A n ’ A î • \ & ' / V / A f H KX (LUM_jmurA ^fM ^fiayLcitind 42f LÎILF mH L(^4 t / V *~* , 7 _ / , f v \ * 1 4 n^f tA AX^A H A^ii , nrj Ain»^if£ Ka ff^iKji,HniH^nri r^xw ka H ¥ । 6 dure, cu mare veselie să ne încingem și pre a toate iubitor iul să slăvim, căci ne-am învred- nicit a cunoaște pre fi,iul lui, purtătorul păcatelor noastre, Hristos lisus, domnul nostru ». [7. — La pagina 487, pe marginea din stingă, la pasajul din coloana din stingă, care glăsuiește:J Și acum așa, zice domnul cela ce m-aa zidit den pîntece robului, ca să. adune pre lacov cătrăel, și pre Israil mă voi aduna, și mă voi slăvi înainte Domnului, și Dum- nezeul micu fim-va mic virtute. Și zise mie. mare iaste tic cinstea a te chiema fii ui mieu ca să întărești, nemurite lui lacov și răsipire lai Israil întoarce, iată, am dat pre cine spre făgăduința, ne mulai, spre lumină limbilor ea să fii tu spre mintuire, pînă la margine pămlntului. — [domnitorul consemnează:] «Au sint a, nu să socoti cuvinte cc acestea, ci prea a să socoti ». [8. — La pagina 504, pe marginea din stingă, se scrie:] « la aminte binișor, sa înțe- legi ce citești». [9. — La pagina 607 coloana din dreapta, in dreptul pasajului subliniat:] Și voia ridica lui David odraslă, direptă, și, va impară ți împărat dirept, și va, înțelege și va, face judecată, și direptate pre pământ. în zilele lui să, va mintui, Iuda, și Israil va. sălășlui nădejduiind, și acesta e numele lui carele va chema pre domnul losedcc -- [Dimitrie Cantemir notează:] «Ia aminte». [10. — La pagina 898, coloana din stingă, în dreptul pasajului, careglăsuiește astfel:] Iară tu o omul lui Dumnăzău de aceste fugi, și «gonește» [subl. ns. — L. D.] direptate, cinste închinăciunii, credința, dragoste, răbdare, blîndețele — [Dimitrie Cantemir pre- cizează:] «Iubite frate cetitoriule, Acela ce cu limba rumâniască, te slujești, socotește că undeva dzice: gonește dreptatea, n-au dzis să o gonești, să fugă de la tine, ci să o gonești, să, o prindzi și să te ții de dânsa, de care lucru na-i pricina despre tălmăcitorii!, ci despre neagiungere a ticăitei limbi rumânesti, că și la ceia lătinească limbă dzice (sectare justi- tiam) ». «...această concepție înaltă și modernă a rostului unui artist» CONFERINȚĂ RADIOFONICĂ DE P. P. PANAITESCU în veacul nostru grăbit, stilul literar urinează ritmulpremurilor, fraza e scurtă și nervoasă, ^frumusețea imaginilor e sugerată prin aluzii. Cine mai are timpul să citească pe scriitorii de altădată al căror stil urma regulile retoricii, în care perioada trebuia să cadă frumos, ca o notă prelungită dintr-un final la vioară? ...vreau să arăt unde sînt frumusețile ce trebuiesc prețuite în operele scriitorilor români de altădată, înțeleg a celor din veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea. [...] ...fraza cronicarilor era lipsită de forță, de acea forță bărbătească a frazei latine, e construită în chip nițel naiv și o analiză a ei ne arată ușor de ce: nu are o construcție organică, o principală și subordonate, ci e adesea numai o legătură de propoziții prin- cipale. De fapt, în stilul cronicarilor avem un treptat progres; trei trepte: cea dintîi o reprezintă cel mai vechi cronicar al Moldovei, Grigore Ureche, al doilea, Miron Costin, avînd deja mai multă conștiință a unui stil lucrat și posibilități de a imita fraza latină, și, în sfîrșit, stilul lui D. Cantemir, un stil meșteșugit și cu încercare de latinizare înainte de latiniști. [...] Dimitrie Cantemir, om de știință cu renume european, a încercat [...] să rupă cu totul formele sintaxei românești, să creeze pentru opera lui o limbă literară nouă pe baza asemănării cu limba latină. Din nefericire, încercarea lui n-a izbutit, limba nu poate fi schimbată în chip desăvîrșit și scoasă din făgașul ei de către un scriitor oricît de ♦ Vreme de 45 de ani, de la întemeierea postului național de radio — la 1 noiembrie 1928 — și pînă astăzi, s-au difuzat prin intermediul microfonului, pe lingă informații și muzică, și elevate lecții de cultură națională, de patriotism și de etică, făcînd din Radiodifuziune o remarcabilă instituție de cultură. în acest context, s-au făcut lecturi din operele tuturor înaintașilor literaturii noastre, au fost comentate scrierile fundamentale, s-au evo- cat personalitățile marcante. Un loc important l-a deținut, în mod firesc, figura luminoasă a prin- cipelui și cărturarului Dimitrie Cantemir, cel dintîi filozof din cultura românească, istoric autorizat și spirit creator al primul roman alegoric. Din seria conferințelor și cuvintelor omagiale ce s-au rostit la microfon de-a lungul anilor, amintim pe cele ale lui N. lorga, P. P. Panaitescu, Dan Botta, C. Gane, Gh. Cardaș ș. a. Nicăieri nu a dat N. lorga o pagină mai zgudui- toare despre D. Cantemir (primul din seria marilor savanți în rîndul cărora însuși marele istoric, cu cea mai vastă operă scrisă din cultura noastră, se va încadra), ca în conferința radiodifuzată și apoi publicată în Sfaturi pe întuneric. Entuziasmul și dezolarea, gloria și decăderea, dorința de renaștere și neputința, atîtea contradicții ale omului Can- temir și ale vremurilor care l-au împiedicat să-și desăvîrșească gîndurile clocotesc în portretul pe care i-1 închină lorga: « N-are de loc aerul unui savant veștejit din pragul însuși al vieții publice acel frumos tînăr — ca profilul curat, cu buzele subțiri, umbrite de o fină mustață, cu părul lung, 22 genial, ea este ca o ființă vie, a cărei viață trebuie s-o respectăm și s-o înțelegem. De p- p- Panaitescu aceea, stilul lui Dimitrie Cantemir este greoi și nefiresc, este savant și căutat, dar nu e viu. Cu cît mai bogat și mai prețuit de scriitori este stilul contemporanului său, loan Neculce, care nu era un învățat și tocmai de aceea s-a adăpat din izvoarele ade- vărate ale stilului românesc, limba populară, ceea ce dă cronicii sale atîta căldură și atîta farmec. Dar să ne oprim nițel asupra unei alte laturi a scrisului cronicarilor și în genere a vechii literaturi românești: compoziția. O scriere literară ca și o operă de arhitectură trebuie să aibă o construcție unitară și armonioasă. Toate cele așternute pe hîrtie trebuie să tindă spre o concluzie, să fie legate între ele în chip logic. E adevărat că în scrierile istorice, cum erau cronicile, povestirea faptelor din decursul vremurilor n-are concluzie, pentru că aceste fapte n-au sfîrșit, dar aceasta nu exclude o legătură între fapte, o oarecare construcție și un plan în lucrare. Compoziția armonioasă a unei lucrări literare este iarăși un dar al scriitorilor antici, greci și romani, pe care cronicarii noștri vechi nu-1 au decît într-o măsură foarte restrînsă. Adesea s-a observat că toate scrierile noastre vechi par neisprăvite și s-au născut chiar discuții între învă- țați, dacă cutare scriere este terminată sau nu. Se pare că vechii scriitori români nu prețuiau construcția sau compoziția unei scrieri, ei nu priveau totul, ci mai ales amă- Ex libris-ul Ini Cantemir. sau mai curînd peruca de modă apuseană, cu buclele căzînd pe umeri, pe care-1 înfățișează portretul lui, de un recunoscut pictor apusean. » Cu o economie de mijloace demnă de un cronicar, N. lorga evoca figura lui Cantemir cu prilejul aducerii osemintelor sale în țară și așezarea lor la Iași, la Trei Ierarhi. Deși a vorbit despre domni- torul savant în mai multe rînduri, traducîndu-i în limba română și unele scrieri, în această confe- rință, ținută liber și stenografiată de H. Stahl, imaginea prinde viață, caracterul impunîndu-se definitiv opiniei publice. Față de perspectiva în care-și situează lorga portretul cantemiresc, conferința radiofonică de P. P. Panaitescu, intitulată Scriitorii de altădată (pe care o reproducem aici fragmentar, reținînd numai acele considerații referitoare la Dimitrie Cantemir), fixează locul personalității domnitorului moldav în contextul literaturii noastre vechi. Pentru P. P. Panaitescu, monografist și editor prestigios al operelor lui Dimitrie Cantemir, autorul Istoriei ieroglifice reprezintă o conștiință estetică în ade- văratul sens al cuvîntului, primul scriitor din lite- ratura medievală românească cu o concepție defi- nită asupra rostului artei sale. Conferențiarul stă- ruie totodată asupra valorilor stilistice pe care le dezvăluie — la o atentă lectură, nu lipsită de efort desigur, — scrisul „meșteșugit" al eruditului principe. Victor CRĂCIUN ftâât 4țxifâ,; ’ ' J y. Mpermisa' ț: mw KtprswH?# v / ,N,, > ț, ' 7 ; '7 N:s„ ''■Ttw&N' 23 kaîtT^Vod"?^ nuntul. Nutriți cu înțelepciunea orientală din Biblie, în care versetele capătă putere rostului unui artist» de sentințe înțelepte, urmăreau mai ales ca podoabă a scrierii lor acele sentințe înțe- lepte: vorbe bătrînești, cum li se zice în popor, pînă azi. în vremurile antichității se zicea unei astfel de cugetări, cuprinsă într-o singură frază înțeleaptă, epigramă. Firește că nu este în legătură cu epigrama literară, o scurtă satiră înțepătoare în cîteva versuri. Epigrama înseamnă inscripție în grecește, inscrip- ție pe piatră, și cum o inscripție pe piatră cerea multă muncă pînă să fie săpată, prima ei calitate era să fie scurtă, iar a doua, avînd în vedere trăinicia materialului, să fie în scurtimea ei cît mai cuprinzătoare de înțelepciune pentru viitor. Astfel de epigrame sau cuvinte bătrînești formau podoaba cea mai gustată a scrisului cronicarilor [...] Adesea culegeau din scrierile [...] filozofilor antici sentințe înțelepte, pe care le introduceau în scrierile lor la locurile potrivite pentru ilustrarea și sublinierea unui anume fapt poves- tit de dînșii. [...] * Firește că obișnuința cu culegerile sentințelor din diferite scrieri a făcut ca scrii- torii noștri vechi să fie în stare ei înșiși să compună asemenea sentințe, și meșter în acest fel de scriere a fost în primul rînd Dimitrie Cantemir. Astfel, el scrie: « Marele scrîșnit al roatelor astupă vorba cărăușilor » sau « în locurile grele întîi sfetnicii, apoi sfaturile a așeza trebuie ». Ca un om politic care a văzut multe amăgiri viclene, exclamă: « Toare cari se văd de pe chip și de pe floare se judecă, iară gîndul a ascun- sului inimii, nici chip, nici floare are, de pre care de bun sau rău, de frumos sau de grozav să se cunoască fără numai cînd icoana în cuvinte sau în lucruri își tipărește ». Sau aiurea se vede omul de știință care prețuiește mai presus de toate cercetarea adevărului: « Mai pre lesne este cuiva cîteva ciasuri suflarea și răsuflarea a-și popri, decît sufletul înțelept, cunoscînd adevărul, și de dînsul a se lipi ». împodobind scrierile lor cu asemenea cugetări, autorii vechi aveau conștiința că le înfrumusețează, le dau o valoare literară deosebită. Dar aci atingem o problemă grea și a cărei dezlegare cere mult tact și nuanțe. Avut-au scriitorii de altădată, la noi, dorința ca opera lor să fie frumoasă, avut-au o conștiință a unei creații artistice ?[...] în prefața la Istoria Hieroglifică, Dimitrie Cantemir lămurește, și el, de ce a compus lucrarea aceasta așa cum este și spune: « Nu atîta cursul istoriei în minte mi-au fost, pre cît spre deprindere ritoricească nevoindu-mă... prea aspra piatră multă și înde- lungată ascuțitură să-i fi trebuit, am socotit ». Cu alte cuvinte, eruditul principe spune că povestirea istorică a faptelor n-a fost pentru el decît un prilej ca să poată să aplice regulile retoricei, știința compoziției literare, iar materialul, faptele istorice, sînt pentru el o piatră, pe care scriitorul-artist, întocmai ca un sculptor, trebuie s-o prelucreze prin « îndelungată ascuțitură ». Avem aci a face cu o excepție în vechea noastră literatură, căci niciunul dintre ceilalți scriitori nu s-a ridicat pînă la această concepție înaltă și modernă a rostului unui artist. Istoria Hieroglifică a lui Dimitrie Cantemir este singura operă în adevăr literară ce o are literatura veche românească pînă la sfîrșitul veacului al XVII-lea. Subiectul este istoric ca și la cronicari: sînt amintirile autorului privitoare la luptele pentru domnie în Principatele Române între diferite familii, în vremea lui. Dar, cum am spus, aceasta este numai un prilej pentru dînsul, scopul lui este să facă o operă literară. Hrănit cu înțelepciunea orientală și cu unele povestiri care circulau pe vremea lui, traduse în mai multe limbi, el s-a apucat să mute evenimentele din țările noastre în țara basmelor. Domnii și boierii devin sub condeiul lui isteț animale: leul, leopardul, rîsul, cămila, struțul. Ei vorbesc ca în fabule și numai la sfîrșit este o cheie, care arată pe cine reprezintă fiecare din aceste animale. Povestirea e presărată, ca de obicei, cu sentințe înțelepte, apoi cu descrieri de palate minunate; lungi discursuri retorice umplu de asemenea multe pagini. Din pricinile pomenite mai sus: limba cea meșteșu- gită și greoaie a lui Cantemir, a alegoriilor, care te silesc să recurgi la fiecare pas la cheie, firește că acest roman care în multe părți are semănate adevărate frumuseți este însă obositor și nu poate fi citit decît cu greu și cu multă răbdare de la început pînă la sfîrșit. în alte scrieri ale lui, Dimitrie Cantemir introduce fabule orientale, p- p- Panaite3cu anecdote arabe și persane, familiare pentru dînsul, care era un cunoscător al lumii musulmane. Desigur că aceste lucruri, acest fel de a înțelege frumusețea și arta ne sînt azi străine. [...] De aceea între noi cei de azi și scriitorii noștri de altădată este nu numai o deosebire de treaptă culturală, ci și de înțelegere și de gust. Aceasta nu înseamnă însă că frumusețile variate și alese, pe care le-am indicat numai pe scurt, ale scriitorilor noștri vechi, nu merită osteneală pentru noi, de a ne dezlipi din cînd în cînd de vremurile și de obișnuințele noastre, spre a ne apropria de dînșiii și a însuși ceva din înțelepciunea lor. 12 noiembrie 1932. mm qp A*fo^ «/ arfam fi|f» Hi A* A*?*** MctUMp iHfvrii H* 44 iHbw» A4 »* Uwm eT^«, 44 V^X vi Mviv, MM 4M 4tMf*/pMM» 14 44MpB/’p«Mjp • 44*/44M «*4 v^fii. SipfMWtM» ^»țB4nnw* uiia W iste «MMM» vi tfi î* «4. wa/â M fi). ♦ f 9 ♦ * 4/ «tMfM/pMMV M Binn?i MB4aaa, u nw 4»«pM/ptMp» M« «^/m>4 «4M<» MWmXw • MMMM «4 ^*<«4^4 fiAttHi titatfi m Bp «4(4 «a*444 **** •(••• •* M NMe^a/f «/«HjiuMu fMBf4țM»p« MMjp4M/m. a** ț* «f v/m» MIM A*a***fa *^a • ^«feWMMMipe. I*4j»or«»«ipl 4«fXlM» «44N«i« , 44 IA |T« «*4p* «« im* ««/» A' e4iMM« m'Lț» . O ««M4.M* 11 «a «v nn^4 V« • A»**ra**A/"»« A* h/mc. K/«4^4 npa«/|k<^ >MU’* fflY MiMliri.I. Adrian MANIU poezie Pomul cunoașterii PENTRU C4 ÎN VIAȚA NOASTRĂ LITERARĂ «A QUELQUE CROSE l'outrance est bonne», sînt tentat să afirm că Adrian Maniu este, de o vreme-ncoace, unul dintre scriitorii pe nedrept uitați de specialiști și cercetători. Știu că mi s-ar putea pune sub ochi, în replică și pentru a mi se acuza «coram populo » eroarea, o bibliografie de referință statistic impresionantă. Efort inutil, de vreme ce o cunosc, și periculos ca un bumerang (cînd îl azvîrli fără să știi ce-i bumerangul...), datele ei demonstrînd că interesul criticilor noștri față de personalitatea lui Adrian Maniu, complexă și subtilă — greu de descifrat și definit atît în sine, cît mai cu seamă, în relațiile ei, numeroase și încîlcite, cu pei- sajul momentului literar străbătut—s-a manifestat mai mult spora- dic, adeseori, în timpul vieții scriitorului, ambalată în «florile de hîrtie » ale unui convenționalism de condescendență protocolară și fără orgoliul de a supune analizei critice originale, pînă la nuanță, întreaga lui operă: versuri, proze, teatru, articole și tălmăciri. Nu am intenția acum și aci să descifrez și să enumăr toate cauzele acestei uitări. Două însă, pentru că generează și proliferează dezinteres, merită a fi divulgate. Prima constă în inexistența unei ediții critice de referință, ezoterice (ca să folosim terminologia Bibliotecii din Alexandria) a operei lui Adrian Maniu, precum și, paralel, a unor ediții de popularizare, exoterice. De această situație este vinovată și o anumită mentalitate vetudist didactică, tip „Casa Școalelor", care exaltă poezia lui Vlahuță («traducătorul lui Eminescu în românește», cum îl numea odată un spiritual critic literar), în detrimentul poeziei unor scriitori ca Tudor Arghezi, Ion Barbu, Bacovia, Blaga, Vinea sau, ca să revin la pretextul acestei paranteze, Adrian Maniu. Se poate ușor presupune ce implicații și consecințe are o asemenea mentalitate asupra nivelului de dezvoltare a gustului public și asupra relației dintre arta contemporană și omul de pe stradă. prozii h'iiiru A doua sursă generatoare de indiferență față de opera lui Adrian Maniu este prejudecata te- meinic înrădăcinată în unele medii universitare, de multe ori identice cu mediile critice, că poetul, modificîndu-și versurile din « ediția defini- tivă »,* în vederea publicării volumelor Cîntece tăcute și Versuri în proză,** și le-a devalorizat estetic — falsă impresie iscată din contactul cu « arhitectura » paginii, insolită în ediția din 1965. Pentru a demonstra lipsa de temei a unei astfel de prejudecăți, reproduc mai jos, în texte paralele, din 1938 și din 1965, stricînd «scriitura» din 1965 și accentuînd cu caractere tipografice schimbate va- riantele stilistice, versurile din poemul Lîngă pămînt: 26 Gheorghe Pienescu 1938 A-ntins o sperietoare spre cer brațe greoaie... Cu dangăte de clopot lung bălțile vuiesc, Se ghiemuie sub gluga lor șirele de paie, S-a clătinat albastru’ luceafăr ciobănesc. De-acum, pe drumuri albe, gem care cu trifoi, Și oameni de la munte, drumeți înspre cetate, în zeghii lungi și rupte, împing cu biciu-n boi, Sub punți de lemn, curg rîuri de zale înghețate. Au tras cu pușca-n aer, de pe la vii, pîndarii, Și paznicii și cîinii au amuțit în arii, Cînd greieri la întreceri încep țîrîitori, Și focuri blestemate scot limba pe comori. 1965 Deschide sperietoarea spre cer brațe greoaie... de dangăte de clopot, lung bălțile vuiesc, se ghemuie subt glugă încinse șiri de paie, a scăpărat, albastru, luceafăr ciobănesc. Bat drum, prea încărcate, vechi care cu trifoi, umbroși oameni de munte, dormind trec spre cetate, în zeghii lung mițoase, prin somn boldind în boi. Sub punți de lemn curg rîuri, reci zale nencetate. Au tras cu pușca-n stele, sus, de la vii, pîndarii; morți, paznicii și cîinii au amuțit în arii; triști greieri la întreceri sfîrșesc țîrîitori, cînd diavolii scot limbă de flăcări pe comori. Superioritatea artistică a versiunii din 1965 este lesne sesizabilă. Modificările efectuate contribuie, fără excepție, la creșterea tensiunii expresive a imaginilor, ieșite din refontă cu o mai mare forță de sugestie, și la un mai bine articulat joc al silabe- lor, al ritmului, al muzicalității versului. Poezia a fost eliberată de balastul cuvintelor neutre, fără funcție poetică (prepoziții, conjuncții, pronume, ad- verbe), care îndeplinesc, în versiunea din 1938, sarcini minore, prozaice, de cărăuși ai ochiului de la o imagine la alta sau de proteze ale ritmului. «A-n tins-o [astfel se aude!] sperietoare spre cer brațe greoaie» este un vers inferior — prin sugesti- vitatea verbului a întinde la perfectul compus și prin disonanță — versului din ediția 1965: «Deschide sperietoarea spre cer brațe greoaie», învigorat prin verbul a deschide (brațele spre cer) la timpul prezent, artificiu ce aduce imaginea în prim plan, împrumutîndu-i pregnanță și dinamism. «De dangăte (de clopot, lung bălțile vuiesc)» ameliorează printr-o rezonanță onomatopeică ver- sul din ediția 1938 («Cu dangăte de clopot lung bălțile vuiesc»). Adjectivul «încinse (șiri de paie)», din ediția 1965, pune^culoare și mireasmă în locul incolorului și inodorului pronume lor, din versiu- nea 1938; verbul «a scăpărat, (albastru, luceafăr ciobănesc)» transcrie mai plastic decît «s-a clăti- nat (albastru luceafăr ciobănesc)», din versiunea 1938, impresia de scînteiere stelară ș. a. m. d., pînă la ultimul vers, în care înnoptarea nu mai este exprimată printr-o imagine uzată («limbi de foc»), ca în versiunea din 1938 («Și focuri blestemate scot limba pe comori»), ci printr-o metaforă de o intensă plasticitate, inspirată din eresurile populare zugrăvite pe frescele bisericilor sătești, care coboară cu o savantă intuiție a efectului scenografic, peste peisajul estompat al înserării, un tulburător văl de mister, specific poeziei lui Adrian Maniu: «cînd diavolii scot limbă de flăcări pe comori». * Adrian Maniu, Versuri. Ediție definitivă îngrijită de autor. București, „Fundația pentru lite- ratură și artă“ 1938. ** Adrian Maniu, Cîntece tăcute. București, „Editura pentru literatură", 1965; Adrian Maniu, Versuri în proză. București, „Editura pentru literatură", 1965. 27 Pomul cunoașterii Analiza poate fi repetată cu oricare din poezii — rezultatele vor fi aceleași, adică vor indica superioritatea artistică a ediției din 1965. Quod erat demonstrandum! * Mi s-au părut necesare aceste cîteva accente îna- inte de a reproduce, întru amintirea lui Adrian Ma- niu, de la spulberarea ființei de țărînă a căruia s-au împlinit, la 20 april, cinci ani, cîteva din poeziile și din variantele inedite găsite printre notele de lucru ale redactorului ediției din 1965 și în ma- pele cu rămășițe autografe păstrate de soția poetu- lui, doamna Florentina Maniu. Grupajul actual reunește șase poezii; Amurg, La o ramură, Descîntec în toamnă, Bîlbîială — Romanță simplă — (aiurare pentru două man- doline), Analiză și Pomul cunoașterii. Din păcate, nici una din cele șase poezii nu poate fi datată cu certitudine. Abia dacă, pe baza analizei gra- fice, putem să presupunem că Amurg, La o ra- mură, Descîntec în toamnă și Analiză au fost creionate între anii 1914 și 1950, iar Bîlbîială între 1950 și 1963 — cu o singură excepție: Pomul cunoașterii, poem a cărui geneză poate fi stabi- lită între anii 1912 și 1922, pe baza unui bruion de poezie, intitulat Pomul cunoștinții, găsit într-un carnet cuprinzînd versuri autografe din ciclurile Flori de hîrtie și Războiul. Descrierea manuscriselor Amurg — Manuscris autograf Adrian Maniu, cu cerneală violetă, pe hîrtie albă veștejită (17x11,5 cm), decupată și lipită recent pe o pagină albă. Conține cîteva modificări cu creion negru, de ase- menea, autografe. Nedatat, nelocalizat. Semnat cu inițialele A. M. — indiciu că poetul considera versurile definitive, bune pentru tipar. Proveni- ența: arhiva Florentina Maniu. La o ramură —Manuscris autograf Adrian Maniu, cu cerneală albastră, pe hîrtie albăstruie, filigranată Z (20,8x30,1 cm). Conține cîteva modificări cu cerneală albastră și numeroase co- recturi cu creion negru, de asemenea autografe. Nedatat, nelocalizat. Semnat cu inițialele A. M. în arhiva doamnei Florentina Maniu, de unde provine, se găsesc încă două versiuni genezice ale poe- mului, mult mai lungi și stufoase, nesemnate, pe care nu le-am luat în considerație cînd am trans- cris variantele, socotindu-le neinteresante pentru acest grupaj. Descîntec În toamnă — Manuscris autograf Adrian Maniu, cu cerneală neagră decolorată, pe hîrtie albă veștejită (10x18,2 cm), decupată și lipită recent pe o pagină albă. , Conține corecturi cu creion negru de asemenea autografe. Nedatat, nelocalizat. Semnat cu inițialele A. M. Proveniența: arhiva Florentina Maniu. Bîlbîială -— Manuscris autograf Adrian Maniu, cu creion negru, pe hîrtie albă (21x29,5 cm). Conține numeroase corecturi cu creion negru, de asemenea autografe. Nedatat, nelocalizat, nesem- nat. Proveniența: arhiva Florentina Maniu. Analiză — Manuscris autograf Adrian Ma- niu, cu cerneală violetă, pe hîrtie albă veștejită (16,4x23,5 cm), decupată și lipită recent pe o pa- gină albă. Conține “numeroase modificări cu cerneală neagră și cu creion negru, de asemenea autografe. Nedatat, nelocalizat. Semnat Adrian Maniu. Pro- veniența: arhiva Florentina Maniu. Pomul cunoașterii — Dactilogramă pe hîrtie albă (20,7x29,3 cm); corecturi cu creion negru, autografe Adrian Maniu; în dosarul Cerul deschis — Din caietul fratelui meu — Cartea Păcii și Cîntecele soldatului prost, pp. 77—78 (numero- tate de mașină). Nedatat/ nelocalizat, nesemnat. Proveniența: arhiva G. Pienescu. O variantă in- tegrală a poeziei,’reprodusă în fascimil la p. 34, în arhiva Florentina Maniu. G. PTENESCU amurg A șuierat mașina. A soarelui văpaie Mai curse peste creasta din șirele de paie^ Iar norii, mișcînd cerul încet, tot mai încet, S-au stins pătați cu galben și roșu-violet. Adus de adiere^ amurgul se întinde Din ce în ce mai negru cu cît e mai tîrziu, Doar jos în sat o clipă un foc sărac se-apr Și-n veșnicie steaua — un mugur argintiu. NUMĂRUL DE FAȚĂ ES ILUSTRAT (IU DESENE DE ADRIAN MANTE 3 Mai curge peste cn sta // 4 Iar norii, urnind cerul // 8 o clipă stea, un foc sărac // 9 Și-n veșnicii apare — un vierme argint i. // la o ramură Alb .ciută primăvara pe masa ta de scris... 3 Deschide pui de stele crenguța de cais, Semn drag cules tăcerii din dulcele gîndirii[,\ Frint cînd, purta în fală menirile rodirii... 6 Din ce ninsori trecute, din ce argint de lună întrupi o dogorîre cu-nghețul dimpreună ? Din ce pămînluri moarte, din cită noapte veche b ' învii desăvîrșirca cea fără de pereche, Artere răni,urate pe Umplu de cer sfint, l /s alb suit din zgura aditivului mormint. 12 .1 izbucnit ca vraje alita de senină Din lemn făcînd un sceptru cu fluturi de lumină... Dar cetitori de, zodii, nu, stau să tălmăcească 15 Nici rostul frumuseții, nici taina sufletească, Nici, clipa vestejirii, din început sortită... Alb ciută primăvara pe r amur a-nflor ită, is Și-n suflet se pogoară cu dorul împreună în razele, de soare — zăpezile din lună... 3 După acest vers urmează două versuri tăiate cu cerneala albastră: Scintci luînd ființa din țârna-ntune- i cată, / b'irească frumusețe de fiecare dată; versul al doilea din această variantă are, la rîndul hti, o variantă, | de asemenea anulată cu cerneală: Firească frumusețe atît de minunată//4 Semn drag adus tăcerii// 5 Frint cînd își purta falnic menirile rodirii... și Dar frînt cînd purta falnic menirile rodirii // 6 Din ce zăpezi trecute // 7 înalță dogorîrea și frigul împreună? // 8 Din ce gunoaie grase, din cîtă noapte j veche și Din ce gunoaie arse, din cîtă moarte veche // 9 S-a tras desăvîrșirea // 11 Vis alb suit I prin bezna vînjosului pămînt // 12 Ce-a izbucnit // 13 un sceptru să pîlpîie lumină // 14 Bieți cetitori j de stele nu pot și Cînd cetitori de stele nu pot să tălmăcească // 16 La clipa vestejirii din început I sortită... Nici clipa vestejirii, în toate presimțită // 18 Și-n suflet se așterne // 19 în razele de soare — alb fulguit de lună... // descîntec în toamnă Cerul nopții se frămintă, fără stele, fără nori, 3 Totuși valuri nevăzute prin văzduhuri trec și pier într-un drum ce fîlfiiește, ceru'’ scîrțîie cocori — Parcă s-ar văita in raiuri ruginite porți de. fier. o Peste cîmp cules, fuioare, fug virtejuri înghețate, în adine de apă moartă au căzut maluri surpate, Izbucnesc tîrziu din zare, pilpîind, fulgere mute. 9 ........................................................ Vrăjitoarea despuiată cheamă duhuri nevăzute. Nostalgia spațiului copilă- riei : La pian, Adrian Manhi si fiica sa Olga. 1 omite în toamnă // 6 fug vîrtejcle înghețate; sub versul 6, începutul unui alt vers, suprimat: Malul bălții// 10 Și bătrîna despuiată //6 —10 o numerotare cu creion negru, marginală, a versurilor, indică o variantă a strofei a doua: în adînc de apă moartă au căzut maluri surpate, / Izbucnesc tîrziu din zare, pîlpîind, fulgere mute, / Peste cîmp cules, fuioare, fug vîrtejuri înghețate. /.............................../ Vrăjitoarea despuiată cheamă duhuri nevăzute. // bîlbîială ROMANȚĂ SIMPLĂ 3 (aiurare pentru două mandoline) Rîioasc voioase — clopotele broscăriei — au clocotit peste cuprinsul coclit; Vint băltăreț — pe valul creț — stîrnit cu-ntîrzieri — a dat să țipe și s-a poticnit 6 Cînd a-ncercat — și s-a legat — de frunzele trecute — și în așa pierdute, .4 pagubă fluierător — în dor de frumuseți — redînd tristeți unei juneți pierdute. Rămasă singurea — se adîncea durerea grea — în ponegrirea rea 9 în care nu era să stea o stea — iubire căzătoare-n floare — oare cer cer ea [ ?] Și cucerea alt înțeles — cînd mai ales — a prevăzut că s-a pierdut 12 .Uitare nouă regăsea — la 9 se uita — către trecutul în speranțe petrecut De ne-ncercată învinovățire — dovedindu-se cu atît mai vinovată De-ndată ce atrasă de chemare — prin urmare — ajunsese-a fi de lumea mare alungată. Dar dor ucigător trăise dragostea — în ce alt ’nalt nu prevestea. îs Vezi cit a scăpătat — oricît a căpătat — pe cer pătat o stea? Pustiul ’naintează — dacă nu culează — totuși re-nviază piază De-a lungul țărmului nețărmurit—[în] vorbării și ierbării —împotmolit, 18 în care jalea clopotelor după ce-au murit — îngînă și păstrează [o] tristețe trează Sunind în nesfîrșit — într-un sfîrșit — orăcăit. 5 Băltărețul — stîrnit cu-ntîrzieri — pe valul creț — a dat să țipe și s-a poticnit // 6 Cînd a-ncercat — de s-a legat — de-avute frunze trecute — și așa pierdute // 7 Fluierător a pagubă — în dor de frumu- seți — redînd acele tristeți unei juneți pierdute; Fluierător a pagubă — în dor de frumuseți — în aștep- tare de femei pierdute; Fluierător a pagubă — în dor de frumuseți — în așteptare de tîrfe uneori femei // 9 iubire căzătoare-n care cer cerea // 11 Și o uitare regăsea — cînd se uita // 12 De încercată învinovă- țire II 13 De-ndată ce atrasă de lăuntrica-i chemare ajunsese // 14 în tot ce alt înalt nu prevestea // 15 Vezi cît a [căpătat] — oricît a scăpătat — pe cerul drag o stea // 16 Pustiul ’naintează — cum culează — de-n-viază piază //17 omite [în] vorbării și ierbării // 18 îngînă și visează o tristețe trează // 19 Cînd sună nesfîrșit — într-un sfîrșit — orăcăit,// analiză Privesc în oglindă cu frică [: ] 3 Peste oase carnea a îmbălrînil\_,\ Gura stânge, surîsul vestejit în brazde pe care umbra le ridică. b Unduiesc șerpi spre inima Pe umăr — nu o pasăre adastă Să îmi smulgă din țeastă 9 Privirea care se scoboară grea ? Se leagănă gindu-n durere Ca fluturi in flori cînd e 12 Tăcere, căci sufletul piere Ca șerpii ce se scurg in mormint. Astfel văd pînă și gesturile viitoare 15 învățate pentru necunoscutul rol Al vieții cunoscută doar celui ce moare. Gol omul, privindu-se în gol. Manuscrisul poeziei Analiză, cu diverse corecturi alo autorului. 1 Slove [negre] și Versuri negre // 4 surîsul zborșit // 5 umbra holde galbene ridică// 6 Tobe înde- părtate bat în inima ostenită și Tobe îndepărtate bat din inima ostenită // 7 Pe umăr o pasăre stîrvară adastă // 8 Să smulgă din țeastă și Să smulgă din astă țeastă // 9 Privirea tot mai fîlfîită // 11 în flori după vînt // 12 Tăcere că sufletul piere și Tăcere că sufletul cere // 13 Să piară ca șerpii ce se scurg în mormînt // 14 Astfel se arată pînă și gesturile viitoare; Ciudate se arată pînă și gesturile viitoare și Viața nu se arată decît celui ce moare; după această ultimă variantă, urmează un vers anulat: Gîndurile se înalță în viitoare [,] vîrtej speriat // 15 Cum se ridică de pe un hoit un stol // 16 A vieții cunoscută scrisoare celui ce moare și Astfel gîndurile sfințesc în sfințit de soare. // pomul cunoașterii Poetul tn viziunea plastică a lui I. Anestin. De-atîta viață, care fără nici un rost in irosire s-a vărsat, 3 chiar steagul păcii și-a schimbat culoarea; strînsă-n careu, întreaga trupă își avea, educativ, din înalt ordin, adunarea lingă un vechi copac, ca ăl din raiuri, în luminiș feeric așezat, simbolic, rămuros, adumbritor, tufan, sub care pomenirea spune că îndrăgeau să li se-așeze tronul, pe cînd dregeau dreptatea, împărații; azi fiecare braț voinic de creangă poartă «pandantive »legănate, «cumpărații » — 9 din rodnicie omenească lemnul noduros își recoltează împlinirea judecății, cum se spune. O tobă dă să sune stingeri. Jalnic, în frunzarul toamnei, sub cer murdar, ploios, mai mare, soarele decapitat apune. 12 Execmații, aprobînd cu gîtul strimb, sedauîncăde-ahuța, cu o decență relativă deșirați, in exibare de cămăși purtînd ștampile și izmene dubios pătate, bălăngănind, din cenușiu, jegoasele picioare goale; 15 din spate îi veghează biblic o patrulă de soldați pusă s-alunge gloata rudelor ce-și dau tircoale dîndu-și coate, rivnind la noapte să își fure neamurile spînzurate 18 care nu au drept să fie îngropate. Severi și marțiali, activii se țineau, ca totdeauna, în rezervă. « Privilegiata castă », aripați în pelerini lucioase — negru stol, 21 pe pajiștea vecină, aciuați în unghiul mort, sub cotă, nerăbdători să joace, după ce e totul gata, poker, creditat pe portofelul gol, romanțioși își evocau, oftînd cu dor, pe întrecute, 6 omite tufan // 7 omite pe; dregeau dreptatea ticăloasă împărații//9 omite lemnul noduros își // 10 stingeri, jalnic // 12 cu decență // 13 o exhibare, omite dubios H 15 Din spate le e pusă ca să stea de veghe biblic o patrulă de soldați // 17 omite spînzurate // 18 să fie îngropați // 21 în unghiul mort, pe cotă II 22 După versul 22, urmează un vers anulat: la întîlnire de jur fix, avînd să dea șuetă, chibiți Prima variantă, manuscris a poemului Po- mul cunoașterii, datînd din perioada cola- borării poetului la „Seara" lui Al. Bog- dan-Pitești (1912). pentru curs de anecdotă la popotă, pe carey înainte dc a-l tăia, Adrian Maniu l-a modificat după cum urmează : la întîlnire de jur fix, avînd să dea șuetă, chibiții ținînd obișnuitul curs de anec- dotă la popotă II 23 romanțioși, of- tînd de dor — își evocau pe întrecute, foste; romanțioși, oftînd de dor — își evocau pe întrecute petrecute // 24 subvenționate sincer în trecut de-o cocotă...; omite pe trecute//25 (tel din urmă val pătrunde // 26 |în fruntea lemnului se mai prelinge // 27 in părul morcoviu pentru agitatorul agățat în furcă noduroasă unde; în părul morcoviu pentru agitatorul în furcă și-n coroana ștrengărească se ascunde // 28 vremelnic la etern, fă- cea pandant a ghimpilor cunună... // 29 cînd poleiala asfințirii fruntea omului atinge // 30 în timp ce o țe- pușă rază, ca de suliță, împunge în control — adeverire morții, lancea [scris lancia] de cavalerist un strop prelinge; în timp ce o țepușă, rază ca de suliță, îl împunge, în inert control, adeverirea morții, lancea [scris lancia] de cavalerist un strop prelinge // 30 în coasta unui piept / 33 poftim încearcă, du-te să mai dai // 34 Dar, vorbei aia, țoț no] vorp învinge! // .24 aventuri sentimental subvenționate sincer de-o cocotă pe trecute... Tir zi a, din zare, cel mai de pe urmă val luminiscent pătrunde din rana soarelui în fruntea lemnului, de undef,] n in părul morcoviu al celui agățat în furci se-ascunde închipuind vremelnic în etern a ghimpilor cunună... O clipă, poleiala asfințirii fruntea condamnatului atinge, iu în timp ce lancea de cavalerist împunge adeverirea morții prin coasta unui piept de mai ’nainte găunos — sub sin, strigînd: « Tu, Judo, porc bătrîn, 33 poftim de-ncearcă să mai dai la toată lumea mătii pacea ta nebună / Noi vom învinge ! » Vorba aia :...pietrele rămțp. pruzii Camil PETRESCU O nuvelă neterminată teatru poezie PRINTRE MANUSCRISELE RĂMASE DE LA CAMIL PETRESCU se află și nuvela neterminată, datată «Timișoara, 1922», cu titlul provizoriu Contesa bolnavă. Ne aflăm, după opinia noastră, în fața unei prime încercări, scrisă «ă chaud», în care totul este așternut pe hîrtie «în mod tumultuos și cu febră», fără să fi apucat să treacă prin «foarte lunga perioadă de reexaminare, cizelare, de ciocănire a fiecărui cuvînt», cum își definește autorul modul propriu de creație. Nuvela surprinde ceva din atmosfera fierbinte a Timișoarei de după primul război mondial, pe care Camil Petrescu a cunoscut-o foarte bine, între anii 1919 și 1921, cînd desfășura o intensă activi- tate publicistică la „Banatul românesc", „Limba română" și „Țara", cu aceeași fermitate în convingeri și spirit de adîncă onestitate ca- racteristice muncii lui dintotdeauna. în 1922, Camil Petrescu era deja o personalitate literară consa- crată, impunîndu-se prin piesele de teatru și poeziile apărute anterior. Proză încă nu publicase și, după cum singur mărturisește, întîia lucrare «a fost scrisă din carența tipografică a lui Liviu Rebreanu», făcînd astfel aluzie la faptul că Liviu Rebreanu nu a trimis la timp un manuscris care trebuia să apară în „Cetatea literară" și a fost nevoit să se apuce să scrie «vineri seara, la ora 10» lucrarea în loc de ora ceaiului, care a și apărut în numărul 1 din decembrie 1925. Aceasta ar fi, deci, după mărturia scriitorului, prima lui operă în proză, publicată sub forma unei scrisori semnate de doamna T. în numărul 3 din 1 februarie 1926, pag. 21, și în numărul 4 din 15 februarie 1926, pp. 28—29, Camil Petrescu continuă seria de scrisori care vor intra mai tîrziu în materia romanului Patul lui Procust. Contesa bolnavă demonstrează că preocupările epice ale lui Camb Petrescu datau din 1922. Scriitorul nu a desăvîrșit însă această nuvelă, el pleacă din Banat, și se dedică unei intense activități multilaterale în București, unde alte probleme aveau să-i stimuleze gîndirea creatoare. Și totuși, între Con- tesa bolnavă și proza sa de mai tîrziu de la „Cetatea literară", se pot stabiliffiliații tematice, de idei, de personaje. Așadar, incidentul cu manuscrisul lui Liviu Rebreanu nu a fost decît un prilej ca scriitorul să-și pună în aplicare un deziderat mai vechi, căci Autorul în perioada premierei piesei Bălcescu. nuvela pe care o publicăm acum este o certă prefi- gurare a viitoarelor scrisori ale doamnei T. și demonstrează proiectele mai vechi ale lui Camil Petrescu în această direcție» Comp ar în d Contesa bolnavă cu scrisorile doamnei T., constatăm evidente similitudini de viziune artistică, de configurare a persona- jelor, o asemănătoare structurare a materialului literar, găsim analogii în descrierea interioa- relor, în dialoguri. Urmărind mai îndeaproape pe baroana R. din nuvelă și pe doamna T. din Patul lui Procust remarcăm marea apro- piere dintre cele două personaje ca profil moral, ca reacție în fața evenimentelor diverse ale vieții. Octavian Dumitrescu din Contesa bolnavă pare a fi o anticipare a lui D. din Patul lui Procust. întâlnirile, situațiile în care sînt puse cele două personaje se reiau în roman. Spiritul de observație, puterea de pătrundere a psihologiei personajelor, setea de cunoaștere, perseverența în descoperirea adevărului, atît de evidente în nuvelă, anunță încă din 1922 marile calități ale prozei lui Camil Petrescu. Deși Contesa bolnavă se află în prima fază de elaborare, valoarea ei literară este evidentă. Recunoaștem imediat importanța dată faptului concret de viață, accentul pus pe înfățișarea realității nude, care ne introduc în universul de neimitat al operelor iul Camil Petrescu. Al. BOJIN CONTESA BOLNAVA* [F. 1] Poate că anii aceștia de după război imediat au fost anii cei mai animati pentru orașele ardelene. Firește pentru românii care părăseau presbiteriatele, băncile rurale și judecătoriile de sat ca «să preia imperiul» și risipeau economii de o viață, deci și pentru minoritari, mai tîrziu cînd generozitatea lui Take lonescu dăruia celor de peste Garpați peste cinci milioane de lei, preschimbînd coroanele la o sumă fantezistă și prăbușind de altfel leul, de la 35 la 20 de centime elvețiene... Era o viață intensă, în care oamenii își creau în fiecare zi noi cariere într-o activitate febrilă iar serile de cum apunea soarele ocu- pau toate colțurile cafenelelor și restaurantelor, de trebuia reținută cu mari stăruințe cîte o masă... Relații de familie, petreceri în cerc restrîns nu se organizaseră, toată lumea era în birouri, în magazine, în stradă. De altfel locuințele erau tixite și din pricina asta in- comode... Cine cercetează azi marile orașe ardelene, pustii și adormite, pe jumătate abia luminate seara, nu-și poate închipui frenezia cu care se consumau în primii ani după război, după un nesfîrșit, halucinant lanț de represiuni, confiscări și restricții... Pe toate terasele cîntau orchestrele de țigani cu foc, pînă după răsăritul soarelui a doua zi, căci trei patru grupuri tot mai continuau petrecerea, desfundînd ultimele sticle de șampanie (proastă). Cinci miliarde nemuncite (fie în valuta actuală cam 30) se cheltuiesc însă prea iute și azi cînd mai trec prin aceste mari orașe și văd restaurantele pustii, îndoliate mi se spune că nu mai e multă lume să plătească zilnic o bere sau un șvarț. Nici atitudinea foștilor stăpîni ai locului nu era prea dușmănoasă... Mi-aduc aminte chiar de uimirea încîntată [f. 2] [cu care] erau privite trupele românești care defilau pe stradă, ce impresie făcuse discursul tînărului și elegantului general, care făgăduia ordine desăvîrșită și dorința de a evita orice neplăcere neromânilor. Era chiar un soi de mulțu- mire intensă de sursă negativă... Oamenii se așteptau sub impresia literaturii și zile- lor de așteptare încordată la un soi de năvălire a barbarilor, la un jaf de trei zile și trei nopți, la execuții sumare în stradă... în contrast cu așteptările lor lucrurile se întorceau nesperat de bine. Timpul liber pe care mi-1 lăsa gazeta pe care eram îndatorat s-o fac,mi-l petreceam în cercurile de prieteni care duceau o viață în oraș deschis, ca de membri ai aceleiași pen- siuni. Ginci-șase inși, despărțiți doar prin orele de muncă destul de puține, încolo la masă împreună, la cafenea împreună, pe Corso împreună,la teatrul cu excelenta trupă de ope- retă maghiară împreună, iar restul nopții la teatrul de varietăți înțesat, împreună... Filă din mss. nuvelei Contesa bolnava. * Pe o copie după prima pagină a manuscrisului, scrisă de altă mînă, figurează nota: «Ti- mișoara 1922». Manuscrisul se afla în posesia familiei scriitorului (n. r Contesa bolnavă Erau totuși două ore pe cate nu le-ai îi sacrificat pentru nimic în lume. Numai- decît după masa de prînz, cînd prietenii treceau din restaurant în cafenea (conform ritului budapestan) eu traversam largul bulevard, spre partea cealaltă ocupată jumătate de un imens palat, casă de ra- port armonioasă, cum puține erau pe vre- mea aceea în Europa întreagă... Arhitec- tura cubistă însăși n-a izbutit să facă să pară vechi acest bloc cu fațada pe trei străzi, dacă nu patru căci în spate erau grădini, împărțit în cîteva zeci de aparta- mente toate bronz auriu, mozaic și lemn tare vopsit în alb. Nici scările nu erau făcute cu economia caselor de speculă de mai tîrziu și cutiile ascensoarelor erau cu adevărat comode. Traversam apoi una din pasarelele imensei curți interioare și sunam cu o caldă emoție la ușa albă ca de sanatoriu. — Vezi, iarăși ai întîrziat... ce ai de vorbit atît de mult cu prietenii dumitale ? mă certa într-o franțuzească [f. 3] molate- că și sensuală, gazda mea conducîndu-mă spre fotoliul scăzut pe care cu îngăduința hotărîtă a proprietarilor îl declarasem al meu. Șvarțul cald aștepta în serviciul înflorat de faianță, iar bucățica de zahăr în fundul ceștii... Baroneasa R. era întîmplător la Temi- șoara... Se refugiase [...] mai întîi la Arad și apoi, fiindcă la Arad nu avea pe nimeni, la o mătușă din Timișoara, vădu- va unui advocat cunoscut, mort probabil în război... Mătușa cam în vîrstă și singură renunțase la«cancelaria advocațială»dela parter, dar păstrase firește locuința de la etajul trei, acum era bucuroasă de prezența nepoatei, dar pe amîndouă le bănuiam viu neliniștite despre ziua de mîine. — Știi că azi l-am cunoscut pe priete- nul dumitale Lazăr... Am convingerea că el e... N-aș putea spune ce vorbeam cu Baroa- na aceasta brună ca o creolă (sau dacă aș spune ar părea neverosimil, dacă vreți comic, căci nu făceam decît să-i repet cele ce scriau gazetele) nici nu cred că eram îndrăgostit de ea... Dar eram tot- deauna cuprins de o cuminte fericire în 40 salonașul alb cu fotolii joase, în fața ceștilor de porțelan, de două-trei ori reumplute CamiI Petrescu cu șvarț, în fața acestei unguroaice. Frumusețea ei tînără avea totuși ceva obosit, sveltețea trupului, cu un mijloc subțire nu înlătura impresia de ușor veșted al cărnii parcă vlăguite în lumina egală a soarelui care pînă spre sfîrșitul primăverii drapa după-amiază salonul și trecînd prin perdea așternea pe podea și o parte din divan florile lui vii ca lumina șampaniei... Era desigur cea mai frumoasă femeie din oraș și prietenia ei mă flata, îmi vindeca oboseala prin bu- curia de a privi ca o filtrare a sîngelui obosit de munca otrăvită a tipografiei. Erau aceste două ore ca o muzică diafană de lumină, care stimulează toate funcțiile vieții ve- getative. Asculta așa de frumos, ca un copil și ca un școlar serios și silitor punea întrebări. [F. 4} După săptămîni de zile îmi punea întrebări de felul acesta: — Prietenul acesta e tot acela de care mi-ai spus cîndva că l-ai întîlnit în tren cînd ai fost la București? — Care prieten ? întrebam nedumerit. — Cînd ai fost în noiembrie la București ai întîlnit spuneai în tren un prieten care era însoțit de nevasta lui... Și ați luat masa împreună în vagonul restaurant. Firește îmi aduceam aminte, într-atîta lume întîlnisem în tren și un prieten cu nevastă- sa, luasem masa împreună cu el în vagon-restaurant, dar nu-mi aduceam aminte de ce îi povestisem ei întîmplarea aceasta fără nici o semnificație deosebită... și mai ales eram uimit că ea ținuse minte... Mai logic mi se părea să-i spun cum petrecusem noap- tea cu prietenii mei, pe care-i știa pe fiecare în parte cu felul lui propriu, deși personal nu-1 cunoștea pe nici unul, ce fel de fete fuseseră la masa noastră la cabaret... — Faci foarte rău că îți pierzi noaptea, mă dojenea uneori cu o blîndețe de infantă dezamăgită... Am aflat că fusese la București printr-o întîmplare absolut neașteptată... li povesteam ca unui școlar viața lui Mihai Viteazul... Fără literatură bineînțeles, dar îi explicam rolul lui în trecutul românesc cum vorbești unui școlar. îi vorbeam anume de biserica lui Mihai și spre uimirea mea, m-a completat într-o franțuzească abia mai fermă. —• Dar știu, lîngă Arsenal... Se deschidea parcă o eră nouă, apărea de sub fresca aparentă, un chip absolut nou. Atunci s-a trezit în mine certitudinea că ea a fost. Aș fi vrut să întreb, dar era cu neputință să pot formula nemaipomenita întrebare... Nu vedeam cum aș fi început, nici măcar ce aluzii mi-aș fi putut [îngădui]. Un an întreg de bucurie egală se răsturnase ca o stradă într-o oglindă întoarsă. Imaginea prietenului meu se ridica în mine ca o fantomă, prin trapa unei scene. [F. 5] Am plecat cu un puls ca ritmul de ceasornic detracat... Faptul că eram la un pas de taina unui deceniu de nedumeriri și tristeți (?) mă aruncase în plină dramă, ca și cînd m-ar fi îmbrîncit pe mine musafir în teatrul din culise, vreun regizor zăpăcit de-a dreptul în scenă între actorii care jucau intens drama. N-am putut lucra nimic și am hotărît să vin acasă ca să aflu vreo lămurire de la proprietăreasa mea. Altfel nu veneam în timpul zilei, căci ședeam într-o vilă cam din marginea orașului... Doamna de Malony, proprietăreasa mea — tînără văduvă excen- trică — era rudă cu baroneasa de R., de altfel ea însăși mă prezentase... Speram că tot ea să-mi dea vreo lămurire... Deși îi fusesem impus cu forța drept chiriaș de biroul de cartiruire (și plăteam o chirie ridiculă) după cîteva zile ne împrietenisem, cînd ne convinsesem că eram un chiriaș ideal, a cărui prezență nu o simțea. Plecat la 11 di- mineața mă întorceam la 4 după miezul nopții, dîndu-mi osteneala să nu scol din somn nici măcar cățelul din apartament. — A fost verișoara d[umi]tale la București. Contesa bolnavă _ probabil că da... Cînd era măritată bărbatul ei a purtat-o prin toată Europa, căci fiecare ambasador căuta să scape cit mai curînd de un asemenea consilier... Ah, dacă l-ai fi cunoscut pe bărbatul ei... Un dement splendid... — Nu poți să știi dacă au fost în București prin preajma războiului balcanic. — Ah... Âh... s-a scandalizat, fără să lase însă geamul monoclului din orbită, dar d[umnea]ta crezi că eu sunt istoriograful lor? Ceea ce pot să-ți spun cu siguranță e că n-au stat mult... Dacă Lanny e atît de obosită e fiindcă a colindat prea mult cu băr- batul ei diferitele legații... Aș vrea să știu însă dacă ești amorezat de ea... Da... da... în calitate de proprietăreasă ai față de mine anumite obligații. Mai mult deci n-am putut afla. Seara însă către ora 7 m-am întîlnit prin fața primăriei chiar cu baroana de R. Mi s-a părut deodată că aci în[f 6] febra animației trecătorilor aș putea întreba cum nu aș fi avut curajul să întreb în salonașul cu lumina împăcată. — Dacă vrei să mă întovărășești, firește n-am nimic de zis. Numai că te voi duce între șunci și cîrnați, căci tîrguiesc masa de seară. * Baroana de R. nu avusese ca atîți din neamul ei coroane de preschimbat pare-se că nici mătușa ei, fiindcă deși locuia destul de luxos și erau îmbrăcate elegant și cu lucruri de calitate, altfel trăiau surprinzător de modest. Tîrguia singură din magazinul de mezeluri de sume derizorii, mai complecta vizitînd cu pachețelul cît un breloc, pur- tat de mîna elegant înmănușată, uneori și brînzeturi de la magazinul cît o tutungerie, cu fructe și delicatese, în tailleurul de culoarea piersicii, silueta ei, fără să atragă violent luarea aminte ca a «regățencelor», întorcea toate privirile mai ales că galbenul ei con- trasta cu o față aproape măslinie de creolă. O urmăreau cu acea simpatie tandră cu care-s privite în apus femeile frumoase, excepționale, privirile trecătorilor opriți în orele de seară. Nu i-am vorbit însă atunci nimic și cînd în dreptul cofetăriei alături de care urca scara ei, m-am despărțit sărutîndu-i mîna — a simțit fără îndoială din pulsul vag al mîinii că e ceva schimbat în mine, căci m-a întrebat cu franțuzeasca leneșe orientală în tărăgănarea ei. — Dar ce e cu d[umnea]ta? Ge-aș fi putut să-i răspund ? Și pe urmă era aproape 8 seara, pe Corso vis-ă-vis lumea trecea în rînduri largi înghesuite ca la defilare accentuată puțin înainte de masă... Soarta unei convorbiri era să fie întreruptă la această oră. — Atunci vei veni mîine să-ți iei cafeaua ? Am venit a doua zi să-mi iau cafeaua... Dar eram prea agitat să-mi iau locul împăciui- tor ca o injecție de morfină în albul auriu al după-amiezii. Priveam pe fereastra largă jos în răspîntia atît de caracteristică Temișoarei. Dintr-una din laturile lui acest bulevard dreptunghiular mărginit de palate, pe vremea aceea printre cele mai mari din Româ- nia, se deschidea însă într-un lan de porumb [f. 7] parcelat geometric cu străzi elegant pavate. Spre Bega, maidanul acesta devenea un parc occidental cu [teren] de tenis... Prin mijloc era tăiat de calea ferată spre Buziaș... Tot peisajul avea ceva artificial de tablou mural, menit explicațiilor didactice în limbi străine... Asemenea tablouri au ceva ostentativ în îngrămădirea lucrurilor celor mai variate, ca să dea prilej cît mai multor substantive să fie numite de către școlari... Așa era această piață centrală a Temișoarei între « Josephstadt» și Cetate. Palate cu magazine luxoase, tren întretăiat cu tramvai, pavaj impecabil între lanuri de porumb, chioșcuri de fotograf și fructe, terase de cafenele imense și joc de tenis, femei elegante și lucrătoare, chei de canal și boschet îngrijit, biserică, spital, cinematograf, alături de tenis și teatru comunal, automobile, biciclete, trăsuri și căruțe țărănești cu cai frumoși de cavalerie. Toate le aveam dintr-o singură privire purtată pe laturile de 200 de metri ale Bulevardului. — De ce ai rămas la fereastră? Nu-ți ocupi locul? Am mințit: — Trece trenul spre Buziaș și am un prieten care pleacă la ora asta. — Cum vrei... Și ridică din umerii arcuiți fragil... La urma urmelor de ce n-aș întreba.. Dar mai cercam să aduc totuși vorba în mod decent 42 Câinii Petrescii — Stranie impresie îmi face această Temișoară cu centrul ei așezat aîarâ din oraș, pe cîmpul care leagă două cartiere... Mă încîntă faptul că e lipsită de acea periferie sordidă, mahalaua orașelor orientale... Pe orice barieră intri în București... Dar mai întîi cunoaște Bucureștii? — Ce-are a face? Bucureștii au farmecul lor, mi-a răspuns de-a dreptul, mirată apoi mimic, de mirarea mea... — Cunoști într-adevăr Bucureștii? am întrebat cu o emoție mascată. — Dar desigur că da... Cred că ți am spus asta de atît ea ori. — Nu, niciodată... Dar n-are nici o importanță... — în realitate totul se răsturnase acum ca priveliștea străzii într-o oglindă întoarsă. — De ce ți se pare atît de ciudat că am fost la București ? [/’. 5] Soțul meu era în cor- pul diplomatic și era firesc să fiu și în capitala României. Ceea ce era însă mai puțin firesc era ca eu să fi contemplat aceleași priveliști cu a- ceastă femeie frumoasă, să fi fost poate pe aceleași străzi, într-o epocă atît de îndepăr- tată ca aceea de dinainte de război. Aveam acum certitudinea întinsă ca un arc că ea e? Dar dificultățile de-abia acum încep. Cum să întreb un lucru aproape monstruos? Cînd un bărbat a putut pune o astfel de întrebare, unei asemenea femei... Sunt lucruri care se tac ca o eternitate între cei care le-au trăit, ca o crimă ai cărei părtași devin, din simplul fapt că ei au privit împreună... Dar din senin nimeni nu le mărturisește... Dar atunci? Voi căuta să obțin acel ansamblu de confidențe organice involuntare care călăuzesc convingerea în locul unei declaratii verbale. — Era foarte frumoasă, mai cu seamă toamna, Șoseaua Kisseleff... Prietena mea avea o mașină deschisă, cu care ieșeam în fiecare după-amiază înainte de apusul soarelui... Și pe urmă acel lucru minunat Cișmigiul, cu acea unică alee de trandafiri... D[umnea]ta știi că am lucrat și eu în Cișmigiu. O privire mirată ? — Da, soția unui ministru, prietenă a mea, făcea parte dintr-un comitet pentru grădinile orașului... Era foarte pasionată... Ne sculam uneori dis-de-dimineață să mer- gem să aranjăm cu grădinarul șef, răzoarele de lalele sau să aranjăm noi perdele de trandafiri mărunți... La 6 dimineața, în luna mai era o minune să fii în Cișmigiu cu răsaduri de flori în brațe, așa trei, patru doamne făcînd artă grădinărească. Vai, știe mai mult decît mine, știe lucruri pe care eu născut acolo, nu le-am știut despre acest București. Dar trebuie să fac un pas mai departe. — Mă plimbam adesea iarna, cînd toți pomii erau încărcată de zăpadă ca de o po- vară neatinsă de mîini, albă. Un coleg de facultate, Dumitrescu, era îndrăgostit și el de Cișmigiu iarna, cînd lacul înghețat era plin de [/. 9] patinatoare elegante... Mă aducea anume să privim. Dumitrescu acesta era foarte ciudat. O spionez cu coada ochiului... Nimic, nici o fibră n-a tresărit în figura ei. Nici o geană n-a clipit... Blestemul iubirii... Și totuși dacă ea e, această femeie a întrerupt cu prietenul meu, un fir care începuse de la capătul lumii, a fost destinul lui. E atît de tare sau într-adevăr numele nu-i mai spune nimic, ca un nume de atlas, uitat. A doua oară am accentuat numele, dar de prisos... Va trebui însă să revin. Privesc ceașca micuță albă, învîrtind-o cu farfurioara. — De altfel era și drumul lui prin Cișmigiu căci dădea lecții particulare, era prepa- ratorul copiilor unui ministru care locuia în Aleea Carmen Silva. Acum da... E toată paralizată ca de o injecție... Nici nu caută să mai ascundă. După întîia derută a surprizei, întreabă ea grăbit. — Nu cumva prepara băiețelul d[omnu]lui X... și-mi spuse numele așteptat. — Da, doamnă... Oglinda era din nou răsturnată... Am încetinit totul ca să-mi recapăt ritmul normal al respirației... Am avut tăria chiar să-mi torn puțin licheur, cu un aer distrat. — Dar ham cunoscut și eu pe prietenul dumitale... Se numea nu-i așa d[omnulj Octavian. înțeleg acum că intr-adevăr numele de Dumitrescu putea să-i fie necunoscut oare- cum... Din cauză că era atît de obișnuit, toată lumea îi folosea numele de botez... Probabil că elevul lui, și deci toată casa îi spunea d[omnul] Octavian. De acum cortina s-a ridicat peste sufletul ei... Eu sunt spectatorul liniștit din sală, ea e actorul chinuit de rol... Simt că ar vrea să știe, să întrebe... Fără îndoială că nici nu bănuiește cît de mult am comandament asupra ei, ca un observator din deal asu- pra unei trupe retranșate în fundul văii. -- Da, doamnă, întocmai Octavian Dumitrescu, și vreau să plec. Voi continua mîine... Era pe masa de operație și va rămîne desigur acolo. [E. 10} — Ești atît de grăbit...? Nu mai dorești încă un licheur? Dar de ce n-aș rămîne? întrebarea vine rară, tărăgănată... șovăind ca o mînă care caută sprijin. — Mi se pare că prietenul d[umi]tale... Reiau cît pot de liniștit, absent: — Da, s-a sinucis doamnă... Tăcerea ei e o definitivă mărturisire... Nimic nu mai poate fi retractat pe viitor... Raporturile noastre sunt altele decît cele de pînă azi, ca o filiație neașteptată desco- perită întîmplător. Fumează cu capul înclinat pe umerii fragili... Carnea ei dulce și vag trecută, a căpătat o tristețe interioară... Ochii au adunat în ei, înăuntru o exis- tență întreagă. Ce va urma însă? Va fi nevoie să întreb eu? Voi violenta acest suflet gingaș ca un trandafir amenințat de ofilire ale cărui petale cad cînd le atingi cu mina? Aș putea să-i mărturisesc că știu totul, ca să scurtez caracterul de agonie al clipei, aș putea să aștept însă întîrziata ei explicație. Sunt tulburat ca de descoperirea unui nou continent... Prietenul meu a murit fără zsă poată afla ceea ce am eu putință să aflu acum... Dar există vreo femeie pe lume să mărturisească acest lucru [?] Căci aș vrea să spun de ce frenezie dementă a fost cuprins Octavian, cum a vrut să se pedepsească pentru greșeala de a fi murdărit fără să vrea, această femeie, ca acel legionar care și-a pus indîrjit mina pe foc. - D[umnea]ta știi de ce s-a sinucis prietenul d[umi]tale? Am tras din țigare, am respirat, liniștit ca fundul mării. — Da, doamnă, din pricina d[umnea]voastră. S-a frînt în fotoliu ca o ramură cuprinsă de foc. Multă vreme n-a mai putut scoate o vorbă... Ochii ei mari, negri, singurul lucru minunat pe care vremea îl sporise cu fru- musețe fiindcă îi adăugase toată experiența frumuseții, a durerii și a voluptății, lă- crima cu o simplitate de căprioară care moare. [7A 11} Doamnă am fost confidentul lui... Sau mai bine spus numai confidentul unei întîmplări anonime... Știam toate amănun- fele fără să știu vreun nume... Eram prietenul lui cel mai bun, nu-mi putea ascunde nimic... Mai ales bucuriile. O seară întreagă, noaptea apoi am băut amîndoi în cîteva circiumi... Spre zorii zilei ne-am dus într-un tunel, tavernă. Octavian era ca un obiect (statuetă) de plumb galvanizată în aur. Puteam să mor — și azi pot muri — fără să fi sărutat brațul uneia dintre femeile frumoase de pe stradă, care trec fără să mă bage în seamă... Și astăzi... Am alt certificat de naștere, mă! Toată fața ei s-a deformat într-o grimasă de dezolare, ochii s-au înroșit și ei. — A fost un capriciu, o nebunie... îl cunoscusem în casa prietenei mele... Toată lu- mea vorbea cu admirație despre inteligența și seriozitatea lui. Era atît de supus... Simțeam că toată ființa i se umple de admirație, ca un pian de sunet, cînd îi dădeam mîna să mi-o sărute... Am fost o nebună... Am avut răutatea să deslănțui o clipă, o furtună, ca să văd ce se întîmplă... Ce nenorocire... Aș fi vrut parcă să văd o furtună de bucurie... Și ce a ieșit dintr-un astfel de gînd... — Era amețit ca de un vin tare... Cît de mult a vorbit toată ziua am fost uimit că nu mi-a spus din greșeală și numele... E mort astăzi... Dar dacă vreun om a fost fericit 44 Camil Petrescu pînă la uitare de sine în ziua aceea, atunci el a fost... Cred că nu-și mai știa nici numele. Reiau cu o nesfîrșită tristețe, iluminată de voluptatea amintirii ca de lumina văpă- iată a unui fulger. — Cînd am apărut în ușa lui, am crezut că moare pe loc încremenit de bucurie și uimire. Nu putea vorbi... lăsase ușa deschisă, de am închis-o eu... Și se frînse iar cu- prinsă de jarul amintirii... Nu îndrăznea să mă sărute... Eu l-am sărutat întîi... Pe urmă s-a pornit ca un nebun. Am întrerupt-o ca să complectez eu în gînd. Sunt lucruri pe care o femeie nu le poate spune, dar pe care îi place să le audă, chiar cînd se întoarce de la înmormîntarea ma- mei ei. [F. 12] Știam că după ce s-a convins că nu-i o halucinație, că a venit la el pentru el, i-a sărutat încremenit de admirație tot corpul, că descoperea cu fiecare unduire de șold sau sîn, o nouă minune a lumii... îl durea sufletul de atîta voluptate... Toate aces- tea mi le-a repetat în întreaga noapte de hoinăreală prin cîrciumi și taverne... Privea femeile de acolo și pe mine însumi cu dispreț ca un promovat, pe repetentul clasei. — Cum îți treci viața...? Care sunt amorurile voastre...? Servitoare și cocote de bordel... Acum cînd sunt sănătos ca un uliu tînăr, nu-mi sunt1 accesibile decît tîrfele și Lenuța, vînzătoarea cu unghii negre de la cofetărie... Cînd voi avea 40 de ani voi fi ministru, voi fi bogat, dar voi fi chel, cu dinții cariați... Voi săruta femei proaspete și tinere, la fel cu cele elegante care trec azi în automobile luxoase, cu o gură coclită de bolnav. Victor PAPILIAN h'iiini în ipostază de dramaturg APROAPE NECUNOSCUT AZI DE CĂTRE GENERAȚIILE tinere, uitat prea lesne și pe nedrept de aceia în mijlocul cărora a trăit și a creat, Victor Papilian — savantul, animatorul cultural, scriitorul — a fost una dintre cele mai interesante figuri ale epocii sale, pe care cultura românească trebuie să și-o revendice alături de spiritele ge- neroase, de elită, ale istoriei contemporane. Personalitate viguroasă și complexă, el s-a realizat într-o multitudine de domenii ale activi- tăților umanistice, impunîndu-se constant ca un veritabil și neprețuit ferment al afirmării ideilor noului, aducînd în majoritatea cazurilor contribuții fundamentale, menite a marca, de regulă, pasul unui început de drum. Astfel, savantul Victor Papilian este creatorul școlii româ- nești de anatomie, fondatorul primei societăți de antropologie la noi în țară și autorul unor manuale didactice de disecție și anatomie des- criptivă, considerate ca aparținînd literaturii clasice a genului. Scriito- rul Papilian a inițiat și a condus prima Societate a scriitorilor ro- mâni din Ardeal, a înființat și a patronat la Cluj o revistă culturală (cu apariție efemeră, adevărat) „Darul vremii“, a organizat și între- ținut în propria-i casă un cenaclu literar, prin care au trecut autori de primă mărime azi, ca Pavel Dan, Mihai Beniuc ș. a. Animatorul cultural Victor Papilian a condus mai mulți ani Opera și Teatrul Național din Cluj, a organizat cicluri de conferințe pe diverse teme cultural-artistice și șezători literare în principalele centre urbanistice ale Transilvaniei, a montat spectacole în premieră mondială și na- țională în calitate de regizor, a animat — ca instrumentist — o orches- tră filarmonică (alături de Zeno Vancea și G. Vîlsan) și a dirijat o alta, de cameră, a medicilor clujeni, care mai ființează și azi. In sfîrșit, Victor Papilian, omul, a fost apropiat studențimii cum puțini profesori universitari au știut să fie, bucurîndu-se de o reputație exemplară, de o stimă și apreciere unanimă. | Munca sa didactică și științifică se concretizează în elaborarea cîtorva i lucrări de importanță fundamentală pentru sectoarele de activitate cărora li se adresează. In 1920, publică Manualul practic de disecție, voi. I și II (care va fi reeditat apoi în 1915 și 1959). Dar cel mai mare succes îl va obține cu Tratatul elementar de anatomie descrip- tivă și topografică (cu aplicațiuni medico-chirurgicale) al cărui prim volum apare în 1923 — Osteologie, artrologie, miologie — scoțînd I poezie proza ulterior încă trei ediții: tu 1928, 1942 șt 1945. La apariția acestui volum, o oarecare personalitate medicală din București îl acuză pe Victor Papi- Han, într-o recenzie ușor impertinentă, de plagiat. Indignat de gestul neloial al «colegului» său, autorul răspunde acuzației, ripostind argumentat într-o broșură intitulată Un răspuns și tipărită la Institutul de arte grafice „Ardealul44 din Cluj în ianuarie 1924. Aici include, ironic și insidios, o fabulă, Istoria măgarului farsor și a cioarei invidioase, care, se pare, va. constitui de fapt debutul literar al autorului. Succesul obținut, mai ales cu această narațiune (nefondarca acuzei de pla- giat era atit de evidentă incit ulterior nimeni n-a mai adus-o vreodată in discuție), ii trezește lui Victor Papilian apetitul pentru epica propriu-zisă si îi dezvăluie talentul scriitoricesc. Revelația acestei înclinații il copleșește, il însuflețește si Victor Papilian începe să. publice numaidecit proză, sub pseudonimul: Sylvius Rolando, împerechind astfel numele a doi anatomiști de reputație notorie care au pus in evidență două, scizuri cerebrale. In 1925, ii va apărea la Institutul de arte grafice, editură, și librărie, „Cartea românească” A. J. din. Cluj volumul de nuvele Generalul Frangulea, constituind debutul literar editorial, insă fără pre- tenții și realizări deosebite. 'Tot in 1925, isi tipă- rește volumul al treilea, al Tratatului elementar..., cuprinzind domeniile de Neurologie, Angelolo- gie, cel de al doilea volum văzind lumina tiparu- lui abia în 1928 și tratind Viscerele (alte două, ediții in 1943 și 1945). Această, lucrare monumen- tală l-a preocupat in cel mai înalt grad, pe Victor Papilian. El realizează aici saltul calitativ de la. concepția, statică, morfologică a anatomiei pur descriptive, fără, orizont explicativ și. cu. un do- meniu. restrins de aplicabilitate, la. concepția di- namică, funcțională, eu o marc dezvoltare, in gîn- direa anatomo-biologică. De asemenea, se pro- nunță. in sensul românizării terminologiei tehnice de specialitate, fără a exagera însă și a cădea in. greșeala puriștilor de odinioară. Cu același pseudonim, Sylvius Rolando, pu- blică in 1926 un roman, Ne leagă pămîntul (Cditura literară a Casei Ocoalelor, București}, premiat de. Academia. Română in 1927. Este un roman de război, pe linia, lui Liviu, Rebrcanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, cu o viziune naduralistă și cu o motivație psihologică oarecum deficitară. Oricum însă, succesul obținut, îl de- termină pe Victor Papilian să renunțe, la pseu- donim, de acum încolo nemaiutilizîndu-l nicio- dată. Primul volum semnat deci cu numele pro- priu va fi Sufletul lui Faust, nuvele, apărut la Editura „Ardealul44, Cluj, nedatat, dar apar- ținînd cu siguranță anilor 1927 — 1928. Începe acum o activitate laborioasă, deosebit de fructuoasă pentru Victor Papilian in ceea ce privește preocupările sale artistice și literale- 46 Constantin Cublcșan 47 Victor Papilian în ipostază de dramaturg V. Papilian împre- ună cu profesorul Hațoganu. Lucrează mult, cu o rară dăruire, atît la catedră cit și la masa de scris. Regimul său de muncă — după mărturisirile lui C. C. Velluda — se în- scria intr-un program zilnic sever și foarte încăr- cat. Dimineața la ora 8, punctual, venea la catedră după ce acasă își revedea timp de o oră lucrările încheiate în ajun. Lecțiile sale durau 50 de mi- nute fără abatere («Statura mijlocie, ochii vioi și mobili, lucitori, chip energic, gesturi hotărîte, vorbea limpede, pasionat, electrizant; debitul verbal precipitat, convingător, erudit fără a face caz»). Ținea lecțiile pe întuneric, folosind mult, proiecțiile, pe care le explica cerind apoi studen- ților să repete. Nu aprindea lumina decît atunci cînd cineva spunea ceva greșit, și asta pentru a-l putea vedea pe cel presupus neatent. După-mesele le petrecea cfcctuînd cercetări sau dăruindu-sc activităților culturale, pentru ca seara tîrziu să încheie ziua, de muncă la masa de scris. O vreme a funcționat, pină la începerea răz- boiului, și ca profesor de anatomie artistică la Școala de arte frumoase din Cluj, intenționînd să scoată un manual de anatomie artistică. Prima, piesă, de teatru publicată este Un opti- mist incorigibil, în 1930 (Tipografia Societății de Arte și Meserii „Principele Carol“, Cluj), deși debutul scenic se petrecuse în 1927 cu piesa tichii ce n-are i se va lua. Victor Papilian este astfel cel de al doilea autor clujean, după Zaharia Birsan, cu 'trandafirii roșii, reprezentat pe scena. N âționalului. Piesa, al cărui text din nefericire nu se mai păstrează, (singurul exemplar aflat la. Teatrul Național din Cluj a fost distrus in 1950, dintr-un exacerbat zel proletcultist), a produs ne- mulțumiri în rindul publicului de atunci, stârnind aprinse discuții, datorită tentei sale... psihia- trice. «în fine — notează Victor Papilian în Amintiri din teatru — piesa s-a jucat. Succesul premierei a fost neașteptat, dar de foarte scurtă durată. S-au sesizat autoritățile că piesa e imo- rală (Ah, morala în artă!). Episcopia s-a. burzuluit, că unul pune mîna pe icoană și dă cu. ea de părnînt (Omul se găsea în pragul nebu- niei.). Dar și altceva, S-au supărat directorii de școală. (Ce fel de piesă e asta, la care nu poți duce elevele 7) S-a. stropșit și comandamentul militar. Dar cei mai strașnici au fost criticii. Unul dintre critici scria: „Domnul V. P. batjocorește sfinta noastră credință strămoșească^. Și acest critic a tras bine cu piciorul. După, el m-au luat in primire cafenelele, saloanele, cancelariile. Și din nou cri.ticii ». Tot. de prin 1920—1921 începe să se preocupe de antropologie, publicind chiar un amplu stu- diu, de o deosebită valoare, intitulat Cercetări antropologice asupra capului românilor tran- silvăneni. Numeroase alte cercetări, publicate in țară și în străinătate, determină primirea lui VÎQtor Papilian ca membru al Societății de an- tropologie din Paris, iar la 10 aprilie 1933 (deci după un deceniu de muncă, neistovită) înființează la Cluj, sub președinția sa, Socie- tatea Română de Antropologie, care va desfă- șura o amplă, și unanim recunoscută activitate, încununată în 1937 cu încrederea de a, organiza și găzdui (între 8—12 septembrie) Congresul Internațional de Antropologie și Arheologie pre- istorică, la, care iau parte numeroși savanți de renume mondial, între care Eugen Pittard, Dc- lenbach Labsinger, Louis Marin ș. a. în 1930, publică cel mai interesant roman al său, în credința celor șapte sfeșnice (Colecția „Gînd românesc^, Cluj, 1933), în care sesizăm tentația frescei sociale, Victor Papilian creind cîteva personaje complexe, dostoievskicne, de tip freudist. Asupra romanului se pronunță critici prestigioși, între care Ion Chinczu și G. Căli- nescu. Tot în 1933 (6 noiembrie) isc reprezintă pe scena Teatrului Național din Cluj piesa Cerurile spun, subintitulată «mister ortodox creștin», ce face parte din trilogia « misterelor », alături de Nocturnă (mister păgin) și Moartea vanită- ților (misterul misterelor), ce alcătuiesc împreună primul volum de Teatru, tipărit ceva mai tîrziu, in 1945, la Editura „Dacia Traiană“ S. A., Sibiu. La 16 aprilie 1934 (și. nu in 1933 cum indica Mircea Zaciu în articolul Victor Papilian din Masca geniului, E. P. L., București, p. 365), Victor Papilian, ia direcția Operei de Stat din Cluj, desființindu-sc concesiunea, lui Constantin Pavel, fostul director. Pentru prima, dată in istoria, acestei instituții va înființa un comitet de. lectură (din care fac parte, între alții, Marțian Negrea, N. Bănescu, G. Giuglca, C. Brăilaiu) in vederea, susținerii și promovării curajoase a crcaț iei o r ig in a, le. La 1 aprilie 1936, înlocuind pe Zaharia, Bir- san, va trece la. conducerea Teatrului Național din Cluj, funcție ce o va. deține pină. in vara anului 1940 cînd, datorită, evenimentelor politice, mai exact datorită cedării Ardealului de Nord, Teatrul Național și, Opera, română, se refugiază, la Timișoara, iar Universitatea, implicit Facul- tatea. de medicină, la Sibiu. In perioada direc- toratului. său, Victor Papilian se orientează cu deosebit curaj spre promovarea dramaturgiei românești, ca, și spre valorificarea, marilor creații din literatura dramatică universală, impunind un ritm de lucru nemaiintilnit, fără a face însă con- cesii din punct de vedere artistic. Astfel, in cele patru stagiuni vor fi montate 94 de premiere, dintre care 30 cu piese autohtone. între acestea: Suflete tari de Camil Pelrescu, Fratele păgin de Nicolac lorga, Molima de 1. M. Sadoveanu, l mbra de V. Voieulescu, Comedia fantas- melor de Dan Bolta. în paralel, sint organizate spectacole-școală, cu reprezentări fragmentare sau integrale din piese de Matei Millo, Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, Lucian Blaga, Victor Eftimiu. Stagiunea 1936 — 37 este deschisă cu Pavilionul cu umbre de Gib. Mihăescu cu care prilej organizează și un festival comemo- rativ al scriitorului. Victor Papilian efectuează o călătorie de studii in Italia (la Milano) pentru a se specializa, in arta regiei, după care montează el însuși specta- cole (Tessa de Giraudoux, Servitoarea din Evo- lena de Rene Morax, Comedia Fantasmelor de Dan Botta, spectacole coupe cu piese intr-un act de M. Săulescu, Azorin ș.a.). De asemenea, invită regizori italieni să monteze spectacole la Cluj, dar și trupe italiene de teatru (in 1939, bunăoară, un turneu de mare succes al Teatrului stabil din Veneția). In 1936, tipărește la Oradea, în Editura revis- tei „Familia*1, piesa Alt glas. în calitate de decan al Facultății de medicină, va reorganiza la Sibiu cercul de teatru al stu- denților și va pune bazele orchestrei simfonice studențești. La Sibiu, iese de sub teascurile tipografiei („Editura Fundației pentru literatură**, Bucu- rești, 1943) cel mai important volum al său de nuvele, Manechinul lui Igor, proză fantastică, urmat în 1946 (?) de celălalt volum de nuvele (la Editura „Ramuri**, Craiova), Nuvele olte- nești, care constituie de fapt partea cea mai rezistentă a operei sale literare. Unele accente naționaliste, ca și o tentă mistică, prezentă adesea în scrierile literare ale lui Victor Papilian, au determinat critica anilor ’50 la o atitudine de respingere în bloc a operei acestuia, condamnîndu-l astfel la o nedreaptă uitare. Azi, citită cu un ochi atent și critic, creația, lui Victor Papilian se cere reevaluată și adusă fără temeri în fața cititorilor noștri. Piesa Simona sau Prințul consort face parte dintr-un fond de manuscrise inedite, aflate în păstrarea conferențiarului Victor V. Papilian, fiul scriitorului. Alături de romanul Chinuiții nemuririi (din care s-au publicat fragmente în „Steaua** și „Tribuna** J mai există și cîteva volume de schițe și nuvele ce-și. așteaptă valorifi- carea editorială. Un însemnat număr de piese, pe care ne angajăm să le reunim într-un volum selectiv, dezvăluie o față nouă a personalității dramaturgului Papilian, anume aceea a preo- cupărilor sale pentru problematica diurnă socială, între piesele de această factură sînt: Autorul huiduit, Regie, Zidul și Simona sau Prințul consort. Mai există încă două piese de inspirație istorică: Avram lancu și Ioana d’Arc și o alta de inspirație folclorică: Meșterul Manole. Simona sau Prințul consort este dactilogra- fiată pe pagini mici, de dimensiunea unei jumă- tăți de coală ministerială, în medie avînd 24 de rînduri, cu circa 45—43 de semne, numero- tate pînă la pagina 52, cu creionul în colțul din dreapta sus al paginii. Manuscrisul se află prins între cartoane, legat cu șnur alb și poartă pe eticheta primei coperte data 1952, scrisă cu cerneală albastră, alături de semnătură. Textul, ca și fotografiile ce însoțesc această reproducere, ne-au fost puse la dispoziție de conf. univ. Victor V. Papilian, căruia îi aducem calde mulțumiri și pe această cale. Constantin CUBLEȘAN COMEDIE TRAGICA ÎN PATRU ACTE £ >53 63 fi ca * a £ fi fi fi 5 >cB P4 £ <1 pq o a fi A >e3 «3 >53 fi 58 53 fi c3 53 >53 a fi ’fi. * >03 fi >03 ui e3 «3 >o3 >c3 >o3 «J fi >03 cB 53 a 5 53 c3 s3 a e3 c" fi b© fi a a c3 >c3 N >c8 fi fi fi 63 a >fi >63 fi >c3 03 fi N fi a fi a >03 03 c3 ce* fi +a a b© fi 63 H 1 fi O Ș 5 S « •FM “ «3 c3 53 53 fi fi fi a a fi >53 e3 >ca 53 53 a 53 53 c8 >53 >c3 a a g 63 >e3 53 >63 a a >rt g- a P o 3 o ș fi • x- 4) 3 2 a a 63 E- O Ș a a a b© fi .5 2 >g « a £ ? 2 "ST fi .2 o x A c3 & 63 fi K o â fi .fi & >ca b© 53 53 >53 a fi fi fi fi >c3 63 a O s3 63 a fi >03 fi fi ce £j. >ce X- 03 fi 2 >08 fi ea 58 >53 fi >^ >cB 53 53 >ce >c3 oi ><$ 5- a a fi 53 fi fi fi fi >03 02 g 2 >03 g oS >c3 53 >03 53 a fi >c8 fi a fi fi fi 63 & Se H o Ș 63 ix- a a fi b© fi 53 53 53 53 a 03 >cB 2 g 2 a fi fi >03 02 fi fi o> >c3 53 fi 2 o S 5 2 2 xj a o s O S *fi îS o g GQ Oh >93 & a W <3 £ fi s fi o *5 a O g CQ O a fi a fi fi fi >fi fi fi fi fi £ >fi fi O <5 *fi* fi h fi fi

Q fi fi fi >fi fi fi ’S >fi fi fi P .S O < fi fi o o o ® o ă U b U o U fi fi >fi ‘5 fi £1 «> fi fi fi A fi fi «3 fi fi o hi fi fi fi fi fi 08 fi fi b£ fi >ct o ’fi a ’5 N >fi fi >fi 02 a Q «1 a O <1 £ CC «4 a Q -< O £ o cc .5 S fi

fi S fi fi fi >18 >58 fi a fi OS fi fi fi fi a s fi ” 02 fi ’S &£ fi fi fi o fi fi oi >fi ? fi o î h c ® « fi «3 fi O H u o fi fi fi fi s 3 b£ fi >fi fi ao <} fi fi >fi fi a a o >g fi fi #fi >fi fi’ {□ a a o o a fi S fi fi p p ti o £ w o «d w < H © >03 b© 03 ti >ti b© >ti a ti ti a ti ti a (ti cn-> ti .a >ti a ti N a ti ti ti >ti a >ti © ti CG a >ti ti ti ti 03 ti >ti o ce a >ti :s ce b© a '2 2 ti ti a ti a © >03 a a ti a ti a ti ti "ti o a a g ce a a a ti a & O C/2 W O fL« 03 ti 'b© c3 >ti ti ’3 ’S 02 ti ti ti O C£ a O a ti a ti ti >ti ti 03 c3 O a "«! a .a *a © a ti >ti a a âs © a ti a •4^» a a 03 ti ti >03 "ti fi >03 _ti >ti >03 ti © a a ti a ce c3 o? >®8 a ti M ti a ti <33 a a ’a a a © a © a © ti ti : «2 .a © b© *» 03 ti ©< .ti a © a ti ti a a ti ce ti © 3 a *02 >ti b© ti >ro O C3 a <3? © fi 3 © 3 fi a fi că >a >a că 73 a a >a fi a a a a a că b£> S a * a a c fi fi fi a a a a (ZJ a fi"5 © A fi •• © a fi< rj ce £ # 02 a a a © >« N fi fi că >că •p a fi că fi fi a .? >53 că A fi fi a w A a fi eă ’a A fi a ce © 02 a O A a fi că £ A O 02 a £ Oj >a a >a fi fi fi 02 b£ O (H bn a >a a >a că că © a că £ a O 02 a O A a a fi a © a a >a a >a >a ce fi a fi fi >a fi a fi >a a a că fi fi fi © a a a fi a a © fi fi © fi >a >a A O 02 £ a •. >a a Lcj! a a * Ph 02 că fi >a 'a >a ti •** ti a a ti >ti 02 ti ti fi bo ti ti ti >ti CC o fi A fi ti fi fi o © fi a ti fi A fi ti fi 'ti fi fi ti ti fi fi a ti 0 ti fi © a ti >ti SJ 02 ti ti fi fi © >ti ti © fi ti >ti fi ti M ti fi ti ti © A g A CC £ o § CC •ș fi >ti A *ti ti ti g a CC ti 3 fi fi ti fi >ti 'ti fi cT fi © s-* fi fi fi g ti ti <9 fi fi ti © .. A O £ CC fi ti ti © 'fi a O ti A 3 fi ti 3 bu © ,2 fi fi >ti a fi o •r-ț O fi cd O £ A cc cc ti fi fi ti ti ti A A A (X CC a ti >ti S-a fi fi 02 fi <2 a fi 8 : s ti Eh O ti cc A A g £ cc >fi >fi fi o a fi fi fi h «s Z2« •s >ti 3 fi O2« ti fi fi a ti ti >ti ti os 2 -S di cfi ti ti © fi fi fi 02 03 ti ti P o s S 5 ca 02» fi a a fi >fi § >« a ti ti A A Oh CC a ti ti © fi © a ti a .2 ‘fi fi >ti fi >ti fi A fi »s >ti >ti o cc fi 02 fi ti 02- fi fi fi >ti s fi fi fi ti fi >ti fi fi fi fi 02 © A A (X cc ti >ti ti 0 © *fi A fi' 02 ti 02 fi fin 02 a ti fi ti A 6 i—i cc 2 ti 02» >fi fi ti fi .2 ‘5 A fi g >ti 2 <2 fi fi fi fi fi .2 *5 fi g ti ti ti fi ti )ti ns a fi © fi ti O Jfi fi ifi a >ti bn fi fi fi fi >ti ti © >ti .fi A fi fi A CC fi )ti ti fi a )fi fi fi a >ti fi ti fi fi >ti A O 5 § CC A A ce ti fi fi ’S fi fi >ti a fi fi fi fi 02 >fi «* 03 © >fi a fi a »ti a H .a a s-a 02 © © b£ di ti 02 a ’fi a fi © fi fi "fi fi 02 fi ti 2 o <2 Ș cc g A CC £ cc >fi fi .a © fi >ti fi ti 2 fi A fi © a A >ti ’fi fi £ g A CC rt fi ti cc cc cc CC CC ce CC CC Uj. GQ CQ C/2 C£> ee CM Că o S a a 3 CM O >că c® ® că a .a s 'S s 3 o § S că â Qh SCRIITORUL - CONȘTIINȚA EPOCII «...a avea simțul contemporaneității» PSEUDOJURNAL1 De vreun an și mai bine, nu ne-a vizitat muza decît foarte sporadic, și dacă o să mă lase de tot, că am cincizeci și trei de ani la toamnă, atuncea trebuie s-o forțez; și mijlocul de a forța muza este să scrii cu orice preț, chiar cînd ea nu te vizitează. Și de-aia m-am gîndit să încerc proză. Acum citesc, nu scriu. Mă pregătesc numai pentru proză. Asta fac — exerciții de proză... Din '54 pînă acuma am lucrat la trei bucăți de proză. Unele sînt, ar putea fi încadrate la genul nuvelei sau al schiței, alta — la cel al reportajului. Eu am fost mult timp reporter de gazetă, ani de zile am făcut reportaj și încerc 1 Paginile, pe care le reproducem aici, reprezintă o scamă de mărturii literare, încredințate micro- fonului, dc-a lungul anilor, de poetul Cînticclov țigănești. Ele însoțesc, de obicei, diverse cicluri de poeme ale lui Miron Radu Paraschivcscu înregistrate pe bandă de magnetofon la Radio. Deoarece ni s-a părut că au o anumită conti- nuitate și încheagă o adevărată profesiune de credință, le-am grupat într-un text unitar, fără să păstrăm ordinea cronologică a rostirii lor. Con- fesiunile de față indică același spirit militant binecunoscut, aceeași responsabilitate față de destinele culturii românești în ultimii săi a,ni de viață, ca și în tinerețe. Miron Radu Paraschivcscu se simțea dator să fie o permanentă voce ci con- temporaneității. Poetul Declarației patetice a lăsat generațiilor tinere o exemplară lecție asupra înaltelor rosturi ale artistului in cetate. N. R. MIR0N RADU PARASCHIVESCU o sinteză, caut o formă de sinteză în proză. între reportaj și tipul de roman clasic, de proză clasică, balzaciană sau stendhaliană. N-am să trădez niciodată poezia însă. N-aș vrea s-o trădez. Dar, dacă mă lasă, nu pot să fac, dragoste cu sila. * * Mi-a venit rîndul să-mi iau greaua răspundere a prezentării unui ciclu de poeți Am preferat să fie numai poeți romani, fiindcă am impresia, totuși, că poezia românească nu este îndeajuns de cunoscută. Am căutat să îmbrățișez o arie cît mai Cu Sidoia DragușniWi (București, iunie 1911) Cu Eugen Jebeloanu, Badu Popescu și Al. Oprea, pe terasa Cas- telului din Bkd — .iu- goslavia, 3 iulie 1905. largă, cît mai întinsă de timp: nume de la cele clasice, ca Dimitrie Angliei, pînă la cele mai moderne, ca Magda Isanos. Visul meu ar fi fost să pot întruni texte din: Dimitrie Anghel, Dumitru lacobescu Vasi, Luciii Ion Caragiale, Felix Aderca, Lucian Blaga, Emil Botta, Dimitrie Stelaru, Gelu Naum, Virgil Teodorescu, Magda Isanos. Pentru ca, în felul acesta, să se înțeleagă mai bine cît de unitar este curentul poeziei moderne românești, că el are o tradiție, că atunci cînd se vorbește cu dispreț, și oarecum ca despre un lucru de mult fumat, și se spune «modernismul », modernismul nu este un lucru care s-a terminat, nici poezia modernă nu este un capitol sfîrșit. Ea începe de undeva și va continua probabil cîtă vreme va trăi și poezia noastră. Ce însemnează a fi modern? A fi modern însemnează a avea simțul contemporaneității epocii și mai înseamnă ceva: însemnează a avea sentimentul familiei unice umane. Dacă am fi avut timpul să întrunim măcar aceste nume în acest ciclu, s-ar fi văzut și mai bine cît de unitară e familia asta de spirit; foarte prezent și foarte acut în timbrul și în felul lor de a simți și de a interpreta lumea și de a o exprima, bineînțeles pentru că limbajul poeziei moderne însemnează un limbaj care fuge de rutină. * * * Unul dintre poeții care mi-au impus cel mai mult în poezia modernă este Paul Valcry și el a rămas pentru mine un « alta ira » sau o stea la care visez și am început și eu să transpun într-o formă fixă, așa cum el ne învață, cu poezia lui, să transpun o sensibilitate modernă; e drept că, uneori, foarte multe mi se par că sînt baudelaireiene. Baudelaire este, de asemeni, autorul care m-a marcat din adolescență. * * * Cînd am scris prima poezie ? Întîi că nu vreau să mă socotesc un monument istoric. Mai am cel puțin douăzeci și cinci de ani pînă să ajung monument istoric... Primele poezii le-am scris la Văleni cînd aveam, cred, vreo treisprezece, paisprezece ani; mama era institutoare aicea. Poeziile mele erau violent influențate de romanțele lui Minulescu, deci toate erau de dragoste, într-un ritm modern și — pentru că dacă m-ar fi prins mama, că scriu asemenea poezii, în care dezvăluiam secretele mele amoroase, cu totul imaginare de altfel, aș fi căzut de rușine — erau semnate cu pseudonim. Aveam două pseudonime: unul era Emil Soare — pentrupoeziile care aveau tentă optimistă — și altul era Radu Nour — pentru cele neguroase. Am renunțat la aceste pseudonime cînd a dispărut și revista pe care o scoteam aicea, la Văleni, la tipografia lui Nicolae lorga. „în poveste" — așa se chema revista. A și intrat în « poveste », pentru că — așa cum zice Blaga — copilăria ține de povești, de « poveste ». Era o revistă care a sugerat probabil și formatul „Biletelor de papagal", fiindcă asta se petrecea în 1924, cînd nu apăruseră încă biletele argheziene. Era o revistă mică, din deșeuri de hîrtie care cădeau de la tipografie. O scotea un învățător de aici, și eu eram cel de-al doilea colaborator al lui, primul fiind chiar el. * * * La mai toate cărțile mele am luat titluri de împrumut. Adică am încercat să fiu întotdeauna într-o filiație, într-o continuitate, într-o linie de corespondență cu spiritul latin care caracterizează limba și literatura noastră. Am debutat cu Cintice țigănești, care nu era decît o echivalență a lui Romancero gitan al lui Lorca, am luat Laude de la Maragal, care e tot spaniol, și [la] Tristele, sigur că m-am gîndit la Ovidiu. ❖ * * Dacă aș face așa, ca un joc, și-aș pune pe hîrtie amintiri despre cei pe care i-am cunoscut în viață în lumea asta a scrisului, cred că tot Ilarie Voronca este cel care m-a frapat ca delicatețe sufletească, ca temperament într-adevăr poetic. Ar însemna însă să fiu cu totul ingrat față de mulți alții: tot grupul de la „Unu" — Sașa Pană, Geo Bogza, Ștefan Roii — pe urmă cei mai tineri, care au venit după echipa din care făceam și eu parte. Eu am fost de altfel între ei; între cei de la „Unu", care erau mai vîrstnici decît mine, și între cei care veneau imediat după ei, fostul grup „Alge": Gherasim Luca, Paul Păun, Perachim, Aurel Baranga și Dan Faur — unul din cei mai buni prieteni, care s-a prăpădit acum cîțiva ani. Dar numele pe care le-aș putea înșira sînt nenumărate. M-a impresionat foarte mult și Minulescu, cînd l-am văzut prima oară declamînd. Era un artist al declamației, un mare actor care-și spunea versurile fermecător. 69 conteporanekățK Aproape că îți dădeai seamă că poezia lui nici nu este scrisă pentru a fi citită cu ochii, ci pentru a fi spusă. * * * Masa mea de lucru este un birou foarte gros și foarte masiv, de stejar. Nici eu nu știu cum scriu. Se întîmplă că îmi vine să spun ceva și scriu pe ce se întîmplă. Nu scriu nici la masă, nici la birou. Poate să fie în tren, poate să fie pe drum. Scot carnetul — că umblu cu carnetul la mine — și însemnez. Asta este o chestie pe care aș reco- manda-o, într-adevăr, la toți tinerii. Să aibă un carnet și un creion asupra lor. Astea sînt munițiile poetului, «sine qua non», fiindcă, de fapt, el e vînat de poezie, nu el vînează poezia și — cîteodată — îl surprinde poezia, și — atunci — notează. Uneori, citesc ceva și, chiar pe cartea pe care citesc, care-mi sugerează ceva, fac o notație. Pe urmă, las un timp, dau peste aceste notații, le revăd — caietele astea — și văd dacă e ceva rezistent în notația pe care am făcut-o, un vers care antrenează altul. N-am o tehnică specială. E imposibil să-ți împărți așa tot programul. Poate doar la prozatori. Mi-am , dat seama că prozatorii lucrează cu program. Poate că, pe la șaizeci de ani, o să mă apuc serios de proză. Am încercat proză, dar n-am fost mulțumit de ea. «V * w * * Este normal că un poet vrea să fie el însuși, caută să învețe singur limbajul și, bineînțeles, că în această nobilă ambiție se poticnește de foarte multe ori. Este firesc, nu trebuie să i se facă un proces din cauza asta; ar fi mult mai rău dacă s-ar apuca să papagalicească; ei, tinerii, caută să fie ei înșiși, chiar cu șovăirile lor, dar caută să fie ei înșiși și să nu fie epigoni; cred că încearcă să creeze. Există o vorbă, foarte memora- bilă și demnă de a fi memorată, a spiritului pe care eu îl socotesc cel mai reprezentativ al secolului nostru, în orice caz, a celei de a doua jumătăți a secolului nostru, al lui Malraux, care spune că «în orice artă, artistul își caută limbajul lui propriu. Dar înainte de a ști limbajul, bineînțeles că trebuie să învețe alfabetul». ❖ * ’ E aproape o banalitate azi să mai subliniezi că opera de traducere echivalează evident pe aceea de creație originală și adeseori o și suplinește. Nici nu s-ar putea să fie altfel, cînd poetul singur știe cît de mult este el tributar și ostatec al limbii și că singura posibilitate a comunicației între culturi rămîne aceea a tălmăcirii artistice. De la Odiseea și Eneida, e sensul oricărui edificiu de cultură și al oricărei opere de traducere în special. A fi traducătorul unei opere, pe care o faci să circule și să hrănească, la fel ca și un sînge, conștiința, gustul și sensibilitatea poporului tău, e o treabă cu atît mai frumoasă, cu cît e mai utilă, dacă se poate vorbi de o utilitate a artei, dincolo de utilitatea frumuseții. * * * Bineînțeles, s-au făcut la noi, în domeniul traducerilor artistice, vădite progrese și, inevitabil, aceleași erori ca și în sistematizarea urbanistică a orașelor. Dacă numai în acești douăzeci de ani, am putut avea capodopere de traducere din Shakespeare, și mă gîndesc la Aî’cAmZ-ul lui Ion Barbu —, din Moliere sau Crîlov, traduși de Arghezi, din Goethe, tradus de Blaga și Vianu, sau Lampedusa, tradus de Tașcu Gheorghiu, nu trebuie uitat că ne-au rămas bune moșteniri mai vechi, ca Eneida lui Coșbuc sau Odiseea (pentru tineret) de E. Lovinescu, pînă la cele [ale] lui D. lacobescu din Verlaine și alți simboliști francezi sau ale lui Emil Gulian din Edgar Poe. Romanul și nuvela de mare și vie actualitate abia-abia încep să fie traduse la noi. în concluzie, e nevoie de cu totul altă metodă de lucru a „Editurii pentru literatura universală", pentru ca să devină într-adevăr o editură a intereselor culturii românești celei mai avansate, unde-și dau întîlnire și de unde să iradieze operele fundamentale pe care veacul nostru le-a dat nu unei țări și nu unui popor anume, ci planetei întregi. Astfel vom aștepta în viitorii ani să comunicăm prin radio, televiziune, film și sateliți mai repede, mai viu și mai eficient decît prin tipar. DESTĂINUIRI: loan SLAVICI î n procesul ziariștilor mom 13 consacrată omagierii personalității lui loan Slavici, a repus în discuție mult dezbătutul proces al ziariștilor din 1918, moment dificil din biografia scriitorului ardelean. Au fost reexaminate pe baza măr- turisirilor unora dintre participanții la proces, precum și prin consul- tarea documentelor epocii, acuzațiile i care i-au fost aduse autorului Marei în urma colaborării sale la „Gazeta Bucureștilor". Din «Corpul de judecată», pre- zidat de profesorul Șerban Cioculescu, au făcut parte scriitorii: Ion Pas, Barbu Solaco’u si D. I. Suchianu. Au depus «măr- turii » istoricul Vasile Netca si publicistul Gh. Cunescu. Transcriem după bandă de magne- tofon textul dezbaterii care a adus cuvenitele clarificări din punctul de vedere al adevărului isto- ric, apărînd încă o dată memoria lui Slavici și dezvăluind mașinațiile cer- curilor politice ale vremii, care au aruncat asupra marelui prozator și al altora oprobiul public, cău- tînd să distragă atenția de la adevărații vinovați — politicieni și oameni de afaceri colaboraționiști. PROCESUL ZURIȘTiLOB, u crana uiiuu . h «rejudecat» de: ȘERBAN CIOCULESCU 9 ION PAS BARBU SOLACOLU De L SUCHIANU Șerban CIOCULESCU: încep prin a vă spune că această sărbătorire a 125de ani de la nașterea lui Slavici (18 ianuarie 1848, la Siria), omagiată de Muzeul literaturii române, trebuia să fie onorată de prezența tovarășului Ion Pas, care, contemporan, într-o privință, firește la o respectabilă distanță cronologică, contemporan totuși cu Slavici, și-ar fi depă- nat amintirile personale. Cum nu poate fi prezent în mijlocul nostru din motive indepen- dente de voința domniei-sale, tovarășul Ion Pas a avut amabilitatea să răspundă solici- tării noastre Iransmi-țîndu-și amintirile despre Slavici, și în mod deosebit despre cel mai dramatic moment din existența scriitorului ardelean, prin intermediul benzii de magne- tofon. Va urma o expunere a, poetului Barbu Solacoht, care, de asemenea, a asistat la acel proces și are amintiri personale. Așa că, am plăcerea, și cinstea totodată, fie chiar pe banda de. magnetofon, să. dau cuvîntul tovarășului Ion Pas, scriitorul bine-cunoscut. Ion PAS: Nu știu ce anume consideratii l-au determinat pe secretarul de redacție al ziarelor „Adevărul" și „Dimineața''', la care mi-am făcut debutul în gazetărie, îndată după întoarcerea mea din război, să creadă că locul de muncă, pe care urma să-1 ocup, ar trebui să fie reportajul. Aș fi putut să fiu bun și la altceva în redacție, însă stimatul și mult mai vîrstnicul meu confrate a ținut neapărat să fac reportaj politic și, de ase- menea, dări de seamă privind procesele de la Curtea Marțială. îndatorat, ca atare, eram în primul rînd să iau contact cu fruntașii Comitetului Dirigent din Ardeal, al căror sediu în București se găsea în casa doctorului Popovici, o celebritate a timpului, frate cu fostul ministru național-țărănist Mihai Popovici — bărbat simpatic, elegant și spiritual, despre care adversarii politici declarau că nu are alt merit decît că, trăind ani în șir la Viena, devenise absolvent al Academiei de biliard. în locuința lui Mihai Popovici, respectiv a doctorului Popovici, veneau toate somi- tățile, începînd cu luliu Maniu, continuînd cu Ciceo Pop și cu toți ceilalți fruntași țărăniști și naționaliști de dincolo de Carpați. Mă interesa, într-un fel, pătrunderea în atmosfera care a urmat imediat Unirii, și căutam să iau interviuri factorilor politici importanti. Izbuteam de cele mai multe ori datorită recomandărilor făcute de Mihai Barbu Solacolu. D. I. Suchianu. Șerban Cioculescu. Popovici, care mă prezenta, deși era o ma- re diferență de vîrstă între noi, cape «bu- nul meu prieten », pe care îl primea la orice oră cît de matinală sau cît de întîrziată. Cariera mea a început, astfel, aproxi- mativ bine, culminînd cu un răsunător succes pe care l-am avut cînd, datorită mie, „Adevărul" a fost singurul ziar care a anunțat plecarea delegației conduse de primul ministru Vaida-Voevod la Gene- va, pentru semnarea tratatului de pacte Eram tînăr și tocmai de aceea am s Ur- nit invidia colegilor cu stagiu mai înde- lungat în profesia condeierilor. Ani cîștigat însă în aprecierea conducerii re- dacției și în special a lui Constantin Miile. (Uitasem să spun că Miile m-a angajat pe baza intervenției lui Costaforu, al cărui redactor fusesem cînd el, înainte de război, scotea „Revista Copiilor și a Tinerimii".) Destinul meu reportericesc s-a încheiat însă, pe latura contactelor cu oamenii poli- tici, în momentul cînd am fost prezentat, tot de Mihai Popovici, lui Ciceo Pop (cu numele-i întreg Ștefan C. Pop), fruntaș al partidului lui Maniu, un om urît ca naiba și foarte violent. Protectorul meu a făcutgimprudenta de a-1 opri în hol. «Bădie, dă-mi voie să-ți prezint un prieten (interpelatul se uita la mine ca un mops) care te roagă să stai cu el de vorbă. E gazetar. » Cînd a auzit care îmi este meseria, a izbucnit: « No, dar nu mai stau, domnule, de vorbă cu ziariștii. Am vorbit ieri cu unul de la „Univer- sul". Eu i-am spus o prostie și el a scris alta mai gogonată». După aceea mi-a întors spatele. La anii pe care îi aveam este de înțeles că m-am dus glonț la redacție și am cerut secretarului să-mi schimbe atribuțiile, trecîndu-mă la secretariatul redacției sau scriind articole. Oricum, reportaj nu mai fac, iar dacă nu-mi satisface dorința pe care i-am exprimat-o, plec. Cu vreo douăzeci de ani mai mulți decît aveam eu, el m-a privit și a zîmbit. « Bine, domnule, dar din cîte îmi spui rezultă că te superi ca văcarul pe sat. Nu știi că, în presă, dacă te dă afară pe ușă, intri pe fereastră? » « Da, dar eu nu pot. Eu am mîn- dria mea.» « Să fii sănătos. însă cu ea nu te văd făcînd mulți pureci în jurnalistică. » (Am făcut gazetărie mai mult de treizeci de ani, necurmat; sporadic o mai fac și acum.) în locul meu a fost desemnat un tînăr, originar din Focșani, care tăia clinilor frunză prin birouri, așteptînd să fie angajat. Secretarul redacției (se numea Coniț) l-a chemat cu destul de exagerată grabă pe viitorul meu confrate și i-a spus: « Du-te, dumneata, de acum încolo, domnule Rosin (îl chema George Rosin), la Mihai Popovici acasă și vezi ce e pe la ei. Domnul Pas s-a supărat (cu ironie) pe frații ardeleni ». Ro- sin s-a dus și a făcut o carieră atît de gră- bită și strălucită, incit Al. Kirițescu l-a proclamat, într-un articol, « prințul re- porterilor». Aceeași denumire a fost dată ceva mai tîrziu și lui Brunea-Fox. Din păcate, Rosin n-a trăit mult deoarece, petrecîndu-și nopțile prin baruri, s-a ales cu o tuberculoză serioasă care l-a răpus. Asta-i o latură a vieții mele gazetă- rești; cealaltă e activitatea pe care am desfășurat-o la Curtea Marțială. Acolo, mă prezentam, în fiecare zi, comisarului regal Niculescu-Bolintin, un om de treabă, ofițer de rezervă, în civilitate avocat. îl întrebam ce procese mai sînt pe tapet și el îmi dădea informații pe care le adu- ceam la redacție. Din cînd în cînd se pe- treceau și niște situații care puteau fi considerate evenimente, ca, spre exemplu, procesul colonelului Verzea, fost director al Poștelor și prefect al Poliției Capita- lei, rămas în teritoriul ocupat. Gondam- ; nat la moarte pentru trădare, n-a fost, pină la urmă, executat. Avea relații ‘înalte, numeroase, și susținea că rămăsese în București din ordin, ceea ce era adevărat. Erau însă și altfel de procese: de la ofițeri de grad inferior pînă la soldați care rămăseseră acasă, tăinuiți, sau lăsaseră să fie prinși din urmă de vrăjmaș. Reportajele mele erau — cel puțin aceasta îmi fusese intenția — scrise mai colorat. încercam ca ele să se deosebească de proza confra- ților cu un mai vechi stagiu în meserie, care scriau după unul și același calapod. Aveau ciudă pe mine și căutau să-mi pună bețe-n roate, mai cu seamă că mă prezentasem comisarului regal în uniformă soldățească, trecută prin toate etuvele spitalelor din Moldova, pe unde zăcusem. Mă prezentam ofițerului, salutîndu-1 milităros te, dar el catadixea numai arareori să-mi întindă un deget. Pe urmă, întîlnindu-mi numele în „Adevărul" și „Dimineața", și-a schimbat atitudinea, deși colegii mei căutau să-1 monteze «precum că sînt socialist», nelucrînd numai la «presa din Sărindar», dar și la „Socialismul". Printre alte procese, am avut prilejul atunci să-1 urmăresc pe acela al ziariștilor, care scriseseră la „Gazeta Bucureștilor" al cărei director era loan Slavici, și la „Lumina", condusă de C. Stere. Toți au fost arestați, inclusiv Slavici, dar nu și Stere, care avea relații cu liberalii. Singura neplăcere suferită de el a fost obligația (dacă se poate spu- ne astfel) de a accepta un pașaport și a se interna într-un sanatoriu elvețian. Unii ziariști vruseseră să plece în Moldova, dar autoritățile militare le-au pus în vedere să rămînă pe loc, declarîndu-i mobilizați ca jandarmi pedeștri pe lîngă prefectura poliției, în situația aceasta era Arghezi și mai erau și alții. Nu li se interzisese să scrie la „Gazeta Bucureștilor" și nici la cealaltă. Cu toate acestea au fost, după război, trași la răspun- dere. Arghezi, Slavici și alții au avut pedeapsa maximă — 5 ani de închisoare. [sic/] Pe Slavici l-am cunoscut încă înainte de perioada neutralității, prin nepotul lui, care era pe atunci licean. Stăteam în același cartier eu, el și cu un alt prieten despre care am vorbit mai de multe ori, Stelian Vasilescu — a murit în primul război mon- 74 loan Slavici în procesul ziariștilor clial; au scos revista „Spre lumină", iar nepotul lui, în vacanță, — tatăl lui era redactor șef la „Universul", dar aveau totuși o viață strîmtorată — a fost angajat de unchiul lui, de către Slavici, la ziarul „Ziua", un ziar care făcea un fel de politică filogermană. I-am mărturisit că aș vrea să-1 văd pe Slavici, și atunci l-am văzut prima oară — « ăla este », mi l-a arătat cu degetul. Era într-o altă cameră. După aceea, de-a lungul anilor, Lam văzut de multe ori. Am avut marea satisfacție ca printre colaboratorii revistei mele) „Omul liber", scoasă în 1923—25, să fie și el. Slavici a scris un articol — îmi lipsește din colecție — Robii? Așa ceva... Nu mai știu cum se intitula. I-am solicitat eu articolul. Avea o caligrafie foarte asemănătoare cu a lui Caragiale, foarte corectă. Articolul îmi lipsește din colecție. Întîlnirile la „Adevărul" și „Dimineața" se mărgi- neau la încrucișarea pe scară, de la parter la etaj. Uneori coboram eu, alteori el. Nu mă cunoștea. Alteori mă opream în fața librăriei lîngă el și, prefăcîndu-mă că mă uit la titlurile cărților, cu coada ochiului îl priveam pe el. Și el, din cînd în cînd, întocea privirile, avea nesiguranță cînd vedea că s-a oprit unul lîngă el. Ani de zile îl insultaseră și-1 huiduiseră atîția îhcît omul avea un sentiment de reținere. Personal nu-1 cunoșteam. I-am scris. Mi-a trimis articolul acela; păcat că-mi lipsește. Dacă prezintă interes poate îl găsiți... Dar să revin la procesul de care aminteam mai înainte. Ziariștii arestați, în număr de vreo 50, erau de valori diferite, de la scriitorii de arti- cole de fond sau, cum se spune în termeni ziaristici, «editoriale», pînă la corectori mărunți. S-a apărat fiecare cum a putut, declarînd chiar unii dintre ei că erau agenti ai Siguranței. Stupoare deosebită a stîrnit un economist respectabil, Ștefan Antim, care a făcut aceeași mărturisire. Singurul care s-a apărat cu o impresionantă, demnitate, cu vehemență, a fost cel mai vîrstnic și mai notoriu dintre ci, Slavici, căruia comisarul regal i se adresa totdeauna cu un ton de dispreț : « bătrînul Slavici». Scriitorul era acuzat că a trădat interesele României, manilestîndu-se ca filogerman. Dar filogerman mai fusese Carol I, care murise între timp. Filogermani fuseseră Marghiloman, Carp și numeroși alți politicieni. Slavici s-a apărat, repet, cu un extraordinar curaj. Era scund de statură, îndesat, cu umeri lati, cu un păr tuns ca peria. Completul de judecată stătea ceva mai sus și el im ajungea pînă în dreptul lor, încît, ca să vorbească, se ridica pe vîrful picioarelor și doar cu degetele mîinilor ajungea deasupra mesei dinapoia căreia se aflau judecătorii lui. Se apăra, făcînd istoricul vieții sale, do la pușcăria pe care a ispășit-o în tinerețe sub regimul maghiar, pledînd în favoarea consecvenței politice căreia i-a rămas cre- dim ios toată viața. A greșit, desigur, istoria a luat alt curs, însă el și-a făcut datoria în funcție de conștiința sa, care îi cerea ca țara — ori sărămînăîn neutralitate, ori să meargă alături de Puterile centrale. A vorbit cam o oră. Era uimitor prin curaj la cei 70 de ani pe care-i împlinise. La Văcărești, Slavici a stat împreună cu Arghezi, cu Dem. Theodorescu, Karnabatt, Grosman. Scria toată ziua. Prietenia lui se îndrepta spre socialiști. Era după drama din piața Teatrului și erau toți socialiștii, în frunte cu I. G. Frimu., arestați. Simțea nevoia sufletească să se ducă în mijlocul lor. Frimu, un muncitor foarte cultivat, și ceilalți știau cine este Slavici, ce merite are în literatura și în cultura noastră. îl prețuiau foarte mult și erau bucuroși cînd, seara, venea la ei în vizită. îl interesau. Cunoștea prin ei ce e socialismul. Mult apro- piați îi erau cu deosebire Frimu și Gh. Cristescu. Acesta din urmă era, cum a fost totdeauna, volubil, zgomotos, intempestiv, în deplină discordanță cu tovarășul său, calm, potolit, rostind ca și Slavici un cuvînt la un ceas. Nu se poate anticipa, dar nici nu este exclus că dacă ar fi fost mai tînăr, dacă ar fi continuat să trăiască, Slavici ar fi [devenit socialist, așa cum și alții, în contactele de la Văcărești cu socialiștii, s-au alăturat lor. Un exemplu este N. Lupu Gostache, al cărui părinte era ministru sub ocupație. Intelectual cu studii la Paris, fiul colaborase și el la gazeta lui Stere, dar la Văcărești, în contactele cu socialiștii, și-a făcut un examen de conștiință, după care a cerut favoarea de a fi admis în partidul socialist. Slavici după aceea a colaborat la „Adevărul literar", cu diverse articole de cultură generală și de limbă. Era oarecum o 75 Evocări dc: Șerban Cioculescu, Ion Pas, Barbu Solacolu, D. 1. Suchiauu marotă a lui —lingvistica; destul de plicticoase articolele acelea. Dar a continuat scriin- du-și în același timp memoriile în volumul care se intitulează închisorile mele și care este foarte interesant. Și a mai scris ceva: Lumea prin care am trecut. El a murit, pare-mi-se în 1925. Avea, cred, 78 de ani. Șerban CIOCULESCU: Spuneam încă de la începutul discuției noastr poetul Barbu Solacolu poale să nedea în intervenția domniei-sale o imagine exactă a acestui proces la care a participat cu o curiozitate firească, pe atunci fiind, foarte lînăr. Dau cuvîntul poetului Barbu Solacolu. Barbu SOLACOLU: Domnule președinte, doamnelor și domnilor — mi s-a prescris un cadru — mărturisesc, mi-e foarte greu să mă rezum strict la cadrul care mi-a fost prescris1. Șerban CIOCULESCU: Sînteti liber să, fermecați publicul în cel mai larg cadru... 1. Am primit din partea poetul ni Barbu Sola- colu, la eîteva zile de la seara de amintiri închinată memoriei lui loan Slavici, o epistolă mai amplă, completând cuvîntul său omagial cu o seamă de precizări pe care le socotim demne de a fi consemnate. Vom reproduce așadar în note cele mai semnificative pagini din această con- fesiune: «Răsfoiam deunăzi cartea proaspăt apărută a Cellei Delavrancea. Am regăsit în ea un joc din copilărie, pe care-1 practicam așa cum și fiica lui Barbu Delavrancea o făcea, cu deosebirea 76 loan Slavici în procesul ziariștilor Barbu SOLACOLU: Ce se-ntîmplă ?... Am fost intr-adevăr, și mă socot și astăzi, cît voi mai fi în viață, contemporan al lui Slavici, deși, exact 49 de ani, ca vîrstă, mă despart de acest clasic al literaturii noastre. L-am cunoscut ca oricare elev în primele clase gimnaziale, la gimnaziul „Lazăr“ — prin 1907 sau 1908. L-am citit și l-am apreciat totdeauna în mod deosebit. Legăturile lui cu Junimea, prietenia cu Erninescu și Titu Maiorescu, care, la cererea poetului, La stipendiat și i-a înlesnit studiile la Viena, îmi erau desigur cunoscute. Slavici a mers continuu pe linia politicii, să zicem, junimiste, conservatoare, linia Titu Maiorescu, ceea ce, la un moment dat, l-a dus prin anul 1908— • 1909, anii la care mă refer, îa directoratul gazetei „Minerva^ — ho tărît, pe linia pe care i-o indicau patronii, linia lui Gu tă Cantacuzino (cel care finanța apariția publicației) cu un caracter pronunțat germanofil. Deci, nu e de mirare că Slavici a îmbrățișat orientarea politică pe care i-o reproșăm. Vedeți, în viața unui scriitor sînt ridicări bruște și surpări, uneori catastrofale. E cazul ridicării lui Slavici și al prăbușirii lui. Slavici a fost un om sărac, era fiu de cojocar rural— tatăl său, Sîrbu, această meserie o avea. Grație conservatorilor, și-n special, cum v-am spus, a lui Titu Maiorescu, a izbutit să trăiască, să scrie. în Notițele zilnice [sic !} ale lui Titu Maiorescu — apare una din cele mai interesante însemnări înainte de 1880, din care reiese aprecierea deosebită pe care o avea pentru scriitorul ardelean. Slavici a fost apoi, ani de zile, după cum se știe, redactor la „Timpul^. Ca gazetar, Slavici trebuia să trăiască — și ca atare se conforma direcției publicației care-1 stipen- dia. Prin 1914—1915, pe linia acestei politici, a devenit colaborator al ziarului „Ziua“ însă că ea îl poreclise fericit „le jeu du bouchon Îisychologique...“ Jocul dopului psihologic (!). [1 jucai la masa de prînz sau de seară, masă burgheză, profitînd de clipele de neatenție ale părinților. Priveai prin fațetele prismatice ale sferei de cristal, — mîner al dopului carafei. Obțineai refracții de lumină și culori, prin rotații ca de caleidoscop, sau dezmembrai trăsăturile chipurilor pe care le priveai prin cristal și le refăcea! caricatural ca-ntr-un joc de oglinzi miraculoase. Alcătuiai sugestiv esența, parcă a înseși obiectelor și ființelor privite. Acum, imaginar însă, mă dedau unui aseme- nea joc. Solicit amintirea pînă la epuizare nervoasă pentru a scoate din străfundurile ei scene, clipe, fulgurații vechi de șaizeci și șase și mai apoi de cincizeci și opt și de cincizeci și patru de ani... Trei etape succesive ale con- temporaneității mele cu Slavici de care, ca vîrstă, mă despart totuși patruzeci și opt de ani... Dar, mi-a fost dat să-mi fie și să-mi rămînă contim- poran. Dacă la cele rostite atunci, la 13 ianuar 1973, adaug acum notele care urmează, o fac pentru a împlini măcar față de mine însumi o datorie de conștiință, cu atît mai mult, cu cît expunerea mea din seara zilei arătate a determinat, în chiar cursul ei, un neașteptat incident. Rcflec- tînd imediat asupra lui mi l-am explicat, lucru pe care nu-1 puteam mărturisi public atunci, că decurgea fatal din însuși modul (greșit după mine) cum fusese organizată o solemnitate care, în loc să privească opera unui scriitor, și incidental viața lui, a fost îndreptată asupra omului și operei, deci nu exclusiv asupra scrii- torului, ci în primul rînd asupra omului. Acest lucru mi-a îngreunat situația. Din capul locului, a trebuit să-mi edulcorez expunerea. Ceea ce urma să se rezume la o confesiune dureroasă, firește, dar acuzatoare poate a lui Slavici ca om politic, a devenit fad. în prezidiumul adunării fusese poftit să șadă nepotul în linie directă al lui Slavici și una din fiicele scriitorului. Mai puteam fi sincer și, prin sinceritatea mea, brutal cu acești oaspeți ? Sînt ajuns la vîrstă celei mai înțelegătoare și iertătoare omenii. Voiam să fiu scurt, foarte scurt în relatarea mea și s-o închei cu un citat din necrologul scris de N. lorga în 1925, la moar- tea lui loan Slavici. Iată acest citat pe care în ședința publică nu l-am mai adus, fiindcă îm- prejurarea nu-1 mai îngăduia. El are aci darul de-a lumina atmosfera în care înțelegeam să vorbesc dacă aș fi putut vorbi așa cum aș fi voit, fără prezența, lîngă mine chiar, a oaspe- ților neașteptați. * „Greșelile omului politic nu se mai discută la moartea lui, ele trec în domeniul istoriei, care nu iartă cînd judecă în afară de patimile momentului, dar în același timp și explică, punîud pe fiecare în mediul epocei liii, în acele împrejurări în care a trăit și în mișcarea curen- telor de care a fost împins și condus .[...] Dar cît de mult se dă în urmă — și tot mai în urmă va rămînca cu vremea — vinovatul politic din vremea marelui război cînd apare opera de tinerețe și maturitate a scriitorului!“ Profetic, lorga va fi văzut venind momentul absolvirii de vină a scriitorului î Atît doar, istoria nu uită, și contimporanii, cîți mai sînt, ca mine unul — nu pot uita. Am spus-o și în relatarea mea, dar foarte acoperit: — „Eu rămîn contemporan al lui Slavici — pînă la propria-mi moarte". Dureroasă dilemă. Am continuat să vorbesc. înotam. Mă învîrteam în jurul cuvintelor mele ca un cîine în jurul cozii lui.» 77 Evocări de: Șerban |n momentele în care iii tara noastră prindea o mare consistentă mișcarea francofila, Cioculescu, Ion Pas, w A .. A *. A , 1 v q. A’ . q . Barbu soiacoiu, pentru ca romanii au înțeles in acele momente ca a sosit clipa întregim neamului și ca d. i. suchianu aceasta întregire nu se putea face decît împotriva voinței regelui și împotriva curentu- lui germanofil. Nu se putea concepe o întregire a granițelor României fără un război împotriva Austro-Ungariei. Slavici a început tocmai atunci să scrie la o gazetă rău famată în epocă, la a lui Bogdan-Pitești. Hotărît, își făcea meseria de ziarist, dar nu o dată lucrurile au fost interpretate altfel. Întîmplarea face ca să-1 fi cunoscut și eu pe Bogdan-Pitești, în acele vremuri — prin 1914 sau 1915 — dus de poetul Ion Vinea. Obținusem de la Bogdan-Pitești făgăduiala unei modeste colaborări literare. Casa lui Bogdan-Pitești era ticsită de opere picturale valoroase: Grigorești, Andreești, Luchieni. Covoare somptuoase, imense icoane vechi do lemn. Acestea împodobeau monumental scara care ducea la apartamentul casei, la etaj, o casă boierească, pe strada Brezoianu. Casa aceasta, geamănă cu cea a proprietarului (un moșier cu numele de Grueff), se afla pe partea stîngă a străzii, în direcția străzii Sion. în locul acestor case impunătoare s-au ridicat mai tîrziu eîteva blocuri. La Bogdan- Pitești l-am cunoscut pe Adrian Maniu, pe caricaturistul Don, devenit încă din acei ani, la Paris, un mare cari- caturist, pe Petrescu-Găină — un foarte modest pictor și caricaturist care, ca om de casă al lui Bogdan-Pitești, îi putea suporta capriciile și searbedele lui glume. Atunci, acolo, * într-una din seri, l-am cunoscut pe Slavici. Venise să primească indicațiile politice ale zilei, pe care i le da directorul ziarelor „Ziua"" și „Seara"". Slavici era redactorul politic al acestora. I-am fost prezentat. Era un om scund, bine legat, cu o față care-i arăta vîrsta de 65 de ani sau chiar mai mult. Cărunt, cu mustața tușinată, distant, mi-a întins o mînă moale, flască, antipatică. Un schimb banal de cuvinte și — atît. Omul nu mi-a impus. Prietenul lui Eminescu? — Ce decepție... Azi, trudindu-mă să-i reconstitui portretai, printr-un efort al amintirii aducîndu-mi-1 sub pleoapele strînse, îi revăd chipul banal, dezolant de banal. Mi-aduc aminte de un lucru destul de comic. Bogdan-Pitești, care purta cioc, m-a văzut scund, foarte scund. Cunoaștea însă pe un văr de-al meu, cu cițiva ani mai mare decît mine. Acesta, un tip monden, se ferea de ochelari și purta monoclu, ceva ce-1 prindea de minune fiind foarte înalt. Și atunci, pentru că amfitrionul era un cinic, un ironic, un batjocoritor, mi s-a adresat: — Parcă erai ceva mai înalt. — Da, zic, și purtam și monoclu. La care, foarte supărat că i-arn răspuns destul de precis și de impertinent, m-a înjurat. Acolo, în casa lui Bogdan-Pitești l-am văzut pe Slavici așteptînd dispozițiile politice pentru un articol pe care, probabil, trebuia să-1 scrie. Eu am colaborat la „Ziua"", dar numai cu mici bucăți literare, așa cum a colaborat și Ion Vinea. A venit războiul. Am. îmbrăcat tunica militară și am plecat la război. Slavici a continuat să scrie. Și pentru că trebuia să trăiască, de altfel, ca și toți ceilalți gazetari rămași în teritoriul ocupat, nu putea să scrie decît la gazetele care aveau posibilitatea să le asigure acel minimum de existență necesar lor și familiilor lor. Și astfel Slavici și Arghezi, ca și Karnabatt, ca și Dem. Teodorescu, toți au scris la ziarele bucureștene din acele vremuri, și îndeosebi la „Gazeta Bucureștilor"". Hotărît, nu puteau să scrie pentru cei care se băteau pe front împotriva germanilor și austriecilor. Mulți din ei au făcut mari greșeli. D. I. SUCHIANU: Vreau să vă povestesc o mică întîmplare de la pușcărie a acestor falși trădători. Karnabatt era foarte mîndru de originea sa elenă și tovarășii lui de suferință din « grecul» nu-1 mai scoteau. Cînd s-a dat sentința, le-a dat la toți cinci ani închisoare și lui zece. Și era furios și gelos și spunea: « Cum ? am făcut același lucru ; pentru ce mie îmi dă de două ori cît vouă? » Și atunci, Arghezi, care era foarte afurisit, cu vocea lui pițigăiată îi spune: «N-ai făcut același lucru. Noi sîntem condamnați pentru că ne-am vîndut țara, pe cînd tu făcuși și abuz de încredere pentru că ai vîndut ceva care nu era al tău ». Șerban CIOCULESCU: Dar să știi că se atribuie aceste cuvinte lui Bogdan-Pitești. Acesta ar fi spus: « E și escroc, vinde țara care nu ea lui »♦ 78 loan Slavici în procesul ziariștilor Barbu SOLACOLU: Spuneam că viața unui scriitor nu este ideal liniara. Dacă ar fi să fie reprezentată grafic, viața unui scriitor are înălțări, curba acestor înălțări merge pînă la curba lui Slavici din 1880, și prăbușiri, pînă la acea prăbușire generală din 1919, care l-a dus la durerosul și cumplitul proces de pe urma căruia toți au căpătat cîte cinci ani recluziune, [sic /] îmi făcusem ca militar datoria în Moldova; am trăit zile cumplite. Vă dați seama ce înseamnă pentru un tînăr războiul. Părinții mei s-au zbătut ca să fiu readus de pe front în București. Au reușit să mă aducă la Consiliul de revizie al armatei, în calitate de locotenent jurist. Și am ocupat postul de grefier la această curte de justiție. Deci, nu judecam, nu făceam decît să redactez decizii și să contrasemnez. Mi-a fost dat să lupt de exemplu pentru acceptarea recursului lui Hidalgo Hefter care fusese condamnat de Curtea Marțială a corpului 2 armată, tot la cinci ani recluziune. în compoziția Con- siliului Suprem era un general care prezida și erau doi consilieri de la Curtea de casație, secția a ll-a penală. Niculescu, unul dintre ei, — un deformat profesional care nu vedea decît crimă în fața ochilor... Șerban CIOCULESCU: Oscar... Barbu SOLACOLU: Nu, Oscar era la civili și era președinte. Și mai era și Flaislen, un om excepțional de dezghețat la cap și bun sufletește. Și pentru că eu colaborasem pe vremuri, înainte de primul război, la revista lui Rașcu și a lui Hidalgo — „Versuri și prozcC — mă simțeam sufletește îndatorat să dau cît de puțin o mînă de ajutor acestui recurent Hefter Hidalgo. Reușisem să troc un motiv de recurs pe lîngă Flaislen. Nicu- lescu însă nu l-a acceptat. Vasilc NET EA : Dar să ajungem rumva la Slavici! Barbu SOLACOLU : Acum în ce privește pe Slavici. La 1 octombrie a avut Joc procesul lui Hidalgo in fața Curții Marțiale, a corpului II2. Nu știu dacă procesul celor cinci pe care i-am amintit adineauri a avut loc la 10, la 15 sau la 20 octombrie. Procesul se ținea în localul care a devenit localul senatului și pe urmă localul Teatrului popular al lui lorga. In această sală trona, bineînțeles, Curtea Marțială prezidată de un colonel — Cer- nescu, Cernătescu, nu-mi aduc aminte. [De fapt, Cernat — n. r.] în stînga era boxa acu- zaților. Să vi-i descriu. Era poetul Karnabatt. Părea descins dintr-un tablou flamand, era foarte umflat la față, dar prin împrejurarea tristă în care se afla — dezumflat. Era Dem. Teodorescu, gazetar la „Adevărul“, ulterior. Un om foarte distins, foarte simpatic. A fost toată viața gazetar. A iscălit ulterior și romane, romane care, la un moment dat, au avut chiar și cititori. Era Bogdan-Pitești, arogant, ironic, plin de el însuși. Era acu- 2. «Vorbeam despre procesul lui Hidalgo (Hefter), cei ce i-a urmat lui I. M. Rașcu (un marc poet uitat azi) — la conducerea revistei „Versuri și proză" de pe timpuri. Și încurcam datele. Vorbeam despre un proces din octombrie 1919 și uitam să situez procesul lui Slavici în februarie același an și două săptămîni doar după condamnarea la moarte a lui Verzea... Aminteam despre un consilier de Casație, Flaișlen (cel ce fusese consilier la Curtea de Apel în procesul lui Caragiale împotriva lui Caion), și de altul, Niculescu, și voci în sală voiau ca acest Niculescu să fie Niculescu-Bolintin, maior — comisar regal—acuzator... Să le mai răs- pund că acuzatori erau în procesul de recurs al lui Hidalgo la Casația Militară, unde funcțio- nam, Colonelul Pangrati (fratele profesorului matematician) și maiorul Stătescu? Și iată, simpaticul meu prieten, Șerban Cioculescu, care prezida ședința, mă ajută, surprins: „— Era Oscar Niculescu — „Nu, nu. Oscar era președinte la Casație. Niculescu, despre care vorbesc, era un penalist la Secția a Il-a a Ca- sației/4 Și, atunci, s-a produs incidentul. Eu voi- sem să escamotez relatarea procesului în care figurau vreo douăzeci de gazetari și scriitori și din care cinei doar au fost condamnați: Kar- nabatt și Grosman la cîte zece ani recluziune; Slavici, Dem. Teodorescu și Arghezi la cîte cinci ani. Temperament exploziv, ardelean, istoric distins și publicist, Vasilea Netea m-a întrerupt cerîndu-mi să vorbesc1, despre Slavici. Să fi simțit ezitarea mea? Probabil. Avea, firește, dreptate. Și i-am răspuns pripit: „— Răb- dare, ajungem la Slavici*4... Sala era în tensiune. Prin întreruperea lui Vasile Netea fusesem pus, așa cum sună expresia franceză „au pied du mur44. Nu mai puteam eluda relatarea procesului Slavici din primăvara anului 1919. Trebuia să-mi justific prezența la tribună.» 79 Evocări de: Șerban Cioculescu, Ion Pas, Barbu Solacolu, D. I. Suchianu zațul Ion Theodorescu, zis Arghezi, și era acuzatul Ion Sîrbu, zis Slavici. Comisar regal era un judecător de instrucție in civilitate — Miciulescu, Niculescu n-aș putea să vă spun. Sînt de atunci peste 50 de ani. Avocati: Toma Dragii care era un socialist, deputat socialist, era Rang, erau frații Mora — Virgil și Emil — (unul din ei semna cronici foarte inteli- gente — „Don Jose" — în ^UnwersuU). Vasilc NETE A : Erau N. D. Cocea, Costa- foru și Socor. Barba SOLACOLU: Pe Costaforu nu l-am văzut3. Socor da, Socor era. Și N. D. Cocea și Radu Rosetti. Radu Rosetti mai puțin, mai mult I. Gr. Pe- riețeanu. Stimată asistență, impresionant a fost rechizitoriul comisarului regal. Era îmbrăcat în uniformă de maior, gesticula. Era bolnav de cancer în ultimul grad. După darea sentinței nu știu dacă au trecut zece zile și a murit. Și au fost con- damnați. Vă mărturisesc, i-am privit îndurerat în boxă, i-am privit îndurerat pe toți, dar în special pe Slavici. Era bătrîn de 71 de ani. Era mic de stat, părea suferind. A fost un moment greu, foarte greu. A trecut. Așteptam să vină recursul în fața Consiliului de revizie al armatei, unde funcțio- nam ca grefier. Din fericire procesul nu s-a mai desfășurat. A intervenit lorga. Marele merit al lui lorga, alături de Titu Maiorescu, e acela de a fi sprijinit întreaga activitate literară a lui Slavici. Toți au fost grațiați. Parte din ei și-au putut reveni după lovitura primită. In special Dem. Teodorescu care și-a continuat meseria, meseria de gazetar, și Arghezi care, cum știți, a scris ce a scris, cum a scris, marea lui poezie. A avut și no- 3. «Vorba mi-em alta decît cea gîndită. Povesteam, evocam atmosfera procesului, a casei în care a avut loc, a oamenilor care au fost atunci actorii dramei. Cine era președintele Curții Marțiale a Corpului 2 Armată? Un colo- nel?! Călinescu? Parcă! Cine avocații? Rang? Socor? Radu Rosetti, cel ce 2—3 ani mai tîrziu îmi devenea maestru într-ale baroului? Virgil sau Emil Mora, ultimul, Don Jose, de la „Uni- versul"? Const. Petrescu (Titel), cel ce devenea mai tîrziu președintele Partidului Social-demo- crat? (Asta n-am spus-o și nici pe el nu l-am numit.) O voce din sală a adăugat: Costaforu. Am negat și, totuși, vocea avusese dreptate. A figurat și C. G. Costaforu pe lista apărătorilor. Și I. Gr. Periețeanu care, alături de Radu Ro- setti, pledase în procesul Verzea cu două săp- tămîni mai înainte. Ce imbroglio, atunci, în lumea barei, și ce carnaval de măști în amin- tirile melc... Cine a susținut rechizitoriul? O voce din sală: Niculescu-Bolintin! Am negat si neg și acum, fiindcă Niculescu-Bolintin a susținut acuzarea împotriva „plevuștei", a unor Leontin Iliescu, A. de Herz, N. Pora, St. Antim e tulii quanti, despre care nu aveam motiv să mă ocup.» loan SLAVICI (închisorile mele, p. 203): «|Niculescu-Bolintin]. Nu mă mai slăbea din „Ră- trînule Slavici", îmi spunea că are să-mi fie rușine de faptele mele, mi-a zis „tîmpit", mă amenința că-mi va fi astupată gura cu pămînt, că am să mă sting la Văcărești, știind că, de față mi-e soția dimpreună cu fiul și cu două fiice ale noastre, striga și gesticula și-n cele din 80 loan Slavici în procesul ziariștilor rocul să se sprijine pe Ion Pili al care, d în- du-și seama de marca valoare a poetului Arghezi, l-a folosit la înjghebarea revis- tei „Cugetul românesc". Șerban CIOCULESCU: Mulțumesc prie- tenului Barbu Solacolu pentru interesanta și — să nu considerati ca un epitet exa- gerat — ca întotdeauna captivanta cozerie a domnici-salc. E adevărat că, în cadrul memorialistic al ședințelor noastre, amintirea, fiecăruia, din- tre noi interesează în primul rînd. Dar și întreruperea colegului, și prietenului Vasile Netea a avut un tîlc. Îmi închipui, că mulți dintre domniile voastre, ascultînd cu interes cuvîntul lai Ion Pas ca și cel al lui Barbu Solacolu, v-ați întrebat: De ce nu se spune nici un cuvînt despre marea valoare, despre locul foarte important pe care l-a, ocupat Slavici în cultura și literatura noas- tră? De ce s-a pus accentul pe un moment discutabil al activității sale, unde părerile pot fi împărțite ? De ce prilejul sărbătoririi a 125 de ani a, stăruit prea mult asupra acestui punct și, prea, puțin asupra persona- lității lui loan Slavici ? Acum, fără îndoială, domniile-voastre, cunoașteți care este locul lui Slavici în literatura noastră, Nu este însă rău să-l amintim. în momentul în care debutează, în anii 1873 — 1974, literatura, noastră, fără, îndoială, profita de directivele unui creier excepțional, al unui estetician și critic de mina întîia — Titu Maior eseu. Dar, directivele date de el, Direcția nouă, cum a numit-o el, în cultura noastră nu ar fi putut să se concretizeze într-o « direcție nouă » dacă nu ar fi avut și șansa coexistenței în acel moment a patru mari scriitori, patru mari creatori: Emi- nescu, Creangă, Caragiale și Slavici. întrebat odată Caragiale, de ce nu ies elemente bune de la conservatori, el a răspuns: « Ca să iasă, trebuie întîi să intre » — ori de la Junimea au ieșit patru mari scriitori pentru că intraseră, iar dacă n-ar fi fost cei patru mari scriitori, vocea lui Titu Maiorescu ar fi sunat în pustiu. Fără îndoială, Titu Maior eseu a avut me- ritul ca pe cel puțin trei din cei patru să-i fi sprijinit încă de la început. Regretul nostru este că nu a scris nici despre Creangă, nici despre Slavici, studii care, fără îndoială, ar fi fost fundamentale și orientative pentru critica ulterioară, așa cum au fost studiile despre Eminescu și despre Caragiale. O foarte mare parte din nuvele care l-au făcut cunoscut pe urmă a „proferat“ vorbele „cînd marile interese ale neamului cer, puțin importă, dacă o familie își pierde capul.» [n. r.] Barbu SOLACOLU: «Acuzator a fost Min- culescu, același judecător de instrucție îmbrăcat în uniformă de maior, același acuzator din procesul lui Verzea, atunci însă, alături de fantoșa colonelului Dragu, care susținea nominal rechizitoriul împotriva lui Verzea în calitatea lui de colonel pentru că Verzea avea un grad de colonel. Mineulescu a fost feroce. Cu o față pămîntic- verzuie, chinuit de un cancer gastric care peste cîteva zile îl dobora spre cele veșnice, și-a desem- nat victimele: Karnabatt, poet și ziarist, Gross- man, om al lui Bogdan-Pitești, ambii largi pro- fitori ai manei coborîtoare din dosarul Giinther, apoi Sîrbu loan, zis Slavici, Teodorescu Dem., ziarist, și Theodorescu Ion, zis Arghezi, ziarist și scriitor.» 81 Evocări de: Șerban Cioculescu, Ion Pas, Barbu Solacolu, D. I. Suchianu Ion al lui Rebreanu. El este deci nu Arhitect Dan Slavici, nepotul scriitorului. * Slavici au fost scrise din îndemnul și cu spri- jinul său și publicate în „Convorbiri litera- r^.Ele ilustrează proza românească în acel moment încă de criză literară. Slavici a fost marele prozator, marele povestitor, creatorul prozei narative, a nuvelei psihologice. El a dotat literatura noastră cu capodopere pe care le cunoaștem cu toții. Sînt de acord cu George Călinescu, de care m-au despărțit foarte multe judecăți literare, că romanul Mar a, publicat în revista „Vatra“, condusă de el împreună cu Coșbuc și Caragiale, este prima capodoperă, esteticește vorbind, a ro- manului românesc și cea mai importantă creație a romanului românesc înainte de numai fondatorul nuvelei române moderne, dar este și fondatorul romanului românesc modern. Nu vreau să-l contrazic pe buhul meu prieten, domnul Barbu Solacolu, dar vreau să afirm că și după nefericitul proces al ziariștilor, Slavici a publicat încă două lucrări, poate trei, importante; întîi, închisorile mele, o operă memorialistică în care, începînd cu închisoarea de la Vaț, din 1888, și terminînd cu închisoarea de la Văcărești, a descris unitatea vieții sale cu un patos și o sinceritate într-adevăr cuceritoare, chiar dacă nu ne-am fi aflat în acel moment pe aceeași poziție cu dînsul. Cum punctul meu de vedere rămîne cel estetic, eu din aceste amintiri rețin eîteva pagini foarte frumoase. Sînt acele pagini in care descrie cum la Văcărești i se lăsase totuși o oarecare libertate de mișcare. Avea un lot pe care-l cultiva cu legume și cu flori, și suferințele bătrînului clasic al literaturii noastre, care avea în acel moment 71 de ani, er au alinate de faptul că putea vedea crescind și dînd rod micile luirăsaduri. O pagină foarte frumoasă, foarte vie. în sfîrșit, nu se va putea face un portret complet al lui Arghezi fără să se pomenească paginile în care descrie acurateța extremă a lui Arghezi, care avea atunci 39 de ani, dar era un maniac al curățeniei. Nimeni nu voia să stea cu dînsul în celulă. Celula era de fapt o cameră cu pat, cu masă, cu lighean. Ei bine, era atît de curat, schimba fața de masă în fiecare zi, schimba cămașa în fiecare zi, nu tolera nici un pic de praf și de murdărie, îneît nimeni nu voia să stea cu el din această cauză. Vedeți, prin urmare, dacă e să ne alegem tovarășul de cameră și putem protesta împotriva eventualei murdării a cuiva, putem touși să fim uneori jenați sau handicapați de excesul de grijă și de acurateță pe care-l avea Arghezi. Este, apoi, romanul Cel din urmă armaș, care deși nu este una din cele mai bune lucrări ale lui, conține însă, acolo, eîteva crochiuri bucureștene remarcabile. Apare Titu Maiorescu, apare Caragiale, în perioada în care nu-și putea plăti halba de bere sau capuținărul și apela la cei de la masă, deci înainte de debutul lui din 1879. Slavici n-a fost considerat, așadar, un pestiferat, el a fost stimat, a putut publica în ultimii șase ani după ce a fost eliberat. El n-a suferit atît de mult vicisitudinile privării de libertate, cît de faptul că i s-au confiscat unele manuscrise, unele lucrări care nu i-au fost restituite. 82 loan Slavici în procesul ziariștilor D. I. Suchianu, Șerban Ciocu- lescu, Dan Slavici și Al. Oprea. Printre ele, o lucrare mai amplă asupra limbii române, care i-ar fi completat lucrările gramaticale, care au fost foarte importante in vremea lor, opera didactică a lui Slavici înscriindu-se și ea printre creațiile importante ale vremii. Dacă s-a citat aici activitatea, gazetărească, pentru unii și pentru mine chiar, regertabilă, de la „Gazeta Bucureștilor“ in schimb noi nu trebuie să uităm foarte importanta acțiune a lui de /^„Tribuna40, unde el a dat presei ardelene un prestigiu deosebit, ce compensează pe departe eroarea virstei sale și a mizeriei din timpul ocui ției. Aș afirma că rolul lui erei dr in primele decenii ale secolului XIX și activitatea lui fecundă gazetărească din transilvania, și didactică din România cu conducerea școlii de la Măgurele, constituie alte titluri importante in activitatea lui Slavici. Slavici a greșit, desigur, in calculele politice, in echilibrul de forțe. De altfel, marele în- vingător de la Verdun— iertați-mi această digresiune — dar cred că nu e o digresiune, e numai un exemplu ilustrativ — marele învingător de la Verdun, mareșalul Petain, n-a fost făcut, in primăvara anului 1918, de Clemenceau, comandant suprem, ci a fost făcut Foch, care avea mai puține merite, pentru că Petain nu credea in victorie. Cu cinci luni sau șase înaintea victoriei, Petain credea că Germania va clștiga războiul sau că, in cel mai bun caz, se va face o pace de compromis — fără învingători și fără învinși. Dacă, deci, un mare soldat ca Petain, care a dat Franței, după Marna, cea de a doua victorie in timpul primului război mondial, ar fi putut greși in socotelile lui militare, noi să nu fim prea severi cu Slavici In greșeala lui. în anul 1925, clnd s-a săvlrșit din viață Slavici, am avut primul meu contact critic și o polemică cu E. Lovinescu. Ce se întâmplase? Eu nu eram încă un factor atât de important In 1925 ca să mi se ceară părerea despre marele nostru clasic. Lovinescu Insă, un critic cu reputație, avlnd vlrsta de 44 ani, șef de cenaclu, fost director de revistă, a fost întrebat ce poate spune cu ocazia morții lui Slavici, și atunci Lovinescu, care era și puțintel nar- 83 Evocări de.^Șerban Cioculescu, Ion Pas, Barbu Solacolu, D. I. Suchianu Fiica scriitorului. cisian, puțintel subiectiv, deși critica l-ar fi obligat să fie mai puțin narcisian și mai obiectiv, a dat un răspuns surprinzător — « ca să-mi dau o părere sub un bilanț asu- pra activității unui Slavici este poate pre- matur. In acest moment eu lucrez la cutare, cutare, cutare » și a înșirat reporterului, care i-a cerut o declarație de ordin literar, ce opere are el pe șantier. Eu, în acel moment, scri- am la o revistă studențească de stînga — „Viața universitară^. ^4/22 dat atunci o casetă — cum se zice în limbaj gazetăresc — despre Slavici, în care afirmam că este nepermis ca unul din criticii importanți, sau presupuși ca atare, să nu găsească o ca- racterizare și un bilanț al activității unui mare scriitor român încetat din viață, că e regretabil că a sesizat acel moment pentru a-și face reclama propriilor sale lucrări în curs de tipărire sau în curs de pregătire. Fără îndoială că acest lucru l-a iritat foarte mult peLovinescu,maiales căeuil vizitasem cu doi ani înainte. (Fusesem condus de Vladimir Streinu.) Așadar, nu-mi revendic un rol prea important în ceea ce privește situația mea de contemporan al lui Slavici; aveam 23 de ani în momentul morții lui, dar îmi amintesc totuși, cu plăcere, că, din tolba mea plină de săgeți (atunci eram foarte combativ), am descărcat una destul de veninoasă, dar, cred, meritată, împotriva lui Lovinescu, pentru cărămînși azi la părerea că atunci cînd un foarte mare scriitor încetează din viață, un critic literar nu trebuie să consulte biblioteca, nu trebuie să se informeze ca unstudent la biblioteca facultății ca să facă un crochiu al acelui mare scriitor. Trebuie să fim gata oricînd, fie oral, fie în scris, să răspundem la aceste întrebări. Locul lui Slavici în literatura noastră este definitiv fixat. El a fost un precursor al unei întregi literaturi. Astfel că imaginea globală a lui Slavici, retușată de atitudinea sa din timpul războiului, judecind în absolut creația și opera cetățenească și etică a lui Slavici, ea se înscrie, in coordonatele ei principale, in mod pozitiv printre valorile eterne ale culturii și literaturii noastre. D. I. SUCHIANU: Deși cred că sînteți cam obosiți, însă îmi zic eu așa, mă consolez, că desertul se mănîncă după ce toată lumea e sătulă. Și pentru că lucrul cel mai in- teresant este lucrul care conține și ceva polemică, voi începe prin a polemiza cu bunul meu prieten Cioculescu. Și voi spune că și dacă învingeau nemții, Slavici ar fi fost tot așa de oropsit, tot așa de hulit, tot așa de sărac. Șerban CIOCULESCU: Ca paradox, e bine! (Rîsete). D. I. SUCHIANU: Nu, nu este nici un paradox, este o dramă. Slavici era inamicul nr. 1 al lichelelor triumfătoare, el era omul care totdeauna spunea adevărul, tot timpul, 84 loan Slavici în procesul ziariștilor tuturora și despre toate. Nimeni nu i-a înfierat pe nemți așa ca el. Nimeni nu le-a spus lucruri mai usturătoare și mai jignitoare. Acela care a scris o remarcabilă carte despre el, Vatamaniuc, spunea că avea talentul, avea darul, de a se lua rău cu toată lumea. Șerban CIOCULESCU: Te-aș ruga să-mi arăți și mie, pentru completarea culturii mele, paginile în care i-a atacat pe nemți. D. I. SUCHIANU: Le-a spus de pildă... Șerban CIOCULESCU: Nu, pagini scrise, nu ce le-a spus verbal. Aștept bibliografia dumitale în această privință*. D. I. SUCHIANU: Este citată în Vatamaniuc5... în al doilea rînd prietenul Ciocu- lescu spunea că este, desigur, regretabilă atitudinea lui Slavici din timpul războiu- lui. Cred că această atitudine se leagă de temperamentul lui veșnic opozant. Trebuie să știți că eu pe Slavici nu l-am cunoscut așa cum am cunoscut pe alți prieteni ai tatălui meu, pe Caragiale, Delavrancea, Vlahuță, lorga, Goga, pe care i-am văzut la noi în casă. Pe Slavici l-am văzut cînd aveam 16 ani. Eram la Bușteni, la un prieten al meu care avea casa vis-ă-vis de casa în care ședea Slavici. Nu l-am cunoscut pe Slavici, însă am cunoscut foarte bine pe cele trei fete ale lui care erau așa de frumoase, încît nu că luai foc, înghețai! Șerban CIOCULESCU: îl eclipsau pe tatăl lor! (Rîsete). D. I. SUCHIANU: Totuși, l-am cunoscut pe Slavici foarte bine și foarte în adîncime prin Stere. Prin opinia pe care o avea despre el Stere. Noi am făcut liceul internat și am crescut în cultul „Vieții Romînești^ și a lumii de acolo. Cînd a izbucnit războiul, Ralea și cu mine ne-am dus la Stere să ne lămurească ce-i cu războiul ăsta. Și atunci Stere ne-a spus cam așa: « Acest război nu are nici un fel de semnificație morală, este o luptă între două bande de gangsteri care vor să-și cucerească debușeuri ». Ce mai spunea Stere ? « Totuși, acest război ar putea să aibă un conținut deosebit. Este revoluția rusă. » Asta spunea Stere în 1914. « O revoluție care nu se poate să nu aibă loc. Acest lucru este inevitabil și are pentru noi o importanță colosală, pentru că, zicea el, problema ardeleană, momen- tul unirii cu Ardealul — pentru care Stere a luptat ani și ani de zile cu tenacitate, cu perseverență (era tot timpul prin Ardeal, făcea propagandă...) — este mai aproape decît oricînd. în împrejurările de față, mai zicea Stere, nu putem face decît ceea ce fac eu. Mă duc în Ardeal să pregătesc terenul cultural. » Și într-adevăr, așa s-a și întîmplat. Șerban CIOCULESCU: Eu v-aș contrazice numai asupra rolului său in Transilvania. Stere în Transilvania a avut doar o misiune limitată, de trei zile: mandatul de a împăca lupta dizidenței la „Tribuna“ lui Goga — cu „Românul44 partidului național care apărea la Arad. A fost singura lui activitate. El nu a avut nici o altă activitate. El nu a dus în Transilvania, ca lorga sau ca alți patrioți, o luptă de lămurire. El a avut un mandat limitat pe care l-a dus la bun sfîrșit. în esență, Stere nu a avut cu Transilvania uncon- 4. loan SLAVICI: «Multe mii dintre cei mai voinici frați ai noștri au căzut morți pe întin- sele cîmpuri de luptă, alte mii au rămas ologi, prin satele și prin orașele cucerite de învingători și nemăsurate sînt bogățiile ce ne-au fost nimi- cite în toiul luptelor crîncene [s. n.]», în „Gazeta Bucureștilor", nr. 251, 25 august 1917 (apud Pompilîu MARCEA, I. Slavici, E. P. L., 1965, p. 127). Vezi, de asemenea, închisorile mele, p. 141: «în curînd am ajuns deci ca cunoscuții mei germani să-mi zică „prietenul supărător"», [n. r.] 5. Vezi loan Slavici și lumea prin care a tre- cut. Editura Academiei R. S. R„ 1968 (capitolul Bibliografie, p. 546). 85 Evocări de: Șerban Cioculescu, Ion Pas, Babu Solacolu, D. 1. Suchianu * w1 tact permanent, ci pur și simplu o intervenție diplomatică. Iar ideea că transilvănenii ar fi putut păstra lui Stere o altă amintire decît aceea a tratativelor... D. I. SUCHIANU: Nu zic că ardelenii îi erau recunoscători. Spuneam că la el această preocupare de a uni Ardealul cu restul României a fost o preocupare majoră și asta o știam chiar de la Ibrăileanu. Șerban CIOCULESCU: Paradoxele prietenului nostru Suchianu nu trebuiesc contrazise. Trebuie să le admitem ca o frumusețe estetică, fiind insă mereu preveniți că acolo unde noi știm un lucru cu toții, dînsul știe altceva, sau cel puțin spune altceva. D. I. SUCHIANU: Da, da. Stere ne-a vorbit atunci în mod deosebit de Slavici, ne-a vorbit ca despre un mare pacifist și ne-a arătat că nu există mulți oameni în țara româ- nească așa de stimabili din punct de vedere al moralității, al integrității intelectuale, al demnității lor de teoreticieni ca acest Slavici. Și iată pentru ce a avut așa de mulți dușmani, mai mulți decît ceilalți. A avut dușmani pe lorga, a avut pe Goga. Goga a scris niște'versuri teribile împotriva lui. Vasile NETE A : Nu, nu La avut dușman pe lorga, din contră. [Ion PAS: Trebuie subliniat că tratamentul aplicat lui Slavici în închisoare și înainte de ea a fost întru totul nedemn. Cînd se întîmpla să fie recunoscut pe stradă, auzea nu rareori strigîndu-se în urma lui: « Trădătorule! » Un om ca Nicolae lorga l-a scuipat pe obraz în fața palatului. Altcareva, politician demagog, lonaș Grădișteanu, călare totdeauna, în anii neutralității, pe calul lui Mihai Viteazu, și, rostind discursuri patrio- tarde, l-a înjurat. Cînd lorga l-a scuipat, Slavici a scos liniștit batista și s-a șters. Cînd celălalt l-a înjurat, a ridicat bastonul. Prefectul poliției Capitalei de pe vremea aceea, Corbescu, care avea și reputația de (scuzați!) pederast, îl ținea în picioare cînd îl interoga, cu toate că unul avea cel mult 40 de ani, iar celălalt — 70. La fel îl ținea în picioare Romulus Voinescu, pe atunci secretar al Siguranței generale, iar mai tîrziu director, copleșindu-1 cu insulte și amenințări.] D. I. SUCHIANU: Iată ce spunea lorga: «Refugiul ultim al lui Slavici era pe la redacții fără direcție.(...) Decît să-și tragă un glonte omul a luat din mîna contelui Czerni pîinea lui Iuda. Așa că nu e bine să-l întrebăm ce gust are ». Iar Goga, iată ce spunea Goga. Goga spunea mai frumos în versuri: «Vin popi bătrîni cu barbă sură,/ Țărani cu chip însîngerat,/ Vin să te blesteme din gură,/ Vin să te-ntrebe de păcat./ Și, spune-mi, nu te-ncearcă oare/ Un vis cumplit, un vis urît ?/ Cu mîna lor răzbunătoare/ Te-ar strînge într-o zi de gît./» Era hulit de toată lumea pentru că spunea adevărul. Șerban CIOCULESCU: Nu numai pentru că spunea adevărul, ci pentru că s-a opus politicii instinctului național. în momentul acela era o politică a instinctului na- țional, el s-a opus individualist. D. I. SUCHIANU: Dar acest punct de vedere era susținut și de alții. Stere însuși a fost judecat, deși avea aceeași pseudovinovăție ca și ceilalți. însă avea o carte de vizită a lui Ionel Brătianu, în care îl implora să stea aici, în București, și să caute să amadueze lucrurile, să nu fie prea greu pentru noi în cazul unei înfrîngeri. Și, într-adevăr, Slavici în procesul acesta, și mereu și în articolele lui, spunea: «Pentru ce pe ziariști să-i condamnăm și nu pe conducători ?...». Șerban CIOCULESCU : Acesta a fost și punctul de vedere al lui lorga pentru care a și intervenit6. D. I. SUCHIANU : Slavici era un om de bronz;, un om-icoană, un om din aceia cum erau foarte puțini în lumea în care a trăit. Un om care a trăit și a murit sărac, pentru că era un alcest, un om care spu- nea tuturor adevărul; și articolele lui des- pre imperialismul englez sînt teribile. Nemții îi ziceau: «Amicul nostru supă- rător ». Inamicii lui Slavici îi spuneau în derîdere « consecventul». Cînd a fost osîndit, după ce s-a citit sentința, i-a spus fetei lui: « Nu plînge, fata mea, de osînda lui taică-tău plînge țara asta care a asis- tat la o asemenea nerușinare». Stima pe care a avut-o Stere pentru el din acest punct de vedere ne-a insuflat-o și nouă. Am avut un deosebit respect pentru acest om admirabil, pentru acest sfînt laic care a fost Slavici. Aspect din sală. Șerban CIOCULESCU: Onorată asisten- ță, deși este tîrziu, am vrea să știm dacă din partea familiei cineva ar vrea să spună un cuvînt? Fiica scriitorului: Mi-a plăcut foarte mult felul în care ați vorbi despre tata. L-ați caracterizat minunat. Era unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut în viața mea. Nici nu vă închipuiți cîtă bunătate era în el și cît și-a iubit țara. Asta vă pot spune. 6. «București, 22 ianuarie 1973 Stimat director Al. Oprea! Am fost și eu printre numeroșii asistenți la Rotonda dedicată lui Ion Slavici și am reținut apelul ce l-ați adresat privitor la procesul scriitorului, învinuit și condamnat, în 1919, pentru colaborare cu inamicul (ocupanții ger- mani), respectiv trădare de țară și neam... Cunosc unele amănunte, poate inedite pentru cititorii de astăzi, din capitolul grațierea ziariș- tilor colaboraționiști condamnați, între ei și Ion Slavici, și rolul lui N. lorga în obținerea grațierii. îmi fac o datorie din a le comunica aici, pentru dosarul problemei. S-a pus în circulație și s-a acreditat versiunea că N. lorga a avut inițiativa și un rol hotărîtor în grațierea ziariștilor, direct a lui Ion Slavici. La fel au prezentat problema, memorialistic, Barbu Solacolu și Vasile Netea. Faptul este adevărat numai în ceea ce-i pri- vește pe: I. N. Teodorescu-Arghezi, Dem. Teo- dorescu, S. Grossman și D. Karnabatt. Nu și în grațierea lui Ion Slavici. Categoric, nu! Iată cum s-au petrecut lucrurile, relatate mie de scriitorul Gala Galaction, confruntate cu alte surse documentare și confirmate de logică. Gala Galaction a urmărit atent și de aproape procesul. Pe Ion Slavici îl prețuia ca scriitor. Cunoștea dedesubturile politice ale procesului. El însuși a fost implicat în proces, ca acuzat prezumtiv. N. lorga a cerut și arestarea ș^ ju- decarea lui Gala Galaction ca trădător. însă nu s-a putut stabili, juridic, vinovăția. în iunie 1919 scria într-un articol: «Stau ’de jumătate de an la dispoziția autorităților competente. Cînd au avut nevoie de mine, m-au găsit ime- diat. Cînd m-au întrebat, le-am răspuns întocmai cu adevărul». (Gala Galaction, Tot pentru d-1 lorga, în „Mîntuirea", an I, nr. 115, din 12 iunie 1919.) A fost lăsat în libertate, sancționat doar administrativ, cerîndu-i-se să demisioneze din serviciul ce-1 avusese, timp de zece ani, la Casa Bisericii. Ziariștii trădători au fost arestați și încar- cerați în decembrie 1918—ianuarie 1920. în timpul procesului, N. lorga n-a făcut nimic, n-a scris nici un rînd în favoarea gazetarilor judecați. Dimpotrivă, a fost deosebit de zelos în descoperirea „trădătorilor" de acest fel (a se 87 Evocări de: Șerban Cioculescu, Ion Pas, Barbu Solacolu, D. I. Suchianu Ion Pas. Șerban CIOCULESCU: Domnia-sa a com- pletat cu o trăsătură, pe care nici unul dintre noi, necunoscîndu-l atît de bine și atît de aproape, n-am relevat-o — bunătatea, în lumea scriitoricească bunătatea e o rari- tate. Nu aș spune că se întâlnește mai rar decît geniul, dar mai rar decît talentul. Și iată de ce: pentru că talentul se împerechează cu foarte mult egoism, mergînd pînă la ego- latrie. Și atunci nu mai e loc pentru bună- tate. Slavici nu a făcut parte din această categorie. Iar în ceea ce privește iubirea de țară, nici unul dintre vorbitori nu a spus altceva. Există însă deosebite moduri de a-ți servi țara și, fără îndoială, că a fost unul din marii servitori ai culturii și ai artei, ai literaturii române, și, dacă s-au făcut unele rezerve asupra atitudinii sale politice, au fost și alte glasuri care au considerat că aceasta a făcut parte dintr-o structură, cum spunea d-l D. I. Suchianu, a unui caracter care nu poate varia în convingerea lui și care merge înainte chiar dacă realită- țile-l infirmă, chiar dacă cursul istoriei este altul. Acum, vreau să dau cuvîntul istoricu- lui, scriitorului, criticului literar Vasile Netea. Vasile NETEA : Aflînd că în această seară este omagiată personalitatea lui Slavici, am venit aici și nu regret. întîi din cauza dumneavoastră. Prea sînteți mulți și prea sînteți reprezentativi ca să nu fie vrednică remarca aceasta, ca un omagiu adus amin- tirii lui Slavici. S-a dat cuvîntul unor memorialiști. Memoriile, sigur, reprezintă frag- vedea „Neamul Românesc" din 1919). Încît Gala Galaction a avut temeritatea să-1 denumea- scă atunci „Sycophant“ — denunțător de me- serie, cum erau în antichitate, plătiți de primării. încă în timpul procesului, avocatul apărător al lui Slavici și Arghezi, N. D. Cocea, a arătat, curajos, cum îi era felul, că «nu trebuie ca pă- catele altora, mult mai mulți și mult mai vino- vați, să fie ispășite de scriitori și ziariști». (Pro- cesul ziariștilor, în „Dimineața", din 8/21 martie 1919, p. 2). «Cerem stăruitor amnistia » scria, în noiem- brie 1919, Andrei Braniște („Avîntul", nr. 12, din 16 noiembrie 1919, p. 3). La o remaniere de guvern, ajunge ministru de interne dr. N. Lupu; într-o declarație, a vorbit de necesitatea amnistiei. La începutul lunii decembrie (1919), Gala Galaction a scris și publicat un articol-apel, judicios și hotărît, în care a pledat, stăruitor și categoric, pentru grațierea lui Ion Slavici: « Ce a greșit e simplu de tot. Și-a permis să păs- treze, în ultimele vremuri, aceleași credințe, aceleași idei, aceleași convingeri politice, pe care le-a avut o jumătate de veac. Slavici a avut nenorocirea să nu poată, la bătrînețe, să zică altfel decît a zis în tinerețe și în floarea vîrsteî. A, e un păcat să nu poți să te transformi atunci cînd toată lumea s-a transformat. Recunosc că Slavici a căzut în dezacord primejdios cu contemporanii lui. Dar să ne dăm osteneala să pricepem pe acest bătrîn. A fost consecvent cu el însuși... Stă azi între răufăcători și criminali, osîndit ca vînzător de neam! A vîndut la bă- trînețe neamul pe care l-a servit, l-a iubit și l-a preamărit o viață întreagă! L-a vîndut, fiind și rămînînd soldatul acelorași principii, în numele cărora luptase cinci decenii!... E o priveliște sufletească prețioasă să-1 vezi pe Slavici la Văcărești, iar în cele nu știu cîte fotolii ministeriale, care stau răsfirate la poalele mănăs- tirii, să privești pe copiii și elevii lui Slavici! Autorul pe care domnii Vaida-Voevod [era mi- nistru n. ns.], Aurel Vlad [era ministru n. ns.], Octavian Goga [era ministru n. ns.] și toți cei- lalți îl purtau cu sfințenie în ghiozdanele lor de școlari, îl citeau în rînd cu Sf-ta Scriptură, îl făceau pîine sufletească și zi de sărbătoare — e azi pușcăriaș la Văcărești ». Emil Socor, avocatul apărător al lui Slavici, comentînd acțiunile pentru grațierea scriitorului și refuzul de-a face cerere de grațiere, a declarat 88 loan Slavici în procesul ziariștilor. mente din viața celor care le povestesc. Toți care au vorbit pe această linie au apărut în viața lui Slavici la un moment dat, l-au părăsit la altul — și au rămas legați de ceea ce ei socoteau că sînt memoriile lor — memorii fără îndoială autentice, bine intenționate. Am luat cuvîntul pentru a face și cîteva precizări. Nu-s de acord să se spună despre Slavici că a trebuit să trăiască, deci a trebuit să scrie. Slavici putea să scrie la orice ziar și la orice publicație. Care ziar l-ar fi refuzat pe Slavici? Slavici a scris conform cu ideile lui. în concepția lui, unitatea acestei națiuni trebuia să se facă în alte împrejurări, trebuia să se facă altfel și de aceea el a avut o poziție deosebită de unii din fruntașii timpului. Și el putea să scrie la alte ziare, ca și Coșbuc, ca și Goga, ca și Bogdan-Duică, dar el s-a separat de aceștia pentru anumite concepții. Ele trebuie bine studiate pentru ca să nu se uite un lucru: Slavici a rostit cel mai strălucit cuvînt în ceea ce privește unitatea națională. A spus în 1884 la Sibiu: « Soarele de la București răsare pentru toți românii ». Sînt vorbele lui Slavici. Le-a pus pe frontispiciul „ Tribunei* de la Sibiu, cu ele au crescut ardelenii pînă la 1919. Lucrul acesta nu poate fi uitat. Pentru Slavici mai adaug încă un element pentru ceea ce se cheamă luptă pentru unitatea națională. Dumneavoastră știți că ceea ce i-a deosebit pe ardeleni, de munteni și de moldoveni pînă într-o vreme, era nenorocita asta de limbă latinizată, într-un fel scriau Cipariu și Barițiu și în alt fel scriau dincoace, la București, Odobescu și Hașdeu... Și pînă nu a apărut curentul junimist, pînă nu a apărut revista ^Convor- biri literare* și pînă n-a apărut ideologia lui Titu Maiorescu în Ardeal, limba aceasta literară era cu totul și cu totul înecată în potopul de latinisme, germanisme, ș. a. Cel care a făcut lumină în această problemă a fost loan Slavici care a înființat „ Tribuna* în 1874, și „Tribuna* este primul cotidian ardelean. Aici a introdus limba care se cultiva la București, a introdus limba susținută de Maiorescu, susținută de Junimea și astfel, îndată ce această limbă a pătruns, a pătruns și ortografia și s-au ridicat rînd pe rînd scriitori ardeleni. Pentru a judeca pe Slavici cel din 1914—1916, lucrurile încep cu mult mai înainte: nu ne putem opri nici la 1910. Slavici a susținut atunci o concepție pentru el foarte sinceră, foarte onestă. Slavici a refuzat oricînd să se dezică. Iar condam- narea a primit-o cu o seninătate de stoic. Citiți, vă rog, interviul meu cu Arghezi7. Sla- vici a refuzat întotdeauna să accepte orice înlesnire a situației lui spunînd: «Am fost condamnat, îmi fac datoria de condamnat». Șerban CIOCULESCU: Mulțumesc mult și lui Vasile Netea pentru completare. Este vorba de rolul fixării limbii literare în Transilvania intr-un moment de dominație a curentului latinist. Noi să nu uităm că dicționarul aberant Massimși Laurian al Aca- demiei Române a apărut înainte de 1875, cînd Slavici, înotînd împotriva curentului în admirabila lui limbă literară și într-o ortografie fonetică, a promovat în Transilva- nia o altă limbă, o altă ortografie și a dat impuls unității limbii noastre literare de ambii versanți ai munților Carpați. într-un articol: «Ion Slavici a fost condamnat pe nedrept. Curtea Marțială a făcut o eroare. O spun ca apărător al lui în instanța de fond, ca cunoscător al dosarului, al dovezilor ce s-au administrat. Condamnîndu-1 pe Slavici s-a con- damnat o anumită concepție politică și nu o faptă reprobată de codul penal. Putea să ceară Slavici grațierea?!... Nu Slavici trebuie să ceară grațierea, ci poporul român trebuie să-1 achite cu toată dragostea ce o merită. Poporul român, cu toată conștiința lui, trebuie să in- tervie pentru a se repara nedreptatea... Și ar- delenii sînt cei dintîi datori să ia inițiativa acestei opere de reparațiune ». (Emil Socor, loan Sla- vici, în „Avîntul", nr. 55, din 29 decembrie 1919, p. 3.) Miniștrii ardeleni, în persoana lui Ștefan Ciceo Pop, ministrul ad-interim la Justiție, au obținut grațierea lui Ion Slavici. (Vezi: „Monitorul Oficial", nr. 206, joi 1 ianuarie 1920.) Ziarele de Anul Nou 1920 au anunțat și au salutat grațierea ziariștilor condamnați, în frunte cu I. Slavici, și scoaterea lor de la Văcărești: «Azi dimineață s-a comunicat ziariștilor închiși la Văcărești că în urma semnării decretului de grațiere, ei sînt de acum liberi. Ziariștii au și părăsit astăzi închisoarea ». („Avîntul", nr. 58, din 1 ianuarie [joi], 1920, p. 4—Ultimele știri.) La fel a anunțat, cu satisfacție, și „Che- marea" lui N. D. Cocea: «Azi au fost eliberați din închisoarea Văcărești: T. Arghezi, D. Teo- dorescu, S. Grossman, I. Slavici și D. Karna- batt». („Chemarea", nr. 256, din 2 ianuarie 1920, p. 4). Gh. CUNESCU 7 . Vezi Interviuri literare, Editura „Minerva“, 1972. REVELAȚIA DOCUMENTULUI: Domnișorul Liviu și Ion al GLANETAȘULUI (amăgire și luciditate) O PREJUDECATĂ MOȘTENITĂ O DATĂ cu deslușirea primelor slove determină uneori me- morialistul literar să confunde sentimentul de pie- tate față de marii înaintași cu religiozitatea credin- ciosului față de «sfinții părinți». Sub pana lui, trandafirii nu au fost niciodată boboci, iar spinii, în cazul cînd vor fi existat, nu au zgîriat pe ni- meni. Neîndoios, atunci cînd însemnările au un caracter autobiografic sau aparțin celor din ime- diata apropiere a unor ilustre personalități sînt binevenite, permițîndu-ne să nuanțăm un profil literar sau să întrevedem, direct sau indirect, o ambianță socială. Bune sau rele, ele nu anulează însă obligația istoricului literar de a verifica te- meinicia afirmațiilor insolite, de a întocmi o biografie reală, bazată strict pe studiul documen- telor obiective, pe coroborarea lor. în cazul lui Liviu Rebreanu, rămîn încă multe lucruri neclare, care privesc botezul său literar, tot ce a precedat venirea sa în România (1909). Publicînd volumul 4 din seria de Opere (1970), am amintit, între altele, Memoriul scriitorului adresat Consiliului de Miniștri, în anul 1910 (Arhiva Liviu Rebreanu. II, ms. 32), cu nume- roase referiri la condițiile ce au determinat de- misia sa din armată (1908). Cu același prilej am menționat și cîteva rezerve față de unele detalii de ordin biografic (titlul de licențiat în litere la Facultatea din Viena; relații epistolare — în 1907 — cu „Sămănătorul“ din București; cola- borarea la ziarul „Lupta“ din Budapesta și la „Revista Bistriței44, periodice în care nu aflăm articole semnate cu numele Liviu Rebreanu etc.). Nu este exclus ca cercetări viitoare să pună în lumină noi aspecte la care astăzi nu îndrăznim să ne gîndim. Memoriul ne îndreaptă, oricum, spre noi izvoare documentaristice (în special do- sarele «proceselor')} citate de autor). îl reproducem astăzi în întregime, rezervîndu-ne dreptul de a reveni cu unele comentarii desprinse din cercetarea epistolelor și jurnalelor de creație din perioada 1907—1912, pe seama căreia se pun deseori cele mai năstrușnice întâmplări. «Memoriu Liviu Rebreanu, din Năsăud (Gom. Bistrița-Năsăud), Transilvania. Absolvent al Academiei militare Ludovica, licențiat în litere la facultatea din Viena. Publicist, secretar de redacție al revistelor „Convorbiri Critice" și „Falanga literară și artistică", redactor al ziarului „Ordinea". Arestat în urma cererei guvernului unguresc, pe baza convenției cu Austro-Ungaria, pe ziua de 15 Februarie cor. de către cab[inetul] V al tribfunalului] Ilfov, cu mandatul de arestare Dos. 628/33/910. Motivul și pretextul pentru cari guvernul din Budapesta a recurs la convenție, cerînd extrădarea mea, datează încă din anul 1907, de pe vremea cînd făceam serviciu activ ca sublocotenent în regimentul] 2 de infanterie care staționa pe-atunci în Pesta. Comandantul, colonel Schnorch, un șovinist patentat, luînd cunoștință că am bi- bliotecă românească și că scriu la cîteva reviste literare românești, într-o bună zi, pe cînd eu nu eram acasă, face percheziție la locuința mea și îmi confiscă cîteva volume cari i se par anti-ungurești, precum și corespondența ce o aveam cu revistele „Luceafărul" din Sibiu și „Semănătorul" din București. Mă amenință că mă va da judecății pentru „trădare de patrie" și-mi pune în vedere că va propune comandantului de corp să faA&tÂfaĂ mă permute la un regiment din Galiția ca să mă scoată din mediul „vițios“ românesc cu care aveam legături. I-am declarat că prefer să demisionez din armată și îndată i-am și înaintat demisia pe care însă el nu mi-o primește pe motiv că nu vrea să mă lase să mă prăpădesc în „neghina agitato- rilor“ cari seamănă ură împotriva națiunei maghiare. Astfel pentru timpul manevre- lor de toamnă mă însărcinează să intru în comisiunea de popotă din care mai făceau parte un locot[enent]-colonel și un căpi- tan, eu avînd de-a compune, pentru fiecare săptămînă, menuurile și de-a controla, dimpreună cu locot[enent]-colonelul-preșe- dinte, socotelile popotei ce le conducea căpitanul-casier. Pe la sfîrșitul manevre- lor, căpitanul, un cartofor pătimaș, pri- mind o sumă de o mie și ceva de coroane, de frică să nu joace la cărți banii, mă roagă să-i păstrez eu pînă ce ne vom reîn- toarce la Budapesta unde avea să achite dintr-înșii furnizorii popotei. Eu luai banii și îi pusei în cufărul meu pe care îl purta ordonanța mea. Cînd însă ajungem în Pes- ta și caut banii, banii nicăieri. Comunic pierderea imediat colonelului care însă caută să-mi găsească belea și, cu toate pro- testațiile mele, pornește în contra mea cercetare onorifică. Comisiunea de onoare mă găsește nevinovat deoarece în decursul dezbaterilor s-a dovedit că banii mi-au fost furați de chiar ordonanța mea, care înda- tă după sosirea în garnizoană, se elibe- rase. Plictisit și scîrbit de necontenitele șicane ale colonelului, acuma îmi înaintez din nou demisia care, după multe stăruințe, a și fost primită. Ieșit din armată, intrai în publicistică ca redactor la ziarul ^Lupta^ din Buda- pesta. în 1908, pentru un articol în care procurorul general găsește „agitație împo- triva statului“, sunt dat în judecată; curtea cu jurați însă mă achită. Achita- rea aceasta însă probabil a nemulțumit mult pe fostul meu comandant de regi- ment care îmi urmărea cu atenție acti- vitatea în publicistică. El deci se grăbește și, împotriva tuturor ofițerilor regimentu- lui, mă dă din nou în judecată, acum la tribunalul din Ghiula, pentru pretinsul abuz de încredere despre care pomenii mai sus și asupra căruia comisiunea de onoare a regimentului se pronunțase deja "fa'*.- Ai fa-' >**'<*&. ,4,'Ăa, & 4ffa^>K^4 fa&Ăffa '«*> Ziii’ZvA AiAi im p’ AHy/W ,tWi fa A'-aA/m i faji ffa>rJA-fifa d'rfaț ^^4», (hwfa k '■Jfawv.'lfai fa fiVZilf AAț^/ffa 'Ă-Afr, ți î ''A '' , fafai ^/,A ',4i» XX »XĂ'^3»AX«, A ii/fy 4i«-fa'Ă fa $*4' far fa mfa } pilfa ĂfA-izit',- Ă' XtifatiMli, Z&&faxfa> 'V ''ir'' }f*w£ț X&kiK ĂțĂzĂtfafa fi tfaA a ^ifatMUAuț, 4a fatfi ți 'fa', >4 ' ' , '' v ț ' j”?, ' W' ' ț , „7 / w pXAfak A'»/ fa-AA-Ărfa 4Ă'A£ fa. , fa-fa 'Âw Mi fot 91 Domnișorul Livnx găsindu-mă absolut curat. Fapta aceasta a ultra-șovinistului colonel, pătrunzînd și în ion ai Gianetașuiui presă, toate ziarele, ungurești chiar, înfierează manoperele colonelului și reprobă acest fel de goană nebună împotriva mea. Așa, tribunalul din Giula, și el, fără chiar să mai judece afacerea în fond, aduce o deciziune, prin care declinîndu-și competința, ordo- nă închiderea dosarului și sistarea acțiunei intentată contra mea. Curtea de Apel din Oradea-Mare, în urma apelului procurorului, confirmă și ea hotărîrea tribunalului și o declară definitivă și ridicată la putere de drept. Acestea toate în August 1908. Astfel deci afacerea aceasta a fost din nou, a doua oară, terminată definitiv. în septembrie 1909 primesc invitația ziarului „Ordinea? din București să viu în țară. La „Ordinea? sînt însărcinat cu redactarea politicei externe și a părții literare-științi- fice. în afară de acest ziar însă scriu la mai multe cotidiene, fără deosebire de culoare politică, în chestiunile românilor de peste munți, continuînd a scrie totodată și la „Re- vista Bistrițe? din Transilvania pe care o condusesem singular înainte de-a veni aici, * precum și Ia alte ziare și reviste românești de dincolo. Articolele mele agasează vădit ; pe unguri. Desmințiri, rectificări, amenințări cad ploaie asupra mea prin presa maghiară, în Februarie cor. mi se comunică că pentru trei articole publicate în „Revista Bistri- țe? sunt dat judecății. în sfîrșit, guvernul unguresc, casă mă facă imposibil și să mă poată avea în mînă, îmi vine de hac cerîndu-mi extrădarea pentru „deturnare de fonduri", adecă pentru acel pretins abuz de încredere asupra căruia s-au pronunțat deja definitiv atît autoritățile militare cît și justiția civilă, și în care nu mi s-a găsit nici o incorectitudine. Guvernul român, legat de convenție, a trebuit să ordone arestarea mea. în decursul instrucției la cabinetul V al tribunalului] Ilfov, am declarat toate acestea și am prezintat și deciziunile originale ale tribunalului din Ghiula, din cari se vede lămurit că afacerea a fost deja terminată definitiv prin același tri- buhal, care, acuma, la ordine de sus, mă pune din nou în urmărire împotriva tuturor legilor existente. - A rămas în sfîrșit ca Consiliul de miniștri să decidă, dar, deși dosarul meu a fost înaintat încă la 28 aprilie cor., pînă astăzi nu s-a adus nici o hotărîre. Liviu REBREANU Despre Ion al Gianetașuiui, romane ierul ne-a lă- sat numeroase mărturisiri. Cităm, între altele: « El trăiește și azi, necăjit și amărît, copleșit de copii, vreo șapte... Cel ce poartă numele eroului meu a rămas un biet țăran ca vai de capul lui, pe cînd cel din roman se știe cîte pozne și totuși ce carieră face înainte de-a muri asasinat» (Amal- gam). Nici «eroul» nu-și uită «nașul», dovadă epistola* ce-avea să i-o trimită din Prislop, * în transcrierea textului s-a păstrat întoc- mai ortografia expeditorului (n. r.). peste un deceniu de la apariția cărții. (B. A. R., nr. 142. 274.) Slovele sînt ale unui om blajin, care a dus în spinare greul războiului, chinuit de povara copii- lor și a puținei «moșii». Ușurarea și-o găsește, cîteodată, citind închipuitele isprăvi din romanul ce-i proslăvea numele. Acolo îi erau încrustate ambiția, viclenia, bogăția și dragostea. Trăind între adevăr și amăgire, putea să fie invidiat de alții. Domnișorul Liviu îi dăruise o oglindă fermecată în care pînă și păsările din curte se vedeau vulturi. «Prislop la 23 luna X 1930 Stimate D[omnule] Liviu fiind zile de toamnă cu cer senin îmi aduc aminte de viiața care o avem în viiața n[o]astră. îndrăznesc ca săți scriu și acum după ce sa strecurat rănd pe rănd 23 de ani de viiață. D[omnu]le Liviu sa strecurat acestea ani plin de durere și suferința una care am luat parte la Războiul pentru întregirea Neamului Românesc, a doua greutățile care le întîmpin și le port ca un lipsit de toate în zilele acestea care atunci găsesc ușurare cănd aud cetind Romanul Ion făcut în vremurile de pe atunci chiar de D[umnea]v[o]astră... Dar, D[umnea]v[o]astră ați suit treptele înalte a culturei și prin vrednicia D[omnii]lor v[o]astre știința care azi nu purtați greutăți cum le port eu. Dfomnujle Liviu De cănd mam căsătorit acum sunt 23 de ani am 5 copii care unu lam și căsătorit, dar moșie am puțină poate, cum știți. D[omnu]le Liviu Dar toată dorința mea este ca să te vedem în mijlocul nostru în comuna care ți-ai petrecut copilăria cel puțin aș dori să știu că vă mai găndiți la locul unde erați odată și trăesc și eu ca tot cel fără nici o speranță dela nime. Te îmbrățișăm ca pe un scump părinte șiți trimitem celea mai sincere felicitări din partea mea și Soției și familei n[o]astre. loan BOLDIJERI Și Soția RODOVICA Domniei sale D[omnu]lui Liviu RĂBREANU Strada Tache lonescu Nr. 12 București» PER ASPERA AD ASTRA MIHAIL SADOVEANU ESTE PUTERNIC ÎNRĂDĂCINAT MITUL UNUI Sadoveanu aflat într-o perpetuă stare de grație a creației, zămislind op după op, cu o fecunditate voioasă care amintește de firescul (și lipsa de efort) cu care se săvîrșesc fenomenele naturii. Se cunoaște fabula lui Eugen Lovinescu cu cele cinci ursitoare care se întrec în a oferi cîte o po- doabă talentului lui Sadoveanu, ultima — mali- țioasă — hărăzindu-i ușurința de a scrie « fără a se mai putea opri ». Astfel de aprecieri nu-i erau necunoscute scriito- rului, care le-a opus metafora « faurului aburit » ce « se ostenea fără răgaz subt calm înșelător ». O simplă și accidentală replică metaforică? Un simbol sub care-și așeza conștient întreaga muncă de creație? * Avem în față manuscrisele sadoveniene1. Ne im- presionează prin acuratețea lor; rare și nesem- nificative ștersături; cuvintele se aștern egal și armonios (broderii din cusături de arnici) ; o caligra- fie fină, puțin înghesuită, încrustată cînd cu penița, cînd cu creionul și pe hîrtii de toate formatele: caiete de școală, foi volante, coli ministeriale ș. a. Nimic nu trădează complexe de vreun fel și cu atît mai puțin cazna diavolească a muncii scrisului. Mi- hail Sadoveanu toarnă dintr-o dată materialul crea- 1 Muzeul literaturii române beneficiază de pri- vilegiul de a deține, în fondurile sale documentare, manuscrisele lui Mihail Sadoveanu, în totalitatea lor. ției — în tipare de aur —, cu o siguranță de sine, cu un calm surîzător care ne copleșesc. (Ah, ma- nuscrisele atîtor scriitori, cu o caligrafie cînd șo- văitoare, cînd precipitată, împestrițată de modifi- cări, cu pagini întregi tăiate nervos, cu paragrafe adiționate și supraetajate, după o arhitectură bi- zară, care reproduce traiectoria luptelor cu legiuni de demoni interiori!) Căutăm să aflăm amănunte despre modul în care lucra de la persoanele cele mai avizate: Pro- fira Sadoveanu, ea însăși o prozatoare meritorie, în cartea de evocări Planeta părăsită2, citim: « el scria ușor și repede, oricînd, oricum ». Tabie- turi, curiozități, manii ? « N-avea nevoie de un turn de fildeș, ca Vigny, nici de tone de alcool, ca Edgar Poe, ori de bezna nopții, ca Gheorghe Topîrceanu.» îi era străină faimoasa crispare în fața hîrtiei albe, după cum îi era străin și gustul de otravă al veșnicei insatisfacții de sine: « Tata n-avea complexe, nu ștergea niciodată ce pusese pe foi cu o zi înain- te...» Nu putem rezista ispitei de a formula această ipoteză: Mihail Sadoveanu recreează tipul poetului naiv (vezi distincția lui Schiller între poezia naivă și poezia sentimentală), n-a «evoluat » pînă într-atît încît să ia cunoștință și să sufere de con- tradicțiile, sau, mai exact, de angoasele scriitorului modern. 2 Profira Sadoveanu, Planeta părăsită, Edi- tura ,, Cartea românească”, 1970. FAURUL ABURIT Să privim mai îndeaproape afirmația, încercînd s-o aproximăm în confruntare și cu alte mărturii sau documente, inedite, de arhivă. Este un fapt cert: personalitatea lui Mihail Sadoveanu nu ne oferă spectacolul unor dezbinări lăuntrice, opera lui nu stă, ca la atîți autori, sub semnul luptei lui lacob cu îngerul (în final, îngerul dîndu-și binecuvîntarea). A fost și privilegiat, între darurile cu care l-a înzestrat din plin natura neexistînd vreun conflict — cum a fost, bunăoară, cazul lui Ion Barbu, împăr- țit între calitățile-i native care țineau de știință (matematică) și cele subsumate domeniului vi- zionar (poezia). între destinu-i scriitoricesc și existență a existat o suprapunere perfectă. Dar Mihail Sadoveanu a fost scutit și de dilema obișnuită, exprimată astfel de Montherlant: «Să regreți că nu trăiești viața din plin, atunci cînd scrii. Să regreți că nu scrii, atunci cînd o trăiești din plin ». Am putea spune că povestitorul se simte în plină activitate creatoare și cînd trăiește viața din plin, și trăiește viața din plin atunci cînd creează. (Amintesc ceea ce mărturisea în „însemnări ieșe- ne"3: prin escapadele vînătorești sau pescărești își satisfăcea o pasiune contractată încă din copilărie, dar, în același timp, acestea erau «false vînători » și «fals pescuit», întrucît urmărea și acest scop: « să cunosc cum vorbesc frații mei de pretutindeni ».) Lupta cu «demonii » creației ? Am afirmat că nu întîlnim așa ceva sau, pentru a ne lua toate măsurile de precauție, nu în forme cu care sîntem obișnuiți. 3 „însemnări ieșene", mai, 1939. O explicație pe care ne mulțumim doar s-o schițăm: opera sa dă viață unui univers intact, guvernat de un sistem de valori bine definit, opus timpurilor ultramoderne (în care universul fiind dezintegrat se cere a fi reconstruit și, o dată cu asta, redescoperit și înnoit însuși limbajul artei). Să reținem această particularitate: deși Mihail Sadoveanu este artist pînă în vîrful unghiilor, deși, ca în mitul lui Midas, pe ce pune mîna se transfor- mă în aur poetic, el nu rămîne prizonier problemelor specifice de atelier — ceea ce, adesea, înseamnă obsesia unor chestiuni oțioase de tehnică. Marele povestitor scrie, pentru a ne exprima astfel, dintr-un punct de vedere situat dincolo de artă—punct de vedere constituit și urmat cu consecvență încă de la începutul activității sale scriitoricești. Este ceea ce recunoaște explicit în Anii de ucenicie (volum care capătă pentru el semnificația pe care a avut-o Poezie și adevăr pentru Goethe). Scriitorul își asumă misiunea de a exprima «realitățile sufle- tești ale unui neam străvechi, închis cu severi- tate în disciplina datinelor lui ». (Contractul cu el însuși cată a recepta rezonanțe de ordin afectiv, care ar interesa critica psihanalitică; el se simte chemat să « răscumpere » viața distrusă a mamei, țăranca de la Verșeni. « Nu-mi dăduse ea oare pri- virea, auzul, și zîmbetul păstorilor din veac? ») Acest crez devine o dominantă esențială a întregii sale vieți, conferind un caracter etic muncii scriito- ricești. Dacă se poate vorbi despre o luptă în cazul lui Mihail Sadoveanu, atunci trebuie spus că aceasta .%J!c^ , 4r ^uli <« /u v (ji J°] nu-i multă scofală în treaba asta. Scriu ca cu piciorul. Unde mai pui — că acum cum dau adierile primăverii începe a se răzvrăti și plusul de energie al lui Șpan.5 Spune că vrea să se-nsoare și-i trage la articole... Cum vezi, eu sînt pe-aici și cu punerea capului. 2 « Planul cu cărțile » se re eră la edițiile lucrate de Ilarie Chendi în cadrul Bibliotecii poporale a Astrei, a cărei responsabilitate o ave a în această perioadă Octavian Goga. 3 E vorba de scriitorul tn nsilvănean Gheorghe Stoica. 4 Ziar german de opoziție, cu o puternică orientare polemică, înființat în 1892 de Harden, jurnalist, critic literar, om de teatru și pamfletar de valoare. 5. PeVu Șpan, profesor la Sibiu, redacta la „Țara noastră" rubrica economică, agricolă. La aceasta se face aluzie mai jos. 127 Scrisori către Ilarie Chendi De altfel binișor. Tu ce zici ? Spune! — « Băligarul» de la Economice se suprimă după putință! Pe-acolo ce impresie? — Beamterul? Trimite te rog pentru numărul viitor ce crezi și cît poți. Nu uita o corespondență politică negreșit despre programul lui Tache? etc. Ține-le toate în acelaș[i] ton de obiectivitate ca în rîndul trecut. Numai fapte. — Material literar am pentru numă- rul 7. Scrie-mi. Te pup și te îmbrățișez TĂVI [Data poștei] 1908 aug[ust] 29 Sîmbătă III [Adresa destinatarul pe plic] D[omniei] sale Domnului U[arie] CHENDI, publicist București Strada Enei 7 România * Dragă Ilarie, Uite ce-i: Mî[i]ne— Duminecă— e adunare poporală la Săliște 6 și am crezut că e bine să merg și eu. Vine și Maniu — Vaida — Vlad — trebu[i]e să mă mai înțeleg și cu ei. Tocmai tu spuneai să caut contactul cu ei și cu poporul. De aceea voi merge acolo la Ivan7 și cu suita întreagă a „Țării“. La Râmnic 8 ar fi mai bine să ne întîlnim. Acolo putem să petrecem și noaptea. Hotărește [sic /] tu orice zi în săptămîna care vine. Eu viu. Pe-aici cele vechi. Cînd am sosit mi s-a prezentat punerea sub acuză cu Gen[erația\ nouă 9. Mi se pare că în chestia celorlalte s-a sistat. La revedere, al tău, cu drag G[oga] IV [Carte poștală ilustrată] [verso: adresa destinatarului] Al’ Egregio Signor Ilarie CHENDI București România Strada Enei 7 Milano — 10 Mart. Ho-cia-mo! Ho-cia-tu! Dragă Ilarie. Sînt aici la macaroane de două zile — beau arti spumanti și cetesc Odi barbari. Sers! TĂVI [recto] Te rog spune-i lui Bleriață să-și trimită adresa ca să-i pot răspunde. 6 Adunarea poporală la care se referă Goga a avut loc în 30 august 1908, așa cum ne informează arti- colul Adunarea poporală de la Săliște („Țara noastră", II, 1908, nr. 35, 24 aug./6 sept., p. 287. 7 N. Ivan, protopop și colaborator la „Țara noastră". 8 Întîlnirea dintre Goga și Chendi a avut loc într-adevăr la Rîmnicu-Vîlcea în toamna anului 1908 (cf. V. Eftimiu, Portrete și amintiri, E. P. L., 1965, p. 144). 9 Articolul lui Goga, Generația nouă a apărut în „Tribuna" (Arad) XIII, 1908, nr. 63 (16/29 mart.), pp. 1-3. V [Carte poștală ilustrată] [verso : adresa destinatarului] Domnului Il[arie] CHENDI, publicist Bucarest Strada Enei 7, Roumanie Venezia — Luni — 26/1V [1909] Dragă Ilarie — De două zile mă plimb cu gondola și ascult serenăzile în Țara lagu- nelor. Ce să zic? N-aș mai pleca de-aici — multă-multă vreme... Și cu toate acestea, miercuri seara plec de-aici cu vaporul la Fiume și prin Pesta la București unde ne întîlnim probabil sîmbătă. Telegrafiez. Sers TĂVI [F. 1 Mai întîi lasă-mă să-ți strîn; aduci aminte de Eminescu10... mine... Să trăiești!... 10 E vorba de articolul lui Ilarie C nr. 22 (31 mai /13 iunie), pp. 1 — 2. VI Vineri [1909, iunie] Dragă Ilarie nîna pentru cele eîteva rînduri de poezie în cari îți poezie și tinereță... Cu cît ești mai tînăr tu — decît idi Aniversarea morții lui Eminescu, în „Țara noastră", III, 1909, 129 Scrisori către Ilarie Chendi Și-acum să trec la raport... S-o încep cu plecarea mea la Pesta. Am fost chemat la ședința comitetului și m-am dus. M-am dus ca să-mi fac o idee de acest areopag al nostru, să văd ce-i de capul oamenilor cari se țin la suprafață între noi. Acolo, lume multișoară. Au venit din toate părțile peste 30 de inși. Ciudată adunare! Cei mai mulți — aproape toți — oameni din generația mai veche, cinstiți, greoi, cu judecățile politice culese din lectura „Gazetei" și a „Tribunei" vechi, alții din școala retorismului lui Lucaciu, lăți în vorbe, aruncători de « pronunciamente » cari au ciupit binișor din cașcavalul popularității... Și cei mai tineri, băieți buni — dar foarte dezorientați și cari ar rămînea dezarmați dacă n-ar fi ziarele ungurești din cari își fac educația po- litică... Bătrînii cei mai bătrîni, ca badea Gheorghe și Ungureanu11 — niște moșnegi cu judecăți de cantori boieriți, oameni cumsecade, cam autoritari și înzestrați cu toate greșurile [sic /] simpatice și caraghioase ale fruntașilor noștri provinciali. [F. 2 în adunarea asta am căzut și cu. Se-nțelege că am pus buza și m-am așezat domol într-un colț. S-au vorbit multe — multe și foarte mărunte treburi. Nu există o idee conducătoare — un spirit care să ordoneze potopul de vorbe — o minte clară care să croiască drumul discuției. Oamenii ăștia—înzestrați cu toată vorbăria lungă a țăranului nostru nu văd pădurea de arbori — se pierd în detaiări [sîc/] ridicole... Aruncă vorbe mari — nă « nu mai merge » — că « a sunat ceasul » — « să ne deșteptăm » și așa înainte... dar în schimb sînt fricoși și mici cînd vine vorba de pedepse, de temniță... « Avem copii »... și « mai bine să nu iscălim »... și-i vezi cum se trag la o parte și se codesc... Desigur că nu s-a făcut nici o ispravă. S-a hotărît ținerea unei conferințe naționale — dar nu s-a fixat termenul, s-a decis « organizarea», dar totul e un platonism... în sfîrșit, singurul moment de oarecare însemnătate a rămas tocmai pășirea foarte rezolută a cîtorva — provocată de mine și Vaida — Bontescu — împotriva atitudi- nilor dubioase ale lui Șerban și unui Ciupe. Au fost cîteva scene interesante pe cari o să ți le povestesc la întîlnire și s-au sfîrșit cu retragerea rușinoasă a acestor secături... Altceva — cum zic — vorbă multă și nici o ispravă... între deputați frecări ascunse — invidii — năzuințe locale... Cu deosebire arădanii ridică capul... Oameni mai și- reți, [f. 2 r°] mai ascunși și mi se pare mai apropiați de păcat... Eu am stat de vorbă în chestia noastră cu Mihali, Maniu și Vaida. Am discutat toată povestea gazetei. Peste două săptămîni — cel mult — am să-ți dau răspuns definitiv. Acum pot să-ți spun că partea materială e pe cale <și pînă> de-a se asigura și curînd e cu totul aranjată. Se-nțelege — că a rămas să se înfiin- țeze în Pesta — după cum ne-a fost înțelesul. Eu mă mir că tu-^cum începi să aduci motivele pentru Sibiiu. Eu în întîlnirea ce voi avea le voi aduce în discuție — dar nu prea cred... Trag multe în cumpănă împotriva credinței tale... Pentru că în Sibiiu, gazeta nu s-ar putea nicicum feri de-un colorit cam pronunțat ortodox, nu s-ar putea feri de nota prea locală, ar fi prea departe de deputați și alte multe. Dacă ai fi trăit tu în Sibiiu — ca mine — în anii din urmă — atunci te-asigur că n-ai mai invoca motive de-a aduce ziarul în acest... «centru»... în sfîrșit, vom mai discuta... Un lucru însă vreau să-ți spun și te rog să ții seamă... Mi se pare că te-ai cam recit [sic /] și nu te mai ispitește mult toată povestea asta... Se pare că numai « în principiu» îți mai susții învoiala... Vai, ce groază mi-a fost mie totdeauna — de... «principii»... Și uite—încep să mă tem că se distruge visul meu—visul nostru— [f. 2 îri] tocmai acumcînd ar fi mai aproape de realizare...— Dragă Ilarie, desigur că tu faci ce vrei... Te rog însă să te gîndești bine. Cred că lăsînd din mîinile noastre această gazetă am pierdut cel mai puternic mijloc de propagandă și ne-am făcut vinovați de păcatul mare al unei epoce noi de zăpăceală care va domni în ziaristica noastră... Căci dacă tu nu vrei să mergem alături înainte, — eu încă mă trag la o parte și noul aranjament cu „Lupta" se va face fără noi, — cu oameni fără rost, adunați cum dă Dumnezeu... Iacă de ce te rog să cumpănești bine... 11 E vorba de Gheorghe Pop de Basești și de Emanoil Ungureanu, ultimul, fruntaș politic bănățean. 130 — Povestea cu Birăuțu 12 mă indispune — dar mă lasă rece. Birfăuțiu] nu mai nu- Octa mără de-acu înainte. Imediat ce lămuresc lucrul cu deputății, Bir[ăuțiu] trece la vincălac [sic/] cu toate angajamentele și toți colaboratorii lui... Te rog scrie-mi tu — cu toată sinceritatea pe care mă cred în drept să ți-o cer — scrie-mi ce ai de gînd?... Nu «în principiu »... Scrie-mi așa curat... și mai puțin rece ca în scrisoarea penultimă... Sper că n-o să stai tot cu Sextil la masă și mă mîngîi c-o să fii mai explicit... — Ș-acum să-ți spun altele. Să-ți spun de colaborarea, adică de necolaborarea mea de-aci înainte la „Luceafăr1... Eu m-am hotărît. Cu Tăsl[ăuanu] noi nu putem merge. Tăslfăuanu] e un dezorientat și un om orbit de-o bolnavă grandomanie. — Eu îți spun drept — m-am săturat. [F. 3 r°} Nu zic că e un om rău — dar eun încurcat. Și mai are grozavul păcat de-a nu ști niciodată ce vrea... Pentru ambițiile lui nesăbuite — puterile nu-1 slujesc și bătăios cum e tot la două saptămîni ne face de rîs... Eu sînt sătul. îl văd foarte mic acum, umilit, jeluitor — dar ce să-i fac? Eu sînt convins că niciodată nu se va cuminți... Ș-apoi cunosc eu aceste canosse de cap plecat... Aștept să se-ntoarcă și să-mi publice retragerea... închipuie[-]ți ce-i de capul acestui om: El stăruie să nu mă retrag eu — și îți dă tîrcoale ție — și în același timp publică (adică era să publice) în cel din urmă număr al „Luceafărului' un articol al lui Ciura, în care tu și eu și „Ț[ard\ Noastră]" sîntem dezavuați și romanul îndreptări al lui Zamfirache e socotit ca «cel mai frumos elogiu adus Ardelenilor... » Mi-a spus de asta numai în ziua din urmă — așa în treacăt — cînd se tipărea „Luceafărul"... Zice că...: «obiectivitate»... Cînd i-am arătat că asta se chiamă prostie — care va fi pe- depsită tocmai în cel mai recent număr al „Țării" — a fugit săracu’ la Krafft și — norocul lui — a putut suprima, încă la timp, tipărirea... Văd că aci-i buba din smin- teală !... Aci nu-i altă pricină... Ei bine — cu astfel de oameni noi nu putem da îndru- mări literare... Tocmai dacă plec eu — și n-are să fie nici un om în spatele lui — ăsta dă din șanț în șanț... Tu ce zici? Ce i-ai [f. 3 îC] răspuns? — Desigur că mie îmi pare rău de „Luceaflărf în care am îngropat atîtea frumoase nimicuri din tinereță... Dar astăzi „Luceafărul" însemnează: Tăslăuanu O. C. și ăsta e astăzi tot mai greu de supor- tat. — în toată treaba asta — îți mai scriu eu — după întoarcerea lui... întrebi ce ne facem cu „Ț[ara\ N[oastră]". Ce să ne facem? O ducem înainte acum pînă se alege ceva cu gazeta din Pesta... Nu ne putem trage la o parte -- ș-apoi mai sînt și datoriile destul de respectabile cari se prăbușesc toate asupra mea în clipa des- facerii... Deci... Articolul tău cu Zamfirfescu] mi-a plăcut mult13 — și a fost singurufl] răspuns ni- merit ce-a primit individul. Eu deocamdată nici nu fac nimic, nici nu răspund nimic. Aștept să se ridice din nou — lucru pe care-1 va face desigur — și atunci o să-mi curm tăcerea... Nu pot să zic de altfel că mă tulbură mult... Prind tot mai multă dragoste de stea- gul roșu... închei acum dragă Ilarie. — Mi-a venit nevasta pe cap: — « îi scrii lui Chendi? — Spune-i și de la mine... » Iaca îți spui. Dă mîna încoace. — Te pup vișcu [F. 4 r°] Ce zici: Nu s-ar putea zilele astea o întrevedere sau aici — sau pe teren neutru— să zic la Călimănești? Am avea cîte ceva de spus... Spune! G. 12 D. Birăuțiu, redactorul șef al ziarului „Lupta" de la Budapesta, 13 Vezi în jurul urnii discurs academic, în „Țara noastră", III, 1909, nr. 22 (31 mai/13 iun.), p, 173. VII [Carte poștală ilustrată] [verso: adresa destinatarului] Domnului 11 [arie] CHENDI, publicist București Academia Română [Data poștei:] 1910, mar [tic] 28 Dragă Ilarie, Eu mi te țin dator c-o lungă scrisoare în care mi-ai povesti multe. Tu se vede — o faci uitată dato- ria asta... De ce? Deodată cu granița să se fi închis și inima ta?... S-ar adeveri și la noi povestea atît de cunoscută a ochilor cari nu se văd?... Scrie-mi două vorbe... Eu acum m-am întors acasă din cerc, răgușit, răcit, plin de praf și de emoții... Vai — cîte-aș avea să-ți poves- tesc și tare mi-e teamă că n-o să ne vedem multă-multă vreme. Cu drag TA vi VIII [Carte poștală ilustrată] [verso : adresa destinatarului] D[omniei] sale Domnului II[arie] CHENDI, publicist Roumanie Bucarest Academia Română Calea Victoriei Munchen — 17aug[ust 1910] De cîteva zile sînt aici la bere neagră— lîngă Isar... Admir turesicile din expoziția mohamedană și caftanele califului din Bagdad... Acum cînd stau să-ți trimit trei rînduri în fugă trece deasupra noas- tră Parseval al lui Zeppelin — ca un bon- dar uriaș... Strîng mîna TA vi 132 Octavian Goga IX [Carte poștală ilustrată] [verso : adresa destinatarului] Domnului Il[arie] CHENDI, publicist Roumanie Bucarest Academia română Calea Victoriei [Data poștei:] 26 octombrie] 1910 Adresa în Londra: Mrs. Brodie Queen Anne Street 29 Dragă Ilarie, Am primit cărțulia ta — trimisă cu unchiuțl] Ivan. Decît nimic, mai bine atît — dar să așteptăm o scrisoare mai lungă. De vreo zece zile stau în lumea asta nouă — despre care vom vorbi multe. Aici am cetit splendidele scuturături ce i-ai tras lui Ve- cerdea 14 și-am rîs de s-au cutremurat munții lui Macbeth. Zilele astea— Luni-Marți— plec la Edinburgh și de-acolo înapoi la Londra. Eftimiu văd că s-a întors de la Paris— după iscălitura rece pe cart[e]a mea — pare foarte grav. Salutări lufNapoleon al Vilențului. Te pup tăvi X [Carte poștală ilustrată] [verso : adresa destinatarului] Monsieur Il[arie] CHENDI, publicist Roumanie Bucarest Academia română Calea Victoriei [Data poștei:] 26 ian[uarie] 1911 Fontainbleau — Duminecă Dragă II[arie] — în ajunul plecării m-am abătut pe-aici. Mîine seară sînt în Basel și de-acolo în 10 zile acasă... Cu drag TA VI XI [Carte poștală ilustrată] [verso: adresa destinatarului] D[omniei] sale Domnului Il[arie] CHENDI, publicist București România Academia Română Calea Victoriei [Data poștei:} 13 aprilie] 1911 Miercuri Dragă Il[arie] — Pe repezeală două vorbe. Am isprăvit afacerea aia. Nu mai trebuie nici o hîrtie nouă — numai coroanele la punct... Pe-aici — după cum vezi — praf de 14 Vezi articolul Societatea teatrală, ilustrul Vecerdea și subsemnatul, în „Tribuna", XIV, 1910, nr. 205 (8 oct./25 sept ), pp. 1—2. 133 Scrisori cătrej^ pușcă... ăia de la Arad nu vor pace... îi mai lăsăm puțin și-apoi din nou « steagul roșu »15. Ce zici de « mărturisirea » mea? Cred că eram dator s-o fac. Tu deocamdată îngrijește- te de material literar pentru numărul de Paști. Să fie strașnic! Eu pregătesc un mare articol de fond — potrivit. Cu mergerea la Arad ar fi bine să amînăm pînă la Ru- sale [sic /] — ce zici? Cu declarația pentru „Tribuna", asemenea.— O vorbă: Roagă pe d[omnul] Bianu să rezolve favorabil petiția la „Transilvania" a lui D[octor] Laurian Gherman din Viena. E nepotul lui Ivan. TĂVI [Pe margine:] Zilele astea scrisoare. XII [Carte poștală ilustrată] [verso: adresa destinatarului] Domnului ’ Ilarie CHENDI, publicist > România Bzicureșli ' Calea Victoriei [Data poștei:} 28 X. 1911 Riva, Dragă Ilarie — Vîntul care spulberă acum frunzele de « sub arini » m-a aruncat și pe mine aici la malul lacului Garda — de unde îți trimit îmbrățișările mele. Peste două saptămîni sînt la București. La revedere: TĂVI XIII * [Pe plic: adresa destinatarului] D[omniei] sale Domnului Ilfarie] CHENDI, publicist România Bușteni R Jud. Prahova Str. Fîntînii nr. 2 bis [F. 1 r°] 27 iulie 1912 Dragă Ilarie, Am primit cărțuliile tale de la Bușteni16. lartă-mă că am tăcut... Iarăși sînt zile de eclipsă, de urît... N-am putut să mă duc nicăieri — aici în Sibiiul ăsta de consis- torialiști și funcționari e o plictiseală grozavă. Mă simt în el ca un greier închis într-o cutie veche de pălării... Zilele vin și trec goale, fără mulțumiri, fără izbînzi... Pe urma lor te alegi cu sufletul biruit... M-aș bucura să aflu că te-ai mai întremat și tu. Eu cred că are să-ți facă bine acolo brădetul și liniștea. Vezi de te [f. 1 a°] tămăduiește o dată să te înșiri din nou în gledă... Eu sînt așa de singur și, crede-mă, că toată apatia asta a mea din timpul din urmă — mi-o aduce și lipsa unei tovărășii. Cu Țignea — ori cu băieții de-aici să faci vreo ispra- 15 Aluzie la atitudinea polemică a lui Ilarie Chendi care, într-un articol teoretic, proclama un punct de vedere bătăios: « Suntem pentru steagul roșu! » 16 în primăvara lui 1912, Chendi se refugiase la Bușteni pentru a-și trata boala. 134 vă? Draga Ilarie — mă conving din ce în ce că e enorm de greu la noi în zilele astea octavian Goga să duci o viață intelectuală... E un supliciu să te strecori zilnic printre răutatea oameni- lor mici și printre prejudecățile proștilor... Nu mai vorbesc de impulsuri superioare, de artă, de gîndire — cari se înăbușesc în atmosfera asta închisă... De aceea mă stă- pînește tot mai mult o resemnare dureroasă cu renunțările ei crescînde... Se vede că n-a venit încă vremea cînd se limpezește orizontul... Politicește sîntem mai striviți ca oricînd. Niciodată n-am stat mai rău și niciodată n-am avut oameni mai slabi. în ultima criză parlamentară, [/. 2 r°] cînd ne-am distins prin mutismul deputaților noștri și în strașnica înfrîngere cu episcopia ungurească — ne-am dovedit cu totul minori. Oamenii ăștia cari se zvîrcoleau așa de cumplit, mai acum un an — cînd se publicau răvașele noastre critice — cari țineau atunci adunări — dau telegrame și toaste — acum cînd se clatină tot viitorul nostru politic — nefiind vorba de șerparul lor — sînt blînzi și resemnați... Eu m-am pus în legătură cu Maniu... Am stat de vorbă... A rămas ca zilele astea să vie cu Mihail la Sibiiu să croim o formulă definitivă. I-am cerut în schimbul tre- cerii noastre la „Românul^ 17 — următoarele: 1) Retragerea lui Goldiș. 2) Intrarea noastră (4 inși) în comitetul] de redacție al „Rom[ânul]‘\-ui\ 3) Intrarea la 5 inși [sic /], afară de mine, în comitetul] național. [F . 2 v°] Acum să vedem din discuția cu Maniu — pe care-l știi cît e de sincer — am ales doar atîta că și ei ar dori o revenire și că sînt cam plouați... Ieri a venit aici cumnatul Aurel Cosma — el îmi spune că Bocu a fost pe la Timi- șoara și că ei acolo ar putea aduna un capital în acții de 100.000 corțoane] pentru a deschide o nouă gazetă. I-am spus să aștepte două săptămîni și dacă nu putem ajunge la vreun rezultat cu })Românul(t ne grupăm cu toții la gazeta asta nouă. în două săptămîni se alege totul — eu am să te informez. Te rog scrie-mi cît mai degrabă multe cîte-ți mai trec prin minte... Tu știi cu cît drag cetesc rîndurile tale... în suflet mi se bat mai multe viitori — ca și cîte se gîcesc [sn; /] de la suprafață și scrisul tău îmi aduce mulțumire. Te îmbrățișez cu dragoste TA VI 17 Lupta politică dintre «tinerii oțeliți » de la })Tvibiina“ și « bătrînii ruginiți» de la „RomâniiV' se încheie printr-un pact poli ic, care e tranșat de Constantin Stere. Din păcate, ,TTribiwia“ este sistată în martie 1912, în favoarea „ Zomânuliti", în redacția căruia trec și o parte din tribuniști, căci noua gazetă, proiectată de Goga, nu m i apare. IDEI Titu MAIORESCU OAMENI în amintirile lui FAPTE loan PETROVICI De numele lui Titu Maiorescu și de faima lui de ilustru profesor auzisem mai înainte de a lua contact cu dînsul — la început numai ascultîndu-1 — după ce m-am înscris student la Facultatea filozofică din București. Mai știam că era și critic literar, și alcătuise o scriere de Logică — o condensare rezumativă a cursului său universitar — dar care era pentru noi, elevii de liceu, cărora ni se recomandase ca manual, cam greu de descifrat, cu toată limpezimea sa cristalină. Aflasem de asemeni că Maiorescu era un mare meșter al graiului vorbit, întrucît cetisem un paragraf din Amintiri de la Junimea a lui lacob Negruzzi, tipărit anticipat și răzleț într-un număr jubiliar al „Convorbirilor literare^ apoi dintr-un frumos articol al lui Anghel Demetrescu, și în sfîrșit dintr-o conversație pe care am avut-o, foarte tînăr, cu I. L. Caragiale într-o împrejurare norocoasă, cînd marele dramaturg mi-a *) Conîerinfa pe caro o publicăm aici i-am solicitat-o profesorului loan Petrovici cu doi ani înaintea regreta- tei salo dispariții. Lucram atunci în redacția emisiunilor literaro ale Radiodifuziunii și în evocarea personalității lui Titu Maiorescu mărturia profesorului Petrovici avînd caracter do adevărat document — știută fiind aprecierea deosebită do caro se bucurase în ochii marelui critic — mi s-a impus de la sine. Textul s-a difuzat în lectura memorialistului, în cadrul omisiunii „Prietenii mei scri- itori", din 7 martie 1968, orele 21. în aceași calitate do redactor radiofonist, am avut bu- curia să înregistrez pe bandă do magnetofon și o altă conferință a sa despre A. D. Xenopol, do asemenea, di- fuzată eîteva luni mai tîrziu și rămasă pină astăzi ine- dită, cum inedit este și interviul — cred, ultimul său interviu — pe care mi l-a acordat nu mult timp după aceea. îl reproduc mai jos, în loc do orice alt cuvînt întru cinstirea memoriei distinsului intelectual care a fost loan Petrovici. N. F. «PRELEGERILE LUI MAIORESCU ERAU O ÎNGÎNTARE» î. într-unul din ultimele dumneavoastră aforisme afir- mați: «în decursul vieții nu există definitivări decît temporale sau aparente și în știință, și în gusturi, și în iubire. Definitivul ca atare o un specific al morții». «îmi permit să-1 înscriu drept «motto» al discuției noastre, ceea ce mă scutește de la bun început do pe- ricolul repetării unor lucruri deja cunoscute în parte. Dacă, să zicem, n-ați fi scris încă acele cărți do me- morialistică pe caro le-ați scris și nu v-ați îi relatat acolo detaliat debutul publicistic, cum mi-ați răspunde astăzi la o asemenea întrebare privind apariția pri- melor dumneavoastră încercări literaro? R. Ele datează din epoca adolescenței, mai precis din ultimele clase de liceu. Atunci mi-au apărut în eleganta revistă a lui D. Olănescu- Ascanio, și literatura română^ [sic/], al cărei prim redactor era Nicolae Petrașcu, trei poezioare. Cu Petrașcu ne aveam în familie, fiind văr primar al tatălui meu. Să nu se creadă cumva că am beneficiat de indulgență. Era mai degrabă necruțător cu rudele decît cu străinii, îmi aduc aminte și astăzi de îngrădirile și obiec- țiile ce-au precedat publicarea acestor poezii, în special pretenția lui să nu semnez cu numele meu adevărat m-a determinat să-mi aleg un pseudonim cam exotic și misterios. Am conti- nuat apoi să scriu abundent poezii în epoca studenției; unele mi-au fost publicate în „Noua revistă română", organ apărut de curînd și dirijat de profesorul Rădulescu Motru. Debutul adevă- rat însă La marcat reprezentarea, pe scena Tea- trului Național din București, a unei piese ro- 136 spus, vorbind de elocința română: « De la moartea lui Alexandru Lahovary, Maiorescu ioan Petrovici a rămas și este astăzi cel mai mare orator al nostru ». își închipuie oricine cu ce emoție așteptam ca Maiorescu să-și deschidă cursul și să-1 pot auzi, ceea ce s-a întîmplat la 3 noiembrie 1899, deci acum aproape 70 de ani. Cu greu găsisem un locușor îngust în ultima bancă a amfiteatrului, într-o sală, deși vastă, dar plină — ochi, de lume înghemuită nu numai în bănci, dar stînd și în picioa- re, alcătuind coloane, îngrămădite în toate spațiile libere ale încăperii, chiar în spațiul strîmt dintre catedră și ușa pe unde urma să intre profesorul. In fine, la 5 1/4 a apărut un cap alb printre capetele tinere, înaintînd cu greutate, uneori rămînînd pe loc, ba chiar dînd și înapoi, pînă cînd a ajuns în fine la catedră, cu ochii mulțumiți de această aglomerație, care nu exista absolut la nici un profesor. Această primă lecție a fost o încîntare, de altfel ca toate care au urmat, și de la care n-am lipsit, niciodată. A început să vorbească foarte calm, pregătind pe-nde- lete problema care avea să o expună. Ca o corabie care își scade viteza pentru a nu răsturna bărcile ușoare aflate în calea ei. Pe măsură ce problema era lămurită, debi- tul cuvintelor a început să se accelereze, glasul să se însuflețească, devenind în a doua jumătate a lecțiunii atît de muzical, încît parcă îți venea să-ți datini capul ca în tactul unei melodii. în domeniul elocinței, era echivalent unui mare solist, a cărui voce devine mai caldă și mai vibrantă cu cît se apropie de sfîrșit. Desigur, consider ca o exagerație tema, susținută de filozofii « existențialiști», că un adevăr autentic nu poate fi exprimat cu răceală, ci întovărășit de un element pa- sional. în felul acesta afirmația seamănă a paradox. Dar un lucru rămîne veridic: elementul afectiv atunci cînd însoțește rostirea unui adevăr, firește, nu îl constituie, dar îmbogățește exteriorizarea lui și ajută suirea exprimării lui, cît mai sus, pe înălțimi. mantice într-un act. în vacanta dintre liceu și universitate scrisesem acest mic poem dra- matic sub influența dramelor lui Hugo, a pie- setelor lui F. Cooper și poate a creației dra- matice, recentă pe atunci, a lui Edmond Rostand. Sosind toamna în capitală, mai înainte chiar de a-mi face formele de înscriere la Universi- tate, am alergat la direcția Teatrului Național și am cerut audiență directorului. î. Cine deținea această funcție în anii aceia? R. Scarlat Ghica, un fiu mediocru al unui părinte mult superior. M-a expediat imediat spunîndu-mi, probabil ca încurajare, că nu tre- buie să mă aștept ca prima mea încercare să fie jucată pe scena Teatrului Național. După lungi amînări, într-o zi, hotărît să aflu rezultatul, am urcat din nou scările direcțiunii. L-am găsit în cabinet și pe autorul Scrisorii pierdute, că- ruia Scarlat Ghica i-a încredințat, cum m-a văzut, piesa mea spre lectură. Ăm plecat în mare măsură dezamăgit de noua perioadă do așteptare pe care o aveam de înfruntat. Curînd însă am fost chemat de Caragiale să mă prezint ca să discut cu dînsul la Regia mono- polului tutunului, unde era, atunci, șef de birou. M-a primit aproape cu tandrețe, strîngîndu-mi mîna, ceea ce Scarlat Ghica nu făcuse niciodată de cînd ne cunoscusem, și m-a invitat să iau loc înțrebîndu-mă de părinți și dacă nu cumva fa- milia noastră număra printre membrii ei vreun scriitor. L-am indicat pe Theodor Șerbănescu. Asta , l-a făcut să declare, spre încîntarea mea emoționantă, că aveam să-l depășesc cu sigu- ranță în arta scrisului pe poetul dela „Convobiri literare^ și mai cu seamă că piesa asupra că- reia refera «se va juca». S-aținut de cuvînt. A intervenit cu energie pentru a răzbate peste tergiversările directorului Scarlat Ghica și la 21 martie 1900 a avut loc premiera actului dramatic O sărutare. î. Ați publicat-o cîțiva ani mai tîrziu într-un volum... R. Da! Folosindu-mă de dărnicia unei bunici ambițioase, am tipărit, după aproape doi ani și jumătate de la această premieră, un volum în care am strîns, alături de textul piesei cu care debutasem la Național, poeziile publicate prin reviste, cărora le-am adăugat o serie de inedite și o a doua piesă într-un act: Din cauza iertării, de asemenea jucată pe scena Naționalului din București, iar patru-cinci ani mai tîrziu montată și la Iași, unde s-a bucurat de interpretarea alternativă a Agathei Bîrsescu și a Măriei Filotti în rolul principal. în această carte am cuprins, pot zice, toată activitatea mea propriu-zisă de scriitor, căci ceea ce am publicat mai apoi, după un interval de șapte ani de tăcere, impresiile de călătorie, volumele de amintiri, n-au nimic co- mun cu literatura de imaginație. î. Anii debutului literar înseamnă în destinul dumnea- voastră și anii cei mai legați do personalitatea lui Maiorescu, anii în caro l-ați frecventat și ați fost admis în intimitatea laboratorului maioroscian. R. Mai înainte de a-1 cunoaște direct pe Ma- iorescu, am cunoscut o părticică din opera lui. în liceu ni se recomandase, pentru studiu, ma- nualul de Logică, lucrare cu mari calități lite- rare, dar grea și aridă pentru nivelul de înțe- 137 Titu Maiorescu L-am auzit pe Maiorescu vorbind și în parlament, la Senat. în momentul acela el era senator de opoziție, întrucît junimiștii — ramură mai selectă și ades disidentă a partidului conservator — nu intraseră în guvernul tot convervator, instalat de curînd la ch'mă. în parlament, Maiorescu avea o notă în plus: nota caustică, răutăcioasă, care în- țeapă sau chiar rănește. Luînd cuvîntul la discuția de la mesaj și privind banca ministerială, unde se găseau pe lingă oameni ai vechiului partid și cițiva refugiați politici, înscriși din ajun la con- legere al unui elev din cursul superior. Ca student, la Facultatea de filosofic, am avut apoi ocazia să-i audiez lecțiunile ce se țineau în cel mai încăpător amfiteatru al clădirii de atunci a Universității, atrăgînd alături de studenți un public extrem do numeros. Prelegerile lui’ Ma- iorescu erau o îneîntare. în fraze limpezi, ample, îngrijit construite, Maiorescu dezbatea, cu o voce melodioasă, un conținut bogat de idei, atacînd problemele cu deosebită eleganță. în vremea aceea, erau poate oratori mai mari decît el, dar, în ceea ce privește muzicalitatea glasului, Ma- iorescu nu avea rival. A venit, în fine, o împre- jurare care a mediat apropierea mea de ma- gistru. î. Vă referiți, mi se pare, la sărbătorirea aniversării a 60 de ani de la nașterea lui Maiorescu, eveniment pe care l-ați mai evocat și cu o altă ocazie publicistică! R. Bineînțeles, nu pot să trec peste acest moment. La 15 februarie 1900, urmînd îndemnul unui profesor, studenții din anul întîi au trimis o delegație acasă la Maiorescu pentru a-1 feli- cita. Am fost însărcinat să rostesc cuvîntul omagial. Asta l-a făcut pe Maiorescu să excla- me: «Voiesc să rețin numele dumitale!» După o altă perioadă de timp, apărînd volumul meu de versuri Un colț de piață, despre care-ți vor- beam, i-am trimis un exemplar profesorului, cu o dedicație sinceră, admirativă. Întîlnindu-mă curînd pe stradă, Maiorescu m-a invitat într-o duminică dimineața la dînsul acasă ca să discute cu mine poeziile. Rețin și astăzi prima sa frază: «Poeziile dumitale lirice, singurele pe care le-am citit deocamdată, au imperfecțiuni... » Sfătuin- du-mă să continui să scriu, m-a autorizat să-l vizitez, cînd și cînd dimineața, acasă. De cîteva ori, în cursul timpului m-a reținut la masă, unde am avut plăcerea să cunosc cîtevajlintre per- sonalitățile importante ale epocii. în sfîrșit, în preajma examenului de licență, i-am înmînat lui Maiorescu manuscrisul unei lucrări cu carac- ter filozofic, rugîndu-1 să-și spună cuvîntul asu- pra valorii lui. L-a găsit original și mai ales redactat în cea mai bună limbă românească, aprecieri înscrise și în prefața care a precedat lucrarea publicată într-o broșură la Editura „Socec“. în însemnările zilnice există notat același calificativ. î. V-ați început activitatea didactica, universitară, la Iași. R. în toamna anului 1906, mă stabileam acolo în calitate de conferențiar la filozofie. 138 servatori, a exclamat: «Astăzi se găsesc la guvern conservatori puri... Observați ioan Petrovici puritatea pe banca ministerială ». Iar altădată, mai tîrziu, referindu-se la Take lonescu, ajuns ministru de finanțe și [care] prezentase mîndru și încrezu t in sine un [proiect de] buget, calificîndu-1 cu emfază « perfect, echilibrat », dar care s-a soldat la urmă cu un deficit de 30 de mili- oane, Maiorescu s-a rostit astfel: «Mi se pare că d[omnu]l Take lonescu confundase echilibrul bugetar cu echilibristica oratorică». Tot în epoca în care începusem a-i frecventa cursurile universitare, luasem obiceiul — pornind de la același elan admirativ — să cetesc la Biblioteca Fundației^ măcar o oră pe zi, cele trei volume de Critice ale lui Maiorescu, — să le citesc în ordine și cu luare aminte. Foarte curînd am văzut că le citesc și cu mare plăcere, admirînd în primul loc [sie /] preciziunea stilului, proprietatea termenilor, simțul de măsură și cadența muzicală a frazelor. Fiecare propoziție era perfectă în felul ei, nici un cuvînt de prisos, nici un pasaj de umplutură, ceea ce am văzut ulterior — prin comparație — că se pot afla chiar la unii scriitori de seamă. Cînd mai tîrziu am vizitat muzeele de artă din Florența, unde pereții plini de tablouri cuprind numai pînze perfecte, pe care nu le poți sări —în deosebire de alte pinacoteci, unde între capodopere se găsesc și pînze care te opresc mai puțin și le poți privi mai repede — mi-aduceam aminte spontan de frazele lui Tilu Maiorescu, din care nu poți sări nici una, toate egal de necesare ansam- blului și fiecare desăvîrșită în formularea ei. Mi-am deschis cursul sub auspicii favorabile. Deși eram prea tînăr pentru cineva care oficiază în învățămîntul superior, mi-am cucerit un auditoriu numeros și mai ales constant. Am fost apoi solicitat să țin o serie de conferințe la Iași și în alte centre"moldovenești. Mă îndră- gostisem de arta de a vorbi. Și astăzi consider oratoria ca un gen literar deosebit de pretențios și dificil. Ca orator, am avut un mare succes, din păcate*într-o clipă tragică din istoria noastră modernă. în 1918, am rostit un discurs la func- rariile lui Barbu Delavrancca, discurs care mi-a adus elogiile lui Take lonescu. î. Ce oameni de cultură ieșeni v-au tost apropiați în p e r i o a da respecți v ă ? R. Te-ar interesa deci să știi ce personali- tăți am cunoscut aici. în primul rînd l-aș aminti pe A. D. Xenopol, figura cea mai proeminentă. Nu-1 uit nici pe profesorul P. P. Ncgulcscu, a cărei succesiune la catedră am onorat-o cînd dînsul s-a transferat la București și, cu atît mai mult, pe ilustrul filolog Ăl. "Philippide, căruia, de asemenea, i-am succedat la fotoliul său academic. î. Dintr-unul din volumele dumneavoastră de amin- tiri, rețin că ați stabilit strînse legături intelectuale și colegiale cu G. Ibrăileanu. R. Cînd cu am venit la Iași, Ibrăileanu era profesor de liceu, însă cu perspectivă universi- tară. Ca redactor șef al revistei „Viața Romi- nească^ care apăruse chiar în acel an, își crease o excelentă atmosferă de stimă și respect. După vreo doi ani, a fost numit suplinitor la catedra de literatură română modernă creată la Facul- tatea de litere din Iași. Cu această ocazie, ne-am cunoscut în cancelarie. La început raporturile noastre au fost destul de rezervate. „Viata Romlnească“ ataca «junimismul », iar eu fusesem deja etichetat junimist — ținînd seama de admirația mea pentru Maiorescu. într-o zi însă, întîlnindu-1 la o încrucișare de drumuri, m-a oprit foarte amabil rugîndu-mă să convin ca orele noastre de curs să nu mai coincidă, fiindcă erau studenți de-ai lui caro urmăreau și cursurile mele și invers. Ne-am înțeles ime- diat. Lui i s-a părut că nu se cade să ne des- părțim nurnaidecît și a continuat să stea cu mine de vorbă, să mă întrebe ce mai lucrez. Lam spus că fac eforturi ca să-mi tipăresc vreo trei volume filozofice pe care le țin în sertar cam de multă vreme, fiindcă stau prost cu fondurile. Ibrăileanu mi-a propus ca una din aceste lucrări să o public, în trei sau patru numere, în „Viața Romineasca^ și apoi să scot extrase aparte. Așa mi-a apărut studiul Ideile filosofice ale matematicianului Henri Poin- care. Ibrăileanu era un om de o deosebită delicatețe sufletească. N-am fost niciodată prieteni, dar, poate mai mult, am fost intimi colegi. Peste ani, am avut bucuria de a-mi fi recenzată de Ibrăileanu cărticica: Raite prin țară. Și iarăși, peste alți ani, i-am recenzat și eu romanul Adela. Apreciam de mult articolele sale critice. îi reproșam în gîndul meu că nu-și îngrijește stilul mai îndeoaproape. Romanul Adela a constituit pentru mine o adevărată surpriză, ajutîndu-mă în bună măsură să înțeleg ceea ce bănuiam numai. Trăirea intensă, sensi- bilitatea accentuată a acestui om, aparent atît de tăcut, de rece și lucid. Ai început dis- cuția noastră cu unul dintre ultimele mele aforisme. El se potrivește perfect în cazul lui Ibrăileanu. «în decursul vieții nu există definitivări decît temporale sau aparente: și în știință, și în gusturi, și în iubire...» (Interviu consemnat de Nicolae FLORESCU) 139 rescu E ciudat că Maiorescu părea convins că n-are talent de scriitor. Odată, cînd mă învechisem în Universitate și aveam învoirea să-1 vizitez la el acasă, mi-a mărturisit următoarele: — Mie îmi place să vorbesc, nu însă să scriu. A! « mois je suis mauvais ccrivain». — Dar stilul d[umnea]voastră este clasic, — am cutezat să-l contrazic. — A! pînă la urmă să mai îndreaptă, mi-a replicat magistrul, dar asta, îmi adaugă dînsul, fiindcă am un mare ajutor în nevastă-mea. Această afirmație, atît de grațioasă la adresa celei de-a doua soții, nu m-a putut to- tuși convinge, gîndindu-mă că pe a doua lui soție a cunoscut-o mai tîrziu, iar perfecția lui stilistică a fost aceeași de la debuturile lui de scriitor. Vorbind de Criticele sale, trebuie să mai adaug și talentul său polemic, remarcabil și el, cum reise strălucit din articolul Beția de cuvinte. Răspuns revistei „Contemporanul^ și alte numeroase pasaje de peste tot. Pe V. A. Urechia l-a desființat aproape, pe Haș- deu l-a clătinat de asemeni, dar mai cu rezervă și numai în unele privințe. Hașdeu, cu verva lui spirituală, i-a replicat lui Maiorescu furios, zeflemisindu-1 și minimalizîndu-1 în chip radical. * îi citeam la Fundație și polemicile lui Hașdeu, unele reușite, altele exagerate și puțin convingătoare. Fapt e că acești doi oameni mari nu s-au putut suferi, împăcîndu-se intermitent și numai pentru scurtă vreme. în schimb eu, prin inițiativa pe care am luat-o, mult mai tîrziu ca ministru, de-a instala, în rotonda Cișmigiului, o galerie de busturi a marilor scriitori, am dispus să se așeze față-n față bustul lui Maiorescu cu acel al lui Hașdeu. Va fi fost convingerea că ambii au fost mari contemporani, de înălțime mai mult sau mai puțin egală. Dar va fi operat poate în taina sufletului meu, pe lîngă împăcarea lor, firește, în eterni- tate, și puțină ironie, inspirată poate de comportarea scriitoricească a amîndorora... I. PETROVICÎ De vorbă cu A ud r c G1D E ALICE VOINESCU Alice Voinescu s-a născut la Turnu Severin, la 10 februarie 1885. Tatăl său, avocatul Sterie Ste- riadi, era doctor în drept la Paris. Mama, Massinca Poenaru, provenea dintr-o veche familie oltenească, în linia ascendenței materne îl găsim pe Petrache Poenaru, colaboratorul lui Bălcescu la cele cinci volume ale „Magazinului istoric pentru Dacia“ și unul dintre ctitorii școlii românești în prima ju- mătate a secolului trecut. Alice Voinescu a urmat cursul primar și liceul la Turnu-Severin. Apoi s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie din București, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. în 1908, își trece în mod strălucit examenul de licență. Imediat după aceea, pleacă la Paris pentru a-și pregăti doctoratul. în primăvara anului 1911 este la Marburg, unde urmează cursurile pro- fesorului Herman Kohen, adept al școlii neo kantiene. Aici îl are coleg pe Nikolai von Hart mann. în 1913, își ia doctoratul în Litere și Filozofie la Sorbona, susținînd o teză cu titlul L’interpre- tation de la doctrine de Kant par FEcole de Mar- bourg. Etude sur l’idealisme crizique. impresia pe care a făcut-o a fost atît de profundă, îneît i s-a oferit acolo un post de asistentă, pe care l-a refuzat însă, socotind că activitatea ei e mai nece- sară în țară. La întoarcerea în România, se căsă- torește cu avocatul Stello Voinescu și-și începe ac- tivitatea ca profesoară la un liceu industrial. Cînd s-a prezentat, cu adeziunea profesorului C. Rădu- lescu-Motru, la concursul pentru ocuparea catedrei de filozofie la Universitatea din București, comisia i-a respins cererea, considerînd preconceput că o femeie nu poate exercita funcția de profesor uni- versitar. în anul 1922, Alice Voinescu este numită pro- fesoară la Catedra de istoria literaturii dramatice de la Conservatorul din București, unde a rămas pînă în 1947, cînd a fost pensionată. A predat, în URNAL 141 Alice Voinescu de vorbă cu Andre Gide 9 Alice Voinescu — ul- tima fotografie. această perioadă, pe parcursul celor trei ani de studiu patru cursuri: Tragedia antică, Clasicii francezi, Shakespcare și Clasicii germani. Alice Voinescu a desfășurat între cele două războaie mondiale o bogată activitate de conferen- țiară în cadrul Universității Libere. A colaborat, de asemenea, intens la revista „Ideia Europeană" și a fost, timp de mai mulți ani, cronicar dramatic la „Revista Fundațiilor". în legătură cu această activitate publicistică, Perpcssicius nota: «Numele doamnei Alice Voinescu e strîns legat de 1storia culturii noastre în ultimii douăzeci-treizeci de ani. Seriile de discipoli ai cursurilor d-sale și auditorii numeroaselor d-sale conferințe stau mărtu- rie imenselor servicii pe care această pedagogă și oratoarc, deopotrivă de activă, le-a adus celor iubitori de învățătură, de gînduri frumoase și, mai ales, de o justă și subtilă inițiere în tainele dra- maturgiei universale. în aceeași ordine, se cuvine situată și substanțiala sa activitate de cronicară teatrală. Complement al catedrei, cronica teatrală a doamnei Alice Voinescu a regenerat un gen dis- creditat și, reluînd firul marilor cronicari teatrali: Eminescu, Caragiale și Delavrancea, a supus meditației autorilor și interpreților opiniile și jude- cățile unuia dintre cei mai avizați cunoscători ai fenomenului dramatic. » în 1936, Alice Voinescu publică, la „Editura Fun- dației", cel dintîi volum al său: Montaigne—omul și opera. De ce tocmai Montaigne ? Pentru că, în viziunea Alicei Voinescu, perso- nalitatea lui Montaigne întruchipa ceva din esența sufletului modern, setea de cunoaștere, de împlinire, de desăvârșire printr-o experiență nemijlocită de viață, aspirație spre un țel suprem, spre înțelegerea profundă a existenței dincolo de bucurii și tristeți, de biruințe și înfrîngeri. în concepția filozofică a autoarei, intra de altfel o deosebită preocupare pentru dezvoltarea și orga- nizarea pe baze științifice a asistenței sociale. Grija responsabilă pentru om, rolul colectivității în des- tinul individului presupunea, după opinia Alicei Voinescu, un înalt nivel al conștiinței sociale. Numai așa trebuie înțeleasă activitatea ei în cadrul Școlii superioare de asistență socială, unde a predat cu recunoscuta ei pasiune și devoțiune științifică un curs de psihologie cu o durată de patru ani. Rod al acestui interes este broșura publicată în 1938, Contributions de la Psychologie dans PAs- sistance Sociale en Roumanie, în paginile căreia susține, printre altele, necesitatea studierii psiho- logiei diferențiale a sufletului românesc, în general, și a structurii mentale a diferitelor grupuri etnice. în perioada dintre 1925 și 1939, Alice Voinescu a frecventat în fiecare vară reuniunile culturale de la Abbaye de Pontigny, din Franța. Organizate de profesorul Paul Desjardins, aceste manifestări reușiseră să atragă personalități de pretutindeni, propunîndu-le spre discuție liberă și schimb de opinie chestiuni de o stringentă actualitate în epocă, precum: Autobiografia și ficțiunea (1925), Esența umanismului (1926), Rolul omului modern și altele. în 1941, apare cea de a doua lucrare importantă a Alicei Voinescu: Aspecte din Teatrul Contem- poran. Considerînd posibilă «citirea contemporaneității pe curbele descrise de dominantele spirituale ale unei epoci », preocupată, de asemenea, de a des- cifra fizionomia proprie a perioadei în care trăia, așa cum se oglindește ea în lumea intimă a teatrului, autoarea se oprește la patru dintre dramaturgii care au căutat, mai mult decît alții, să descopere chipul culturii contemporane și să-i schițeze pro- filul caracteristic: Wedekind, Bernard Shaw, Pi- randello și Claudel. « De la Wedekind care exprimă strădania duhului de a se deștepta sub formă de pornire instinctivă din somnul adînc al materiei, trecînd cu Shaw prin aventura faptei, cu Pirandello prin riscul cu- getării, pînă la izbînda actului spiritual celebrată de Claudel, ni se înfățișează unul și același elan vital, în cei patru timpi fundamentali ai mișcării sale creatoare. Aceștia interesează ca precursori ai tipului de om veșnic și, totodată, ca autori care, călăuziți de ultimele zvonuri ale culturii, caută sensul omului și al omenirii moderne » — arată Alice Voinescu în introducerea cărții sale. Pasiunea dc-o viață pentru teatrul antic se va cristaliza și ea într-o valoroasă monografie dedi- cată lui Eschil, apărută în 1946. « Cultura greacă atinge în dramaticele dialoguri platonice, precum atinge în Orestia și tragedia lui Oedip culmea spiritului său tragic; de pe această culme se deschide zarea îndepărtată a oricărei culturi omenești, de aci spiritul grecesc își revarsă lumina călăuzitoare peste veacuri ». Monografia Alicei Voinescu cuprinde, pe lîngă date despre viața lui Eschil, analiza celor cîteva tragedii care au ajuns pînă la noi. Interesul pentru Eschil vine din conștiința că acesta reprezintă « poetul unui veac în care nu se statornicește numai o nouă oiînduială politică și socială, ci în care se formează mai cu seamă acel 142 Virginia Șerbănescu tip uman care a avut o putere pilduitoare pentru întreaga cultură europeană de-a lungul a două milenii ». Ceea ce reține în primul rînd Alice Voinescu din opera lui Eschil este « o conștiință liberă; el construiește pe ruina omului mitic, pasiv și înfrînt lumea dinamică a tragismului creator ». Asemenea considerații încheagă o adevărată profesiune de credință. Ne-au rămas de la Alice Voinescu, pe lîngă lucrări originale, și eîteva exemplare traduceri din litera- tura universală. A tradus Michael Kohlhaas de Heinrich von Kleist, lucrare tipărită în 1955, în „Biblioteca pentru toți", cu o prefață semnată de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. De asemenea, Nuvelele lui Thomas Mann, publicate în 1960 de E. S. P. L. A., cu o prefață a profesorului Alexandru Dima. Dintre lucrările lui Alice Voinescu rămase în manuscris, amintim interesantele dialoguri Intîlnire cu eroii tragici, pagini de o mare frumusețe, su- gestive pentru viziunea umanistă a autoarei lor. Virginia ȘERBĂNESCU «...GIDE—NESCHIMBAT DUPĂ 9 ANI» Pontigny— 20 septembrie 1938 — Plecam din Paris liniștită, fără părere de rău. Oare fiindcă sper să mă mai duc o săptămînă? Sau poate fiindcă dejunul la Braffy a însemnat un punct culminant al călătoriei, și că acele ceasuri mi-au dat maximum-ul ce[-l] puteam aștepta de la acest voiaj. Mă scrutez bine: oare e un snobism în această bucurie de a fi stat de vorbă, intim, cu Gide și cu Schlumberger? Ori e o bucurie pură, adevărată, datorită omului din ei —nu ilustrului? O fi și snobism! Dar cinstit cred că ceea ce mă atrage mai ales în Gide e noblețea, e calitatea sufletului lui. Că uneori politețea lui ar putea fi exterioară — mi-a venit în gînd — dar imediat am simțit că deficitul era în mine, care nu puteam cuprinde atîta omenie. Cînd a ținut să mă înso- țească la gară, fără Schlumberger, ca să vorbească numai cu mine și ca să-mi mul- țumească de dovada de simpatie ce a văzut în deranjul meu — am înțeles că nu e ceva de suprafață în politețea lui caldă — ci e izvorîtă din adîncă simpatie pentru omul franc și simplu. Cînd mi-a cerut să mă sărute, am acceptat gestul cu aceeași spontaneitate și simplicitate, curată, simplu umană. îmi amintesc sentimentul de adîncă jenă ce m-a rîcîit cînd Charles du Bos a făcut același gest. Era la el, jumătate simpatie, jumătate onctuozitate popească, cu totul altceva. E drept că Gide are 70 de ani! Cînd apoi mi-a sărutat mîna — parcă a vrut să marcheze că primul gest s-a adresat unui om mult m[ai] tînăr, pentru care poți avea o tandreță părintească, iar mîna o sărută Doamnei! Era atît de adevărat gestul, îneît am simțit nuanța. Dar vreau să scriu aci toate impresiile zilei de 18 septembrie pentru tine, Maricico, pentru cei care vor citi aceste pagini. Gilbert spunea ieri: «Madame ecrivez votre antretien avec Gide — un jour on vous saura gre pour cela »h Am plecat dimineața de la hotel pe la 8 și jumătate (cu un pas sprinten), d’un pas alerte. încerca un scrupul de orientală să mă tulbure— gîndul că poate «nu se face» să deranjez doi bărbați — bătrîni e drept, dar străini și ocupați. Dar, ca niciodată, am fost mai tare decît scrupulele, decît tot ce mi-a impus educația, prejudecățile, obi- ceiul, tembelîcul. îmi ziceam: dacă fac rău, ei bine, se va vedea că știu să fac și rău — nu sunt impecabilă — poate nici măcar convenabilă, în fundul naturii mele. N-am luptat cu pornirea mea, de astă dată — ci am lăsat-o să se impună ea. După două ore de tren a început să plouă. La Lisieux — la 11 1/2 — timpul era morose2, umed, trist. Pe peron nimeni. Mă gîndeam: să telefonez? să aștept? cînd mi-a dat în gînd să ies 1 /(Doamnă, să scrieți despre convorbirea dumneavoastră cu Gide — într-o ai o să vă fie lumea recu- noscătoare pentru acest lucru.» - posomorit. Vederi ale mănăstirii do la Pontigny, unde Alico Voinescu s-a întîlnit cu Andre Gide. pe peronul interior. Am văzut întîi pe Schlumberger — apoi Gide — neschimbat după 9 ani. Schlumberger mi-a spus: fiindcă aștepta un răspuns — pînă să explic că scri- soarea mea fusese un răspuns, Gide a replicat imediat, explicînd de ce trebuia să socot că nu mai aveam de răspuns a doua oară. Eu simțisem pe drum jena că nu răspunsesem lui 'Schlumberger în ziua precedentă și sînt sigură că și Gide credea ca și mine, dar nu putea să mă vadă în embarras 3 — nici măcar în supoziție. Iar spontaneitatea cu care a replicat în locul meu e aceeași cu care suferea pentru bieții negri! E bun pînă în adîncuri. Drumul la Breffy destul de convențional. Mă întrebam fără cuvinte: ce cauți tu aici ? De ce ai deranjat ? După 1 /4 de oră am ajuns. Printr-o « haie »4 am intrat în grădina cu partere împrejmuite «ă la franțaise», cu buis taillc 5, care păzeau o livadă de meri de Normandia cît se poate de liberi si fanteziști în formele lor. Flori — trandafiri. — Revăd unul ffoarte] mare—bătrîn — cuprinzînd zidul salonului—cu flori palide— rose-the 6. La camera, lui Gide, spalier de pere — perele îmbrăcate în pergament, ca multe lămpi electrice. Ne-am scoborît în fața micului peron. Am intrat într-o sală cu tavanul scund de tot. Chemine și dulap normand cu faianțe vechi. Masă lungă cu na- paj7 roșu cadrilat. Partea de jos gospodărie — simplă dar cu gust — gospodărie bur- gheză. Sus un salon tipic francez —cu toiles de Genes8. Joi ora 4. întrerupere lungă. Vreau să notez conversația cu Gide; n-am decît impresiile mele. La masă conversație despre situația personalității — inquietudine. în salon, rămași singuri 5 minute, mă întreabă care e raportul meu cu studenții, căci știe de la un proffesor] tînăr italian că profesorul se simte singur. L-am asigurat că eu am încă puterea de contact cu tinere- tul— dar că ffoarte] mulți proffesori] universitari o pierd și din vina lor. Am constatat în omul acesta, care vibra pentru tineret, o tristețe mornă9 în acel moment — parcă 3 încurcătură. 4 « gard de mărăcini » 5 merișor tuns. 6 nuanța de roz. ? față de masă, * tablouri de Genes. 9 apăsătoare. 144 Alice Voinescu era departe — nu-1 mai atingea. Acum îl revăd ca pe Goethe cel singuratec pe la 60 de ani. Conversația .s-a întors asupra teatrului. Am discutat Asmodee. Gide vedea în Mr. Couturc, dincolo « de lubricite du personnage» que iui impose Ledoux (Facteur) 10, figura exactă a lui Claudel. Preotul respins din ordinul preoțesc și care își transformă darul într-o nevoie de emprise sur Ies âmes. Oh! bien pire que Tartuffe11! Schlumbcrgcr, surîzînd, voia să îmblînzcască atacul — pe cînd servea zahărul pentru cafeaua ce servi- sem eu — fără cuvinte, dar cu un « euh! euh!» amical. Gide persista adăugind că a scris-o lui Mauriac. Conversația a con- tinuat asupra influenței culturii franceze la noi. Am insistat că nu se face destulă propagandă. Am recunoscut căi trebuie cursuri plătite pentru că majoritatea oa- menilor de pretutindeni prețuiesc puțin gratuitul — ils s’en mefient comme dhme marchandise de moindre qualite 12. Ches- tiunea conferențiarilor — episodul cu au- torul din Valentine — au sărit amîndoi, mai ales Schl[um]b[er]g['er] să-1 stigmatizeze, ce ignobie. Gide preconiza un control al conferențiarilor oficiali. Nu-mi amintesc cu ce prilej, spunea că nu e pericol «pour Ies gens comme vous et moi»13. M-am simțit jenată de această echivalare care era făcută cu o siguranță care nu era numai curtoazie. A plecat să-și facă siesta pe care o anunțase de la început cu simplicitate și cu justi- ficarea că altfel are migrene. înainte de dejun îmi arătase camera lui. Am comparat-o cu o celulă de mănăstire. Patul Louis XVI, cu o cretonă pe care motivul era simbolic: Le Christ d Emmaus. N-am relevat-o. In timpul siestei lui, am stat de vorbă cu Schlum- berger, pe care Gide l-a rugat să se lungească după prescripția doctorului, cerînd mii de scuze. L-am silit să o facă, iar eu, într-un fotoliu cu veche tapițerie, comod așezată, am vorbit despre parastasul ortodox, despre care vorbește în viitorul său roman și avea nevoie de detalii. Am trecut la folclorul românesc. A luat note. Am făgăduit să-i trimit texte. M-a dus în casa de alături să-mi arate cabinetul său de lucru ame- najat într-un pod de mere — imens, luminos, confortabil. Prima impresie: lumină și cărți, tablouri și flori. Scotea din un raft un St. Satur nin despre care îi raportasem că Leonie Gillot spusese că a învățat-o mai mult ca o carte de psychiatrie 14. Pe cînd scria o dedicație: «A M-me V. en remerciement de sa visite et collaboration »15, mi-au căzut ochii pe o carte cu prefața de Motnherlant. Am angajat o discuție. Recunoștea că a fost goujat16 cu femeile — dar «il ne manque pas d'une certaine grandeur etno- blesse»17. Recunoșteam că e sinistru din partea mea să judec atît de aspru un scriitor străin căruia nu-i contest marele talent de scriitor, dar care e sec și neputincios în 10 «de lubricitatea personajului» pe care i-o impune Ledoux (actorul). 11 de a acapara sufletele. Oii! mult mai rău decît Tartuffe! 12 nu au încredere în el, ca într-o marfă de ceai mai proastă calitate. 13 «pentru oameni ca d-voastră și ca mine.» 14 psihiatrie — (influență ortografică franceză). 15 «D-nei V. — mulțumindu-i pentru vizită și colaborare.» 16 bădăran. 17 « nu-i lipsit de o anumită grandoare și noblețe, » 145 jumai simțire. Sur ce18 apare Gide, spunînd că nu putea dormi și și-a. scurtat odihna. El a spus: «Oh, il ecrit rudement bien 19»regretă că uzează de mijloace nedemne de el pentru a se punejn evidență— scrisorile unei eroine — care spunea Schl[um]b[er]g[er] că a umplut Parisul cu indignarea ei de a fi fost copiată— dar și f[oarte] mîndră de a fi«colaborat» astfel. Conversația asupra grupului de Oxford. Gide istorisea că a asistat la Thcin acum 4 ani la grupuri stînd afară — au bord d’une fenetre 20. L-a interesat prodigieu- sement21, dar la urma urmei repetarea era banală. Imita foarte bine pe M-clle de Wat- tervillc care mărturisea în fața mulțimii cum o ambeta 22 cultul de Duminică și cum acum e fericită să-1 asculte, cum era timidă etc... Am recunoscut ce spunea acum 2 ani — dar n-am spus-o. Repetarea temoignagelor 23 m-a cam frapat și îngrijorat și pe mine. A adaos că l-a agasat demersul lui de Watterville pe lîngă el, pe motivul că s-a rugat să-1 aducă Dumnezeu pe Gide la el — aefeasta] i s-a părut trecînd peste li- mitele suportabile — inspirația divină orieînd... nu — se scutura de o asemenea cre- dință care riscă să fie abuzivă.[...] Ffoarte] impresionat de recunoașterea reciprocei răs- punderi în menaj — părea emoționat — probabil se gîndea la menajul lui, cînd acuzam * femeile prea spiritualizate. (Am uitat să spun că în salon, cînd i-am spus că am fost tentată să-i scriu odată, într-o criză, pentru a cere o soluție— m-a întrerupt precipi- ți tat:”«Oh, mais je n’ai pas de reponse— je n’ai que des questions !24») Schlumberger îmi propusese să-mi arate vechea proprietate a famțiliei] Gide la Rocque. Acum Gide pro- punea același lucru. Am pornit cu Schlumberger care și-a^scos mașina din garaj. Gide a zăbovit vreo 15 minute, îneît Schlumberger se mira. în fine am pornit, eu lîngă Schlumberger la volan— Gide în spate. Ne-am oprit la «La Grande Maison ». M-a impre- sionat. O casă veche din secolul al 17-lea — ancien couvent dcsaffecte25, cu o aripă lungă în stînga, fără aripa dreaptă. Peron larg, două rînduri de ferești mari, un rond imens și bordat cu cele mai frumoase begonii ce am văzut. Intrare într-un hali mare — cu statuile lui Guizot și ale d-nei Guizot, bunicii familiei Schlumberger. La stînga, o scară mare cu rampă de lemn sculptată cu traforajul de mătușa lui Schlumb[er]g[er]. La dreapta, intrare în bibliotecă. O minune. O sală imensă căptușită de sus pînă jos cu cărți legate în tonuri dominate de aur. Un cămin în fund, o masă de epocă în mijloc. Canapele, fotolii, flori. Copii[i]lui Schl[um]b[er[g[er] cu o prietenă englezoaică. Un copilaș de vreo 7 anilăsînd să troneze pe masa salonului un vaporaș. Salonul în continuare cu ferestre închise, persiene lăsate. Sensibil nelocuit. Tablouri mari; portretele regelui Louis Philippe de Winterhalter și al reginei Amelie— replici Sch.[lum]b[er]g[er] explică norei reparațiile unui portret de unchi — un ofițer mare și frumos. Se deschid feres- trele. Mă frapează cretona de pe mobile — perdelele de cretonă, lustrul superb și un paravan de mătase albă cu nalbe în tonuri de creme pînă la brun — brodat. Salon tipic de epocă. Prin ușă, vedere în parcul imens. Un brad imens cocîrjatde bătrînețeîn mijlocul unui rond. Mai departe, pomi, pomi, orizont închis. Pornim spre Laroque, după ce ne luăm ziua bună de la famfilia] Sch[lum]b[er]g[er] junior. Cucoanele cam excitate de prezența lui Gide, englezoaica ffoarte] nostimă— cu vizibilă poftă de a mă reține. Ce importanță voi fi luat în ochii lor! Marc, o frumusețe de bărbat — brun, seamănă cu Bob Metaxa. Englezoaica—destul de mîndră de acest interior al familiei. Am pornit, prin interminabile « haies»2G, ca panglici verzi ce te cheamă spre un țel cunoscut numai 18 Și în acel moment. 19 « Oh, scrie extrem de bine ». 20 la marginea unei ferestre. 21 peste măsură. 22 plictisea. 23 mărturisirilor. 24 « Oh! dar eu n-am răspunsuri, ci întrebări! » 25 veche mănăstire părăsită. 2(5 «garduri de mărăcini». 146 de ele căci orizontul dispare. La un moment dat a apărut o casă rose din secolul [al] Alice Voinescu XVI-lea, cu poivriere 27 cu apă jur în jur, cu un pont levis28. Apropiindu-ne, am desco- perit și construcțiile mai noi; apărea un perete acoperit cu viță roșie. Gide era trist. «Fait donc le boniment â M-me Gide.» «II se fait tout seul.»29 în schimb își amintea cum se jucau copiii, și ce amuzant era că mîncau în altă casă decît unde dormeau. Toată lipsa de confort și bogăția de spațiu. A adăugat că aici a scris L* Immoraliste. Acasă, ceaiul. Conversația devenea presantă—esențială. Schl[umber]g[er] a lansat-o parcă luîndu-și curajul în mînă. «Ne croyez-vous pas meme que le sort de la culture peut etre sauve encore seulement par Ies eglises chr£tiennes ? »30 Am respirat. « J'attendais venir cela» et j’aurai le courage nu și Gide de vous dire que « depuis des ann£es j'attends votre aveu»31. N-a răspuns direct — a mers pe tangentă— amintind un răspuns al unui om politic fr[ancez] la propunerea unirii bisericii protestante cu cea catolică. Mi se pare că Guizot spera în unire și altul a răspuns că atîta vreme cit catolicii vor cere înainte de toate cultul Sf[intei] Fecioare...« eh bien non... Qa ne se pourra pas vu Ies pro- testants»32. în toată atitudinea lui era zvonul imposibilității. N-am spus nimic — era inutil. [... M-a mișcat explicația de ce publică jurnalul cu toate ezitările lui pentru a ajuta pe oameni care vor înțelege astfel că nesiguranța, slăbiciunea e și a altora — acela spre care se îndreaptă ca spre un model. Aceeași dragoste de oameni ca altădată; dar o liniște de om îndepărtat de oameni. Nu mă pot împiedica de ă mă gîndi la Goethe. Un mo- ment unic a fost la ceai cînd Schl[umber]g[er], ezitînd, mă întreba dacă dragostea mea pentru Franța nu va scădea cînd Franța va fi silită să lase pe Cehi să cadă. Nu mi-am dat seama ce vitală era întrebarea, dar am simțit cu cîtă atenție așteptau răspunsul care nu le venea de la o femeie — ci de la amicii Franței. M-am scrutat cinstit — pînă în adînc — n-aș fi vrut să răspund cu o politeță, nici măcar numai cu un sentiment personal — am cercetat în mine stropul de înțelepciune și dreptate românească. Cred că nu am trădat-o asigurîndu-i (ca și pe cei de aici, din Pontigny) că nu putem judeca Franța ca pe o lașe trădătoare de prieteni — că la urma urmei oroarea răz- boiului îi dictează un sacrificiu. Au respirat liniștiți. Acum cînd asist la tragica criză de aci, realizez angoissa lor și nevoia lor — nu de a fi justificați — ci înțeleși. Nu-și ascund — niciunul aci — umilința morală a Franței de a lăsa un prieten în pană (Phi- lippe spunea acum la ceai că mai ușor cedau Colonii sau... chiar Alsacia — decît să abandoneze pe un prieten). E o tristețe cum n-am cunoscut aiurea, aci! Mă doare — nu metaforic — și inima se resimte — oboseala mă cuprinde în fața umilinței lor. Ar trebui un gest mare,^curajul eroismului să-i scoată din această stare de mornă resemnare. Nu se poate ! îl vor face — e curios cum eu, străină, îi asigur că-1 vor face, că nu pot trăda o credință pentru a lăsa să triumfe barbaria. Am înțeles aci că, în fond, onoarea unei țări nu seamănă cu onoarea unui om. Angajamentul e altul — e vorba să nu se lase să învingă o ținută umană inferioară! Franța poate încă salva democrația și cultura luînd inițiativa celui mai curajos gest azi: întemeierea Europei pe baze mai drepte — dictate nu de nevoia de a pedepsi, ci nevoia de dreptate. Trăiesc zile mari aci — o criză ca la 1914. Nu regret că risc stînd aci. Gide m-a însoțit la gară pe o ploaie! Surîzînd mi-a cerut iertare «de benire une ma- ladie de coeurqui a permis cette visite»33 (căci le-am explicat curajul meu prin sim- țămîntul că n-am vreme de pierdut — că zilele sînt numărate). 27 plantație de piper. 28 pod mobil. 29 «Fă-i deci complimente d-nei Gide.» «Asta se face de la sine.» 30 «Nu credeți că tocmai soarta culturii poate fi salvată numai prin bisericile creștine?» 31 «Așteptam să spuneți acest lucru» și voi avea curajul... de a vă spune că «de ani de zile aștept măr- turisirea dumneavoastră.» 32 «ei bine, nu... — Asta nu se va putea, datorită protestanților.» 33 «de a binecuvînta o boală de inimă care a făcut posibilă această vizită». 147 juma! îi ceream scuze de a-1 fi făcut să piardă 6 ore de lucru: «je me remettrai avec plus de courage au travail — merci pour cette visite. Permettez-moi que je vous embras- se — comme une amic, n’est-ce pas? »34 Tonul indefinisabil al omului care, cu toată cele- britatea, nu crede că e cine este. L-am lăsat să mă sărute pe amîndoi obrajii — apoi a sărutat mina — am descins din auto — am salutat cu mina — am intrat pe peron. Am recapitulat în tren ceasurile acestea — fără emoția pe care o bănuiam — cu sim- plicitatea cu care îți amintești lucrurile cele mai firești. 34 « mă voi reapuca de lucru cu mai mult curaj. Mulțumesc pentru această vizită. îmi permiteți să vă sărut — ca pe o prietenă — nu-i așa ? >> ADRIAN MANIU L A S T I C I AN 9 Nu mai țin exact minte cînd l-am cunoscut pe Adrian Maniu, în orice caz sînt sigur că la Casa Școaielor, unde mă dusese Minulescu. Adrian Maniu mi-a făcut de la început impresia unui om reținut, teribil de sigur pe el și cu o oarecare morgă. Era un bărbat frumos, înalt, cu o față emaciată de propriile lui lovituri de daltă interioare. A fost un om care s-a dăltuit tot timpul, pînă la sfîrșitul vieții. Adrian Maniu nu era bătrîn, dar părea mai bătrîn decît vîrstă lui, cu niște foarte puternic'’, rețineri, un autocontrol desăvîrșit ce-i crea o oarecare distanțare față de cei din jur. Cu toate acestea era un om politicos și amabil, în sensul englezilor. Dar în momentul cînd își deschidea sufletul cuiva, devenea extrem de angajat, făcea o delicioasă conversație, plină de spirit. Mulți cred că era un cerebral; eu știu că era un tip pasional, în primul rînd, și de o senzualitate bolnavă. Era omul pentru care elementul erotic a contat o viață întreagă, schimbîndu-i uneori chiar cursul vieții. Era tot timpul îndrăgostit de persoane cu care căuta o intimitate de durată. Ei a tipul de amant nesatisfăcut niciodată, căutînd să plaseze setea lui de absolut în cîte o ființă pe care, pînă în momentul deziluziilor, o considera ca pe o pereche ideală. Dar deziluziile nu întîrziau să vină... M-a primit în casa lui din Cotroceni, vizavi de biserica Elefterie, unde avea și colecția de tablouri. Cu Adrian Maniu se putea discuta îndelung despre diverse momente din istoria artelor, probleme care mă pasionau încă din anii studenției. Eu am început să scriu cronică plastică în 1937, la „Vremea", cînd aveam 19 ani. Faptul de a mă fi putut exprima cu mare ușurință și cu aparența de stăpînire a unui domeniu, l-a atras spre mine. Făcea, în ceea ce-l privește, o cronică plastică de bună calitate și s-a considerat întotdeauna un bun cunoscător în domeniul acesta nu numai din nevoia de a-și face o colecție sau din amiciția față de unii artiști, ci dintr-o vocație reală și din nevoia de a da o rimă ocupației lui de la minister. Stăteam îndelung pe terasa casei lui. Adeseori era și cîte un vin pe aproape, mai veneau și alți scriitori, artiști, și am petrecut ore de neuitat în tovărășia lui Adrian Maniu. Știu că eu eram întodeauna într-o oarecare panică cînd aveam de-a face cu el. Adrian Maniu era blînd și împăciuitor pînă la un punct. Nu accepta să fie contrazis. Era de părere, bunăoară, că Virgil Cioflec are o excelentă colecție, dar nu era de acord că Virgil Cioflec face o excelentă critică plastică. în momentul însă cînd cineva ar fi îndrăznit să spună ceva rău despre o frază scrisă de Virgil Cioflec, nu mai accepta să vorbească nimic. Așa înțelegea el, într-o formulă de spadasin don-quijotesc, sentimentul prieteniei. Era prieten cu Virgil Cioflec și nu admitea ca cineva să i-l bîrfească, zicea el. Ceea ce mi s-a părut o trăsătură de cavalerism. în calitate de colecționar, Adrian Maniu era un fantezist. Ca membru în diferite comisii de evaluare, nu o dată mi-a fost dat să citesc niște atribuiri cu totul fanteziste date de Adrian Maniu unor lucrări, fie din colecția lui, fie din colecții care i se adresau lui pentru expertiză. Așa descoperise, bunăoară, cîteva tablouri de Toulouse-Lautrec, Matisse. Manei. A vîndut chiar Muzeului un Manei, care nu era deloc Manet, ca să se descopere mai pe urmă că aparținea unui artist nordic, de cu totul altă factură decît Manet, și care doar semăna cu o anumită fază din Manet. Totuși Adrian Maniu a susținut pînă la sfîrșitul vieții că era vorba de un Manet original și se considera jignit dacă cineva îi nega competența. Lucra foarte mult cu anticarii, care — dîndu-i fel de fel de lucrări — îl obligau pe Adrian Maniu să le verifice paternitatea. Mă consulta adesea și pe mine. Uneori i-am confirmat valoarea tabloului, alteori l-am dezamăgit. Avea totuși o viziune destul de acută a stilurilor. Așa cum știa Tuduc despre ce fel de covor e vorba, ce epocă, ce regiune, ce școală de țesătorie și ce vechime are de cînd a intrat în țară lucrarea, adică toate le simțea prin buricele degetelor, tot așa simțea și Adrian Maniu textura internă a tabloului: tipul de a așterne pasta, uneori cu cuțitul, alteori cu pensula după fuga gestului, după stenograma asta, care rămîne vizibilă, a unei mișcări interioare exprimate prin mișcarea mîinii. Astea toate le știa Adrian Maniu și de aceea era considerat un specialist. Nu l-am știut dornic să se manifeste prin desen. Desenele pe care le am în față sînt o surpriză pentru mine, pentru că unele dintre ele sînt făcute cu un simț deosebit de desenator. De pildă, acest portret care mi se pare a fi fie al fiicei sale, fie al primei sale soții, 'un foarte frumos desen acuarelat, cu niște valori foarte bine stabilite, și asta chiar din pensulă. Un asemenea desen este făcut de un profesionist al desenului, nu este un desen de amator. De asemenea, sînt două sau trei care ar putea fi oricînd semnate de Steriade, de Dărăscu, de Ressu. Ceea ce s-ar putea imputa acestor desene este de a nu fi fost consecvent integrabile în același tip de formulă stilistică. Asta, probabil, pentru că au fost făcute în perioade diferite. Unele par să fie de pe cînd era director în minister și avea responsabilitatea unor teatre. Iată, de pildă, acest teatru „Fan tasio", pentru care face un afiș, foarte bine echilibrat dealtfel, cu o formulă de vignetă. Seamănă cu afișele și vignetele lui Victor Ion Popa. Tot așa masca de alături, care trebuia să fie pentru sfîrșitul unui catalog. Fîntînile și mobilierul de teatru dovedesc o preocupare mai pregnantă a lui Adrian Maniu pentru arta scenică. Deși el niciodată nu mi-a vorbit mie de teatru. Bănuiesc că depășise această perioadă cînd l-am cunoscut eu mai bine. Cu toate astea el a scris și adaptat niște piese de teatru, în special feerii. Cred că și decorurile, din care am în față unele schițe, sînt decoruri pentru aceste piese. Peste tot sînt amintiri de baladă: pridvoare cu arcade trilobate, cu aspecte de stil românesc, și în mobilier și în arhitectură; meluzinele acestea care sînt tipice pentru secolele 15 și 16 moldovenesc. Iată un palat de tipul Brâncovenesc din secolul al XVII-lea valah... în orice caz refugiul în evul mediu, domeniul din care se extrăgea, probabil, materia pieselor pe care voia fie să le pună în scenă, fie să le scrie. Foarte puține schițe de docor din care se vede o altă îndrumare. Cîteva pergole italiene sau spaniole care ne pot duce, atemporal, la arhitectura iberică, sau în orice caz a Italiei de sud, mediteraneană. Cîteva schițe de decor în care se vede formula mai mult rococo... Interferența asta dintre arte, pentru unii dintre scriitori, a fost legea firii lor. La Victor Ion Popa desenul era o necesitate adine resimțită. Sînt atîția scriitori care și-au ilustrat singuri operele, alții care au făcut ilustrații pentru opere pe care nu le-au scris niciodată. Dacă Victor Hugo ar fi fost numai desenator, ar fi fost deajuns să rămînă in istoria culturii universale. Un om care folosește cuvîntul pentru a crea cu el imagine poate crea foarte bine imagine și cu altceva decît cuvîntul. Un om se poate exprima vizual, auditiv, prin simfonii tactile sau olfactice, așa cum voia Theophile Gauthier și cum s-a exprimat și Zola făcînd un capitol de roman (Pîntecul Parisului) inspirat de simfoniile de mirosuri din halele Parisului și cum se exprimă în general poeții simboliști. O imagine artistică este creată pentru mai multe simțuri. Dacă ar fi să-l judecăm pe Adrian Maniu după desenele lui nu am putea spune despre toate că sînt pe măsura talentului său poetic. Dar trebuie să menționez, încă o dată, că unele sînt foarte interesante. De exemplu, aceste capete care se apropie de trăsăturile lui Ion Marin Sadoveanu, din perioada studenției la Paris, sînt desene cu un scop în sine, expresive. Nudul acesta este o formulă de Academie, așa cum se făcea în școlile de desen, dar căruia Adrian Maniu i-a dat unduirea asta a axelor necesitată de un anume sens liric: conturul coapselor nu mai e concav, ci convex. în cazul acesta nevoia formativă este mai puternică decît nevoia exactității. Și mai interesante sînt acele desene de tip pictural, în care ambianța trăiește mai mult decît obiectul. La Adrian Maniu coexistă cele două tipuri: clasic și romantic. Iată un candelabru care — prin fragilitatea cu care sînt trasate aceste contururi întrerupte, printre care lasă să circule fulgerele materiei dintr-o parte în alta, prin fluidul înconjurător, nici măcar marcat cu creionul, ci doar de albul menajat al hîrtiei — lasă să se se vadă că este vorba de o anvelopare a obiectului. Adrian Maniu devine aici un desenator în sine și pare că urmărește o expresie. Ion FRUNZETTI SCRIITORI ROMÂNI ÎN ARHIVE STRĂINE ELENA VĂCĂRESCU - TESTAMENT: NEPOATĂ A LUI IANCU VĂCĂRESCU - fiica lui loan, unul dintre cei șapte copii ai poetului — Elena Văcărescu (1864 —1947) a dat o ultimă strălucire literară numelui străbun la sfîrșitul secolului trecut și prima jumătate a vea- cului nostru. Poetă și prozatoare de talent, diplo- mată și militantă patriotă de o impresionantă cultură, Elena Văcărescu și-a înscris numele cu cinste în rîndurile elitei spirituale europene. Silită «din cauza împrejurărilor nenorocite ale vieții mele» — cum va mărturisi ea cu durere în Testamentul ce-l reproducem aici — la auto- exil încă din anii tinereții, poeta se stabilește la Paris, unde va rămîne pînă la sfîrșitul zilelor sale. Cu toate astea, « departe de România, inima mea nu a încetat un singur moment a bate pentru dînsa », va spune mai tîrziu, cu mîndrie și rară dragoste de patrie, urmașa Văcăreștilor. Timp de aproape o jumătate de veac, Elena Vă- cărescu s-a considerat « un sol al pământului românesc, sortit să-i cînte destinele, să-l împăr- tășească prietenilor și neprietenilor, să-l apere, să-l preamărească »\ Mărturia vie a acestor alese sentimente o aflăm atît în paginile întinsei sale opere (aproape 20 de volume de versuri, proză artistică, memorii, conferințe), cît și în activitatea publicistică și diplomatică. Serviciile aduse pe alte meridiane pentru cunoașterea poporului român și a culturii sale, înaltele idei umanitare cărora le-a dat glas cu un patetism deosebit o impun în conștiința epocii sale ca pe o prezență distinctă, ambasadoare a vocației creative a neamului nostru. 1 Elena Văcărescu, Discurs de recepție la Aca- demia Română, februarie 1934. Sentimentul apartenenței la ființa națională și la stirpea Văcăreștilor « româncă și ultima Vă- cărescu »2, scrie ea undeva cu necenzurată mîn- drie — i-a dat tăria de a se simți totdeauna legată de țară și i-a hrănit statornic dorința de a se re- întoarce printre ai săi. « Je veux dormir, lă- bas, dans le grand paysagej Sous Ies horisons reposantsl Au cimetiere du village,! Tout preș de mes chers paysans » se exprimă ea într-un poem-testament3. Cea mai răscolitoare expresie a dragostei de patrie rămâne însă testamentul Elenei Văcărescu^. Acest document a fost redactat la 15 septembrie 1945, dar a devenit cunoscut abia la moartea scriitoarei, survenită un an și jumătate mai tîr- ziu, cînd actul a și fost înregistrat și contrasemnat pentru autentificare de ministrul României la Paris, prof. Simion Stoilov. Testamentul acoperă cinci pagini cu un scris încă sigur și viguros, cu fraza perfect clară, dovedind o uluitoare lim- pezime de spirit la cele peste opt decenii de viață pe care le-a străbătut poeta. 2 Le Roman de ma vie, ms. dactilo, p. 177., Biblioteca Academiei R. S. R., Arhiva Elena Văcărescu. 3 Je veux dormir, în voi. La Dormeuse eveillee (1914). Trad. rom.: Vreau să dorm acolo, în vastul peisaj/ Sub orizonturile-i odihnitoare,/ în cimitirul satului/ Alături de țăranii mei dragi. 4 O fotocopie a manuscrisului olograf al tes- tamentului am aflat-o la o rudă îndepărtată a scriitoarei, care locuiește în Franța. Această rudă n-a putut să ne spună unde se află origi- nalul actului și nici noi n-am reușit pînă acum să-i dăm de urmă. Deținem însă această fo- tocopie foarte clară, cu scrisul perfect lizibil, ceea ce ne-a îngăduit copierea textului fără dificultăți. Importanța documentului nu are, credem, spe- cială nevoie de a fi subliniată. Oricine îl are in față își dă seama de semnificațiile deosebite ale prevederilor înscrise acolo de mîna urmașei Văcă- reștilor. Deși în litera lui, inedit pînă azi, testamentul Elenei Văcărescu a fost, în anumite idei ale sale, cunoscut datorită faptului că scriitoarea a reluat unele prevederi de aici și le-a consemnat în pa- ginile ultimei sale scrieri memorialistice5. Dar acest lucru nu știrbește cu nimic valoarea lui. Prezentîndu-l publicului larg, am dori numai să ne exprimăm speranța că principalele pre- vederi testate — privind destinația parcului de la Văcărești și instituirea unui premiu purtînd nu- mele Văcăreștilor — vor constitui, poate, în sfîrșit, subiectul unei preocupări speciale din partea fo- rurilor centrale și locale în drept, în vederea luării unor hotărîri întru cinstirea memoriei acestor înce- pători de slovă românească, potrivit dezideratului ultimului vlăstar. I. STĂVĂRUȘ «...lîngă marele nostru Enăchiță a cărui nedemnă urmașă am fost» Mss. testamentului Elenei Văcărescu. Testamentul meu scris de mîna mea azi[J 15 septembrie 1945. Paris, 7, Rue de Ghaillot. Subsemnată Elena Văcărescu, în pleni- tudinea facultăților mele[J doresc ca după moartea mea averea mea mobilă și imo- bilă situată în România și în Franța să se împartă în modul următor: Las ca legatară universală pe iubita mea vară Alexandra Fălcoyanu, cu care am trăit în cea mai bună armonie tot timpul vieței mele și care în cei șase ani de grijă și de jale petrecuți în Franța (1939—1945) mi-a arătat un devotament și mi[-]a adus un ajutor fără de pereche și pentru care din tot sufletul o mul- țumesc. Deși am fost adusă în cauza împre- jurărilor nenorocite ale vieții mele să trăiesc departe de România[,] inima mea nu a încetat un singur moment de a bate pentru dînsa. Toată activitatea mea de aproape o jumătate de veac a fost consacrată inte- reselor neamului nostru căutînd să strîng raporturile dintre Franța și România, Franța care a fost pentru mine a doua 5 Voi. Memorial sur le mode mineur (1946). Părți din această evocare au fost publicate în traducere românească de Augustin Z. N. Pop, sub titlul Testamentul literar al Elenei Văcă- rescu („România literară1' din 7 noiembrie 1968), precizîndu-se însă eronat că textul reprezenta «ultima scriere inedită în limba franceză a Elenei Văcărescu ». 156 mea patrie și unde din fericire numele meu este și va răudne simbolul al celor două EIena Vacarescu popoare pe care le slăvesc*. Mor în religia ortodoxă a părinților miei [sic /] și doresc să fiu îngropată lingă mor- mintele lor, lingă Părintele Poeziei române lancu Văcărescu, lingă marele nostru Enăchitză [sic /j a cărui nedemnă urmașă am fost. Legatara mea universală Alexandra Fălcoyanuf,] care are dreptul de proprietate asupra tu turor publicațiunilor mele [,] va începe publicarea sau traducerea lor în limbele streine în momentul ce va crede că este propice. Mult iubitei mele suroră [sic/] Zoe Colonel Caribol [,] care prin admirabilul devota- ment de a păstra pămîntul străbunilor noștri Văcăresci [sic /] a cultivat singură moșia Văcăresci din județul Dîmbovitza[,] îi las usufructul părței mele indiviză de pe moșie împreună cu Conacul și Parcul în întinderea sa. Eu și surora mea[,]în dorința noastră ca numele Părinților și al iubitului meu cum- nat Colonelul Caribol precum și al străbunilor noștrii [sic /] să fie amintiți generațiilor viitoare[,] am hotărât a lăsa Academiei Române nuda proprietate a părței mele indi- viză a Conacului și Parcului specificate mai sus. Toată suprafața nudei proprietăți ce las Academiei Române în scopul și în condițiu- nile arătate mai sus este cu rezerva dreptului asupra subsolului sau asupra redevenței după cum va dispune legislațiunea română în momentul mortei mole. Asupra acestui drept[,] surora mea Zoe Colonel Caribol va avea usufructulf,] iar Ia moartea iei [sic /] dreptul se va împărți în părți egale între verile |sm/| mele primareț:] Alexandra Fălcoyanu și Natalia General Darvary. * Publicăm în notă evocata pe care scriitorul Al. Duiliu Zamfirescu i-a închinat-o Elenei Vă- cărescu într-o conferință radiofonică din 25 ianuarie 1968. Am considerat nimerită repro- ducerea acestui text aici, deoarece autorul se referă în însemnările sale mai ales la ultimii ani de viață ai poetei, perioadă în care de alt- fel a si cunoscut-o. N. R. «...HARUL DE A AȘEZA SPECIFICUL ROMÂNESC PE PLANUL UNIVERSAL AL CULTURII » Elena Văcărescu! Nume răsunător al literelor, nume strălucit pe arena politică europeană (lin prima jumătate a veacului nostru. Elena Vă- cărescu; evocarea ligurii ei poetice pare potrivită în acest interludiu ca un antract muzical. într- adevăr, totul la ea era ritm și armonie: lirica ei și chiar vocea, — una din acele voci de aur cu care a feimecat auditorii imense, fie recitind ver- suri, fie eonîerențimd în nemnărate foruri po- litice internaționale, unde vreme de ani îndelun- gați a apărat cauza României și a păcii alături de Nicolae Titulcscu. De el, o lega nu numai prietenia și similitudinea gîudirii, dar și același patriotism fierbinte. Poetă și orator: 10 volume de versuri, dintre care mai multe distinse cu pre-i mii ale Academiei Franceze; membră de onoare a Academiei Române; autoare de romane și chiar a libretului operei Cobzarul, prezentată cu Elena Văcărescu cu"Th. Pallady. 157 «...lîngă marele nostru Enăchiță...» * Academia Română va crea o insbituțiune culturală ce va purta numele: Fonda- țiunea Elena Văcărescu și Colonel și Zoe Caribol. în momentul decesului surorei mele[,] care este usufructoară[,] Academia Română va intra în deplină stăpînire a bunurilor specificate. Este bineînțeles că clausa aceasta[,] adică darul meu Academiei Române[,] va produce efect numai în cazul cînd surora mea Zoe Caribol va lega sau va dona Academiei Române ce l’altă [.sic /] jumătate indiviză asupra acelorași bunuri. în cazul cînd Fondațiunea prevăzută aici nu se va putea înfăptui[,] las Academiei Române acțiuni de stat în valoare nominală de un milion lei 1 000 000 — din a [sic /] căror venit se va forma premiul Elena Văcărescu, ce se va da în fiecare an celei mai bune lucrări asupra familiei Văcărescu. Las Academiei de Științe Morale și Politice din Bucuresci [sic/] acțiuni de Stat în valoare nominală de un milion lei 1 000 000, din a căror venit se va forma Premiul Elena Văcărescu, ce se va da în fie care an celei mai bune lucrări asupra organisărei interna- țională [sic/] a păcei. Las surorei mele Zoe Caribol inelul meu compus de un [sic /] briliant și pe care mi La împrumutat. Elena Vm ărrscu cu Maurico Ciievalier. succes în Franța. Legenda cobzarului este o prelungire a vestitei culegeri de poeme intitu- lata Rapsodul Dîmboviței, cu care tînără poeta și-a deschis porțile literaturii franceze — traduse apoi în 11 limbi, inclusiv limba hindi. Și nu a fost o culegere de folclor, ci mărturisirea origi- nală a tinerei care a moștenit harul marilor antemergători: cei patru poeți, filozofi și literați Văcărești, — pe aceleași meleaguri ale Văcăreș- tilor din Dîmbovița. Ruinele vechii cetăți deasu- pra văii Răstoace înspre Tîrgoviștc s-au aflat încă, lucru rar, în stăpînirea poetei, ultima pur- tătoare a numelui. Acolo, în casa bătrînească, în așa-zisul «chioșc al poeților» aninat în duio- sul peisaj, Elencuța, precum i se spunea în fa- milie, «a primit pecetea talentului o dată cu harul de a așeza specificul românesc pe planul uni- versal ai culturii. Astfel se poate explica ceea ce s-a calificat la Paris «fenomenul Văcărescu », adică încetățeni- rea gîndirîi române transpusă în literile franceze a româncei care timp de aproape G0 de ani a fost prezentă în cultura și în politica mondială.[...] Elena Văcărescu a revărsat, în versurile ei, pa- siunea unei inim; înflăcărate, rămasă pe toată viața credincioasă sentimentului ei. Dar tocmai firea generoasă, patriotismul și talentul a înțe- les să le pună în slujba țării. Astfel se explică cum, an de an, afirmîndu-se nu numai în artă și în politică, poeta exilată a fost numită de Titulescu reprezentanta României la Societatea Națiunilor și denumită de publicul parizian: « Ambasadoarea permanentă a României ». Mi-ar îi greu să termin această prea fugară viziune a unei atît de multilaterale personalități, 158 Elena Văcărescu Ăi [ Cu Voronca am fost în relații foarte apropiate pînă a plecat la Paris. Ne-am cunoscut la București, la „Caffe de la Paix“, și, după mulți ani, tot la București ne-am revăzut. Păstrez volumul Petre Schlemihl cu dedicația: « Domnului Zoltân Franyo, cu profunde sentimente de gratitudine pentru felul minunat în care mi-a tradus cele două poeme și cu devotată prietenie, Ilarie Voronca, 7 noembrie 1932.» Am cunoscut majoritatea scriitorilor români. îl cunoșteam bine pe Minulescu; a fost la mine la Timișoara, i-am tradus, de altfel, și o piesă. Cunoșteam și pe Camil Baltazar, pe Sașa Pană; cu Zaharia Stancu am făcut cunoștință încă din 1926: i-am tradus atunci trei poezii din Poeme simple; tot eu am tradus romanul său Desculț în limba germană, apărut la „Aufbauf Verlag". î. — în prefața volumului de publicistică Bătălia condeiului, sugestiv intitulată: în chip de confesiune, mărturiseați imperativul atitudinii responsabile față de evenimentul cotidian, politic și cultural, comandament mereu prezent în articolele dumneavoastră. Ați debutat în publicistică, iar primul dumneavoastră volum, Fratele dușman, este tot o carte de atitudine, de mesaj antirăzboinic, consemnînd impresiile trăite de scriitorul combatant în primul război mondial. Cum priviți în activitatea dumneavoastră gazetăria: ca pe o activitate complementară celei de traducător sau ca pe o manifestare civică ? R. — întotdeauna am fost gazetar. La ziarul maghiar ,Jndeperule^ („Szabadsâg') am colaborat cu publicistică la zi. în 1910, la Budapesta, am fost redactor șef la „Revista noua c („UjreviD). La „Vocea poporului" („Nepszava") — cotidian al partidului social democrat — am publicat 169 poezie originală, nuvele și articole contra lui Ștefan Tisza, prim-ministru reacționar, BIagkmXv1^ care, în luna mai 1912, a aruncat cu forța afară din parlament pe toți deputății de Eminescu» stînga, și consecința a fost că întreaga muncitorime a protestat în fața parlamentului. Cînd poliția i-a atacat pe muncitori, am protestat și eu, scriind în revista „Secolul XX“, revistă de orientare socialistă condusă de Oscar Jâszi. î. — Pregătiti pentru editura ,J3erglandf' din Viena volumul al doilea al antologiei de poezie românească. Ce surprize plăcute v-a prilejuit în ultimul timp această muncă de echivalență o dimensiunilor liricii româ- nești contemporane ? R. — Rumănische Lyrik — volumul al II-lea, care va apărea în toamna acestui an la Viena, reunește numai poeți contemporani. Chiar în primul volum erau cuprinse poezii de la Eminescu și Macedonski pînă la Ion Alexandru și Adrian Păunescu. Tot la „Bergland Verlag“, pregătesc un volum de versuri ale lui Zaharia Stancu, cu 50 de poezii alese din Cîntec șoptit. în vederea antologiei, citesc mii de pagini, pînă la 3—4 dimineața, apoi sînt pus la grea încercare, pentru că vine momentul de cumpănă, cînd mi-e greu să aleg, mai cu seamă că nu vreau să fac vreo nedreptate, să neglijez pe cineva care ar merita să fie inclus în antologie. î. — Ce credeți despre mișcarea lirică contemporană? R. — Primesc toate revistele literare din țară și din Austria, Germania, Anglia. Ceea ce mă interesează, în special poezia o citesc cu regularitate. Se publică foarte multă poezie și nu văd deocamdată o selecție riguroasă a poeților, sau sînt foarte mulți poeți care cred că versurile albe generează o poezie nouă. Ei cultivă îndeosebi forma. Au descoperit suprarealismul după 50 de ani și cred că numai dict^ul liric este poezie modernă, fără să-și dea seama că nu există o coeziune internă, o logică poetică. Mulți epigoni, și nici un epigonism nu e valoare în literatură. Am obser- vat că lirica americană, engleză, suedeză a revenit la forma clasică închisă, ca o reac- țiune. Tineretul are dreptul la experiment, dar nu la experimente epigonice. răvașe de la IORGA și ARGHEZI AR PĂREA CIUDATĂ APROPIEREA ÎNTR-UN text evocativ a numelor lui lorga și Arghezi, întrucît cei ce le-au purtat au dus război de idei « o viață », dacă ar fi să-1 citez pe ultimul. S-au întîlnit însă în bună pace în biblioteca și pe masa mea de lucru. Scrisul primului l-am deprins din „Neamul românesc pentru popor", foaie abonată de tatăl meu, și din Istoria românilor, dăruită mie, în 1911, de către librarul I. V. lonescu, patronul librăriei „Viața românească" de pe Lăpușneanu. Al doilea mi-a întins cuvîntul, cam în același timp, din paginile „Vieții românești", pe care le citeam pe furiș în podul școlii satului meu, colecția de reviste fiind a învățătorului din sat. Scrisul arghezian m-a prins, ca de altfel și a primului, fără ciceroni și fără dascăli. Cuvîntul lui Tudor Arghezi mi-a mers repede la inimă, fapt care m-a determinat, mai tîrziu (1925), să fiu «unul din primii și puținii subscriitori» la prenotarea primelor cinci volume pe care inten- ționa să le publice desțelenitorul Mărțișorului. O spune el, la 12 septembrie 1927, în dedicația de pe exemplarul nr. 19 din prima ediție a Cuvin- telor potrivite. Prenotarea celor cinci cărți, anunțate întîi în penultimul număr din anul 1923 al „Adevărului literar", printr-o «poștă a autorului», am făcut-o printr-un mandat poștal. La o săptăinînă, am primit, în satul în care dăscăleam, o caldă și măguli- toare scrisoare, al cărei text îl port complet în memorie, deoarece autograful mi-a dispărut fără urme în timpul studenției. în 1926, obligații de serviciu impunîndu-mi să țin o conferință despre Beethoven și neaflînd în Iași, pentru documentare, decît 2 — 3 daghe- rcotipuri cu chipul uriașului de la Weimar, pe la anticarii Șaraga și Kupermann, mă aflam în pericol să nu mă pot ține de cuvîntul dat. Gîndindu-mă cum s-o scot la capăt, mi-am aruncat ochii pe reclamele unui cotidian din Capitală și am desco- perit că la cinematograful „Capitol" (cel de atunci) se află pe afiș „Viata lui Beethoven". Cu primul tren anf plecat la București. După o odihnă de cîteva ore la o cunoștință veche, m-am îndreptat spre cinematograf cumpărînd ^n drum „Adevărul literar și artistic". Deschizînd în pauză hebdomadarul, am citit editorialul, poate cea mai frumoasă pagină ce s-a scris, la noi, despre autorul Missei solemnis. Cople- șit de emoție, mi-am zis: « Ce-ar fi ca, după film, să merg în Bulevard, la nr. 42, să-1 văd pe făurar? » De citit, îl citisem eu, mereu, dar de văzut la față, nici gînd pîn-atunci. Așa se face că înspre seara unui minunat 7 septembrie 1927, mînat de tinerețe și de ceva îndrăzneală, am sunat. Mi-a des- chis însuși amfitrionul, întîmpinîndu-mă cu cuvin- tele: «Ce faci, meștere Sânzianu? » Cum nu mă văzuse niciodată și de la scrisoarea ce-i trimisesem trecuseră mai mult de doi ani, am întrebat de unde știe cine sînt, și mi-a răspuns: «M-am gîndit ieri și azi la dumneata!» Explicația mi-a dat-o peste patruzeci de ani sub vișinii din Mărțișor, și poate că voi spune-o cu alt prilej. Cert este că de la acea dată, pînă în pragul trecerii sale în eternitate, nenumărate ne-au fost întîlnirile și îndelungi convorbirile, stîndu-i tot timpul, după puteri, alături. Lui Nicolae lorga i-am fost student și, săptă- mînal, timp de trei ani, i-am prezentat, în biroul de lucru din strada Bonaparte nr. 9, notițele, aproape stenografice, luate de mine la toate pre- legerile pe care ni le ținea la Universitate. în felul acesta am putut să-1 văd și plin de zîmbet, dar și întunecat, scăpărînd trăsnete și fulgere. lorga n-a bănuit niciodată că studentul ce-i aducea fără greș notițele de la cursuri îl frecventa, în aceeași măsură, pe autorul „Biletelor de papagal" 171 Răvașe de la lorga și Arghezi 9 și al Tabletelor din tara de Kuty. Dc-ar fi știut, de bună seamă, asupra neofitului s-ar fi descărcat toate fulgerele Olimpului și ușa nu i s-ar mai fi deschis niciodată. Am stat, deci, între cei doi o bună bucată, de timp, suficient pentru a le cunoaște sentimentele pe care le nutreau unul față de celălalt în lupta cu armele cuvîntului, de multe ori necruțător. Nu mă pot stăpîni să nu prezint o părere intimă a lui Tudor^Arghezi despre Nicolae lorga, pe care nu-1 cruța, deși îi mărturisise în public recunoștința pentru gestul care a dus la cliberareia din Văcărești a colaboraționiștilor cu ocupanții germani din 1916-1918. Lucrul la care mă refer este aprecierea pe care Tudor Arghezi o făcea cu privire la cărțile Profeso- rului, spunîndu-mi: «^Cărțile lui lorga nu-s niște simple și, poate, bune dicționare în care, pornind de la niște indicii sau, sub voce, să cauți o pagină pe care să găsești sau nu dezlegarea unei probleme, după care să le așezi la locul lor în raft. Scrisul lui lorga este altceva, nu e sec, nu-i rece... pornește de la inimă, este un clocot vulcanic, este o flacără uriașă care arde, încălzind, de la primul pînă la ultimul cuvînt. Numai agramații se pierd în notele simfoniei care este scrisul lui, greu de sens. Acest scris nu se reduce la subiect și predicat... are ceva mai mult de spus..., și trece dincolo de cuvînt... e numai al lui și este inimi- tabil. » Așa gîndca, în intimitatea Ini, Tudor Arghezi despre Nicolae lorga. Prezentăm mai jos cîteva din scrisele lui Nicolae lorga, două din ele edificatoare pentru unele momente din mult zbuciumata viață a omului care a putut fi, pe bună dreptate, comparat cu o adevărată forță a naturii. începem cu copia de pe o intervenție adresată de Profesor cenzurii Corpului II Armată, indicînd despre ce anume va trata conferința Spiritul clasic în evul mediu, conferință pe care a ținut-o în sala Fundației, la 27 ianuarie 1934. « 14 ianuarie 1934 Pentru Cenzură1 Conferința despre Spiritul clasic în evul mediu va căuta să arate strînsa legătură care există între Nabuhodonosor, cultura mongolică, Juvenal, auto- rul cunoscutului vers: „Difficile este retoria non scribere" și Virgiliu mergînd în infernul lui Dante, ca să găsească acolo pe marii vinovați de reclamă în formațiunile politice care au precedat Societatea Națiunilor.2 » [Rezoluția Cenzurii Corpului II Armată] «Pe viitor, D[omnu]l Profesor lorga este scutit de a mai trimite manuscrisele conferințelor la cenzură. Gen. [lonescu-Sanitaru]» Scrisoarea ce urmează, dacă nu e cca din urmă, este, în tot cazul, printre ultimele pe care le-a scris cea mai prodigioasă pană din cîte au fost dăruite omenirii de acest pămînt al nostru românesc. Textul denotă jena financiară în care se afla cti- torul Așezămintelor de la Vălenii de Munte. Aceste rînduri mai sînt mărturia unor serioase neliniști sufletești întrucît, altfel, ar fi fost cu neputință ca în condiții normale Profesorul lorga să poată scrie: „-- îți ofer a-li ceda ... cedarea... “ Dar să vorbească textul: « 24 no[i]embrie 1940 / Domnule Carabaș, /Avînd grele nevoi ale tipografiei/ îți ofer a-ți ceda din depozitul mieu/ provizoriu în Șoseaua Jianu 1, cedarea / unei mari părți a publicațiilor/ mele, pe un preț ce-1 vei fixa cu fiul/ mieu Valentin./Te-ai putea înțelege și cu/ d[omnul] librar Cioflec./Pri- mește, te rog, salutările mele/ N. lorga/ Plata ar trebui să fie anticipată. » O altă scrisoare, aceasta adresată mie, poartă data de 12 iulie 1935. « Domnule Sînzianu,/ Și eu cred că ar fi de revenit / asupra recomandației./ La venirea dom- nului director lanculescu/ voiu vedea dacă și ce 1 Intervenția s-a făcut la cererea ,,Societății studenților clasiciști", sub auspiciile căreia, printre alte manifestări cu caracter cultural, se numărau și conferințele publice ținute de personalități proe- minente ale culturii românești. 2 Aluzia la polemica cu Nicolae Til ulrscu, din „Neamul...“ și Memorii... e de făcut./ Ceva din lucrările d[umi]tale cunosc. Sunt bune./Primește salutările mele./N. lorga.» Aceste rînduri sînt răspunsul la o scrisoare trimisă de mine Profesorului, ca protest împo- triva unei hotărîri a Consiliului profesoral al Fa- cultății de filozofie și litere, cu privire la reco- mandările de noi membri pentru Școala română Fontenay aux Roses. Din partea lui Tudor Arghezi, pe lîngă nenu- măratele convorbiri avute în aproape jumătate de secol, am primit și unele scrisori, dar mai ales multe dedicații puse pe volumele de poezii și proză ce i-au apărut în timp. Scrisoarea pe care o comunic este mărturia unor timpuri de război, pline de lipsuri și speranțe... «Iubite Domnule Sânzianu,/Ce frumoasă sur- priză pulberea de ciucălăi de aur, pe care / mi-ai trimis-o! Nu știu cum să-ți mulțumesc. Toată scena/ e adecuată, mălai, țăran cu căciulă și cojoc și limba fru-/moașă a simpaticului aducător. Numai mustățile i-ar fi/stat mai bine neplivite./ îi trimite și nevastă-mea Doamnei o țîră de vișinată din/ vremurile bune, fabricația gospodă- riei. N-avem ce vă trimite altceva și/ ne pare rău./ Despre ceea ce vorbirăm rîndul trecut am luat informații la/sursă. Nu s-a hotărît încă nimic pentru februarie nici/ pentru martie și nici nu s-a emis o concepție în această privință/ atît de compli- cată. Simple zvonuri și ipoteze./ Dă-mi voie să te îmbrățișez și sărută mîna cuco- niței și din/partea mea, asociat cu sentimentele bune ale Paraschivei./Al Dumitale/ T. Arghezi. 8 februarie 1943. » închei cu următorul catren: autograf inedit de pe volumul nr. 1915 din ediția a IlI-aa Fmwi-lor: « Să cărăm în tîrg de mînă, Apa toată din fîntînă. Cît izvorul e de mare Intră-n două degetare1. 1946/ T. Arghezi » urmat de dedicația: «De la Coarnele Caprei la/ București cu sarica și dăsaga-n spinare/ și de la Jiu la Dîmbovița, doi țărani, Mihai Sânzianu și/Tudor Arghezi./ 16 februar 1927./ Mărțișor». Mihai SÎNZIANU 1 Aluzie la colaborarea cu cele 20 desene (peniță și acuarelă) ale Mitzurei Arghezi, distribuite în volum (pe text 22 și 4 h.t.). CRONICA EDIȚIILOR $ CONVERSAȚIUNI EPISTOLARE * NOI, OAMENII ACESTUI VEAC AL 1N- străinării și suspiciunilor, am pierdut gustul « con- versațiunii epistolare», regăsit cu uimire sau nostalgie ca o componentă indisolubilă a marilor personalități din cultura trecutului românesc. Trei cpistolieri pasionați, restituiți în prestigioasa seric Studii și documente literare a editurii „Miner- va“ pe parcursul unui singur an, ne dezvăluie destinele paralele, implicațiile de frescă social- politică, prospecțiunea psihologică si desenul fin de stampă al unor biografii exemplare. Doi dintre ci, Heliade Rădulescu și G. Bariț, ilustrează unul si același moment revoluționar și literar, fiind ci înșiși protagoniștii, nu o dată controversați, ai dramaticelor' evenimente de la 1848, ctitori în felul lor, fiecare în provincia sa, ai unor trasee de cultură modernă cu bogate repercusiuni în gîndirea, și creația românească. Legați totodată de sentimentul unei stime amicale, aplicați la ideea unei colaborări, cunoscînd patima ziaristicii și risipirea în diverse direcții a energiilor, așa cum tensiunea istorică a vremii le-o cerea, ei ar fi dorit să statornicească un dialog epistolar menit notorietății, scrisoarea fiind în ultimă instanță un schimb de opinii si stimul «polemeic^ deli- * Ion Heliadc Rădulescu, Scrisori și acte, edi- ție îngrijită, texte alese, glosar, indice de Geor- ge Potra, Nicolae Simache și George A. Potra. Editura „Minerva11, 1972, 677 p.; George Bariț și contemporanii săi, voi. I. Corespondența pri- mită de la Aron Florian, August Treboniu Lau- rian și loan Maiorescu, ediție de Ștefan Pascu, losif Pervain, loan Chindriș și Titus Moraru. Editura „Minerva“, 1973, 479 p. ; C. Dobro- geanu-Gherea, Corespondență. Ediție, studiu in- troductiv și note de Ion Ârdeleanu și Nicolae Sorin. Editura „Minerva^, 1972, 362 p. berat: « vom începe o astfel de încuviințată și vrednică de cugetele noastre polemică », îi propu- nea Heliade lui G. Bariț în 1839; « corespon- dența noastră va putea fi model de cum s-ar putea face o polemică, fără supărarea, nimului și în folosul obștii și însuși a autorilor critici și criticați ». Ceva, din. substanța intelectuală a. unor atari intenții se regăsește și. în, antrenantele epis- tole ale lui Dobrogeanu-Gherea către marele Cara- giale ori adresate unui spirit atît de opus in medi- tația estetică, ginerelui său Paul Zarifopol. Căci, dincolo de tranșante diferențieri (nu numai tem- porale, firește) care disting în optica noastră portretele celor trei literați, o trăsătură măcar tot îi unește: marele lor respect pentru idee și, implicit, pentru ideile altuia (de unde dezbaterea loială, francă, condensată în argumentații și tot- deauna pasionată, aprinsă); apoi, apetitul co- locviul, izvorît dintr-un sentiment foarte viu de sociabilitate, de nevoie continuă a descărcării confesive, de justificare a ideilor și actelor, nu la modul egotist, ci în forul amicilor de concepție, între care ci își caută interlocutorul cel mai dispus să-i aprobe și să-i înțeleagă. Asemenea apropieri rezistă dincolo de tranșante deosebiri temperamen- tale : Heliade e agitat anxios, versatil, bănuitor, rînd pe rînd entuziast și depresiv; Bariț (așa cum portretul său psihologic se reconstituie, indi- rect, din materia corespondenților săi apropiați) e ponderat, reticent, cenzurat în emoții, plin de rezervă ardelenească, stîrnind confidența celorlalți prin calcul și tăcere diplomatică ; Gherea e, dimpo- trivă, bavard, sentimental, prevenitor, gata de ges- turi mari, niciodată deconcertat, păstrîndu-și umo- rul în cele mai dificile situații. în fond, mai mult decît scrierile lor, personalitatea acestor scriitori, se desface plina de o tulburătoare realitate din dialogul tihnit, turbulent sau crispat, al ocu- rențelor celor mai diverse, din care un puls vital nu încetează să bată, cu o neliniștită precizie. « Romanul » vieții fiecăruia se proiectează, astfel, pe fundalul Timpului căruia i-au fost prizonieri. Un «roman» pasionant sini scrisorile lui II e- liade Rădulcscu adresate lui G. Bariț, C. Ne- gruzzi, C. D. Aricescu, I. Ghica, Gh. Magheru, Christian Teii, Gr. Plcsoianu, I. D. Negulici, emi- graniilor de la Brussa. ș. a. In majoritatea lor, depozițiile lui răstoarnă, sau corectează imaginea unilaterală, transmisă prin prejudecată și hrănită, prin animozitățile generației sale, despre omul cu mantie albă. Nu se poate nega patetismul său, dincolo de poză și emfază, o bună doză de since- ritate în explicațiile raporturilor complicate cu ceilalți tovarăși de idei, întotdeauna colorate tem- peramental, și unde « partea dc vină» nu-i re- vine numai lui Heliade. Neînțelegerile îl demora- lizează, gesturile ii sînt răstălmăcite, oricit de «filosof», omul se pomenește «desconsiderat» și se simte «rănit», incit intrigile țesute în juru-i îl fac «să. piardă, și singura mingîicrc a scrisu- lui ». Exilul, ede pentru Heliade o suferință ( « Cum as dori, să, scap o dată din .Paris. AH s-a acrit dc străinătate »), iar contactul cu societatea fran- ceză. — mult idealizată, în imaginația tuturor ro- mânilor — o cumplită, decepție: «cum îmi închi- puiam pc francezi pînă să nu-i vedem» devine un Icit-motiv de meditație distilată în paginile Impresiilor unui proscris, la. care tocmai lucrează. Alicul op devine expresia secretă a unei staze biliare, eliberată prin sarcasm : « Cîte îmi scrii despre greci și-au aflat locul în Impresiile unui proscris. Cred că ți-am brodit, cugetul și îți va plăcea,», îl anunță pe Teii. Calitatea majoră cc-și revendică, ar fi luciditatea : « în chestiunile grave, ca, și la morburile amenințătoare de viață, cca dinții calitate ce se cerc de la patrioți și de la medici este diagnosi ». Atacurile le respinge su- perior : « pentru că muncesc și nu mă, preumbla » ; reacțiile lui nu sînt dictate de conjunctură: «nu sunt om dc tarafuri a lăuda, pe cei ce mă laudă, a denigra pc cei ce mă contrarie și a fi indiferent către cei indiferenți către persoana, mea ». Idealul stă în unirea forțelor, peste inimiciții și răfuieli personale: « să fim bărbați înainte de toate. Tot- deauna asta ți-am zis. Să lăsăm toate dar și să ne dăm mîna pentru un bine». Cînd însă își propune să rememoreze evenimentele de la 1848, el nu poate face abstracție de rolul fiecărui par- ticipant văzut ca un «personaj » angrenat într-o 174 acțiune istorică: « Istoria, frate, e ca și un ta- blou istoric. Poți depinge un tablou istoric fără personaje ? Poți face o dramă fără actori ? » Un interesant « roman al romanului » se constituie, astfel, din lămuririle cu privire la scrierea Me- moriilor asupra istoriei regencrației, unde impli- cațiile documentului și o adevărată teorie asupra, ficțiunii în narațiunea istorică ne propun ima- ginea unui Heliade extrem de modern, foarte aproape de « autenticitatea » camilpctresciană. Ra- portul dintre istorie și conștiința fiecărui erou în parte e condiționat de respectul adevărului ( «mă mărginesc a spune fapte și documente »), dar cunoașterea rămînc subiectivă : « Nu că doară mcmoriurilc unui om pot să facă o istorie, pen- tru că fiecare din noi arc memoriurile sale, ce singur le cunoaște și pc care nu le-a comunicat. Eu nu poci comunica decît numai pc ale melc». Sau, și mai explicit: «Eu nu spun dccît cele ce am văzut». Istoria poate să rezulte din confruntarea, memoriilor diverse, exprimate cu liminară sinceritate («Scriind mai mulți memo- rialele lor, se va face materie de istorie ») ; expresia particulară nu poate pretinde accesul la sinteza obiectivă: « Eu iară, nu scriu la istoric, scriu mc- moriale{le\ melc, și nu pot [a] mă, încărca, cu ale altuia, cum poci să știu cu din București cele ce s-a, fost [făcut] in, Graiova, sau Giurgiu, in Focșani? » Ncputind fi onest (în sens camil- pelrescian) decît în cadrele narațiunii la persoana inliia, Heliade își asumă aici drepturile unei totale confesiuni, pledoarii, justificări — așa cum fiecare memorialist, la rîndul său, poate uza dc aceleași prerogative. « Să scrie dar fiecare pentru sine, a se apăra, a se înălța mai sus, a se face cunoscut, interesant, să, nu spuie minciuni. Alin- ei,uni nu am spus, și din adevăruri am lăsat multe. Unde vorbesc de Eliadc, este că nevoia mă face să pui pc ador în scenă. Acum mă căiesc că n-am spus toate. Stare cîtă am avut-o s-a dus ca pulberea. Să-mi las și numele în batjocură Ro- setiștilor și Sarsaililor, tuturor invidioșilor și ne- miruiților și nedușilor la biserică. Rău am făcut de am lăsat. Cine scrie, să scrie, să nu ascunză istoria, să nu o prade, să nu o fure.» Bogatul capitol al corespondenței matrimoniale constituie un alt «roman in roman», în spiritul celebrei Physiologie du mariage foarte apreciată în epocă, a cărei tălmăcire Heliade însuși o încer- case. Savoarea, scrisorilor stă în stilul rînd pe rînd oral, frust, trivial sau alterat de artificiozi- tatea literaturii la modă. Singure epistolele Ala- riei Rădulcscu amintesc umorul involuntar al 175 Conversațiuni epistolare Amintirilor colonelului Lăcusteanu, document psihologic și de epocă (dar și lingvistic) de prim ordin. Insinuant, posedat, ceremonios, capabil de disimulări și badinaj, stilul lui Heliade con- struiește adesea arhitecturi baroce care învăluie verbul crud în decorații savante, potențînd efec- tul final usturător în tradiția marii oratorii ecle- siastice: «Nu matroana, ci curtezana desfrun- tată ce-și speculă tinerețele, nu femeia virtuoasă, ci dama, ce și-a amăgit soțul, zice păcătoasei, pe care societatea a dezmoștenit-o, ș-a respins-o pînă întru a-și sacrifica sufletul, ca să poată afla o pîinc neagră spre a-și nutri corpul, nu o martiră Ecaterina, ci o Erodiadă ar zice Magda- linei curvă ». 4’? 9? Cu totul impresionantă c corespondența lui G. Bariț cu numeroși contemporani (aproximativ 11.000 scrisori risipite în diverse arhive), din care istoricul literar I. Pervain, împreună cu un colectiv de tineri colaboratori, dă o primă selecție. Ideea unui « corpus » al arhivei episto- lare Bariț sc află de mulți ani în dezbaterea co- lectivului de istoric literară, condus de I. Pervain, profesorul fiind cel mai inițiat în, complicatele culise, ale relațiilor culturale, ziaristice, politice a căror expresie pitorească și de o concretețe ades derutantă sînt schimburile de scrisori cu mentorul „Gazetei Transilvaniei". Editarea unui atare « corpus » întrecea simțitor puterile unui singur om, ceea ce l-a și îndemnat pe profesorul clujean să-și alieze cîțiva foști studenți, inițiați de dom- nia-sa în multiplele probleme ridicate de editarea probă a textelor, evitîndu-se erorile unor predece- sori (pomeniți în mențiunea Cuvintului înainte la p. V ). Contribuția fiecărui membru al colec- tivului volumului I rezultă cu claritate din Cu- prins. Prefața, contrasemnată cordial, își menține concizia stilistică și formele familiare de expresie ce caracterizează scrisul lui I. Pervain, așa cum îl cunoaștem din multe lucrări anterioare. Acest cel mai erudit specialist în problemele culturii transilvane din secolele XVIII și XIX dorea, prin editarea tezaurului de documente Bariț, să deschidă o mare serie arhivistică în stare să defrișeze terenul sintezei culturale ce așteptăm de la domnia-sa. Pe linia mai vechilor deschideri inițiate de G. Bogdan-Duică și Ion Breazu, care fuseseră și ei ispitiți de personalitatea lui Bariț, istoricul literar clujean era în măsură, fără nici o mezalianță, să ne ofere — cum de altfel a și izbutit, căci toată lucrarea îi poartă amprenta unică șt recognoscibilă, — o operă necesară și de marc seriozitate științifică. Volumul prim cu- prinde scrisori trimise lui Bariț, de către Aron Florian (introducere, text îngrijit și note de losif Pervain), August l^reboniu Laurian (introdu- cere, text îngrijit și note de I. Chindriș), loan Maiorescu (introducere, text îngrijit și note de Titus Morarii). Au mai contribuit la «gospodă- ria » ediției: Ana Ciurdariu, consultantă pentru limba germană, Carol Engel, consultant pentru limbile maghiară și latină, Virginia Negru (fo- tograf). Foarte interesante sînt scrisorile lui loan Maiorescu, semnificative în dublu sens, atît pen- tru înțelegerea unui climat contemporan (ale că- rui coordonate sînt evidențiate cu incisive obser- vații), cît și pentru rezistența ideilor cărturarului craiovean în opera fiului său, Titu Maiorescu. O « lectură paralelă » a celor doi, cu numeroase interpretări, aprehensiuni, intoleranțe, animozități transmise fiului ne-ar oferi interesante sugestii. Paradoxal, ardelenismul riguros al părintelui, a:fișat ca un blazon de superioritate morală, prin prisma, căruia sînt filtrate moravurile ciscarpa- tine, se va, metamorfoza într-o rezervă anti-arde- lencască, în concepția, fiului. Bigorismul acestuia va fi fost totuși hrănit din familie, față de tabloul social-politic și ccl cultural despre care loan Ma- iorescu ii relata cu stupoare sau cu îndirjire ami- cului său de la Brașov. « Pc supt ascuns se rod și se mănîncă unii pc alții»; « Toate merg la o spoitură pe dinafară » ; « Tac luxul cel mistui- tor, tac vicleniile ș. c. I. » ; « Apucăm lucrurile de vîrf, neîngrijind de rădăcină. Adevărat, organi- zația din afară, formalitățile — este mai bună decît în școalele Austriei dar cea dinăuntru nu este așa»; «Sfaturile noastre nu se ascultă. A te scula asupra tuturor acestora atît va să zică, cît a-ți aprinde paie în cap » ; « Ca să te încre- dințezi tu de lipsa solidității la noi, ascultă ce am aflat ieri de la directorul. I-am zis că de ce nu punem o catedră de filozofie, cel puțin de lo- gică și de moral, precum și de dreptul naturei. Asta, am zis, ar fi mai bună decît catedra de litera- tura franțozească, pentru care s-a adus acum un pro- fesor, cu 300 galbini împărătești^ pe an. Mi-a zis: „Filozofia, au și numai logica și dreptul naturei, nu ne sînt de trebuință. Aceste sînt nimicuri, lumea se bate acum după pozitiv^ I ! Sînt chiar cuvintele lui. Iți mărturisesc că am rămas încre- menit și mi-am astupat gura. Socotește acum / Ce folos că se silește, dacă nu știe ce să, facă »; « Noi n-avem publicitate decît ciomagul. Care nu se sf iesle a da cu bolovan e învingător, înțeleptul trebuie să se tragă după ușe». Etc. etc. Diagram constatărilor lui loan Maiorescu poate fi astfel urmărită descendent, in distilarea ci abstractă din teoria «formelor fără fond», iar expresia lor frustă, aproape țărănească în mimarea uimirii prevestește (ca in ultimele notații citate) verbul arghezian din Hore. Observatorul este avid, bine informat, insinuant ( « Eu cunosc pe oamenii cei de aici pînă în măruntaiele lor»), aparențele nu-l pot induce în eroare: « îmi place a cerceta lucrul mai la rădăcină și a privi în viitor, nu mă va înșela, forma din afară niciodată»; scri- sorile lui sînt «tainice», concepute ca adevărate rapoarte destinate posterității, cu convingerea pro- ducerii unui document: « Aceste scrisori ale melc să nu le pierzi; ce știi, or fi bune pentru urmașii noștri, să-și deslușească multe încurcături din țara asta, măcar că vezi că cu mă grăbesc totdeauna și mai cu seamă acum, scriind ce-m[i\ vine mat in grabă în cap. Fii însă, încredințat că-ți scriu adevăruri curate». Fibra aceasta de austeritate patriarhală, înspăimântată de aspectele derutante ale unei societăți în plin impact al civilizației capitaliste se va păstra, intactă, în profilul inte- lectual al lui Titu, Maiorescu însuși. * Mai mult. O neașteptată. înrudire a, viziunii ne. întîmpină peste multe decenii in corespondența lui Dobrogeanu-Gherca. în special scrisoarea din 1902 adresată fiicei sale Ștefania și soțului aces- teia, Paul Zarifopol, adevărat testament spiritual, cu trecerea, in revistă a unei vieți trăită, în tensiunea unor « tours de force » e revelatoare. Scrisă pro- babil sub impresia nestinsă a decapitării miș- cării socialiste prin « trădarea generoșilor », re- memorarea biografică se vrea o justificare și un pro domo al unei lupte asumate pînă la capăt, în anii bătrineții chiar, cînd criticul e conștient că «împreună cu pierderea putinței, de a face niște strașnice coup de force nu pierzi și discer- năimîntul pentru ele. Dimpotrivă». A ieși însă în arenă, singur împotriva tuturor, îi pare in cele din urmă un adevărat « salto mortale », ana- lizat în componența ridicolului său tragic: «Pen- tru că a spune adevărul, tot adevărul c periculos în orice țară, dar la noi în țară, unde nu se știe acuma așa ceva, e extraordinar de periculos, îm- potriva unui astfel de temerar s-ar răscula toate 176 puterile întunericului țării noastre pentru a-l dis- Mirc‘ truge ». Cine să-și asume un asemenea risc? « Du- pă dispariția grupei socialiste, nu văd absolut pe nimeni care ar fi avut și destul talent și destul devotament pentru o idee abstractă, și destulă iubire de adevăr și mai ales destulă abnegație, curaj și jertfire de sine. Generația trecută a dispărut, alții nu se ridică ». Gherea simte răspunderea ce apasă pe umerii lui, răspundere morală în pri- mul rînd, ca unul ce trecuse prin multe, dar con- diția lui punea piedici, analizate lucid, în calea asumării unei noi bătălii, pe cont propriu. Tem- perament de franc-tiror, el rămîne torturat de conștiința necesității, neputincios în a o traduce in practică. Asemenea unei otrăviri, luciditatea, eroului (din nou raportabil la galeria camil- pctrcsciană !) se transformă într-o « boală grea. », a cuvîntului nespus, care-l pune într-o «situație falșă » în fața istoriei, a propriei lui conștiințe, revoltată de «o conspirație generală a falsificării adevărului » și mitridatizată prin resemnare. « Ră- mîne deci... resemnare», conchide cu auto-stupoare criticul, dczarmînd, cu speranța că «poate în viitor, poate mai tîrziu, se va găsi o grupare mai marc de oameni ap li și hotărîți să facă ceea cc cred că ar trebui făcut și pe lingă care să mă alătur și eu. Mai tîrziu da, poate, da? să nu fie prea tîrziu — pentru mine, cel puțin. ». Asemenea mărturii, înrudite cu ciclul « scrisorilor de taină » adresate lui Bariț de corespondenții săi, apropiate prin strigătul neputincios al lucidității dezarmate (fiindcă, este singură) din apelurile lui Heliade către emigrația de la 1848 — constituie liantul ideologic al unui'formidabil «roman» de epocă, zguduitor fiindcă este absolut real și fiindcă an- gajează destinul unei întregi spiritualități. Morala personajelor familiare romanelor românești inter- belice își trage seva din exemplaritatea acestor destine istorice. Cit privește corespondența fami- lială a lui Gherea, despre care am mai avut pri- lejul să refer (vezi Colaje, capitolul Gherea intim), ea constituie încă o dată spovedania mișcătoare a unui sentimental. Sentimental era și Heliade, ale cărui scrisori către soție sînt comedia conju- gală de esență caragialiană; epistolele lui Gherea ad uxorem sînt însă o delicată, cantată a fericirii casnice prin nimic contrariată. M ir cea ZA CI U ca endar iterar llarie Voronca popularizator al literaturii românești mobilul tipăririi documentului trezi ezitarea. La Voronca, tocmai publicarea scrisori nu ne poate lăsa nepăsători. ILARIE VORONCA — printre puținii scriitori, de altfel, — ne-a făcut întotdeauna impresia că față de el listica trebuie memoria- să prudentă pînă la trem, că setea de dit, în cazul său, fie ex- ine- tre- buie să se atenueze. De ce ? Rareori ne întrebăm pînă unde poate merge—fie ea și profesională —«curio- zitatea științifică». Dar, chiar dacă există îndeobște o asem- enea acoperire (și de obicei există) de a face lumină pe un teritoriu, niciodată definitiv cucerit, cum este / ființa sau existența creatorului, tocmai poate unei Dile- llarie Voronca— desen de Sonya Delaunay. ma, dacă era sau nu preferabilă tăcerea, persistă. Pentru că o scrisoare de-a lui, din- colo de faptul că angajează o corelație strictă, îl angajează primordial pe el. Noblețea umană pe care o respiră opera sa își află și aici întregul suport psihologic. Și-atunci gestul de in- terpretare nu poate să nu se debaraseze de canoane; nu-1 poate ignora pe creatorul însuși... Cu două scrisori semnate: Voronca — adresate la interval de șapte ani1 lui Ion Pillat — ne situăm 1 Referința rămîne în exclusivitate valabilă pen- tru scrisorile aflate în colecția M. L. R. în cel mai propriu univers al său, unde granița biografie-operă se estompează, efortul de delimitare nemaiavînd nici o valoare. Din primul moment, scrisorile pot fi privite ca o confirmare a apropierii de virtuțile imagismului pillatian (pe care l-a relevat, întîiul, Perpessicius). Cel puțin una dintre scrisori exprimă din partea autorului ei descoperirea unei comuniuni de sensibilitate: «...oricît de mult aș fi iubit poemele Dumitale, n-aș fi putut totuși bănui altitudinea și poezia nealterată, de care întreaga d-tale făptură e învăluită». Stîrnit de un neobișnuit gest de umanitate, răspunsul său epistolar devine un prilej de revăr- sare a unui nestăvilit elan de dragoste față de om — în persoana unui confrate. Indiferent care a fost binele pe care Pillat i l-a putut face, la ce ar folosi iscoditoarea noastră curiozitate, de a-1 concretiza, de vreme ce gestul în sine a avut atîta valoare încît să se fi convertit într-un elogiu al prieteniei. Scri- soarea — cel mai apt gen al comunicării — se do- vedește în acest caz improprie... prin inevitabilul coeficient de «superficial » și «literar » pe care-1 implică. Cuvîntul i se pare incapabil să exprime imensa «bucurie umană » în momentul în care întîlnește ceea ce toată viața a căutat în om — poezia. Pentru că poezia, o spune doar într-o pa- ranteză: «Poezia, care e o atingere de stele, e alt- ceva decît literatura ». Literatura, cu toată zba- terea creatorului de a o despovăra de artificii (și el a fost unul dintre aceștia), rămîne, cu alte cuvinte, tributară comunicării. Nu e, de altfel, prima oară cînd mesajele sale epistolare lasă să transpară spaima incomunica- bilitâții. Scriindu-i în tinerețe unui prieten într-un moment de supărare — picat catastrofal în exis- 178 Constandina Brezu tența sa — cuvintele urmînd să hotărască destinul prieteniei lor se dovedesc ambigui: «... să-ți povestesc cum mă înseninau cuvintele d[urni]tale blajine — păsări pe care le închideam blînd în suflet » — pentru că tot ele, cuvintele, ar putea lipsi: «Florile cîmpului sau păsările cerurilor nu rostesc niciodată cuvinte de întunerec... »2. Un exeget al său — Denys-Paul Bouloc — face în acest sens o remarcă definitorie: « Par son oeuvre, il s’est livr6 ă une tentative de communication avec tous... »3 Ca atare, lui însuși, cît și lui Decau- nes, opera lui Voronca le-a sugerat succesiv studiile: L'ami des Hommes4 și, respectiv, Ilarie Voronca ou Ies Amis des Hommes5. Deplina corespondență între « proza » unei scri- sori și universul operei voronciene nu trebuie expres căutată. întreaga existență a poetului s-a consumat pe un drum, în întîmpinarea omului. Omul este temă, dacă se poate spune că lirica uzează de așa ceva, este crezul, mesajul, universul poeziei sale. Cîteva titluri ale poemelor sale din variatele cicluri sînt, altminteri, revelatorii: Poeme printre oa- 2 Scrisoare către Camil Baltazar, 10 februarie 1923. 3 Ilarie Voronca par Denys-Paul Bouloc. Poemes inedits. Col. Visages de ce temps. Ed. „Subervie", 1961. 4 Denys-Paul Bouloc, L’Ami des Hommes (Ri- mes et Raison, 1946); Ilarie Voronca VAmi des Hommes (Imigration No. 1). 6 Luc Decaunes, Ilarie Voronca ou VAmi des Hommes (Cahiers France — Roumanie, 1948). meni, Bucuria e pentru om, Unde sînt oamenii, Casele și oamenii, Mama mea umanitatea. Pri- mind — prin bunătatea unui prieten — confirma- rea unui crez vechi al său, îl face să mărtu- risească entuziast că tipul de bunătate al prie- tenului său «răscumpără oricîtă răutate omene- ască ». «Acea bunătate pe care am încercat să o cînt în La joie este pour Fhomme. » Dacă mai toți comentatorii lui Voronca au fost tentați să analizeze, fiecare din unghiul său, alcă- tuirea temperamentală a poetului, prietenii săi au lăsat mărturii nu mai puțin definitorii. Astfel, Tristan Tzara remarca: « Exaltarea de care a fost însuflețit, ce spun, care era însăși structura per- sonalității sale, făcea să confunde într-o unică înțelegere lumea visurilor sale, a acelora pe care el le întruchipa. în plină conștiință a acestei fuziuni magice și suprem umane, ca odinioară pentru Maiacovski, pentru el asemenea barca dragostei s-a sfărîmat contra vieții curente »6* De aceea — poate — o prietenie, pe care el o crede mare, poate fi o oază într-o viață de neostenite căutări. în anumite împrejurări chiar, poetului îi dă dreptul să spere: «... o comprehensiune și o afecțiune ca ale Dumitale mai pot salva omenirea din dezmățul în care se zbate ». Constandina BREZU 6 Ilarie Voronca, Poemes choisis, avec une in- troduction de Tristan Tzara (1956), Ed. „Seghers”, 1967. [I] București 26—1—1930 Iubite Domnule Pillat7, Dacă știu pe de o parte magia pe care o desfășoară uneori cuvintele, putința de evo- nane voronca care închisă în ele, știu de asemeni și slăbiciunea și artificialul lor. De aceea îmi pare rău că nu mă voi sluji decît de cuvinte pentru a-ți mărturisi emoția de adevărată artă și bucuria umană pe care prezența și puritatea D[umi]tale mi le-au dăruit. lartă-mă: orice ți-aș scrie ar fi stîngaci, superficial, literar. Și ceea ce aș voi să-ți dezvălui astăzi în mine e un clocot de viață (poate de suferință) neacceptînd nici o formulă literară. (Poezia, care e o atingere de stele, e altceva decît literatura.) Cum să nu falsific ceea ce vreau să-ți spun? Iată: am cunoscut într-atît de aproape invidia, răutatea, mici- mea oamenilor, îneît oricît de mult aș fi iubit poemele D[umi]tale, n-aș fi putut totuși bănui altitudinea și poezia nealterată, de care întreaga D[umi]tale făptură e învăluită. Firește, numai înțelegerea și dragostea cu care răsfoiești o carte de cîntece, numai 7 Scrisoarea din 26 ianuarie 1930 ar fi prima care marchează începutul prieteniei Voronca — Pillat. Deși cei doi poeți făceau parte din grupări de orientare artistică diferită, faptul nu era o piedică a pre- țuirii lor reciproce. Voronca — ne-o dovedesc scrisorile — îl apreciază pe Pillat-poetul, cum îl apreci- ase — de altfel — pe un Perpessicius (căreia îi închinase în A doua lumină un gînd de stimă), pe un Rilke și alții. Apropierea de Pillat putea să fie motivată și de intrarea lui Voronca în S. S. R. (februarie 1932), fapt care avea să cîntărească în «ruptura» de gruparea de la itUnu“, ALTEjSAȘE POEME sensibilitatea suavă din oricare vers al D [urni] tale, te izolează și te situează îndeajuns deasupra unei realități mărunte. Dar a trebuit să fac cunoștință și cu bunăvoința și atenția D[umi]tale, cu entuziasmul și spontaneitatea de adevărat poet, cu tinerețea și lipsa de îngîmfare din glasul și gestul D[umi]tale pentru ca bucuria și elanul meu să atingă o nebănuită intensitate. Indiferent de reușita sau nereușita ostenelii D[umi]tale de a găsi o posibilitate de muncă pentru mine și pentru soția mea, recunoștința mea îți era definitiv cîștigată în fața miracolului prieteniei D[umi]tale. Pînă la întîlnirea cu D[umnea]ta, n-am găsit nici în cei mai apropiați prieteni o asemenea puritate și înțelegere. Și doar, înainte de acestea nu ne vorbisem decît foarte puțin. Cum să fac să înțelegi? (tot cu cuvinte). Sînt emoționat de a fi găsit într-un om — un adevărat poet e așadar mai mult decît un om ? — o asemenea capacitate de pătrundere și de prietenie, după ce atîția oameni, înaintea lui, mi-o negaseră. Pentru această emoțiune, pentru acest refugiu în speranța că nu toți oamenii sunt încătușați în lanțul unui terestru egoism, pentru întreg exemplul de puritate pe care sensibilitatea D[umi]tale mi-1 propune dinainte, dă-mi voie să-ți mulțumesc, din toată inima și să-ți rămîn mereu recunoscător, cu cea mai aleasă prietenie Ilarie VORONCA [H] Paris 1 Ianuarie 1937 (seara) Mult iubitul și marele meu Prieten, Cît de mult mă emoționează scrisoarea Dumitale. lartă-mă dacă nu-mi pot stăpîni bătaia inimii și dacă las frîu liber cuvintelor fierbinți care dau năvală ca niște mînji înspumați spre Dumneata. Ți-am mai spus că bunătatea și generozitatea Dumitale răscumpără oricîtă răutate omenească mi-ar mai fi dat să întîlnesc. Cred că numai o comprehensiune și o afecțiune ca ale Dumitale pot salva omenirea din desmățul în care se zbate. Acea bunătate dintr-o lume invizibilă (poate a îngerilor din Elegiile 180 lui Rilke) pe care am încercat să o cînt în La joie est pour Vhomme. Crede-mă: prin Ilarie Voronca odaia Dumitale din strfada] Pia Brătianu cu luminoase cărți și plină de prezența Du- mitale de neîntrecut Poet trece axa care străbate inima mea și în jurul căreia își urmea- ză lenta ei rotație de soare interior. Mai că-mi vine să-ți scriu o scrisoare de dragoste, de înaltă dragoste pentru Poetul și Omul Bun. Lasă-mă să-ți spun simplu și româ- nește: mulțumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine și pentru Colomba. Iată, îți trimit cele două cereri. Azi am ținut a doua conferință la Sorbona 8 despre Carageale [sic /] (și întors acasă am găsit darnica Dumitale scrisoare). Am descoperit cu ocazia studiului pe care îl fac despre Carageale (voi mai ține încă două despre marele dramaturg) că pot fi critic literar. Voi continua cu un curs despre proză. Deabia la 25 februarie țin prima con- ferință la Radio: Romanul românesc. Vor urma în 10 și 25 martie și 20 aprilie confe- rințele despre poezie, despre teatru și despre eseul românesc 9. Chiar mîine voi lua contact cu tipograful10 și îți voi scrie în curînd condițiile. Dar te rog să-mi faci orice observație și orice sugestie căci știi franțuzește mai bine decît mine. îți voi trimite la timp prefața mea. încă ceva: între 8 și 11 august se va ține aici un mare și serios congres mondial de Estetică. Profesorul Lalo 11 pe care l-am întîlnit la Enciclopedie mi-a cerut o co- municare. Poate voi face una, dacă voi mai fi la Paris, despre poezia românească. Nu vrei să te înscrii și Dumneata cu o comunicare? Rezumatul comunicării trebuie depus pînă la 1 martie. Acest rezumat nu trebuie să depășească trei pagini de manu- scris. Trimite-mi te rog o comunicare-rezumat (alege orice subiect vrei și eu o voi tra- duce și o voi depune înainte de 1 martie). Din țară și-au anunțat comunicări D[om]nii Tzigara-Samurcaș și T. Vianu 12. (Fiecare comunicare e de 15 minute.) Te rog încă o dată să crezi în profunda mea afecție și recunoștință 15. 1. 37 llarie VORONCA P. S. Soția mea — care vă exprimă alături de mine sentimentele ei de afecție și gra- titudine — are un concediu de o lună — care expiră la sfîrșitul lunii — pentru pleurezie. O rog pe sora mea, D[omnișoa]ra D[octo]r Marcu să vă deranjeze la telefon și să vă întrebe dacă aveți nevoie, pentru Colomba, de un certificat medical. Certificatul îl poate da un medic din Paris (sora mea mi-1 va cere printr-o scrisoare prin avion și eu vi-1 voi trimite tot prin avion). Doamne! Să mai îndrăznesc ceva? N-o să mai puteți respira de atîtea supărări pe care vi le tot cășunez. Sora mea, excelent medic de copii — a trecut cor “ursul de medic primar — ar voi să colaboreze la una din gră- dinițele D[oam]nei Elu Brătianu. Noroc că nu mai au c, că altfel după ce vă cer concedii, subvenții, intervenții la „Adevărul”, visuri ale unei surori medicale, te pomenești că dacă scrisoarea nu s-ar termina v- aș mai cere — știu eu ce ? — să mă numiți la Academie!! 8 Documentele de față fac — la noi — o primă precizare concretă (din partea autorului) asupra prelegerilor de literatură română ținute la Sorbona în 1937, ca asistent al profesorului Mario Roque. în privirea sa asupra Poeziei române contemporane (Oxford, 1934), profesorul îl apreciase — altmin- teri — pe actualul său colaborator în chip deosebit: «llarie Voronca, reprezentantul cel mai notabil al tendințelor recente în poezia română, este un om care abia a depășit treizeci de ani și a produs deja o operă considerabilă ». 9 încă de acuma, începe seria conferințelor la Radio-Paris. Activitatea de propagandist al literaturii române, la microfon, își avea deci un istoric, în momentul în care e numit șeful secției emisiunilor cu pri- vire la România — numire precizată de Sașa Pană în Nota biografica la llarie Voronca, Poeme alese, Edi- tura „Minerva", 1972. 10 Ar putea fi vorba de o colaborare (?!), alta decît grupajul de poeme, tălmăcite în franceză de lla- rie Voronca și Jacque Lesaigne: Poemes en un seul vers — în „La Revue hebdomadaire", 9 iulie 1938, înso- țite de o prefață semnată de cei doi traducători. 11 Profesorul Charles Lalo (1877—1953) a avut, probabil, un rol activ, în calitatea sa de renumit estetician, în organizarea congresului de estetică, ținut la Paris, în 1937. 12 Tudor Vianu a participat, într-adevăr, în 1937, la congres cu lucrarea Origine et validiU des valeurs (Cf. I . Pascadi — Estetica lui Tudor Vianu, p. 16. Autorul îl numește Congres internațional de filozofie). SPICUIRI .SPICUIRI PERPESSICIUS CĂTRE AUTORUL «CĂRVUNARILOR» LA A PARI ȚTA POVESTIRII ISTORICE CĂR- vunarii a lui D. V. Barnoschi (1885 — 1954) — lucrare care s-a bucurat de o bună primire în atmosfera literară a epocii* — Perpessicius relevaîn foiletonul său critic din „Curentul0 « serioase însușiri de creație » ale autorului, impunînd atenției lectorului vocația lui deosebită pentru reconstituirea mediului pitoresc și dramatic al unui trecut epopeic, sugerat mai ales cu surprinzătoare resurse lexicale. Cronicarul stabileai totodată, sugestive apropieri între figura comisului Ionică Tăutu, căpetenia cărvunarilor români care în 1822 promovaseră un proiect de con- stituție democratică și eroii sthenddl-ieni din Cronici italiene, arătînd că « legăturile acestea inițiale cu natura au dat mișcării un aer de mister și de vis nocturn cu totul romantic ». Pentru D. V. Barnoschi — ca și pentru alți scriitori români interbelici — oficiul critic al lui Perpessicius a avut o importanță capitală în confi- gurarea și evoluția viitoare a creației lui literare. Autorul Mențiunilor critice a scris, de asemenea cu înțelegere și intuiție, despre romanul Neamul Coțofănesc, remarcînd natura satirică a cărții, latura ei pamfletară. Considerațiilor critice perpessiciene, deja cunoscute, le adăugăm acum cîteva opinii generale pe marginea romanului Conspirația Dărmănescului, înscrise ♦ în „Adevărul literar și artistic”, Mihail Sado- veanu nota atunci: «Am cetit cu emoție pagi- nile dramatice ale prea interesantei cărți a d-lui D. V. Barnoschi ». în aceeași publicație „I. A. Ba- ssarabescu preciza: « Talentul și bogata fantezie a autorului evocă și pune în emoționantă lumi- nă, cu stil meșteșugit și eminamente literar — Moldova» Notăm de asemenea concluzia lui D. D. Pătrășcanu: « Sfîrșitul lui Ionică Tăutu este scris cu mînă de maestru ». într-o epistolă către D. V. Barnoschi, aflată astăzi în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei R. S. R. C« recunoscuta lui amabilitate, Perpessicius răspunde prompt întrebărilor neliniștite pe care autorul i le adresează în legătură cu soarta și valoa- rea literară a cărții sale. Nu lipsesc obiecțiile, ca și aprecierile pozitive dealtfel, învăluite într-o frază elegantă, caldă, ușor persuasivă. Scrisoarea ne apare elocventă și în cunoașterea raporturilor de extremă sinceritate și deplină încredere pe care criticul le stabilea cu scriitorii epocii. Eliza-Maria BA RNOSCHI «14 martie 1937 Dragă Domnule Barnoschi, Cum sunteți, prin tot scrisul d[umnea]voastră, un comentator foarte pătrunzător al istorici curente, veți fi meditat desigur și veți fi și absolvit această sălbăticire a moravurilor, care ne face, din ce în ce mai puțini atenți la obligațiile epistolare. Telefonul și radio[-ul] au adus în conștiința noastră iluzia suprimării distanțelor și cu dînsa detronarea corespondenții. Ele sunt așa de tiranice, aceste noțiuni moderne, că și cînd nu le putem folosi, tot așteptăm de la dînsele minunea. Pentru ca, mai curînd sau mai tîrziu, să înțelegem că tot leacurile vechi sunt cele mai bune. Sau, în cuvinte mai simple, despre un mod de a simula, în fraze compuse, o scuză datorată pentru o prea lungă întîrziere. Am cetit Conspirația Dărmănescului încă de la recepție și, dacă nu voi putea prea mult intra în detalii, e din pricina aceluiași defect profesional. care m-a deprins să mă concentrez și să mă oblig unor răspunderi, numai în fața paginei cu destina- ția — tipar. Să fi avut, adică, unde scrie, desigur, toateȚobservațiile s-ar fi organizat de la sine și cuvîntul ar fi fost trecut pe sub furci. Pînă la o astfel de posibilitate, să încerc să schițez, la voia întîmplării, cîteva impresii. Vorbesc, să înțelege, fără prea multă grijă de răspundere. Lectura Dărmănescului mi-a fost, sinceramente una din cele mai plăcute. Un romantism cu parfum de tranziție, o limbă din cele mai atractive pentru amatorul de resurecții și de „antice" lexicale, ce sunt și eu printre alții. Un subiect cu adevărat de senzație, dar și de bogate revelații istorice — iată cîteva din farmecele bunei d[umi]tale cărți îmi spuneam' tot timpul, uimit de o așa de adîncă cunoaștere a epocii și de un așa de captivant iz poetic, dacă nu va fi fiind o răușită superioară Căr- vunarilor. Dar răspunsul nu l-aș fi putut da decît după o reluare pe o confruntare de texte, posibilă numai în cazul unei obligații de cronicar. De ce vorbeam, așadar, mai sus de observații ? Că mie îmi place Conspirația Dărmănescului și că o accept pentru calități pozitive, chiar cu lacunele ei> e altă chestie. Din punct de vedere al regulilor^ cîte s-au cristalizat, și al lectorului de obște, între- barea este dacă romanul — nu suferă de o mult prea mare documentație și chiar de o ostentativă culoare lexicală, de epocă. Mie îmi plac — sunt lacom de ele. Dar nu împiedică acțiunea, întreb ? Sunt apoi cîteva figuri lăsate în umbră, poate că mă înșel eu, dar episodul Zulnia și genealogia ei, în raport cu restul romanului, îmi pare obscur; episodul Maniuk lăsat și el în umbră —[cu toate că, dacă voi fi înțeles bine, lumina din subsol, care uimește își dezarmă pe călăi, pare să fie opera lui și a Egiptenilor — dar mai ales cred, totuși, că romanul sfîrșește prea brusc — desigur, conspi. rația s-a sfîrșit, dar epilogul, redus la simpla in- dicație a lecturii Dărmănescului, din mănăstire* mi se pare puțin. în schimb, cu ce plăcere aș insista pentru atîtea figuri și scene, cu adevărat măiestre, între cari scena asedierii Curții Dărmănescului, scena lojei și a discuțiilor, a divanului, sau la figura călugăriței și cîte altele... în concluzie, o carte cu totul admi- rabilă — chiar dacă raportul între știință și poezie nu e întotdeauna bine dozat. Cu acestea, rogu-te scuză-mă pentru rîndurile acestea tîrzii și schițate. Al d [urni] tale PERPESSICIUS » «...a plăcut foarte mult, 77? deosebire lui IBRĂILEANU...» C u APARIȚIA VOLUMULUI DE NUVELE P.R7A- țesa Bibița (Editura „Viața Românească", Vipo- grafia Răsăritul, București, 1923), în urmă cu cinci decenii, i-a prilejuit scriitorului Jean Bart un deosebit succes în rîndurile publi- cului larg cititor și ale criticii literare. Dintre opiniile critice, exprimate în epocă, amintim, pentru tonalitatea lor aparte, precum și pentru seriozitatea analizei, pe cele ale lui Mihai Ralea, care în cronica închinată cărții și inclusă mai apoi în culegerea sa de articole Perspective (Editura „Casa ș coaielor", București, 1928, p. 214) arăta, pe drept cuvînt, referindu-se la nuvela principală ce dă titlul volumului, că « Prințesa Bibița nu e nici grotească, nici indecentă. E plină de ridicol, rareori de cru- zime, de cele mai multe ori de monotonie». Despre ecoul pe care La avut în perioada respectivă nuvela Prințesa Bibița vorbesc și rîndurile epistolare adresate scriitorului de frai ele său Octav Botez, cunoscutul profesor și critic ieșean. Scrisoarea datată « 6 sept[em- brie] 1922 » și aflată în fondurile documentare ale Muzeului literaturii române, sub numărul de inventar 15104, consemnează atît atitudinea entuziastă a criticului față de producția lite- rară a lui Jean Bart privit distant, dincolo de relațiile de familie, deși tonul aprins nu prea este conform cu tendința de obiectivitate afir- mată: « Dragă Eugen, Prințesa Bibița e una din cele mai bune nuvele ale tale. E o bucată plină de viață, poezie și umor. Personajele trăiesc și sfîrșitul îți lasă Jean Bart la mare. o imensă emoție. Ar putea figura cu cinste în orice literatură europeană și poate fi pusă alături de unele nuvele ale lui Maupassant.» Numele scriitorului francez și trimiterea făcută de Octav Botez la operele acestuia nu sînt întîmplător amintite aici. Jean Bart manifesta un interes deosebit pentru opera lui Maupassant, care reprezenta una din lecturile sale preferate. Dealtfel e de notat că în Mărturisirile literare publicate mai tîrziu, în „Revista Fundațiilor Regale" (an XI, 1 martie 1944, pp. 557 — 568), autorul romanului Europolis ținea să precizeze că în anii lui de formație «m-a încîntat grozav de mult Maupassant». în continuare, informîndu-și fratele asuprâ efectului produs de lectura nuvelei în cercul „Vieții Românești", Octav Botez notează: «Defecte nu are, decît cîteva neglijențe de stil, care pot fi ușor reparate. Ea a plăcut foarte mult, cu deosebire lui Ibrăileanu, atît de dificil în materie. El spune că te afli acum în maturi- tatea talentului, dorește numai să ai posibili- tatea de a seri mai mult. Dacă e bine să dai titlul volumului Prințesa Bibița nu aș putea spune, căci chestia atîrnă de conținutul celorlalte bucăți și afară de cele 2 Cu Rușii în Deltă nu știu ce-o să mai intre în volum [...]» Scrisoarea lui Octav Botez provine deci din epoca în care scriitorul definitivase structura vo- lumului său. Avea vagi nelămuriri în privința ti- tlului, dar acesta era obiceiul lui specific, găsirea tithilui fiind o chestiune de mare semnificație în procesul de creație al prozatorului. Un exem- plu elocvent îl oferă chiar oscilațiie titlului pen- tru nuvela care și-a împrumutat numele cărții la care ne referim. Variantele diverse ale manu- scrisului, aflat de asemenea în arhiva Muzeului literaturii române, poartă succesiv următoarele titluri: Prințesa, Bibița Garoflides, Prințesa Bibi- ța Luludi, O farsă de tinerețe. Schimbarea titlului indică de obicei și modi- ficările intențiilor autorului, ca atare anularea unor episoade sau introducerea altora, pînă la cristalizarea finală a operei publicate. Dintre episoadele care au rămas în afara pa- ginilor cunoscute ale nuvelei, reproducem mai jos portretul eroinei schițat doar din cîteva linii și detalii psihologice. «((Prințesa)) Bibița Garoflides Tipul. Fiică de consul—știe ce importanță au consulii în ((Sulina și în tot)) Orientul. Ea învățase la Institutul American de la Con- stantinopol... Cîteva romane sentimentale < și > în apă de roză. Se plimba pe aleea suspinelor de la Sulina. ((Fetele răutăcioase o tachinau. Așteaptă să se mărite cu diadohul. „Citea romane zaharisite".)) De o candidă onestitate, pură, tandră (o rezervă de tandreță) martiră, bigotă. De o gravitate monastică... într-o lume ((ușoară[,] veselă)) coruptă ea rămîne pură[,I diafană și mîndră. [.••] Pe rînd toate fetele de vîrsta ei se măritase [sic!] numai ea rămînea ofată bătrînă. De ceî» în transcrierea acestui scurt pasaj am păstrat atît particularitățile lingvistice specifice auto- rului și epocii, cît și modalitatea de transcriere proprie publicației de față. Rodica OLTEANU 184 t j i • ti i , ‘ j Spicuiri «...vei primi prin Vlahuța o sene de manuscripte...» SOARTA MANUSCRISELOR AUTORULUI Scrisorii pierdute a constituit imediat după dis- pariția neașteptată a scriitorului, la Berlin, o problemă de ordin național. Intrarea lor în fon- durile documentare și arhivistice din țară, rea- lizarea, în ultima instanță, a unui fond manuscrip- tic LL. Garagiale au devenit preocupări constante ale bibliotecilor și fundațiilor culturale românești ale epocii. în munca de achiziționare și de completare a colecțiilor Fundației universitare cu lucrări și documente de valoare pentru istoria literaturii noastre, Al. Tzigara-Samurcaș, director al insti- tuției respective vreme de aproape o jumătate de veac, adresa în 1914 lui Luca Ion Caragiale ru- gămintea de a dona Fundației unele dintre ma- nuscrisele ilustrului scriitor. Răspunsul fiului mai mic al dramaturgului indică nu numai manuscrisele ce au fost trimise ulterior, dar și «importantul dosar care trebuia să servească la o piesă de teatru» și care nu a mai intrat pînă la urmă în fondurile Fundației universitare. Este vorba desigur de proiectul comediei Titircă Sotirescu et Comp, și epistola lui Luchi consemnează pentru prima dată existen- ța lui. Documentul, evident ca importanță, a fost donat mult mai tîrziu Muzeului literaturii ro- mâne de Ecaterina Garagiale-Logadi și publicat în paginile acestei reviste (an II, nr. 2(3), 1971). Iată textul scrisorii din primele luni ale anului 1915, expediată de Luchi Caragiale lui Al. Tzi- gara Samurcaș: « Mult iubite domnule Tzigara-Samurcaș, iar- tă-mă că am tot întîrziat cu răspunsul la scrisoarea D[umi]tale și mai iartă-mă că nici nu știu veni măcar cu vreo scuză plauzibilă. în curînd vei primi prin Vlahuță o serie de manuscripte din operele publicate în timpul vieții; mai tîrziu vei mai primi încă două manus- cripte, anume: Abu-Hassan și un fragment de poveste netipărite încă și care vor ieși în curînd în volum ca opere postume. La Berlin posed și importantul dosar care trebuia să servească la o piesă de teatru. Dintre manuscripte, desigur acesta ieste [sic!] cel mai important. îmi rămîne încă să știu cum să-1 expediez. Prin poștie nu-1 pot trimete, riscul de-a se pierde fiind prea mare; de plecat nu' pleacă nimeni în țară ca să pot să-l dau, cel mult prin legație poate îl vei primi. O călduroasă strîngere de mînă de la al d [urni]-tale L. CARAGIALE* La puțin timp după această scrisoare, în mar- tie 1915, Fundația universitară confirmă expe- ditorului, revenit în București, primirea celor două manuscrise anunțate pentru a doua etapă, îngrijindu-se să facă public, în același timp, gestul de mărinimie al donatorului, prin publi- carea unei note în „Monitorul oficial": «12.111.15 Onorate Demn Primind din partea Domniei Voastre prețioa- sele manuscrise ale mult regeretatului D[um- nea]v[oastră] părinte, și anume 28 foi din manu- scrisul intitulat O poveste și 86 foi din Abu- Hassan, mă grăbesc a vă exprima cele mai vii mulțumiri pentru prețioasa D[umnea]v[oastră] contribuție la sporirea Secțiunei de manuscrise a Fundațiunii universitare. Primiți, Vă rog, onorate Domn, asigurarea osebitei mele considerațiuni. Director, [Al. TZIGARA-SAMURCAȘ] Domniei-sale Domnului L. GARAGIALE Str. Cernica, 9» Cele două manuscrise caragialiene se păstrează astăzi m fondurile documentare ale bibliotecii Academiei R. S. R., unde au intrat încă din 1952. Ion STOICA * Arhiva B. G. U., București. Dosar 51 (1914 — 1915), f. 204. FIȘIER BIBLIOGRAFIC (1 aprilie — 30 iunie 1973) A AGÂRBICEANU (Ion) * * * — Feciorii. [Fragment Din pragul marii treceri.} „Tribuna", 26 aprilie 1973, anul XVII, nr. 17 (853), p. 6. Rebreanu (Vasile) — Ion Agârbiceanu — inedit. Din Fonoteca de aur a Studioului de ra- dioteleviziune Cluj. „Tribuna", anul XVII, nr. 18 (854), 3 mai 1973, pp. 6—7. Rebreanu (Vasile) — Ion Agârbiceanu în mijlocul copiilor. Din Fonoteca de aur a Stu- dioului de radioteleviziune, Cluj. „Tribuna", anul XVII, nr. 22 (858), 31 mai 1973, p. 5. ALECSANDRI (Vasile) Tappe (Eric) — Vasile Alecsandri la British Museum. [Dedicație și scrisoare către direcția Muzeului Britanic din Londra, însoțind volumul Teatrul românesc. Repertoriul dramatic al d-lui V. Alecsandri, datate 1853.] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, pp. 157 — 158. Vezi: Bălcescu, Nicolae (Ungureanu, Gh.); Sion, Gheorghe (Ivănescu, D.; Isac, Virginia). AMARU (Bogdan) Curticeanu (Mircea); Mitrana, (D.) — Bogdan Amaru inedit. Scrisori din anii studenției (I), (II). [Nouă scri- sori către familie din: 19 septembrie 1928, 3 februarie 1930, 4 martie 1930, 15 octombrie 1929, mai 1930, octombrie 1930, octombrie-noiembrie 1930, decembrie 1930, 9 februa- rie 1931.] „Echinox" anul V, nr. 3, pp. 22 — 23; nr. 4, p. 22. ARGHEZI (Tudor) * * * — Tudor Arghezi — inedit. Vrăbiile. [Versuri.] „Contemporanul", nr. 19 (1382), vineri 4 mai 1973, p. 1. * * * — Tudor Arghezi inedit. Inscripție, Pitpalacul în griu. [Versuri datate 1963 și 1965.] „Luceafărul", anul XVI, nr. 20 (577), sîmbătă 19 mai, 1973, pp. 1 — 3. Arghezi (Baruțu T.) — Hotare. însemnări din aprilie. [Trei scrisori adresate lui Teodor Scarlat, datate: 22 februarie 1943 și 19 aprilie 1953, a treia fără dată.] „Steaua", nr. 9, anul XXIV, serie nouă, 1 — 15 mai 1973, p. 4. Dima Drăgan (Cornelia); Vasilescu-Capsali (N.) — Scrisori din închisoare. [Datate: 19 aprilie 1919, 10 mai 1919, 29 septembrie 1919, noiembrie 1919.] „Ateneu", nr. 5 (106), anul X, mai 1973, p. 7. ARICESCU (C. D.) Simonescu (Dan) — Costache (D.) Aricescu — martor al revoluției din 1848. Memoriile mele, partea [a] IV[-a]. Exilul meu la Snagoo (1848—1851), XVII. Rolul meu în timpul reooluțiunii. „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 31 — 37. 186 Fișier bibliografic B BĂLCESCU (Nicolae) Liu (Nicolae) — Note pentru continuarea istoriei Românii subt Mihai Voevod Viteazul. [Extrase din de Thou și Istvânffi.] „Manuscriptum", nr. 2(11) 1973, anul IV, pp. 10—15. Ungureanu (Gh.) — Documente ale revoluției de la 1848 în Țările române. [O scrisoare către C. Negri și V. Alecsandri, din 9 iulie 1848.] „Convorbiri literare", nr. 10 (34), 30 mai 1973, pp. 2 — 3. BIANU (Ion) Buzași (Ion) — Ion Bianu și Blajul. [Două scrisori datate: 19 martie 1931 și 5 iulie 1952.] „Vatra" 4, anul III, nr. 25, 20 aprilie 1973, p. 9. BLAGA (Lucian) * * * — Scrisori către Ion Breazu. [Patru scrisori adresate lui Ion Breazu în anii 1930, 1931, 1934, 1935.] „Tribuna", anul XVII, nr. 19 (855), 10 mai 1973, pp. 6-7. Gruia (Bazil) — Receptivitatea „Cosînzenei“. [Dedicație către Teofil Bugnariu pe Cruciada copiilor din 1930.] „Luceafărul", anul XVI, nr. 25 (582), sîmbătă, 23 iunie 1973, p. 7. BOGDAN-DUICĂ (Gh.) Panaitescu (Dumitru D.) — Ramiro Ortiz către prietenii săi români. [Scrisoare adresată lui Bogdan-Duică pe data de 2 mai 1919.] „Steaua" 8, anul XXIV, serie nouă, 16 — 30 aprilie 1973, p. 29. Vezi: Breazu, Ion. BOTEZ (Demostene) * * * — Mă doare primăvara. Postume. [Versuri]. „Viața românească", anul XXVI, nr. 3, martie 1973, p. 4. BREAZU (Ion) * * * _ Kogălniceanu. O scrisoare către G. Bogdan-Duică. [Studiu și scrisoare din 1928.] „Tribuna", anul XVII, nr. 19 (855), 10 mai 1973, p. 4. Vlad (Ion) — Generația de la 1848 într-un curs al profesorului Ion Breazu. [Prezentarea cursului Generația română de la 1848, ținut la Cluj în anul universitar 1948 — 1949.] „Tribuna", anul XVII, nr. 19 (855), 10 mai 1973, p. 6. Vezi: Blaga, Lucian ; Bucuța, Emanoil; Cartonaj, N.; Pușcariu, Sextil; Sadoveanu, Mihail; Vianu, Tudor. BUCUȚA (Emanoil) * * * — Scrisori către Ion Breazu. [O scrisoare din 9 august 1929.] „Tribuna", anul XVII, nr. 19 (855), 10 mai 1973, p. 7. c CANTEMIR (Dimitrie) Cândea (Virgil) — Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane. (Text inedit în limba română.) [Capitolele: Despre religia muhammedană; Bogăția limbei arabe', Portretul lui Muhammed ; Ospitalitatea în Dobrogea și Iconia ; Dervișii mevlevi; Științele la musul- mani; Prima învățătură: Scrisul, gramatica și compunerea. Traduse pentru prima dată în română după originalul inedit în latină.] „Luceafărul", anul XVI, nr. 21 (578), sîm- bătă 26 mai 1973, p. 3. CARTOJAN (N.) * * * — Scrisori către Ion Breazu. [O scrisoare din 7 iunie, 1941.] „Tribuna", anul XVII, nr. 19 (855), 10 mai 1973, p. 7. CAZIMIR (Otilia) Comarnescu (Petre) — « Patima de sub ulmi» o piesă dificilă. [Referat asupra spectacolului Teatrului Național din Iași.] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 120 — 128. 187 Fișier bibliografic CERNA (Panait) Ispășoiu (Eliza) — Versuri din ciclul Vîrful cu dor. [Pe piscul clinelui...; si fulger după fulger izbucnește...; cum arde cugetul în mine...'] „Manuscriptum", nr. 2(11) 1973, anul IV, pp. 45 — 49. CHENDI (llarie) Netea (Vâsile) — Șapte scrisori din tinerele. [Adresate lui Vaier Moldovan de la Cîmpeni datate: 29/1, 10/11 1895, 13/11, 17/III, 15/X, 13/XII 1896, una nedatată.] „Manuscrip- tum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 129 — 145. COMARNESGU (Petru) Gubleșan (Constantin) — Post scriptum. [Articolul Otilia Cazimir « Patima de sub ulmi» o piesă dificilă.] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 120 — 123. GONSTANTINESGU (Pompiliu) Papadima (Ovidiu) — Pompiliu Gonstantinescu student al lui Mihail Dragomirescu. Analiza poeziei Epigonii de Mihai Eminescu. [Caiet de seminar.] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 74—83. • p DEMETREȘCU (Traian) : ? Diaconescu (Ion) — Versuri de lulia Hasdeu în traducerea inedită a lui Traian Demetrescu. [Disprețul, Țiganca, Clopoțelul, La ce cugetai? Nu-ndrăznesc, Patria, Văr și Vară.] „Ramuri", anul X, Nr. 6 (108), 15 iunie 1973, p. 16. DENSUSIANU (Ovid) Panaitescu (Dumitru D.) — Ramiro Ortiz către prietenii săi români. [Scrisoare adresată lui Ovid Densusianu, datată 11 iulie 1932.] „Steaua" 8, anul XXIV, serie nouă, 16 — 30 aprilie 1973, p. 29. DRAGOMIRESCU (Mihail) Giurdariu (M.) — Mihail Dragomirescu și «păcatele secolului» (O scrisoare inedită din tinerețe, Paris, 1893.) [Adresată lui N. I. Basilescu.] „Viața românească", nr. 3, martie 1973, anul XXV, p. 4. E EMINESCU (Mihai) Munteanu (George —Din problemele corespondenței Eminescu —Veronica Micle. [Publicarea într-o descifrare mai atentă a scrisorii Eminescu — Veronica Micle înregistrată la B.A.R.S.R. sub cota MS. 2255.] „Tribuna", anul XVII, nr. 15 (851), 12 aprilie 1973, p. 14. Ursu (G. G.) — «...aveți bunătatea a mi-1 aduce pe Mihai...» [Scrisoare Henrietta Emi- nescu adresată Corneliei Emilian și datată 1889, 20 aprilie.] „Manuscriptum(i, nr. 2 (11) 1973, pp. 162-163. F FĂGEȚEL (Șaban) vezi: lonescu-Șișești, G. C. (Firan, FI.) Q GALACTION (Gala) Vârgolici (Teodor) — Pagini inedite din « Jurnalul» lui Gala Galaction (IV, V, VI, VII). [Din anii 1919, 1923, 1924, 1926, 1935, 1936, 1938.] „Steaua", nr. 7, 9, 10, 12, anul XXIV, serie nouă. 1—15 aprilie, pp. 22 — 23; 1—15 mai, pp. 14—15; 16 — 31 mai, pp. 16 — 17; 16 — 30 iunie 1973, pp. 22—23. GHIBU (Onisifor) ♦ ♦ ♦ — George Goșbuc. — „Vatra", nr. 6 (27), serie nouă, anul III, 20 iunie 1973, p. 7. ♦ * * —Amintiri despre Octavian Goga. „Steaua", nr. 11, anul XXIV, serie nouă, 1—15 iunie 1973, pp. 22—23. 188 Fișier bibliografic GHIGA (Ion) Bodea (Cornelia) — Un singur subiect: patria noastră (II). [Două scrisori adresate lui C. A. Rosetti, datate 5 mai 1850 și 14 iulie 1850.] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 16—30. GOLESCU (A. G.) Cristev (Diana) — A. G. Golescu către Teii și Eliade. [Două scrisori din 5 martie 1849 și 8 martie 1849.] „Manuscriptum" nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 38 — 42. H HOTINCEANU (Ovidiu) * ♦ ♦ — Poeme inedite. „România literară", anul VI, nr. 14, joi 5 aprilie 1973, p. 4. * * ♦ — Versuri. [întemeiere; La România; S-adormi adolescent; Merinde de putere, Cuvine-se ; Doamnă Țară; Lumină să bea; Vine-un timp; Vine-o clipită; Veniți să luăm vedere.] „Ramuri", anul X, nr. 4 (106), 15 aprilie 1973, p. 15. HURMUZAKI (Alexandru și Nicolae) Ivănescu (I.); Isac (Virginia) — Scrisori inedite. [Scrisoare de felicitare adresată lui Alexandru loan Cuza cu ocazia alegerii de la Iași.] „Convorbiri literare", nr. 9 (33), 15 mai 1973, pp. 2 — 3. I IBRĂILEANU (G.) Drăgan (Mihai) — Ibrăileanu despre Arghezi. [Note de lectură.] „Ateneu", nr. 5 (106), anul X, mai 1973, p. 7. Drăgan (Mihai) — Ibrăileanu despre Rebreanu. [Note de lectură.] „Ateneu", nr. 4 (105), anul X, aprilie 1973, p. 7. IONESCU (Eugen) Florescu (Nicolae) — Eugen lonescu sau teribilismele unui sentimental timid. [Versuri* însemnări, desene; dedicație și scrisoare din 1931 către Octavian Șuluțiu.] „Manu- scriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 151—156. IONESGU-ȘIȘEȘTI (G. G.) Firan (FI.) — G. G. lonescu-Șișești în corespondență cu revista „Ramuri". [Șase scrisori către Șaban Făgețel datate: 12/25 decembrie 1910, 10 iulie 1910, 5 august 1911, 8 noiembrie 1914, 6 ianuarie 1914, 5 februarie 1914.] „Ramuri", anul X, nr. 4 (106), 15 aprilie 1973, p. 14. IORGA (Nicolae) Simonescu (Dan) — Nicolae lorga «instigator» în 1907. [Scurtă epistolă din 21 martie 1907 adresată din 9 iulie 19< ISAC (Emil) Micu (D.) — îmi arie 1953, 24 18 noiembrie I STRAT I (Panait) * * * — Căut^ linisterului de Interne și scrisoare către Primarul orașului Craiova, .] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 146 — 150. ria Emil Isac. [Opt scrisori datate: 1 mai 1923, martie 1952, 23 ianu- bruarie 1953, 14 iunie 1953, 16 septembrie 1953, 18 octombrie 1953t 53.] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 177 — 182. )rii de credință. în docurile Brăilei. (II) [în românește de Al. Ta- lex.] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 50 — 73. Ciucă (Valentin) — [. I. Mironescu. Contribuții documentare [Două dedicații către I. I. Mironescu pe ^volumele: Prâsentation des hdidoucs și Le refrain de la fosse.] „Cronica", nr. 2ț (386), anul VIII, vineri 22 iunie 1973, p. 14. K KARNABATT (D.) 1 Dima-Drăgan (Corne liu); Vasilescu-Capsali (N.) — Scrisori din închisoare. [Două scrisori datate 10 mai 1919 și noiembrie 1919.] „Ateneu", nr. 5 (106), anul X, mai 1973, p. 7. 189 Fișier bibliografic KOGĂLNICEANU (Mihail) Ivănescu (D.); Isac (Virginia) — Alexandru loan Cuza — documente inedite. [Ciorna ofisului domnesc din 4 octombrie 1851, cu corecturi și adnotări făcute de M. Kogălniceanu.] „Convor- biri literare", nr. 9 (33), 15 mai 1973, pp. 2 — 3. Țurcanu (Georgeta) — Documente despre opera lui Dimitrie Cantemir. [Memoriul prin care solicită aprobarea de a se edita opera Cantemireștilor.] „Cronica", nr. 23 (384), anul VIII, vineri, 8 iunie 1973, p. 14. L LAMBRINO (Scarlat) Ivănescu (D.); Isac (Virginia) — Scrisori inedite. [Scrisoare datată: « 1859 ghenarie 27 ».] „Convorbiri literare", nr. 9 (33), 15 mai 1973, pp. 2 — 3. * MAIORESCU (Titu) Sterescu (Radu A.) — « ...nu se publicau de nu erai D-ta secretar...» [Scrisoare către Ion Slavici, datată 19/31 octombrie 1886.] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, pp. 164— 166. MANIU (Adrian) * * ♦ — Adrian Maniu — inedit. Un clopot suna seara. [Versuri.] „Contemporanul", nr. 17 (1280), vineri 20 aprilie 1973, p. 1. ♦ ♦ ♦ — Adrian Maniu — inedit. Spleen. Elegie. [Versuri.] „România literară", anul VI, nr. 16, joi 19 aprilie 1973, p. 20. MICLE (Veronica) Vezi: Eminescu, Mihai (Munteanu, George). MIHĂESCU (Gib.) Oprea (Al.) — Mitul femeii ideale și travaliul artistic. [Versiunea în șpalt a finalului Donei Alba.] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 112 — 119. MIRONESCU (I. I.) Vezi: Istrati, Panait (Ciucă, Valentin). N NEGRI (C.) Păltănea (Paul) — C. Negri epistolograf. [Scrisoare din 15 februarie 1859 către Alexandrina Ghica.] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 43 — 44. Vezi: Bălcescu, Nicolae (Ungureanu, Gh.). NEGRUZZI (Costache) Țurcanu (Georgeta) — Documente despre opera lui Dimitrie Cantemir. [Memoriu prin care se solicită aprobarea de a edita opera Cantemireștilor.] „Cronica”, nr. 23 (384), anul VIII vineri, 8 iunie 1973, p. 14. PANDREA (Petre) Gheliuc (Jean) — Popa Șapcă în folclor. „Săptămîna" serie nouă, nr. 129, vineri 25 mai 1973, p. 3. PARASCHIVESCU (Miron Radu) ♦ ♦ ♦ — Jurnalul unui cobai, [Din anii 1940 — 1941.] „Luceafărul", anul XVI, nr. 17 (574), sîmbătă, 28 aprilie 1973, pp. 5 — 6. 190 PETRESCU (Camil) Fi?ier bibliografic Rusu (M. N.) — Substanțialismul 1928. Fragmente (II), „Tînărul leninist", nr. 3, martie 1973, pp. 30-31. Rusu (M. N.) — Camil Petrescu și Teatrul Național. [Note la condica de spectacole a Teatrului Național din anul 1933.] „Luceafărul", anul XVI, nr. 17 (574), sîmbătă, 28 aprilie 1973, pp. 5 — 6. Rusu (M. N.) — Note inedite de arhivă: Camil Petrescu [Procese verbale ale Comitetului de lectură și de direcție ale Teatrului Național din București, referate și însemnări. Textul integral al Directivelor artistice și tehnice pentru „Școala de regie experimentală"] „Alma mater", anul V, nr. 2 — 3 (26—27 ), februarie-martie 1973, pp. 14—15. PETRESCU (Cezar) Firan (FI.) — Cezar Petrescu în corespondență cu revista „Ramuri". [Opt scrisori din anii 1924 și 1928.] „Ramuri", anul X, nr. 5 (107), 15 mai 1973, p. 13. PETROVICI (Ion) Panaitescu (Dumitru D.) — Ramiro Or tiz către prietenii săi români. [Trei scrisori Ramiro Ortiz către Ion Petrovici, datate: 13 februarie 1941 și 26 decembrie 1941, una fără dată.] „Steaua" 8, anul XXIV, serie nouă, 16—30 aprilie 1973, p. 29. PILLAT (Ion) Raicu (Al.) — «E bine și frumos să te înalți, dar nu pe jumătate». [Dedicație către Al. Philippide pe volumul Scutul Mineroei, 1933.] „Luceafărul", anul XVI, nr. 25 (582), sîmbătă, 23 iunie 1973, p. 3. POPA (Gr. T.) Ciucă (Valentin) — LI. Mironescu — Contribuții documentare. [Trei scrisori către LI • Mironescu datate: 6 decembrie 1937, 13 și 22 ianuarie 1938.] „Cronica", nr. 25 (386)» anul VIII, vineri 22 iunie 1973, p. 14. PUȘCARIU (Sextil) ♦ * * — Scrisori către Ion Breazu. [Trei scrisori din 24 septembrie 1938, 20 august 1939 și 1 ianuarie 1946.] „Tribuna", anul XVII, nr. 19 (855), 10 mai 1973, p. 7. R RĂDULESCU (Ion Eliade) Vezi: Golescu, A. G. (Cristev, Diana). REBREANU (Liviu) Gafița (Mihai) — Un document inedit excepțional. Pagini din Jurnal. [Anii 1927,1928.] „Luceafărul", anul XVI, nr. 16 (573), sîmbătă, 21 aprilie 1973, pp. 1 — 3. Gheran (Nicolae) — „Adam și Eva“. (Trepte și confluențe.) [Notații din perioada elaborării romanului Adam și Eva.] „Ramuri", anul X, nr. 5 (107), 15 mai 1973, p 14. Liu (Nicolae) — Din popasurile europene ale lui Liviu Rebreanu. însemnări zilnice: cen- tenarul Ibsen. „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 97 — 110. ROSETTI (C. A.) Bodea (Cornelia) — Un singur subiect: Patria noastră (II). [Trei scrisori către Ion Ghica datate: 10 aprilie 1850, 8/22 mai 1850 și 16 septembrie 1850.] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 16—30. s SADOVEANU (Mihail) * * * — Scrisori către Ion Breazu. [O scrisoare datată 17 martie 1939.] „Tribuna", anul XVIII, nr. 19 (855), 10 mai 1973, p. 7. Raicu (Al.) — «E bine și frumos să te înalți, dar nu pe jumătate». [Dedicație către Al. Philippide, pe Opere I, 1940.] „Luceafărul", anul XVI, nr. 25 (582), sîmbătă, 23 iunie 1973,_p. 3. 191 Fișier bibliografic SEBASTIAN (Mihail) Demetrius (Lucia) — «... prezența scînteietoare a lui Mihail Sebastian» [Scrisoare din 1942.] „Manuscriptum", nr. 2 (11) 1973, anul IV, pp. 174 — 176. SION (Gheorghe) Ivănescu (D.); Isac (Virginia) — Scrisori inedite. [Telegramă din București, 18 ianuarie 1859, către V. Alecsandri.] „Convorbiri literare'" nr. 9 (33), 15 mai 1973, pp. 2 — 3. SLAVICI (loan) Dima-Drăgan (Cornelia); Vasilescu Capsali (N.) — Scrisori din închisoare. [O scrisoare datată 10 mai 1919.] „Ateneu", nr. 5 (106), anul X, mai 1973, p. 7. Vezi: Maiorescu, Titu (Sterescu, Radu). STREINU (Vladimir) Muntean (George) — Vladimir Streinu inedit. [Studiu din 1944 despre La Rochefoucauld.] „Argeș", mai 1973, anul VIII, nr. 5 (84), p. 8. * ș * ȘULUȚIU (Octavian) Vezi: lonescu, Eugen (Florescu, Nicolae). TECULESCU (Iloria) Vezi: Teodoreanu, Ionel. TEODOREANU (Ionel) Racotă (Tuliu) — Ionel Teodoreanu la Sighișoara. [Scrisoare din 24 martie 1938 către Horia Teculescu.] „Vatra", nr. 5 serie nouă, anul III, nr. 26, 20 mai 1973, p. 16. Tomuș (Silvia) — Forme ale eului la Ionel Teodoreanu. [Fragment dintr-o scrisoare lite- rară.] „Steaua", nr. 12, anul XXIV, serie nouă, 16—30 iunie 1973, pp. 24—25. THEODORESCU (Dem.) Dima-Drăgan (Cornelia); Vasilescu-Capsali (N.) — Scrisori din închisoare. [2 scrisori datate: 10 mai 1919 și noimebrie 1919.] „Ateneu", nr. 5 (106), anul X, mai 1973, p. 7. THEODORIAN (Caton) Firan (FI.) — Caton Theodorian în corespondență cu revista „Ramuri" (I). [Șase scrisori către Ș. Făgețel datate: 26.8. X. 1909, 12 noiembrie 1909, 7. XII 1909, 30. I. 1910, 31. I. 1910, una nedatată] „Ramuri", anul X, nr. 6 (108). 15 iunie 1973, p. 2. V VARLAAM Istrate (Petru); Manolache (Mihai) — Un manuscris necunoscut al Cazaniei lui Varlaam în Biblioteca Muzeu- lui Culturii Românești din Scheii Brașovului. [O copie transilvăneană.] „Astra", nr. 4 (83), anul VIII, aprilie 1973, pp. 7,18. VIANU (Tudor) * * * Scrisori către Ion Breazu. [Două scrisori datate: 6 aprilie 1942 și 27 mai 1942.] „Tribuna", anul XVII, nr. 19 (855), 10 mai 1973, p. 7. VOICULESCU (V.) ♦ * * _ V. Voiculescu — Inedite. Anton Pann, Doctrina culturii, Arta și naționalitatea. [Datate respectiv: 11 aprilie 1927, 7 iunie 1926, 9 iulie 1926.] „Orizont", serie nouă, anul XXIV, joi, 19 aprilie 1973, nr. 16 (269), p. 3. * * * — Campania culturală de vară. [Datat 13 iunie 1927.] „Tribuna", anul XVII, nr. 15 (851), 12 aprilie 1973, p. 15. Creșterea colecțiilor 1 aprilie — 30 iunie 1973 BIBLIOTECA ACADEMIEI R. S. ROMÂNIA Manuscrise: G. CĂLINESCU, V. Alecsandri (micromono- grafie) ; Gr. M. Alexandrescu (monografie); N. Filimon (monografie); Estetica basmului; Articole și conferințe din literatura străină: Frangois Rabelais, umanist’, Bernardin de Saint Pierre ; Marmontel; Georges Sand ; lacoppone da Todi. Magie și alchimie. Tristan BERNARD, Catren către Paul Valery. Corespondență: V. Alecsandri, T. Arghezi, I. AL Brăte- scu-Voinești, G. Călinescu, O. Densusia- nu, N. lorga, L. ] Lebreanu, M. Sadoveanu, A. Șaguna, Elena ' acărescu. Carte românească veche ♦ ♦ * Catavasier, Bucure Li, 1713. * * * Sfintele și dumn eieștile liturghii, Rîm- nic, 1759. i ♦ ♦ ♦ Penticostar, Sibiu,; L805. ♦ * * Catehismul cel M\ 'e, Blaj, 1815’ ; D. L. ARAMĂ MUZEUL LITERATURII ROMÂNE Manuscrise: Camil PETRESCU, 36 caiete din perioada de documentare în vederea elaborării piesei Bălcescu și a romanului Un om între oameni. Bălcescu — piesă (dactilogramă, cu cîteva co- recturi și adaosuri); Bălcescu — scenariu de film (7 versiuni, dactilograme cu corecturi și adnotări). Ion PILLAT, Țara pustie (de T. S. Eliot, tra- ducere) ; proiect de antologie; catalogul biblio- tecii de la Miorcani; listă de cărți românești, în- tocmită pentru Valâry Larbaud; Cîteva ver- suri — caiet din 1938 —1939; poezii incluse în volumele: Umbra timpului și împlinire’, 19 poezii, apărute în prima ediție a volumului Caietul verde. N. DAVIDESCU, Helada, poem. Corespondență: loan Slavici, Titu Maiorescu, lacob Negruzzi, Gala Galaction, Emanoil Bucuța, Aron Cotruș, Rădulcscu Motru, Victor Ion Popa, Emil Isac, Iser, Giovanni Papini, Eugenio Montale, Valăry Larbaud. Tipărituri: Calendar popular al anului 1847, tipărit de C. A. Rosetti și E. Winterhalder. Calendarul lui Nichipercea pe anul 1862, editat de N. T. Orășeanu, București, 1862. Carte românească veche: ♦ ♦ * Penticostariu, Episcopia Rîmnicului, 1743. ♦ * ♦ Antologhion adecă Floarea cuvintelor, tipărit în perioada 1788—1790, cu autograful domnitorului Nicolae Petru Mavrogheni. Fotografii: Ion Pillat, Titu Maiorescu, Al. Davila, N. lorga, A. D. XenopoL V. CÂLNICEANU BIBLIOTECA MUZEULUI BRUKENTHAL - SIBIU Carte românească veche: * ♦ ♦ Evanghelie cu învățătura, Alba lulia, 1641. * * * Evanghelie, Blaj, 1765. * * * Penticostar, Rîmnic, 1767. G. BARIȚIU, Dicționar unguresc-românesc, Bra- șov, 1869. C. PASCU BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ - CLUJ Manuscrise: M. EMINESCU, versuri transcrise în Albumul dedicat Mitei Kremnitz (datat: București, 4 ianuarie 1879). I. L. CARAGIALE, Der verlorene Brief— Lust- spiel in vier Akten — Aus dem Rumânischen von Mite Kremnitz. Șt. O. IOS1F, Romeo si Julieta, traducere, ver- siune revăzută de P. Grimm. Acte: D. ȚICHINDEAL, Actul de deces (în limba sîrbă), Timișoara, 20 ianuarie 1818, cu o adnotație a lui Vincențiu Babeș. Donație: Gabriela Ricci, Scrisoare adresată de Ștefan Miclc către frații săi, Iași, 6/18. II. 1870. DIRECȚIA GENERALĂ A ARHIVELOR STA- TULUI Manuscrise: Cincinat PAVELESCU, versuri. Vasile MILITARU, Cîntec de leagăn. A. de HERTZ, Aripi frlnte — versuri. Corespondență: T. Maiorescu, AI. Macedonski, lacob Negruzzi- Al. Odobescu, lacob Mureșeanu, P. Cerna, St. O. losif, V. Eftimiu, I. Al. Brătescu-Voine- ști, V. Braniște, I. Bogdan, G. Bogdan-Duică, Ion Bianu, Z. Bîrsan, losif Blaga, Simion Mehedinți, A. Naum, G. Panu, A. C. Popovici, Th. Speranția, Z. C. Arbore, I. Athanasiu, N. I. Apostolescu. Fotografii: Panait Cerna. M. SOVEJA ICONOGRAFIE Iconograf i e AUTO G R 2! FE : Lucian Blaga (103, 169); Dimitrie Cantemir (11, 18, 20, 24); Alice Călugăru (114, 115); Octavian Goga (124, 128); Val€ry Larbaud (161); Adrian Maniu (32, 34, 150); Camil Petrescu (39); Liviu Rebreanu (90, 92 168); Mihail Sadoveanu (95, 100); Elena Văcărescu (155); Alice Voinescu (144); Ilarie Voronca (168, 179). FOTOGRAFII: Tudor Arghezi (120, 123); Jean Bart (183); Lucian Blaga (104, 105, 109); Victor Brau- ner (179); Dimitrie Cantemir (5, 10); Alice Călu- găru (113, 114, 115); Maurice Chevalier (157); Șerban Cioculescu (72, 75, 79, 80, 82); Sidonia Drăgușanu (66); Frany6 Zoltăn (163, 165); Octavian Goga (124, 129, 131); Eugen Jebe- leanu (67); Valery Larbaud (159, 161); Titu Maiorescu (137); Adrian Maniu (30); AL Oprea (67, 82); Thcodor Pallady (156); Victor Papilian (46, 50, 55, 60, 65); Miron Radu Paras- chivescu (66, 67); Ion Pas (87, 123); Camil Petrescu (37); Radu Popescu (67); Mihail Sado- veanu (94, 98, 101); loan Slavici (70, 81, 83, 86); Barbu Solacolu (72, 73, 75); D. I. Suchi- anu (72,73,75,80, 82); Elena Văcărescu (156,157); Alice Voinescu (140, 143, 144) ; Ilarie Vo- ronca (179). INTERPRETĂRI PLASTICE: I. Anestin — Adrian Maniu (33); Sonya Dela- unay — Ilarie Voronca (177); R. Ladea — Luci- an Blaga (110) ; Loewendhal—Adrian Maniu (28) ; Adrian Maniu (28, 29, 44, 118, 134, 139, 147, 151, 152, 153, 8 pag. hors textes, 169, 172); J. Steriadi—Adrian Maniu (35). Fotografiile din acest număr șînț realizate de Magdalena Buză. The presant issuc of „Manuscrip- tum" brings to its rcaders important original documents. First we men- tion the matcrials referring to the personality of the scientist, prin ce Dimitrie Cantemir, this ycar in- cluded in the UNESCO annivcrsa- rics. Virgil Cândca, a wcllknown- rcsearchcr, presents in a Romanian version the manuscripts in Arabic of the Moldavian prince. The column Poetry, Prose, Thea- tre presents this Urne thvee modern literary works : Pocms by Adrian Maniu, the short story The Sick Princess by Camil Petrescu and the iragi-comedy Simona of The Consort Prince by Victor Papilian, which come to complete the literary prophile of the respective writers. The confessions in this issue deal with the « rcconsideration » or «re-judgement» — in the contcmpo- rary perspective under the chair- manship of professor Șerban Cio- culescu — of the loan Slavici case in the famous trial of the journalists after the fir st world war. To give evidence are the writers Ion Pas, D. I. Suchianu and Barbu Solacolu who elucidate and definitively shatter the slanderous accusation of anti- patriotism which darkened the last years of loan Slavici's life. A do- cument which at first sight appears rather strânge, but which reveals a special aspect, full of originality, Le present numero de „Manu- scriptum'1 met sous Ies yeux du lecteur des documents-inedits de premiere main. D’abord, nous sig- nalons Ies materiels concernant la personnalite du voivode savant Dimitrie Cantemir, inclus dans Ies anniversaires UNESCO de cette annee. Un bienconnu chcrchcur de Tocuvre du savant, monsicur Virgil Cândca, presente en version rou- niaine Ies manuscrits arabes du voivode moldave. La rubrique Poesie, prose, theâtre nous offre, cette fois, trois ou- vrages litteraires modernes: des vers d'Adrian Maniu, la nouvelle La Princcssc maladc de Camil Pe- trescu et la comedie tragique Simona ou Le prince consort de Victor Papilian, recuperations pre- cicuses destinees ă completei* Ies profils litteraires des ccrivains cn question. Lcs confessions de ce num^ro ont pour theme «le rejugement», en perspective contemporaine — sous la presidcncc du professeur Șerban Cioculescu — du cas loan Slavici dans le cadre du celebre proces des journalistes d'apres la pre- miere guerre mondiale. Les ecri- vains Ion Pas, D. I. Suchianu et Barbu Solacolu ont ddpose leur temoignage lă-dessus, elucidant et aneantissant ddfinitivement Taccu- sation d'antipatriosme qui a plane Die vorliegende Nummer der Zeit- schrift „Manuscriptum" bietei dem Leser erstrangige unverdffentlichte Urkunden. Wir verweisen zuerst auf die dem Wojewoden Dimitrie Can- temir gewidmeten Beitrăge, dessen 300. Geburtsjahr ins diesjăhrige UNESCO-Programm aufgenommen wurde. Herr Virgil Cândea, ein bekannter Cantemir-Forscher, ver- offentlicht in rumanischer Uber- setzung die arabischen Manuskripte dieses Herrschers der Moldau. Die Rubrik Poesie, Prosa, Thea- ter bringt diesmal moderne litera- ri sche Schriften: Gedichte von A drian Maniu, die Novelle Die kranke Prinzessin von Camil Petrescu und die Tragikombdie Simona oder Der Prinzgemahl von Victor Papilian ; all diese wertvollen Beitrăge runden das literarische Profil der be- treffenden Schriftsteller ab. Die Gestăndnisse dieser Zeitschrif- tenmimmer nehmen den Pali Ion Slavici im beriihmien Prozess der Journalisten nach demErsten Welt- krieg wieder auf. Den Vorsitz fiihrte Prof. Șerban Cioculescu ; die Zeugenaussagen der Schriftsteller Ion Pas, D. I, Suchianu. und Barbu Solacolu widerlegten endgiiltig die Anklage, die verleumderischerweise auf Antipatriotismus Iau tete und in den letzten Lebensjahren auf Ion Slavici gelastet hat. Ein auf den ersten Blick geradezu sonder- Hacioamnâ HOMep ^cypnana „ ManycKpunmyM “ npeACTaBjiaeT cborm HMTaTejiXM pa# HeonySjiinco- BaHHblX flOKyMCHTOB H3 nepBBIX HC- TOHHHKOB. IIpOCHM oGpaTHTb BHH- MaHue Ha MaTepwajibi, xacaiomne- Cfl J1HHHOCTH BOeBOflbl yHCHOrO /țH- MHTPHH KaHTeMHpa, BKJHOHeH- Horo b 3tom roay b io6wjieîîHyio roAOBnjHHy IOHECKO. Pl3BecTHbrii nccjreAOBaTejib rocno^HH Bhp/pkhh Kmhah npeACTaBHJi b nepeBoae Ha pyMbiHCKHîî fl3biK’apa6cKne pyxo- rmcH MOjmaBCKoro BoeBO/țbi. Pa3,aeji IIo33iix, np03a, meamp npeAJiaraeT naM, b stom HOMepe, Tpn coBpeMeHHbix JiMTepaTypHbix npon3BeAeHHîî: cthxh A^pnana MaHny, noBecTb EojibHaH zpa^iiiiM KaMHJia IleTpecKy h TparnKOMe- aua Cumohci hjih lipului cynpys BHKTopa IlanHJiHaH, uenubie BKJia- AM npeAHa3HaHeHHbie KOMiuieKTn- poBarb jiHTepaTypHbEă IipO^MAb coorBeiCTByiomHx imcaTeneă. npH3HaHHM, B 3TOM HOMCpe, HMeioT KaK Tcwy « npocMOTp » desia Moana CjiaBHna, hoa npeAceaa- TejibCTBOM npo4)eccopa Illep- Gana HoKyjiecKy — Aejio H3 m- BecTHoro, b CBoe BpeMa, npouec- ca acypHajmcTOB nocne riepBOM BCeMUpHOÎÎ BOâHbl. IIpeACTaBHJIH CBHAeTejibCKHe noxaaaHHH imca- Tejin Hoh riac, K. CyiaiaHy k Eap6y CojiaKOJiy, KOTOpbie BHecjiM acHOCTb b 3tot npoițecc H 3TMM paCCeMJIH OGBJJHeHHe B aH- THIiaTpHOTH3Me, KOTOpoe HJiaHH- posajio KJieBCTHHHeCKH Ha# noc- JieAHHMH roflaMH Hoana CjiaBuna. of the personality of the writer Liviu Rebreanu, is the text of the letter addressed to the wviter by the main character of his novei Ion, a letter published now by Nicolae Gheran. Alexandru Oprea makes an ingenious of analysis Sadoveanu’s creation laboratory. The different columns of the pre- sent of „Manuscriptum" are extre- mely varied and significant: the column Passion for Essay brings to the readers the surprising introduc- tory lecture of Lucian Blaga to his Course of the Philosophy of Reli- gious held more than thirty years ago at the University in Sibiu. Professor Tudor Bugnarut signs the foreword to the text. Another column Restituiri brings us an excerpt of great attractiveness from a novei of adventures by Tudor Arghezi entitled The Rash Man. Finally the column Ideas, People Facts comprises loan Petrovici’s notes on Titu Maiorescu. A real revelation for the literary history is the correspondence of Octavian Goga with Ilarie Chendi and Ilarie Voronca with Ion Pillat. Pages of an Album include drawings and water-colours by Adrian Maniu commented by Ion Frunzetti. Suffice it to peruse these od- cuments so varied through their content, to realize the vital happy calomnieusement sur Ies dernieres annees de l'existence de loan Slavici. Un document qui paraît tout d'abord etrange, mais qui releve un cote special, plein d'origi- nalit^ de Tecrivain Liviu Rebreanu, est le texte de la lettre exp^diee ă Tauteur par le heros de son celebre roman Ion, lettre publiee main- tenant par Nicolae Gheran. Alexan- dru Oprea entreprend une inge- nieuse analyse du laboratoire de creation sadovenienne. Les rubriques de ce numero de la revue sont particuliârement va- riees et significatives: la Passion de l’essai nous decouvre une sur- prenante le^on introductive de Lu- cian Blaga ă son Cours sur la phi- losophie des religions, tenue, il y a plus de trois ddcennies ă TUniver- site de Sibiu. Le texte est preface par le professeur Tudor Bugnariu. Une autre rubrique, Restitutions, nous fait connaître un fragment tr^s attractif d'un roman d'aven- tures^de Tudor Arghezi, intitule L’homme brusque. En fin, la ru- brique, Idees, hommes, faits grou- pe des notes de Ion Petrovici sur Titu Maiorescu. Des temoig- nages rdvdlateurs pour rhistoire litt^raire apporte la correspondan- ce entre Octavian Goga et Ilarie Chendi, de meme que celle entre Ilarie Voronca et Ion Pillat. Les Feuilles d’album comprennent, cette fois-ci, des dessins et des aquarelles d'Adrian Maniu, com- mentes par Ion Frunzetti. bares Dokument, das aber einen aparten, vollauf oyiginellen Zug des Schrifstellers Liviu Rebreanu en- thilllt, ist der Brief, den der gleich- namige Hauptheld des beriihmten Romans Ion an den Autor selbst richtet’, der Brief wird nun von Nicolae Gheran verdffentlicht. Eine sinnvolle Analyse der hunstleri- schen Werkstatt Sadoveanus unter- nimmt Alexandru Oprea. In dieser Nummer sind die Rubriken der Zeitschrift besonders vielfalting tind bezeichnend : in Leidenschaft des Essays entdecken wir eine erstaunliche einleitende Vor- lesung zum Kursus der Religions- philosophie, den Lucian Blaga an der Universităt von Sibiu vor drei ]ahrzehnten gehalten hat. Fur das V orwort zeichnet Prof. Tudor Bug- nariu. Fine andere Rtibrik — Res- titutionen — macht uns bekannt mit enem ăusserst reizvollen Bruch- stiick aus einem Abenteuerroman von Tudor A rghezi: Der barsche Mensch. Schliesslich vereinigt die Rubrik Ideen, Menschen, Taten die Aufzeichnungenvon loan Petro- vici ilber Titu Maiorescu. Fur die Literaturgeschichte aufschlussreiche Bekenntnisse enthălt die Korrespon- denz zvuischen Octavian Goga und Ilarie Chendi und zwischen Ilarie Voronca, und Ion Pillat. Die Al- bii msblătter enthalten Zeichnungen und A quarellen von A drian Maniu ; Ojihh AOKyweHT KOToptiM, na nep, Bblâ B3rnMA, Ka>KeTCM, CTpaHHblM- ho KOTopti# noxtHepKHBaeT o^ny ocoâyio CTopony, nojinyio opn- rHHajibHocTH, nncaTejia JlHBny Pe- bpMHy, 3to tckct nncbivra nony- neHHoro aBTopoM H3BeCTHOrO po- Mana Hoh ot repon stofo po- Mana, HHCbMo onySjiHKOBaHHoe ceănac HwKonaeM Tepan. renuajib- Hbiâ anajiH3 caAOBMHCKoro Jia6o- paTopna TBopnecTBa npoH3Bo,HHT AneKcaHflpy Onpn» B 3tom HOMepe pa3AeJibi acyp- nana oco6chho pa3Hoo6pa3Hbi w MHoro3HaHHTejibHbi : Ilpucmpac- mue k ouepKy pacKpbiBaeT nepe# HaMH H3yMHTejibHyio BCTynHTejib- nyio jieRițino JlyHMaHa Ejiarn, k Kypcy (fiu/iococfiuu peauzau, npOHH- TaHHan hm CBbinie Tpex acchth- neTHâ TOMy Hasa/ț b CHânycKOM yHHBepcHTeTe. npe,HHCJioBHe k tck- cxy Hainican npotjieccop Ty^op ByrnapHy. /țpyrofi pa3^ejr, B03- epaiqeiiue, 3HaK0MHT Hac c oahhm yBJieKaTejibHbiM otpbibkom H3 npn- KJHOHeHHecKoro poMana Ty^opa Aprean: Bnesaniibiu uejioeeK. Ha- KOHeu, pa3^eji Hdeu, Aiodu, dena rpynriHpyeT 3aMeTKH Hoana Ile- TpoBHHa npo Tnjy Mafiopecxy. Pa- 3o6;iaHaiomHe npH3HaHHM ajih mc- TOpuH jiHTeparypbi hphhocht xop- pecnoHițeHijHH MeîK^y OKTaBHauoM Torofi h HjiapneM Ken/țu h Me»my UnapneM BopoHKoîî m HoaHOM IlnjuiaT. CmpaHuițbi a/ibdoMa co/țep- )KaT pHcytiKH h aKBapenn A^pnana Manny, KOMMCHTHpyeMbie Mohom K3y pyMblHCKWMH nil- caTCjîHMH h hx coGpaTbHMH c 3py- f'WX MCpHAHaHOB, paCKpHBaCT MU- repecHbic acneKTbi apyxcGbi mc- wny Banepu /lapGo if Kohom IIhji- Jiar, a CeHinuMCHmanbHbiu apxua OTMeuacT npiOHaHifM (bpanwo 3omaHa OTHOCHTejibuo tiocbx- hihchwm ero JlyHHaHOM B/iaroh b no3HanHe no33HH SMHuccKy. OflHH AOKy.MeHT MCKJIIOHHTCJIb- hok Ba>KHOCTH 3to 3a6euțanue E^JieHbi B3K3pecKy oGHapyjKennbiM B 03H0M HaCTHOM apxwBe b ITa» plDKC. CnpaBe^jiwBO nonarax, hto mc- lOAH^ecKoe KOMeHTwpoBaHwe bccx HayHHblX H33aHMU, yBH^eBHIHX CBCT 3a nocjie^Hce bpcmh, bxoawt b cro oGjnaHHOCTb, wypnaji nyonH- Kyer cepwK) 3aMCT0K JiiiTepaTypHo- ro HCTopHKa Mnpw 3anwy. Co- 3ep»aHne nacTOHmero HOMepa no o6biKHOBeHHio nonojiHCHO Ku- 6. i uoepacpunecK u.\ t cnpaeonmiK om M UeHHbIM HH4)OpMHpOBaHHeM OTHOCHTeJibHO Poema KOAeKipm b rjiaBHbix apxnBHbix (JjOH/iax cipaHbi. ffpaeoiu BPBIH^AHy nucameAb, npueamHbiu do neutri Yp- 6uhcko2O yuiieepcumema (Uman uzi) Abonamentul pe anul 1974 vă asigură prin revista MANUSCRIPTU 800 de pagini de literatură inedită (texte, iconografie, autografe, facsimile). Revista se găsește la chioșcurile de difuzare a presei și în rețeaua de librării ABONAMENTELE se fac la MUZEUL LITERATURII ROMÂNE, expediind costul abonamentului prin mandat poștal sau prin cont virament 64.53.08.96 BNRSR, Filiala Sector I București. —-————, Redacția VERIFICAT | * 1987 I pune la dispoziția colecționarilor unele numere epuizate în comerț. Pictură în ulei de Lucian BLAGA, datind aproximativ din anii 1913-1914. (Colecția Lelia Gr Rugescu.) Și aș deschide gurile cerului, să toarne potopul la porțile cetății. Nimeni nu s-ar mai putea apropia de Aulida, nici chiar Iphigenia [...] B Mircea ELIADE — Iphigenia [...] Și a trecut un an. Era joi. Victor a băut în Tradem ! și a venit spre casă. îi era dragă femeia lui Ion — Rodovica. S-a abătut pe-acolo. Ceia in afară. Ion ia sapa și-l taie în cinci l locuri. La tribunal Ion e achitat... dar femeia lui Victor (care la tribunal cere 1000 fl. pentru Victor ca despăgubire) îl blas- tămă: Nu-ți ajute Dzeu sfintui... Și iacă la un an Ion cade la pat. Și se usucă, se topește. Degeaba toate doftoriile babe- lor. începe a-i cădea carnea. Și s-a stins și el. Liviu REBREANU [C. p i ] Chlre Madame. Tres touchl de votre amicale pensie, je , vous adresse* avec mes respecteux hommages, tous mes voeux fervents pour cette annle 1932 (qui nait sous de si fâcheux presages europlens...) Roger Martin du GARD Jalba lui Gheorghe Eminovici, versurile lui Lucian Blaga, fragmentele din: corespondența lui B. P. Hasdeu către soție și fiică, din piesa lui Mircea Eliade, dintr-uncaiet de creație al lui Liviu Rebreanu și din misiva lui Roger Martin du Gard fac parte din sumarul numărului viitor, din care mai spicuim: EMINESCU și Veronica MICLE secvențe documentare; Un jurnal al «peregrinului transilvan»; Din nou Mateiu CARAGIALE; Peter NEAGOE — A. M. SPERBER: proiecte editoriale; Ai. MACEDONSKI: poeme de debut. Lei 10