MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI PARTEA I Anul III — Nr. 54 LEG!, DECRETE, HOTĂRÎRI ȘI ALTE ACTE Marțl’ ¹⁹ martⁱe ¹⁹⁹¹ SUMAR Nr. Pagina LEGI 24. — Lege pentru aderarea României la Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vînzare internațională de mărfuri................. 1 Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vîn- zare internațională de mărfuri........2—13 25. — Lege pentru acceptarea de către România a Statutului Conferinței de la Haga de drept inter- național privat ........ 13 Statutul Conferinței de la Haga de drept internațional privat •••••••• •• 14—15 Nr. Pagina 26. — Lege pentru aderarea României la Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străină- tate ................................................. ₐ • 15 Convenție privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956 ........................................ . * . 16—19 27. — Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guver- nul României și Guvernul Republicii Franceze privind statutul și modalitățile de funcționare a centrelor culturale în cele două țări . . . 20 Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Franceze privind statutul și modalitățile de func- ționare â centrelor culturale • • • • • 20—23 LEGI PARLAMENTUL ROMÂNIEI ADUNAREA DEPUTAȚILOR SENATUL LEGE pentru aderarea României la Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vînzare internațională de mărfuri Parlamentul României adoptă prezenta lege. Articol unic. — România aderă la Convenția Națiunilor .Unite asupra contractelor de vînzare internațională de mărfuri, încheiată la Viena la 11 aprilie 1980. Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaților în ședința din 12 februarie 1991. PREȘEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAȚILOR MARȚIAN DAN Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 4 martie 1991. PREȘEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU In temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru ale- gerea parlamentului și a Președintelui României, promulgăm Legea pentru aderarea României la Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vînzare internațională de mărfuri și dis- punem publicarea sa în Monitorul Oficial al României. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU București, 6 martie 1991. Nr. 24. 2 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea i, Nr. 54 CONVENȚIA NAȚIUNILOR UNITE *) asupra contractelor de vînzare internațională de mărfuri Statele părți la prezenta convenție, ținînd seama de obiectivele generale înscrise în rezoluțiile privind instaurarea unei noi ordini eco- nomice internaționale pe care 4e-a adoptat Adunarea generală la a 6-a sesiune extraordinară, considerînd că dezvoltarea comerțului internațional, pe baza egalității și avantajului reciproc, este un element important în promovarea relațiilor de prietenie între state, apreciind că adoptarea de reguli uniforme aplicabile contractelor de vînzare internațională de măr- furi și compatibile cu diferitele sisteme sociale, economice și juridice va contribui la eliminarea obstaco- lelor juridice în schimburile internaționale și va favoriza dezvoltarea comerțului internațional, au convenit cele ce urmează : PARTEA I Domeniul de aplicare și dispoziții generale CAPITOLUL I Domeniul de aplicare ARTICOLUL 1 1. Prezenta convenție se aplica contractelor de vîn- zare de mărfuri între părți care își au sediul în state diferite : a) cînd aceste state sînt state contractante; sau b) cînd normele de drept internațional privat con- duc la aplicarea legii unui stat contractant. 2. Nu se ține seama de faptul că părțile au sediul în .state diferite, dacă acest fapt nu rezultă nici din contract, nici din tranzacții anterioare între părți, nici din informații furnizate de ele în orice moment ante- rior încheierii sau cu ocazia încheierii contractului. 3. Nici naționalitatea părților, nici caracterul civil sau comercial al părților sau al contractului nu sînt luate în considerare pentru aplicarea prezentei con- venții. ARTICOLUL 2 Prezenta convenție nu cîrmuiește vînzările : a) de mărfuri cumpărate pentru folosința personală, familială sau casnică, în afară de cazul în care vînză- torul, în orice moment înainte de încheiere sau cu ocazia încheierii contractului, n-a știut sau nu s-a con- siderat că știe că aceste mărfuri erau cumpărate pentru o astfel de folosință ; b) la licitații ; c) de sub sechestru sau efectuate în orice alt mod de către autoritățile judiciare ; d) de valori mobiliare, efecte de comerț și monede ; e) de nave, vapoare, aeroglisoare și aeronave; f) de electricitate. ARTICOLUL 3 1. Sînt considerate vînzări contractele de furnizare de mărfuri ce urmează a fi fabricate sau produse, în afară de cazul în care partea care le comandă furni- zează o parte esențială din elementele materiale ne- cesare acestei fabricări sau produceri. 2. Prezenta convenție nu se aplică contractelor la care partea preponderentă a obligației părții care fur- nizează mărfurile constă în furnizarea manoperei sau a altor servicii. ARTICOLUL 4 Prezenta convenție cîrmuiește exclusiv formarea contractului de vînzare și drepturile și obligațiile la care un astfel de contract dă naștere între vînzător și cumpărător. în special, în afara dispozițiilor contrare exprese ale prezentei convenții, aceasta nu privește : a) validitatea contractului, nici a vreuneia din clau- zele sale și, cu atît mai puțin, cea a uzanțelor ; b) efectele pe care contractul poate să le aibă asu- pra proprietății mărfurilor vîndute. ARTICOLUL 5 Prezenta convenție nu se aplică răspunderii vînză- torului pentru decese sau leziuni corporale cauzate ori- cui de către mărfuri. ARTICOLUL 6 Părțile pot să excludă aplicarea prezentei convenții sau, sub rezerva dispozițiilor art. 12, să deroge’de la oricare din dispozițiile sale sau să le modifice efectele. CAPITOLUL II Dispoziții generale ARTICOLUL 7 1. La interpretarea prezentei convenții se va ține seama de caracterul. său internațional și de necesita- tea de a promova aplicarea sa uniformă, precum și de a asigura respectul bunei-credințe în comerțul inter- național. 2. Problemele privind materiile cîrmuite de pre- zenta convenție și care nu sînt rezolvate în mod ex- pres de către ea, vor fi reglementate potrivit cu prin- cipiile generale din care ea se inspiră sau, în lipsa acestor principii, în conformitate cu legea aplicabilă în temeiul normelor de drept internațional privat. ARTICOLUL 8 . 1. în scopurile prezentei convenții, indicațiile și ce- lelalte manifestări ale unei părți trebuie interpretate după intenția acesteia,‘ cînd⁷ cealaltă parte cunoștea său nu putea să ignore această intenție. 2. Dacă paragraful precedent nu este aplicabil, in- dicațiile și celelalte manifestări ale unei părți trebuie interpretate potrivit cu semnificația pe care le-ar fi acordat-o o persoană rezonabilă, cu aceeași pregătire ca cealaltă parte, aflată în aceeași situație. 3. Pentru determinarea intenției > unei părți sau a ceea ce ar fi înțeles o persoană rezonabilă, trebuie să se țină seama de circumstanțele pertinente, îndeosebi ♦) Traducere. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I. Nr. 54 3 de negocierile care au putut avea loc între părți, de obișnuințele care s-au stabilit între ele, de uzanțe și de întreg comportamentul ulterior al părților. ARTICOLUL 9 1. Părțile sînt legate prin uzanțele la care ele au consimțit și de obișnuințele care s-au stabilit între ele. 2. în afară de convenția contrară a părților, acestea sînt considerate că s-au referit în mod tacit în con- tract și pentru formarea sa, la orice uzanță pe care o cunoșteau sau ar fi trebuit să o cunoască și care, în comerțul internațional, este larg cunoscută și în mod regulat respectată de către părțile la contracte de același tip în ramura comercială avută în vedere. ARTICOLUL 10 In scopurile prezentei convenții : a) dacă o parte are mai multe sedii, se ia în consi- derație sediul care are cea mai strînsă legătură cu contractul și executarea sa, ținînd seama de circum- stanțele cunoscute sau avute în vedere de către părți în orice moment înainte de încheiere sau cu ocazia încheierii contractului ; b) dacă o parte nu are sediu, reședința sa obișnuită îi ține locul. ARTICOLUL 11- Contractul de vînzare nu trebuie să fie încheiat, nici constatat în scris și nu este supus nici unei alte con- diții de formă. El poate fi probat prin orice mijloace, inclusiv prin martori. ARTICOLUL 12 Orice dispoziție a șart. 11, a art. 29 sau a părții a Il-a a prezentei convenții, care autoriză altă formă deeît forma scrisă, fie pentru încheierea sau pentru modi- ficarea ori rezilierea pe cale amiabilă a unui contract de vînzare, fie pentru orice ofertă, acceptare sau altă manifestare de intenție, nu se aplică deeît dacă una din părți are sediul într-un stat contractant care a făcut o declarație în conformitate cu art. 96 din pre- zenta convenție. Părțile nu pot deroga de la prezentul articol, nici să-i modifice efectele. ARTICOLUL 13 In aplicarea prezentei convenții, termenul înscris cuprinde, de asemenea, comunicările adresate prin te- legramă sau prin telex. PARTEA a Il-a Formarea contractului ARTICOLUL 14 1. O propunere de încheiere a unui contract adre- sată uneia sau mai multor persoane determinate con- stituie ofertă, dacă este suficient de precisă și denotă voința autorului ei de a se angaja în caz de acceptare. O propunere este suficient de precisă în cazul în care denumește mărfurile și, expres sau implicit, stabilește cantitatea și prețul sau dă indicații care permit să le determine. 2. O propunere adresată unor persoane nedetermi- nate este considerată numai ca o invitație de a oferta, în afară de cazul în care persoana care a făcut pro- punerea nu a indicat în mod clar contrariul. ARTICOLUL 15 1. O ofertă produce efecte cînd ajunge la destihatar. 2. O ofertă, chiar dacă este irevocabilă, poate fi retractată dacă retractarea ajunge la destinatar înainte sau în același timp cu oferta. ARTICOLUL 16 1. O ofertă poate fi revocată pînă la încheierea con- tractului dacă revocarea sosește la destinatar înainte ca acesta să fi expediat acceptarea. 2. Cu toate acestea, oferta nu poate fi revocată : a) dacă ea prevede, prin fixarea unui termen deter- minat pentru acceptare sau în alt fel, că este irevo- cabilă ; sau b) dacă era rezonabil pentru destinatar să considere oferta ca irevocabilă și dacă a acționat în consecință. ARTICOLUL 17 O ofertă, chiar irevocabilă, încetează cînd neaccep- tarea sa ajunge la ofertant. ARTICOLUL 18 1. O declarație sau o altă manifestare a destinata- rului care exprimă aoordul său la o ofertă constituie acceptare. Tăcerea sau inacțiunea prin -ele însele nu pot constitui acceptare. 2. Acceptarea unei oferte produce efecte în momen- tul în care indicația de acceptare parvine ofertantului. Acceptarea nu produce efecte dacă această indicație nu parvine ofertantului în termenul pe care l-a stipulat sau, în lipsa unei astfel de stipulații, într-un termen rezonabil, ținînd seama de împrejurările tranzacției și de rapiditatea mijloacelor de comunicare folosite de ofertant. O ofertă verbală trebuie să fie acceptată imediat, în afară de cazul în care împrejurările im- plică contrariul. 3. Totuși, dacă în temeiul ofertei, al obișnuințelor care s-au stabilit între părți sau al uzanțelor, destina- tarul ofertei poate arăta că o acceptă prin îndeplinirea unui act care se referă, de exemplu, la expedierea mărfurilor, sau la plata prețului, fără a-1 comunica ofertantului, acceptarea produce efecte în momentul în care acest act este îndeplinit, în măsura în care este în termenul prevăzut de paragraful precedent. ARTICOLUL 19 1. Un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte, dar care conține completări, limitări sau alte modificări, este o respingere a ofertei și constituie o contraofertă. 2. Totuși, un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte, dar care conține elemente complementare sau diferite care nu alterează în mod substanțial ter- menii ofertei, constituie o acceptare, în afară de cazul în care ofertantul, fără întîrziere nejustificată, a re- levat verbal diferențele sau a adresat un aviz în acest scop. Dacă nu a făcut-o, termenii contractului sînt cei ai ofertei, cu modificările cuprinse în acceptare. 4 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA i, Nr. 54 3. Elementele complementare sau diferite privind îndeosebi prețul, plata, calitatea și cantitatea mărfu- rilor, locul și mpmMtUL^e^ ii, întinderea responsa- bilității unei părți ță de cealaltă sau rezolvarea li- tigiilor, sînt considerate ca alterînd în mod substanțial termenii ofertei. ARTICOLUL 20 1. Termenul de acceptare stabilit de ofertant într-o telegramă sau scrisoare începe să curgă din momentul în care telegrama e^te predată pentru expediere sau de la data care apaFe pe scrisoare ori, în lipsă, de la data menționată pe plic. Termenul de acceptare pe care ofertantul îl stabilește prin telefon^ prin telex sau prin alte mijloace de comunicare instantanee, începe șă curgă din momentul în care oferta parvine desti- natarului. 2. Zilele de sărbătoare sau nelucrătoare care cad în perioada în care curge termenul de acceptare sînt cu- prinse în calculul acestui termen. Totuși, dacă notifi- carea nu poate fi remisă la adresa ofertantului-în ul- tima zi a termenului, pentru că aceasta cade într-o zi de sărbătoare sau* nelucrătoare de îa sediiil ofertan- tului, termenul este prelungit pînă la prima zi lucră- toare care urmează.» ARTICOLUL 21 1. O acceptare tardivă produce totuși efecte ca ac- ceptare dacă ofertantul, fără întârziere, îl informează verbal pe destinatar șau îi adresează un aviz în acest scop. 2. Dacă scrisoarea sau alt înscris conținînd o accep- tare tardivă denotă că a fost expediată în astfel de condiții încît, dacă transmiterea ar fi fost regulată, ar fi parvenit la timp ofertantului, acceptarea tardivă produce efecte ca o acceptare, în afară de cazul în care, fără întârziere, Ofertantul îl informează verbal pe destinatarul ofertei că el consideră că oferta sa a devenit caducă sau dacă îi adresează un aviz în acest scop. ARTICOLUL 22 Acceptarea poate fi retractată dacă retractarea ajunge la ofertant înainte de momentul în care accep- tarea ar fi produs efecte sau în acel moment. ARTICOLUL 23 Contractul este încheiat în mbmentul în care accep- tarea unei oferte produce efecte în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții. ARTICOLUL, 24 In scopurile prezentei părți a convenției, o ofertă, o declarație de acceptare saii orice altă manifestare de intenție ajunge la destinatar cînd este făcută ver- bal sau este predată destinatarului însuși prin orice mijloace, la sediul său^ la adresa sa poștală sau, dacă nu are sediu sau adresă poștală, la reședința sa obiș- nuită* PARTEA a III-a Vînzarea mărfurilor CAPITOLUL I Dispoziții generale ARTICOLUL 25 O contravenție la contract săvîrșită de una din părți este esențială cînd ea cauzează celeilalte părți un pre- judiciu prin care o privează în mod substanțial de ceea ce aceasta era în drept să aștepte de la contract; în afară de cazul în care partea în culpă nu a prevăzut un astfel de rezultat, iar o persoană rezonabilă, cu aceeași pregătire și aflată în aceeași situație, nu l-ar fi prevăzut nici ea. ARTICOLUL 26 O declarație de rezolvire a contractului nu are efect decît dacă este făcută prin notificare către cealaltă parte. ARTICOLUL 27 în afara unei dispoziții contrare exprese în prezenta parte a convenției, dacă o notificare, cerere sau altă comunicare este făcută de o parte la contract, în con- formitate cu prezenta parte și prin mijloace adecvate, împrejurărilor, o întîrziere sau o eroare în transmite- rea comunicării sau faptul că ea nu a ajuns la desti- nație nu privează pe acea parte contractantă de drep- tul de a se prevala de ea. ARTICOLUL 28 Dacă, în conformitate cu dispozițiile prezentei con- venții, o parte are dreptul să ceară celeilalte părți executarea unei obligații, uri tribunal nu este ținut să dispună executarea în natură decît dacă o face în te- meiul propriului său drept pentru contracte de vînzare asemănătoare, necîrmuite de prezenta convenție. ARTICOLUL 29 1. Un contract poate fi modificat sau reziliat prin acordul amiabil al părților. 2. Un contract scris care conține o dispoziție ce stipulează că orice modificare sau reziliere amiabilă trebuie făcută în scris, nu poate fi modificat sau re- ziliat în mod amiabil într-o altă formă. Totuși, com- portarea unei părți poate împiedica invocarea unei, astfel de dispoziții dacă cealaltă parte s-a întemeiat pe această comportare. CAPITOLUL II Obligațiile vânzătorului ARTICOLUL 30 Vînzătorul se obligă, în condițiile prevăzute de con- tract și de prezenta convenție, să predea mărfurile, să transfere proprietatea acestora și, dacă este cazul, să remită documentele referitoare la marfă. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PAUTEA I, Nr. 54 5 Secțiunea I Predarea mărfurilor și remiterea documentelor ARTICOLUL 31 Daca vînzătorul nu este ținut să predea mărfurile într-un loc special, obligația sa de predare constă : a) cînd contractul de vînzare implică transportul mărfurilor — în remiterea mărfurilor primului trans- portator pentru a le transmite cumpărătorului ; b) cînd, în cazurile nevizate de precedentul alineat, contractul se referă la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care^ trebuie prelevat dintr-o masă determinată sau care trebuie fabricat ori produs și cînd, în momentul în- cheierii contractului, părțile știau că mărfurile se gă- seau sau trebuiau fabricate ori produse într-un loc special — în punerea mărfurilor la dispoziția cumpă- rătorului în acel loc ; c) în celelalte cazuri — în punerea mărfurilor la dispoziția cumpărătorului în locul în care vînzătorul avea sediul său la momentul încheierii contractului» ARTICOLUL 32 1. Dacă, în conformitate cu contractul sau prezenta convenție, vînzătorul remite mărfurile unui transpor- tator și dacă mărfurile nu sînt clar identificate potrivit contractului, prin aplicarea unui semn distinctiv pe mărfuri, prin documentele de tra'nsport sau prin orice alte mijloace, vînzătorul trebuie să trimită cumpără- torului un aviz de expediție care specifică mărfurile. 2. Dacă vînzătorul este ținut să ia măsuri pentru transportul mărfurilor, el trebuie să încheie contractele necesare pentru ca transportul să fie efectuat pînă la locul prevăzut, cu mijloacele de transport adecvate împrejurărilor și în condițiile obișnuite pentru un ast- fel de transport. 3. Dacă vînzătorul nu este ținut să subscrie el în- suși o asigurare pe timpul transportului, el trebuie să furnizeze cumpărătorului, la cererea acestuia, toate in- formațiile de care dispune și care-i sînt necesare în- cheierii acestei asigurări. ARTICOLUL 33 Vînzătorul trebuie să predea mărfurile : a) dacă o dată este fixată prin contract sau deter- minabilă prin referire la contract, la această dată ; b) dacă o perioadă de timp este fixată prin contract sau determinabilă prin referire la contract, în orice moment în cursul acestei perioade, în afară de cazul în care din împrejurări nu rezultă că alegerea datei revine cumpărătorului ; sau c) în toate celelalte cazuri, într-un termen rezonabil calculat de la încheierea contractului. ARTICOLUL 34 Dacă vînzătorul este ținut să remită documentele care se referă la mărfuri, el trebuie să execute această obligație la momentul, în locul și în forma prevăzute de contract. în caz de remitere anticipată, vînzătorul păstrează, pînă la momentul prevăzut pen- tru remitere, dreptul de a remedia orice defect de conformitate a documentelor, cu condiția ca exerci- țiul acestui drept să nu cauzeze cumpărătorului nici inconveniente nici cheltuieli nerezonabile. Totuși, cumpărătorul păstrează dreptul de a cere daune- interese în conformitate cu prezenta convenție. Secțiunea a II-a Conformitatea mărfurilor și drepturile sau pretențiile terților ARTICOLUL 35 1. Vînzătorul trebuie să predea mărfuri a căror can- titate, calitate și tip corespund celor prevăzute în contract și al căror ambalaj sau condiționare cores- punde celui prevăzut în contract. 2. în afară de cazul în care părțile au convenit altfel, mărfurile nu sînt conforme cu contractul decît dacă : a) sînt adecvate întrebuințărilor la care servesc în mod obișnuit mărfuri de același tip ; b) sînt adecvate oricărei întrebuințări speciale care a fost adusă, expres sau tacit, la cunoștința vînzăto- rul ui, în momentul încheierii contractului, în afară de cazul în care rezultă din împrejurări că cumpă- rătorul le-a lăsat la competența ori aprecierea vînză- torului sau că era rezonabil din partea lui să o facă; c) posedă calitățile unei mărfi pe care vînzătorul a prezentat-o cumpărătorului ca eșantion sau model; d) sînt ambalate sau condiționate în moduț obiș- nuit pentru mărfurile de același tip sau, în lipsa unui mod obișnuit, într-o manieră adecvată pentru a le conserva și proteja. 3. Vînzătorul nu este răspunzător, în sensul alin, a)—d) ale paragrafului precedent, de o lipsă de con- formitate pe care cumpărătorul o cunoștea sau nu o putea ignora în momentul încheierii contractului. ARTICOLUL 35 1. Vînzătorul este răspunzător, în conformitate cu contractul și prezenta convenție, de orice lipsă de conformitate care există în momentul transmiterii riscurilor către cumpărător, chiar dacă această lipsă nu apare decît ulterior. 2. Vînzătorul este, de asemenea, răspunzător de orice lipsă de conformitate care apare după momentul in- dicat în paragraful precedent și care este imputabilă neexecutării oricărei obligații ale sale, inclusiv celei de garanție potrivit cu care, în timpul unei anumite perioade, mărfurile vor rămîne adecvate întrebuin- țării lor normale ori unei întrebuințări speciale sau vor păstra calitățile ori caracteristicile specificate. ARTICOLUL 37 In caz de predare anticipată, vînzătorul are drep- tul, pînă la data prevăzută pentru predare, fie să predea partea sau cantitatea lipsă, sau mărfuri noi care să înlocuiască mărfurile neconforme cu contrac- tul, fie să repare orice lipsă de conformitate a măr- furilor cu condiția ca exercițiul acestui drept să nu cauzeze cumpărătorului nici inconveniente, nici chel- tuieli nerezonabile. Totuși, cumpărătorul păstrează dreptul de a cere daune-interese, potrivit cu prezenta convenție. ARTICOLUL 38 1. Cumpărătorul trebuie să examineze mărfurile sau să le supună examinării într-un termen cît se poate mai scurt, ținînd seama de împrejurări. 2. în cazul în care contractul implică transportul mărfurilor, examenul poate fi amînat pînă la sosirea lor la destinație. 3. Dacă mărfurile sînt redirijate sau reexpediate de cumpărător fără ca să fi avut în mod rezonabil posibi- litatea să le examineze și dacă₃ în momentul încheie- 6 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEĂ I, Nn 54 rii contractului, vînzătorul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască posibilitatea acestei redirijări sau reex- pedieri, examinarea poate fi amînată pînă la sosirea mărfurilor la noua lor destinație. ARTICOLUL 39 1. Cumpărătorul este decăzut din dreptul de a se prevala de o lipsă de conformitate dacă nu o denunță vînzătorului, precizînd natura defectului, într-un ter- men rezonabil, calculat din momentul în care l-a con- statat sau- ar fi trebuit să-1 constate. 2. în toate cazurile, cumpărătorul este decăzut din dreptul de a se prevala de o lipsă de conformitate, dacă nu o denunță cel mai tîrziu într-un terrhen de 2 ani, calculat de la data la care mărfurile i-au fost remise în mod efectiv, exceptînd cazul în care acest termen ar fi incompatibil cu durata unei garanții con- tractuale. ARTICOLUL 40 Vînzătorul nu poate să se prevaleze de dispozițiile articolelor 38 și 39 dacă lipsa de conformitate se re- feră la fapte pe care le cunoștea sau pe care nu putea să le ignore și pe care nu le-a arătat cumpărătorului. ARTICOLUL 41 Vînzătorul trebuie să predea mărfurile libere de orice drept sau pretenție a unui terț, exceptînd. cazul în care cumpărătorul acceptă să preia mărfurile în aceste condiții. Totuși, dacă acest drept sau această pretenție este întemeiată pe proprietatea industrială sau altă proprietate intelectuală, obligația vînzătoru- lui este cîrmuită de art. 42. ARTICOLUL 42 1. Vînzătorul trebuie să predea mărfurile libere de orice drept sau pretenție a unui terț întemeiată pe proprietatea industrială sau altă proprietate intelec- tuală, pe care le cunoștea sau nu putea să le ignore în momentul încheierii contractului, cu condiția ca acest drept sau această pretenție să fie întemeiață pe proprietatea industrială sau altă proprietate intelec- tuală : a) în temeiul legii statului unde mărfurile trebuie să fie vîndute sau utilizate, dacă părțile au avut în vedere, la momentul încheierii contractului, că măr- furile vor fi revîndute sau utilizate în acest stat; sau b) în toate celelalte cazuri, în temeiul legii statului în care cumpărătorul își are sediul. 2. în cazurile următoare, vînzătorul nu este ținut de obligația prevăzută la paragraful precedent : a) la momentul încheierii contractului, cumpărăto- rul cunoștea sau nu putea să ignore existența dreptu- lui sau a pretenției ; sau b) dreptul sau pretenția rezultă din faptul vînză- torului de a se fi conformat planurilor tehnice, de- senelor, formulelor sau altor specificații analoage furni- zate de cumpărător. ARTICOLUL 43 1. Cumpărătorul pierde dreptul de a se prevala de dispozițiile art. 41 și 42 dacă nu denunță vînzătorului dreptul sau pretenția terțului, preqizînd natura aces- tui drept sau acestei pretenții, într-un termen rezo- nabil calculat din momentul în care le-a cunoscut sau ar fi trebuit să le cunoască. 2. Vînzătorul nu poate să se prevaleze de dispozi- țiile paragrafului precedent dacă el cunoștea dreptul sau pretenția terțului și natura sa. ARTICOLUL 44 Independent de dispozițiile paragrafului 1 al art. 39 și ale paragrafului 1 al art. 43, cumpărătorul poate reduce prețul în conformitate cu art. 50 sau poate cere daune-interese, exceptînd cîștigul nerealizat, dacă el are o scuză rezonabilă de a nu fi procedat la denun- țarea cerută. Secțiunea a III-a Mijloacele de care dispune cumpărătorul în caz de contravenție la contract de către vînzător ARTICOLUL 45 1. Dacă vînzătorul nu a executat oricare din obli- gațiile care-i revin din contractul de vînzare sau din prezenta convenție, cumpărătorul este îndreptățit : a) să exercite drepturile prevăzute la art. 46—52 ; b)’să ceară daunele-intercse prevăzute la art. 74— 77. 2. Cumpărătorul nu pierde dreptul de a cere daune-interese dacă își exercită dreptul de a recurge la un alt mijloc. 3. Nici un termen de grație nu poate fi acordat vînzătorului de către judecător sau arbitru cînd cum- părătorul se prevalează de unul din mijloacele de care dispune în caz de contravenție la contract. ARTICOLUL 46 1. Cumpărătorul poate cere vînzătorului executarea obligațiilor sale, exceptînd cazul în care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu această cerere. 2. Dacă mărfurile nu sînt conforme cu contractul, cumpărătorul nu poate cere vînzătorului predarea unor mărfuri de înlocuire decît dacă lipsa de confor- mitate constituie o contravenție esențială la contract și dacă această predare este cerută în momentul de- nunțării lipsei de conformitate în baza art. 39 sau într-un termen rezonabil calculat de la această de- nunțare. 3. Dacă mărfurile nu sînt conforme cu -contractul, cumpărătorul poate cere vînzătorului să repare lipsa de conformitate, în afară de cazul în care acesta ar fi nerezonabil, ținînd sdama de toate împrejurările. Reparația trebuie cerută în momențul denunțării lipsei de conformitate, făcută în baza art. 39 sau în- tr-un termen rezonabil calculat de la această denun- țare. ARTICOLUL 47 1. Cumpărătorul poate acorda vînzătorului un ter- men suplimentar, de o durată rezonabilă, pentru exe- cutarea obligațiilor sale. 2. Exceptînd cazul în care a primit de la vînzător o notificare prin care-1 informează că nu-și va exe- cuta obligațiile în termenul astfel acordat, cumpără- torul nu poate, înainte de expirarea acestui termen, să se prevaleze de vreunul din mijloacele, de care dis- pune în caz de contravenție la contract.* Totuși, prin acest fapt, cumpărătorul nu pierde dreptul de a cere daune-interese pentru întîrziere în executare. ARTICOLUL 48 1. Sub rezerva art. 49, vînzătorul poate, chiar după data predării, să repare pe cheltuiala sa orice lipsă a obligațiilor sale, cu condiția ca aceasta să nu atragă MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTE/X I, Nr. 54 o întîrziere nerezonabilă și să nu cauzeze cumpără- torului nici inconveniente nerezonabile, nici incerti- tudini în ce privește rambursarea de către vînzător a cheltuielilor făcute de cumpărător. Totuși, cumpără- torul păstrează dreptul de a cere daune-interese în conformitate cu prezenta convenție, 2. Dacă vînzătorul cere cumpărătorului să-i comu- nice dacă acceptă executarea, iar cumpărătorul nu îi răspunde într-un termen rezonabil, vînzătorul poate să-și execute obligațiile în termenul pe care l-a indi- cat în cerere. Cumpărătorul nu poate, înainte de ex- pirarea acestui termen, să se prevaleze de un mijloc incompatibil cu executarea obligațiilor de către vîn- zător. 3. Cînd vînzătorul notifică cumpărătorului intenția de a-și executa obligațiile într-un termen determinat, este prezumat că a cerut cumpărătorului să-i comu- nice hotărîrea sa în conformitate cu paragraful pre- cedent. 4. O cerere sau o notificare făcută de vînzătoi' în temeiul paragrafelor 2 sau 3 ale prezentului articol, nu produce efecte decît dacă a fost primită de către cumpărător. ARTICOLUL 49 1. Cumpărătorul poate declara contractul rezolvit : a) dacă neexecutarea de către vînzător a oricăreia dintre obligațiile ce rezultă pentru el din contract sau din prezenta convenție constituie o contravenție esen- țială la contract ; sau b) în caz de nepredare, dacă vînzătorul nu predă mărfurile în termenul suplimentar acordat de cumpă- rător în conformitate cu paragraful 1 al art. 47 sau dacă declară că nu le va preda în termenul astfel acordat. 2. Totuși, cînd vînzătorul a predat mărfurile, cum- părătorul este decăzut din dreptul de a rezolvi con- tractul dacă nu a făcut-o : a) în caz de predare tardivă, într-un termen rezo- nabil calculat din momentul în care a știut că preda- rea a fost efectuată ; b) în cazul unei contravenții, alta decît predarea tardivă, într-un termen rezonabil : i) calculat din momentul în care a cunoscut sau trebuia să cunoască această contravenție ; ii) după expirarea oricărui termen suplimentar a- cordat de cumpărător în conformitate cu para- graful 1 al art. 47 sau după ce vînzătorul a declarat că nu-și va executa obligațiile în acest termen suplimentai'; sau iii) după expirarea oricărui termen suplimentar in- dicat de vînzător în conformitate cu paragraful 2 al art. 48 sau după ce cumpărătorul a decla- rat că nu va accepta executarea. ARTICOLUL 50 In caz de lipsă de conformitate a mărfurilor cu con- tractul, chiar dacă prețul .a fost sau nu plătit, cum- părătorul poate reduce prețul proporțional cu diferen- ța între valoarea pe care mărfurile efectiv predate o aveau în momentul predării și valoarea pe care măr- furile conforme ar fi avut-o în acest moment. Totuși, dacă vînzătorul repară orice deficiență a obligațiilor sale. în conformitate cu art. 37 ori art. 48, sau dacă cumpărătorul refuză să accepte executarea de către vînzător, în conformitate cu aceste articole, cumpă- rătorul nu poate reduce prețul. ARTICOLUL 51 1. Dacă vînzătorul nu predă decît o parte din măr- furi sau dacă numai o parte din mărfurile predate este conformă cu contractul, art. 46—50 se aplică în ce privește partea lipsă sau neconformă. 2. Cumpărătorul nu poate să declare contractul re- zolvit în totalitatea sa decît dacă neexecutarea parți- ală sau lipsa de conformitate constituie o contraven- ție esențială la contract. ARTICOLUL 52 1. Dacă vînzătorul predă mărfurile înainte de data stabilită, cumpărătorul are facultatea de a le prelua sau de a le refuza. 2. Dacă vînzătorul predă o cantitate superioară celei prevăzute de contract, cumpărătorul poate accepta sau refuza preluarea cantității predate excedentar. în cazul în care cumpărătorul acceptă să o preia integral sau parțial, trebuie să o plătească la prețul din con- tract. CAPITOLUL III Obligațiile cumpărătorului ARTICOLUL 53 Cumpărătorul se obligă, în condițiile prevăzute de contract și de prezenta convenție, să plătească prețul și să preia mărfurile predate. Secțiunea I Plata prețului ARTICOLUL 54 Obligația cumpărătorului de a plăti prețul o cuprin- de pe aceea de a lua măsurile și de a îndeplini formali- tățile destinate să permită plata prețului, care sînt prevăzute de contract sau de legi și reglementări. ARTICOLUL 55 Dacă vînzarea este valabil încheiată fără ca pre- țul mărfurilor vîndute să fi fost determinat în con- tract, în mod expres sau implicit, sau printr-o dispo- ziție care permite să fie determinat, părțile sînt re- putate, în lipsa unor indicații contrare, că s-au referit în mod tacit la prețul practicat îi> mod obișnuit în momentul încheierii contractului, în ramura comer- cială respectivă, pentru aceleași mărfuri vîndute în împrejurări comparabile. ARTICOLUL 56 Dacă prețul este stabilit în raport de greutatea măr- furilor, greutatea netă este cea care, în caz de îndo- ială, determină acest preț. ARTICOLUL 57 1. în cazul în care cumpărătorul nu este ținut sa plătească prețul într-un alt loc deosebit, el trebuie plătit vînzătorului : a) la sediul acestuia ; sau b) dacă plata trebuie făcută contra remiterii măr- furilor sau documentelor, la locul acestei remiteri. 2. Vînzătorul trebuie să suporte orice sporire a cheltuielilor accesorii plății care rezultă din schim- barea domiciliului său după încheierea contractului. 8 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea i, Nr. 54 ARTICOLUL 58 1. în cazul în care cumpărătorul nu este ținut să plătească prețul într-un alt moment determinat, trebuie să-l plătească în momentul în care, în conformitate cu contractul și prezenta convenție, vînzătorul pune la dispoziția sa, fie mărfurile, fie documentele repre- zentative ale mărfurilor. Vînzătorul poatd face din plată o condiție a remiterii mărfurilor sau a docu- mentelor. 2. în cazul în care contractul implică transportul mărfurilor, vînzătorul poate face expedierea sub con- diția ca acestea sau documentele lor reprezentative să nu fie remise cumpărătorului deeît contra plății pre- țului. 3. Cumpărătorul nu este ținut de plata prețului înainte de a fi avut posibilitatea să examineze mărfu- rile, în afară de cazuFîn care modalitățile de predare sau de plată pe care le-au convenit părțile nu-i lasă această posibilitate. ARTICOLUL 59 Cumpărătorul trebuie să plătească prețul la data stabilită prin contract sau care rezultă' din contract și din prezenta convenție, fără a fi necesară nici o cerere sau altă formalitate din partea vînzătorului. Secțiunea a Il-a Preluarea predării ARTICOLUL 60 Obligația cumpărătorului de a prelua predarea con- stă : a) în îndeplinirea oricărui act care se poate aștepta în mod rezonabil din partea lui pentru a permite vînzătorului să efectueze predarea ; și b) în preluarea mărfurilor. Secțiunea a III-a Mijloacele de care dispune vînzătorul in caz de contravenție la contract din partea cumpărătorului ARTICOLUL 61 1. în cazul în care cumpărătorul nu a executat oricare din obligațiile care-i revin din contractul de vînzare sau din prezenta convenție, vînzătorul este în- dreptățit să : a) exercite drepturile prevăzute la art. 62—65 ; b) ceară daunele-interese prevăzute la art. 74—77. 2. Vînzătorul nu pierde dreptul de a cere daune- interese cînd își exercită dreptul de a recurge la un alt mijloc. 3. Nici un termen de grație nu poate fi acordat cumpărătorului de către judecător sau arbitru cînd vînzătorul se prevalează de unul din mijloacele de care el dispune în caz de contravenție la contract. ARTICOLUL 62 Vînzătorul poate să ceară cumpărătorului plata pre- țului, preluarea mărfii predate sau executarea altor obligații ale cumpărătorului, în afară de cazul în care nu s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceste cereri. ARTICOLUL 63 1. Vînzătorul poate acorda cumpărătorului un ter- men suplimentar, de durată rezonabilă, pentru exe- cutarea obligațiilor sale. 2. în afară de cazul în care a primit de la cumpă- rător o notificare prin care îl informează că nu-și va executa obligația în termenul astfel acordat, vînză- torul nu poate, înainte de expirarea acestui termen, să se prevaleze de nici unul din mijloacele de care dispune în caz de contravenție la contract. Totuși, vînzătorul nu pierde, prin acest fapt, dreptul de a cere daune-interese pentru întîrzierea în executare. ARTICOLUL 64 1. Vînzătorul poate să declare contractul rezolvit : a) dacă neexecutarea de către cumpărător a orică- rei obligații ce rezultă pentru el din contract sau din prezenta convenție constituie o contravenție esențială la contract; sau b) în cazul în care cumpărătorul nu-și execută obligația de plată' a prețului sau nu preia mărfurile predate în termenul suplimentar acordat de vînzător în conformitate cu paragraful 1 al art. 63 sau dacă declară că nu o va face în termenul astfel acordat. 2. Totuși, cînd cumpărătorul a plătit prețul, vînză- torul este decăzut din dreptul.de a declara contractul rezolvit, dacă nu a făcut-o : a) în caz de executare tardivă de către cumpărător, înainte «de a fi știut că executarea a avut loc ; sau b) în cazul unei alte contravenții a cumpărătorului deeît executarea tardivă, ‘ într-un termen rezonabil : i) calculat din momentul în care vînzătorul a cu- noscut sau ar fi trebuit să cunoască această con- travenție ; sau ii) după expirarea oricărui termen suplimentar a- cordat de vînzător în conformitate cu paragraful 1 al art. 63 sau după ce cumpărătorul a decla- rat că nu-și va executa obligațiile în acest ter- men suplimentar. ARTICOLUL 65 1. în cazul în care contractul prevede că cumpărăto- rul trebuie să specifice forma, măsura sau alte carac- teristici ale mărfurilor și nu face această specificare la data convenită sau într-un termen rezonabil cal- culat de la primirea unei cereri din partea vînzăto- rului, acesta poate, fără a prejudicia asupra tuturor celorlalte drepturi pe care le poate avea, să efectueze singur această specificare, potrivit cu nevoile cumpă- rătorului care i-ar putea fi cunoscute. 2. Dacă vînzătorul singur efectuează specificarea, trebuie să i-o comunice cumpărătorului și să-i acorde un termen rezonabil pentru o specificare diferită; Dacă, după primirea comunicării vînzătorului, cumpă- rătorul nu folosește această posibilitate în termenul astfel acordat, specificarea făcută de vînzător este de- finitivă. CAPITOLUL IV ț Transferul riscurilor ARTICOLUL 66 Pierderea sau deteriorarea mărfurilor survenită după transferul riscurilor către cumpărător, nu-1 eli- berează pe acesta de obligația de plată a prețului,’ exceptînd cazul în care aceste evenimente sînt dato- rate unui fapt al vînzătorului. ARTICOLUL 67 1. Cînd contractul de vînzare implică transportul mărfurilor, iar vînzătorul nu este ținut să le remită într-un loc determinat, riscurile sînt transferate cum- MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 54 9 părătorului de la remiterea mărfurilor primului trans- portator pentru a le transmite cumpărătorului în con- formitate cu contractul de vînzare. Cînd vînzătorul este ținut să remită mărfurile transportatorului în- tr-un loc determinat, riscurile nu sînt transferate cumpărătorului pînă ce mărfurile nu au fost remise transportatorului în acel loc. Faptul că vînzătorul ar fi autorizat să păstreze documentele reprezentative ale mărfurilor, nu afectează transferul riscurilor. 2. Totuși, riscurile nu sînt transferate cumpărăto- rului cît timp mărfurile nu au fost clar identificate, potrivit cu contractul, prin aplicarea unui semn dis- tinctiv pe mărfuri, prin documentele de transport, printr-un aviz dat cumpărătorului sau prin orice alt mijloc. ARTICOLUL 68 în ce privește mărfurile vîndute în cursul transpor- tului, riscurile sînt transferate cumpărătorului din momentul încheierii contractului. Totuși, dacă cir- cumstanțele o implică, riscurile sînt-în sarcina cum- părătorului din momentul în care mărfurile au fost remise transportatorului care a emis documentele constatatoare ale contractului de transport. Cu toate acestea, dacă în momentul încheierii contractului de vînzare, vînzătorul știa sau ar fi trebuit să știe că mărfurile au pierit sau erau deteriorate și nu l-a in- format pe cumpărător, pierderea sau deteriorarea este în-sarcina vînzătorului. ARTICOLUL 69 1. în cazurile neprevăzute la art. 67 și 68, riscurile sînt transferate cumpărătorului cînd acesta preia măr- furile sau, dacă nu o face în timpul potrivit, din mo- mentul în care mărfurile sînt puse la dispoziția sa, iar el săvîrșește o contravenție la contract prin ne- preluarea lor. 2. Totuși, în cazul în care cumpărătorul este ținut să preia mărfurile într-un alt loc decît sediul vînză- torului, riscurile sînt transferate cînd predarea este făcută, iar cumpărătorul știe că mărfurile sînt puse la dispoziția sa în acest loc. 3. Dacă vînzarea se referă la mărfuri neindividuali- zate încă, mărfurile nu sînt considerate a fi fost puse la dispoziția cumpărătorului decît atunci cînd s-a făcut identificarea lor în mod clar, potrivit cu con- tractul. ARTICOLUL 70 Dacă vînzătorul a săvîrșit o contravenție esențială la contract, dispozițiile art. 67, 68 și 69 nu aduc ațin- gere mijloacelor de care dispune cumpărătorul în ra- port de această contravenție. CAPITOLUL V Dispoziții comune obligațiilor vînzătorului și ale cumpărătorului Secțiunea I Contravenție anticipată și contracte cu predări succesive ARTICOLUL 71 1. O parte poate să amine executarea obligațiilor sale cînd rezultă, după încheierea contractului, că cea- laltă parte nu va executa o parte esențială a, obliga- țiilor sale din cauza : a) unei grave insuficiențe a capacității de executare a acestei părți sau a insolvabilității sale ; sau b) modului în care se pregătește să execute sau execută contractul. 2. Dacă vînzătorul a expediat deja mărfurile, cînd se relevă motivele prevăzute la paragraful precedent, el se poate opune ca mărfurile să fie remise cumpă- rătorului, chiar dacă acesta deține un document care-i permite să le obțină. Prezentul paragraf nu privește decît drepturile vînzătorului și, respectiv, ale cumpă- rătorului asupra mărfurilor. 3. Partea care amînă executarea, înainte sau după expedierea mărfurilor, trebuie să adreseze imediat o notificare în acest scop celeilalte părți și trebuie să procedeze la executare dacă cealaltă parte dă garanții suficiente de bună executare a obligațiilor sale. ARTICOLUL 72 1. Dacă înainte de data executării contractului este manifest că o parte va săvîrși o contravenție esen- țială la contract, cealaltă parte poate să-1 declare re- zolvit. 2. Dacă dispune de timpul necesar, partea care are intenția să declare contractul rezolvit trebuie să o notifice celeilalte părți în condiții rezonabile pentru a-i permite să dea garanții suficiente de bună exe- cutare a obligațiilor sale. 3. Dispozițiile paragrafului precedent nu se aplică dacă cealaltă parte a declarat că nu-și va executa obligațiile. ARTICOLUL 73 1. în contractele cu predări succesive, dacă neexe- cutarea de către o parte a unei obligații referitoare la o predare constituie o contravenție esențială la contract în ce privește această predare, cealaltă parte poate declara contractul rezolvit pentru respectiva predare. 2. Dacă neexecutarea de către o parte a unei obliga- ții referitoare la o predare dă celeilalte părți motive serioase pentru a crede că se va produce o contra- venție esențială la contract în privința obligațiilor viitoare, ea va putea declara contractul rezolvit pen- tru viitor, cu condiția de a o face într-un termen re- zonabil. 3. Cumpărătorul care declară contractul rezolvit pentru o predare poate, în același timp, să-1 declare rezolvit pentru predări deja primite sau pentru pre- dări viitoare dacă, din rațiuni de conexitate, aceste predări nu pot fi utilizate în scopurile avute în ve- dere de părți în momentul încheierii contractului. Secțiunea a Il-a Daune-interese ARTICOLUL 74 Daunele-interese pentru o contravenție la contract săvîrșită de o parte sînt egale cu pierderea suferită și cîștigul nerealizat de cealaltă parte din cauza con- travenției. Aceste daune-interese nu pot fi superioare pierderii suferite și cîștigului nerealizat pe care partea în culpă le-a prevăzut sau ar fi trebuit să le prevadă în momentul încheierii contractului, în considerarea faptelor de care avea cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință ca fiind consecințele posibile ale contravenției la contract. 10 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea I, Nr. 54 ARTICOLUL 75 Cînd contractul este rezolvit, iar cumpărătorul, în- tr-o manieră rezonabilă și într-un termen rezonabil după rezolvire, a procedat la o cumpărare de înlocuire sau vînzătorul la o vînzare compensatorie, partea care cere daune-interese poate obține diferența din- tre prețul din contract și prețul cumpărării de înlo- cuire sau al vînzării compensatorii, precum și orice alte daune-interese care pot fi datorate în temeiul art. 74. ARTICOLUL 76 1. Cînd contractul este rezolvit, iar mărfurile au preț curent, partea care cere daune-interese poate, dacă nu a procedat la cumpărarea de înlocuire sau la o vînzare compensatorie conform art. 75, să obți- nă diferența dintre prețul stabilit prin contract și prețul curent din momentul rezolvirii, precum și orice alte daune-interese ce pot fi datorate în temeiul art. 74. Cu toate acestea, dacă partea care cere daune- interese a declarat contractul rezolvit după ce a in- trat în posesia mărfurilor, este aplicabil prețul cu- rent din momentul intrării în posesie și nu prețul curent din momentul rezolvirii. 2. în sensul paragrafului precedent, prețul curent este cel al locului unde ar fi trebuit făcută predarea mărfurilor sau, în lipsă de preț curent în acest loc, prețul curent practicat într-un alt loc care în mod rezonabil poate fi considerat ca loc de referință, ți- nînd seama de diferențele la cheltuielile de transport ale mărfurilor. ARTICOLUL 77 Partea care invocă contravenția la contract trebuie să ia măsurile rezonabile, ținînd seama de împrejurări, pentru a limita pierderea, inclusiv cîștigul nerealizat, rezultat al contravenției. Dacă ea neglijează să o facă, partea în culpă poate cere o reducere a daunelor-in- terese egală cu mărimea pierderii care ar fi trebuit evitată. Secțiunea a III-a Dobînzi ARTICOLUL 78 Dacă o parte nu plătește prețul sau orice altă sumă datorată, cealaltă parte are dreptul la dobînzi asupra acestei sume fără a prejudicia asupra daunelor-inte- rese pe care ar fi îndreptățită să le ceară în temeiul art 74. Secțiunea a IV-a Exonerarea ARTICOLUL 79 1. O parte nu este răspunzătoare de neexecutarea oricărei obligații ale sale dacă dovedește că această neexecutare este determinată de o piedică indepen- dentă de voința sa și că nu se putea aștepta în mod rezonabil din partea ei să o ia în considerare la mo- mentul încheierii contractului, să o prevină ori depă- șească sau să prevină ori să-i depășească consecințele. 2. Dacă neexecutarea de către o parte este deter- minată de neexecutarea de către un terț pe care ea l-a însărcinat să execute în întregime sau parțial con- tractul, această parte nu este exonerată de răspun- dere decît în cazul: a) în care este exonerată în temeiul dispozițiilor paragrafului precedent; și b) în cazul în care terțul ar fi, de asemenea, exo- nerat dacă dispozițiile acestui paragraf îi erau apli- cate. 3. Exonerarea prevăzută de prezentul articol pro- duce efecte în timpul duratei împiedicării. 4. Partea care nu a executat trebuie să avertizeze cealaltă parte despre piedică și efectele acesteia asu- pra capacității sale de executare. Dacă avertismentul nu sosește la destinație într-un termen rezonabil cal- culat din momentul în care partea care nu a executat a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască piedica, aceasta este ținută la daunele-interese cauzate de ne- primire. 5. Dispozițiile prezentului articol nu interzic unei părți să-și exercite toate drepturile sale, altele decît cel de a obține daune-interese în temeiul prezentei convenții. ARTICOLUL 80 O parte nu se poate prevala de o neexecutare a ce- leilalte părți, în măsura în care această neexecutare este determinată de un act sau de o omisiune din partea sa. Secțiunea a V-a Efectele rezoluțiunii ARTICOLUL 81 1. Rezoluțiunea contractului , liberează cele două părți de obligațiile lor, sub rezerva daunelor-interese care pot fi datorate. Ea nu are efect asupra stipula- țiilor contractului referitoare la rezolvarea litigiilor sau a drepturilor și obligațiilor părților în caz de re- zpluțiune. 2. Partea care a executat contractul total sau par- țial poate cere celeilalte părți restituirea a ceea ce i-a furnizat sau plătit în executarea contractului. Dacă ambele părți sînt ținute să efectueze restituiri, ele trebuie să le facă în mod simultan. ARTICOLUL 82 1. Cumpărătorul pierde dreptul de a declara con- tractul rezolvit sau de a cere vînzătorului predarea mărfurilor de înlocuire dacă lui îi este imposibil să restituie mărfurile într-o stare sensibil identică celei în care le-a primit. 2. Paragraful precedent nu se aplică : a) dacă imposibilitatea de restituire a mărfurilor sau de a le restitui într-o stare sensibil identică celei în care cumpărătorul le-a primit nu este datorată unui act sau unei omisiuni din partea sa ; b) dacă mărfurile au pierit sau sînt deteriorate, în totalitate sau în parte, ca urmare a examenului pre- văzut de art. 36 ; sau c) în cazul în care cumpărătorul, înainte de mo- mentul în care a constatat sau ar fi trebuit să con- state lipsa de conformitate, a vîndut totul sau o parte din mărfuri în cadrul unei operațiuni comerciale nor- male sau a consumat ori a transformat mărfurile, in- tegral sau parțial, în conformitate cu folosința lor normală. ARTICOLUL 83 Cumpărătorul care a pierdut dreptul de a declara contractul rezolvit sau de a cere vînzătorului predarea mărfii de înlocuire în temeiul art. 82, păstrează drep- tul de a se prevala de orice alte mijloace care derivă din contract și din prezenta convenție. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 54 11 ARTICOLUL 84 1. Dacă vînzătorul este ținut să restituie prețul, el trebuie, de asemenea, să plătească dobînzi asupra va- lorii prețului, calculate din ziua plății. 2. Cumpărătorul datorează vînzătorului echivalentul oricărui profit care l-a tras din mărfuri sau dintr-o parte din acestea : a) cînd trebuie să le restituie în total sau în parte ; sau b) cînd este în imposibilitate să restituie mărfurile, integral ori parțial sau să le restituie, integral ori par- țial, într-o stare sensibil identică celei în care le-a primit și cînd totuși a declarat contractul rezolvit și a cerut vînzătorului predarea mărfii de înlocuire. Secțiunea a Vl-a Conservarea mărfurilor ARTICOLUL 85 Cînd cumpărătorul întîrzie să preia mărfurile predate sau nu plătește prețul, în cazul în care plata prețului și predarea trebuie să se facă simultan, vînzătorul, dacă are mărfurile în posesia sau sub controlul său, trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a le asigura conservarea, ținînd seama de împrejurări. El este în- dreptățit să le rețină pînă ce va obține de la cumpă- rător rambursarea cheltuielilor sale rezonabile. ARTICOLUL 86 1. în cazul în care cumpărătorul a primit mărfurile și înțelege să-și exercite dreptul de a le refuza, în temeiul contractului sau al prezentei convenții, trebuie să ia, ținînd seama de împrejurări, măsuri rezonabile pentru a le conserva. El este îndreptățit să le rețină pînă ce a obținut de la vînzător rambursarea cheltu- ielilor rezonabile. 2. Dacă mărfurile expediate cumpărătorului au fost puse la dispoziția sa la locul lor de destinație, iar cumpărătorul își exercită dreptul de a le refuza, el trebuie să le ia în posesie pe seama vînzătorului, cu condiția de a putea să o facă fără plata prețului și fără inconveniente, sau cheltuieli nerezonabile. Aceste dispoziții nu se aplică dacă vînzătorul este prezent la locul de destinație sau dacă există în acest loc o per- soană ce are calitatea de a prelua mărfurile pe seama sa. Drepturile și obligațiile cumpărătorului care ia măr- furile în posesie în temeiul prezentului paragraf sînt cîrmuite de paragraful precedent. ARTICOLUL 87 Partea care este ținută să ia măsuri pentru conser- varea mărfurilor poate să le depoziteze în magaziile unui ter£ pe cheltuiala celeilalte părți, cu condiția ca cheltuielile ce rezultă să nu fie nerezonabile. ARTICOLUL 88 1. Partea care trebuie să asigure conservarea măr- furilor în conformitate cu art. 85 sau 86 poate să le vîndă prin toate mijloacele adecvate, dacă cealaltă parte întîrzie în mod nerezonabil să preia mărfurile în posesie ori să le preia sau să le plătească prețul ori cheltuielile pentru conservarea lor, sub rezerva notificării către cealaltă parte, în condiții rezonabile, a intenției sale de a vinde. 2. Cînd mărfurile sînt supuse unei deteriorări ra- pide sau cînd conservarea lor ar atrage cheltuieli ne- rezonabile, partea care este ținută să asigure con- servarea mărfurilor în conformitate cu art. 85 sau 86 trebuie în mod rezonabil să se preocupe să le vîndă. în măsura posibilului, ea trebuie să notifice celeilalte părți intenția de a vinde. 3. Partea care vinde mărfurile are dreptul să rețină din rezultatul vînzării o parte egală cu cheltuielile rezonabile de conservare și de vînzare a mărfurilor. Ea datorează surplusul celeilalte părți. PARTEA a IV-a Dispoziții finale ARTICOLUL 89 Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei convenții. ARTICOLUL 90 Prezenta convenție nu prevalează asupra unui acord internațional deja încheiat sau în curs de încheiere care conține dispoziții referitoare la materiile cîrmuite de prezenta convenție, cu condiția ca părțile la con- tract să aibă sediul în statele părți la acest acord. ARTICOLUL 91 1. Prezenta convenție va fi deschisă pentru sem- nare la ședința de închidere a Conferinței Națiunilor Unite asupra contractelor de vînzare internațională de mărfuri și va rămîne deschisă pentru semnare de către toate statele la sediul Organizației Națiunilor Unite, la New York, pînă la 30 septembrie 1981. 2. Prezenta convenție este supusă ratificării, accep- tării sau aprobării de către statele semnatare. 3. Prezenta convenție va fi deschisă aderării tu- turor statelor care nu sînt semnatare, începînd cu data de la care va fi deschisă pentru semnare. 4. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite. ARTICOLUL 92 1. Orice stat contractant va putea, în momentul sem- nării, ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, să declare că nu v£ fi legat de partea a Il-a a pre- zentei convenții sau că nu va fi legat de partea a IlI-a a prezentei convenții. 2. Un stat contractant care face, în temeiul para- grafului precedent, o declarație referitoare la partea a Il-a sau la partea a IlI-a a prezentei convenții, nu va fi considerat ca fiind stat contractant, în sensul pa- ragrafului 1 al art. 1 al prezentei convenții, pentru materiile cîrmuite de partea convenției la care se aplică această declarație. ARTICOLUL 93 1. Orice stat contractant care cuprinde două sau mai multe unități teritoriale, în care, potrivit cu constituția sa, se aplică sisteme de drept diferite în materiile cîr- muite de prezenta convenție, va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau al ade- rării, să declare că prezenta convenție se va, aplica tu- turor unităților sale teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre ele și va putea în orice moment să modifice această declarație, făcînd o nouă declarație. 2. Aceste declarații vor fi notificate depozitarului și vor indica în mod expres unitățile teritoriale k cărora li se aplică convenția. 12 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea i, Nr. 54 3. Dacă, în temeiul unei declarații făcute în con- formitate cu prezentul articol, prezenta convenție se aplică uncia sau mai multor unități teritoriale ale unui stat contractant, dar nu tuturor, și dacă sediul unei părți la contract'este situat în acest stat, acest sediu va fi considerat, în scopul prezentei convenții, ca ne- fiind situat într-un stat contractant, în afară de cazul în care ar fi situat într-o unitate teritorială căreia i se aplică convenția. 4. Dacă un stat contractant nu face declarație în te- meiul paragrafului 1 al prezentului articol, convenția se va aplica întregului teritoriu al acestui stat. ARTICOLUL 94 1. Două sau mai multe state contractante care, în materiile cîrmuite de prezenta convenție, aplică norme de drept identice sau apropiate pot să declare, în orice moment, că nu se va aplica convenția contractelor de vînzare sau formării lor, dacă părțile își au sediul în aceste state. Astfel de declarații pot fi făcute împreună sau pot fi unilaterale și reciproce. 2. Un stat contractant care, în materiile cîrmuite de prezenta convenție, aplică norme de drept identice sau apropiate celor ale unuia sau mai multor state necontractante, poate declara, în orice moment, că nu se va aplica convenția, contractelor de vînzare sau for- mării lor, cînd părțile își au sediul în aceste state. 3. Cînd un stat față de care s-a făcut o declarație în temeiul paragrafului precedent, devine apoi stat contractant, respectiva declarație va avea, începînd cu data la care prezenta convenție va intra în vigoare față de acest nou stat contractant, efectele unei decla- rații făcute în temeiul paragrafului 1, cu condiția ca noul stat contractant să i se alăture sau să facă o de- clarație unilaterală cu titlu reciproc. ARTICOLUL 95 Orice stat poate declara, în momentul depunerii in- strumentelor sale de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare că nu va fi legat de alin, b) al paragrafului 1 al art. 1 al prezentei convenții. ARTICOLUL 96 , Orice stat contractant a cărui legislație cere ca, con- tractele de vînzare să fie încheiate sau constatate în scris, poate în orice moment să declare, în confor- mitate cu art. 12, că orice dispoziție a art. 11, a art. 29 sau a părții a II-a a prezentei convenții, care autoriză altă formă decît forma scrisă pentru încheierea, mo- dificarea sau rezilierea amiabilă a unui contract de vînzare, sau pentru orice ofertă, acceptare sau o altă manifestare de intenție, nu se aplică din moment ce una din părți își are sediul în acest stat. ARTICOLUL 97 1. Declarațiile făcute în temeiul prezentei convenții, cu ocazia semnării, sînt supuse confirmării la ratificare, acceptare sau aprobare. 2. Declarațiile și confirmarea declarațiilor vor fi fă- cute în scris și notificate în mod formal depozitarului. 3. Declarațiile vor produce efecte la data intrării în vigoare a prezentei convenții față de statul declarant. Totuși, declarațiile a căror notificare formală a fost primită de depozitar după această dată, vor produce efect în prima zi a lunii următoare expirării unui termen de 6 luni, calculat de la data primirii lor de către depozitar. Declarațiile unilaterale și reciproce făcute în temeiul articolului 94 vor produce efect în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 6 luni după data primirii ultimei declarații de către depozitar. 4. Orice stat care a făcut o declarație în temeiul prezentei convenții poate să o retragă, în orice mo- ment, printr-o notificare formală adresată în scris de- pozitarului. Această retragere va produce efect în prima zi care urmează expirării unei perioade de 6 luni după recepționarea notificării de către depozitar. 5. Retragerea unei declarații făcută în temeiul art. 94 va face caducă, începînd cu data de la care produce. efecte, orice declarație reciprocă făcută de un alt stat în temeiul aceluiași articol. ARTICOLUL 98 Nu este permisă nici o rezervă în afară de cele care sînt expres autorizate de prezenta convenție. ARTICOLUL 99 1. Prezenta convenție va intra în vigoare, sub re- zerva dispozițiilor paragrafului 6 al prezentului ar- ticol, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni după data depunerii celui de-al zecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare la convenție, inclusiv a oricărui instru- ment care conține o declarație făcută în temeiul art. 92. 2. Cînd un stat va ratifica, accepta sau aproba pre- zenta convenție sau va adera la ea după depunerea celui de-al zecelea instrument de ratificare, accepta- re, aprobare sau de aderare, convenția, cu excepția părții excluse, va intra în vigoare față de acest stat, sub rezerva dispozițiilor paragrafului' 6 al prezentului articol, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni după data depunerii instru- mentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare. 3. Orice stat care va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenție sau care va adera la ea și care este parte la convenția referitoare la legea uniformă asu- pra formării contractelor de vînzare internațională de obiecte mobile corporale, încheiată la Haga la 1 iulie 1964 (Convenția de la Haga din 1964 asupra formării) sau la convenția referitoare la legea uniformă asupra vînzării internaționale de obiecte mobile corporale în- cheiată la Haga la 1 iulie 1964 (Convenția de la Haga din 1964 asupra vînzării) sau la cele două convenții, va denunța în același timp, după caz, Convenția de la Haga din 1964 asupra vînzării sau Convenția de la Haga asupra formării, sau ambele convenții, adre- sînd o notificare în acest scop guvernului olandez. 4. Orice stat parte la Convenția de la Haga din 1964 asupra vînzării, care va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenție sau care va adera la ea și care va declara sau va fi declarat în temeiul art. 92 că nu este legat de partea a II-a a convenției, va denunța, în momentul ratificării, acceptării, aprobă- rii sau al aderării, Convenția de la Haga din 1964 asupra vînzării, adresînd o notificare în acest scop guvernului olandez. 5. Orice stat parte la Convenția de la Haga din 1964 asupra vînzării care va ratifica, accepta sau a- proba prezenta convenție sau care va adera la ea și care va declară sau va fi declarat în temeiul art. 92 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea i, Nr. 54 13 că nu ₜ este legat de partea a IlI-a a convenției, va denunța, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau al âderării, Convenția de la Haga din 1964 asupra formării, adresînd o notificare în acest scop guver- nului olandez. 6. în sensul prezentului articol, ratificările, accep- tările, aprobările și aderările efectuate față de pre- zenta convenție de către statele-părți la Convenția de la Haga din 1964 asupra formării sau.la Convenția de la Haga din 1964 asupra vînzării, nu vor produce efecte decît de la data la care denunțările eventual cerute din partea sus-ziselor state în privința acestor două convenții vor produce ele însele efecte. Depo- zitarul prezentei convenții se va înțelege cu guver- nul olandez, depozitarul convențiilor din 1964, pen- tru a asigura coordonarea necesară în această privință. ARTICOLUL 100 1. Prezenta convenție se aplică formării contracte- lor încheiate în urma unei propuneri intervenite după intrarea în vigoare a convenției față de statele con- tractante vizate de alin, a) al paragrafului 1 al art. 1 sau de statul contractant vizat de alin, b) al paragra- fului 1 al art. 1. 2. Prezenta convenție se aplică numai contractelor încheiate după intrarea sa în vigoare față de statele contractante vizate de alin, a) al paragrafului 1 al art. 1 sau față de statul contractant vizat de alin, b) al paragrafului 1 al art. 1. ARTICOLUL 101 1. Orice stat contractant va putea denunța prezenta convenție sau partea a Il-a ori a III-a a convenției printr-o ^notificare formală adresată în scris depozi- tarului. 2. Denunțarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni de la data primirii notificării de către depozitar. Cînd notificarea prevede o perioadă mai lungă pentru a produce efecte denunțarea, efectele acestea se vor produce la expirarea perioadei în cauză după' data primirii notificării. încheiată la Viena, la 11 aprilie 1980, într-un sin- gur exemplar original, ale cărei texte în limbile en- gleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză și rusă sînt în mod egal autentice. Drept pentru care plenipotențiarii sus-numiți, man- datați în bună și cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezenta convenție. PARLAMENTUL ROMÂNIEI ADUNAREA DEPUTAȚILOR SENATUL LEGE pentru acceptarea de către România a Statutului Conferinței de Ia Haga de drept internațional privat Parlamentul României adoptă prezenta lege. Art. 1. — România acceptă Statutul Conferinței de la Haga de drept internațional privat, adoptat la cea de-a 7-a Sesiune a conferinței din anul 1951,. intrat în vigoare la 15 iulie 1955. Art. 2. — în aplicarea prevederilor art. 6 din statut, se desemnează Ministerul Justiției ca organ național pentru efectuarea comunicărilor cu Biroul permanent al Conferinței de la Haga de drept internațional privat. Aceasta lege a fost adoptata de Adunarea Deputaților în ședința din 12 februarie 1991. PREȘEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAȚILOR MARȚIAN DAN Această lege a fost adoptată de Senat în ședință din 4 martie 1991: PREȘEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU în temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru ale- gerea parlamentului și a Președintelui României, promulgăm Legea pentru acceptarea de către România a Statutului Conferinței de la Haga de drept internațional privat și dispunem publi- carea sa în Monitorul Oficial al României. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU București, 6 martie 1991. Nr. 25.’ 14 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 54 STATUTUL *) CONFERINȚEI DE LA HAGA de drept internațional privat Guvernele statelor enumerate mai jos : Austria, Belgia, Danemarca, Elveția, Finlanda, Franța, Republica Federală Germania, Italia, Japonia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Spania și Suedia, considerînd caracterul permanent al Conferinței de la Haga de drept internațional privat, dorind să accentueze acest caracter, apreciind, în acest scop, că este de dorit să se atribuie conferinței un statut, au convenit asupra următoarelor dispoziții : ARTICOLUL 1 Conferința de la Haga are ca scop să acționeze pen- tru unificarea progresivă a regulilor de drept interna- țional privat. ARTICOLUL 2 Sînt membre ale Conferinței de la Haga de drept internațional privat statele care au participat deja la una sau mai multe sesiuni ale conferinței și care ac- ceptă prezentul statut. Pot deveni membre orice alte state a căror partici- pare prezintă un interes de natură juridică pentru lucrările conferinței. Admiterea de noi membri se ho- tărăște de guvernele statelor participante, la propune- rea unuia sau mai multora dintre ele, cu majoritatea voturilor exprimate, într-un termen de șase luni, so- cotit din ziua în care guvernele au fost sesizate cu această propunere. ' Admiterea devine definitivă prin faptul acceptării prezentului statut de către statul interesat. ARTICOLUL 3 Funcționarea conferinței este asigurată de Comisia de stat olandeză, instituită prin Decretul Regal din 20 februarie 1897, în vederea promovării codificării dreptului internațional privat. Comisia asigură această funcționare prin interme- diul unui birou permanent ale cărui activități le con- duce. Ea examinează toate propunerile destinate a fi in- cluse pe ordinea de zi a conferinței. Ea este liberă să aprecieze prioritatea ce urmează să se dea acestor propuneri. Comisia de stat fixează, după consultarea membrilor conferinței, data și ordinea de zi a sesiunilor. Ea se adresează Guvernului Olandei pentru convo- carea membrilor. Sesiunile ordinare ale conferinței vor avea loc, de regulă, la fiecare patru ani. în caz de nevoie, Comisia de stat poate, cu avizul favorabil al membrilor, să roage Guvernul Olandei să reunească conferința în sesiune extraordinară. ARTICOLUL 4 Biroul permanent își, are sediul la Haga. El este format dintr-un secretar general și doi secretari, de naționalități diferite, care sînt numiți de Guvernul Olandei, la recomandarea Comisiei de stat. Secretarul general și secretarii vor trebui să aibă cunoștințe juridice și o experiență practică corespun- zătoare. Numărul secretarilor poate fi mărit după consultarea membrilor conferinței. ’ *) Traducere. ARTICOLUL 5 Sub direcția Comisiei de stat, Biroul permanent este însărcinat : a) cu pregătirea și organizarea sesiunilor Confe- rinței de la Haga și reuniunilor comisiilor, speciale ; b) cu lucrările de secretariat ale sesiunilor și ale reuniunilor prevăzute mai sus ; c) cu toate obligațiile care intră în activitatea unui secretariat. ARTICOLUL 6 în vederea facilitării comunicărilor între membrii conferinței și Biroul permanent, guvernul fiecăruia dintre membri trebuie să desemneze un organ național. Biroul permanent poate coresponda cu toate orga- nele naționale astfel desemnate și cu organizațiile in- ternaționale competente. ARTICOLUL 7 Conferința și, în intervalul dintre sesiuni, Comisia de stat pot institui comisii speciale, în vederea elabo- rării de proiecte de convenții sau a studierii tuturor problemelor de drept internațional privat care intră în obiectivele conferinței. ARTICOLUL 8 Cheltuielile de funcționare și întreținere ale Biroului permanent și ale comisiilor speciale sînt repartizate între membrii conferinței, cu excepția indemnizațiilor de deplasare și de ședere ale delegaților la comisiile speciale, ale căror indemnizații intră în sarcina gu- vernelor reprezentate. ARTICOLUL 9 Bugetul Biroului permanent și al comisiilor speciale este supus, în fiecare an, aprobării reprezentanților diplomatici la Haga ai membrilor. Acești reprezentanți fixează, de asemenea, reparti- zarea între membri a cheltuielilor stabilite prin buget în sarcina acestora din urmă. Reprezentanții diplomatici se reunesc, în acest scop, sub președinția ministrului afacerilor externe al Olandei. ARTICOLUL 10 Cheltuielile rezultate din sesiunile ordinare ale con- ferinței sînt suportate de Guvernul Olandei. în caz de sesiune extraordinară, cheltuielile sînt re- partizate între membrii conferinței reprezentați la se- siune. în toate cazurile, indemnizațiile de deplasare și de ședere ale delegaților sînt în sarcina guvernelor lor respective. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea I, Nr. 54 15 ARTICOLUL 11 Uzanțele conferinței continuă să se mențină în mă- sura în care nu contravin prezentului statut sau re- gulamentului. ARTICOLUL 12 Pot fi aduse modificări prezentului statut dacă ele sînt aprobate de două treimi din membri. ARTICOLUL 13 Dispozițiile prezentului statut vor fi completate prin- tr-un regulament, în scopul de a-i asigura executarea. Acest regulament va fi stabilit de Biroul permanent și supus aprobării guvernelor statelor membre. ARTICOLUL 14 Prezentul statut va fi supus acceptării guvernelor statelor care au participat la una sau mai multe se- siuni ale conferinței. El va intra în vigoare de îndată ce va fi acceptat de majoritatea statelor reprezentate la cea de-a 7-a sesiune. Declarația de acceptare va fi depusă pe lîngă Gu- vernul Olandez, care o va face cunoscută guvernelor vizate în primul alineat al- acestui articol. Se va proceda, în mod similar, în cazul admiterii unui nou stat, în ceea ce privește declarația de accep- tare a acestui stat. ARTICOLUL 15 Fiecare membru va putea denunța prezentul statut după o perioadă de cinci ani de la data intrării sale în vigoare, în condițiile art. 14 alin. 1. Denunțarea va trebui să fie notificată la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei, cu cel puțin șase luni înainte de expirarea anului bugetar al conferinței, și își va produce efectele la expirarea acelui an, dar nu- mai față de statul membru care o va fi notificat. PARLAMENTUL ROMÂNIEI ADUNAREA DEPUTAȚILOR SENATUL LEGE pentru aderarea României la Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate Parlamentul României adoptă prezenta lege. Art. 1. — România aderă la Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956. Art. 2. — Conform art. 2 paragrafele 1 și 2 din convenție, se de- semnează a îndeplini atribuțiile de autoritate transmițătoare — Minis- terul Justiției, iar cele de instituție intermediară — Baroul de avocați al municipiului București. Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaților în ședința din 12 februarie 1991. PREȘEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAȚILOR MARȚIAN DAN Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 4 martie 1991. PREȘEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU în temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru ale- gerea parlamentului și a Președintelui României, promulgăm Legea pentru aderarea României la Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate și dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU București, 6 martie 1991. Nr. 26.’ 16 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea i, Nr. 54 CONVENȚIE*) privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, încheiată Ia New York la 20 iunie 1956 PREA M B U L Ținînd seama de urgența soluționării problemei umanitare care se pune pentru persoanele în nevoie al căror susținător legal se află în străinătate, ținînd seama că urmărirea acțiunilor pentru pensie de întreținere sau executarea hotărîrilor în străinătate dă loc la grave dificultăți legale și practice, hotărîte să prevadă mijloacele care să permită rezolvarea acestor probleme și depășirea acestor difi- cultăți, părțile contractante au convenit asupra celor ce urmează : ARTICOLUL 1 Obiectul convenției 1. Prezenta convenție are ca obiect să faciliteze unei persoane, denumită în cele ce urmează creditor, care se găsește pe teritoriul uneia dintre părțile con- tractante, obținerea pensiei de întreținere la care ea pretinde că are dreptul din partea unei persoane de- numită în cele ce urmează debitor, care se află sub jurisdicția unei alte părți contractante. Organismele care vor fi folosite în acest scop sînt denumite în cele ce urmează autorități transmițătoare și instituții inter- mediare. 2. Căile juridice prevăzute în prezenta convenție completează, fără a le înlocui, orice alte căi juridice existente în dreptul intern sau în dreptul internațio- nal. ARTICOLUL 2 Desemnarea instituțiilor 1. Fiecare parte contractantă desemnează, în mo- mentul depunerii instrumentului de ratificare sau ade- rare, una sau mai multe autorități administrative sau juridice care vor exercita pe teritoriul său funcțiile de autorități transmițătoare. 2. Fiecare parte contractantă desemnează, în mo*- mentul depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare, un organism public sau privat care va exer- cita pe teritoriul său funcțiile de instituție interme-. diară. 3. Fiecare parte contractantă comunică fără întîr- ziere secretarului general al Națiunilor Unite desem- nările făcute în aplicarea paragrafelor 1 și 2, precum și orice modificare care ar surveni în legătură cu a- ceasta. *) Traducere. 4. Autoritățile transmițătoare și instituțiile interme- diare pot intra în mod direct în legătură cu autorită- țile transmițătoare și instituțiile intermediare ale altor părți contractante. ARTICOLUL 3 Prezentarea cererii către autoritatea transmițătoare 1. în cazu< în care un creditor se află pe teritoriul unei părți contractante, denumită în cele ce urmează statul creditorului, iar debitorul se află sub jurisdic- ția unei alte părți contractante, denumită în cele ce urmează statul debitorului, primul poate să adreseze o cerere unei autorități transmițătoare a statului unde se află, pentru a obține pensia de întreținere din par- tea debitorului. 2. Fiecare parte contractantă informează secretarul general asupra mijloacelor de probă cerute în mod normal în sprijinul cererilor de pensie de întreținere de către legea instituției intermediare, asupra condi- țiilor în care acestea trebuie să fie prezentate pentru a fi admisibile și asupra celorlalte condiții impuse de către această lege. 3. Cererea trebuie să fie însoțită de toate documen- tele pertinente și mai ales, dacă este cazul, de o pro- cură care autorizează instituția intermediară să acțio- neze în numele creditorului ori să desemneze o persoană împuternicită să acționeze în numele cre- ditorului ; cererea va fi, de asemenea, însoțită de o fotografie a creditorului și, dacă este posibil, de o foto- grafie a debitorului. 4. Autoritatea transmițătoare ia toate măsurile po- sibile pentru ca cerințele legii statului instituției in- termediare să fie respectate ; sub rezerva dispozițiilor acestei legi, cererea cuprinde următoarele date : a) numele și prenumele, adresa, data nașterii, cetă- țenia și profesia creditorului, precum și, dacă este cazul, numele și adresa reprezentantului său legal; MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA iₛ Nr. 54 17 b) numele și prenumele debitorului și, în măsura în care creditorul are cunoștință, adresele sale succe- sive din cursul ultimilor cinci ani, data sa de naștere, cetățenia și profesia sa ; c) o expunere detaliată a motivelor pe care se în- temeiază cererea, obiectul acesteia și orice alte date pertinente privind mai ales resursele și situația fami- lială ale creditorului și debitorului. ARTICOLUL 4 Transmiterea dosarului 1. Autoritatea transmițătoare trimite dosarul insti- tuției intermediare desemnată de statul debitorului, în afară de cazul că ea consideră cererea ca nefiind de bună-credință. 2. înainte de a trimite dosarul, autoritatea trans- mițătoare se asigură că piesele ce trebuie transmise sînt în bună și cuvenită formă, potrivit legii statului creditorului. 3. Autoritatea transmițătoare poate să comunice instituției intermediare opinia sa asupra temeiniciei cererii și să recomande ca creditorul să beneficieze de asistență judiciară și de scutire de cheltuieli. ARTICOLUL 5 Transmiterea hotărîrilor judecătorești și a altor acte judiciare 1. Autoritatea transmițătoare trimite, la cererea cre- ditorului și în conformitate cu dispozițiile art. 4, orice hotărîre provizorie ori definitivă sau orice alt act ju- diciar referitor la pensia de întreținere intervenit în favoarea creditorului, în fața unui tribunal compe- tent al uneia dintre părțile contractante și, dacă este necesar și posibil, o dare de seamă asupra dezbateri- lor în cursul cărora a fost luată acea hotărîre. 2. Hotărîrile și actele judiciare vizate la paragraful precedent pot înlocui sau completa piesele menționate la articolul 3. 3. Procedura prevăzută la art. 6 poate fi, în confor- mitate cu legea statului debitorului, fie o procedură de exequatu sau de înregistrare, fie o nouă acțiune bazată pe hotărîrea transmisă în virtutea dispozițiilor paragrafului 1. ARTICOLUL 6 Funcțiile instituției intermediare 1. Acționînd în limitele puterilor conferite de către creditor, instituția intermediară ia, în numele credito- rului, toate măsurile potrivite pentru asigurarea ob- ținerii pensiei de întreținere. în special, ea încheie tranzacții, iar atunci cînd este necesar intentează și susține o acțiune privind pensia de întreținere și face demersuri pentru executarea oricărei hotărîri, ordo- nanțe sau altui act judiciar. 2. Instituția intermediară ține la curent autoritatea transmițătoare. Dacă ea nu poate acționa, va comunica motivele și va transmite dosarul autorității transmi- țătoare. 3. în afara unor dispoziții contrare din prezenta convenție, legea care reglementează acțiunile mențio- nate și orice chestiuni conexe este legea statului debi- torului, inclusiv în materie de drept internațional pri- vat. ARTICOLUL 7 Comisii rogatorii în cazul în care legea celor două părți contractante interesate admite comisii rogatorii, sînt aplicabile ur- mătoarele dispoziții : a) tribunalul sesizat cu acțiunea de pensie de în- treținere va putea, pentru procurarea de acte sau alte probe, să ceară efectuarea unei comisii rogatorii, fie tribunalului competent al celeilalte părți contractante, fie oricărei alte autorități sau instituții desemnate de partea contractantă, unde urmează a se efectua co- misia rogatorie ; b) pentru ca părțile să poată asista sau să poată fi reprezentate, autoritatea solicitată este obligată să in- formeze autoritatea transmițătoare și instituția inter- mediară interesate, precum și pe debitor, asupra da- tei și locului unde se va proceda la luarea măsurii so- licitate ; c) comisia rogatorie trebuie să fie efectuată cu toată diligența necesară ; dacă ea nu este îndeplinită într- un termen de patru luni, începînd din momentul pri- mirii cererii de către autoritatea solicitată, autoritatea solicitantă va trebui să fie informată asupra motivelor neefectuării sau ale întîrzierii; d) efectuarea comisiei rogatorii nu va putea să dea loc la rambursarea taxelor sau cheltuielilor, de orice natură ar fi ; e) efectuarea comisiei rogatorii nu va putea fi re- fuzată decît : 1. dacă .nu se poate Stabili autenticitatea documen- tului ; 2. dacă partea contractantă pe teritoriul căreia co- misia ar urma să fie îndeplinită o consideră a fi de natură să aducă atingere suveranității sau securită- ții sale. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea I. Nr. 54 18 ARTICOLUL 8 Modificare^ hotărîrilor judecătorești Dispozițiile prezentei convenții sînt, deopotrivă, apli- cabile cererilor privind modificarea hotărîrilor judecă- torești date în materie de obligații de întreținere. ARTICOLUL 9 Scutiri și facilități 1. In procedurile reglementate prin prezenta con-, venție, creditorii beneficiază de tratamentul și de scu- tirile de taxe și cheltuieli acordate creditorilor care își au reședința'în statul unde este intentată acțiunea sau ai cărui cetățeni sînt. 2. Creditorii str.ăini sau nerezidenți nu pot fi obli- gați- să depună cauțiune judicatum solvi, nici. să facă vreo altă plată sau depozit. 3. Nici o remunerație nu poate fi percepută de că- tre autoritățile transmițătoare și instituțiile interme- diare pentru serviciile pe care acestea le prestează, potrivit dispozițiilor prezentei convenții. ARTICOLUL 10 Transferuri de fonduri Părțile contractante a căror lege impune restricții la transferurile de fonduri în străinătate vor acorda cea mai mare prioritate transferurilor de fonduri des- tinate să fie vărsate ca pensii de întreținere sau să acopere cheltuielile angajate pentru orice acțiune în justiție, reglementată prin prezenta convenție. ARTICOLUL 11 Clauza federală în cazul unui stat federativ sau neunitar, se vor aplica dispozițiile următoare : aj în ceea ce privește articolele prezentei conven- ții, a căror punere în aplicare ține de acțiunea legisla- tivă a puterii legislative federale, obligațiile guvernu- lui federal vor fi, în această măsură, aceleași ca și cele ale părților care nu sînt state federative ; b) în ceea ce privește articolele prezentei convenții a căr.or aplicare ține de acțiunea legislativă a fiecăruia din statele, provinciile sau cantoanele constitutive care, în virtutea sistemului constituțional al federației, nu sînt ținute să adopte măsuri legislative, guvernul federal va aduce aceste articole.la cunoștința autorită- ților competente ale statșlor, provinciilor sau cantoa- nelor, cît mai curînd posibil și cu avizul său favorabil; c) un stat federativ parte la prezenta convenție vă comunica, la cererea oricărei alte părți contractante care i-ar fi transmisă de. către secretarul general, o prezentare a legislației și a practicilor în vigoare în, federație, șî în unitățile sale constitutive referitoare la o dispoziție sau alta din convenție, indicînd măsura în care s-a dat urmare menționatei dispoziții printr-o acțiune legislativă sau alta. ARTICOLUL 12 Aplicarea teritorială Dispozițiile prezentei convenții se extind sau se aplică, în aceleași condiții, teritoriilor neautonome, sub tutelă sau oricărui alt teritoriu pentru care o parte contractantă asigură relațiile internaționale, afară dacă acea parte contractantă, ratificînd prezenta con- venție sau aderînd la ea, declară că convenția nu se va aplica unuia sau altuia' din aceste teritorii. Orice parte contractantă care va fi făcut această declarație va putea extinde ulterior, în orice moment, prin no- tificare adresată secretarului general, aplicarea con- venției la 'teritoriile astfel excluse sau la oricare din- tre ele. ARTICOLUL 13 Semnare, ratificare și aderare 1. Prezenta convenție va fi deschisă spre' semnare pînă la 31 decembrie 1956 oricărui stat membru al Organizației Națiunilor Unite, oricărui stat nemembru care este parte la Statutul Curții Internaționale de Justiție sau membru al unei instituții specializate, pre- cum și oricărui alt stat nemembru invitat de Consiliul Economic și Social să devină parte la convenție. 2. Prezenta convenție va fi ratificată. Instrumen- tele de ratificare vor fi-depuse la secretarul general. 3. Oricare stat menționat la paragraful 1 al prezen- tului articol va putea în orice moment să adere la pre- zenta convenție. Instrumentele de aderare vor fi de- puse la secretarul general. ARTICOLUL 14 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenție va intra în vigoare în cea de a treizecea zi care va urma datei depunerii celui de al treilea instrument de ratificare sau aderare; efectu- ată conform dispozițiilor art. 13. 2. Față de fiecare stat care o va ratifica sau va adera la convenție’ după depunerea celui de-al treilea MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 54 19 instrument de ratificare sau de aderare, convenția va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi care va urma datei depunerii de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare. ARTICOLUL 15 Denunțare 1. Orice parte contractantă va putea denunța pre- zenta convenție printr-o notificare adresată secretaru- lui general. Denunțarea se va putea aplica, de aseme- nea, unuia sau ansamblului teritoriilor menționate la art. 12. 2. Denunțarea va deveni efectivă după trecerea unui an de la data primirii notificării de către secretarul general, înțelegîndu-se că ea nu se va aplica la cau- zele în curs în momentul în care ea va deveni efectivă. ARTICOLUL 16 Reglementarea diferendelor Dacă între părțile contractante apare un diferend în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenții și dacă acest diferend nu a fost reglementat prin alte căi, el este adus în fața Curții Internațio- nale de Justiție. Aceasta este sesizată fie prin notifi- carea unui acord special, fie prin cererea uneia dintre părțile la diferend. ARTICOLUL 17 Rezerve 1. Dacă în momentul semnării, ratificării sau ade- rării, un stat face o rezervă la unul din articolele pre- zentei convenții, secretarul general va comunica textul rezervei tuturor statelor care sînt părți la prezenta convenție și celorlalte state vizate la art. 13. Orice parte contractantă care nu acceptă menționata rezervă poate să notifice secretarului general, într-un termen de nouăzeci de zile începînd de la data acestei comu- nicări, că ea nu acceptă rezerva și, în acest caz, con- venția nu va intra în vigoare între statul care ridică obiecția și statul autor al rezeivei. Oricare stat care va adera ulterior la convenție va putea, în momentul aderării sale, să procedeze la o notificare de acest gen. 2. O parte contractantă va putea în orice moment să-și retragă o rezervă pe care a făcut-o, trebuind să notifice secretarului general această retragere. ARTICOLUL 18 Reciprocitate O parte contractantă nu poate invoca dispozițiile prezentei convenții împotriva altor părți contractante deeît în măsura în care ea însăși este legată de pre- zenta convenție. ARTICOLUL 19 Notificări făcute de secretarul general 1. Secretarul general va notifica tuturor statelor membre ale Națiunilor Unite și statelor nemembre vizate la art. 13 : a) comunicările prevăzute la paragraful 3 al art. 2 ; b) datele furnizate în conformitate cu dispozițiile paragrafului 2 al art. 3 ; c) declarațiile și notificările făcute în conformitate cu dispozițiile art. 12 ; d) semnăturile, ratificările și aderările făcute în conformitate cu dispozițiile art. 13 ; e) data la care convenția a intrat în vigoare în con- formitate cu paragraful 1 al art. 14 ; f) denunțările făcute în conformitate cu dispozițiile paragrafului 1 al art. 15 ; g) rezervele și notificările făcute în conformitate cu dispozițiile art. 17. 2. Secretarul general va notifica, de asemenea, tu- turor părților contractante cererile de revizuire și răs- punsurile date la aceste cereri în virtutea art. 20. ARTICOLUL 20 Revizuire 1. Orice parte contractantă va putea să ceară ori- cînd, prin notificare adresată secretarului general, re- vizuirea prezentei Convenții. 2. Secretarul general va transmite această notificare fiecăreia dintre părțile contractante, invitînd-o să-i comunice într-un termen de patru luni, dacă este în favoarea convocării unei conferințe care să studieze revizuirea propusă. Dacă majoritatea părților contrac- tante răspunde afirmativ, secretarul general va convoca această conferință. ARTICOLUL 21 Păstrarea convenției și limbile Originalul prezentei convenții, ale cărui texte în limbile chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sînt, deopotrivă, autentice, va fi depus la secretarul gene- ral,' care va asigura transmiterea de copii certificate tuturor statelor vizate lâ art. 13.- 20 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 54 PARLAMENTUL ROMÂNIEI ADUNAREA DEPUTAȚILOR SENATUL LEGE pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Franceze privind statutul și modalitățile de funcționare a centrelor culturale in cele două țări Parlamentul României adoptă prezenta lege. Articol unic. — Se ratifică Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Franceze privind statutul și modalitățile de funcțio- nare a centrelor culturale în cele două țări, încheiat la Paris la 28 sep- tembrie 1990. Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaților în ședința din 12 februarie 1991. PREȘEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAȚILOR MARȚIAN DAN Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 4 martie 1991. PREȘEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU în temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru ale- gerea parlamentului și a Președintelui României, promulgăm Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul-Republicii Franceze privind statutul și modalită- țile de funcționare a centrelor culturale în cele două țări și dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU București, 6 martie 1991; Nr. 27. ACORD între Guvernul României și Guvernul Republicii Franceze privind statutul și modalitățile de funcționare a centrelor culturale Guvernul României și Guvernul Republicii Franceze, denumite'mai jos părți, inspirîndu-se din principiile și dispozițiile Actului final al Conferinței pentru securitate și coope- rare în Europa, semnat la Helsinki la 1 august 1975, și a documentului de încheiere a Reuniunii de la Viena din 15' ianuarie 1989, luînd în considerație Acordul cultural dintre guvernele celor două state, semnat la 11 ianuarie 1965,' avînd în vedere Acordul dintre guvernele, celor două state privind înființarea Bibliotecii române din Paris și a Bibliotecii franceze din București, semnat la București la 25 iunie. 1969, •MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea iₛ Nr. 54 21 avînd în vedere Convenția dintre guvernele celor două state privind evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venituri, semnată la 27 septembrie 1974, au convenit asupra următoarelor : ARTICOLUL 1 Crearea de centre culturale românești în Franța, 'dintre care unul la Paris, precum și a unui institut francez la București și a altor centre culturale fran- ceze, în primul rînd la Cluj, Iași și-Timișoara, denu- mite mai jos centre culturale. ARTICOLUL 2 Centrele culturale au ca misiune să contribuie la dezvoltarea relațiilor dintre România și Franța în do- meniile culturii, artei, învățămîntului, informației în special audiovizuale, științei și tehnicii și de a face cunoscute direct publicului valorile și realizările fie- căreia din cele două țări în aceste diferite domenii șî, în ceea ce privește partea franceză, cele ale franco- foniei. Ele pot contribui la punerea în aplicare a Acordului cultural din 11 ianuarie 1965, precum și a programelor de cooperare pendinte de ministere și alte organisme publice ale colectivităților locale sau stabilite de socie- tăți, asociații și alte persoane particulare din cele două state. ARTICOLUL 3 Centrele culturale românești sînt plasate sub auto- ritatea Ambasadei României din Franța și a Fundației Culturale Române, iar Institutul francez din București, ca și celelalte centre culturale franceze din România, sînt plasate sub autoritatea Ambasadei Franței din România. ARTICOLUL 4 Activitățile centrelor culturale pot să se desfășoare în cadrul unei cooperări descentralizate în România și Franța. în acest scop, centrele culturale pot stabili re- lații directe cu ministerele și alte organisme publice, colectivități locale, societăți, asociații și alte persoane particulare din cele două state. ARTICOLUL 5 Activitățile centrelor culturale cuprind în principal : — organizarea de conferințe, colocvii și alte întîlniri, spectacole, concerte și expoziții ; — participarea la manifestări culturale, științifice și tehnice organizate în Franța și în România ; — proiecții de filme și de documente audiovizuale ; — primirea, în cadrul activităților centrelor cultu- rale, de cercetători, scriitori, ziariști, conferențiari și artiști, propuși de țara trimițătoare ; * — informarea asupra aspectelor culturale, științifice și tehnice din țara trimițătoare ; — funcționarea unei biblioteci și a unei săli de lec- tură, permițînd consultarea și împrumutul de cărți, ziare, reviste, discuri, casete, diapozitive, filme și alte documente cu caracter cultural, didactic, științific și tehnic, oricare ar fi suportul material; ■ — publicarea și difuzarea de programe informative, de cataloage și alte instrumente cu caracter cultural, didactic, științific și tehnic, oricare ar fi suportul ma- terial ; — învățarea și pedagogia limbilor ; — inițierea în civilizația țării trimițătoare. Pe baza unui acord prealabil al părților, centrele culturale pot participa și la alte activități sau să le organizeze. ARTICOLUL 6 Centrele culturale își exercită activitățile lor cu res- pectarea dreptului intern al statului primitor, sub re- zerva dispozițiilor prezentului acord, și a dreptului in- ternațional. ARTICOLUL 7 Părțile contractante își acordă reciproc asistență pentru ca centrele culturale înființate prin prezentul acord să fie instalate în localuri corespunzătoare. ARTICOLUL 8 In acord cu statul primitor, centrele culturale își pot organiza activitățile în afara clădirilor lor și utiliza alte localuri pentru a desfășura activități vizînd arti- colul 5. ARTICOLUL 9 Părțile garantează accesul liber al publicului la acti- vitățile centrelor culturale, care au loc în clădirile lor sau în alte localuri, și veghează ca centrele culturale să folosească toate mijloacele disponibile pentru infor- marea publicului asupra activităților lor. ARTICOLUL 10 Centrele culturale dispun de capacitatea de a trans- fera, în statul primitor, actele necesare funcționării lor. 22 MONITORUL OFICIAL AL ARTICOLUL 11 Centrele culturale nu au scop lucrativ. în condițiile fixate prin prezentul acord și cu res- pectarea reglementărilor comerciale în vigoare în sta- tul primitor, centrele culturale pot — să perceapă drepturi de intrare la manifestările pe care le. organizează și drepturi de înscriere la for- mele de învățămînt și la alte activități ; — să vîndă cataloage, afișe, cărți, discuri, materiale didactice și audiovizuale, oricare ar fi suportul material, și alte obiecte în relație directă cu manifestările pe care le organizează ; — să întrețină un bufet pentru publicul lor. ARTICOLUL 12 Centrele culturale beneficiază în statul primitor pen- tru toate impozitele și taxele, cu excepția taxelor pro- venite din servicii prestate, de aceleași scutiri ca insti- tuțiile sau serviciile publice pendinte de bugetul aces- tui stat și exercitînd activități similare. Acest regim fiscal este precizat, în caz de nevoie, prin schimb de scrisori transmise pe cale diplomatică. Regimul fiscal al personalului centrelor culturale este reglementat de legislația statului primitor și de dispozițiile corespunzătoare decurgînd din convenția dintre guvernele celor două state * privind evitarea du- blei impuneri în materie de impozite pe venituri, sem- nată la'27 septembrie 1974. ARTICOLUL 13 Centrele culturale beneficiază, pe bază de recipro- citate și cu respectarea reglementărilor vamale în vi- goare în statul primitor, de scutire de drepturi de vamă și de alte drepturi și taxe datorate titlului de import : — mobilier, materiale și furnituri de birou necesare funcționării lor administrative curente ; — cataloage, afișe, programe, cărți, discuri, mate- riale didactice și audiovizuale, oricare ar fi proveniența lor, sub rezerva de a nu fi vîndute în statul primitor ; — filme destinate proiectării în localurile centre- lor culturale. Bonurile menționate mai sus nu pot fi împrumu- tate, închiriate, oferite în gaj sau vîndute decît în con- dițiile acceptate în prealabil de autoritățile competente ale statului primitor. ARTICOLUL 14 Centrul cultural român 'din Paris primește în dotare bunurile și fondurile Bibliotecii române din Paris. Institutul francez din București primește în dotare bunurile și fondurile Bibliotecii franceze din București. ROMÂNIEI, PARTEA L Nr. 54 Acordul din 25 iunie 1969 expiră în ziua intrării în vigoare a prezentului acord. ARTICOLUL 15 Fiecare centru cultural este administrat de un di- rector însărcinat să conducă activitățile și să asigure funcționarea serviciilor sale. Directorul exercită auto- ritatea sa asupra întregului personal. Cu acordul prealabil al părților, directorii pot fi membri ai personalului diplomatic ai misiunii diplo- matice a statului trimițător. Fiecare dintre părți numește personalul centrelor culturale pe care /le întreține. Efectivele personalului sînt fixate de comun acord. Personalul, poate fi numit dintre cetățenii statului trimițător sau cei ai statului primitor sau dintr-un stat terț ; în acest ultim caz, nu- mirea trebuie să primească acordul statului primitor. Părțile se informează reciproc asupra recrutării membrilor personalului pentru centrele culturale, ori- care ar fi naționalitatea lor. Ele se informează, de ase- menea, asupra sosirii și plecării definitive a agenților. săi, precum și asupra intrării în funcție și încetării mi- siunii lor în centrele culturale. ARTICOLUL 16 Directorul și membrii personalului centrelor cultu- rale care vor locui temporar în statul primitor, pre- cum și cei care sînt în întreținerea lor, vor fi supuși regimului de securitate socială și legislației muncii în vigoare în statul trimițător. ARTICOLUL 17 Fiecare parte permite membrilor personalului centre- lor culturale ale celeilalte părți să importe, cu scutire de orice drept sau taxe în termen de un an, începînd cu intrarea lor în funcție, mobilier și efecte personale, precum și autoturismul lor în curs de folosință și să le reexporte la terminarea misiunii lor. Aceste dispoziții nu sînt aplicabile membrilor perso- nalului centrelor culturale care sînt cetățeni ai statului primitor sau rezidenți.permanenți ai statului primitor. ARTICOLUL 18 Fiecare parte acordă, pe bază de reciprocitate, mem- brilor personalului centrelor culturale ale celeilalte părți, precum și soțiilor/soților și copiilor aflați în sar- cina lor pe perioada funcționării agentului, vize (viză de intrare și vize de sejur cu intrări multiple) și titlul de sejur necesar, care sînt stabilite de către ministerul afacerilor externe al statului primitor. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea I, Nr. 54 23 ARTICOLUL 19 Problemele privind interpretarea și aplicarea prc- •zentului acord vor fi tratate pe cale diplomatică. ARTICOLUL 20 Fiecare parte va notifica celeilalte îndeplinirea pro- cedurilor necesare pentru intrarea în vigoare a prezerv Pentru Guvernul României Stelian Oancea tului acord, care va fi efectivă în ziua primirii celei de-a doua notificări. Prezentul acord este încheiat pe o perioadă de cinci ani și se reînnoiește prin tacită reconducțiune pe peri- oade de aceeași durată. El va putea fi denunțat după un termen de cinci ani, în orice moment, cu un preaviz de un an. încheiat la Paris la 26 septembrie 1990, în două exemplare în limbile română și franceză, amlDele texte avînd aceeași valoare. Pentru Guvernul Republicii Franceze Claude Harel EDITOR : PARLAMENTUL ROMÂNIEI — ADUNAREA' DEPUTAȚILOR Adresa pentru publicitate : Combinatul poligrafic București - Biroul de publicitate și difuzare pentru Monitorul- Oficial, București, str. Blanduziei nr. 1, sectorul 2, telefon 11.77.02. Tiparul : Combinatul poligrafic București - Atelierul „Monitorul Oficial", București, str. Jiului nr. 163, telefon 68.55.58. Monitorul Oficial al României, Partea I, nr, 54/1991, conține 24 de pagini. Prețul 12 lei 40.816 |