MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Anul III — Nr. 266 PARTEA I LEGI, DECRETE, HOTĂRÎRI ȘI ALTE ACTE Luni, 30 decembrie 1991 SUMA R ' Nr. Pagina REPUBLICĂRI — Legea nr. 60/1974, Legea sanitară veterinară . . . 1—6 — Legea nr. 1/1991 privind protecția socială a șomeri- lor și reintegrarea lor profesională ...... 6—10 DECRETE 104. •— Decret privind trecerea direct în retragere a unor generali din Ministerul Apărării Naționale 10 119. — Decret privind înființarea Ambasadei Româ- niei în Republica Lituania .................................. 11 REPUBLICĂRI LEGEA nr. 60/1974 ') Legea sanitară veterinară CAPITOLUL I Dispoziții generale Art. 1. ~ Apărarea sănătății animalelor și preve- nirea transmiterii de boli de la animale la om este o - problemă de stat și constituie o sarcină permanentă pentru toate unitățile, precum și o îndatorire pentru toți locuitorii țării. Art. 2. — Conducătorii unităților de stat, publice și ai oricăror alte unități deținătoare de animale, precum și ai celor care prelucrează, depozitează, transportă și valorifică produse de origine animală, ca și persoanele fizice deținătoare de animale sau care valorifică pro- duse de origine animală, poartă răspunderea pentru aplicarea și respectarea întocmai a măsurilor care să asigure sănătatea animalelor și salubritatea produse- lor de origine animală. Art, 3. — Activitatea sanitară veterinară în Româ- nia se desfășoară după o concepție unitară și trebuie să contribuie la sporirea efectivelor de animale prin îmbunătățirea indicilor de natalitate, prolificitate, creș- terea potențialului productiv și la asigurarea salubri- tății alimentelor de origine animală. *) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 75 ,din niei. Partea I, nr. 251 din 16 decembrie 1991. Legea nr. 60 din 29 octombrie 1974 este publicată în Art. 4. — Statul sprijină activitatea de apărare a sănătății animalelor și de prevenire a bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin organizarea asis- tenței tehnice de specialitate, asigurarea bazei tehnico- materiale necesare și stabilirea de norme sanitare ve- terinare obligatorii pentru toate unitățile și toți cetă- țenii țării. CAPITOLUL II Atribuțiile și răspunderile medicilor veterinari Art. 5. — Medicii veterinari răspund de aplicarea măsurilor de apărare a sănătății animalelor la toate unitățile deținătoare de animale și în gospodăriile populației, cît și a celor de asigurare a salubrității produselor de origine ' animală în unitățile producă- toare, de prelucrare, de depozitare, de transport și de valorificare, situate pe teritoriul în care își desfășoară activitatea. Pentru aducerea la îndeplinire a acestor îndatoriri medicii veterinari au următoarele atribuții și răs- punderi : a) să organizeze efectuarea la timp și în bune con- diții a operațiunilor sanitare veterinare de depistare și prevenire a bolilor infecțioase și parazitare la ani- male ; 14 decembrie 1991, publicată în Monitorul Oficial al Româ- Buletinul Oficial, Partea I, nr. 136 din 2 noiembrie 1974. 2 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 266 b) să organizeze depistarea animalelor cu tulburări de reproducție și să asigure aplicarea tratamentelor necesare pentru creșterea indicelui de natalitate ; c) în cazul semnalării unor boli epizootice sau al suspiciunii acestor boli, să precizeze diagnosticul, să stabilească și să controlezi aplicarea măsurilor de com- batere și să informeze asupra bolii și măsurilor luate, în cel mult 12 ore de la constatare, autoritățile sani- tare veterinare ierarhic superioare și celelalte unități interesate ; d) să acorde asistența sanitară veterinară curentă animalelor de a căror sănătate răspund ; e) să asigure controlul produselor alimentare de origine animală în toate fazele de prelucrare, depozi- tare, transport și valorificare, în vederea prevenirii pătrunderii în circuitul alimentar a unor produse con- taminate cu germeni transmisibili la om. Art. 6. -- Medicii veterinari și medicii umani răs- pund împreună de stabilirea . și aplicarea celor mai eficiente măsuri pentru prevenirea și combaterea bo- lilor comune omului și animalelor, precum și pentru prevenirea toxiinfecțiilor la om prin consum de ali- mente de origine animală. în acest scop sînt obligați să se informeze reciproc, în mod operativ, despre orice situație care necesită măsuri comune și să întreprindă, fiecare în sectorul în care lucrează, toate acțiunile necesare potrivit obligațiilor ce l₄e revin. Art. 7.------Medicii veterinari stabiliți de Ministerul Agriculturii și Alimentației cu atribuții de medic vete- rinar de stat au acces liber în unitățile deținătoare de animale și cele care prelucrează, depozitează, trans- portă sau valorifică produse de origine animală. Accesul medicilor veterinari de stat în unitățile Ministerului Apărării Naționale sau Ministerului de Interne se va face în condițiile stabilite de acestea, împreună cu Ministerul Agriculturii și Alijnentației. Medicii veterinari de stat pot dispune distrugerea produselor de origine animală insalubre, reținerea celor suspecte de contaminare, sau alterare, în vederea efectuării probelor necesare și pot să opreaspă, pînă la îndeplinirea condițiilor sanitare veterinare, activități de producție ale unor abatoare sau unități de prelu- crare, depozitare, transport și valorificare a produse- lor de origine animală. Art. 8? — Măsurile stabilite de medicii veterinari de stat, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, sînt obligatorii pentru toate unitățile și persoanele fizice de pe teritoriul în care își desfășoară activitatea. CAPITOLUL III Obligațiile deținătorilor de animale și ale unităților care prelucrează, depozitează, transportă și valorifică produse de origine animală Art. 9._— în vederea desfășurării activității în con- dițiile stabilite prin normele sanitare veterinare, uni- tățile de stat, publice și orice alte tmități deținătoare de animale, precum și cele care prelucrează, depozi- tează, transportă și valorifică produse de origine ani- mală au, după caz, următoarele obligații : a) să aplice regulile sanitare veterinare și de zoo- igienă privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, repro- ducția și exploatarea rațională a animalelor, precum și măsurile stabilite de-'autoritățile sanitare veterinare*; b) să execute măsurile sanitare veterinare pentru prevenirea introducerii în unitățile zootehnice a boli- lor transmisibile, precum și pentru lichidarea și pre- venirea difuzării acestor boli din unitățile contaminate, asigurînd în acest scop toate condițiile materiale și organizatorice necesare ; c) să supună examenului medical personalul din unitățile zootehnice, interzicînd persoanelor bolnave ori purtătoare de germeni infecțioși ce se pot transmite la animale sau ar putea contamina produsele alimen- tare de origine animală să lucreze în aceste unități; d) să întrețină, cu respectarea strictă a regulilor sanitare veterinare, locurile de _prelucrare, depozitare și valorificare a produselor de origine animală, mij- loacele pentru transportul animalelor și produselor de origine animală, taberele de vară pentfu animale,’ adăpătorile și pășunile pe care le folosesc ; e) să anunțe, fără întîrziere, circumscripției sanitare veterinare și consiliului local apariția ori suspiciunea unei boli transmisibile la animale, iar pînă la sosirea medicului veterinar, să izoleze animalele bolnave, moarte sau tăiate din necesitate, fiind interzisă folo- sirea sau vînzarea cărnii și a altor produse de la aceste animale fără aprobarea medicului veterinar de stat.’ Se exceptează de la obligația anunțării cazurile de îmbolnăviri provocate în scopul producției de biopre- parate sau pentru efectuarea de cercetări științifice. Art. 10. — Persoanele fizice deținătoare de animale, pentru prevenirea apariției și difuzării bolilor epizo- otice, au următoarele obligații : a) să anunțe în maximum .24 de ore autoritățile sanitare veterinare locale atunci cînd dobîndesc ani- male provenite din alte localități, aparținînd speciilor cabalină, bovină, ovină, caprină sau porcina și • să nu introducă în turme sau cirezi timp de cel puțin 15 zile aceste animale ; b) să permită personalului sanitar veterinar de stat verificarea stării de sănătate a animalelor din gospo- dăria proprie și să-1 sprijine în efectuarea operațiuni- lor_sanitare veterinare ; c) să prezinte animalele pentru efectuarea operațiu- nilor sanitare veterinare la locul, data și ora stabilite de autoritățile sanitare veterinare ; d) să anunțe fără întîrziere circumscripției sanitare veterinare ori consiliului local apariția cazurilor de boală la animale, moartea sau tăierea din necesitate a acestora, iar pînă la sosirea personalului sanitar veterinar, să izoleze animalele bolnave, cadavrele; carnea, organele și alte produse rezultate din tăiere,' fiind interzisă folosirea sau vînzarea cărnii și a altor produse de la aceste animale fără aprobarea medicu- lui veterinar de stat. Art. 11. — Orice persoană care, prin activitatea pe care o desfășoară vine în contact cu animale are obli- gația să anunțe fără întîrziere autorității sanitare ve- terinare sau consiliului local apariția cazurilor de boli Ia animale. Art. 12. — Unitățile Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne sînt obligate să anunțe fără întîrziere medicului veterinar de stat local cazurile de boli transmisibile apărute la animalele pe care le posedă, să-1 informeze despre evoluția acestor boli și să aplice prin personalul sanitar veterinar propriu măsurile de combatere și de prevenire a difuzării bolilor. La unitățile care nu dispun de personal sanitar veterinar propriu, aceste măsuri se aplică de către medicul veterinar de stat. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea I, Nr, 266 3 CAPITOLUL IV Prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale Art. 13. — Pentru combaterea și prevenirea extin- derii epizootiilor, cînd se constată la animale boli transmisibile sau cînd acestea sînt suspecte de ase- menea boli, se instituie măsuri obligatorii de carantină, diferențiate în raport cu gravitatea bolii, gradul de difuzibilitate și particularitățile căilor de transmitere, în condițiile stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Dacă bolile constatate au difuzibilitate mare și pre- zintă un pericol * deosebit, cu aprobarea Ministerului Agriculturii și Alimentației se poate interzice intrarea sau ieșirea din zona de carantină și a persoanelor. Despăgubirile ce pot fi acordate persoanelor în astfel de situații se reglementează prin hotărîre a Guver- nului. Art. 14. — Instituirea și ridicarea măsurilor de ca- rantină se stabilesc, în raport cu extinderea și peri- colul de difuzare a bolii, de către consiliile locale sau județene, respectiv al municipiului București, după caz, pe baza actului de constatare întocmit de medicul veterinar de stat. ' La unitățile militare instituirea și ridicarea măsu- rilor de carantină se stabilesc de către comandanții unităților, pe baza constatării medicilor veterinari proprii. La unitățile care nu dispun de medic veteri- nar propriu, constatarea se va face de medicul vete- rinar de stat. Art. 15. — Măsurile de carantină stabilite de consi- liile locale sau județene, respectiv al municipiului București, pe raza teritorial-administrativă în care-și desfășoară activitatea, sînt obligatorii pentru toate persoanele juridice și fizice. Pentru sprijinirea acțiunilor de luptă împotriva bolilor transmisibile, prin decizia consiliului local sau județean, respectiv al municipiului București se con- stituie comandamente antîepizootice, alcătuite din conducători ai unităților de pe teritoriul respectiv și alte persoane cărora le revin sarcini în aplicarea măsu- rilor transmise de Ministerul Agriculturii și Alimen- tației, cu privire la combaterea bolilor. Aceste coman- damente răspund de aplicarea tuturor măsurilor pen- tru prevenirea și lichidarea epizootiilor. Dacă epizootia prezintă un -pericol deosebit pentru economia națională, cu aprobarea Guvernului se con- stituie comandamentul antiepizootic central, alcătuit din conducători ai ministerelor și altor organe centrale interesate, care stabilește măsurile ce se impun în toate sectoarele social-economice și răspunde de apli- carea acestora în condițiile legii. La propunerea comandamentelor antîepizootice lo- cale, consiliile județene și al municipiului București pot suspenda operațiunile de încărcare și descărcare a animalelor, produselor de origine animală și furajelor în stații de cale ferată, locuri de încărcare-descărcare în mijloace de transport auto, porturi și aeroporturi situate în zona de carantină, sau să condiționeze aceste operațiuni de respectarea unor restricții sanitare vete- rinare speciale. Aplicarea măsurii se va face cu anun- țarea organelor centrale care coordonează activitățile de transport afectate. Art. 16. — Consiliile locale sau județene, respectiv al municipiului București, la propunerea medicului veterinar de stat, pot menține și după ridicarea măsu- rilor de carantină unele restricții privind circulația animalelor și produselor. Art. 17. — Pentru apărarea sănătății animalelor din unitățile zootehnice de tip industrial, amplasarea, pro- iectarea și executarea construcțiilor și a instalațiilor aferente se vor face cu respectarea normativelor sani- tare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Din comisia de recepție a acestor obiective, în toate cazurile, va face parte și un medic veterinar din ca- drul autorității sanitare veterinare județene sau a municipiului București. Ministerul Agriculturii și Alimentației stabilește tehnologiile sanitare veterinare pentru îiecare tip de exploatare din unitățile zootehnice de tip industrial, normativele de dotare cu aparatura și utilajele nece- sare pentru prevenirea și combaterea epizootiilor, precum și normativele privind echipamentul de pro- tecție antiepizootică. La darea în funcțiune a unităților zootehnice de tip industrial, autoritățile sanitare veterinare județene și a municipiului București stabilesc zone de protecție antiepizootică în care se vor aplica măsuri speciale de profilaxie. Art. 18. — Se interzice accesul oricărei persoane în unitățile zootehnice de tip industrial, fără respectarea regimului de filtru sanitar. De asemenea, se interzice introducerea și scoaterea de animale, furaje, materiale, obiecte și mijloace de transport, fără respectarea întocmai a regulilor și res- tricțiilor specifice stabilite pentru astfel de unități. Conducătorii unităților respective răspund de reali- zarea întocmai a acestor măsuri. Art. 19. — în cazul acțiunilor de importanță deose- bită ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a foca- relor de boli transmisibile se pot aproba, în condițiile stabilite prin hotărîre â Guvernului, tăierea sau uci- derea unor animale și alte măsuri ce se impun pentru prevenirea difuzării epizootiilor și apărarea sănătății efectivelor de animale. , Despăgubirile pentru cazurile prevăzute la alineatul precedent se vor plăti numai pentru animalele asigu- rate, potrivit legii. Nu au drept la despăgubiri dețină- torii de animale care nu au anunțat fără întîrziere îmbolnăvirea animalelor, nu au izolat animalele bol- nave și cei care nu au respectat măsurile stabilite de autoritățile sanitare veterinare. în vederea refacerii șeptelului, în cazuri cu totul deosebite ce se vor stabili prin hotărîre a Guvernului, se va putea aproba plata unor despăgubiri în afara celor cuvenite prin asigurările de stat, în cadrul fon- durilor prevăzute pentru combaterea epizootiilor. Art. 20. — Circulația animalelor și produselor de origine animală în interiorul țării este supusă contro- lului sanitar veterinar de stat. Pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile prin circulația animalelor și produselor de origine animală, se interzice : a) scoaterea din locurile, contaminate cu boli epi- zootice a animalelor, produselor de origine animală sau vegetală și a oricăror alte produse și materiale care pot fi purtătoare de contagiu, fără aprobarea autorităților sanitare veterinare ; b) transportul interurban de animale și produse de origine animală sau deplasarea de animale în afara comunei, orașului sau municipiului fără respectarea regulilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației ; c) îmbarcarea și debarcarea animalelor în alte stații de cale ferată, porturi și aeroporturi, decît cele auto- rizate de către autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București; 4 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 266 d) . îmbarcarea animalelor Jără controlul medicului veterinar de stat, ca și efectuarea acestei operațiuni în timpul nopții, cu excepția cazurilor cînd este asi- gurată o iluminație artificială corespunzătoare pentru efectuarea examenului sanitar veterinar în bune con- diții ; e) efectuarea transportului de animale fără asigura- rea personalului însoțitor instruit pentru îngrijirea și supravegherea stării de sănătate a animalelor ; f) folosirea de mijloace de transport — auto, fero- viare, navale și aeriene — care nu întrunesc toate condițiile de igienă și profilaxie stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației prin normative tehnice de proiectare, fabricare și folosire ; g) continuarea transportului fără acordul medicului veterinar de stat, dacă în lotul de animale se constată cazuri de îmbolnăvire. De aplicarea măsurilor prevăzute în prezentul arti- col răspund deținătorii de animale, primarii, autorită- țile sanitare veterinare^ iar, după caz, și unitățile Ministerului de Interne ori ale altor ministere sau or- gane centrale ale administrației de stat care au atri- buții cu privire la circulația și transportul, animalelor. Art. 21. — Autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București vor elibera autorizație sanitară veterinară stațiilor, porturilor și aeroporturi- lor numai dacă acestea au rampe corespunzătoare și asigură îndeplinirea condițiilor de profilaxie pentru îmbarcarea și debarcarea animalelor. Unitățile care dețin mijloace pentru transportul ani- malelor și produselor de origine animală sînt obligate să organizeze stații sau puncte de spălare și dezinfec- ție, cu respectarea condițiilor. tehnice stabilite de Mi- nisterul Agriculturii și Alimentației. Art. 22. — Transportul animalelor afectate de boli transmisibile, al produselor provenite de la aceste animale și al produselor alimentare de origine animală improprii consumului uman este permis numai pentru destinația și cu respectarea condițiilor stabilite în cer- tificatul sanitar veterinar însoțitor, eliberat de medicul veterinar de stat. Art. 23. — Deținătorii animalelor sînt obligați să predea cadavrele de animale unităților autorizate de autoritățile sanitare veterinare județene sau a munici- piului București, iar în cazul cînd predarea sau pre- luarea acestora nu este posibilă, și se certifică aceasta de către autoritatea sanitară veterinară de stat, să le distrugă, cu respectarea condițiilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Utilizarea în hrana animalelor a produselor de ori- gine animală, improprii consumului uman, ca și a res- turilor culinare, este permisă numai după ce au fost sterilizate, în condițiile tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Art. 24. — Importul, exportul și tranzitul de ani- male, produse de origine animală și furaje se efec- tuează numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat stabilite în acest scop de Ministerul Agriculturii și Alimentației sau prin convențiile sani- tare veterinare încheiate cu alte țări. Ministerul Agri- culturii și Alimentației organizează la aceste puncte controlul sanitar veterinar. Unitățile care răspund de administrarea clădirilor și instalațiilor de la punctele de control pentru tre- cerea frontierei de stat sînt obligate să ia măsuri pentru asigurarea condițiilor de desfășurare a acti- vității sanitare veterinare, precum și baza materială și forța de muncă necesare pentru efectuarea dezin- fecțiilor> distrugerea cadavrelor, produselor alterate și a deșeurilor de origine animală. La punctele de fron- tieră rutiere, aceste obligații revin consiliilor județene. Art. 25. — Importul și tranzitul de animale, pro- duse de origine animală și furaje se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii și Ali- mentației. Unitățile importatoare sînt obligate să obțină avizul de import din partea Ministerului Agriculturii și Ali- mentației, înainte de încheierea contractelor cu furni- zorii externi. Art. 26. — Animalele, produsele de origine animală și furajele ce se importă sau se tranzitează trebuie să fie însoțite de certificate sanitare veterinare, prin care să se ateste îndeplinirea condițiilor sanitare veterinare stabilite de către Ministerul Agriculturii și Alimen- tației. Art. 27. — Dacă la punctele de control pentru tre- cerea frontierei de stat se depistează boli transmisibile sau există suspiciunea acestor boli, întregul lot de animale se va returna peste frontieră, iar dacă această măsură nu este posibilă, Ministerul Agriculturii și Alimentației poate* dispune tăierea imediată și valo- rificarea în condiții speciale sau uciderea întregului lot de animale, precum și distrugerea obiectelor și mate- rialelor aferente, anunțînd autoritatea sanitară vete- rinară a țării exportatoare despre constatările făcute și măsurile luate. Cînd prin'convențiile sau acordurile sanitare vete- rinare încheiate de România cu alte state s-a stabilit altfel, se va procedă potrivit prevederilor acestora. Art. 28; .— Animalele importate se supun în mod obligatoriu carantinei profilactice, în locuri izolate și special amenajate, stabilite de autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București, care vor autoriza aducerea animalelor în aceste locuri nu- mai după verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor pregătitoare necesare. După expirarea perioadei de carantină profilactică, animalele importate vor fi supuse în continuare supra- vegherii sanitare veterinare, în condițiile stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației. CAPITOLUL V Asigurarea salubrității produselor de origine animală Art. 29. — Se interzice utilizarea produselor de ori- gine animală care nu îndeplinesc condițiile de salu- britate corespunzătoare destinației lor. Condițiile de salubritate se stabilesc de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Pentru produsele de origine animală destinate consumului uman, acestea se stabilesc îm- preună cu Ministerul Sănătății. Art. 30. — Funcționarea abatoarelor, punctelor de tăiere și a unităților care prelucrează, depozitează sau valorifică produse de origine animală, este* permisă numai dacă sînt autorizate și de autoritățile sanitare veterinare de stat. Autorizația poate fi retrasă în cazul cînd conducă- torii unităților nu asigură respectarea regulilor de igienă și profilaxie și condițiile necesare pentru buna desfășurare a activității sanitare veterinare. CAPITOLUL VI Organizarea și funcționarea serviciilor sanitare veterinare Art. 31. — Ministerul Agriculturii și Alimentației; prin Direcția generală sanitară veterinară, stabilește normele sanitare veterinare unice și obligatorii pentru MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA i, Nr. 266 5 toate persoanele juridice sau fizice deținătoare de ani- male, pentru cele care prelucrează, depozitează, trans- portă și valorifică produse de origine animală, parti- cipă la elaborarea proiectelor sau avizează, în condi- țiile legii, convențiile și acordurile sanitare veterinare internaționale. De asemenea, stabilește lista bolilor transmisibile în cazul cărora se instituie măsuri obligatorii de pre- venire și combatere. împreună cu Ministerul Sănătății răspunde de orga- nizarea și aplicarea tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor comune omului și animalelor, precum și pentru asigurarea salubrității produselor de origine animală. Organele centrale de specialitate ale celor două ministere vor analiza perio- dic și ori de cîte ori este nevoie rezultatele acțiunilor întreprinse în acest scop, stabilind măsurile ce se impun. ' Art. 32. — Ministerul Agriculturii și Alimentației organizează și răspunde de producția de preparate biologice necesare pentru depistarea, prevenirea și combaterea bolilor la animale ; aprobă introducerea în practică a produselor biologice, medicamentelor, dezinfectantelor, insecticidelor, raticidelor și altor pro- duse de uz veterinar, fabricate în. țară sau din import Și asigură controlul sanitar veterinar de stat al aces- tora ; stabilește norme sanitare veterinare privind producerea, circulația și folosirea furajelor combinate, suplimentelor proteino-minerale, iar împreună cu Mi- nisterul Sănătății stabilește norme privind folosirea biostimulatorilor, tranchilizantelor, substanțelor hor- monale șî altor aditivi la furaje. Ministerul Agriculturii și Alimentației, împreună cu Ministerul Industriei și celelalte organe centrale care au în subordine unități în care se fabrică produse de uz veterinar, răspund de realizarea programului de producere a acestora în cantități necesare și la nivelul calitativ al produselor similare pe plan mondial. Art. 33. — Rețeaua sanitară veterinară de stat se organizează ca sector distinct și autonom în cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației, este coordo- nată de către ministru și are în structura sa : a) Direcția generală sanitară veterinară; b) instituții centrale de specialitate ; c) direcții sanitare veterinare județene și a muni- cipiului București ; d) unități și circumscripții teritoriale. Art. 34. — Direcția generală sanitară veterinară coordonează și controlează întreaga activitate din do- meniul sanitar veterinar și are în componența sa : a) Direcția antiepizootică și de asistență sanitară veterinară ; b) Direcția de igienă și sănătate publică ; c) Poliția sanitară veterinară. în subordinea sa tehnică și administrativă funcțio- nează instituțiile centrale de profil și direcțiile sanitare veterinare județene și a municipiului București. Direcția generală sanitară veterinară coordonează și controlează producția de biopreparate strategice, acti- vitatea de cercetare finanțată de la bugetul adminis- trației centrale, aprovizionarea cu produse și materiale de uz veterinar, avizează și controlează producția de medicamente de uz veterinar. Art. 35. — Poliția sanitară veterinară controlează aplicarea și respectarea prevederilor Legii sanitare veterinare și a "normelor unitare emise, în toate dome- niile de activitate. Art. 36. — Formațiile de asistență sanitară vete- rinară din cadrul regiilor autonome, societăților co- merciale, asociațiilor și societăților agricole, precum și serviciile medicale veterinare particulare, realizate prin cabinete, clinici, spitale, farmacii și altele, își des- fășoară activitatea cu avizul și sub îndrumarea tehnică a rețelei sanitare veterinare de stat. Formațiile sanitare veterinare și serviciile prevăzute la alin. 1 se organizează și funcționează în baza unui regulament elaborat de către Direcția generală sani- tară veterinară. Art. 37. — Ministerul de Interne, Ministerul Apă- rării Naționale șî celelalte organe centrale care au în subordine unități încadrate cu medici veterinari pro- prii răspund de aplicarea în aceste unități a normelor sanitare veterinare și a măsurilor stabilite de Ministe- rul Agriculturii și Alimentației pentru apărarea sănă- tății animalelor și asigurarea salubrității produselor de origine animală. Medicii veterinari din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne fac parte din sis- temul veterinar unic de stat, avînd aceleași obligații și răspunderi în cadrul unităților în care funcționează ca și medicii veterinari de stat. Ministerul Mediului, prin unitățile silvice locale, răspunde de aplicarea măsurilor stabilite de autorită- țile sanitare veterinare pentru apărarea sănătății ani- malelor sălbatice și pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile de la acestea la animalele domestice sau la om. Art. 38. — Ministerul Agriculturii și Alimentației, împreună cu Ministerul de Interne și toate unitățile teritoriale ale acestora răspund direct de aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi cu pri- vire la circulația animalelor și produselor de origine animală, instituirea și respectarea măsurilor de caran- tină și a altor măsuri cu caracter republican sau local necesare pentru prevenirea difuzării bolilor la animale și de la animale la om. Art. 39. — Consiliile locale sau județene, respectiv al municipiului București, răspund de buna desfășu- rare a activității sanitare veterinare pe raza teritorial- administrativă respectivă, în care scop au următoarele atribuții principale : a) asigură fondurile necesare pentru finanțarea ac- țiunilor sanitare veterinare care se suportă din buge- tele locale ; b) eliberează documentele necesare pentru adeve- rirea proprietății asupra animalelor și a stării sanitare veterinare din localitate, potrivit normelor stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației ; c) iau măsuri pentru întreținerea și folosirea, con- form regulilor sanitare veterinare, a pășunilor, adăpă- torilor publice, drumurilor de trecere a turmelor de animale, a locurilor de aglomerare a animalelor în tîrguri, mori, abatoare, puncte de tăiere, piețe și a locurilor aflate în administrarea consiliilor locale unde se prelucrează, depozitează șî valorifică produse de origine animală ; d) asigură strîngerea și distrugerea cadavrelor de animale care nu pot fi ridicate de întreprinderile de ecarisaj ; organizează prinderea și uciderea cîinilor vagabonzi ; amenajează și întrețin locurile de depozi- tare a resturilor menajere potrivit regulilor sanitare veterinare ; e) îndeplinesc orice alte atribuții cu privire la acti- vitatea sanitară veterinară, prevăzute de actele nor- mative în vigoare, și răspund de aplicarea măsurilor stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației pentru apărarea sănătății animalelor și asigurarea salubrității produselor de origine animală. 6 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA i} Nr. 266 CAPITOLUL VII Sancțiuni Art. 40. — încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală. Art. 41. — Nerespectarea măsurilor privitoare la declararea, prevenirea sau' combaterea bolilor molipsi- toare la animale, dacă a avut ca urmare răspîndirea unei asemenea boli sau alte urmări grave,' se pedep- sește, potrivit art. 310 din Codul penal, cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. Dacă fapta a avut urmări 'deosebit de grave, pe- deapsa este închisoare de la 1 la 5 ani. Aceleași pedepse se aplică și celor care ascund, cu bună știință, apariția unei boli molipsitoare la animale sau se opun aplicării măsurilor pentru lichidarea foca- relor epizootice și prevenirea difuzării bolilor. Art. 42. — Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare răspîndirea unei asemenea boli de la anițnal la om, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani. Dacă fapta a avut urmări deosebit de grave, pe- deapsa este închisoare de la 2 la 7 ani. Art. 43. — încălcarea cu știință a unei îndatoriri de serviciu în activitatea sanitară veterinară, săvîrșită în condițiile art. 248 alin. 1 din Codul penal, se pedep- sește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă fapta este săvîrșită în condițiile art. 248 alin. 2 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii. Art. 44. — încălcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu în activitatea sanitară veterinară, săvîrșită în condițiile art. 249 alin. 1 din Codul penal, se pedep- sește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă, iar dacă fapta este săvîrșită în condițiile art. 249 alin. 2 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani. Art. 45. — în cazul în care fapta prevăzută la art. 43 și 44 este săvîrșită în condițiile arătate la art. 258 din'Codul penal, pedeapsa se stabilește potrivit dispo- ziției din acest articol. Art. 46. — Faptele care constituie contravenții la normele sanitare veterinare, precum și persoanele care pot să constate contravenții și să aplice sancțiuni, se stabilesc prin hotărîre a Guvernului. în condițiile sta- bilite de Guvern, sancțiunile contravenționale pot ff aplicate și persoanelor juridice. CAPITOLUL VIII Dispoziții finale Art. 47. — Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al României *). Pe aceeași dată se abrogă Decretul nr. 167/1955 pri- vind organizarea apărării sănătății animalelor, publi- cat în Buletinul Oficial nr. 9 din 19 mai 1955. LEGEA nr. 1/1991 **) privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională CAPITOLUL I Dispoziții generale Art. 1. Persoanele apte de muncă, ce nu pot fi încadrate din lipsă de locuri disponibile corespunză- toare pregătirii lor, sînt considerate șomeri și benefi- ciază, în condițiile prezentei legi, de ajutor de șomaj și de alte forme de protecție socială, precum și de sprijin în vederea reintegrării lor profesionale prin calificare și recalificare. Art. 2. — Sînt îndreptățiți să primească ajutorul de șoihaj în condițiile prezentei legi : a) absolvenții instituțiilor de învățămînt în vîrstă de 18 ani împliniți, care nu au surse de venit proprii la nivelul a cel puțin jumătate din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat și care într-o perioadă de 60 de zile nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii lor profesionale. în cazuri justificate de lipsa susținătorilor legali, sînt îndreptățiți să primească ajutorul de șomaj, în aceleași condiții, și absolvenții instituțiilor de învăță- niînt în vîrstă de 16 ani împliniți. Absolvenții școlilor speciale pentru handicapați care nu au un loc de muncă vor fi luați în evidență imediat după absolvire ; ₍ b) tinerii care înainte de efectuarea stagiului militar nu erau încadrați cu contract de muncă și care, într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării lor la vatră, nu s-au putut angaja ; c) persoanele al căror contract de hiuncă a fost des- făcut din inițiativa unității pentru ^motivele prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a)—f) din Codul muncii sau cărora, după caz, le-a încetat calitatea de membru în cooperația meșteșugărească din motive neimputabile lor ; d) persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut din inițiativa unității, dacă s-a stabilit prin dispoziția șau hotărîrea organului competent nelegali- tatea măsurii luate de unitate ori lipsa vinovăției per- soanei în cauză, iar reintegrarea în muncă nu mai este obiectiv posibilă la unitatea în-care a fost încadrată anterior sau la unitatea care a preluat patrimoniul acesteia ; e) persoanele al căror contract de muncă a fost des- făcut din inițiativa lor pentru motive care, potrivit legii, la reîncadrare nu întrerup vechimea în aceeași ♦) Fac excepție prevederile art. 31 alin. 1 și art. 33—36, care au intrat în vigoare la data de 16 decembrie 1991. ♦♦) Republicată în temeiul art. II alin. (3) din Legea nr. 72 din 14 decembrie 1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 16 decembrie 1991, dîndu-se articolelor o nouă numerotare. Legea nr. 1 din 7 ianuarie 1991 este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea i, Nr. 266 7 unitate, dacă au o vechime în muncă de cel puțin 6 luni în ultimele 12 luni premergătoare datei de în- registrare ă cererii pentru plata ajutorului de șomaj ; f) persoanele care au fost încadrate cu contract de muncă pe durată determinată și care au încetat ac- tivitatea la expirarea termenului prevăzut în contract, dacă au o vechime în muncă de cel puțin 6 luni în ultimele 12 luni premergătoare datei de înregistrare a cererii pentru plata ajutorului de șomaj. CAPITOLUL II Ajutorul de șomaj și alte forme de protecție socială' a șomerilor Art. 3. — Ajutorul de șomaj constă într-o sumă calculată în mod diferențiat, pe categorii de persoane și vechime în muncă, avîndu-se în vedere salariul de bază minim pe țară, brut, indexat sau ultimul salariu de bază brut avut în ultima lună, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, după cum urmează : a) 60% din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, în cazul beneficiarilor de ajutor de șomaj care provin din rîndul absolvenților școlilor din învățămîntul pre- universitar, profesional sau de ucenici, în vîrstă de minimum 16 ani, sau, după caz, 18 ani, precum și al celor care au vechime în muncă sub 1 an ; b) 70% din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, în cazul beneficiarilor de ajutor de șomaj care provin din rîndul absolvenților învățămîntului superior ; c) 50% din salariul de bază brut, avut în ultima lună, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, în cazul beneficiarilor de ajutor de șomaj care au o vechime în muncă de la 1 pînă la 5 ani, dar nu mai puțin de 75% din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat ; d) 55% din salariul de bază brut, avut în ultima lună, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, în cazul beneficiarilor de ajutor de șomaj care au o vechime în muncă de la 5 pînă la 15 ani, dar nu mai puțin de 80% din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat ; e) 60% din salariul de bază brut, avut în ultima lună, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare per- soană, în cazul beneficiarilor de ajutor de șomaj care au o vechime în muncă de 15 ani și peste, dar nu mai puțin de 85% din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat. Art. 4. — Pentru a putea beneficia de ajutorul de șomaj, persoanele prevăzute la art. 2 trebuie să înde- plinească următoarele condiții : a) să fie înscrise la oficiile forței de muncă din ca- drul direcției de muncă și protecție socială din județe sau din municipiul București, unde își au domiciliul sau, după caz, unde își au reședința, dacă au avut ultimul loc de muncă în acea localitate ; b) starea sănătății, dovedită cu certificat medical, să le permită să fie încadrate în muncă. Art. 5. — (1) Nu beneficiază de ajutor de șomaj : a) persoanele care dețin în proprietate terenuri agri- cole în suprafață de cel puțin 10.000 mp în zonele colinare și de șeș și de cel puțin 20.000 mp în zonele montane ; b) persoanele care au surse de venituri proprii sau care realizează venituri din prestarea unor activități autorizate în condițiile prevăzute de lege și care obțin pe aceste căi un venit de cel puțin jumătate din sa- lariul de bază minim pe țară, brut, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană ; c) persoanele cărora li s-a oferit loc de muncă corespunzător pregătirii și nivelului studiilor, situației personale și stării de sănătate, situat la o distanță de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu, sau li s-a recomandat de către oficiile forței de muncă, în scris, să urmeze cursuri de calificare sau recalificare și au refuzat nejustificat oferta sau recomandarea ; d) persoanele care îndeplinesc condițiile de înscriere la pensie pentru munca depusă și limită de vîrstă ; e) membrii cooperației agricole de producție sau că- rora le-a încetat această calitate. (2) Situațiile prevăzute la lit. a) și b) de la alin. (1) se dovedesc cu acte eliberate de primăria localității de domiciliu, respectiv de organele financiare teritoriale, și prin declarație pe proprie răspundere a salariatului. Art. 6. — (1) Persoanele care au fost încadrate în muncă au dreptul să primească ajutorul de șomaj din momentul încetării contractului de muncă sau, după caz, a calității de membru în cooperația meșteșugă- rească, în condițiile prevăzute la art. 2, dacă s-au în- scris la oficiile forței de muncă în termen de 30 de zile de la încetarea activității sau de la data înscrierii, dacă cererea de înscriere la oficiul forței de. muncă s-a făcut ulterior acestui termen. (2) Persoanele prevăzute la art. 2 lit. d) dobîndesc dreptul de a primi ajutor de șomaj de la data hotă- rîrii definitive de reintegrare, a dispoziției sau hotărîrii definitive de achitare ori a punerii în libertate, dacă s-au înscris la oficiul forței de muncă în termen de 30 de zile de la data respectivă sau de la data înscrierii, cînd aceasta a avut loc după expirarea termenului de 30 de zile. (3) Persoanele care nu au fost încadrate în muncă dobîndesc dreptul de a primi ajutorul de șomaj după cum urmează : a) după o perioadă de 30 de zile pentru absolvenții învățămîntului preuniversitar și învățămîntului supe- rior, de la data la care s-au adresat oficiilor forței de muncă sau altor organe competente, potrivit legii, so- licitînd încadrarea într-o muncă corespunzătoare pre- gătirii ; 8 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea I, Nr. 266 b) după o perioadă de 30 de zile de la data la care persoanele care au terminat serviciul militar obliga- toriu s-au adresat oficiilor forței de muncă, solicitînd încadrarea într-o muncă corespunzătoare pregătirii ; c) de la data înscrierii la oficiul forței de muncă, în cazul absolvenților școlilor speciale pentru handica- pați. (4) Femeile care au avut activitatea întreruptă pen- tru creșterea copiilor potrivit legii, precum și persoa- nele cărora le-a încetat calitatea de pensionar dobîn- desc dreptul de a primi ajutorul de șomaj de la data înscrierii la oficiile forței de muncă. (5) Termenele de 30 de zile preyăzute la alin. (3) încep să curgă la expirarea termenelor de 60 de zile, respectiv de 30 de zile, prevăzute la art. 2 lit. a) și b). Art. 7. — (î) Ajutorul⁷ de șomaj se plătește la ce- rerea persoanelor îndreptățite potrivit legii. (2) Ajutorul de șomaj se plătește de la data dobîn- dirii dreptului. Retroactiv nu poate fi plătit pe o pe- rioadă mai mare de 30 de zile de la data înregistrării cererii de plată. Art. 8. — Cererile pentru plata ajutorului de-șomaj se adresează direcțiilor de muncă și protecție socială județene și a municipiului București. Art. 9. — (1) Ajutorul de șomaj se plătește pe o perioadă de cel mult 270 de zile calendaristice, timp în care șomerii sînt obligați să participe la cursurile de calificare sau recalificare într-o nouă meserie sau spe- cialitate, stabilite de direcțiile de muncă și protecție socială. (2) Persoanele cuprinse la cursurile de calificare sau recalificare primesc în continuare ajutor, pe toată du- rata cursurilor și pînă la data primei repartizări în muncă, dar nu mai mult de 30 de zile de la absolvire. Art 10. — (1) Persoanele care urmează cursurile de calificare sau recalificare, organizate potrivit legii, au obligația la absolvire să se încadreze în unitățile la care sînt repartizate. (2) Absolvenții care refuză fără motive temeinice două repartizări au obligația să restituie ajutorul de șomaj primit pe durata cursurilor pînă la repartizare, precum și cheltuielile de școlarizare..La data înscrierii la cursuri, persoanele respective vor încheia cu direcția de muncă și protecție socială un angajament în acest sens, care, în cazul nerespectării de către titular a obligațiilor asumate, constituie titlu executoriu. Art. 11. — După expirarea perioadei de acordare a ajutorului de șomaj, persoanele în cauză urmează să beneficieze de drepturile de ocrotiri sociale prevăzute de lege. Art. 12. — Pe perioada în care unei persoane i se plătește ajutorul de șomaj, aceasta beneficiază de alo- cația pentru copii în aceleași condiții ca în perioada anterioară șomajului, precum și de asistență medicală gratuită. Locuința de serviciu se păstrează pe întreaga perioadă în care chiriașul primește ajutor de șomaj, cu excepția cazului în care aceasta este situată în incinta unității sau este legată direct de asigurarea permanen- ței sau continuității în serviciu. Art. 13. — Perioada pentru care o persoană este îndreptățită să primească ajutorul de Șomaj constituie vechime în muncă și nu întrerupe vechimea în muncă și în aceeași unitate. Art. 14. — Persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă în perioada pentru care sînt îndreptățite să primească ajutor de șomaj și cît urmează un curs de calificare sau recalificare benefi- ciază de drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege pentru persoanele încadrate în muncă, inclusiv de pensie de invaliditate. Art. 15. — (1) Beneficiarul ajutorului de șomaj este obligat ca, de două ori pe lună, pe baza programării efectuate sau ori de cîte ori este solicitat, să se prezinte la oficiul forței de muncă. (2) Persoana care primește ajutor de șomăj și se în- cadrează în muncă sau începe să realizeze venituri din sursele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) și b) are obli- gația de a înștiința în termen de 3 zile oficiul forței de muncă. (3) Obligația prevăzută la alin. (2) revine și persoa- nei juridice sau fizice care a efectuat angajarea. Art. 16. — Calitatea de beneficiar al ajutorului de șomaj și îndeplinirea obligației prevăzute la art. 15 se dovedesc cu carnetul de evidență eliberat și vizat bi- lunar de oficiul forței de muncă. Art. 17. — (1) Ajutorul de șomaj se plătește lunar de direcțiile de muncă și protecție socială proporțional cu numărul de zile calendaristice cît titularul este în- dreptățit să primească acest ajutor, pe baza buletinu- lui'de identitate și carnetului de evidență. (2) Ajutorul de șomaj nu este impozabil. Art. 18. — (1) Plata ajutorului de șomaj încetează în următoarele situații : a) la împlinirea termenelor prevăzute la art. 9 b) la încadrarea în muncă a titularului sau după 30 de zile de la obținerea de către acesta a autorizației de exercitare a unei activități pe cont propriu ; c) în cazul refuzului ne justificat de a se încadra într-o unitate, cu contract de muncă pe durată nedeter- mirrată sau determinată, într-un loc de muncă cores- punzător pregătirii și nivelului studiilor șomerului, si- tuației personale și stării de sănătate a acestuia ; d) la data refuzului nejustificat de a urma un curs de calificare sau, după caz, la data întreruperii sau ne- abșolvirii cursului, organizat potrivit art. 10 alin. (2) din prezenta lege, din motive imputabile. (2) Plata ajutorului de șomaj se suspendă : a) în cazul neîndepliriirii obligației prevăzute la art. 15 ; b) pe perioada îndeplinirii obligațiilor militare ; c) pe perioada în care titularul își stabilește domici- liul în străinătate ; d) pe perioada în care titularul este arestat preven- tiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate ; e) pe perioada în care este încadrat cu contract de muncă pe timp determinat. Art. 19. — Persoanele care au fost reintegrațe în muncă de organele de jurisdicție competente și li s-au acordat despăgubiri pentru perioâda nelucrată vor res- titui ajutorul de șomaj primit pe aceeași perioadă de timp. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 266 9 CAPITOLUL III Constituirea și utilizarea fondului pentru plata ajutorului de șomaj Art. 20. — Fondul necesar pentru plata ajutorului de șomaj se constituie din următoarele surse : a) o cotă de 4% aplicată asupra fondului de salarii realizat lunar, în valoare brută, de persoanele fizice și juridice române și străine cu sediul în România care angajează personal român, precum și din veniturile realizate de persoanele fizice autorizate să presteze o activitate individuală și asociațiile familiale care îsi desfășoară activitatea în temeiul Decretului-lege nr. 54/1990 ; b) o contribuție de 1% din salariul de bază lunar de încadrare brut, plătită de salariații persoanelor fizice și juridice prevăzute la lit. a) ; c) o contribuție de 1% din venitul lunar în valoare brută obținut din munca prestată de către membrii cooperației; d) o subvenție de la bugetul de stat pentru comple- tarea fondului, în caz că sursele de la lit. a), b) și c) nu acoperă plățile datorate. Art. 21. — (1) Fondul pentru plata ajutorului de șomaj se păstrează într-un cont al Ministerului Muncii și Protecției Sociale deschis la Banca Națională, este gestionat de acesta și este purtător de dobîndă. (2) Sumele neconsumate într-o perioadă se repor- tează în perioadele imediat următoare, fără a exista obligația de a fi vărsate la bugetul statului. (3) Pentru nevărsarea la termen a sumelor prevă- zute la art. 20, se aplică o majorare de 0,05% pentru fiecare zi de întîrziere, dar nu mai mult decît totalul sumelor datorate. Art. 22. — Din fondul constituit potrivit art. 20 din prezenta lege se vor face plăți și pentru : a) acoperirea unor cheltuieli legate de efectuarea plății ajutorului de șomaj ; b) acoperirea unor cheltuieli privind calificarea și recalificarea șomerilor. Art. 23. — Guvernul este abilitat ca, pe durata întreruperii temporare a activității unor agenți eco- nomici, datorită neasigurării resurselor energetice, în perioada 1 noiembrie 1991 — 31 martie 1992, să plă- tească din, fondul de șomaj personalul salariat al acestor agenți economici, în condițiile menținerii cali- tății de salariat. CAPITOLUL IV Dispoziții finale Art. 24. — Pentru urmărirea desfășurării activității privind stabilirea și plata ajutorului de șomaj pre- văzute de Ișge, Ia Ministerul Muncii și Protecției So- ciale, precum și la direcțiile de muncă și protecție so- cială, se constituie un corp de control specializat. Nu- mărul de personal al corpului de control, precum și modul de salarizare a acestuia, se stabilesc prin hotă- rîre a Guvernului. Art. 25. — (1) Constituie contravenție nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (2) și (3) și art. 29 și se sanc- ționează după cum urmează : a) cu amendă de la 2.000 la 5.000 lei, nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) și (3) ; bj cu amendă de la 1.500 la 4.000 lei. nerespectarea dispozițiilor art. 29 ; c) cu amendă de la 8.000 la 10.000 lei, nepunerea la dispoziție sau refuzul de a elibera corpului de con- trol documentele, datele și explicațiile necesare veri- ficării. (2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiu- nilor se fac de organele corpului de control prevăzut la art. 24. (3) Prevederile prezentului articol se completează cu dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind constatarea și sancționarea contravențiilor. Art. 26. — (1) în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va stabili prin hotărîre modul de înființare, organizare și funcționare a centrelor de calificare și recalificare a persoanelor care primesc ajutor de șomaj, precum și drepturile și obligațiile persoanelor în cauză. (2) Guvernul are obligația de a asigura, în termen de cel mult 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, o bază materială corespunzătoare bunei desfășu- rări a procesului de calificare și recalificare a șome- rilor. (3) Centrele de calificare și recalificare vor fi orga- nizate prin preluarea unor spații din rețeaua de învă- țămînt care nu-și mai justifică funcționarea, a altor spații existente, precum și prin preluarea personalului necesar din aceste unități. (4) Centrele de calificare și recalificare vor funcționa în subordinea direcțiilor de muncă și protecție socială. (5) Pentru a asigura utilizarea tuturor posibilități- lor existente, direcțiile de muncă și protecție socială vor putea organiza cursuri de calificare și recalificare a personalului care primește ajutor de șomaj și în școli profesionale sau alte unități similare. Art. 27. -r- Procedura de primire și soluționare a cererilor de plată a ajutorului de șomaj se va stabili în termen de 15 zile de la publicarea legii, prin ordinul ministrului muncii și protecției sociale, ce se va pu- blica în Monitorul Oficial. Art. 28. — Litigiile privind stabilirea și plata aju- torului de șomaj se soluționează de către instanțele judecătorești, potrivit procedurii aplicabile litigiilor de muncă. Art. 29. — Unitățile au obligația de a comunica la oficiile forței de muncă toate posturile libere în termen de 3 zile de la data cînd au devenit vacante, iar direc- țiile de muncă și protecție socială au obligația de a ține evidența și a afișa locurile de muncă vacante. Art. 30. — (1) Persoanele prevăzute la art. 2, care sînt neîncadrate în muncă la data intrării în vigoare a prezentei legi și sînt înscrise la oficiile forței de muncă, beneficiază de ajutor de șomaj de la data ce- rerii. (2) în cazul cînd persoanele prevăzute la alin. (1) nu sînt înscrise la oficiile forței de muncă, ele dobîndesc dreptul de ajutor de șomaj după 30 de zile de la data înscrierii. Art. 31. — (1) Pe data intrării în vigoare a prezen- tei legi se abrogă prevederile Hotărîrii Guvernului 10 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea I, Nr. 266 nr. 758/1990 cu privire la salarizarea personalului de- venit, în mod temporar, disponibil. (2) Fondurile constituite în baza Decretului-lege nr. 144/1990 pentru prelungirea termenului de aplicare a Decretului-lege nr. 25/1990 cu privire la utiliza- rea și salarizarea personalului în perioadele de între- rupere a activității se virează în contul fondului de plată a ajutorului de șomaj. (3) Dispozițiile art. 20 din Legea nr. ,3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și art. 51 din Legea nr. 5/1973 se modifică corespunză- tor prevederilor prezente^ legi. (4) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României. *) NOTĂ : Potrivit art. II alin (1) și (2) din Legea nr. 72 din 14 decembrie 1991 : (1) Prevederile prezentei legi se aplică 'și persoanelor cărora le-a expirat perioada de plată a ajutoru- lui de șomaj înainte de -intrarea ei în vigoare. (2) Persoanele la care perioada de 270 de zile, în care au beneficiat de ajutor de șomaj, expiră înainte de 31 martie 1992 și nu se pot încadra în muncă, continuă să beneficieze de plata ajutorului de șomaj pînă la această dată. *) Fac excepție prevederile art. 2 lit. a), art. 3, art. 5 lit. b)', art. 6 alin. (1), art. 6 alin. (3) lit. c), art. 6 alin. (4), art. 9 alm. (1), art. 20 lit. a), b), c), art. 21 alin. (3), art. 23 și art. 25 alin. (1) lit. c), care au intrat în vigoare la data de 16 decembrie 1991. DECRETE PREȘEDINTELE ROMÂNIEI DECRET privind trecerea direct în retragere a unor generali din Ministerul Apărării Naționale în temeiul art 82 alin. 1 lit k) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului și a Președintelui României, Președintele României decretează: Articol unic. — Pe data de 5 decembrie 1991 se trec direct în retra- gere, prin aplicarea art. 46 lit. a) din Statutul Corpului Ofițerilor, următorii : — generalul-locotenent Călinoiu Constantin Constantin — generalul-locotenent Ispas Constantin Ștefan — generalul-locotenent Popa Paraschiv Dimitrie — generalul-m^ior Barbu Stelian Pavel — generalul-maior Breuer Ludovic Otto — generalul-maior Constantinescu Petrache Mircea — generalul-maior Dumitrescu Ion Victor — generalul-maior Grigoraș loan Nicolae — generalul-maior Ilie Marin Constantin — generalul-maior lonescu Niculae Dumitru — generalul-maior Mihalache Ilie Vasile — generalul-maior Mitru Lina Gheorghe — generalul-maior Nistor Constantin loan — generalul-maior Pop Augustin Augustin-Octavian — generalul-maior Sitaru Nicolae Valeriu — generalul-maior Stănică Gheorghe Ion — generalul-maior Ștefan Ilie Gheorghe — generalul-maior Teodorescu Ion Eugen. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU în temeiul art. 82 alin. 2 din Decretul-lege nr. 92/1990 peptru alegerea parlamentului și a Pre- ședintelui României, contrasemnăm acest decret. PRIM-MINISTRU THEODOR STOLOJAN București, 2 decembrie 1991. Nr. 104. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 266 PREȘEDINTELE ROMÂNIEI 11 DECRET privind înființarea Ambasadei României în Republica Lituania în temeiul prevederilor Legii nr.- 37 din 24 mai 1991 privind înfiin- țarea, desființarea și schimbarea rangului misiunilor diplomatice și ofi- ciilor consulare, Președintele României decretează : Art. 1. ■— Se înființează Ambasada României în Republica Lituania,' cu sediul la Vilnius. Fondurile necesare deschiderii și funcționării ambasadei se vor asi- gura din alocațiile bugetare ale Ministerului Afacerilor Externe pe anul 1992. Art. 2. — Prevederile Decretului nr. 98/1990 se modifică în mod corespunzător, conform anexei. *) PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU In temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret. PRIM-MINISTRU THEODOR STOLOJAN București, 19 decembrie 1991. Nr. 119. *) Anexa se comunică instituțiilor interesate. EDITOR : PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTÂȚILOR Regia autonoma „Monitorul Oficial⁻, București, str. 13 Septembrie - Casa Republicii, sector 5, cont 30.98.12.301 B.C.R. - S.M.B. Adresa pentru publicitate : Serviciul relații cu publicul șl agenți economici, București, str. Blanduziei nr. 1, sector 2, telefon 11.77.02. , .... „ ₑₙ Tiparul : Tipografia „Monitorul Oficial*, București, str. Jiului nr. 163, sector 1, telefon 68.55.S8. Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266/1991, conține 12 pagini. Prețul 15 lei