o o. 78 jn numer 25 o. ^Vineri, » (20) Aprilie Ic MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI ABONAMENTUL: PB AN, TBEl-țECI și ȘESE; ȘESE LUNI, 20 LEI' (ântâiu Ianuarie și ântâiu Iulie) AnUNOIURILR: LINIA UE TBEI-DEOI LITERE. TBBI-ț)>Ol BANI (inserarea Il-a și mal departe, 20 b.) Prețul unei publicații judiciare, iânâ la eincl-(!eei linii, eineî lei; eră maî 1 mare de einel-ijeel linii, fiece lei UIRECȚITINEA : strada Germană cuitea Șerban-Vodă Scrisorile nefrancate se refusă Inserțil și reclame, 60 b. lini*, inserarea Il-a și mal departe, 30 bani linia. Anunciurile se primesc și cu anul SUMAR PARTEA OFICIALA. — Președenția consili- ului de miniștrii: Dieret. Raport. — Jur na). Ministerul de resbel: Decrete. —- Raporte. Ministerul cultelor ji instrucțiunel publice : Decret. Ministerul de interne, Decret. Raport — Prescurtări de decrete. Ministerul de finance : ecret. — Prescur- , țări de decrete. — Deeisiunî. ►ARTEA NEOFICIALĂ. -Depeși telegrafice Buletin esterior. cedința Senatului de la 9 Februarie.— Continuarea ședinței Adunărel de- putatilor de la 19 Martie. Știri din întru. Anuneiuri ministeriale, judiciare, administra- tive și particulare. PARTEA OFICIALA Bucuresci, 7 Aprilie 1811. PREȘEDENȚIA CONSILIULUI DE MINIȘTRI CAROL I Priu grația lut Dumneaei și voința na- țională, Domn al Românilor, La toți de faciă ți viitori, senătater, Asupra raportului ministrului Nos- u secretar de Stat, președinte al consiliului miniștrilor sub No. 293; Vedend jurnalul consiliului Nostru e miniștri de la 7 Aprilie curent ; In virtutea art. 95 dinConstituțiune, Am decretat și decretăm ce urmeză: Art. I. Corpurile Legiuitdre sunt onvocate în sesiune extraordinară entru dioa de 14 Aprilie curent. Art. II. Președintele consiliului Nos- tru de miniștri este însărcinat cu a- ducerea la îndeplinire a acestui decret. Dat în Bucurescl, la 7 Aprilie 1877. CAROL. Președintele consiliului miniștrilor ! C. Brătianu. No. 801. gs Raport 1 D-lui președinte al eonsilulul de mi- niștri către M. S. Domnitorul. Prea înălțate Dâmne, Autorisat de consiliul.miniștrilor prin jurnalul de la 7 Aprilie curent, subsem- natul are ondrea de a ruga pe Măria-Vd- stră să bine-voâscă a subscri alăturatul decret prin care se convdcă Corpurile Le- giuitdre în sesiune extraordinară pentru diua de 14 Aprilie curent. Sunt cu cel mal profund respect,. Prea înălțate Ddmne, Al Măriei Vdstre , Prea plecat și prea supus servitor, Președintele consiliului miniștrilor, No. 293 I. C. Brătianu 7 Aprilie 1877 Bucuresci. CONSILIUL MINIȘTRILOR Jurnal Consiliul miniștrilor, în ședința sa de astă-(JI Joul 7 Aprilie 1877, Pentru motivele espuse prin raportul consiliului către Măria Sea Domnitorul, sub No. 283 de la 3 Aprilie curent ■ In virtutea art. 95 din Constituțiune; Autorisă pe D. ministru președinte să supue la semnătura înălțime! Sâle Dom- nitorului decretul pentru convocarea Cor- purilor Legiuitdre în sesiune extraordi- nară pentru lor sunt demisionați și de atunci ar fi trebuit să ’I înlocuim prin alțl secretari, potrivit cu votul Senatului; căci s’a constatat că D. Cogălnicânu n’a atacat Camera și D. Leca a voit să provâce un conflict între președinte și D-lor care sunt demisionați. D. Casimir. D-lor, nu voifi urmări in- cidentele urmate în acâstă cestiune fiind că sunt cunoscute de toți D-vâstre ceea ce s’a urmat în privința demisiunelor D lor secretari Leca și Cămărășescu. Aci nu este vorba de afecțiuni personale... D. vice-președinte V’aș ruga D-le Ca- simir să vâ întrerup, de și nu suntem la comunicări, însă fiind că se presintă acum uă demisiune motivată a D-lul Cămărășe- scu, se ’ml dațl voe să v’o citesc.... I). Casimir. Nu puteți să ’ml luațl cu- vântul. D. vice-președiute. Dâcă încuviințâsă onor. Senat ca să dau eunoscință de acâstă demisiune bine, dâcă nu atunci sunt dator să las să continue discuțiunea. Pun la vot dâcă Senatul voesce să citesc acâstă de- misie. — Senatul încuviințâsă. D< vice-președinte dă citire următârel adrese: Domnule președinte, Ca desaprobat de onor. Senat, după pro- punerea și cererea D-lul vice-președinte Cogălnicânu în cualitste de secretar al Se- natului. Vâ rog să primiți demisiunea mea din membru la comitetul vândărel bunurilor Statului și la comitetul bonurilor rurale și domeniale. N. Cămărășescu. Voci, Ce are aface una cu alta. D. P. Casmir Așa dâră, D-lor, dlicem că nu este cestiunea de afecțiuni perso- nale, căci de ar fi fost acâsta, mâ declar de mal înainte, că efi pe D. Leca ’l numâr între amicii mei cei vechi și naș voi nici uă-dată să ’I arât la ocasiune tâtă afecți- unea mea pentru persâna D-sale. Pe onor. D. Cămărășescu ’l cunosc de mal pucin timp. Cu tâte acestea decă n’aș putea tă- gădui D-lul Leca amiciția mea personală în cestiunl politice, de majorități în Cor- purile Legiuitâre socot că nu putem con- fesa afecțiunea nâstră personală. De ce este cestiunea? D. vice-președinte Cogâ. nicenu ne spunea clar înaintea tutulor; să scițl D-lor, că primirea demisiunel mele din partea D-vâstră este uă satisfacție pentru D-nil secretari Leca și Cămăfă- șescu, âră respingerea demisiunel mele este uă ^esaprobare pentru D-lor. Acestea sunt cuvintele dlse de D. Cogălnicânu (a- șa este). Senatul atunci mal în unanimi- tate a dat satisfacție D-lul Cogâlnicân prin urmare cred D-lor secretari, că pe/ tru D-vâstră este destul râspuns desp: ceea ce simte Senatul pentru D-vâstră. in urma acestor fapte petrecute, efi declar ca- tegoric că numai aveți afecțiunea Senatului. De atunci s’a tot vorbit despre demisiunea D-vâstră pe care n’o dațl, însă nu mergeți deloc la biurou ca să vâ ocupați cu atri- buțiunile D-vâstră și nici 4iceU că vâ dațl demisiunea. Ce mal asceptațl ? Voițl să ve râge Senatul ? Efi cred că majorită- țile din Corpurile Legiuitâre nu pâte să arate afecțiuni de cât persânelor din ma joritate,... mal cu sâmă în cestiune de bii rofi, de numiri și de nu sciu ce. Este dei clar, că dâcă D-vostră voițl să vâ păstrați locurile când D. președinte v’a invitat să venițl la biurofi, (și despre care noi am fă- cut abnegațiune dâcă veniațl), negreșit că incidentul era închis. D. președinte în prudența sa a bine-voit a vâ invita în mat multe rîndurl ca să ocupați locurile D-v , de și noi credeam că sunteți demisionați, D-vâstră ați persistat a vâ manține în un mutism neesplicabilo Ca să termin ada^g că D-vâstră puteți și acum să ocupați lo- curile de secretari al biuroulul, si Senatul cred că cu aceia și abnegațiune va tăcea, cel pucin, ’ml permit a mâ face interpre- tul simțimântelor Senatului rostindu-mâ ast-fel. Eră de 'altmintrelea permiteți’ml espresiunea, mi se pare că părerea D-v. este greșită. D. N. Cămărășescu. După D-vâstră^ D. Fanait Casmir. Negreșit că după mine. D. N. Cămărășescu. Este parlamentar să ne ataci.. D. P. Casmir. Este fârte parlamentar, și câte uă-dată cuvinte mal tari. D. Gheorghe Leca. Mal ântâiu voiu dice, că regret, că onor. D. Radu care este mult mal bâtrân de cât noi, și cu tâte a- cestea D-sa a venit și a înveninat cestiunea, (8 20) Aprilie 1877 MONITORUL. OtlCIAL al ROMÂNIȘI 2369 Mă mir asemenea de onor. D. Panait Casmir, care a 4-is că este amicul meu.. D. Cămărășescu. Să te ferâscă Dum- neijett de amici. D. Gheorghe Leca. D-sa a avut aerul de a ne apăra blamându-ne. Este fdrte ge- nerâsă majoritatea din care face parte D-sa, și nu voiu mal veni la biurofi. V6 rog D-le președinte, a bine-voi a face a se curma discuțiunea, și a alege un alt secretar în locu’ml. Nu voiă a cerceta motivele pentru cari am primit acea apărare, nici a intra în a- precjjerea lor. D. vice-președinte. D-lor, ați amjit, D. Leca’șl dă demisiunea verbal; ce hotă- rîțl D-vâstră ? D. Menelas Gherman. Ni se pare că este uăhotărîre definitivăfa onor. D. Leca; prin urmare Senatul nu pdte să respingă hotărîrea D-sâle.. D. G. Leca. Este irevocabilă. Uă voce. Nu pdte să fie irevocabilă. D. G. Leca. Va fi irevocabilă nu ca a- caea a D-lul Cogălnicânu. D președinte. Vă rog să nu atacați. Hotărîrea D-vdstră pdte să fie irevocavilă numai pentru D-vdstră; Senatul însă este apreciatorul; prin urmare, nu pot să declar efi ca primită uă demisiune, până ce mal ântâifi Senatul nu o va primi. D. Manolescu. Aș voi să dafl uă des- lușire. D. vice-președiute. Nu este riadul D-vdstră ; sunt alții înscriși înainte. D. Manolescu. Până atunci se va în- chide discuțiunea și voiu rămânea fără a da deslușirea. D. vice-președinte. In ce privință. D. Manolescu. In cestiune de regula- ment. D. vice-președinte. S'a cerut închide- rea discuțiunel. Eu nu pot de cât a o pune la vot. Dâcă Senatul va voi să vâ dea cu- vântul, n’are de cât să respingă închide- rea discuțiunel. Pun la vot închiderea discuțiunel, cine este pentru să bine-voiască a rădica mâna. —S’a închis discuțiunea.— D. Manolescu. Va să 4ieă eu am rămas ne deslușit a ;um! (Ilaritate) D vice-președinte. Pun acum la vot demisiunea D-lul Leca. Acel din D-nl se- natori cari o primesc să bine-voiască a ră- dica mâna. Majoritate. D. Cămărășescu are cuvântul. ). N. Manolescu. Aud că se contestă votul. D. vice-președinte. A! se contestă I voițl prin bile ? Voci. Da da ! D. dreședinte. Sunt cinci D-nl sena- tori cari cer votul prin bile ? Sunt. D-le Belu bine-voițl a ceti apelul nomi- nal spre a se vota cu bile. D lor, cine primesce demisiunea D-luî Leca de secretar, va pune bilă albă la uruă albă, cine uă respinge va pune bilă negră la urnă nâgră Resultatul votului. Votanți . . 32 Abținuți.............. . 2 Bile albe pentru . . 19 Aile negre contra . . .11 D. vice-președinte Senatul a primit demisiunea D-lul Leca de secretar al biu- roulul. — D. Cămărășescu voesce să vină la biurofi ? D. Cămărășescu. Vă rog să dațl curs chârtiel mele. D. vice-președinte. Chârtiă D-vâstră este pentru altă cestiune. D. Cămărășescu. D-le președinte nu am alta de spus de cât tot ceea ce am mal spus: cum că în urma votului cel cre4 desaprobator că s’a dat de Senat nu mal pot veni la biurofi fiind-că nu mâ cunosc întru nimic greșit. D. vice-președinte. Senatul a dat un vut pur și simplu pentru primirea dimen- siunel D-lui Leca. D. Cămărășescu. Dați’ml voe a vorbi pentru că nu voifl să rămân isbit. D. Lungânu. Discuțiunea este închisă. D. Cămărășescu. D-le Lungânu nu mă întrerupețl, îți voifl face plăcerea să vil D-ta la biurofi, c i tdte că mal al și alte trei însărcinări. (Ilaritate). D-le președinte s’a pus votul așa dnpă cum a 4is D. Cogălnicânu că, respingerea demisiunel D-lul Cogălnicânu va fi desa- probarea D-lul Leca și Cămărășescu, âră primirea demisiunel sale va fi aprobarea D-lor Leca și Cămărășescu. Pri"' urmare demisiunea D-lul Cogâlni- cânu fiind respinsă prin votul Senatului, efi unul, cu atât mal mult, nu mal pot lua parte în biurou după acest vot dat. Voci. Atât mal bine. D. Manolescu. D-le președinte crede- țimă că nu mal înțeleg nimica. D. vice-președinte. Nici efi. (Ilaritate). D. Manolescu. Onor. D. Cogâlnicânu eri a lămurit fârte bine cestiunea : a 4is „ceea ce am voit, a fost aprobarea mea și desaprobarea D lui Leca care a 4is că ’șl dă demisia din biurofi pentru că am ata- cat Camera.“ In cât privesce demisiunele, nici un vot nu s'a dat de Senat, de cât acela a se res- pinge aceea a D-lul Leca și nu înțeleg cum D. Leca se formalisâsă; și mal pucin încă nu înțeleg pe D. Cămărășescu, care 4ice: că. nu voesce să ’șl mal ocupe fotoliul de secretar al biurouluî și se râgă să se dea curs chârtiel care afi dat’o“ când în acea chârtie nu se vede alta de cât demisiunea sa din membru de la cele două comitete la care este ales de Senat și nici de cum nu e vorba de demisiunea de secretar al biurouluî. Efi v’aș ruga să’i invităm să șl ia locul. D. vice-președinte. L’am invitat; vâ rog să mă tnvățațl cum să’i invit. D. Cămărășescu nu mal vine la biuroul D-lor. nu mal vrea. ¹ D. Lungânu. Să se alâgă altul. D. Manolescu. D. Cămărășescu nu este demisionat ’l rog să ia locul la biurofi. D. r.ămărășescu. MS ertațl nu mal pot veni. (Murmure generale printre D-nii se- natori, desaprobărî). D. vice-președinte. Nu mal venițl la biurofi D-le Cămărășescu? D. Cămărășescu. Nu. D. vice-președinte. VS rog D-lor se- natori să ’ml dațl un secretar. D. Lnngeanu. Să se procâdă îndată la alegere. D. vice-președinte. VS rog să bine- voiți să procedați dâră la alegerea a doul secretari. Voițl să procedăm îndată ? Voci. îndată, îndată. — Se pune la vot recunâșcerea D-luî Cămărășescu ca demisionat, și se pri- mesce. — Se pune la vot procedarea îndată la alegerea a doui secretari și se primesce. D. vice-președinte. Se suspendă ședin- ța pe 5 minute. — La redeschiderea ședinței se începe votarea a doul secretari. D. vice-președinte, I. Ghica. Resulta- tul votului este cel următor : Votanți ... .33 Majoritate regulamentară . 19 D. Gherman Menelas a întrunit 24 vo- turi, și D. Negruți 23; prin urmare, D-lor se proclamă de secratari. — Se dă citire sumarului ședinței pre- cedente. Necerând nimeni cuvântul asupra sumarului, se pune la vot și se primesce fără modificare. — Se comunică următârele ; — Adresa D-lul N. Cămărășescu prin care demisionâsă din membru al caselor domeniale și rurale. (Adresă deja citită de D. vice-președinte.) D. N. Droso. Efi aș dori să invităm pe D. Cămărășescu, a nu insista în demisiu- nea sa de membru al comitetului domenial și rural; mal cu sâmă că acel comitet nu prea merge regulat. Am cre4utcă va mer- ge mal bine, de când s’a contopit aceste douS case într’una singură, s’a lăsat sar- cina tâtă asupra directorului, mal ales distribuțianea banilor, pentru acâsta chiar s’a și încheiat un provisorifi proces-ver- bal prin care atribuțiile întregului comi- tet se lasă tâte directorului. Am v84ut °ă D. Cămărășescu se ocupă serios de misiunea sa, și de aceea să l invităm să rămână acolo, cred că Senatul va refusa demisiunea D-sale. D vice-președinte. D. Manolesșjj stă- ruesce a lua cuvântul ? 2370 MOMIOK bF.OIAL AL KU MÂNUI 8 (20) A^.Uie 1877 1). N. Manolescu. Nn scifi ce să mal fac, vă mărturisesc însă, că nu sciu ce are a face locul de secretar și acela de mem- bru al comitetului rural și domenial. D. Al. Orăscu. Are dreptate D. Mano- lâscu. D. N. Mapolescu Acâstă demisiune nu a:'e nicî un fel de relațiune cu aceea de Se- cretar, prin urmare eu s int de părere a se respinge. D. vice-preșddinte. Așa dâră D-lor, pus la vot demisiunea D-lutCămărășescu. — Senatul respinge acea dem:siune. D. Cămărășescu. Vă voifl maî da și de al douilea. Se comunică asemenea și următorul roject de lege provenit din inițiativa Se- natului ; PROJECT DE LEGE. ArL 1. Casa Statului cu tot locul el din urbea Giurgiu, culârea Albastră, strada Spitalului, în care a fost spitalul militar, eră actualmente servesce de casarmă es- cădronulul de călărași, se cedâsă de veci județului Vlașca, spre a se face casarmă pentru armata teritorială și călărași. Ă.t 2. Casa Statului cu tot locul el din urbea Giurgiu, culârea Roșu strada Mi- cbeifl Bravul, ce astă-dl se află ocupată de sub-prefectura de Marginea, și pentru cart se plătesce fiscului lei 150, chirie a- nuală, se cedâsă de veci județului Vlașca. (Semnat) Raportor: Ap. Grăjdănescu D. vice-președinte. Eră ce dice regu- lamentul : „Comisiunea transformă propunerea în project de lege care după uă simplă citi- re în ședință publică, se trimite în cerce- tarea secțiunilor." D-lor, pe de uă-parte se va trămite la secțiuni acest project, eră pe de alta se va comunica uă copie și guvernului. Trecem acum la ordinea diH. La ordi- nea ileî avem: 1 .) Interpelațiunea D-luî Cămărășescu relativă la datoriile maî multor arendași al Statului cari încă nu le-a achitat. 2 .) Raportul relativ la projectul de lege pentru desvoliareadisposițiunilor Iegel a- supra comp'abilitățeî Statuluî. 3 .) Idem relativ la abrogarea legeî de recrutare din mul 1876. D. ministru de finance. Fiind de pu- cin timp la ministerul financelor și ocu- pațiuniîe de la minister fiindu’mî fârte mari, nu m’am putut ocupa încă de ces- iunea interpelațienel D-luî Cămărășescu spre a ’I putea răspunde astă-t)!, de aceea ’l rog să bine-voâsâă a o lăsa pentru uă altă di, e ă astă-dî să luăm în desbatere legea comptabilitățil Statului. D. N. Cămărășescu. Rșcunosc că sunt legi de urgență, dâră tot uă-dată recunosc eă Statul Român este în mare strimtorare de bani, și aș dori ca D. ministru să bine- yoâscă mâne safl pol-mâne să ’ml răspun- dă la interpelațiunea mea, aducând tot uă- dată un tablou de toți datornicii, acele da- torii aud că se urcă la verî-uă 16 miliâ- ne și maî bine. D-vâstră insistați să ră- mân la comitetul vindere! bunurilor Sta- tuluî, dâră mie nu mi se pare că ar fi bine să rămân acob, să vând bunurile Statuluî Și datotniciî Statului să preldng^scă pla- ta datorieî lor prin felurimi de fflidlâde, să facă chiar politică. . . D. vico-președiute. D-le Cămărășescu, ați anunțat uă interpelațiune, le veți spu- ne acestea când veți desvolta interpelațiu- nea, âră nu hcum I). ministru de finance.Suntgata asu- pra punctului acestuia a răspunde D-luî Cămărășescu. D. Cilmărășescn. Aveți tabloul ? D. ministru de finance. Sunt gata!¹ D. Cămărășescn. Efl cer ca D. minis- tru să ne dea un tablou să vedem anume pe datornici, și să ne arate căușele care ne fac să vindem bunurile Sfatului și da- tornicii să nu ’șî plătâscă datoriile. Nu sciti dâcă este adevărat, dâră aud că sunt arendași datori încă de pe la 1863. Așa dâră să ne spună D. ministru cine sunt aceea, de ce se păsuesc și ce găses ce D-sa ca causă de nefnplinirea acestor bani După ce D. ministru va răspunde, vă rog D-le președinte, să am replica, D. ministru de finance. D-lor, D-v. scițl cu toțiî că nu sunt nicî două săptă- mâni de când am venit Ia ministerul de finance. Pentru a coprinde tâtelucrările a- cestuî minister într’un așa de scurt timp ’mi-a fost cu totul imposibil. Dâcă D. Cămărășescu vrea să facă nă interpelațiune și să aducă lumină atât Se- natului cât și guvernului, nu avea de cât să ’șî procure elementeL necesare inter- pelațiuneî sale Tâte biurourile domeniale cât și ale ministerului de finance sunt la disposițiunea D-sale; tâte tablourile pu- tinciâse nimeni nu i le refusă; dâră a veni cu uă interpelațiune ne studiată, și a cere ca efi în pucine dile să ’I dafl deslușiri, acâsta mi se pare că îa timpul de faciă cel pucin. nu ar fi bine, căci dâca și alții ’ml ar face asemenea interpelări atât aci cât și în Cameră, și cu ocupațiunea care este cea maî seriâsă, de a echilibra bud- getul în facia deficitului care ne apasă, ar fi cu neputință ca un om să fie de ajuns. Aș ruga pe onor. D ămărășescu să vină în locul mefl și să vadă dâcă este cu putință acâsta. Când va veni cu uă interpelațiune pre- cisă și desvoltată în tâte amărunținnele e , atuncî voifl respunde; alt-fel, voifl ru- ga pe onor. Senat să ’mî permită a des- volta legea comptabilităței care este mult maî importantă. In cât privesce «urna care arendașii sunt datori, acâsta este coprinsă în situațiunea financiară care s’a dat Camerei și Senatu- lui, și D. dămărășescu pote să vadă tâte lămuririle putinciâse, an pe au, dâră fără nume; numele celor ce datorâsă sunt cu- noscute în biurourile ministerului de fi- nance. I). Cămărășescu. Nu mâ așteptam la a- cesta din partea D-luî ministru. înțeleg că n’afl avut timp; dâ-ă l'aș ruga să ia mă- suri ca să se efectuese împlinirea acelor bani fiind-că sunt peste 16 miliâne dato- rii și tot uă-dată aș dori, repet, ca să n₀ spună pe fie-care persână care a' rftntiag datâre cu arendî și de ce nu se îmolinesc Recunosc că ocupațiunile D-luî ministru sunt fârte multe dâră cu tâte acestea, ’l-aș ruga să ia măsuri pentru împlinirea râmă șițelor, și să ia măsuri eficace. In cât pentru numele persânelor cari datorâsă Statului, fiind că D-sa nu ni le dă, eu rog biuroul să le câră, prin minis- ter. de la administrațiunea domenielor, și voifi merge și efl ca să le iafl Voci. închiderea incidentului. Se pune la vot închiderea ineiden tulul, și se aprobă. D vice-preșodi’jte. Acum, D-lor, k ordinea dilei este raportul comitetului de legaților, relativ la legea pentru compta- bilitatea generală a Statuluî. D. raportor Gherman să rine oâscfi e veni la tribună. D Gherman, rapoi tor, dă cetire urmă torului raport: Domnilor senatori, Projectul de lege ; entru iTesvoltâiea disposițiunilor legeî asupra comptabilită țel generale a Statuluî, în ceea ce privesc așe<)area și esecutarea budget lor de chel- tnelile anuale ah Stalului supus delibe- rărel Senatului; secțiunile D-v. luându i în Cercetare, tâte ’l-âfi admis în unanimi- tate, afară de secțiunea II, care ’l-a modi- ficat prin următârele amendamente, la cari a aderat și D. ministru de finance. Art. 1, lit. a. „Evaluarea fie-căruia ve- „nit în parte, basată pe termenul de mi- „dloc al Încasărilor efectuate în cursul a „trei anî precedențî mal pucin 3°/₀:“ Art. 2. „îndată ce la votarea budgețu- : „lui anual de către Adunarea deputaților „se produce un deficit budgetar, guver- „nul propune, pentru acoperirea aceiui „deficit, resurse noul, neprovenind d’n „împrnmutnrî provi orii safl'consolidate, „nicî din vândâri de bunuri ale Statuluî, „și scăderi de cheltuelî de uă potrivă cu „suma deficitului, bine înțelegându-se că „nouile resurse trebue a fi votate de am- „bele Corpuri Legiuitâre. „Ratele bunurilor Statuluî, vendete îna- „inte de 1877, rămân înscrise în budgetul „Statului ca resursă ca și până acum." La art. 3, în loc de cuvântul: „ordinar' să se dică „anual." Art. 5, alin. Il, „O/î-ce credite pe sâma 8 (20) Aprilie 1877 MONITORUL OFICIAL A^ ROMÂNIEI 2371 „resurselor generale ale budgetului cureut „și pe sâma economiilor budgetelor ani- „lor precedențe sad pe sâma de credite „ce au rtimas neefectuate penti la 31 De „cembre a anului precedent, sunt cu desă „vârșire interdise." Dupe art. 5 se adaogă un nou articol 6 „ori ce prevederi de deducțiunl, fie „ acestea ocasionate prin congediurl „prin vacanțe sau prin neesecutarea ser- „vicielor de material, de construcțiunl sau „altele, prevederi de deducțiunl înscrise „la alocuțiunile budgetare se consideră ca „scăpând suma alocațiuneî. „Creditele rămase la disposițiunea mi- „niștrilor, și pentru care nu pot trece, „sunt acelea ce resultă în urma acestor ..deducțiunl. “ Art. 6 ’evenit art. 7 iu loc de cuvântul „ordinar" să se dică „anual". Art. nou 8. „Tdte legile de credite su- „plimentare și estraordinare, precum și „acelea prevăzute la art. 7, se contrasem- „nâsă de ministru respectiv, de acela al „justiției și de acela al financelor." „Art. 7 devine art. 9." „Art. 8 devine art. 10." „Art. 9 devine art. 11, și se modifică „ast-fel: „Legea actuală face parte integrantă „din legea comptabilitățeî generale a Sta- rtului, a cărei disposițiunl rămân intacte, „întru cât nu sunt abrogate prin legea de „faciă." Comitetul delegaților întrunindu-se, sub preșidenția D-lul Idn Ghica, în $iua de 7 Februarifi 1877, în număr de patru mem- bri, și anume: D. Idn Ghica, N. Drosu, V. Șeicaru și subscrisul, fiind absinte D. V. Gudjiu, delegatului secțiunel V, și a- vend în vedere espunereademotivea D-lul ministru al financelor, a admis în unani- mitate acest project de lege cu modifică- rile propuse de secțiunea II, prin amenda- mentele sus citate, pe cari comitetul de- legaților le-a discutat și le-a admis cu dre-cari modificări intecalându-le în legea de faciă, ast-fel precum se vede în pro- jectul de lege comparativ imprimat ce vi s’a distribuit D-vdstră. Acesta fiind resultatul deliberărel co- mitetului delegaților, cu ondre vifi a’l su- pune la cunoscința și deliberarea D-vₜ Raportor, M. Gherman. D. vice-președinte. Voiți să se citâscă projectul de lege. Uă voce. Să se citâscă. D. raportor. In întreg sati pe articole? D. Belu. ’L cundscem. D. raportor. S’a tipărit și ni s’a dis- tribuit, și ast-fel cum a fost propus de guvern, și ast-fel cum s’a modificat, prin urmare, ’l cundscețl; totuși, spre a împlini dorința D-vdstră, ’l citesc. pentru desvoltarea disposițiunilor legei asupra comptabilitățeî generale a Statului în ceea ce privesce așezarea și esecutare. budgetelor de cheltueli anule ale Statului. Cum s’a presentat de guvern Senatului Art. 1. Projectul de budget, presentat de guvern Adunărel deputaților, coprinde: o) Evaluarea veniturilor, basate pe termenul de midloc al încasărilor efectuate îo cursul a trei ani precedențl mal pucin 5 la b) Evaluarea cheltuelilor socotită pe trebuința maximală a serviciului respectiv. Art. 2. îndată ce la votarea budgetului anual de către Adu- narea deputaților, se produce un deficit budgetar, guvernul propune sati resurse noul pentru acoperirea acelui deficit, safi scăderi de cheltueli de uă potrivă cu suma deficitului. Art. 3. Budgetul rectificativ nu pdte mări suma cheltuelilor Statului peste cifra totală, fixată de budgetul ordinar al Statu- lui. votat de Adunarea deputaților și sancționat de Domn. Budgetul rectificativ pdte introduce în cheltuelile diferitelor ministere modificări numai în marginea cifrei totale alocată pentru cheltuelile fie-eăruî minister. Art. 4. Creditele suplimentare și estraordinare nu vor pute¹, în- nici un cas, păși, în cursul anului, peste articolele speciale cari pdrtă în legea budgetară denumire de Articol al credite- lor suplimentare și Articol al creditelor estraordinare. Aceste douti articole vor forma un capitol special al budge- tului de cheltueli ale ministerului de finance. Art. 5. Când guvernul ar cere ca un credit suplimentar safi estraordinar se va acoperi prin economii ale budgetului curent, aceste economii trebue să fie realisate și anume specificate prin projectul de lege, care va purta în același timp anularea definitivă a acestor economii la primele alocări. Orl-ce credite pe sâma resurselor generale ale budgetului curent și pe sema economiilor budgetelor anilor precedențl sunt cu desăvârșit inteenjise. Cum sa modificat de comitetul delegaților Senatului Art. 1. Projectul de budget, presentat de guvern Adunărel deputaților, coprinde: a) Evaluarea fie-cărul venit în parte, basată pe prmennl de midloc al încasărilor efeciuate în cursul a trei ani prece iențl, mal pucin 5 la °₀; U). Evaluarea cheltuelilor socotită pe trebuința maximală a serviciului respectiv. --]Art. 2. îndată ce Ia votarea budgetului anual de către Adu narea deputaților, se produce un deficit budgetar, guvernul pronune pentru acoperirea acelui deficit resurse noul, nepro- venind din împrumuturi provisoril safi consolidate, nici din vândtirl de bunuri ale Statului și scăderi de chel ueli, ds uă potrivă cu suma deficitului. Ratele bunurilor Statului, vândute înainte de anul 1876, rS- mâne înscrise în budgelul Statului, ca resursă, ca și penti acum. Art. 3. Budgetul rectificativ nu pâte mări suma cheltuelilor Statului peste cifra totală, fixată de budgetul anual al Statului votat de Adunarea deputaților și sancționat de Domn. Budgetul rectificativ pdte introduce în cheltuelile diferitelor ministere modificări numai în marginea cifrei totale alocată pentru cheltuelile fie-cărui minister. Art. 4. Admis în tocmai. Art. 5. Când guvernul ar cere ca un credit suplimentar safi estraordinar se va acoperi prin economii ale budgetului curent, aceste economii trebue să fie relisate și anume specificate prin projectul de lege, care va purta în același timp anularea defi- nitivă a acestor economii la primele alocări. Orl-ce credite pe sâma resurselor generale ale budgetului curent și pe sâma economiilor budgetelor anilor precedențl, sau pe sâma de credite ce au rămas neefectuate până la 31 De- cembre a anului precedent, sunt cu desăvârșire interzise. 2372 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI I (20) Aprilie 1877 Art. 6. Iq cepuri estraordinare și urgente, ivite în cursul unul an, cari ar necesita cheltuelile covârșitâre alocărilor bud- getului ordinar, și cari ar mal putea fi amânate până la pre- sentarea budgetelul anului viitor, se va convoca Corpurile Le- giuitâre și se va supune deliberăreî lor cererea acestor credite estrabudgetare. împreună cu projectul delege prin care ministerul respectiv ■ a cere asemenea credite estrabudgetare, ministerul de fi- nance e dator să presinte Corpurilor Legiuitâre nouele resurse destinate pentru acoperirea acestor cheltuell. Art. 7. Un decret domnesc, publicat îo Monitorul oficial, ilâză la începutul fie-cărul trimestru uă prevedere trilunară af budgetului de cheltuell. Acâstă prevedere conține la fie-care serviciu a patra parte a cheltuelilor alocate după articolele budgetului general al Sta- tului. Nici un ministru nu pâte păși peste alocațiunea ce ’I se a- cordă prin acest decret domnesc. In cas de necesitate absolută, ea trebue să fie motivată printr’un referat la consiliul de i i- niștri, și acâstă escepțiune se supune aprobărelDomuescI, care se face prin decret publicat în Monitorul oficial. Alocuțiunile speciale pentru anuitățile datoriei publice și ale căilăr ferate se vor compta în întregime după angagiamen- tele esistente, fără a se aplica și în privința lor repartițiunea trilunară. Art. 8. Șâse săptămâni după închiderea fie-căreia triluniî, ministerul de finance e dator să publice prin Monitorul of icial: 1° Tabelele de tâte veniturile Statului așezate după evaluări, constatări, încasări și rămășițe, detaliate pe județe, puncturl vamale și locuri de esploatațiune ; 2° Tabela cheltuelilor efectuat' în eomparațiune cn decretul de prevedere trilunară a cheltuelilor budgetare. Art 9. Tâte disposițiunile legel asupra comptabilitățel ge- erale a Statului, contrarii legel de faciă, rămân abrogate. Mini tru financelor; D. STURDZA. Art. 6. Orl-ce prevederi de deducțiuni, fie acestea ocasionate prin congendiurl, prin vacanțe safi prin neesecutarea serviciu- rilor de material, de construcțiuni saă altele, prevederi de de- ducțiuni înscrise la alocațiunile budgetare, se consideră ca scăpând suma aloeațiunel. Creditele rămase la disposițiunea miniștrilor, și peste.care nu pot trece, sunt acele ce resultă înjurma acestor deducțiuni Art. 7. In cașuri estraordinare și urgente, ivite în cursul unul an, cari ar necesita cheltuell covârșitâre alocărilor bud- getului anual, și cari ar mal putea fi amânate până la presenta- rea budgetului anulul^viitor, se va convoca Corpurile Legiui țâre și se va supune deliberăreî lor cererea acestor credite es - trabudgetare. împreună cu projectul de lege prin care ministerul respec- tiv va cere asemenea credite estrabudgetare, ministerul de fi nance e dator să presinte Corpurilor Legiuitâre nonelor resurse destinate pentru acoperirea acestor cheltuell. Art. 8. Tdte legile de credite suplimentare și estraordinare precum și acele prevăzute la art. 7, se contrasemnâză de mi- nistru respectiv, de acela al justiției și de acela al financelor. Art. 7 devine art. 9 și se admite întocmai. Art. 8 devine art. 10 și se admite înh al. • e i, -î' sa'* - i mt Iu Vț Art. 9 devine art. 11. Legea actuală face parte integrantă din legea comptabilitățel generale a Statului, a căreia disposi țiunl rămân intacte, întru cât nu sunt abropate prin legea de Raportor: M. GHERMAN. D. vice-președinte. Așa. Acum ce vo- ițl ? Să începem cu discuțiunea generală saii pe articole? Mal multe voci. Discuția generală, discuția generală. D. vice-președinte. începem, dâră, cu discuția generală. D. ministru financelor are cuventul. (Va urma) ADUNAREA DEPUTAȚILOR SesiVnea ordinara prelungita. Ședința de la 19 Martie, 187 7. Președenția D-lul președințe C. 4. Ro- seth, asistat de D-nil secretari M. Buri- leanu, I. Lățescu și I. Carabatescu. (Urmare) D. Gr. Missail, raportatorul comitetului de acusare a foștilor miniștri dațl in ju- decată, citesce următorul raport Domnilor deputați, Comitetul ce ați bine-voit a institui, prin voturile D-vâstră de la 23 și 25 lulifl 1876, in procesul ministerului de la 11 Martie 1871, dat in judecată de acâstă o- norabilă Adunare prin voturile de la 20 și 21 lulifi 1876, terțninând partea ăntâia a Însărcinării cu c ire ați bine-voit a ’l ono- ra, adică acea rejativă la facerea instruc- țiunii și adunarea elementelor ce afi a ser- vi de basă actului de acusare, a Însărcinat pe subsemnatul a vă aduce la cunoscință- D-lor deputațl, descoperirile făcute crime, le și delictele ce cad in sarcina fie-căruia din miniștrii puși iu acusare, precum și circumstanțele ușurătâra și apărătâre ce militâză in favârea unora dintre prevenițl. • Mandatul comitetului d-vâstră a fost o- norator, insă greii și plin de respundere. A trebuit ca tot pasul să’l facem cu cea mal mare băgare de sâmă, in lipsa unei legi și a unei 'proceduri speciale pentru responsabilitatea ministerială. De și am cătat a ne ține cât s’a putut mal mult de litera și spiritul Constituțiunil nâstre, a regulamentului Adunării, precum și de precedentele ce s afi stabilit in materia a- câsta in alte State unde s’aii ivit cașuri i- dentice, totuși in multe privințe a trebuit să creăm uă procedură nouă. Vrând ca lu- 8 (,20) Aprilie 1877 MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEi Z37 crarea nâstră să respundă Ia increderea o- norabilel Adunări și la aaceptarea țărel, a trebuit să căutăm a ne înconjura de tâte luminile oficiale, publice și private, a tre- buit să usăm de tâte mijlâcele legale, — de și cu moderațiune, — spre a ne putea aduna tâte elementele cart să ne autorise a ne pronunciă in cunoscință de causă. Și, înlăturând orl-ce presumațiune, tre- bue să vă împărtășim, D-lor deputațl, că atât onorabila Adunare pronunțând pune- rea sub acusațiune, cât și comitetul seti, aii procedat iu stabilirea procedurel intoc- mal dupe principiile ce s’ati avut in ve- vedere in țări cart ati instituțiunl aprâpe identice cu ale nâstre. Nu numai in gene- ralități, deră și in cestiuni de detaliu, pro- cedarea comitetului D-vâstră a concordat in total cu procedura complectă auexată de ministerul de justiție al Belgiei pe lingă uă lege model d« responsabili- tatea ministerială supusă Corpurilor Le- giuitârejin 1870. (A vedea documentele sesiunel 1869 — 1870 a Cam. Repr. Bel- giei; p. 315, N 100). Cererea de autori- sare făcută Senatului; citarea de martori; cererea dupe la autorități a dosarelor și documentelor necesare; interogatoriul a- cusaților; orânduirea de perchisițiunf; to- tul in fine ce am lucrat, suntem fericiți a constata că, de și lipsesce un text precis de lege, am făcut’o intocmal dupe cum s’a cerut a se face in Belgia; și la acestă co- incidență de acțiuni, comitetul D-vâstră a adjuns numai prin pătrunderea spiritu- lui Constituțiunel nâstre, care fiind aprâpe identică cu a Belgiei, aplicațiunea el nu putea fi de cât aceeași. Punând in practică nisce principii, nis- ce aforisme cu totul noul pentru noi, nu fără a avea mal pucin de un-spre-ijece per- sâne acusate inaintea nâstră, noi am dat și acusaților timpul necesar și tâtă la itudi- nea d a sa apăra cum vor găsi mal avan- tagios, și opiniunel publice, — pe drept cuvânt intărîtată, — restimpul indispen- sabil spre a se linisei și a’șl relua tot sân- gele rece. Și intru acesta am trebuit să ne supunem la forța iresistibilă a impregiu- rărilor și a multului lucru ce ni e’a cerut spre a esamina și analisa documentele și dosarele unei intregl și complicate admi- nistrațiunl de cinci ani. Investit cu tâte puterile unul judecător de instrucțiune, co- mitetul D-vâstră, D-lor deputațl, de și a avut tâte probele legale; de-și a fost pro- vocat chiar de către acusațl (din scopuri ce orl-cine le ințelege), totuși un singur moment n’a venit in contradicere cu el in- sușl, cu principiile sacre și nestrămutate ale mare! partide naționab-liberale, (că- reia aparținem și vom aparține in veci) : acelea d'anu aresta ți deține prevenție pe nimeul, și cu atât mal pucin pe cel urmă- ițl pentru fapte politice. Justiția țărel âstre suntem convinși că va pedepsi pe el culpabili; âră partidei naționale-libe- rale, adică imensei majorități a țărel, să’l lăsăm meritul d’a fi luat ea inițiativa și in acestă mare reformă,dupe cum ea a luat ini- țiativa in tot ce s’a făcut bun, mare, națio- nal in iubita nâstră Româniă, de la lo21 incâce. Când s’ati dat judecății miniștri in An- glia, Francia, Grecia, etc. — el au stat de are inchișl in tot cursul instrucțiunel. Noi am preferit a’i lăsa liberi pentru ca să dăm ocasiune nu numai țărel, nu numai D-vâstră, D-lor deputațl, ci chiar acusați- lor să ne inculpe că am greșit in bine, âră nu că am făcut esces in reti Conduși de aceste norme, am cerut dâră de pe la diferitele autorități din țeră pes- te 500 dosare, memorii și informațiunl. Ne am pus in relațiune cu tâte ministerele, cu tâte prefecturele, tribunalele, parchetele, consiliele județene și comunale; in fine: cu tot ce se pâte ijise uă autoritate cons- tituită. Nu ne am sfiit a ne referi și la cu- noscințele tutulor âmenilor speciali și cu durere pentru lucrul public. Căci, nu am voit să vedem numai prin ochii noștri, ci prin al țărel intregl. Am espeduit peste 300 circulari; am făcut percuisițiunile necesare la prefecții de cari s’ati servit miniștrii dațl in judecată, spre a complec- ta, in numele justiției, probele și Începu- turile de probe pe cari deja le posedam din alte părți, și pe cari eram bine încredin- țați că nu le vom găsi de cât acolo, — dupe cum le-am și găsit. Am pus să se descifreze copieze, sub ochii noștri, 140 dosare de corespondență cifrată secretă a fostului guvern, prin funcționari telegrafo- postall, trămișl formal de direcțiune. Din acestea, 109 s’ati găsit pe la deosebitele biurourl telegrafice, scăpate de autodafeul ordonat de D. Lascar Catargi in preziua căderii sele; âră 31 de dosare sunt resul- tatul perchisițiunii făcută de comitet, prin procurorii și judecători! de instrucțiune respectivi. Respectul nostru pentru drep- tul de apărare al celor acusațl a fost și este atât de mare, in cât am preferat a le lăsa tâte actele inculpătâre ce seim că po- sed, insă perchisițiunl la nici unul din D-lor n’am făcut.^ Am priimit apoi 600 comunicări de la autoritățile publice și persâne private. Am ascultat aprâpe uă sută martori, am făcut trei anchete locale prin membrii delegați din sînul comitetului: la Alexandria, Giur- giu și pe linia căii ferate Ploesci-Predâl. Am ținut aprâpe uă sută ședințe in plin comitet, și incă pre atâtea in mic comitet, in care lucrările instrucțiunii și ale inves- tigațiunil ati mers inainte, dupe direcțiu- nea ce li se dedea in ședința plenară. Am citat prin mandate de infăcișare inaintea comitetului, numai pe 8 din foștii miniș- tri dațl in judecată : 1 pentru considera- țiunea că in contra D-lul P. Carp comite- tul nu a descoperit nici un cap de acusre; 2. pentru că asupra fostului ministru G, Costaforu acțiunea publică s’a stins, și co- mitetul pentru memoria repausatulul se grăbesc® a declara că nu a descoperit ni- mica grav, nimica care să’l fi autorisat a cere trămiterea repausatulul, de ar fi trăit, inaintea curții de casațiune; și 3, pentru că descoperirile fădute in povara D-lul N. Crețulescu, dupe opiniunea comiietulfil, ârășl nu sunt de natură a face să se men- țină acusațiunea și a se provoca un ver- dict de condamnare. Am liberat mandate de aducere in contra numai a cinci din a- cusațl cari, necomparând, dupe mandatul de înfățișare, au fost aduși inaintea comi- tetului D-vâstră prin căile prescrise de le- ge; și toți intr’un acord au refusat de a respunde la tâte întrebările ce li s’a pus, declinând competența nâstră de a face in- strucțiunea și declarând că nu vor respun- de de cât inaintea curții de casațiune de care se cred justițiabilî. Aceștia sunt; D-nil I. E. Florescu, T. Maiorescu. A. La- hovari, P Mavrogheni și L. Catargi. A câstă concertare intru a recusa competință comitetului, și prin urmare a Adunării, de a face instrucțiunea, a făcut pe comitet să crâd.ă că ar fi a îndeplini uă formalitate banală de a mai libera mandate de aducere și in contra D-lor T. Rosetti, G. Gr. Can- taeuzino și B. Boerescu, cari prin respun- sirile date de primirea mandatelor de în- fățișare ati opus aceeași declinare da corn petință. D-lor deputațl, instrucțiunea începută la 1 August 1876 s’a terminat in <}iua de 31 lanuariti 1877. Acest timp se va părea pâte prea lung acelor cari nu cunosc greu- tățile prin cari comitetul a trecut și mul- țimea dosartdor, a memorielor și a infor- mațiunilor al căror studitî și despoere a trebuit să uă facă pentru ca să’șî pâtă for- ma convincțiunea asupra faptelor și a în- tregului sistem ce a dominat țâra mal mult de 5 ani, sub ministerul Catargi, dat u judecată. Domnilor deputați, Viii astăzi cu aceeași imparțialitate, de care a fost dominat comitetul in lucră- rile sâle, și in tot cursul investigărilor sâle, a vă supune resultatul labârel nâstre de 6 luni. înainte de ori ce, permitețiml a ne da sema împreună cu D-vâstră despre înalta ideiă de Stat și de conservare, care a do minat la darea in judecată a acestui mi- nister. In considerarea situațiune! in care ne am găsit in momentele dării in judecată a ministerului Catargi, este neapărat să a- runcăm uă privire retrospectivă, spre a vedea do unde am plecat, unde am voit să adjungem și unde «e-a dus guvernul care a ținut frânele puterii mal bine de cinci anlî₄ Pârsil, comisarul ales de Camera depu- ' țaților spre a susține inaintea Camerii pai- ;374 0M1T0KUL OFICIAL AI. KOMANIBi 8 (20) Aprilie 1877 rilor din Francia, a țusațiunea adusă in contra ministerului Pollignac, a i)is cu drept cuvânt, că darea in judecată a unul minister anuncie o mare nenorocire pen- tru Stat. „Responsabilitatea miniștrilor, adaoge el, provocata de un popor liber, pârta in sine un ce inalt, impuitor, ade- V&rat.“ Și.așaeste. Darea in judecată ami- jisterulut Catargi a fost o nenorocire pen- tru România, insă uă nenorocire provoca- tă și adusă chiar de acel minister. Care sunt iuveiăminteie ce uă societate pâte trage din un eveniment așa de trist? Și care vor fi consecințele menite a preserva societatea nâstră de repetarea unul aseme- nea eveniment? Viitorul o va spune. Fostul prim-procuror la înalta curte de casațiune și de justiție A. P. Ilarian, iu discursul de reintrare rostit la 16 August 1866, (uă lună după punerea in vigâre a Constituțiunel nâstre), luând ca temă res- ponsabilitatea ministerială și menționând cuvintele Iul Pârsil, subliniate mai sus, se estprimă ast-fel: „Eii cred că simțul legalitățel peste pu-1 „cin va deveni simțul României intregl in „guvern și in popor, și nu voiu să am cea „maî mică induoială că sub Domnia lui „Carol I alesul Românilor, sabia lui Goliath „va sta suspinsă in templul justiției româ- „ne, spre a fi de apurure in vederea și adu- „cerea aminte a tutulor acelor ce se cuvine, „dâră că nicî uă dată nu se va simți ne- „voia de a uă Întrebuința. “ D. Papiu se inșela in parte. Poporul a remas iu stricta legalitate; din nenorocire, nu așa au făcut și miniștrii de la 1871. Un popor pentru a putea esistă, trebue să’și asigureze ființa in marea familie a națiunilor; trebue a introduce reformele Care sunt in stare a civilisa societatea și a intări națiunea, reforme Întemeiate ăn- tâifi, pe principiul propriei sâle conser- vări, și apoi, pe principiile dreptăței, a egalitățel, inaintea legel și a respectului propritățeî materiale și intelectuale. Un popor căruia i ar lipsi acâstă nor- mă, adică ideea de conservare drept, și Stat nu pâte trăi. întorcând privirile in trecutul nostru, dăm .că dâcă poporul Român a susținut a.âtea lupte crâncene, in cursul unul lung șir de secoll, dâcă el a indurat atâtea su- ferințe, că dâcă a scăpat de uă singură peire, a fost numai pentru ca să atingă a câstă nobilă țintă. — Și uă dată atin- să, el se datoresce ființa politică și națio- nală de Stat suveran pe care România și-a asigurat’o prin tratatele ce vechii noștri Domni, aii incheiat atât cu uă mare parte din monarchil Europei, precum și cu Pâr- ta Otomană, tratate consfințite atât prin pacea de Adrianopole cât și cea de Paris, in anii memorabili 1829, 1856 și 1858. In anul 1856, puterile semnătâre trac- tatului de Paris, spre a pune un capăt su- ferințelor, abusurilor, și discordiilor din năuntru cari, cu deosebire, de la Întrona- re t Domniilor Fanariote, au fost parali- sd, și chiar sub regulament, detă dasvol- tarea României, și pentru a precurma iti- rîuririLe din afară care in special sub re- gulament, au jignit intr’un mod escepțit- nal autonomia României^, aii 'hotărît a se asculta dorințele Principatelor peutru introducerea unui regim de stabilitate, de bună rânduială, de progres, de pace. In r’ un cuvânt, Europa a găsit de cuviință cl, chiar pentru asigurarea liniștelde carein- să’șl avea trebuință in Orient, să creeze din România un bulevard la gurele Dună- rei, dând națiunel o deplină și întrâgă în- destulare a tutulor trebuințelor ei. Intruninlu-se Adunările Ad-hoc din 1857 Octombre—Decembre, dorința cea mal vie pe care am manifestat’o, dorința cea mal generală, acea hrănită de tâte generațiu- nile trecute, aceea care era sufletul gena- rațiunel actuale, aceea care avea a facefe ricirea generațiunilor viitâre, a fost mai ' ăntâifi Unirea Principatelor Moldova și Valachia intr’un singur Stat; insă pentru că chiar acâstă unire, realisată, se pâtă produce tot binele ce se ascepta de la ea, in năuntru și in afară, se simți trebuința de a se institui un guvern, tare stabil, res- pectat in năuntru de toți și sprijinit in a- fară de marea familie a caselor domnitâre. Introducerea unul guvern constituțional representativ, in tâtă puterea și sinceri- tatea cuvântului, a fost banele pe care a- vea a se in emeia un asemenea guvern. Țâra era insetată de legalitate, de sta- bilitate și de dignitațe națională, voind a trăi din insă’șl viâța el, uă viâță onestă, regulată, lipsită de acele sguduirl spas- motice care fle chronice, fie periodice, u- cid uă societate âră nu o creâză, nici o regulâză. Sfera de activitate ce i prescriea regu lamentul organic, tutela sub care o ținea, era prea năbușitore pentru România; nu mal era compatib lă nici cu trebuințele el nici cu epoca in care trăim Dreptul public al țărilor române, in e- poc i confecțiouărel regulamentului, in fapt n’avea alte fundamente de cât Hatișerifu- rile emanate de la Pârtă, sub Domnii fa- narioțl, cari, ca streini și impuși țărm, ori nu au vrut, ori nu au putu ține compt de vechea nâstră suveranitate înscrisă in capitulațiunl, adevărată sursă a dreptului nostru public intern și estern. Ospodaril din fanar au cântat a se supune orbesce ordinelor acelor ce dispuneau de viâța, a- verea și tronul lor, ca de viâța și averea unor sclavi încoronați. Hatișeriful din 1834, a confirmat drep- turile pe care le a fost acordat regulamen- tul, și care ținteau in principiu, cel puciu, a întipări țârei, uă desvoltare Europână, regulată, ținând in cât va compt de tradi-' țiunile și trebuințele locale, de condițiu- nile sociale, morale și intelectuale precum și de condițiuuea politică. Sub pretext de a se feri de tdte transițiunile violente și spre a lăsa timpului sarcina de a le com- plecta opera, autorii reglementului orga- nic aii adoptat ca m jloc de progres un quasi principiu electiv. Acest princip iii introdus in comunele rurale și in plășl (a- legerea județelor sătescl și a subprefecți- lur), in alegerea municipalităților orașe- lor, fu admis și in privirea puterei legiui- tdrj și esecutive a Statului. DimuiI, se dicea in regulament, vor fi aleși pe viâță. Alegerea insă in tot cursul de 35 de ani al acestui regim, nu s’a practicat de cât o singură dată: la 1842 (când se alese Principele G. D. Bibesco). Adunările estra-ordinare care numeau pre Domn, erau elective; acele ordinare ce aveau a controla guvernul, de si, in fapt, controlul nu s’a esercitat de cât uă singu- ră dată, tot la 1842, și care fac parte e- sențială din guvern, fiind investite cu pu- tere legislative, de asemenea sunt alese, și aii uă basă âre-care destul de largă. Insă, acel ce s’au folosit intr’un mod es clusiv de drepturile electorale, de formare a acestor Adunări, ati fost nu- mai acel ce posedati ranguri de boerie. Miniștrii sunt esclușl din Adunările ordi- nare. MitrepolițiI și episcopii dioc^gp* conform vechiului obiceifi, afl fost admiși de jure in Adunări. Valachia are 42 depu- tațl. Moldova abia 34. Comsrciul, clasele de mijloc și elementul rural, sunt definitiv escluse de la esercițiul drepturilor electo- rale pentru Adunare. Boeril monopolisâză totul. EI sunt scutiți de orl-ce imposite, de orl-ce contribuțiune. Et pot face co- merciul fără a fi supuși la patentă. Intr’un cuvânt, regulamentul organic, dupe cum afi constatat’o însăși comisiu- nea Europână din 1857, in raportul ce a adresat congresului de Paris, a sanc, onat, prin forța Împrejurărilor pâte ă stare de lucruri care trebue a fi privită ca un abus. și pe care moravurile ca și ideile secolu- lui al 19-lea nu o mal tolerâză. Iată considerațiunile de înaltă ordin: morală și națională, ce decis pe Adu- narea ad-hoc a Moldovei că se voteze cu- noscutele memorabile patru puncte. Aceste 4 puncte s’afi formulat și moti- vat și de Adunarea suroră din Bucurescl. Insă Adunarea din Iași a mal redactat și un program ameuunt și precis pentru tâte reformele interiâre. Acel progiam de bu- nă sâmă a fost espresiunea credinciâsă a intregel țâri, da âre-ce și Adunarea suroră n’a făcut mal pucin de cât a’l adopta, când a sunat ora. A duoa (ți, dupe votarea garanțiilor poli- tice, Adunările mume s’au gîndit la garanți ile sociale. întreg edificiul statului Român avea a se rezema pe o adevărată represen- (Supliment) MONITORUL OFICIAL AL ROMANE Suplim< ni 237L 8 (20) Aprilie 1877 tațiune națională, care, spre a avea tdtă .uterea morală, trebuia să fie ast-fel com- pusă în cât să înfăcișeze tdte marile inte- rese ale națiuneî, după vechiul obicei ii In adevăr, după cum s’a demonstrat încă de atunci la tribună (ședința de la 7 Oe- tombrș 1857), de la întemeierea Domnii- lor până astă-dl, principatele au avut în ot-d’auna uă representare națională, eon- sntrată într’uă Adunare Legislativă com- iusă din tdte clasele. Nici uă-dată suve- inil principatelor n’afi fost autocrațl. Din contră puterea legislativă tot-d’auna s’a esercitat numai de către Obștesca Aduna- re, și ea tot-d’auna a fost despărțită de puterea esecutivă. S’ati cerut, după acâsta, tdte reformele a le vedem înscrise în Constituțiunea din 1866. Și ca garanție a esecutărel tutulor acestor dorințe vitale, s’a votat despărți- rea puterilor publice ale Statului și res- ponsabilitatea miniștrilor. Etă principiile care avâti aservi de ba- să viitdrei reorganisațiuni a Statului Ro- iau ’ Etă calea prin care națiunea română voia a se emancipa de regimul nefast și părăginit al ospodaratelor reglementare, și a inaugura, prin urmare, un regim nofi, lă nouă viâță, uă viâță conformă cu aceea sare făcuse, deja, fericirea altor națiuni î talia ndstră : Olanda Suedo-Norvegia, Belgia, Danemarca și chiar Grecia. De la acea dată memorabilă și până a- ■ im, n’a fost Adunare care să se fi rostit i mal multă autoritate și consciință asu- ra principiilor fundamentale alo recon- ituirel Statului Român. însăși Constitu- unea din 1866 n’a făcut alta de cât să gulamenteze principiile cerute de Adu- irile-mume, prima representare a țăreî ^are a fost și va fi în etern venerată, nu- mai pentrn că a fost produsul liberilor alegeri, un talisman pe care un singur minut nu trebue să ’l perdem din vedere. Europa, prin delegații săi, trămișl în- adins la lași și Bucuresci, a primit cu favor espresiunea dorințelor ndstre de bună credință. Și ni s’a dat prin convențiunea din 19 August 1858, un început de unire și prin comisiunea centrală ni s’a asigu- rat autonomia și esistența politică sub garanția colectivă a puterilor semnătdre tractatului de Paris. Ni s’a recunoscut dreptul de a avea uă administrațiune liberă de amestecul veri cui și independința puterei judiciare. Responsabilitatea miniștrilor, ca cheie a noului mecanism guvernamental, n’a scă- >at din vedere puterilor Europei. Ele au înscris’o în articolul XV al convențiunel și au 4is că : Miniștrii în România vor fi de aci înainte respundătorl de călcarea le- gilor și mai cu sdmă de ori-ce risipă a banilor publici. Era uă prevedere fatală ! Control; votarea regulată a budgetelor de Adunarea electivă, votarea impositelor, e- galitatea cetățenilor înaintea legel a dări- lor și funcțiunilor; garantarea libertățel individuale, respectul proprietățel; insti- tuțiunl municipale, urbane și rurale, ni- mic din tdte aceste nu ni s’a refusat de Europa, în dreptatea el pentru imunitățile ndstre ab antiquo, pentru sacrificiile ce de secoll a făcut România causel civilisa- țiunel, pentru a înlesni, cu uă oră mal ’nainte, realisarea visului nostru de aur: regenerarea și intrarea ndstră în esercițiul unul guvern constituțional representativ, leal și sincer practicat. Așa dar, de la acâstă dată, adică de la aplicațiunea Convențiunel din 19 August 1858, uă transformare cu totul radicală, avea a se face în modul nostru de a ne gu- verna. Responsabilitatea avea a se intro- duce în fapt. Lucrul nu era cu totul nofi din puuctul de vedere al dreptului nostru public. Era însă, un mare pas. Este de necontestat că însuși regulamentul orga- nic, (Anexa Q. XVIII și articolul 403 din regulamentul Moldovei), consfințea prin- cipiul responsabilitățel miniștrilor și al tutulor funcționarilor publici. Adunarea țăreî, era îndrituită a aduce la cunoscința șefului Statului tdte abaterile ce ar găsi în purtarea acestora și a cere pedepsirea lor. Insă, este tot atât de necontestat că, acâstă responsabilitate de și scrisă în re- gulament, nici uă-dată nu s’a aplicat, nu pentru lipsă de cas, ci pentru că Domnii reglementari, în loc de a căuta tăria și temeinicia guvernului lor în stricta păzire a legilor, afi preferat a călca, el Cel d’âu- tâiti, legile, și apoi a se pune sub scutul înrîuririlor și protecțiunilor din afară, spre a scăpa de efectele legitime și nee- vitabile ale strigătelor și nemulțumirilor națiuneî. Prin acest mod puțin scrupulos și leal, el afi isbutit a se sustrage și pre sine și pre miniștrii lor de la ori-ce res- pundere către țâră. Consecințele acestei sisteme ati fost din cele mal fatale. înainte de tdte, Obstesca Adunare, fiind slabă, necomplectă și com- pusă numai din elemente atârnate de gu- vern, din creature ale Domnului, n’afi avut nici uă-dată curagiul și puterea de a usa de drepturile garantate el prin regulament: drepturi și atribuțiunl fârte întinse. De aci, adică din lipsa de respundere, ati de- curs tdte călcările de legi, tdte abusurile, tdtă lipsa de dignitate națională, tdtă slă- biciunea și tdtă nepăsarea pentru dreptu- rile țăreî și pentru binele public, pe care adesea-orl ni le afi înfățișat guvernele de la 1834—1858. Paralisându-se ori-ce respundere a mi- niștrilor și a înalților funcționari către țâră, Domnii nu afi mal cerut de la miniș- trii lor alte cualitățî de cât acele de a fi plecați la voințele lor. Daca se întâmpla, ceea-ce era fenomenal, ca vre unii din băr- bații de bine să fie chemați la guvern, si- lințele lor spre control, economie, legali- tate, remânâti paralisate safi din causa lipsei de omogenitate cu colegii lor, sa prin pretențiunile persistente ale Domni- lor, de a ti singuri indrituițl să conducă guvernul, și prin urmare de a se face vir- tualminte singuri respundătorl înaintea națiuneî. Numai lipsei de responsabilitate, sub regimul reglementar, se pdte atribui că : Veniturile Statului. în timpi fdrte nor- mali în loc de a fi întrebuințate spre des- voltarea morală și materială a țârei, s’afi risipit îu cea mal mare parte pentru chel- tuell zadarnice și nelegiuite, safi în folo- surl particulare ascunse sub deosebite nu- miri de dări în antreprisă, de resplătirl publice, de despăgubiri și tot felul de transacțil neertate. Administrațiunea publică, în loc să fie enârgicul agent al propășirii și organul legalității, în loc să privigheze la apăra- rea viețel, ondrel și averel cetățenilor, în loc să contribue la mulțumirea și bună starea națiuneî, n’au lucrat de cât spre a face nesigure temeliile principale ale fie- cărei societăți. Oentralisând în mânile sale tdte aface- rile publice, mari și mici, administrațiu- nea a paralisat tdtă sfera de acțiune și in- dependința magistraților municipali. Ati risipit veniturile orașelor ea și ve- niturile Statului. Și, ast-fel, a înăbușit tdtă viâța municipală, atât de aptă a des- cepta interesul poporațiunilor ndstre pen- tru lucrul public. Puterea judecătorâscă, îu loc de a fi or- ganul legel și păstrătdro drepturilor și a averel cetățenilor, și prin urmare, uă pu- tere independintă și respectată și de gu- vern și de țâră, devenise un corp de func- ționari direcțl al Domnului, un esecutor al ordinelor acestuia. Miniștrii dreptățel, și sub regulament, șl însușise nisce puteri estra-legale. Prin simple raporturi către Domni, ba chiar prin simple apostile ale lor personale, a- nulafi hotărîrl judecătorescl, prin restăl- măcirl și ordine necompetinte de a pune în nesiguranță tot ce este mal sfânt în lu- me : proprietatea, și chiar de a sfărâma de a dreptul legiuiri întregi, și însuși pres- cripțiunl din codicile civil și penal. Oștirea națională, n’afi căpătat nici uă desvoltare în proporțiune cu sumele enor- me ce ’I se destinase prin budgetul țârei. Nu uă-dată demnitatea uniformei și a stâ- gulul național afi fost sacrificate interese- lor străine. Averile bisericescl, destinate mal cu deosebire pentru folosința publică, sati risipit și fonduri și venituri; cele întâiti prin neapărarea lor despre feluritele în- călcări vecine, sau prin nelegiuite și vă- tămătâre schimburi, iar cele de al doilea prin întrebuințarea lor în cheltuell cu to- tul neeompatibile cu menirea lor, pără- sind eu totul îmbunătățirea morală și ma- terială a clerului mirân, cu deosebire;ne- 376 MONITORUL oficial al romanii. u (20) Aprilie 1877 vernatorilor respect <1 legalităței; 3. De a da însuși Domnului uă putere care să ’l pună în posițiune a se împotrivi la cererile și înrîuririle din afară ; 4. De a pune pe Domn mal pre sus de ori-ce plângeri, mal pre sus de luptele partitelor, și așa a ’l face neviolabil; 5. De a face ca miniștrii să se privescă și să o cârmuiască ca funcționari a! țărel, iar nu ca instrumente ârbe ale voinței par- titelor și propriilor lor aplicări; 6. De a face ca în viitor deminitatea și drepturile națiunel să nu mal fie sacrifi- cate tutulor intereselor, pretențiunilor și înrîuririlor străine; 7. In fine, pentru ca autonomia Româ- niei să fie un mare și sânt adevăr. Puterela garante, adunate în conferințele de Paris, înțelegând importanța și legiti- mitatea acestor dorințe le a ratificat prin articolul 15 al convențiunil din 19 August 1858, (carele a servit de basă art. 101 al Constituțiunil din 1866 Iunie) și care glă- suesce: „Ori-ce act, emanat de la Domn, trebue „să fie contra-semnat da către miniștrii „competinți. „Miniștrii vor fi răspunzători de viola- cea legilor și mai ales de ori-ce risipă a „banilor publici. „Ei vor fi justițiabill înaintea înaltei „Curți de justiție și de casațiune. Urmări- „rile vor putea fi provocate de Domn sad „de Adunare. „Punerea sub acusațiune a miuișirilor „nu se va putea pronunța de cât cu majo- „ritatea de două părți din trei a membri- „lor presenți“. Constatând aceste, este timp să ne pu- nem durerâsa întrebare: voturile generâse ale Adunărilor din 1857, art. 15 din con- vtnțiunea de Paris și art. 101 din Consti- tuțiunea autonomă din 1866, avut’aii un resultat practic ? Contribuitau ele la îmbunătățirea stărei morale și materiale a țărel? Relele pe care le-am semnalat mai sus, stărpitu-sau? Din nenorocire nu putem de cât a răspunde ne- gativ, și causa principală stă întru aceia că: veri cât de draconice ar fi legile de responsabilitate ministerială, acele legi vor rămânea o literă mârtă daca se va falsifica representațiunea națională, în sursa și e- sercițiul ei, representațiunea ce ar> drep- tul controlului și, din preună cu Domnul, dreptul₍dăreiînjudecatăa miniștrilor. Prin o fatalitate, aprâpe neînțelâsă încă, o mare parte din guvernele ce s’ati succedat la pu- tere, de la punerea în aplicațiune a conven- țiunel din 1858, âră mat cu sâmă guver- nul D-lui Lascar Catargiu (1871—1876) aii luat de normă a păși pe calea abusivă a guvernelor reglementare, și apoi, spre a scăpa de uă respundere bine meritată, a fal- sifica, pâuăîn ultimile base, representațiu- ne' națională, compuindu-și nisce Adună- îngrijind de ioc de întreținerea în bună stare a sântelor locașuri religiâse. Ver cât de mari eraă veniturile scale- lor, instrucțiunea publică a stat mărginită la câte-va scoli prin orașe, fără a se lua nici uă măsură pentru desvoltarea intelec- tuală a poporațiunel sătesc!, lăsată a zăcea in întuneric. Lucrările publice atât de neapărate spre desvoltarea avuțiilor nâstre naționale, u’aîi produs nici un resultat afară de câte-va șosele, cu tâtă însemnătatea colosală a ca- pitalurilor de bani și de muncă ce s’a pus la disposițiune» gunernulul, și acesta, de cele mal multe ori, spre a înlesni trans- portul productelor de la moșiile domnesc! la schele. Abusurile de putere, însușirile de atri- buțiuul, necompelința și actele arbitrare ale deosebitelor departamente, din care au resultat uă obșlâscă nemulțumire, necon- tenitele tânguiri și oposițiunl în contra tutulor guvernelor, chiar și când aceste voiau a face binele, au provocat apel la înrîuririle și intervențiunile străine, și care apoi s’ail resultat în detrimentul au- tonomiei naționale. Și asi-fel, lipsa sim- țului de dreptate și respundere a putut a- duce uă națiune la ușa mormântului. Iată care afi fost urmările neresponsa- bilitațti ministeriale sub regimul regle- mentar. Nimic din abusurile și fără de legile enumerate mal sus, nu este neesact, nimic esagerat. Faptele sunt de uă veritate is- torică ; faptele sunt atestate în tâtă între- gimea lor, în votul emis de Adunarea ad- hoc a Moldovei, în ședința de la 20 No- embre 1857, la care a luat parte și a sub- scris însuși £). Lascar Catargiu, fostul președinte al consiliului, în eualitate de deputat al colegiului proprietarilor mai! din județul Galațulul. Ce a înțeles dară a face acea Adunare mumă, ce măsură preservativă a vrut a lua ea pentru viitor, când a emis acel me- morabil vot: 1 ea miniștrii să fie respon- sabil! înaintea Aducere! generale a țărel; și 2, când ea a mers cu rigâre pene la a- ceea de a Zice că: Miniștri! osândiți, nici înir’un chip să nu potă fi ertați de șeful Statului ? Acea Adunate, espresiune adevărată a voințelor și durerelor țărel, acea Adunare compusă de tot ce a avut țâra acâsta mal ales, mal luminat, mal patriot în tâte cla- sele societăței, când a cerut responsabi- litatea miniștrilor, îu fapt ca și în drept, a găsit, după cum resultă din desbateri, că numai responsabilitatea aplicată este singurul mijloc: 1. De a pune un capăt relelor trecutu- lui, de a statornici în România un guvern tare, drept, nepărtinitor, pentrn carele propășirea și ideia de Stat Român să fie uă lege; 2. De a impune și guvernaților și gu- ri de poruncâlă, prin corupțiuue și prin tot felul de fraude și fără de legi. Lucrul era de temut și de prevăzut de mult, căci cu greii renunță la puterea ab- solută, cu grefi se supun legilor controlu- lui acei ce s’ail usat în absolutism și sis- temul bunului plac. De aceea, țâra de a doa di după inaugurarea regimului ce creea convențiunea de Paris, a țintit mal presus de cât și chiar la alegerea Domnului, la respectarea și desvoltarea (Constituțiunel prin neatârnarea Obștescei Adunări. Era vederat că, tot binele ce se ascepta de la uouaEră în care intra țâța, atărna de la compunerea Adunări. Priu urmare, tâte stăruințele, tâtă energia, tot patriotismul țărel legale, de la 1858, s’au concentrat în singurul și mântuitorul scop de a isbuti a avea uă Adunare capabilă nu numai de a a lege un bun Domn, dar și de a controla lu- crările acestuia; dar și de a fi mal presus de tâte: credinciâsa și necoruptibila pă- litâre și apărătore a Constituțiunii țerei. Prin acâstă direcțiune dată faptelor și spiritelor în țâră, Românii aii lucrat în deplin acord cu intențiunile bine voitâre ale guvernului frances și aliaților sM, cari, sciind că țâra, a căreia organisare avea a se face, de secol era prada unor adusuri și desordini administritive numerâse și în vechite, au trebuit să caute uă vindecare; ș: în lipsă de âmeni învestiți cu autc tatea morală trebuinciâsă, pentru a î plini a - câstă sarcină, au căutat a uă găsi numai i controlul aspru și eficace a cărui esercițiu să fie pus tn i ! nele unei Adunări alesă (Circularea Cabinetului frances din 20 Au gust 1858). Etă cât de mare era însămătatea ce j terile garante dau repregentațiunii nâstr naționale. Prima încercare a nonei machinl guver namentale, s’a făcut în 14, 16, 17 și 18 Decembre 1858, cu ocasiunea alegerel de putaților ce aveaă a compune prima Adu- nare electivă, convențională, destinată, ma cu sâmă, a alege pe Domn. Respectul țâ- rei pantru noul regim ce avea a se inau gura, și a căruia esperimentare se făcea pentru prima âră. a fost așa de mare, în cât după lungi, desinteresate și ferbințl desbateri în presă, în întruniri publice și private, în colegiile electorale, nu s’a ros- tit de pe loc în favârea vre nnul candidat de Domnie, lăsând alegerea Domnului în a- preciarea Corpului chiămat de convențiune a o face, și mărginindu-se, alegători în sin- guraîmphnife a marel misiuni ce le era în credințată și de convențiune și de binele comun : misiunea de a alege buni și vred- nici deputați. Colegiile electorale, voiai! să lege pre Domn către țeră, âră nu pre țâră către Domn In 1858, țâra alegătâre nuvoeaca Domnu. puindu-se mai pre sus de Adunare ca ales al Națiunel, ca impus de Națiune Adunărei să’l tăgăduâscă drepturile, să’l paraliseze a viitorul oficial al româniei 8(20) Aprilie 1877 puterea, și la tocă întâmplarea să puegia- sul săfi mal presus de glasul legel. Căci, o asemenea teorie, ar fi condus la sfărâmarea, saii falsificarea Cunslituțiuael la depostism, la guvern personal, la dic- tatură după cum ne a și dus, în cele de pe urmă, numai pentru că: pe de uă parte A- dunările posteridre cel din 1858, au fost mal prejos de înalta lor chiemare, mulțu- mită nu atât restricțiunilor electorale ale convențiuniî, ci ingerinților fățișe și răii voitdre a unor guverne ce aii ținut a ren- viua, cu ori ce preț, regimul reglementar cu tdtă suita sa de fără de legi. Câți va ani de legalitate fură acordați națiunel. Cinci ani de esperiențe mal mult, saă mal puțin corecte, ținând socotâla de nou- tatea instituțiunilor, autorisa pe toți dme- nil de bine, fără deosebiri de culori, a cre- de că rădăcinile regimului representativ, sunt pentru tot-d’auna și adânc împlântate *n pământul nostru. Insă venirea la pute- a dmenilor ce au compus ministerul de la 10 Martie 1871, au dovedit țărel întregi că ea se înșelase amar și d’astă dată. Acest minister arată, de pe loc, că și-a însușit misiunea de a repune în cestiune ¹ t ce se făcus. de la 1856 pentru îatro- ucerea unei noueEre de legalitate și pros- peritate; de a dejuca tdte speranțele, tdte frumdsele ilusiunl ce Românii ’șl făcuse despre sistemul constituțional. Și tdte aceste în numele libertățel, a e- galitățil și mal cu semă a stabilității scum- pă fie-cărnl Român fără escepțiune. Fap- tele acestui minister aii silit cu drept cu- vent pe fie-care cetățen a arunca uă tristă ivire în trecut și a se întreba: daca ast- fel avea a ti resultatul votului emis în 1857 da Adunarea ad-hoc a țărel Românescl care rostei : „Cerem guvernul constituțional repre- sentativ, și conform vechilor obiceiuri ile țărel, uă Adunare generală care să fie întemeiată pe o basă electorală largă, așa in cât să represinte interesele generale ᵣale poporului Român ?“ Oare spre a desăvârși uă operă ca acea ncepută, cu care să însărcinase ministe- il din 1871, adică călcarea tuturor legi- lor, domnia abusurilor, lipsa de dignitate națională, slăbiciune și nepăsare pentru drepturile țărel și pentru binele public, stârpirea ori cărei velitățl de control, etc. Jar fi fost de ajuns regimul reglementar de care am cercat a ne lepăda în 1856 și 858, ți cu carele credeam că am rupt’o pentru totd’auna în 1866? In adevăr punând n comparațiune ambele regime, acel ra- lementar cu acel inaugurat și practicat de Cabinetul Catargi- 5 ani în șir—e mal e preferit cel d’ânt^iu, pentru că avea pentru densul, cel puțin, meritul franche- el, și nu era nevoit ca acest din urmă, pentru a se mănțin' la putere, sănutrâacă frauda și corupțiunea [în| sînul societățel. Acest regim este cu atât mal culpabil, cu cât mal tdte ideile cele mari și politice erau realisate la venirea lui la putere, și nici un alt mobil nn l’a împins pe acestă cale funestă națiunel, de cât numai tendin- ța de a o guverna îo contra voinței și a in- tereselor sale. Cu atât mal culpabil fu acest Cabinet, cu cât tocmai când edificiul nostru politic și social părea a fi la adăpostul ver cărui a- tentat, tocmai când națiunea română, după durerdsele lupte a le trecutului, dotată cu instituțiuni liberale, se aruncase fără gri- jă în brațele viitorului, pe care ’l privea cu încrederea tocmai atunci uă comoțiune violentă sgudui, penă în fundament, echi- librul constituțional al Statului Român, și puse în pericol resultatul atâtor lupte, a- tâtor sacrificie: ministerul Catargi venise la putere. Aeest guvern proclamă îndată cu auda- cie că; el venea să infrunte opiniunea pu- blică, pe care o considera ea uă femelă de uliță, și se întrebuințeze puterea pentru a realisa îogajamentele ee luase venind la putere. România ati fost, de aci, guvernată ca uă ficțiune, ca o aglomerare de dmeni fără ver un caractere propriii al lor, fără nici un interes național și de Stat al lor, fără uă personalitate deosebită de a celui ântel a- venuturier venit. Facțiunile si coteriile, ce n’aîi întârdiat a gravita în jurul acestei puteri anormale și arbitrare, afi sfârșit a o isola cu totnl în mijlocul națiunii. Străin ast-fel de dânsa, pentru acest guvern ea nu mal esistă. Interesele ei naționale econo- mice, aspirațiunile el de propășire morală și intelectuală, afi fost nesocotite. Tdte afi fost monopolisate în favdrea străinilor. De aci provine acea sistematică falșificare, a- cea călcare făcută cu rea credință tutulor libertăților ndstre publice. De aci vedem pe acest popor, carele de abea începea regenerarea sa politică și so- cială, condamnat â crede că totul trebue să se facă prin străini, și ceea celeste fdrte vătămător caracterului naționalcă Românul este incapabil de a produce. De aci pune- re de dări și tot felul de sarcine. cu totul în disproporțiune cn serviciile oferite. De aci împrumuturi onerd ie și budgetul Sta- tului condamnat a afecta, mal mult de ju- mătate din veniturile țărel, la plata unor anuități și dobândi, destinate a acoperi risipa și desordinele administrațiuneî. Desbrăcațî da veri ce altă convicțiune politică, ne vrând a au<)I. măcar, să li se vorbdscă despre nn ideal național al po- porului Român, acel guvern pururea ’șl au căutat și găsit echilibrul său în satisfa- cerea, neîncetat crescândă, a exigințelor străine. Fără“sprijin înăuntru, espus a că dea la cel mal mic vânt din afară, spre a se mănține ati atras asupra națiunel un șir de umiliri, amenințări și daune Nu a 2377 trebuit sa trdcă mult timp, pentru ca tern: în politica ndstră internă, să fie redus la uă agitațiune sterile, lipsită de orl-ce idei si principii, la nă luptă aprigă de intrigi, de raachinațiunl astutidse si violente, în care victoria în tot-d’auna a fost a acelui mal fără consciință, a celui mal servil. Și pdte că aeest vîrtej de demoralisare internă nu ne ar fi făcut atâta râti, daca mi- nisterul Catargi, înarmat cu puterea pu- blică, n’ar fi abusat de ea până 1» esces în contra țărel. Am văijut membrii at acestui Cabinet amenințând țera cu intervențiunl străine, numai spre a da afacerilor, de uă ordine cu totul internă, caracterul și gra- vitatea unor ardătdre cestiunl internațio- nale. Și, pentru ca să aservescă țâra prin intervențiunea Corpurilor Legislative, în profitul concesionarilor străini, ati împă- nat tdte funcțiunile publice cu creaturi gata a se preta la orl-ce fraudă electorală. Iată care sunt considerațiunile pentru care, eu drept cuvânt, și în capul tutulor acusărilor făcute foștilor miniștri, se pun violările de Constituțiune, falsificarea prii fraudă, violență și corupere, a representa- țiunil naționale. Căci, după planul ce ’șl- ati tras acel minister, voința națională căl- cată odată în picidre, totul rămânea la dis- posițiunea lui. Aedsta este acusarea capitală; ea se ra- portă la faptul de la care ati decurs, prin- tr’uă consecință fatală, călcările de legi, ruina financielor, dare de concesiuni mal pre sus de puterile țării și compromitere, prin urmare, a creditului el, în fine : tdte ac«le acte culpabile în genere cunoscute. Spre a pntea falsifica sistema represen- tativă în principiul sâti, nu era destul, d- menilor ce’șl luaseră acâstă tristă misiu- ne, de a înrîuri în alegeri, printr’un plan concertat do violențe și de corupere; nu le era de ajuns a urmări acest plan chiar de la formarea listelor electorale; el făcură să intre în acțiunea lor tdte ramurile de ad- ministrațiune și chiar complexul legiuiri- lor Statului, sub motivul neleil de a le pune în armonie cu ConTitntinnea. Numai ast-fel puteati spera să’și asigure puterea cu desfiderea simțimântulul public. Faimosul plan de „reorganisare a țărel“, ce revenea, într’un mod stereotip , în tdte discursurile și manifestările foștilor mi- niștri, n’avea alt scop. El tindea a neutralisa efectele princi- pielor ndstre constituționale , prin legi speciale. Totul era sacrificat acestui plan. Țâra •ra ținută sub lucrarea neîncetată a admi- nistrațiunil, la disposițiunea căreia era pusă și justiția, și puterea armată , și fi- nanciele, într’un cuvânt tdte puterile vio- lente și corupătdre de cari putea să dis- pue guvernul, spre a nimici esercițiul dreptului electoral și legile cele mal esen- țiale ale Statului. Este destul a aminti le- gea comunală și codicele penal, cari ati 8 (20) Aprilie S 7 fost revfidute, sub pretext de a pune în uimoniă cu Constituțiunea, însă cu ini»n- țiun^a reală de a falsifica printr’âusele principiele din Constituțiune. Prin modi- ficarea lege! comunale, se instituirii în co- munele rurale ca consiliari de drept numai cei avuțl cu servitorii lor, iar îu codicele penal se introducea, pieziș, uă adevărată lege contra presei, împreună cu încuraja- rea delațiunii și cu isbirea în atribuțiunile juriului. Și nu era destul a nimici dreptul elec- toral, în cea ce privesce alegerile Corpu- rilor Legiuitâre și comunale. Mai tâte Corpurile elective ale Statului avură aceeași sâriă, spre a se generalisa sistema de nimicire a dreptului electoral și a se crea autorități, cari, tâte având ace- eași sorginte, să se susție între densele, și tâte împreună să manție guvernul. Ast-fel s’a adus uă adâică sdruncinare în tâtă țâra, prin disolvărl mal generale de consilii comunale; căci de la dânsele depindea falsificarea listelor electorale, și la uă asemenea lucrare nu puteai! să devie complici de cât consiliaril comunali eșiți din violințele și coruperile administra- ți unei. Acesta ette funesta sistemă, al cărei scop esclusiv era menținerea puterii con- tra voinței naționale. Efectele el fatale afi fost nimicirea principiului despărțirii pu- terii >r Statului, ast- fel că, Puterea Legiui- târe nu mal era de cât un trist simulacru, iar puterea judecătorescă un instrument în mâna miniștrilor spre a falsifica listele e- lectorale, spre a ingera îo alegeri, spre a pedepsi pe cel indapendinți și a ocroti pe cel culpabili, dar necesari fără de legilor guvernului. Procedând ast-fel, ministerul Catargi ne întorcea sub ua regim mal nefast și de cât acel regulamentar, pentru că chiar re- gulamentul, la capitolul 8, art. 279, 302, 318 și 355, recuuoscea principiul despăr- țire! și al neatârnărel părțel judecătofescl de cea admieistrativă. Dâr și acești arti- coll, ca tâte prescripțiunile cele bune ale acelui Stat, au rămas literă mârtă. Dom- nul rfimăsase singur judecător și esecutor il supușilor sfii, după c^m era sub fana- rioti. Prin aservirea puterei judecătorescl, D. Catargi și colegii sfii sdrobesc una din cele mai puternice garanții ale regimului constituțional representativ. Prin chipul său de a falsifica Constituțiunea cinci ani în șir, D-sa a silit de multe ori țâra să re- grete timpul regulamentului organic. In Auglia se scie, că nu atât parlamen- tul, pe cât autoritatea tribunalelor, protege ibertatea cetățenilor. Acea ce deosibesce oe poporul engles de cele alte popâre, este, mal cu semă, lipsa unul corp de ’uncționarl separați de clasa dominantă a isțiunel și îusuflațl de un spirit esclusi- dst. Adâncul simț judiciar al națiunii, nutrit prin uă organisare poporară a ju- stiției; ura pentru orl-ce teorie politică absolută; deprinderea da a trata cestiu- nile cele mai complex»; posesiunea base- lor unei adevărate libertăți politice , deo- sibosc pe engles de alte popâre. Dâca An- glia , pe lângă scutul parlamentului, ca garanție a drepturilor poporului, n’ar fi a- vut și ac«le instituțiunl locale, aristocra- tice este adevărat, însă independinte; dâcș ea n’ar fi avut așa numita common low, ia mal cu deosebire acele independinte curți de justiție la Westmmster și juriul An- glia astădl s’ar afla încă acolo unde sun- tem noi în materie de constituționalism. Iasă acolo guvernul și aristocrația nu sunt absolute. Și unul și alta, sunt silite a se pleca îuaintea unor anumite bariere : legea, pre- sa, juriul, întrunirile publice, comuna. Este de netăgăduit, că și guvernul engles, prin înalta sa rațiune, prin devotamentul sfifila interesele țărel, ai! contribuit și contribue, mult la întemeiarea acestor ga- ranții. Daca a fost vre-uă dorință pe care Adu- narea ad-hoc a Moldovei în 1857, a cerut’o cu mal multă stăruință, apoi aceea a fost . Deplina, neatârnare a puterei judecăto- rescl de cea administrativă, ca condițiu- uea cea mal caracteristică a unul guver- nământ bun și regulat, ca garanția cea mal puternică a neviolabilitățil persânei Dom- nului. (VedI votul de la 14 Noemb. 1857). Adunarea mumă, vedea în mijlocul ace- sta realisarea garanțiilor necesare societă- ții și cetățenilor, așa îu cât, de aci înainte, nimeni să nu fie judecător în propria sa causă, după cum fusese pâră atuncea. In adevăr, într’un guvernământ consti- tuțional, adevărat representativ, mărgini- rea și despăițirea Puterilor sunt în inte- resul libertățel tutulor. Politica trebue să rfimâe deplin independinte. Puterea pu- blică esecută legea, însă țera, regulat re- presintată, o face. Guvernul dirige între- buințarea fondurilor publice; însă Aduna- rea națională fiesâză resursele , ea votâză impositele, etc. . . In principiu ca și în fapt, acest regim nu e de cât guvernarea organisată a țărel prin țâră. Așa dâr, sistemul representativ sâfi con- stituțional, sistemul garanțiilor, pe care atât de puternic l’afi sguduit ministerul Catargi, este învederat că a fost idealul! politic la care țintea poporul Român îu tâte luptele sâle politice și sociale, de la 1821 pâne acum. Una din condițiunile cele mal esențiale ale acestui sistem poli- tic, fiind responsabilitatea puterei esecu- tive. Adunările ad-hoc în 1857, chemate a alege între respon sabilitatea directă a Capului Statului, așa cum o prevedea re- gulamentul organic, într’un mod mal mult sâu mal puțin pronunciat, și între acea a consilierilor sfii, s’ati grăbit a se pronunți pentru sistema din urmă. Și cu multă înțelepciune ati lucrat fă- când ast fel. Responsabilitatea Capului Statului ar fi un permanent risc de revolu- țiune, și, pa lângă aceste ea ar reconstitui sub o altă formă absolutismul personal al Suveranului. Răspunderea miniștrilor, ve- derat este ca acea mal rațională, cea mal puțin periculâsă și cea mal efectivă ga- ranție, acolo unde cetățenii sunt garantați în contra verl-cărul arbitrar, echitabil pro- tegiațl îu interesele lor, în conseiință lor, în munca lor; acolo în fine, unde legea, li ber discutată și votată de către Adunări, e respectată de puterea esecutivă, când a- cea putere nu usurpă alte însărcinări de cât a manține autoritatea legel și a’i in- terpreta apcațiunea prin tribunale inde- pendinte, ceea ce la noi, sub regimul mi- nisterului Catargi, nici a se spera n’a fost ertat. De aci resultă uă desorgauisare și uă suferință generală. Pe de o parte adm ni strațiunea fiind ocupată aprâpe esclusiv cu manopere politice, cu grijă de a năbuși nemulțu ' ' și de a îndestuli sei și susținerile venale acordate guvernului, nu numai că lasă în cea mal deplină pă- răsire îngrijirea intereselor generale, der le isbesce prin favor ca și prin persecu- țiunl speciale. Pe de altă parte, întinderea și manținerea unei asemenea sisteme, ce- râ id mari resurse bănesc!, tesaurul public devenise prada unei risipe desfrâna A- câstă stare de lucruri se mal complică și prin necesitatea, pentru un guvern con- trarii! voinței naționale, de a se rezima pe susțineri din afară , și acele susțineri se traduc prin concesiuni, cari isprăvesc de a slei resursele țfirel. De aci deficiturl crescânde din an în 'an; împrumuturi din ce îu ce mal mar! prin urmare adause. neîncetate, de impo- site, cari, ajunseră a covârși cu mult pute- rile contribuitâre ale poporului. Situaț - nea financiară ce o vom espune la lâauui el, va demonstra acesta matematicesce. Un asemenea regim, cinci ani mănținut cu orl-ce preț la cârma țfirel, nu piitea sf aducă de cât cea mal adâncă penuibațiune în organismul Statului, să falsifice tâte instituțiunile, să atentele la princi; ile de adevărată ordine și de morală publică, să corupă însăși moravurile, să compro- mită interesele țfiril, s’o îngsjeije greii pentru un lung viitor și să sece până și sorgint a veniturilor Statului. Este constatat că el n’a renunțat la lup- tă contra națiune!, nu s’a retras de cât a- tuncl când, ne mai având nici credit spre a’șl procura noul resurse bănescl, nici ce mal stârce contribuabililor, golise cu de- săvârșire tâte casele publice și nu mal a vea cu ce să soldeze uă susținere din ce în ce mal scump plătită. Grăbirea cu care fostul guvern ordonă 8 (20^ Aprilie 187'-' MONITORUL OFICIAL ALROMANIE 2379 arderea corespondințel din 1875, este uă probă despre ceea ce s’ar fi descoperit pentru tot cursul administrațiunil sâle, și cu deosebire pentru violentele sâle alegeri din 1871 și 1875. Cele 109 dosare de telegrame secrete ce aii scăpat nearse, precum și corespon- dența ce s’ati găsit prin percbisițiune la foștii prefecți, și care se alătură ca apen- dice la acâstă lucrare, nu sunt der de cât o mică parte din corespondența secretă, ce a scăpat nearsă în câte-va județe, pâte din causă că acel gnvern cădend, și ordi- nile de ardere fiind date prefecților , iar nu șefilor de stațiuni telegrafice, «le nu s’afi comunicat la timp utile și nu s’afi a- plicat. Cu tdte acestea, puținul ce rămâne ne- distrus de acel regim,'ajunge cu prisos a face lumina. Fără a perde din vedere că ingerințele scandaldse, ce acele telegrame desvfiluesc, se esercitafi asupra celor douâ colege mal avute ale țârei, numite conservatâre, și în care un guvern realmente conservator tre- buia să găsâscă un sprijin natural, se con- stată că guvernul trecut a usat de coru- pere prin bani, corupere prin acordări de moșii arendate la favoriț', câte pe dece ani și cu mult mal jos de cât au dat alți concurențl; de corupere prin acordare și prcmitere de funcțiuni și diferite favorl; de amenințări prin desti uirl; de înrîurire prin justiție, tribunalele fiiudpune la or- dinile prefecților, spre a depărta de la dreptul electoral pe alegătorii oposițiunii și spre a întări pe alegătorii guvernamen- tali; de presiune violentă prin putere ar- mat-, de suspendare de urmărire judecă- torâscă contra ageoților electorali; în fine de uu amestec direct, de tâtă ora, îu tâte operațiunile electorali, și de punere de candidaturi oficiale d’a dreptul și pretu- tindeni, în numele consiliului de miniștri, în 1875 ca și îm 1878. Dâr nu numai în ordinea politică, ci și în ordinea modală și socială a Statului în ordinea judiciară, în acea financiară, în a.mată, la școli — pretutindine legea a fost călcată, răsturnată, restălmăcită nu- mai și numai în vederea manținerel guver- nului la putere, numai și numai pentru a satisface un partit ce se acaparase de pu- tere și nu voia să depună cu nici un preț. Și cel puțin, dâcă ar fi mulțumită țâra! Dâr să intrăm îi amănunte, pe capitole și pe ministere. Motivele pe cari s’a basat Adunarea de- putaților spre a pronunța punerea în acu- sațiune a prevenitului Lascar Catargi, fost prim-ministru și ministru de interne sunt de următârele: „Că în comună înțelegere cu colegii sfii a abusa de puterea sa, spre a falsifica ale- gerile și a lipsi pe cetățeni de liberul e- sercițifi al drepturilor lor civica, îo acest scnp întrebuințând și forța publică contra pacinieilor cetățeni, cari fapte contrarie Constituțiunel sunt prevădute și de art. 95, 96; 106, 107, 147 și 157 din codul penal; IOș a călcat ari. 29 din Constituțiune, suspendând aplicațiunea lui, și comițând cu acestă ocasiune și delictul prevăzut de art. 99 și 154 din cod. penal; „Că a violat art. 14, 21, 24 și 25 din codul de procedură penală oprind pe ma- gistrațl de a’șl îndeplini datoria, și sus- pendând prin acâsta cursul justiției, fapt prevăzut și de art. 99 și 154 din cod. penal; „Că a întrebuințat banii publici atât îo propriul sâfi folos, cât și în mod ilegal, ceea ce constitue o adevărată delapidare safi un abus de încredere, fapt prevăzut de art. 140; și că ajutând cu bună sciință pe colegul sâfi de la finance în violarea le- gel budgetare și a art. 8, 14 și 12 ale le- gel din 22 luniu 1871, și a art. 45 al le- gei comptabilităței generale a Statului, a causat prin acâsta uă pagubă însemnată te- saurulul public, fapt prevăzut de art. 140 safi 323, combinat cu art. 50 din codul penal; „Că a desființat, provocând a se arde, corespondința telegrafică cu prefecții, fapt pedepsit de art. 203 din cod. penal. „Mal e acusat de agent provocător, th înțelegere cu colegii sfii, a crimelor și o- morurilor săvârșite la Giurgiu în 1873 Martie 13, și la Alexandria, în anul 1874.“ Aceste violări de legi și Constituțiune s’a petrecut cu ocasiunea următâreloracte. (Va urma ) ȘTIRI DIN INTRU De la 24 a curentei, pânfi astăzi, în co- prinsul județului Vaslui, a cădut puciuă plâe âră timpul a fost rece , arăturile și semănăritule de primăvâră continue. ANUNCIURÎ MINISTERIALE MINISTERUL DE FINANCE; Casiârix jndețul«I Teleorman Ia dioa de 16 curent, urmând a se vin- de prin licitație publică, îu localul acestei casierii și prin pa-N 00.00 OO OO OS of ffi a ; ? 12 40 12.600 Jilava 9 41 6 29 1 44 12.750 | Plecare » ____ ______ I 1 Ol 17.400 Sintesci (halta) . 9 52 6 42 2 07 26.200 Frățești . 1 47 24.400 Vidra .... 10 04 6 54 2 17 43,500 Bănisa * 2 17 28.770 Gradisce (haita). 10 ii 7 oi 3 07 47.600 OOMANAjBufet ®£țe 2 45.800 COMANA|Bufet 10 21 7 11 3 37 54.400 Gradisce (halta) • 59 250 Bănăsa .... 11 59 7 51 03 59,400 Vidra ... 67.000 Frățești .... 11 23 8 15 4 13 63.500 Sintesti (halta) 72.000 GIURGIU] Bufet S’X 1 1 35 8 27 Dupe-amidâ 72.000 Jilava..... Smârda .... 11 45 Șira BUCURESCI restaurant 11 5- Ș S N O» 04® OtCSOI l | Amlțty 00 OO O V» Trenurile Nr. 103 și 104 vor circula obligator în filele de Mercurea și Sâmbăta luând și călători de cl. I și 11 și care vor merge cu vitesa trenurilor mixte. LEG A A. CU LINIA DE NORD. Cursă directă intre Viena-Constantinopole și vice-versa 1. Cursa Viena-Constantinopole: MARȚEA ȘI SAMBATA Sosire la gara Târgoviște la ora 8—30 a. m. cu trenul accelerat Nr. 2. Sosire în ■ Filaret « — cu trenul local. Plecarea din gara Filaret la ora 9—15 cu trenul Nr. 1 2. Cursa Constantinopole-Viena; MEUCUREA Șl SAMBATA Sosire în Giurgiu (Smârda) la 4 ore cu vapor local din Ruseiuk. Sosire în Bucuresci, gara Filaret, cu trenul Nr. 4, la ora 7—17 m sera Plecare din gara Filaret la ora 7 și 30 m. eu trenul local. Sosire în gara Târgovisee la ora 7 și 45 minute. Plecarea din i și 15 m. ou trenul ac 3. Trenul Nr. 2: Ou trenul accelerat Nr. 3 spre Verciorova. 4. Trenul Nr, 104 și 4: Uu trenul accelerat Nr. 4, la ora 8 15 minute , la Brăila-Galați Roman, lașI-Suceva, Viena, Berlin, Paris Petersburg. 5. Trenul Nr. 1 : 1 Cu trenul accelerat No. 4, care sosesce din Vărciorova la ora 7 și 30 m. dimineță 2 Cu trenul accelerat Nr 2, care sosesce din Viena Lemberg. Suofva. Roman. Galați, Britila, la o>a 8 și 30 minute dimiudta T URI 6. Trântii Nr. ii Cu trenul Nr f , de călători care soses' " < ' și Br ■ ora' 4 și 30 minute, dupe ame^ă-^i. B. CU VAPOARE DANUBIENE LA GIURGIU. 1. Cn vapore accelerate. osind la Giurgiu din sus Mercurea și Sâmbăta, laoreie 11 trenul No. 104. 2). Plecând de la Giurgiu in sus Mercurea și Sâmbăta, la orele 5 Va Sera, trenul Nr. 1 și 103. 2. Cu vapore de posta la Giurgiu. 1) . Sosind la Giurgiu din sus : Luni și Vineri trenul No. 4. 2) . Plecând de la Giurgiu în jos : Luni eu trenul No 1 3) . Plecând de Ih. Giurgiu în sus: Marți și Vineri cu trenul Nr. : 4) Sosind ,a Giurgiu diu jos : Vineri cu trenui No. 4. 0. CU CALEA FERATA OTOMANĂ. MARȚEA ȘI SAMBATA. Trenul No. 1. Ou trenul de postă care pito la ora 1 și 40 minute p. ' Ruseiuk la Varna. Trenul Nr. 4. Ou trenul de postă care sosesce în Ruseiuk din Varna la oreb a p. m. NB). La gara Filaret se vând bilete atât, pentru vapdrele acer lerate cât și pentru vapdrele de postă pentru tote stațiunile până în sus la Viena și în jos până la Chilia. DIRECȚIA DE EXPLOATARE Imprimeria Statului DIRECTORE: N. T. ORAȘANU