MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Anul 177 (XXI) —Nr. 141 PARTEA I LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI Șl ALTE ACTE Vineri, 6 martie 2009 SUMAR Nr. Pagina HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI 190. — Hotărâre pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.255/2004 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Moldovenești, Mihai Viteazu, Turda, Săndulești, Tureni, Ciurila și, parțial, Săvădisla din județul Cluj și secțiunea ’3C parțial pe teritoriul localităților Ab’ram, Tăuteu și Bale din județul Bihor”, din cadrul obiectivului de investiție „Autostrada Brașov—Cluj—Borș”, și a Hotărârii Guvernului nr. 742/2005 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Câmpia Turzii, Gilâu, Florești, Săvădisla, Petreștii de Jos, Luna și Săndulești din județul Cluj și Secțiunea 3C pe teritoriul localităților Abram,’ Suplac’u de Barcău, Bale, Chișlaz, Tăuteu,’ Sârbi și Biharia din județul Bihor” din cadrul obiectivului de investiție „Autostrada Brașov—Cluj—Borș”.......................... 2-5 ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE 2. — Ordin al viceprim-ministrului, ministrul administrației și internelor, privind alocarea sumelor în vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor combustibililor utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației în sistem centralizat, conform Ordonanței Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate .............................................. 6-8 118. — Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate..................... 9-10 HOTĂRÂRI ALE CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI Hotărârea din 13 ianuarie 2009 în Cauza Faimblat împotriva României .............................................. 11-16 2 MONITORUL OFICIALAL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.111.2009 HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI GUVERNUL ROMÂNIEI HOTĂRÂRE pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.255/2004 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Moldovenești, Mihai Viteazu, Turda, Săndulești, Tureni, Ciurila și, parțial, Săvădisla din județul Cluj și secțiunea 3C parțial pe teritoriul localităților Abram, Tăuteu și Bale din județul Bihor”, din cadrul obiectivului de investiție „Autostrada Brașov—Cluj—Borș”, și a Hotărârii Guvernului nr. 742/2005 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Câmpia Turzii, Gilău, Florești, Săvădisla, Petreștii de Jos, Luna și Săndulești din județul Cluj și Secțiunea 3C pe teritoriul localităților Abram, Suplacu de Barcău, Bale, Chișlaz, Tăuteu, Sârbi și Biharia din județul Bihor” din cadrul obiectivului de investiție „Autostrada Brașov—Cluj—Borș” în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 4 alin. (4) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Art. I.—Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.255/2004 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Moldovenești, Mihai Viteazu, Turda, Săndulești, Tureni, Ciurila și, parțial, Săvădisla din județul Cluj și secțiunea 3C parțial pe teritoriul localităților Abram, Tăuteu și Bale din județul Bihor”, din cadrul obiectivului de investiție „Autostrada Brașov—Cluj—Borș”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 27 august 2004, cu completările ulterioare, se completează cu pozițiile prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta hotărâre. Art. II. — (1) Se aprobă suplimentarea sumei prevăzute ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării „Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Moldovenești, Mihai Viteazu, Turda, Săndulești, Tureni, Ciurila și, parțial, Săvădisla din județul Cluj și secțiunea 3C parțial pe teritoriul localităților Abram, Tăuteu și Bale din județul Bihor”, din cadrul obiectivului de investiție „Autostrada Brașov—Cluj—Borș”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.255/2004, cu completările ulterioare, cu suma globală estimată de 122 mii lei, alocată prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii. (2) Suma prevăzută la alin. (1) este aferentă imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 la prezenta hotărâre. Art. III. —Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 742/2005 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Câmpia Turzii, Gilău, Florești, Săvădisla, Petreștii de Jos, Luna și Săndulești din județul Cluj și Secțiunea 3C pe teritoriul localităților Abram, Suplacu de Barcău, Bale, Chișaz, Tăuteu, Sârbi și Biharia din județul Bihor” din cadrul obiectivului de investiție „Autostrada Brașov—Cluj— Borș”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 22 iulie 2005 și nr. 208 bis din 7 martie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se completează cu pozițiile prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta hotărâre. Art. IV. — (1) Se aprobă suplimentarea sumei prevăzute ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării „Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Câmpia Turzii, Gilău, Florești, Săvădisla, Petreștii de Jos, Luna și Săndulești din județul Cluj și Secțiunea 3C pe teritoriul localităților Abram, Suplacu de Barcău, Bale, Chișlaz, Tăuteu, Sârbi și Biharia din județul Bihor” din cadrul obiectivului de investiție „Autostrada Brașov—Cluj—Borș”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 742/2005, cu modificările și completările ulterioare, cu suma globală estimată de 143 mii lei, alocată prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii. (2) Suma prevăzută la alin. (1) este aferentă imobilelor cuprinse în anexa nr. 2 la prezenta hotărâre. Art. V. — Persoanele fizice/juridice prevăzute în anexele nr. 1 și 2 vor depune cererile pentru plata justei despăgubiri, în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoștința publică, prin afișarea la sediul consiliului local pe a cărui rază se află imobilul. Art. VI. — Regularizarea documentațiilor cadastrale se va efectua de către expropriator, pe baza proiectului tehnic și a detaliilor de execuție, cu respectarea reglementărilor în vigoare și fără a fi necesară modificarea prezentei hotărâri. PRIM-MINISTRU EMIL BOC Contrasemnează: Ministrul transporturilor și infrastructurii, Radu Mircea Berceanu Ministrul finanțelor publice, Gheorghe Pogea București, 25 februarie 2009. Nr. 190.’ MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.111.2009 3 ANEXA Nr. 1 TABEL cu imobile proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Moldovenești, Mihai Viteazu, Turda, Săndulești, Tureni, Ciurila și, parțial, Săvădisla din județul Cluj și secțiunea 3C parțial pe teritoriul localităților Abram, Tăuteu și Bale din județul Bihor”, din cadrul obiectivului de investiție „Autostrada Brașov—Cluj—Borș” Suprafața terenului Nr. Unitatea Nr. Suprafața Suprafața Suprafața Numele proprietarului conform crt. Județul administrativ- cadastral rezultată rezultată construcțiilor documentațiilor tehnico-cadastrale teritorială din acte din măsurători --- mp --- --- mp --- --- mp --- 476 CLUJ CIURILA 3398 225,00 225,00 0,00 MARC EMILIA 477 CLUJ CIURILA 3515 15,00 15,00 0,00 OCHIS MARIA Total 240,00 Suprafața terenului Nr. Unitatea Nr. Suprafața Suprafața Suprafața Numele proprietarului conform crt. Județul administra tiv- cadastral rezultată rezultată construcțiilor documentațiilor tehnico-cadastrale teritorială din acte din măsurători --- mp --- --- mp --- --- mp --- 169 CLUJ TURDA 4116 242,00 242,00 0,00 PRIMĂRIA TURDA Total 242,00 Suprafața terenului Nr. Unitatea Nr. Suprafața Suprafața Suprafața Numele proprietarului conform crt. Județul administra tiv- cadastral rezultată rezultată construcțiilor documentațiilor tehnico-cadastrale teritorială din acte din măsurători --- mp --- --- mp --- --- mp --- 171 CLUJ TURENI 1631 17,00 17,00 0,00 COMUNA TURENI 172 CLUJ TURENI 302/1 244,00 244,00 0,00 COMUNA TURENI 173 CLUJ TURENI 449/1 77,00 77,00 0,00 PATAKI CAROL, LUDUSAN I. IOSIF Total 338,00 Suprafața terenului Nr. Unitatea Nr. Suprafața Suprafața Suprafața Numele proprietarului conform crt. Județul administra tiv- cadastral rezultată rezultată construcțiilor documentațiilor tehnico-cadastrale teritorială din acte din măsurători --- mp --- --- mp --- --- mp --- 165 CLUJ SĂNDULEȘTI 997 94,00 94,00 0,00 OLTEAN VERGEL, MOLDOVAN ROMULUS, BARBAS ELENA, MOLDOVAN ELEONORA, MOLDOVAN PETRU, MOLDOVAN IOAN 166 CLUJ SĂNDULEȘTI 680/1 - 433,00 433,00 0,00 GONCZI G. ELISABETA, 682/1 BORZA DRAGOS BOGDAN 167 CLUJ SĂNDULEȘTI 689/2 162,00 162,00 0,00 ANTAL N. ANA, GONCZI ȘTEFAN, GONCZI N. MICLOS 168 CLUJ SĂNDULEȘTI 918 35,00 35,00 0,00 COMUNA SĂNDULEȘTI 169 CLUJ SĂNDULEȘTI 1023 15,00 15,00 0,00 LUPASCU MARIA VIORICA, BATAGA IOAN 170 CLUJ SĂNDULEȘTI 1042 57,00 57,00 0,00 COMUNA SĂNDULEȘTI 171 CLUJ SĂNDULEȘTI 1041 22,00 22,00 0,00 COMUNA SĂNDULEȘTI 172 CLUJ SĂNDULEȘTI 1040 31,00 31,00 0,00 COMUNA SĂNDULEȘTI 173 CLUJ SĂNDULEȘTI 1039 58,00 58,00 0,00 COMUNA SĂNDULEȘTI 174 CLUJ SĂNDULEȘTI 1037 17,00 17,00 0,00 COMUNA SĂNDULEȘTI 4 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.111.2009 Suprafața terenului Nr. Unitatea Nr. Suprafața Suprafața Suprafața Numele proprietarului conform crt. Județul administrativ- cadastral rezultată rezultată construcțiilor documentațiilor tehnico-cadastrale teritorială din acte din măsurători --- mp --- --- mp --- --- mp --- 175 CLUJ SĂNDULEȘTI 1038 17,00 17,00 0,00 COMUNA SĂNDULEȘTI 176 CLUJ SĂNDULEȘTI 1036 17,00 17,00 0,00 COMUNA SĂNDULEȘTI 177 CLUJ SĂNDULEȘTI 1034 17,00 17,00 0,00 SALAGEAN BAZIL 178 CLUJ Săndulești 1032 10,00 10,00 0,00 BERES IOAN, BERES MARIA 179 CLUJ SĂNDULEȘTI 1028 21,00 21,00 0,00 BUGLEA IOAN, BUGLEA VASILE, NICOARA IOAN 180 CLUJ SĂNDULEȘTI 1026 38,00 38,00 0,00 COMUNA SĂNDULEȘTI 181 CLUJ SĂNDULEȘTI 1030 8,00 8,00 0,00 SALAGEAN BAZIL Total 1.052,00 Suprafața terenului Nr. Unitatea administrativ- Nr. Suprafața Suprafața Suprafața Numele proprietarului conform crt. Județul teritorială cadastral rezultată rezultată construcțiilor documentațiilor tehnico-cadastrale din acte din măsurători --- mp --- --- mp --- --- mp --- 636 CLUJ MIHAI VITEAZU 2620 164,00 164,00 0,00 BAJKA MARGARETA 637 CLUJ MIHAI VITEAZU 2387 583,00 583,00 0,00 SC NERVIA SRL 638 CLUJ MIHAI VITEAZU 2188 232,00 232,00 0,00 FULOP ROZALIA 639 CLUJ MIHAI VITEAZU 2197 66,00 66,00 0,00 PALFI CIABA 640 CLUJ MIHAI VITEAZU 2321 463,00 463,00 0,00 COMUNA MIHAI VITEAZU 641 CLUJ MIHAI VITEAZU 987/1 44,00 44,00 0,00 CSEPANA, RAK ISTVAN 642 CLUJ MIHAI VITEAZU 2340 239,00 239,00 0,00 URCAN V. MARGARETA 643 CLUJ MIHAI VITEAZU 2342 490,00 490,00 0,00 TODEAN. NICOLAE IOAN 644 CLUJ MIHAI VITEAZU 2792 93,00 93,00 0,00 ȘERBAN ILEANA Total 2.374,00 ANEXA Nr. 2 TABEL cu imobile proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Câmpia Turzii, Gilău, Florești, Săvădisla, Petreștii de Jos, Luna și Săndulești din județul Cluj și Secțiunea 3C pe teritoriul localităților Abram, Suplacu de Barcău, Bale, Chișlaz, Tăuteu, Sârbi și Biharia din județul Bihor” din cadrul obiectivului de investiție „Autostrada Brașov—Cluj—Borș” Suprafața terenului Nr. Unitatea Nr. Suprafața Suprafața Suprafața Numele proprietarului conform crt. Județul administrativ- cadastral rezultată rezultată construcțiilor documentațiilor tehnico-cadastrale teritorială din acte din măsurători --- mp --- --- mp --- --- mp --- 255 CLUJ CÂMPIATURZII 2147 9,00 9,00 0,00 MĂGLAS D. DUMITRU, BOTA EUGENIA, MĂGLAS VASILE, MĂGLAS TEOFIL, MĂGLAS IOAN, MĂGLAS MARIA, MĂGLAȘ DUMITRU 256 CLUJ CÂMPIA TURZII 2174 111,00 111,00 0,00 MUNICIPIUL CÂMPIA TURZII 257 CLUJ CÂMPIATURZII 2169 208,00 208,00 0,00 MUNICIPIUL CÂMPIA TURZII Total 328,00 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.111.2009 5 Suprafața terenului Nr. Unitatea administrativ- Nr. Suprafața Suprafața Suprafața Numele proprietarului conform crt. Județul teritorială cadastral rezultată rezultată construcțiilor documentațiilor tehnico-cadastrale din acte din măsurători --- mp --- --- mp --- --- mp --- 275 CLUJ PETREȘTII DE JOS 1709, 128,00 128,00 0,00 COMUNA PETRESTII 1710, DE JOS 1711, 1712, 1713 276 CLUJ PETREȘTII DE JOS 2048 99,00 99,00 0,00 MĂRINCEAN RAVECA, MĂRINCEAN AUGUSTIN 277 CLUJ PETREȘTII DE JOS 2050, 64,00 64,00 0,00 COMUNA PETRESTII 2051 DE JOS 278 CLUJ PETREȘTII DE JOS 2053 18,00 18,00 0,00 IUGAIOAN, BOJAN OLIMPIA 279 CLUJ PETREȘTII DE JOS 2047 10,00 10,00 0,00 COMUNA PETRESTII DE JOS 280 CLUJ PETREȘTII DE JOS 1714 1.573,00 1.574,00 0,00 COMUNA PETRESTII DE JOS 281 CLUJ PETREȘTII DE JOS 1917 1,00 1,00 0,00 COMUNA PETRESTII DE JOS Total 1.893,00 Suprafața terenului Nr. Unitatea administrativ- Nr. Suprafața Suprafața Suprafața Numele proprietarului conform crt. Județul teritorială cadastral rezultată rezultată construcțiilor documentațiilor tehnico-cadastrale din acte din măsurători --- mp --- --- mp --- --- mp --- 109 CLUJ SĂVĂDISLA 3459 31,00 31,00 0,00 COMUNA SĂVĂDISLA 110 CLUJ SĂVĂDISLA 3104, 980,00 980,00 0,00 GÎRBOVAN VIORICA 3106 111 CLUJ SĂVĂDISLA 3519 39,00 39,00 0,00 HODREA T. AUREL 112 CLUJ SĂVĂDISLA 3251 35,00 35,00 0,00 COSTEA I. CĂTĂLINA 113 CLUJ SĂVĂDISLA 633 178,00 178,00 0,00 COMUNA SĂVĂDISLA 114 CLUJ SĂVĂDISLA 3576 38,00 38,00 0,00 COMUNA SĂVĂDISLA Total 1.301,00 Suprafața terenului Nr. Unitatea administrativ- Nr. Suprafața Suprafața Suprafața Numele proprietarului conform crt. Județul teritorială cadastral rezultată rezultată construcțiilor documentațiilor tehnico-cadastrale din acte din măsurători --- mp --- --- mp --- --- mp --- 240 CLUJ GILĂU 4041 15,00 15,00 0,00 COMUNA GILĂU 241 CLUJ GILĂU 4013 52,00 52,00 0,00 SC GABRIX SRL 242 CLUJ GILĂU 4077 331,00 331,00 0,00 POP N. NICOLAE 243 CLUJ GILĂU 494 349,00 349,00 0,00 COMUNA GILĂU Total 747,00 6 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.1 II.2009 ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI Șl INTERNELOR ORDIN privind alocarea sumelor în vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor combustibililor utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației în sistem centralizat, conform Ordonanței Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1)—(3) și ale art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 483/2006, ale Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, în temeiul art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 221/2008 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, cu modificările ulterioare, și, respectiv, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările ulterioare, viceprim-ministrul, ministrul administrației și internelor, emite următorul ordin: Art. 1. — Se aprobă alocarea unor sume pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili corespunzător trimestrului I al anului 2009 (tranșa II — martie 2009), conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 2. — Sumele prevăzute la art. 1 se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor, pentru furnizorii de energie termică destinată populației. Art. 3. — Calculul cuantumurilor sumelor se face în baza ordinelor și deciziilor privind tarifele și prețurile locale de referință emise de autoritățile de reglementare competente, respectiv Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice. Art. 4. — Alocarea sumelor se va face cu respectarea prevederilor Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 125/2007 privind aprobarea Schemei de ajutor de stat pentru compensarea pierderilor înregistrate ca urmare a prestării serviciilor de interes economic general de către societățile care produc, transportă, distribuie și furnizează energie termică, conținută de Ordonanța Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, cu modificările ulterioare. Art. 5. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. p. Viceprim-ministru, ministrul administrației și internelor, llie Ștefan București, 25 februarie 2009. Nr. 2. ANEXĂ SUME calculate pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației în sistem centralizat, conform Ordonanței Guvernului nr. 36/2006, în valoare de 112.000 mii lei Cantitatea de Cantitatea anuală Compensare combustibil 2009 energie termică de energie termică (conform A.N.R.S.C.) Nr. furnizată populației estimată a fi crt. Județul Localitatea în trimestrul I 2009 furnizată Repartizare (realizat 2008/ populației lei sume prognozat 2009) (conform A.N.R.S.C.) unitar martie 2009 (Gcal) (Gcal) lei/Gcal lei 1. Alba 1---Alba lulia 369 1.280 85,41 109.325 7.000 2---Arad 131.593 272.151 51,23 13.942.296 1.918.000 2. Arad 3. --- Chișineu-Criș 530 1.100 79,84 87.824 12.000 4---Ineu 760 1.450 78,43 113.724 16.000 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.111.2009 7 Cantitatea de Cantitatea anuală Compensare combustibil 2009 energie termică de energie termică (conform A.N.R.S.C.) Nr. furnizată populației estimată a fi unitar crt. Județul Localitatea în trimestrul I 2009 furnizată lei/Gcal Repartizare (realizat 2008/ populației lei sume prognozat 2009) (conform AN.R.S.C.) martie 2009 (Gcal) (Gcal) lei 5---Pitești 156.430 324.577 83,97 27.254.731 2.932.000 6---Bascov 2.100 3.978 83,98 334.072 38.000 3. Argeș 7---Mărăcineni 855 1.839 69,77 128.307 17.000 8---Ștefănești 850 1.272 82,85 105.385 19.000 9---Topoloveni 0 3.639 100,05 364.082 0 4. Bacău 10---Bacău 81.601 234.366 72,79 17.059.501 580.000 11---Onești 23.404 61.703 81,87 5.051.625 507.000 5. Botoșani 12---Botoșani 43.800 92.000 79,23 7.289.160 932.000 6. Bihor 13---Oradea 217.044 483.000 47,88 23.126.040 3.538.000 14---Sînmartin 3.119 6.693 43,83 293.354 39.000 7. Brașov 15---Brașov 115.216 233.125 54,00 12.588.750 1.690.000 16-Făgăraș 14.005 31.500 82,47 2.597.805 328.000 8. Brăila 17---Brăila 82.695 150.335 99,90 15.018.467 2.251.000 9. Buzău 18---Buzău 64.810 149.537 101,31 15.149.593 1.663.000 19---Rîmnicu Sărat 2.200 3.900 98,98 386.022 42.000 10. Caraș-Severin 20---Reșița 14.169 28.020 108,32 3.035.126 139.000 21---Călărași 2.659 4.836 85,97 415.751 58.000 11. Călărași 22---Lehliu-Gară 698 2.148 148,90 319.837 17.000 23---Oltenița 17.107 28.371 88,84 2.520.480 365.000 12. Cluj 24---Cluj-Napoca 163.300 389.500 96,75 37.684.125 4.769.000 25---Constanța 301.925 637.636 70,99 45.265.780 5.876.000 26---Medgidia 14.689 30.500 85,23 2.599.515 356.000 13. Constanța 27---Eforie 1.380 2.600 136,02 353.652 51.000 28---Mangalia 29.997 50.000 177,57 8.878.500 1.615.000 29---Năvodari 27.250 54.707 59,27 3.242.484 496.000 14. Dâmbovița 30---Târgoviște 31.802 67.000 97,21 6.513.070 911.000 15. Dolj 31---Craiova 238.005 460.000 33,77 15.534.200 1.967.000 32---Calafat 8.000 15.000 114,60 1.719.000 500.000 16. Galați 33---Galați 240.379 447.109 59,61 26.652.167 3.932.000 17. Giurgiu 34---Giurgiu 50.789 89.406 86,57 7.739.877 751.000 35---Bolintin-Vale 1.685 3.956 81,47 322.295 35.000 18. Gorj 36---Motru 24.900 55.045 19,00 1.045.855 201.000 37---Cristuru Secuiesc 2.299 4.400 61,52 270.688 26.000 19. Harghita 38---Gheorgheni 13.300 29.000 61,80 1.792.200 300.000 39---Miercurea-Ciuc 32.000 70.000 101,29 7.090.300 898.000 40---Odorheiu Secuiesc 11.408 28.244 93,53 2.641.661 188.000 41---Deva 40.171 110.000 37,04 4.074.400 400.000 42---Brad 9.346 19.205 117,59 2.258.316 500.000 43---Petrila 758 3.000 52,97 158.910 11.000 20. Hunedoara 44---Aninoasa 0 300 26,95 8.085 0 45---Vulcan 13.037 21.200 27,86 590.632 111.000 46---Petroșani 11.400 21.000 27,86 585.060 90.000 47---Lupeni 12.848 21.500 29,10 625.650 106.000 48---Criscior 382 785 117,59 92.308 12.000 8 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr.141/6.111.2009 Cantitatea de Cantitatea anuală Compensare combustibil 2009 energie termică de energie termică (conform A.N.R.S.C.) Nr. furnizată populației estimată a fi unitar crt. Județul Localitatea în trimestrul I 2009 furnizată lei/Gcal Repartizare (realizat 2008/ populației lei sume prognozat 2009) (conform AN.R.S.C.) martie 2009 (Gcal) (Gcal) lei 21. Ialomița 49---Fetești 960 2.300 152,60 350.980 28.000 22. lași 50---lași 207.920 406.707 60,01 24.406.487 3.363.000 51---Pașcani 18.075 41.693 90,65 3.779.470 407.000 23. Ilfov 52---Chitila 200 3.672 58,11 213.380 0 24. Maramureș 53---Baia Mare 2.375 5.000 86,66 433.300 63.000 25. Mehedinți 54---Drobeta-T u rn u 103.505 209.000 27,16 5.676.440 360.000 Severin 55---Târgu Mureș 93.418 192.047 101,49 19.490.850 3.021.000 26. Mureș 56---Reghin 820 3.000 57,80 173.400 9.000 57---Sighișoara 546 1.250 51,60 64.500 8.000 58---Piatra-Neamț 40.000 100.000 103,33 10.333.000 1.100.000 27. Neamț 59---Târgu-Neamț 174 800 62,60 50.080 1.000 60---Roman 0 1.000 75,84 75.840 0 61---Balș 103 1.200 81,68 98.016 1.000 28. Olt 62---Drăgănești-Olt 95 650 64,57 41.971 1.000 63---Caracal 20.721 43.000 91,26 3.924.180 100.000 64---Corabia 175 550 131,09 72.100 6.000 29. Prahova 65---Ploiești 195.887 392.434 56,78 22.282.403 2.887.000 66---Mizil 3.800 7.500 101,17 758.775 0 30. Sălaj 67---Zalău 2.300 5.400 94,16 508.464 29.000 31. Sibiu 68---Copșa Mică 214 480 39,36 18.893 2.000 69---Sibiu 5.144 11.662 23,91 278.838 33.000 70---Suceava 92.925 210.000 64,65 13.576.500 1.642.000 32. Suceava 71---Rădăuți 19.734 58.000 68,01 3.944.580 351.000 72---Șiret 3.062 6.000 82,30 493.800 70.000 73---Turnu Măgurele 9.107 36.000 78,57 2.828.520 538.000 33. Teleorman 74---Alexandria 47.055 97.093 61,22 5.944.033 570.000 75---Roșiori de Vede 9.154 20.000 84,51 1.690.200 0 76---Timișoara 339.043 735.235 71,87 52.841.339 7.307.000 34. Timiș 77---Lovrin 150 350 68,15 23.853 4.000 78---Sânnicolau Mare 3.818 8.380 78,76 660.009 85.000 35. Tulcea 79---Tulcea 65.125 109.850 94,91 10.425.864 2.033.000 80---Măcin 700 1.220 68,40 83.448 9.000 81---Râmnicu Vâlcea 110.360 250.000 34,99 8.747.500 825.000 36. Vâlcea 82---Horezu 250 1.560 150,14 234.218 52.000 83---Călimănești 2.383 5.680 5,61 31.865 0 84---Băile Olănești 641 1.800 133,72 240.696 23.000 85-Bârlad 656 2.200 80,25 176.550 14.000 37. Vaslui 86---Huși 3.450 6.450 84,19 543.026 80.000 87---Vaslui 9.892 22.203 127,65 2.834.213 242.000 88---Negrești 49 500 89,45 44.725 0 38. Vrancea 89---Focșani 67.155 146.697 70,24 10.303.997 1.258.000 39. București 90---București 2.001.152 4.343.336 75,57 328.225.901 44.268.000 TOTAL 5.739.358 12.243.812 861.956.191 112.000.000 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.111.2009 9 MINISTERULAGRICULTURII, PĂDURILOR Șl DEZVOLTĂRII RURALE ORDIN pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate în baza Referatului de aprobare nr. 1.172.284 din 19 februarie 2009 al Direcției generale politici agricole, având în vedere prevederile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 139/2007, în conformitate cu art. 143ba privind plata separată pentru zahăr al Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 2.019/93, (CE) nr. 1.452/2001, (CE) nr. 1.453/2001, (CE) nr. 1.454/2001, (CE) nr. 1.868/94, (CE) nr. 1.251/1999, (CE) nr. 1.254/1999, (CE) nr. 1.254/1999, (CE) nr. 1.673/2000, (CEE) nr. 2.358/71 și (CE) nr. 2.529/2001, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu prevederile cap. 17c, Ajutor pentru tutun al Regulamentului (CE) nr. 2.182/2005 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.973/2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.782/2003 în ceea ce privește schemele de ajutor prevăzute la titlurile IV și IVa din respectivul regulament și utilizarea terenurilor retrase din circuitul agricol pentru producția de materii prime, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale emite următorul ordin: Art. I. — Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 25 aprilie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 1. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 1¹, cu următorul cuprins: „Art. V. — în sensul prezentului ordin, următorii termeni se definesc astfel: a) pășuni permanente — terenurile consacrate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee (însămânțate sau naturale), care nu fac parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatație de cel puțin 5 ani și care sunt administrate de către agricultor pentru producerea de furaje, cu respectarea bunelor condiții agricole și de mediu; b) iarbă și alte plante furajere erbacee — toate plantele erbacee perene care se găsesc în mod natural pe pășuni și fânețe sau sunt incluse în amestecurile specifice pentru însămânțări și supraînsămânțări, din familiile de graminee și leguminoase utilizate ca furaje în hrana animalelor erbivore, pe baza cărora se calculează valoarea nutrițională a pășunii permanente și încărcătura optimă de animale pentru pășunat; c) fânețe — pășunile permanente care, conform practicii agricole locale, sunt recunoscute ca fiind destinate recoltării de furaje pentru bovine, ovine, caprine și ecvidee. Totuși, acest lucru nu exclude utilizarea mixtă a terenurilor în decursul aceluiași an (pășune, fân și fân însilozat).” 2. Articolul 4 se modifică și va avea următorul cuprins: „Art. 4. — Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, privind dreptul de folosință a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere sau altele asemenea.” 3. Articolul 5 se modifică și va avea următorul cuprins: „Art. 5. — (1) Pentru acordarea plății unice pe suprafață pentru pășunile comunale utilizate pentru păscut sau producerea de fân necesar creșterii animalelor, documentele solicitate sunt cele prevăzute la art. 4; la acestea se anexează următoarele documente: a) copie a cârdului exploatației conform Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 83/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului acțiunilor privind identificarea și înregistrarea porcinelor, ovinelor și caprinelor, precum și a Programului acțiunilor privind identificarea și înregistrarea bovinelor; b) copie a documentelor care atestă efectuarea lucrărilor pe pășune și/sau declarație pe propria răspundere, după caz: — pășunatul cu animalele, cosire a fânului; — regenerări (însămânțări și supraînsămânțări); — administrare de fertilizanți și amendamente; — lucrări de curățare și altele asemenea. 10 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.III.2009 (2) Consiliile locale pot atribui spre folosință pășunile comunale prin contract de arendare, contract de concesionare, contract de administrare, contract de închiriere crescătorilor de animale persoane fizice sau juridice, precum și formelor asociative ale crescătorilor de animale, legal constituite, a căror activitate este înregistrată în Registrul național al exploatațiilor (RNE). Arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat. (3) în cazul utilizării pășunilor comunale de către o formă asociativă legal constituită, aceasta poate depune cererea de plată prin reprezentantul legal și face dovada evidenței fiecărui proprietar de exploatație cu o copie după cârdul exploatației și a suprafeței agricole care revine fiecărui membru pentru utilizare, printr-o listă nominală anexată la cerere. (4) Forma asociativă legal constituită trebuie să dețină acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăți și să își asume responsabilitatea atât asupra cerințelor care condiționează plățile, cât și asupra distribuirii plăților către membrii săi. (5) Membrii formei asociative nu pot depune în mod individual cereri de plată în cadrul SAPS pentru suprafețele pentru care și-au dat acceptul de a aplica prin intermediul formei asociative. (6) în cazul pășunilor comunale, dovada utilizării suprafețelor de pășune se face pe baza contractelor de pășunat dintre fermieri și consiliile locale, în calitate de administratori ai pășunilor comunale, din care trebuie să reiasă suprafața utilizată pentru pășunat. (7) Consiliile locale pot depune cereri de plată pentru pășunile permanente comunale pe care le administrează și pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de pășunat, iar pe aceste terenuri trebuie să desfășoare propria activitate agricolă, cu respectarea condițiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006.” 4. La articolul 10 alineatul (3), după litera k) se introduce o nouă literă, litera I), cu următorul cuprins: ,,l) solicitantul sprijinului financiar aferent plății naționale directe complementare cuplate de producție pentru cultura tutunului va încheia contract de cultură și va livra în nume propriu producția către primul procesator.” 5. Articolul 11 se modifică și va avea următorul cuprins: „Art. 11. — (1) Se acordă plată națională directă complementară în sectorul vegetal pentru sfecla de zahăr, decuplată de producție, producătorilor agricoli care îndeplinesc următoarele condiții specifice de eligibilitate: a) depun la centrul local al A.P.I.A. cerere de solicitare a plăților până la data de 15 mai a anului în curs, conform formularului de cerere de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață, aprobat anual prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, în care bifează SAPS și plata națională directă complementară pentru sfecla de zahăr; b) suprafața pe care este amplasată cultura de sfeclă de zahăr este eligibilă SAPS și este destinată exclusiv producției de zahăr; c) dețin contract de producere a sfeclei de zahăr cu o fabrică de zahăr, conform anexei Acordului interprofesional pentru sfecla de zahăr, aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, anual, înregistrat și vizat la DADR, iar o copie este depusă la A.P.I.A. până la data de 15 mai a anului în curs. (2) Plata națională directă complementară pentru sfeclă de zahăr, decuplată de producție, se acordă în cuantum fix numai pentru suprafața din contractul de producere a sfeclei de zahăr cu o fabrică de zahăr, încheiat în anul în curs. (3) Plata separată pentru zahăr, decuplată de producție, se acordă producătorilor agricoli care au beneficiat de plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal pentru sfeclă de zahăr și de plată separată pentru zahăr în anul de piață 2007—2008, stabilit ca an de referință, iar în anii următori cultivă cu sfeclă de zahăr o suprafață mai mică, mai mare, cultivă altă cultură sau mențin terenul în bune condiții agricole și de mediu, după cum urmează: a) producătorii agricoli care cultivă cu sfeclă de zahăr o suprafață mai mică beneficiază de plata separată pentru zahăr, decuplată de producție, aferentă suprafeței anului de referință, cu condiția să bifeze rubrica pentru plată separată pentru zahăr în cererea de solicitare a plăților; b) producătorii agricoli care cultivă cu sfeclă de zahăr o suprafață mai mare beneficiază de plata separată pentru zahăr, decuplată de producție, pentru suprafața cultivată, cu condiția să respecte condițiile specifice de eligibilitate prevăzute la alin. (1) și să bifeze rubrica pentru plata separată pentru zahăr în cererea de solicitare a plăților; c) producătorii agricoli care cultivă altă cultură sau mențin terenul în bune condiții agricole și de mediu beneficiază de plata separată pentru zahăr, decuplată de producție, aferentă suprafeței anului de referință, cu condiția să bifeze rubrica pentru plata separată pentru zahăr în cererea de solicitare a plăților. (4) Plata separată pentru zahăr, decuplată de producție, se acordă și producătorilor agricoli care cultivă sfeclă de zahăr în anii următori anului de referință, cu condiția să respecte condițiile specifice de eligibilitate prevăzute la alin. (1) și să bifeze rubrica pentru plata separată pentru zahăr în cererea de solicitare a plăților. (5) în cazul în care, într-un an următor anului de referință 2007—2008, suprafața totală cultivată cu sfeclă de zahăr, eligibilă, solicitată la plata separată pentru zahăr, decuplată de producție, depășește suprafața totală de referință stabilită pentru România, cuantumul se reduce proporțional.” Art. II. — Prevederile art. 10 și 11 de la pct. 4 și 5 din prezentul ordin intră în vigoare de la data aplicării schemelor de plăți aferente anului 2008. Art. III. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, llie Sârbu București, 3 martie 2009. Nr. 118. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.111.2009 11 HOTĂRÂRI ALE CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI HOTĂRÂREA din 13 ianuarie 2009 în Cauza Faimblat împotriva României (Cererea nr. 23.066/02) în Cauza Faimblat împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, judecători, și din Stanley Naismith, grefier adjunct de secție, după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 9 decembrie 2008, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la această dată: PROCEDURA 1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 23.066/02) îndreptată împotriva României, prin care 2 cetățeni ai acestui stat, domnul Solomon Faimblat și doamna Salomeia Faimblat (reclamanții), au sesizat Curtea la data de 31 mai 2002, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția). 2. Reclamanta a decedat la data de 28 iunie 2008, lăsând ca moștenitor unic pe fratele său, primul reclamant, care, la data de 7 octombrie 2008, și-a exprimat dorința de a continua litigiul în fața Curții. 3. Din motive de ordin practic, prezenta hotărâre va continua să o denumească pe doamna Salomeia Faimblat „reclamantă”, deși în prezent această calitate trebuie atribuită numai domnului Solomon Faimblat (vezi, mutatis mutandis, Dalban împotriva României [MC], nr. 28.114/95, § 1, CEDO 1999-VI, și Petrescu împotriva României, nr. 73.969/01, § 2, 15 martie 2007). 4. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horațiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 5. Reclamanții susțin în special o încălcare a dreptului lor de acces la o instanță, astfel cum acesta este garantat de art. 6 § 1 din Convenție, din cauza respingerii acțiunii lor în constatare ca inadmisibilă, motivată de faptul că nu au epuizat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 — 22 decembrie 1989, în condițiile în care aceasta ar fi, în opinia lor, ineficientă. 6. La data de 14 septembrie 2006, președintele celei de a treia secții a decis să comunice Guvernului capătul de cerere de mai sus. Potrivit prevederilor art. 29 § 3 din Convenție, acesta a mai decis analizarea în același timp atât a admisibilității, cât și a temeiniciei cauzei. ÎN FAPT I. Circumstanțele cauzei 7. Reclamanții, frate și soră, s-au născut în anul 1949 și, respectiv, 1947 și locuiesc în Tulcea. 8. La data de 27 martie 1941, un imobil aparținând tatălui reclamanților, situat în Tulcea, Str. Gării nr. 28 (fosta str. Carol nr. 40), a fost confiscat de către stat în temeiul Decretului nr. 842 privind regimul juridic al imobilelor care aparțineau comunității evreiești. 9. în anul 1950, în temeiul Decretului de naționalizare nr. 92/1950, statul a hotărât naționalizarea imobilului respectiv. 10. La data de 27 aprilie 2001, reclamanții au adresat o notificare primăriei, conform prevederilor Legii nr. 10/2001, în vederea obținerii retrocedării imobilului naționalizat. 11. în luna septembrie 2001, în paralel cu procedura administrativă, reclamanții au sesizat Judecătoria Tulcea cu o acțiune îndreptată împotriva Consiliului Local, solicitând constatarea nelegalității naționalizării din anul 1950. Prin sentința din data de 13 septembrie 2001, instanța le-a respins acțiunea ca inadmisibilă, motivând că aceștia ar fi trebuit să urmeze procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 (Legea nr. 10/2001). Prin decizia definitivă din data de 8 aprilie 2002, Curtea de Apel Constanța a confirmat această sentință. 12. Prin adresa din data de 12 martie 2003, primăria le-a solicitat reclamanților să își completeze dosarul cu documentele care să indice amplasamentul imobilului, lucru pe care aceștia l-au făcut la 5 mai 2003. 13. La data de 18 mai 2006, primarul orașului Tulcea a constatat că imobilul nu putea fi restituit, întrucât casa fusese demolată, iar terenul era ocupat la acel moment de construcții și amenajări publice și a arătat că reclamanții aveau, prin urmare, dreptul la „măsuri reparatorii prin echivalent” conform Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Reclamanții nu au contestat această decizie. 14. în paralel, la data de 20 iulie 2001, reclamanții au introdus o nouă acțiune, îndreptată împotriva Ministerului de Finanțe, urmărind să obțină restituirea imobilului sau o indemnizație echivalentă, în temeiul Legii nr. 10/2001. La data de 9 mai 2002, Tribunalul Județean Tulcea a hotărât, ca urmare a cererii reclamanților, să suspende judecarea acestei acțiuni pentru a aștepta soluționarea procedurii administrative (paragraful 10 de mai sus). La data de 4 mai 2006, tot ca urmare a unei cereri a reclamanților, instanța a constatat că acțiunea s-a perimat. II. Dreptul și practica interne pertinente 15. Prevederile legale, inclusiv cele ale Legii nr. 10/2001 și ale modificărilor sale ulterioare, precum și jurisprudența internă relevante sunt descrise în hotărârile Brumărescu împotriva României ([MC], nr. 28.342/95, §§ 31—33, CEDO 1999-VII), Străin și alții împotriva României (nr. 57.001/00, §§ 19—26, CEDO 2005-VII), Păduraru împotriva României [nr. 63.252/00, §§ 38—53, CEDO 2005-XII (extrase)] și Tudor împotriva României (nr. 29.035/05, §§ 15—20, 17 ianuarie 2008). 16. Până la o dată recentă, practica judiciară internă a cunoscut cel puțin două interpretări diferite ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 în ceea ce privește competența instanțelor interne de a statua asupra cererilor având ca obiect retrocedarea bunurilor naționalizate, în cazul absenței unui răspuns din partea autorităților administrative la notificarea efectuată în baza aceleiași legi. Printr-o serie de decizii, instanțele naționale au respins ca inadmisibile sau premature 12 MONITORUL OFICIALAL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.111.2009 cererile de restituire în natură a bunurilor litigioase, motivând că nu puteau fi sesizate în lipsa unei decizii administrative luate de autoritatea competentă (vezi, de exemplu, Decizia nr. 1.089 din 19 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție). în alte decizii, instanțele interne au considerat că sunt competente să statueze asupra cererii de restituire a bunurilor, chiar și în lipsa unei decizii administrative, recunoscând explicit existența unei lacune a legii menționate mai sus (vezi, de exemplu, Decizia nr. 2.530 din 11 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție). 17. Prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, înalta Curte de Casație și Justiție, statuând asupra recursului în interesul legii promovat de procurorul general al României, a pus capăt acestei practici divergente și a decis că instanțele interne sunt competente să statueze asupra fondului cererilor, chiar și în ipoteza absenței unui răspuns din partea autorităților administrative. III. Textele Consiliului Europei 18. în Rezoluția sa R(2004)3 privind hotărârile care ridică o problemă sistemică subsecventă, adoptată la 12 mai 2004, Comitetul Miniștrilor a arătat următoarele: „Comitetul de Miniștri, în temeiul art. 15.b din Statutul Consiliului Europei, considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare apropiere între membrii săi și că unul dintre mijloacele cele mai importante pentru a atinge acest obiectiv este apărarea și dezvoltarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reafirmându-și convingerea potrivit căreia Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare Convenția) trebuie să rămână principalul punct de referință în domeniul protecției drepturilor omului în Europa și reamintind angajamentul său de a lua măsuri pentru a asigura eficiența pe termen lung a sistemului de control instituit prin Convenție, reamintind caracterul subsidiar al mecanismului de control instituit prin Convenție, care presupune, conform art. 1, ca drepturile și libertățile garantate de Convenție să fie protejate mai întâi prin dreptul intern și aplicate de autoritățile naționale, exprimându-și satisfacția în această privință pentru faptul că astăzi Convenția face parte din ordinea juridică internă a tuturor statelor membre, reamintind că, în virtutea art. 46 din Convenție, înaltele părți contractante se angajează să respecte hotărârile definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare Curtea) în litigiile în care sunt părți și că hotărârea definitivă a Curții este transmisă Comitetului Miniștrilor care supraveghează punerea sa în executare, subliniind interesul de a ajuta statul în cauză să identifice problemele subsecvente și măsurile necesare pentru punerea în executare, considerând că punerea în aplicare a hotărârilor ar fi facilitată dacă existența unei probleme sistemice ar fi deja identificată în hotărârea Curții, păstrând spiritul observațiilor făcute asupra acestei probleme de către Curtea însăși cu ocazia sesiunii Comitetului Miniștrilor din 7 noiembrie 2002, invită Curtea: I. în măsura posibilităților, să identifice în hotărârile în care constată o încălcare a Convenției ceea ce, după părerea sa, ridică o problemă sistemică subsecventă și originea acestei probleme, în special atunci când ea este susceptibilă a da naștere unor numeroase cereri, astfel încât să ajute statele să găsească soluția potrivită și Consiliul Miniștrilor să supravegheze executarea hotărârilor; II. să semnaleze în special orice hotărâre ce cuprinde indicații cu privire la existența unei probleme sistemice și originea acestei probleme nu numai statului în cauză și Comitetului Miniștrilor, ci și Adunării Parlamentare, secretarului general al Consiliului Europei și comisarului pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei, și să semnaleze într-un mod adecvat aceste hotărâri în baza de date a Curții.” 19. Recomandarea Comitetului Miniștrilor Rec(2004)6 privind îmbunătățirea căilor de recurs interne, adoptată la data de 12 mai 2004, prevede următoarele: „Comitetul Miniștrilor, în temeiul art. 15.b din Statutul Consiliului Europei, considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare apropiere între membrii săi și că unul dintre mijloacele cele mai importante pentru a atinge acest obiectiv este apărarea și dezvoltarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reafirmându-și convingerea potrivit căreia Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare Convenția) trebuie să rămână principalul punct de referință în domeniul protecției drepturilor omului în Europa și reamintind angajamentul său de a lua măsuri pentru a asigura eficiența pe termen lung a sistemului de control instituit prin Convenție, reamintind caracterul subsidiar al mecanismului de control instituit prin Convenție, care presupune, conform art. 1, ca drepturile și libertățile garantate de Convenție să fie protejate mai întâi prin dreptul intern și aplicate de autoritățile naționale, exprimându-și satisfacția în această privință pentru faptul că astăzi Convenția face parte din ordinea juridică internă a tuturor statelor membre, subliniind că, astfel cum prevede art. 13 din Convenție, statele membre s-au angajat ca orice persoană ce poate pretinde, în mod justificabil, o încălcare a drepturilor și libertăților sale consacrate în Convenție să aibă dreptul la o cale de recurs eficientă în fața unei instanțe naționale, reamintind că, dincolo de obligația de a asigura existența unor astfel de căi de recurs eficiente în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare Curtea), statele au obligația generală de a remedia problemele care stau la baza încălcărilor constatate, subliniind că este de datoria statelor membre să ia măsuri în vederea asigurării eficienței în drept și în practică a căilor de recurs interne și pentru ca acestea să fie susceptibile să conducă la o hotărâre care să vizeze temeinicia cererii și la un remediu adecvat al oricărei încălcări constatate, luând act de faptul că natura și numărul cererilor aduse în fața Curții și hotărârile pe care aceasta le pronunță demonstrează mai mult ca oricând necesitatea ca statele membre să se asigure de o manieră eficace și conformă normelor în vigoare că aceste căi de recurs există în orice situație, în special în cazul duratei excesive a procedurilor jurisdicționale, apreciind că disponibilitatea căilor de recurs interne eficiente pentru toate cererile justificabile referitoare la încălcări ale Convenției ar trebui să permită reducerea volumului de muncă al Curții, datorită, pe de o parte, reducerii numărului de cauze care îi parvin și, pe de altă parte, datorită faptului că tratarea în funcție de circumstanțe a cauzelor pe plan național este capabilă să simplifice analiza lor ulterioară de către Curte, subliniind faptul că îmbunătățirea căilor de recurs la nivel național, în special cu privire la cauzele repetitive, ar trebui să contribuie la reducerea volumului de muncă al Curții, recomandă statelor membre, ținând cont de exemplele de bună practică din anexă: I. să se asigure, printr-o supraveghere constantă, în lumina jurisprudenței Curții, că există căi de recurs interne pentru orice persoană ce pretinde într-un mod justificabil o încălcare a Convenției și că aceste căi de recurs sunt efective, în măsura în MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.111.2009 13 care sunt susceptibile să conducă la o hotărâre care să vizeze temeinicia cererii și la un remediu adecvat al oricărei încălcări constatate; II. să reanalizeze, în urma hotărârilor Curții care constată deficiențe sistemice sau generale în dreptul sau practica statului, caracterul efectiv al căilor de recurs interne existente și, dacă este cazul, să implementeze căi de atac efective pentru a evita aducerea în fața Curții a unor cauze repetitive; III. să acorde o atenție deosebită, în cadrul pct. I și II de mai sus, existenței unor căi de recurs efective în cazul în care se pretinde într-un mod justificabil durata excesivă a procedurilor jurisdicționale. îl însărcinează pe secretarul general al Consiliului Europei să utilizeze mijloacele necesare pentru a putea acorda asistența adecvată statelor membre, pentru a le ajuta să pună în aplicare prezenta recomandare.” ÎN DREPT I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Convenție 20. Reclamanții susțin că respingerea acțiunilor lor în constatare ca inadmisibile, cu motivarea că nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, le-a încălcat dreptul de acces la o instanță, astfel cum este acesta prevăzut de art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care această procedură nu este eficientă. Art. 6 § 1 prevede următoarele în părțile sale relevante: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) a cauzei sale, de către o instanță (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (...).” A. Asupra admisibilității 21. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Convenție. De altfel, Curtea constată că nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. B. Asupra fondului 1. Argumentele părților 22. Guvernul susține că obligația justițiabilului de a parcurge o procedură administrativă prealabilă anterior introducerii cererii sale în fața instanțelor de judecată reprezintă una dintre limitările dreptului de acces la o instanță admise de jurisprudența Curții, în cazul în care decizia administrativă astfel dată poate fi supusă controlului efectiv al instanțelor [Constantinescu împotriva României (dec.), nr. 61.767/00, 14 septembrie 2004, și Nichifor împotriva României (nr. 1), nr. 62.276/00, § 23, 13 iulie 2006], 23. în continuare, Guvernul face o descriere detaliată a procedurii administrative și a celei judiciare prevăzute de Legea nr. 10/2001 și susține că această lege nu înlătură controlul judiciar al deciziilor administrative. în opinia sa, această procedură folosită de reclamanți a fost eficientă în speță, în măsura în care la data de 18 mai 2006 a fost adoptată o decizie administrativă. Guvernul observă că reclamanții nu au contestat această decizie în fața instanțelor, în condițiile în care o astfel de posibilitate le era oferită prin Legea nr. 10/2001. 24. în continuare, Guvernul susține că nici acțiunea în constatare însăși introdusă de reclamanți nu a fost respinsă decât după o analiză pe fond a pretențiilor formulate. 25. Guvernul supune apoi atenției Curții o serie de hotărâri în care Curtea Supremă de Justiție a procedat la o analiză în fond a acțiunilor în revendicare referitoare la imobile naționalizate. 26. Reclamanții aduc la cunoștință faptul că acțiunea în constatare și cea prevăzută de Legea nr. 10/2001 au obiective diferite și că o constatare din partea instanțelor a faptului că naționalizarea a fost ilegală ar fi putut să influențeze desfășurarea procedurii inițiate în temeiul Legii nr. 10/2001. 27. De asemenea, aceștia consideră că procedura pusă la dispoziția lor prin Legea nr. 10/2001 nu este eficientă, având în vedere, în special, faptul că organismul de plasare colectivă în valori mobiliare „Proprietatea” („Fondul Proprietatea”) nu funcționează încă de o manieră susceptibilă să conducă la o despăgubire efectivă. 2. Aprecierea Curții a) Principii aplicabile 28. Curtea reamintește că art. 6 § 1 garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță judecătorească să poată fi sesizată cu privire la orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, însă că acest drept de acces la o instanță nu este absolut, fiind supus unor limitări implicit acceptate, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei acțiuni, deoarece aceasta impune, prin însăși natura sa, o reglementare de către stat, care se bucură, în această privință, de o anumită marjă de apreciere. Totuși, aceste limitări nu îi pot restricționa unui justițiabil accesul liber într-un asemenea mod sau într-o asemenea măsură încât dreptul său de a se adresa unei instanțe judecătorești să fie afectat în însăși esența sa. Mai mult chiar, astfel de limitări nu sunt compatibile cu prevederile art. 6 § 1 din Convenție decât dacă ele urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit (Yagtzilarși alții împotriva Greciei, nr. 41.727/98, §§ 22—23, CEDO 2001—XII, și Lungoci împotriva României, nr. 62.710/00, §§ 34—36, 26 ianuarie 2006). 29. în plus, simplul fapt că partea interesată a avut la dispoziție căi de recurs interne nu satisface exigențele art. 6 § 1: se impune respectarea cerinței ca gradul de acces asigurat de legislația națională să fie suficient pentru a le asigura părților interesate „dreptul la o instanță”, având în vedere principiul supremației dreptului într-o societate democratică (Yagtzilar, § 26, și Lungoci, § 43, citate anterior). Aceasta se întâmplă mai ales atunci când, de exemplu, partea interesată nu a avut acces la o instanță decât pentru a-și vedea acțiunea declarată inadmisibilă prin efectul legii (ibidem). 30. De asemenea, Curtea reamintește că dreptul la o instanță judecătorească nu se rezumă numai la un drept teoretic de a obține recunoașterea dreptului printr-o hotărâre definitivă, ci că el cuprinde și speranța legitimă că această hotărâre va fi executată. Protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității presupun obligația administrației de a se conforma unei sentințe sau decizii pronunțate în domeniul respectiv de cel mai înalt organ jurisdicțional în materie administrativă al statului [Manoilescu și Dobrescu împotriva României (dec.), nr. 60.861/00, §§ 66—67, CEDO 2005—VI și, mutatis mutandis, Artico împotriva Italiei, 13 mai 1980, § 33, seria A, nr. 37], b) Aplicarea acestor principii în speță 31. în speță, Curtea observă că acțiunea în constatare introdusă de reclamanți a fost respinsă, în ultimă instanță, la data de 8 aprilie 2002 de către instanțele judecătorești, care au apreciat că reclamanții trebuiau să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001. 32. Decizia din data de 8 aprilie 2002, astfel pronunțată, reprezintă o ingerință în dreptul de acces al reclamanților la o instanță judecătorească. Curtea nu exclude ipoteza potrivit căreia implementarea prin Legea nr. 10/2001 a unei proceduri speciale pentru realizarea drepturilor urmărite de reclamanți în cadrul acțiunii lor în constatare urmărește, în sine, un scop legitim. Desigur, la momentul desfășurării evenimentelor cauzei nu exista o practică uniformă la nivelul instanțelor interne în ceea ce privește prioritatea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 față de celelalte acțiuni, introduse în baza dreptului comun (vezi paragrafele 16—17 de mai sus). Totuși, Curtea apreciază că nu este necesar să analizeze dacă ingerința suferită de reclamanți urmărea un scop legitim, deoarece, în orice caz, ea nu era proporțională, având în vedere diferitele 14 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr.141/6.111.2009 interese ce trebuie puse în balanță, și aceasta din motivele care urmează. 33. Curtea observă că, într-adevăr, reclamanților care au inițiat la data de 27 aprilie 2001 procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 li s-a respins acțiunea în constatare la data de 8 aprilie 2002, deși nu fusese pronunțată nicio decizie administrativă în termenul legal de 60 de zile de la data introducerii cererii lor administrative. De asemenea, primăria nu a solicitat informații suplimentare într-un termen rezonabil, solicitare care, dacă era cazul, ar fi putut fi luată în considerare de instanțe ca semn de activitate din partea autorității administrative competente. Modul în care instanțele le-au respins reclamanților acțiunea fără a analiza comportamentul organelor administrative și respectarea de către acestea din urmă a procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pune sub semnul îndoielii eficiența accesului la o instanță judecătorească, conferit reclamanților în cadrul procedurii în constatare. Aceasta fiind situația, respingerea acțiunii în constatare nu prezintă prin ea însăși o problemă din perspectiva Convenției dacă, în circumstanțele concrete ale speței, procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 apare drept o cale de drept efectivă. Prin urmare, rămâne de verificat eficiența acestei proceduri în speță. 34. Curtea trebuie să observe încă de la început că, deși dosarul administrativ a fost completat de reclamanți la data de 5 mai 2003, abia la data de 18 mai 2006, adică după 3 ani, a fost adoptată o decizie administrativă în speță. Această decizie, deși rămasă definitivă, nu a fost încă executată. 35. Curtea nu contestă marja de apreciere de care beneficiază statele de a implementa proceduri administrative prealabile asigurării accesului concret și efectiv la o instanță (vezi, mutatis mutandis, Messochoritis împotriva Greciei, nr. 41.867/98, § 23, 12 aprilie 2001). 36. De asemenea, Curtea nu contestă nici eficiența pe care o poate avea procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, în special pentru stabilirea calității de persoană ce poate beneficia de dreptul la despăgubire și pentru propunerea metodei de despăgubire (restituirea bunului sau primirea unei indemnizații). De asemenea, aceasta observă faptul că persoanele nemulțumite pot supune decizia administrativă controlului instanțelor judecătorești. Cu toate acestea, chiar dacă partea interesată parcurge întreaga procedură administrativă și, dacă este cazul, contencioasă, executarea deciziei administrative sau judiciare definitive se face tot prin intermediul procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005 și, prin urmare, prin intermediul Fondului Proprietatea. 37. Or, Curtea a stabilit deja că acest Fond nu funcționează în prezent într-un mod susceptibil să fie considerat ca echivalent cu acordarea efectivă a unei despăgubiri (vezi, printre altele, Ruxanda Ionescu împotriva României, nr. 2.608/02, 12 octombrie 2006, și Matache și alții, citată anterior, § 42). Mai mult, nici Legea nr. 10/2001, nici Legea nr. 247/2005 care o modifică nu iau în considerare prejudiciul suferit din cauza lipsei îndelungate de despăgubire (vezi, mutatis mutandis, Porteanu împotriva României, nr. 4.596/03, §§ 34, 16 februarie 2006). 38. Curtea conchide, prin urmare, că, deși Legea nr. 10/2001 le oferă părților interesate atât accesul la o procedură administrativă, cât și, ulterior, dacă este necesar, la o procedură contencioasă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă într-un termen rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă. 39. Concret, Curtea observă că, în speță, există o diferență importantă între termenele fixate de lege pentru luarea unei decizii și cele derulate în realitate. 40. Mai mult chiar, prin decizia administrativă din data de 18 mai 2006, reclamanților li s-a propus o despăgubire pentru imobilul lor naționalizat, care va fi calculată de către comisia centrală constituită în baza Legii nr. 10/2001 (pentru o descriere detaliată a procedurii în fața acestei comisii, vezi Tudor împotriva României, nr. 29.035/05, §§ 15—20, 11 decembrie 2007). Or, Curtea a constatat deja că părților interesate nu le-a fost oferită nicio garanție în ceea ce privește durata sau rezultatul acestei etape a procedurii [Matache și alții împotriva României (reparație echitabilă), nr. 38.113/02, §§ 17—19, 17 iunie 2008], 41. Desigur, reclamanții ar fi putut contesta decizia administrativă pentru ca instanțele să stabilească cuantumul reparației în cauză. Totuși, o astfel de acțiune, pe lângă faptul că ar fi contribuit în mod sigur la prelungirea procedurii, care dura deja de 5 ani, nu ar fi putut fi considerată o cale de atac efectivă în speță, dat fiind faptul că în final executarea hotărârii definitive pronunțate de instanțe ar depinde tot de Legea nr. 247/2005 (paragraful 36 de mai sus). 42. Pe de altă parte, Curtea apreciază că, cel puțin până la data de 12 noiembrie 2007, când a fost publicată în Monitorul Oficial decizia înaltei Curți de Casație și Justiție care punea capăt practicii divergente a instanțelor judecătorești în ceea ce privește admisibilitatea unei acțiuni în revendicare paralele procedurii declanșate în temeiul Legii nr. 10/2001, o astfel de acțiune nu putea fi considerată o cale de atac eficientă în sensul Convenției. Curtea observă, într-adevăr, că reclamanții nu aveau, la data evenimentelor, niciun mijloc efectiv de a promova acțiuni în fața unei instanțe judecătorești, cât timp procedura administrativă se afla în curs de desfășurare. 43. Din aceleași motive, Curtea nu acordă o importanță prea mare acțiunii introduse la data de 20 iulie 2001, nici argumentelor Guvernului întemeiate pe aceasta. 44. Curtea consideră, prin urmare, că, în cauza de față, ingerința în dreptul reclamanților de acces la o instanță judecătorească nu a fost proporțională cu scopul urmărit: faptul că instanțele judecătorești le-au opus acestora existența procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 le-a încălcat dreptul de acces la o instanță, în măsura în care nici astăzi, după mai mult de 7 ani de la inițierea procedurii administrative respective, aceasta nu a dus la acordarea niciunei despăgubiri în favoarea reclamanților, iar aceștia nu au nicio garanție să o obțină deocamdată. Prin urmare, în speță a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. II. Asupra celorlalte pretinse încălcări 45. Reclamanții se plâng, din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, de faptul că nu li s-a restituit încă terenul și nu au primit despăgubirea pentru imobilul demolat. 46. Având în vedere constatarea referitoare la art. 6 § 1 din Convenție (paragraful 44 de mai sus), Curtea apreciază că acest capăt de cerere trebuie considerat admisibil, dar că nu este cazul să analizeze dacă, în speță, a avut loc încălcarea acestei prevederi (vezi, printre altele, Laino împotriva Italiei [MC], nr. 33.158/96, § 25, CEDO 19991; Zanghi împotriva Italiei, 19 februarie 1991, § 23, seria A nr. 194C; Biserica Catolică din Chania împotriva Greciei, 16 decembrie 1997, § 50, Culegere de hotărâri și decizii 1997-VIII; Glod împotriva României, nr. 41.134/98, § 46, 16 septembrie 2003, și Albina împotriva României, nr. 57.808/00, § 42, 28 aprilie 2005). MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.111.2009 15 III. Asupra aplicării art. 46 din Convenție 47. Art. 46 din Convenție prevede: „1. înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți. 2. Hotărârea definitivă a Curții este transmisă Comitetului Miniștrilor care supraveghează executarea ei.” 48. Concluzia de încălcare a art. 6 § 1 din Convenție, care este concluzia Curții în speță, prezintă o problemă majoră care rezultă din caracterul defectuos al legislației privind retrocedarea imobilelor naționalizate și din aplicarea sa de către autoritățile administrative [vezi, mutatis mutandis, Xenides-Arestis împotriva Turciei, nr. 46.347/99, § 38, 22 decembrie 2005; Scordino împotriva Italiei (nr. 3) (reparație echitabilă), nr. 43.662/98, § 11, CEDO 2007-,.. și Driza împotriva Albaniei, nr. 33.771/02, § 112, CEDO 2007-,.. (extrase)]. Curtea privește cu satisfacție faptul că s-a pus capăt divergențelor de interpretare a Legii nr. 10/2001, însă nu poate ignora că nici măcar multiplele modificări legislative efectuate până în prezent nu au dus la îmbunătățirea situației generate de această lege (vezi, în special, Porteanu, citată anterior, § 34; Toganel și Gradinaru împotriva României, nr. 5.691/03, § 30—31,29 iunie 2006; Tudor, citată anterior, § 33, si Albu împotriva României, nr. 8.508/03, § 22, 17 iunie 2008). ’ 49. Aceasta observă cu îngrijorare că pe rolul său se află deja aproximativ 50 de cauze similare cu cea în speță, ceea ce pare să indice o practică răspândită în rândul autorităților administrative de a nu răspunde în termenele legale sau, cel puțin, într-un termen rezonabil conform jurisprudenței Curții la cererile de restituire a imobilelor naționalizate. De asemenea, aceasta apreciază că lacunele identificate în aceste cauze, inclusiv în cea de față, pot să mai dea naștere în viitor la numeroase cereri întemeiate. Curtea vede în această incapacitate a statului român de a pune ordine în sistemul său legislativ nu numai un factor agravant în ceea ce privește responsabilitatea statului față de Convenție pentru o situație trecută sau actuală, ci și o amenințare pentru eficiența viitoare a mecanismului pus în practică prin Convenție (Scordino, §§ 14—15, Driza, § 122, citate anterior). 50. Pentru aceste motive, înainte de a analiza cererea de reparație echitabilă prezentată de către reclamanți în temeiul art. 41 din Convenție și având în vedere circumstanțele speței, precum și evoluția volumului său de lucru, Curtea își propune să analizeze consecințele ce pot interveni pentru statul pârât ca urmare a aplicării art. 46 din Convenție. Aceasta reamintește că, în conformitate cu prevederile art. 46, înaltele părți contractante se obligă să se conformeze hotărârilor definitive pronunțate de Curte în litigii în care ele sunt părți, Comitetul Miniștrilor fiind însărcinat să supravegheze executarea acestor hotărâri. Rezultă, în special, că, atunci când Curtea constată o încălcare, statul pârât are obligația juridică nu numai de a le plăti părților vătămate sumele alocate cu titlu de reparație echitabilă prevăzută de art. 41, ci și să aleagă, sub controlul Comitetului Miniștrilor, măsuri generale și/sau, dacă este cazul, individuale, care trebuie integrate în ordinea sa juridică internă, pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte și pentru a înlătura, pe cât posibil, consecințele acesteia. Statul pârât rămâne liber, sub controlul Comitetului Miniștrilor, să aleagă mijloacele prin care să își îndeplinească obligația juridică cu privire la art. 46 din Convenție, în măsura în care aceste mijloace sunt compatibile cu concluziile cuprinse în hotărârea Curții (Broniowski împotriva Poloniei [MC], nr. 31.443/96, § 192, CEDO 2004-V; Xenides-Arestis, § 39; Scordino, § 12 și Driza, § 123, citate anterior). 51. în ceea ce privește măsurile menite să sporească eficiența mecanismului stabilit de Convenție, Curtea atrage atenția asupra Rezoluției R(2004)3 și Recomandării Rec(2004)6 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, adoptate la data de 12 mai 2004 (paragrafele 18 și 19 de mai sus). 52. Deși, în principiu, nu este de datoria sa să stabilească posibilele măsuri de redresare adecvate pentru ca statul pârât să se achite de obligațiile sale cu privire la art. 46 din Convenție, ținând cont de situația cu caracter structural pe care o constată, Curtea observă că se impun, fără nicio îndoială, măsuri generale la nivel național în cadrul executării prezentei hotărâri (Broniowski, § 193, Scordino, § 15, și Driza, § 125, citate anterior). 53. Curtea apreciază că statul ar trebui, înainte de toate, să ia măsurile legislative necesare pentru a se asigura că cererile de restituire primesc un răspuns definitiv din partea autorităților administrative, în termene rezonabile. De asemenea, statul trebuie să vegheze și la înlăturarea obstacolelor juridice care împiedică executarea cu celeritate a deciziilor definitive pronunțate de autoritățile administrative sau de instanțele judecătorești cu privire la imobilele naționalizate, pentru ca foștii proprietari să obțină fie restituirea bunurilor lor, fie o despăgubire rapidă și adecvată pentru prejudiciul suferit, în special prin adoptarea unor măsuri legislative, administrative și bugetare capabile să garanteze o astfel de soluționare (vezi și, mutatis mutandis, Scordino, § 16, și Driza, § 125, citate anterior). 54. Măsurile arătate în paragrafele precedente ar trebui luate în cel mai scurt timp. IV. Asupra aplicării art. 41 din Convenție 55. Conform art. 41 din Convenție: „Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.” A. Prejudiciu 56. Reclamanții solicită 40.000 dolari americani (USD) pentru daunele morale suferite. 57. Guvernul argumentează că între pretinsa încălcare și pretinsul prejudiciu suferit nu s-a stabilit nicio legătură de cauzalitate și consideră, în orice caz, că o eventuală constatare a încălcării ar putea constitui, în sine, o reparație suficientă a acestui prejudiciu. 58. Curtea apreciază că reclamanții au suferit un prejudiciu moral, care nu poate fi compensat suficient prin constatarea încălcării. 59. în aceste circumstanțe, ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa și statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, Curtea le acordă ambilor reclamanți suma de 6.000 euro (EUR) cu titlu de daune morale. B. Cheltuieli de judecată 60. Reclamanții solicită și suma de 300 USD pentru cheltuielile de judecată efectuate. Aceștia prezintă o chitanță ce dovedește plata sumei de 464,69 lei noi românești la data de 6 februarie 2007, pentru o traducere. 61. Guvernul nu se opune rambursării cheltuielilor de judecată necesare și care sunt dovedite. 62. Conform jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora. în speță, ținând cont de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate mai sus, Curtea consideră rezonabilă suma de 200 EUR, cu toate cheltuielile incluse, pe care o acordă reclamanților. C. Dobânzi moratorii 63. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale. 16 MONITORUL OFICIALAL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 141/6.1 II.2009 PENTRU ACESTE MOTIVE, în unanimitate, CURTEA 1. declară cererea admisibilă; 2. hotărăște că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Convenție; 3. hotărăște că nu este necesar să analizeze capătul de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; 4. hotărăște: a) ca statul pârât să le plătească împreună reclamanților, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri conform art. 44 § 2 din Convenție, sumele de mai jos, care vor fi convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plății: (i) 6.000 EUR (șase mii euro) pentru daune morale, la care se adaugă orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit; și (ii) 200 EUR (două sute euro) pentru cheltuieli de judecată, la care se adaugă orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit de către reclamanți; b) ca, începând de la expirarea termenului menționat mai sus și până la efectuarea plății, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a dobânzii facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale; 5. respinge cererea de reparație echitabilă în rest. întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 13 ianuarie 2009, în aplicarea art. 77 §§ 2 și 3 din Regulament. Josep Casadevall, președinte Stanley Naismith, grefier adjunct EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR MONITORUL OFICIAL „Monitorul Oficial" R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru reiatii cu publicul, București, sos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A. 5 948368 428638 Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141/6.III.2009 conține 16 pagini. Prețul: 3,20 lei ISSN 1453—4495