LUCEAFĂRUL REVISTA PENTRU LITERATURA SIARTA ow m m Vilii m Anul XIV No. 3 şi 4. Bucureşti, 1 şi 15 Februarie 1919. APAREDEDOUAORI PE LUNA www.dacoromanica.ro Preţul 4 tei. LUCEAFĂRUL REVISTA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂ ORI T>E LUNĂ ------—-- Director : Octayian C. Tăslâuanu —■-—■—: ■ ■ . ---CXD-' . ; Cuprinsul No. 3 şi 4 din 1 şi 15 Februarie 1919 Oct. C. Tdsltltuimt. Ardealul Arftir Enăfcscu . Pe un ţărm clenic Al. Cazaban.i... Nicbl/or Crainic Radu Drag nea. Cieopalra Supărarea unui părinte Cântec dc toamnă ; Spre. dogmatismul naţio-, nai ,, wv Geamjc Duma . . Cântec Ion Sân-Giorgni .•‘Niciodată^ ' D. G- Cbifoiu ■ ■ Schimnicul Al. Ţţ- Stamatiad. Rugăciune ' . 1 Emanai/ Bucata , Cântece de leagăn ■/. -C. Vi star ion. . Arendaşi de moşie G. Mihăiescu /. . .Linia întâi ' Dări do seamă: Cărţile lui lonn Dragu, (Al. Al. Busuioceonu); Ştefan Neteţ.- Istoria Bisericii şi a viefei religioase a Românilor din. Ardeal ’şl- Ungaria s 'Ştefan"Ciobanii-.:, Dosofţei Mitropolitul Moldovei (Traducere din ruseşte.de Ştefan Berechet)! . Cronica: Arte plastice r Şcoala dc Belle-Arte (O,. A.) j.Muzicâ : Câteva contribuţiimi la orga-; nizarca culturii muzicale din Ardeal (Ion V. Borgovan); Însemnări : Generalul Berthelof în Ardeal (Discursul Protopopului Dr. 1, Lupaş în latineşte); Scriitorii noştri în.războiu, Casele naţionale, Expoziţii,- Moravuri literare, Rătăciţii. Bibliografii. - / ilustraţii t Verdna s: Observator.-^ Pan. loanid -. Piaţa Bazata. — Veronai O baterie. Planşe i luliu Maniu. .preşedintele Comitetului dirigent din Ardeal.-Perono.- Bateria CăpiL Bcrncscu., I. lordâncscu: Portretul Maiorului N-. P., Pasiune, Teadorescit-Sian -. In re-paos, după luptă.—Generalul Berthelot în Sălişte,; (Protopopul Dr- Ion Lupaş rostind discursul de primire în latineşte),;,, . -. , . ABONAMENT Pe un an t. , . , . , Pe o jumătate de an 60. Lei 30. Abonamentele se plătesc cu anticipaţie în Bucureşti: la Administraţia „Luceafărul" str. Numa Pompiliu 5—9. în Iaşi „ Tipografia Naţională, str. V. Alexandri 11. în .Ard ml „ Banca „Albina", din Sibiu str. Măcelarilor Revista se găseşte de vânzare la toate librăriile din oraşele ţării www.dacQFomanica.ro IULIU MANIU Preşedintele Comitetului dirigent din Ardeal. Revista ^Luceafărul* www.dacQFomanica.ro REPRODUCEREA OPRITA Ardealul E leagănul originei noastre şi a curentelor de renaştere naţională şi culturală, cari au trezit şi închegat conştiinţa unităţii In sufletul neamului. E răscumpărarea, prin luptă încordată, a credinţei în ideea de întregire a Stalului naţional până la graniţele de expansiune etnică ale rasei noastre. E pământul făgăduinţei, bogat şi viguros, care încunună fruntea vitezei oştiri române cu laurii biruinţei, râsplâlindu-i uriaşele jertfe. Ardealul, care, după unire, s'apropie cel din urmă şi aşă de greu de sânul României libere şi depline, par’că ar vrea să simbolizeze, prin încetineala lui, valoarea şi puterea ce o reprezintă, comoara, atât de scumpă străinilor, pe care o varsă în visleria naţiunii. S'apropie domol, cu sforţări şi cu vărsări de sânge, căci zestrea împărătească pe care o aduce ridică România in fruntea Statelor din Orientul dunărean. Privirile tuturora se îndreaptă, cu admiraţie şi cu teamă, asupra lui. Vecinii îşi înfig colţii in marginile graniţelor şi vreau să rupă bucăţi din ele. Duşmanii de jur împrejur se uită cu ură şi cu invidie la România întregită cu Ardealul. Chiar şi la Congresul păcii încearcă să ne împuţineze. Dar, toate încercările lor se sfarmă de zidul voinţei noastre, sprijinită pe dreptate şi pe baionete. Regalul vechiu admiră in Ardeal un necunoscut, in care vede o mântuire morală şi dela care aşteaptă o regenerare a vieţii de Stal, pe care rămăşiţele oligarhiei şi pleava Levantului au batjocorit-o. Adevărul e că dincolo de Carpaţi trăeşle o altă lume de idei şi de sentimente, cu alte deprinderi morale şi cu alte concepţii despre ordinea publică şi legală. Acolo e o democraţie ţărănească, întemeiată pe o atmosferă de cinste şi de cultură cu tradiţii. E o lume,,poale cu orizonturi mai strâmte, cu o gândire mai înceată, dar cu atât mai temeinică, mai curată şi mai productivă. împrejurările au vrut ca Ardealul să holărească singur asupra soartei lui şi a hotărât fără şovăire: Unirea cu România! Ascultând de porunca conştiinţei moştenite, prinlr'o măreaţă manifestare a voinţei obşteşti, întrunite la Alba-Iulia, şi-a scuturai singur jugul robiei, care l-a umilit atâtea veacuri. Ardealul nu a fost deci nici cucerit nici desrobit. Liberarea lui se datoreşte şi vredniciei oamenilor de acolo. Acest fapt a trezit in sufletul ardelenilor o încredere în ei înşişi şi dorinţa de a-şi orândui singuri gospodăria de stat, „imperiul*, cum ît numesc ei în graiul latinist al bătrânilor. Aşă au făcut, de altfel, şi provinciile surori liberate: Basarabia şi Bucovina. Acestea sunt bucăţi din trupul Moldovei, ajunse sub stăpâniri străine abiă de 4—5 generaţii, şi lotuşi resimt aşă de adânc urmele stăpânirilor sub cari au trăit. Pentru a se reculege şi pentru a se întoarce la matcă, cu o www.dacQFomanica.ro LtiCEAl'ARtJL No. 3 şi 4, 1919 bogăţie şi cu o experienţă organizată, au cerut un timp de tranziţie. Ardealul, care a fost mereu sub dominaţiunea altora, are cu atât mai mult drept la o epocă de pregătire şi de organizare proprie. Moştenirea dela prăbuşita putere de stat, situaţia nouă şi problemele impuse de spiritul vremii sunt realităţi, cari nu se pot rezolvă decât succesiv, admiţând faze de transiţie lentă. Cu toate acestea în Ardeal nu se uită nici o clipă, că poporul omogen prin origină, limbă şi fire, dupăce a ridicat la valoarea de drept starea de fapt a unităţii naţionale, nu poate să fie călăuzit în acţiunile lui decât de ideea cardinală a statului naţional unitar. Organizarea ce se înşgheabâ cu atâta trudă de consiliul dirigent din Sibiu e o pregătire serioasă tocmai în vederea acestei unităţii de stat. Pilda bună de peste munţi va înrâuri desigur asupra vechiului Regat, după cum şi întocmirile şi aşezâminlele sănătoase de aici irebue să aibă o influenţă binefăcătoare asupra teritoriilor liberate. Tendinţele separatiste, de orice natură, în Ardeal vor fi combătute cu energie căci lor nu li-e îngăduit să tulbure armonia muncii de întemeiere a noului Stat românesc. Fireşte, cu aceeaş energie şi chiar cu violenţă, trebuesc combătute sistemele nenorocite şi păgubitoare practicate de partidele politice din România veche, cari sunt o adevărată ruşine şi cari ne coboară aşă de mult în faţa străinătăţii. E de mirare că bărbaţii de stat de aici înţeleg aşă de greu acest adevăr elementar. Stăruinţa lor în vechile deprinderi, deşi încearcă să se boiascâ şi să se primenească mereu cu programe mult fâgăduiloare, dovedeşte că sunt lipsiţi de patriotism sincer şi incapabili de îndreptare. Deci sortiţi pieirii. Ardealul nu va suferi să fie contagiat de păcatele celor învechiţi în imoralitatea partidelor politice din vechiul Regal şi va luă, poate, măsuri cam drastice de apărare, împotriva acelora cari ar încercă să-l viţieze. Cei buni de aici, cei cu adevărată dragoste de popor şi de ţară, au datoria sâ-i deă mână de ajutor pentru a întronă la cârma puterii democraţia ţărănească. România întregită mai are de luptai cu mulţi duşmani interni şi externi, deopotrivă de primejdioşi, până când va isbuti să-şi asigure hotarele şi să-şi orân-duiască vieaţa spre binele şi mulţumirea tuturora. Opera de consolidare şi de purificare se va săvârşi numai prin colaborarea oamenilor energici, întregi şi sinceri, Ardealul, cel din urmă venit, va fi cel dintâi la muncă şi prin oamenii deprinşi cu conştiinţa răspunderii şi cu disciplina datoriei, poale va reuşi să se ieă la întrecere cu celelalte ţinuturi ale României. D. Iuliu Maniu, omul reprezentativ al Ardealului, care conduce astăzi treburile obşteşti de acolo, e o chezăşie de îndrumare cuminte şi rodnică a muncii de organizare şi de renaştere naţională. Oct. C. Tăslăuanu. Verona: Observator www.dacQFomanica.ro No 3 şi 4, 1919 LUCEAFĂRUL 51 Pe-un ţărm elenic Pe-un ţărm sfinţit de zei, cetatea Şi când, pe-un umăr de zeiţă, Cu prăbuşite bolţi şi altare, 0 amforă, vis de lumină, Se 'nalţă, jalnică ruină, tJOCai zveltă-şi dezvelii profilul, Deasupra undelor fugare. Pe-albastra zare corintină. * Când frumuseţea lucia goală, In rada-i goală, azi, destinul, . . • • ' Ca floarea’n rouă dimineţii, Nici-o galeră nu trimite, , Iar inimi dornice de vise, Şi numai fulgerile nopţii, .. - • ; Băieau în ritmul cald al vieţii 1 Dau vieaţă stăncei neclintite! , .- ' Uitarea tot mai grea se cerne, . ' Când codrul eră plin de nimfe, Iar peste liniştea cetăţii, Şi marea plină de sirene,, ^ ^ Şi ’ntinde aripele-i negre, Iar, vinul, lacrimă de. apr, ; Vre-un idol al pustietăţii. Spumă prin cupe lesbiene! Pe sub arcadele măreţe, Copii rătăcitori, rapsozii, Azi, ploaia picură ’n broboane, ‘ Când se opreau-, cântând la praguri, Şi-abia se desluşesc din umbră, Şi dulci ca fagurii de miere, Statui şi dorice coloane. ^ Curgeau al vorbelor şireaguri I 0 Veneră cu braţe smulse, Când Eros înecă tot chinul, Pe soclu-i gata stă să cadă, Şi grija zilelor de mâine, Şi-o clipă ’n ochii sfinţi de zee, Şi ca pe-un rug ardeă pământul, învie clasica Eladă. Sub stolul viselor păgâne! La templul Afroditei, paşii Când cerul falnic al Eladei, Sfioşi, pe lespezi, nu mai sună! întins pe-albastrul caldei mări, Doar, uneori şi-agaţă haina, Pe veci îndrăgostit de dânsa, De trepte somnoroasa lună. 0 ’năbuşid sub desmierdări! t Azi, fără imnuri vechi de slavă, Voi perle ’n salba veşniciei! Amurguri trec şi aurore; 0! vremi de aur, vremi uitatei Izbite’n stânca milenară, Azi, pentru voi, cu-atâta sete, Vuesc doar, undele sonore. Zădarnic, inima mea bate ! Voi, perle’n salba veşniciei, Azi vieaţa tot mai greu ne-apasă, Ol vremi de aur, vremi uitate, Şi cerul nu se mai despică! In cari visul frumuseţei Ah ! Cine-ar mai putea să smulgă, Făcea din om o zeitate l Din valuri, Venera antică P Când marmura gemea sub daltă, Urcând pe-albastre trepte, luna Şi trupul albelor fecioare, Deasupra stăncei, arde pală, Păreau desprinse de pe soclul Şi-acopere cetatea moartă, Statuelor nemuritoare l In giulgiuri, albe de vestală! > Artur Enăşescu i / www.dacQFomanica.ro • bi. LUCEAFaKUL No. s şi 4, iyi9 Cleopaira Cetatea, zace n umbra grădinei tropicale, Iar lângă scări, de veacuri, pe negre piedestale, înaripaţii tauri şi monştrii grei de piatră, Domnesc fără suflare pe-o lume idolatră. Disc uriaş de aur, în ziduri, luna bate, Pe lespezi eroglife :e dezvelesc ciudate, • Şi-acum acoperite de praf şi de uitare, Mumiile visează prin albe sanctuare. Un joc de chilimbare, par în bazenuri stropii înalţă forme svelte spre cer eliotropii, Olendrii se ’mpreună cu deşii sicomori, Şi sângeră văzduhul sub purpura de flori! Un mag cu barba albă stă cufundat în zodii, Pe gârbooiia-i faţă, ning florile de rodii; Privirea lui străpunge, nemăsurate spaţii, Iar, către el din slavă, râd mii de constelaţii. înăbuşă iot cerul, mireasma primăverii! Cu braţe reschirate s’apleacă palmierii, Spre tufele de lotus şi peste macii roşii, Iar pe nisip, albastră, zvârl umbra chiparoşii. Egiptul, cu mistere şi mituri năzdrăvane, Cu stepele bătute de negre caravane, Cu brâul său de temple şi de mausolee, Sub inundări de lună, neţărmurit scântee. Se leagănă platanii, lăsăndu-şi umbra deasă; Ea stă cu ochii’n zare pe antica terasă, Şi-un sclav sfios, desleagă micuţele-i sandale; Pe-un baldachin, ca focul, ard stemele regale. Pe bolta dogorită, luceferi, nasc şi-apun; Paji, răcoresc văzduhul cu pene de păun, Pe când în vale, Nilul, răstoarnă valuri sfinte, Spre ţărmul plin de idoli şi plin de oseminte. (Sa, stă cu ochiun zare !... Frunzişul floarea-şi ninge, Cu-aripi de aur visul, din sboru-i o atinge, Şi ziduri o ’mpresoară cu slava lor antică; Toţi crinii primâverei spre dânsa se ridică! JIugustul cap se ’nclină sub grele matostate, Prin geana-i de matasă, râd ceruri înstelate; Privirile-i scântee şi se ‘npănzesc mereu, Ca flăcările smulse de vechiul Prometeu. Pe negre piedestale, sub mreaja de scântei, Se ‘nfiorează monştrii de piatră’n jurul ei; Se ’nsufleţeşte stânca de ochiu-i săgetată, Şi’n piept de idoli, inimi, prind calde ca să bată. Aprinsul ei răsuflet se pierde ’ndepărtare, Şi turbură pustiul cu sutele de fiare, Iar, cum îi arde trupul sub zările toride, Un trandafir de sânge la pieptu-i se deschide. Uşoară de pe umeri, căzu tunica-i greacă; Lovite ca de fulger, priviri; în jur s’apleacă, Dăzduhul radiază şi-acum pământul pal, (j-o perlă risipită sub pasul ei regal. Jllunecându-i leneş, un braţ pe balustradă S’a’ntins ca o ispită şi paseri, mari, de pradă, Izbite de mireasma ce urc’ ameţitoare, In fâlfâit de aripi, îi cad lângă picioare. Artur Enăşescu. www.dacQFomanica.ro LUCEAFĂRUL 53 No. 3 ţi 4, 1919 Supărarea unui părinte De departe, notarul Năstase dela Ylă-duleni îşi dete seama că se întâmplase o‘ nenorocire. Chiar în faţa casei lui se adunaseră oamenii din tot târguşorul. Un automobil oprit în mijlocul drumului, o femeie care îşi frângea mâinile în aer, îl încredinţară că acolo nu eră vorbă de niciun fel de petrecere. Când se apropiă, desluşi, din amestecul sunetelor, o voce răguşită: — I-a sfărmat capul ... Duceţi-1 la spital că moare !... Cineva-i ieşi înainte. — Iute, domnule Năstase,... Ţi-a călcat băiatul!... Din două sărituri, notarul ajunse lângă automobil. La câţiva paşi, rostogolit, în praful şoselei, un băiat, ca de vreo zece ani, nici nu mai mişca. Vreo câteva femei plângeau, dar nimeni nu se gândiâ să-l ridice din drum. Notarul îi aruncă numai o privire, şi se întoarse repede la spatele automobilului. Cu o mişcare grăbită scoase din sân, un carnet cu scoarţa unsuroasă, şi cu o mână care nu tremura însemnă numărul „Fiat“-ului. Apoi, cu o voce aproape poruncitoare, strigă unui om de lângă dânsul: — Du-te repede, Costache, şi anunţă secţia... Să vie jandarmii să îrichee pro-ces-vei'bal la faţa locului... Cineva din mulţime iarâş strigă: — Mă, duceţi-1 la spital, că moa. .: !..- Atunci, un om cu capul gol şi ca picioarele goale, adună de jos copiii:! cu laţa însângerată, şi cu el în spinare luă drumul spitalului. Aproape schimonosit la faţă de îngrijorare şi frică, şoferul rămase încremenit cu mâna pe cârmă. Stăpânul însă sărise din automobil, de cum se întâmplase nenorocirea, şi acum mergea, cu capul plecat, după omul care ducea copilul. — Luaţi seama să nu fugă! strigă cu furi® notarul. Ce crede ciocoiul că o să-mi scap# din mână!.., — Nu fuge nimeni! — îl opri şoferul — Nu fuge!... Că de vroiam să fugim, mânam înainte! — Să nu -vorbeşti, criminalule! Mi-ai omorât băiatul... Cel mai bun şi mai deştept copil al mea... 0 să plăteşti scump... — Nu sunt vinovat!... Nu sunt deloc... Tocmai dam să ocolesc o căruţă, când nu ştiu de unde-mi răsări băiatul în faţa maşinei... N’am mai putut opri... Dar notarul nu-1 mai ascultă. Se întoarse spre mulţime: — Luaţi seama să nu fugă!... Eu alerg după stăpân... Ce crede ciocoiul c’o să-mi scape uşor... Aproape de poarta spitalului, il ajunse — Stăi, domnule, stăi!... Ce fugi?!.. — Nu fug!... Nu vezi că mă duc la spital... Vreau să ştiu ce spune doctorul... — Ce să spună doctorul!... se răsti notarul. Ce să spună? Moare!... Iţi spun eu că moare!... Şi de moare, să ştii că • să te coste scump !... Eră cel mai cuminte şi cel mai harnic copil !... Te dau pe mâna parchetului... Eu nu mă tem de nimeni... E dreptul meu !... — Ai dreptate, domnule! —se dezvinovăţi stăpânul automobilului. — Eşti tată... Şi mie mi se rupe inima... O întâmplare, o nenorocire. Cât aş fi dat să nu se întâmple!... Dar mare-i Dumnezeu!... Să mergem mai repede... Să vedem ce spune doctorul... Poate că dacă îşi va da toate silinţele să-l scape... — Nu-l scapă!... Ce poate doctorul?... '.Tai văzut că nici nu mai mişcă ?... Degeaba umbli sfi mă înşeli... Doctorul, după ce cercetă cu deamă-nuntul pe copil care nu era rănit decât la frunte, îşi dete părerea că rana, inlr’a-devăr, eră serioasă, dar- nu atât de gravă. ,,Mi-e teamă numai de complicaţii... Dacă se ivesc...“ —' Se ivesc ! ii lăiă vorba notarul. Cum să nu se ivească!... Şi felinarul din faţă s’h spart de aşa izbitură !... Că doar au- www.dacQFomanica.ro 54 LUCEAFĂRUL No. 3 şi 4, 1919 tomobilul mergea cu cea mai mare viteză... Ca şi şoferul său, stăpânul vrii să-l facă să înţeleagă că automobilul nu mergea cu viteză, dar notarul nu-i da răgaz să se desvinovăţească. — Să nu crezi, domnule notar, urmă stăpânul — că umblu cu mofturi ca să scap de răspundere... Recunosc că ţi-am pricinuit o pierdere şi sunt gata să te despăgubesc... Spune cu cât ai fi mulţumit?... — Ce să spun eu ?... Spune dumneata ! îi răspunse notarul mai puţin răstii. Atunci doctorul crezu să se amestece : — Şi eu cred, Năstase, că aţi face bine să ajungeţi la învoială... Ce să mai umbli cu judecata!... Stăpânul automobilului Si mulţumi din ochi, şi chemându-1 pe notar, puţin mai deoparte, i vorbi încet la ureche. Neînblânzitul tată se hotărî să-l asculte. Dar după câteva cuvinte, se posomori iarăş. Apoi se dete înapoi: — Cum aşa boierule ! — strigă supărat. Iţi baţi joc de un biet creştin... Cinci mii de lei pentru sufletul unui om!... De, că nu sunt aşa de prost!... Tot la judecată nc întâlnim noi! Boierul încercă să-l împace, să se mai tânguiască, dar notarul nu-1 mai ascultă. Fără să arunce măcar o singură privire spre patul unde-i zăcea băiatul, plecă din salonul bolnavilor, morfolind cuvinte de injurie. In urma lui, plecă şi stăpânul automobilului, după ce avu grija să-l roage pe doctor să-şi deâ toată silinţa să scape vieaţa rănitului. Când se urcă în maşina care pufuiâ, notarul îi strigă, ca să-l audă lumea: — Cu cinci mii de lei vrei să plăteşti un suflet!... Nici cu zece mii nu mă mulţumesc. Un apărător de acolo îl sfătui să reclame parchetului şi la judecată să ceară o despăgubire de cel puţin o sută de mii!... H ascultă îndată, şi cu cel dintâi tren plecă la oraş. Zăbovi acolo două zile. Când se întoarse la Ylăduleni, părea liniştit cu totul. Se dete jos din vagon, vorbind de afaceri cu doi tovarăşi. In drum, spre casă, se opri la crâşmă. Un cunoscut îl întâmpină : — Eşti bun de cinste !... Viu dela spital : Doctoru mi-a spus că băiatul scapă!... Nu mai e niciun pericol... Notarul cătă la el mirat, cu o uşoară încruntare a sprincenelor. îşi trase numai căciula pe frunte, apei o împinse spre ceafă : — Să deâ Dumnezeu să scape!... Că doar nu spun să nu scape... Da nu cred că scapă... Prea-i eră măcinat capul... De, ce să spun !... Dumnezeu ştie... Nu doctoru!... Plecă grăbit din cârciumă. Nici nu intră bine în casă, şi-o întrebă pe notăreasă : — Ce-i cu băiatu ? — Ce să fie?... Ia s’a milostivit Dumnezeu cu noi... Azi, băiatul a cerut de mâncare. — De mâncare?! — se miră notarul. Cu ce să mănâhce femee ?... Nu i-a tocat şi fălcile?... — Nu i-a stricat niciun dinte... Numai la frunte e betejit... Da se vindecă de acu... Fără să-şi mai scoată căciula din cap, notarul se lăsă tăcut pe marginea patului. Rămase cu capul plecat, cu ochii ţintiţi la vârful cizmelor .pline de noroi uscat. Eră îngândurat şi par’că faceâ o socoteală în minte. Deodată îşi ridică ochii: — Patruzeci de lei am cheltuit cu actele... — Care acte ? — se miră femeea, cu sfială, cu o teamă helămurită. — Nu ştii ? Actele de dare în judecată. — Da tot îl mai dai? — Da cum să nu-1 dau!... Nu ne-a ucis băiatu? La primărie, îl găsi pe subchirurgul spitalului. — De unde vii, Năstase? Ai trecut pe la spital ? www.dacQFomanica.ro No. 3, 1919 LUCEAFĂRUL 55 — N’am trecut!... încurcă notarul. N’am fost pe acolo... — Apoi să nu mai ai nici o grije! — îl îmbărbătă subchirurgul — De acu, băiatu e scăpat... . — Poate să scape... Eu tot o să fiu despăgubit... — Despăgubit, nedespăgubit L. Bine că a scăpat băiatul teafăr! — Teafăr! De unde ştii că a scăpat teafăr? — se încruntă notarul. Numai ră- După două zile, băiatul lui Năstase ieşi din spital, cu un bandaj larg la frunte. — Ai venit ? — atât îl întreabă tatăl său. A doua-zi dimineaţă, notăreasa îşi luă băiatul şi se găti să iasă. — Da unde-1 mai duci? — întreabă notarul cu asprime. — La spital... Să-i schimbe pansamentul... Mi-a spus doctorul că se poate obrânti... Pan Ioanid: Piaţa Bazaca mâne el întreg la minte... Chiar de scapă, tot beteag rămâne. — Aş — făcu subchirurgul — De unde beteag... N’are nimic... Şi nici nu s’a sdruncinat la minte : Vorbeşte ca şi înainte... — Ş’apoL.Tot o să mă despăgubească... — Cine ştie? Poate că acii să nu-1 mai condamne... Da, par’că a vrut să te despăgubească ?... Eră mai bine să cădeţi la învoială... 0 să vie cu advocat, cu martori... — Şi eu am martori! — sări notarul — Şi apărător am... — Ce să-i mai schimbe!... Lasă-1 şi aşa, că nu se mai obrânteşle... Femeea se supuse, dar cum ii plecă bărbatul, îşi duse băiatul la spital. Peste câteva zile, rănitul nu mai avu nevoie de niciun fel de bandaj. Doar o dungă trandafirie de-a curmezişul frunţii, îi mai amintea copilului ceasul când a scăpat, ca prin urechia acului, de o moarte năpraznică. Tatăl său îl întrebă: — Ţi-e bine, acu, de tot ? — Bine... N’am nimie!... — Da prin cap, nu simţi eumva vâ jâeli ? www.dacQromanica.ro 66 LUCEAFĂRUL No. 3 şi i, 1919 Băiatul il încredinţă că nu simte nimic, totuş notarul se duse la spital să ceară medicului un „certificat doveditor că rănitul a rămas cu vâjâeli la cap“. — Ce să faci cu certificatul? — La proces, îmi trebue... Să vadă judecata că mi-au nenorocit copilul. Doctorul zâmbi uşor: — Nu-i nevoie de astfel de certificate... Ş’apoi, peste câteva zile, o să-i treacă vâjâelile.:. Veni, însfârşit, şi ziua de judecată. Cum stăpânul automobilului a adus martori cari au jurat că „automobilul" mergea fără ;viteză, şi că „dracul de băiat" a dat singur peste maşină, şoferul nu fu condamnat decât la o uşoară amendă. Nici cheltuelile de judecată, nu şi le-a scos notarul din Vlăduleni. Chiar in ziua ceea il întâlni subchi-rurgul : — Ei, nu ţi-am spus că eră mai bine să cazi la învoială, decât să-l dai în judecată? — Da cine a ştiut că o să scape cu vieaţă... afurisitul? — se răsuflă notarul cu glasul înecat. De atunci orice greşeală a copilului, 11 supără de tot pe domnu Năstase. " Iar într’o dimineaţă, când ştrengarul strică o strachină mare, notarul îşi ieşi din fire: — Nu eşti bun de nimic !... Numai pagubă-mi aduci!... Mai bine te strângea Dumnezeu, când te-a călcat automobilul!... Al. Cazaban. Cântec de toamnă Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii Ce arde fi în zarea deşariei câmpii, Innaite şi fumegătoare feştile De veghe Ia moartea frumoaselor zile! Dar moartea cu aripi de ceafă v’atinge Când vântul vă bate şi ploaia vă stinge, Iar frunza târzie, din rară mai rară, Stropeşte pământul cu picuri de ceară; Stropeşte pământul, încet, până când Tulpinele goale-or rămâne-n curând, Pe zarea deşartă a moartelor zile Stând negre ca nişte scrumife feştile. Nichifor Crainic. www.dacQFomanica.ro Hevista .luceafărul’ www.dacQFomanica.ro www.dacQFomanica.ro No. 3 şi 4, 1919 LUCEAFA11UL &' Spre dogmatismul naţional Separe că lirismul politic şi retorismul literar nu vor mai luă sfârşii. De unde condiţiunile de vieaţă ale acestor genuri de manifestare intelectuală, degenerate, au fost determinate, in mod natural, dc tranziţia istorica a ţârii; ele, in loc să iasă din circulaţie, după un timp oarecare, se infig tot mai mult in cultura românească. Eră firesc lucru, in momentul înfăptuirii idealului naţional, ca politica să împrumute dela literatură, accentul liric, iar literatura, să împrumute dela politică, accentul retoric. Una pe alta se determinau, se influenţau, amândouă manifestările erau sub presiunea unui singur eveniment, amândouă se alimentau din acelaş izvor psihologic. Dar vine momentul când ele se separă, când fiecare din ele îşi recapătă omogeneitatea lăuntrică. La noi însă amestecul celor două genuri continuă mai departe şi n-meninţă de a continuă la infinit, in dauna culturii. Momentul acesta caută să fie. exploatat deaici înainte de către soiiitorii fără personalitate. Acelor scriitori Ie este foarte favorabil de a se manifestă in genuri fuzionate, unde nu este delimitare intre literatură şi politică. Scriitorul care le imperechiază, care le cultivă împere-chiate, nu are răspunderea uneia din ele, el se ascunde, când după una, când după alta. Este, in această apucătură a unora dintre publiciştii noştri, o adevărată sub-stragere meşteşugită dela creaţia fecundă. Dar mai ales — în ceeace interesează cultura în genere — este, în această apucătură, o adevărată coborâre a formei noastre culturale. Priveşti cum adjectivul caută să ţină locul cugetării, cum foiletonul caută să înlocuiască subtil critica ştiinţifică, cum articolul trecător caută să se instaleze în locul politicei de concepţie. Este o adevărată tentativă a formei la vieaţa fondului. Şi atunci, cu gândul la felul cum înţelegea Eminescu să delimiteze genurile şi să-şi impregneze măsura personalităţii lui, in fiecare, dinstinct; cu gândul la istoria culturii noastre, încă fără contur universal; dar mai ales, c-n gândul la felul cum şi-au constituit alte popoare, cultura lor, — o singură soluţie se vede: spre dogmatismul naţional. Am ajuns in momentul istoric al evoluţiei noastre intelectuale, când trebue să părăsim formele aparente şi să ne apropiem cu simpatie intelectuală de adâncimile gândirii. Ceeace eră justificat ieri de a cultivă scrisul propagandist, astăzi încetează dea mai avea o justificare. Ceeace eră ieri îngăduit poetului de a face literatură utilă, astăzi nu-i mai este îngăduit şi i se cere să se arunce in desmărginirea cugetării. Ceeace eră ieri îndreptăţit criticului de a se subalternizâ scopurilor practice ale culturii, astăzi nu-i mai este îndreptăţit şi i se cere să sistematizeze ştiinţific formele de expresie ale sufletului românesc. Ceeace eră ieri iertat omului de ştiinţă de a adoptă obiectul lui de studiu, altor preocupări, astăzi nu-i mai este iertai şi i se cere de a fi creator de valori obiective. Numai aşâ vom pune in locul naţionalismului sentimental, pe care l-au înlocuit urmările războiului, naţionalismul doctrinar. Cu cât vom tinde spre culmile înalte ale genurilor, cu cât ne vom desbrăcâ de urmele vieţii locale, cu cât vom lepădă superficialitatea foileto-nistică de care suntem coprinşi, cn atât vom realiza naţionalismul dogmatic. Dela impresionismul pe care l-ara presărat, atât in ştiihţă cât şi in artă, să trecem la dogmatismul consolidat. Impresionismul, in virtutea căruia se mişcă in scris tot felul de publicişti, dizolvă cultura; dogmatismul o organizează. Impresionismul este discontinuu ; dogmatismul este continuu. Impresionismul dă dreptul Ia vieaţă manifestărilor străine de sufletul naţional; dogmatismul nu admite în circuitul mişcării intelectuale decât problemele şi creaţiile de caracter indigen. www.dacQFomanica.ro I.UCEAPAftUD 38 Nci. 3 şi 4, l!)td In faţa .situaţiei istorice şi geografice a României de azi, avem nevoie de o cultură organizată, care să constitue un organism omogen, un corp simetric, in care fiecare provincie să-şi aibă locul ei de mişcare. Este vorba de ..fuziunea" sufletească intre provincii, caii vor dă ritmul culturii româneşti. Ori, în faţa problemei de contopire intrinsecă între provinciile româneşti, in faţa proldeme-i de subsumare sufletească dela teritoriu la teritoriu, noi nu ne putem înfăţişă, şi nu putem candidă la prioritate, — cum trebue să candidăm — cu literatura stilistică, cu ziarismul adjeclivist şi cu ştiinţa foile-tonistică. Şi dacă pentru un moment vom putea salvă aparenţele, cu trecutul culturii, cu toată istoria culturii române, problema rămâne tot . în litigiu, pentru ziaa de mâine. Dar mai ales problema rămâne de aceeaş importanţă — şi am puteâ zice, de aceeaş gravitate pentru situaţia noastră in raport cu culturile ţărilor care ne invecinesc. Atingem Spre apus şi spre nord ţări cu o cultură mult mai veche decât a noastră, ţări cari şi-au cucerii locul lor in cultura europeană. Nu ne rămâne, şi din punctul de vedere al conştiinţei externe, decât aceeaş datorie istorică, de a părăsi drumurile superficialităţii, care ne aduc mulţumiri materiale sau glorii de-o zi, şi să păşim spre cultura laborioasă, spre acea cultură generală, unde scrisul să fie o adâncă răspundere, unde genul să fie un templu, şi unde munca se divizionează. Să părăsim convingerea, care predomină astăzi in scris şi care tentează pe toţi tinerii începători, că un mânuitor de condeiu, poate să scrie orice, că el poate cultiva toate genurile. Să începem a avea cultul „specialităţii", care singur pregăteşte o cultură complectă. Eră in Franţa învinsă Ia 1870, o dezorientare intelectuală, care dăduse naştere celor mai comode curente: naturalismul antimoral în liişratură lângă anticlericalismul socialist. O tinerime îmbibată de cugetarea nihilistă, pentru care patria se reducea la ideea de om. O apucătură ziaristică în ştiinţă ca şi în critica literară. Se scria cu atâta uşurinţă, se asvâr-leau atâtea articole zilnic, încât scrisul nu mai eră al celor puţini şi aleşi, ci al mulţimii, care depăşiâ genurile, fără intenţie le amestecă şi le anihila, pe rând. „Lejeritatea" înlocuise concepţia. Atunci, in haosul acesta de zăpăceală a apărut Brunetiere, care propaga dogmatizarea culturii şi întoarcerea Ia studiul care-1 face pe autor responsabil de ceeace zice. El declară războiţi naturalismului, acuzându-1 de imoralitate ; cosmopolitismului, acuzându-1 de falş ştiinţific şi mai ales, impresionismului aeu-zându-I de sterilitate. Eră în luptă Franţa tradiţionalistă cu Franţa improvizată de o mână de publicişti. La strigătul pe care-1 scotea Brunetiere, au răspuns pe rând romancierul Bourgel, făcând, prin roman, apologia tradiţionalismului, a burgheziei, privită ca cel mai mare obstacol în evoluţia Franţei şi apologia catolicismului. Apoi au venit să se adaoge in rândurile luptătorilor, Barres şi alţii. Ofensiva dogmatismului a ţinut timp de peste treizeci de ani, când Franţa a fost măturată de curentele „lejere" şi a reintrat iarăş in tradiţia ei culturală de ştiinţă positivă, de critică filosofică şi de artă superioară. Franţa aceasta purificată de critica dogmatismului naţional, Franţa aceasta a catolicismului etnic, Franţa u-ceasta a burgheziei, ea a dat victoria militară de azi. Succesul din afară al Franţei războinice a fost pregătii de înfrângerea din lăuntru a curentelor disolvanle. Victoria ei militară este şi un fruct al biruinţei dogmatismului in cultură. Iată pentru ce trebue să tindem spre dogmatismul naţional. Radu Dragnea. www.dacQFomanica.ro No. 3 şi 4, 191!) LUCEAFĂRUL Cântec S'au rupt zăgazurile mării! Spumând cascadele pe maluri, Isbesc cu pieptul tor haotic, Vuind în stânci, cântând din valuri. S'au rupt zăgazurile mării! Şi ritmic sânul ei se sbate, Sub valul negrelor martiruri, In cor plângând înfiorate. Atâtea patimi de iubire, Şi ură ’ntr'un atom cuprinse, Cât inima nu e în stare La om să le ’nţelaagă ’nvin&e. S’au rupt zăgazurile mării! Ca lebedele din Bosfor, Plutesc pe Helespont corăbii Ce-aduc suspinuri de amor. Din lumea codrilor spre Tomis Să ’nvioreze pe poet, Pe-a cărui frunte împietrită Apun durerile încet. S'au rupt zăgazurile mării! Ce viu azi soarele răsare, Mai viu ca totdeauna poate Gonind fantomele barbare ! S’au rupt zăgazurile mării! Şi-mi cântă ’n amintiri mereu, Acelaş ţărm, aceleaşi valuri, Nădejdea sufletului meu. George Dume. Niciodată Aşa mi-ai spus atuncea: niciodată! Şi-ai năruit întreaga mea putere... Amar a fost paharul plin de fiere întins de mâna ta catifelată... Cum cred nebunii'n tragice himere, In stele unii, alţii ’n lumea toată, Credeam în ochii tăi frumoşi de fată Ce-mi râzvrâtiau a gândului tăcere... Şi-acum când singur sunt cu mine însu-mi, Când gol e visul şi amar e plânsu-mi, Mă urmâreşte-acelaş niciodată... ... In nopţi pustii mi-l strigă cucuvele, Iar sus în nesfârşirea nemişcată Mi-l scriu cu foc şi aur mii de stele... Ion Sân-Giorgiu. www.dacQFomanica.ro LUCEAFĂRUL «O N*. 3 şi 4, 1SM3 DIN POPOR Schimnicul Intr’o lăture a pământului acestuia nevoiaş, cică trăia — in veacul.de demult— un Împărat, care — pasămite — era creştin get-beget, cum creştină eră şi Împărăţia lui toată. Acu, intr’o zi din săptămâna Patimilor — vezi întâmplare ! — impăratul acela, cu toată curtea şi ostaşii lui, s’au gătit cu toţii — fiecare după plăcere şi rang — să meargă la o vânătoare, pentru Paştele eare eră foarte aproape. Ş’a pornit impăratul inainte, cu intreg alaiul după el şi fiare după fiare au căzut de vitejia şi săgeţile lui ş’alc curtenilor. S’a întâmplat insă, că, in pădurile acelea sălbatice, prin cari treceau, unul din curtenii aceia firoscoşi s’a rătăcit de gloată. Dă pe ici, dă pe dincolo, să mai iasă la luminiş, pace. De ce da, de ce se rălăciâ mai afund. Pesemne gându’ lui Dumnezeu. Rătăcind el aşa, prin hăţiş şi sălbatice locuri, iată că dă de-o colibă. Din-tru’ntâiu i s’a părut cu bucurie ş’a răsuflat adânc. Pe urmă însă, când, la uşa colibei, a zărit o namilă de ursuleţ de toată frumuseţea, a prins a i se ridică, niţel câte niţel, cuşma de pe scăfârlie, şi-şi simţiâ sudoarea, prelingându-se la rădăcina părului. Ar fi plecat şi nu mai eră vreme, s'ar fi aciuat undeva şi nu eră unde. Insfârşit, steteâ locului ca o stană de piatră, ne mai îndrăznind să se mişte şi uitând şi de cuţitul înfipt in cingătoare, şi de armele Iui multe dela şolduri, şi de arcul şi săneaţa lui din spate. Dar iată, că din coliba aceea răsare un om ca toţi oamenii, un... schimnic, cu sprâncene stufoase, cu barba până ’n brâu, desculţ şi îmbrăcat in frunze, in coajă de copaci şi piele de sâlbătăciuni. Cum iese, cum îl zăreşte. Şi, înţelegând intr’o clipă spaima cea mare a curteanului, şi-a ţinut ursuleţul de rău şi, vo-rovind dulce, a poftit pe curtean in colibă. Şa intrat sfetnicul împărătesc în vizunia aceea de sălbatic, s a aşezat, rupt de oboseală, pe tăpşanul din lă-untru, a cerut o leacă de apă şi prinzând a-i povesti schimnicului toată lamşa — s’a rugat, la sfârşit, pentru odihnă de-un ceas şi pentru ceva de-ale mâncării. Şi schimnicul l-a ascultat bucuros, c’un zâmbet părintesc pe faţă, ş’a ieşit pe urmă afară, şi a prins să strige : — Ţa, ţa, ţa... Şi a venit numai decât o căprioară sălbatică şi el a muls-o, şi a pus laptele intrun blid de lemn, a aşezat blidul pe mescioară, şi a scos şi două linguri dela cosoroabă, şi a poftit pe prea-cinstita faţă boierească la lapte dulce, într’o zi din săp-tămâna-mare ca aceea. S’a uitat boierul lung la schimnic şi la lapte şi, pentrucă foamea a fost mai cu Irecere de cât evlavia lui creştină, a luat pildă dela schimnic şi a săturat astfel pântecele cu lapte. Pe urmă, după ce-a ospătat cum spusei şi după ce şi-a odihnit niţel ciolanele schimnicul a luat-o înainte şi pâş-pâş, pâş-pâş, până ce a scos la loc cunoscut pe prea-cinstita faţă. Şi boierul a mulţămit cum se cuvine şi s’a dus la curte... Cum a ajuns, l-au şi luat la descusut. Ş’a spus şi el, bietul, tot de-a fir a păr. Toţi s’au bucurat. Numai mitropolitul Împărăţiei aceleia — intâmplându-se să fie de faţă — s a făcut negru la obraz şi, nici una, nici două, s’a rugat împăratului să trimită numaidecât crainici, care să cheme pe schimnic la judecată. Şi s a rânduit a doua ştafetă şi Mitropolitul — cu toată ceata lui preoţească şi duhovnicească — s au adunat in sobor, afară pe Xâmpia Dreptăţii*', ş’au stat pe scaune la judecată. Şi s’a adunat lume după lume, suflarea toată a împărăţiei, să vadă judecata şi pe schimnic. Şi aşteptau nerăbdători. Şi într'un târziu, iată şi schimnicul. Veniâ călare pe ursuleţul lui. S’a dat lumea, fireşte, in lături, cu spaimă, www.dacQromanica.ro Xevista ,Luceafdrtil‘ www.dacQFomanica.ro www.dacQFomanica.ro No. 3 şi 4, 1*19 LUCEAFĂRUL ttl şi schimnicul a mers pana in fa|a mitropolitului — unde a descălecat şr şi-a lâcut mătania de închinăciune, cu care se cinsteşte, in deobşte, o înaltă faţă bisericească. De sus, de pe scaunul inalt— mai inalt de cât toate celelalte scaune ale soborului — s a ridicat, cu mânie, mitropolitul şi a întrebat, răstit, pe schimnic: — Spune-ne nouă, schimnice cum de ţi-ai luat îndrăzneala, neiertată de lege să mănânci lapte dulce, acii in Săptămâna cea Mare a patimelor Domnului'?... S a făcut tăcere grea in toată mulţimea aceea de suflete ş a tăcut şi schimnicul câteva clipe, uitându-se ţintă către mitropolit. Pe urmă insă, şi-a ridicat cu mâinele sprâncenele sale stufoase şi, rotindu-şi ochii, peste mulţimea carte-şi oprise i'ăsuflarea, a zărit o femee însărcinată şi s’a îndreptat spre ea. S’a dat lumea, fireşte, val la dreapta şi val la stânga, şi schimnicul, oprindu-se in Rugă Prea Sfântă şi Curatăj Fecioară ’nfre Fecioare, Ai mită de ptugzrut Ce sapă vieafa ’ntreagă Sub flacăra de soare! Prea Sfântă şi Curată Fecioară ’ntre Fecioare, Ai mită de soldatul Ce luptă pentru ţară Şi sângeră şi moare! Prea Sfântă şi Curată Fecioară ’ntre Fecioare, Ai milă de plăpândul Şi ’ndureratul suflet Ce plânge pentrU-o floare! Prea Sfântă şi Curată Fecioară ’ntre Fecioare, Ai milă de truditul. Ce n'a sorbii în vieaţă 0 zi de sărbătoare I faţa nevestei aceleia cu chip frumos, şi-a ridicat dreapta cătră cer şi a întrebat cu glas mare: — Pruncule, răspunde din pântecele mamei tale — cine ţi-este tată cu adevărat Şi in tăcerea aceea de ţintirim. pruncul a răspuns: — Mitro-po-li-tul... Toţi au rămas ca de piatră. Se înţelege. Şi atunci, cică schimnicul s’a întors cu faţa spre mitroplit şi i-a strigat, ameninţând cu un deget: — Auzişi, înalt Prea-Stinte'?... Faptele, faptele, nu oala cu laptele... Şi ’ncălecându-şi ursuleţul, a apucat iarăş drumul codrului şi-al pustietăţilor şi dus e şi astăzi. D. G. Chiţoiu. c i u ne Prea Sfântă şi Curată Fecioară ’ntre Fecioare, Ai milă de învinsul Ce pururea aşteaptă /?/ biruinţei soare! Prea Sfântă şi Curată Fecioară ’ntre Fecioare, Ai milă de martirul, Batjocorit şi singur, Uitat în închisoare! Prea Sfântă şi Curată “ Fecioară ’ntre Fecioare, Ai milă de mulţimea Orfană de-or ce zâmbet, Călcată în picioare! Prea Sfântă şi Curată Fecioară ’ntre Fecioare, Ai milă, căci cu toţii Urcăm calvarul vieţii, Şi fii mângâietoare! Alexandru T. Stamatlad. www.dacQromanica.ro 62 LUCEAFĂRUL ■oaaw—.l. .tj-l j._— No. 3 şi 4, 1919 Cântece de leagăn Doi cântăreţi M'am plecai şi-am luat, sfios, Lira noastră care plânge, De pe unde stă pe jos Smulsă dintre mâini in sânge. Şi la coarde cui, de cui, Am slăbii apoi cu grijă, Să nu scape’n groasa lui, Cântecul de foc şi schijă. Tu ajungi la ea pe buşi, S'o loveşti, pe când le leagăn, Şi uitând de toate, duşi, Zicem cântece de leagăn. N’ai să uiţi N’ai să ui fi că neamul tău S’aimbrâcat odată’n arme, Scuturând trecutul rău, Nedreptăţile să sfarme. N’ai să uifi că vechii gâzi S’au zvârlit atunci lăcuste, Şi, pe când tu, micii, râzi, Sfat pun vieafa să-i înguste. N’ai să uifi că l-ai văzut Sângerat şi’n umilinţă, Dar intors de pe la Prut Tot cu vechea lui credinţă. Altădată Tu să ştii că le-ai născut Inlr’un timp de per şi lupte, Pentru timp din munci făcut Şi avânturi ne’ntrerupte. Şi de-aceea le alint Şi le’ndemn să sugi putere Dela sânul de argint, Dela sânul numai miere. Altădată, le puneam Intre cei doi prunci de seamă Cari-au început un neam Supt lupoaica de aramă. Fără ţară? Când a fost să vii la noi Toamna se’necâ in fumuri, Iiâpâiau prin streşini ploi, Ţara mea erâ pe drumuri. Pajurile au sbural Luându-i urma prin meleaguri Şi au dus la colţ curat Pâlcurile ei de steaguri. Dar de ce să pi mai rea Sau in suflet să te datini? Tu nu eşti decât a mea Şi-a pământului cu datini. Tu Lumea’n care mă mişcăm Se fărâmă şi se pierde: Doar pe tine te mai am, Sugelul să mi-l desmierde. Dormi cu un pantof căzut Şi cu băieri desnodale: Tu pui vieaţă iarâ’n lut, Gândul iar din aripi bale. Te ridici in leagăn drept, Râzi cu gura fără dinte: Tu mă’nveţi să cred şi-aştept, Prin înfrângeri, înainte. Primăvara Soarele pălrunde’nluiu In oglinda ce scânteie Şi dc-aici pe căpâlâiu Iţi întinde curcubeie. Păsări care trec săgeţi Prin arginlul-viu- din curte Ţi s'arală pe pereţi Svâcniluri de umbră scurte. Primăvara in odăi Ţi-a trimes de două zile Vinete ca ochii tăi Bucheţele de zambile. . www.dacQFomanica.ro No. 3 şi 4, 1919 LUCEAFĂRUL 63 Amurg Vine-amurgul din grădini, Vânăt prin odăi încape. Voi doar mai păstraţi lumini: Tu'n obruji, oglindcţ'n ape. Iar prin geamul lău deschis Inlr'acum o rândunică. , \ Te ajunge pana n vis ' Ţiuitul ei de frică. Vin scântei asupra ta Din lovitele perdele: Nu-s scântei, nu tremură, Ci pusderie de stele. Clopote Tu asculţi cu ochii duşi Cu căpşorul înainte: Trec prin umbră spiriduşi, Zâne vin să te ulinte ? Nu vin zâne, nici plutesc, Spiriduşii prin grădină, Ci un melc împărătesc Trece a solzii de lumină. Flulureii clopotari, Albi, albaştri, de jăratec, Sună’n cale-i crinii muri, Stânjinelul subţiratec. Peste leagăn Ai venit cu pomii goi, Azi au frunze toţi castanii Şi-ai crescut in somn cât doi:-Lasă scufa : nani, nani! Ai venit slăbuţă râu — Ce-alinlări şi ce strădanii! Azi gingia-i fierăstrău. Lasă ochii: nani, nani! Ai^venil un (ânc. Şi azi ? . .. Ce mai pot aduce anii ? Ganguri, râzi, le salţi şi cazi. Lasă faşa : nani, nani! întâile daruri Când vor da întâii maci Clătinaţi de vânt prin grauri Ţi-i voiu da să-i ai cârmaci Peste şesuri şi la râuri. Când s’o coace ’nlâiul rod, Ai să laşi livada veche, Ai să laşi ce griji mă rod, Cu cireşi pe la ureche. Când va scoale ’ntâii pui Rândunica supt fereastră, Să le’nveţe um s’o puiu Calea sborului, albastră. Stele de pază Ştiu că nici nu le-ai născut Intre paie’n nişte iesle, Nici că anii ţi-ai trecut Printre grinzi şi printre tesle. Dar de câteori eu viu Când tăcerea se aşează Văd deasupra ta'n pustiu Stele mari că fac de pază. Nu ştiu stele sunt sau sânt Ochii mamei nemişcate, Că’ngenunchiu orbit, şi-ţi cânt Viers de laude plecate. Printre gene Câteodată mai desfac Noaptea geana obosită; Dulci vedenii în iatac Se arată ca prin silă. De subt pălăria ei De hârtie, lampa verde Pune pe oglinzi polei Şi din ochi nu le mai pierde. Inveşmânlă tremurând In mătăsuri numai ape Sânul care bate blând Şi te ţine strâns, aproape. www.dacQFomanica.ro 61 LUCEAFĂRUL No. 3 şi -1, 1919 Psalm Când erai în lumea la Su ştiai ce e cuvântul, Ci o harjă, doar, cântă Când intră prin coarde vântul. Un arhanghel potriveă Glasul orelor, din cuie, Fiecare cuiu, o stea, Coarda, foc de sori ce suie. . Psalm porneă prin ceruri, plin, Ini r’un vânt de aripi albe, Şi pe urmă-i, cristalin, Şi voi, îngeri, salbe, salbe. Neştiinţă Dacă vrei să afli cum Cântă păsările’n crânguri, Ai şi tu o cale-acum : Să te-asculfi cum râzi şi gănguri. Dacă vrei să ştii ce flori Primăvara’n câmpuri scoate, Ţi-am mai spus şi alle ori. In obrajii tăi sunt toate. Şi de vrei să ştii apoi Cât de-albastru-i ceru-afară, El ţi-e’n ochii amândoi, Ochii tăi scumpi cât o fard. Mică Eşti în leagăn ca’ntr’un ţarc, Lupţi să' scapi, n’ai nici o frică, _ Dai din mâini, te'nalţi, stai arc: Multerai face, dar eşti mică! Ceasuri singură-ţi căsneşti Limba ta, ceva să zică, Gănguri, chiui, ciripeşti: Mulle-ai vreii, de n’ai fi mică! Şi le uiţi cu ochii mari, Când cu drag, şi când cu pică, Dai să spui, să cânţi, să sari: Dar eşti mică, mică, mică! Oaspele Oaspele pe care noi L’aşteplăm să se arate, Pomii toţi cu frunze noi, Ceru'nall cp bolti curate, ' Vine mic, sburănd pe jos, Peste lac, pe lângă case, Gât fin roşu, piept lăptos, Aripi negre de mătase; ■ Dar ne-aduce’n sboru-i frânt, Cum aduci şi tu în mine, Gândul unui alt pământ, O nădejde în mai bine. Basm din răsărit Cârlionţi să-ţi văd, mă’ncord, Părul, cum e vara holda, Cum l-avea ’ntr’un basm din Nord La un ţărm de var Isolda. Pasul vreau să ţi-l aud, Tainic liniştea s’o strice, Cum trecea ’ntr’un basm din Sud Peste lespezi, Beatrice. Tu în leagăn aurit Mişti pe spate ziua ntreagâ, Ca un basm din Răsărit Care-abia de-acum se’nchiagă. Adu două! Peste leagăn, pe poteci, Se apleacă frunza nouă. Azi în salt şi zbeng le’ntreci: Adu două! Adu două! Peste leagăn, pe cărări, Plouă flori, lumină plouă, Baţi din braţe, baţi din nări: Adu două! Adu două! Peste leagău, pe alei Ard bobiţele de rouă. Văd ce gând ai, vădmce vrei Adu două! Adu două! www.dacQFomanica.ro . 3 şi 4, 1919 LUCEAFĂRUL «5 Cerc de aur Flori |i raze Scoţi scufiţa de zăduf Du-le iară’n curle’n fund, Şi rămâi cu tâmple goale, Supt cireşi, in soare, du-le, N’ai pe cap decât un puf Inir’un viscolit rotund Bălăior de lână moale. De lumini şi flori căzute. Eli mă uit din colţ la el, Eu din umbră, din pridvor, In văpaia din fereastră Ca prin pânză, de departe, Aburos şi mărunţel , Să te văd cu un fior Pe întinderea albastră. Cum le mişti şi sbaţi pe-o parte. Unde-am mai văzut şi când, Cu fior că ai să pieri, Ce icoană florentină, Intr’un ţipăt de supt pază : Cu un cerc de aur blând, Un ţesut şi tu de ieri, Pe un creştet de lumină? Din flori albe şi din rază. Făt-frumoa Basm A venit un Făt-Frumos, Când pătrunzi in parc, şi-aprind Ilenuţă Cosânzeană, Vârfurile chiparoşii Scutecul ţi-eră pe jos Taie-avuzul mustăcind Iar scufiţa pe-o sprânceană. Şiruri peştişorii roşii. Şi-ar fi stat el Făt-Frumos, Când prin chioşc visând cobori, J Ilenuţă Cosânzeană, Peste visurile tale Dar l-ai luat cu ţipăt gros Trandafiri agăţători Şi cu lacrimă pe geană. De supt straşini cern petale. _ Şi-a fugit cel Făt-Frumos, Iar când dormi pe perne n prag, Ilenuţă Cosânzeană, Ca'nlr’un basm cu zâne line, Ameţit şi sperios Fire de păianjen trag De un piiiu de pământeană. Plasă scumpă peste line. Vrăji In biserică Intre pietre n eleşteu .421 intâi pe scări pătrunzi Ca la o cetate n turlă In biserica-celate, Ţipă broaştele mereu. Printre smei cu ochi rotunzi Paznici puşi să sufle’n surlă. Din ferestre colorate. Dintre trestii de pe prund, Sfinţi cu spadele pe braţ, Când pe gânduri vii, plăpândă, Te privesc de prin firide, Sar cu braţe n vânt la fund Bolta, care dă nesaţ, Scutieri ’ntinşi la pândă. Şi mai largă se descinde. Stai şi semne faci spre strâji, Numai pruncul alb nespus, Spui şi ce-are să desgroape Cu un cerc de-aryint pe tâmplă, Din cătuşa unor vrăji Râde, ’ţi face semn de sus, Lumea care doarme’n ape. Din icoana de pe tâmplă. www.dacQFomanica.ro I LUCEAFĂRUL No. 3 şi 4, 1919 Din întuneric Ai să vezi Viu prin tindă bâjbâind >1/ srt vezi sătucul drag Spre odaia-fi luminată. Şi căsuţele bolnave. Prin perdea scântei s’aprind, De pe unde-ui mei se trag, Peste aşa jos lăsată. Lângă Olt, mai spre Târnave. Pânza veche ce catarg Ai să vezi şi râul lat Şi-a deschis pe-un cer cu stele, Cu mini şi minarete Ce prunc s/ânl se duce'n larg, De pe unde a plecai Legănat, de vălurele ? Cine rost la vieaţă-mi dele. în ce cort, spre ce pustiu şi-ai să ştii ce foc păgân Ţine un opaiţ veghe, Umple ochii mei adese; Ce prunc râde argintiu Ochii verzi de ce rumân Stând în raze pe o zeghe9 Duşi in visuri ne'nţelese. * Strop de iubire Locuri sfinte Doi ursuzi călugăr aşi Dac’aş fi un cântăreţ Au pornii pe-un fir de iarbă; Pentru lume, ’n togă albă Anlerii au negre, ’s graşi, /i$ alege vers de preţ Au fireturi roşii, barbă. Şi l-aş face ţie salbă. Stau târziu in vârf de paiu Fiecare piatră ’n eu Când coboară rece-a murgul. Nopţi de chin a zece meşteri, Unde să mai mergi ? Incai înţelepţii să fi-o iu De-ar fi luat cu ei pe murgul! S’o gândească ani prin peşteri. Una, cioc la cioc se fac., Dar toi gândul mi-e un strop Boul-domnului pe-o parte. De iubire care doare Pe când schitul unui mac Şi, îndată ce-l desgrop, Slrăluceşle'n văi departe. Ca să râzi, l-arunc in soare. Emanoil Bucuţa. Veroua: O baterie www.dacQFomanica.ro No. 3 şi 4, 1919 LUCEAFĂRUL 67 Arendaşi - Domnul Solomon povesteşte : . — Toată afacere de punghişie a’nciput aşa: Intr’o zi mă ’ntâlnesc, la noi pe calea Văcăreşti, cu Jales. Iu cu .lales sunt prieten cu cât e mai valoros, cu atât e mai personal şi deci nu se lasă influenţat de pictura sau sculptura cutărui sau cu-tărui mare artist al apusului, căci numai în felul acesta vom puteâ ajunge la ceeace se chiamă o şcoală a noastră. Dar acestei şcoale i-ar trebui încă, pe lângă o bibliotecă, destul de bogată a literaturei artistice şi un mic muzeu fotografic, care să cuprindă cele mai de seamă lucrări, atât în pictură cât şi în sculptură şl aquarelă; întreaga bogăţie a marilor înaintaşi şi contimporani de pretutindeni. In felul acesta, elevul va avea în tot momentul, sub ochii săi şi tehnica şi concepţia acelora pe cari mai târziu li va Întâlni prin muzeele Parisului sau ale Romei. Şi pentrucă stimulentul muncii trehue să existe, să se acorde acele menţiuni în medalii de bronz, argint şi aur, ca răsplată a anilor de studiu şi îndemn pe drumul apucat, căci nicăieri mai mult ca In artă, veleităţile nu sunt mai pronunţate . „Luceafărul* relevând sumar, această chestiune in coloanele sale, stă la dispoziţia celor chemaţi, ca împreună, să cerceteze mai aprofundat felul organizărei şcoalei de Belle-Arte, care pe viitor, trebue să fie mai mult decât o firmă, în România-Mare a tuturor românilor, Şi şcoli de acestea s’ar puteâ crea două, trei, ţinându-se în seamă populaţia -numerică a teritoriilor desrobite, cari pe viitor, nu vor mai avea nici Viena, nici Petrogradul şi nici Budapesta ca şcoli de înstrăinare a desvoltărei plasticei româneşti. C A Muzică. Câteva contribuţiuni la organizarea culturii muzicale din Ardeal. Odată cu eliberarea naţională — şi vieaţa noastră sufletească va trebui se propăşească; ştiinţele, literatura, artele, toate manifestările culturale nu vor întârzia să iea desvoltarea firească şi să-şi câştige locul meritat în civilizaţia universală. Va fi necesar să ne îndreptăm toată atenţia-către cultivarea cântecului, această expresiune de artă profundă şi specifică neamului nostru. Va trebui să ni-1 ridicăm la un nivel cât de superior şi să-l desvoltăm larg, spre a arătă nu numai străinilor, ci chiar unora dintre românii noştri, care ca şi Toma necredinciosul, nu *red în adevărata existeaţă * s*. www.dacQFomanica.ro % LUCEAFĂRUL No. 3 şi 4, 191d Trebuie să ne organizăm cultura muzicală spre a progresii şi a ne manifestă în condiţiuni superioare de expresiune etnică. E lipsă de un aşezământ superior de artă; de un Conservator, dirijat de o personalitate ardeleană de valoare, pe care cu toţii o întrezărim de altfel. Această instituţie, aproape similară celor din străinătate şi celei din Bucureşti, ar ti nimerit să fie învestită cu puteri şi mijloace cât mai depline. Un Conservator deci, de artă dramatică şi muzică, e absolut trebuincios în Ardeal. Insă această instituţie trebue complectată, adaptată Ardealului. Cu toţii cunoaştem existenţa şi desvoltarea deosebită a Reuniunilor de cântări din sate şi oraşe. O coordonare a acestora, adevărate forţe primare, ar duce la un rezultat deosebit; reuniunile dintr’un judeţ, puse sub protecţia culturală şi materială a unei personalităţi de seamă din acel judeţ, reuniunile constituite într’o „Eforie culturală judeţeană", ar găsi sprijin şi sfat la Conservatorul sus numit, căruia i s’ar ataşă şi o aripă literară de cea mai mare im. portanţă: „Direcţia Reuniunilor de Cântări." Deci etichetat: „Conservatorul de artă dramatică şi Direcţia reuniunilor de cântări", aşezământul ar fi sub conducerea celei mai marcante personalităţi muzicale a Ardealului. Directorul general al Conservatorului ar aveâ şi două ajutoare, directorul dramatic — şi directorul muzical, care ar ajută pe directorul general şi în ceeace priveşte Reuniunile. Dar de ce o împreunare a acestor două instituţii, Conservatorul şi Direcţia reuniunilor ; de ce o aceeaş egidă acestor aparent disparate şcoli ? O raţiune simplă ne arată că ele sunt complimentare ; contopite, duc la efectul real dorit. In adevăr, în şcoala liberă a reuniunilor săteşti şi orăşeneşti se pot creşte elemente tinere cu aptitudini muzicale; aci îşi vor desvoltâ facultăţile muzicale înăscute şi dobândite din timpul-copilăriei. In şcoala dirigintelui modestei reuniuni — acesta îndemnat, susţinut şi educat dela centru — în şcoala aceasta, care devine plină de interes şi de pasiune şi pentru conducător, un adevărat apostol al artei româneşti, aci se vor formă germenii vitali ai artei româneşti, puternică tocmai fiindcă având caracter naţional, va contribui cu originalitatea la arta universală. Diriginţii se vor puteâ cultivă măcar o lună pe an la cursurile Direcţiunii Reuniunilor; în mediul artistic al Capitalei, atraşi, pasionaţi de acesta, vor învăţă să se îndemne la lucru pentru a contribui la desvoltarea sa. Elementele tinere, cele mai distinse, rarii aleşi, indicaţi Direcţiunii reuniunilor de către diri- ginţi, selecţionaţi din nou la intrarea lor ca elevi în Conservator, vor fi adevărate elemente capabile de producţiuni artistice. Nu vom asistă astfel, la nenorocirea atâtor oameni, cari, făcându-se artişti, au devenit cabotini în loc să-şi caute de treabă. Exemplul e prea plastic nu numai în Bucureşti şi ar fi un păcat făr’ de seamăn, să nu luăm lecţie din experienţa tristă a celor dinaintea noastră. Iată de ce trebue să existe o strânsă, o cât mai strânsă corelaţie între aceste două institu-ţiuni, sus numite, o contopire chiar a acestor două elemente: Reuniunile — materialul; Conservatorul — şcoala cari împreunate vor duce la rezultatul — masiv = omul de artă. * Conservatorul va fi deosebit de Teatrul Naţional şi de opera naţională, cari sânt aşezăminte destul de 'complexe; să nu se mai încurce deci cu Conservatorul. Principiul diviziunei muncei se poate aplică aci. * Astfel s’ar puteâ organiză cultura muzicală în Ardeal. Organizând cultura ţăranilor dela sate şi cea muncitorească, chiar şi cea burgheză, în reuniuni, cari s’ar emulă reciproc prin îndemn şi prin ambiţia de a se manifestă într’un mod cât mai superior, s’ar constitui o muncă preţioasă şi efectivă, aci Ia baza neamului. De jos, munca şi încrederea; de sus, îndemnul şi sfatul. Mai rămâne o chestiune. Dacă admitem că instituţiunile acestea, Conservator, Teatru, Operă, vor fi subvenţionate de Stat, la ce scop util şi preţios s’ar întrebuinţâ fondurile actuale ale Societăţii pentru fond de teatru român? Rolul jucat prin excelenţă şi până acum, ar fi nemerit să-l aibă şi deacum încolo şi chiar amplificat, dacă se poate: acordarea de burse dramatice şi muzicale elementelor tinere valoroase; vlăstarele scumpe, crescute şi în Reuniuni şi în Conservatorul ardelean în cea mai românească atmosferă, vor puteâ evoluâ mai departe şi se vor stiliza în cultura capitalelor apusene. Ion V, Borgovan. însemnări. Generalul Berthelot în Ardeal. Cu ocazia trecerii d-lui General Berthelot prin Sălişte, 20 Dec. 1918 st. vechiu, părintele protopop Dr. I. Lupaş l-a întâmpinat cu următoarea cuvântare rostită în 1. latină. Illustrissime Vir el Nobis Collendissime Domine Bellidux! Rarissima hac occasione permittat nobis Do-minalio Vestra sermone latino inextinguibili www.dacQFomanica.ro mi)\. i' AiMÂJx Ţheodorescu-Sion : IN REPAOS, DUPĂ LUPTĂT Itci’ista .Luceafărul' www.dacQFomanica.ro Revista .Luceafărul‘ GENERALUL BERTHELOT IN SĂLIŞTE Protopopul Dr. loan Lupaş rostind discursul de primire, în latineşte, www.dacQFomanica.ro No. 3 şi 4, 1919 LUCEAFĂRUL IU gaudio, quod animam nationis nostrae adini-plet, cum Dominationem Vestram in boc pago nostro Sălişte nuncupato videre et cordialiter salutare possit, sincerrimam expressionem dare. Penetravit ad aures nostras nuncium Dominationem Vestram ultimis dnobus annis prae-teritis optimuni auxilium praebuisse militibus reluctantibus et liberatoribus nostris in sancto bello pro latinitate et libertate universae nostrae nationis geslo. Quam ob rem nomen Domina-tionis Vestrae semper maxima cum veneratione pronunciabimus. Et quia „populus romanus beneficiorum memor esse solet",— jugiter ro-gamus Dominationem Vestram, ut expressionem profundissimae nostrae gralitudinis etenim: hune panem in sanctaario templi noştri conse-cratum, baec duo lignea vasa vini vulgo „plosca" vocala, quasi pocula beneventationis, huuc ca-seum plexum a pastoribus ovium confectum et hacc texta instrumenta manibus uxorum et fi-liarum nostrarum elaborata et adornata bene-placita cum volunlate acceptare velit. Gratia omnipotentis Dei et gloria sempiter-nalis fiat cum Dominatione Vestra, cum genero-sissima natione Gallica et cum universis heroi-cis et illustrissimis eius filiis! In aeternum. In traducere românească: Prea Ilustre Bărbat şi Nouă Mult Preţuite Domnule General! Cu această ocaziune foarte rară • să ne permită Domnia Voastră a da în limba latină ex-presiunea cea mai sinceră bucuriei nestânse, care umple inima naţiunei noastre, fiindcă Vă poate vedeâ şi Vă poate salută cordial în satul nostru numit Sălişte. A pătruns până la urechile noastre vestea, că Domnia Voastră aţi dat în cei din urmă doi ani trecuţi un foarte bun ajutor soldaţilor luptători şi liberatorilor noştri in războiul cel sfânt purtat pentru latinitatea şi libertatea naţiunei noastre întregi. Drept care numele Domniei Voastre în totdeauna îl vom pronunţă cu cea mai mare veneraţiune. Şi fiindcă „poporul român obici-nueşte a ţinea minte binefacerile primite" —cu tot dinadinsul Vă rugăm pe Domnia Voastră, să primiţi cu bunăvoinţă expresiunea mulţă-mitei noastre celei mai adânci şi adecă: această prescură (pânc sfinţită în altarul bisericii noastre) aceste două vase de lemn, — numite în de obşte „plosca" — ca nişte păhare de închinare, această brânză pregătită de ciobanii noştri şi aceste ţesături, lucrate şi înfrumuseţate de mâinile soţiilor şi fiicelor noastre. Mila Atotputernicului Dumnezeu şi gloria veşnică să fie cu Domnia Voastră, cu prea generoasa naţiune franceză şi cu toţi eroicii şi prea vestiţii ei fii I In etern. Scriitorii noştri în războiu. Morala superioară a conştiinţei impuneâ multor scriitori să plece pe câmpul de luptă şi să-şi răscumpere prin fapte cuvântul propovăduit, căci numai fapta constitue o valoare etică în vieaţa socială. Dar prea puţini dintre scriitori au ascultat de glasul datoriei de cetăţeni şi de oştaşi, iar unii dintre ei s’au coborât până la rolul infamant de slujitori ai duşmanului, de colaboratori ai publicaţiilor susţinute de Nemţi, în cari se proslăveau isprăvile lor de barbari şi se ponegreau suferinţele şi nenorocirile noastre. Deosebirea dintre cei mişei şi dintre cei buni nu poate să dispară aşâ uşor. Păcatele lor nu e permis să se uite înainte de a fi ispăşite. Ar protesta cei morţi, dacă am aveâ laşitatea să-i iertăm fără pedeapsă. Dintre cei morţi pomenim de astădată pe f M. Săulescu. Unul dintre aceia cari au lăsat versuri în co.loanele „Luceafărului", unde începuse să se afirme. A murit în luptele din jurul Braşovului, pe când se retrăgeau armatele române din Ardeal. Mibail Săulescu este o jertfă a scrisului românesc, pe altarul idealului naţional, pe altarul căruia, fiecare categorie socială trebuii să-şi aducă jertfa ei. Fire răsvrătită, temperament impulsiv, faţă crispată de suferinţele vieţei, el, care nu ştiuse ce este belşugul şi traiul tihnit, el a ieşit din rândurile celor dela partea sedentară a regimentului 46 şi a plecat aşâ, cu raniţa pe umeri, unde-1 chemă gloria neamului şi moartea lui. înainte de a intră în lupta din care nu a mai ieşit pentru totdeauna, trecând pe străzile {Braşovului în flăcări, s’a desprins din coloană şi ca şi când l-ar fi acuzat cineva de şederea sa, până atunci la partea sedentară, încercă să se aesvinovăţească şi să arate deacl înainte cum înţelege el să-şi facă datoria, A mai aruncat câteva invective la adresa scriitorilor cari rămăsese la Bucureşti şi a rupt-o de fugă după companie, care se depărtase. Compania a cotit la stânga, spre munte, ducând la atac, printre soldaţii ei obosiţi, pe soldatul-poet, pe acela care suferise pentru alţii, care se chinuise nopţi întregi, prin cafenele şi care nu puteâ să se împace cu gândul ca el să nu ia arina la umăr dupăce cântase războiul. Pe Săulescu moartea nu l-a surprins, dar l-a surprins lipsa dela front a cântăreţilor războinici. » Casele naţionale. Sunt născute din sbuciumă-rile răsboiului. Ostaşi de inimă şi de jertfe s’au gândit la ridicarea culturală a satelor, a ţăranilor cari au sângerat pentru o idee. La iniţiativa d-lui Col. I. Manolescu, Şeful de Stat www.dacQFomanica.ro t so luceafărul Ko. 3 şi 4, 1*1* Major al Corpului IV de Armată, au Început să se adune fondurile şi, cu trupele tehnice ale armatei, In câteva luni sau indicat case naţicK nale tn comunele Oneşti, Caşin, Târgul Trotil şului şi Borzeşli, apoi in Paşcani şi inlr’o comună lângă Vaslui. Scopul urmărit de Casole naţionale e ridicarea culturală a sătenilor prin toate mijloacele : pre-miir concursuri şi expoziţii, biblioteci poporale, reprezentaţii, etc. Programul lor de activitate se aseamănă mult cu al „Asociaţiunii pentru literatura şi cultura poporului român" din Ardeal. ‘ Casele naţionale au şi un organ, revista „Răsăritul", redactată de d-nii I. Manolescu şi I. U. Soricu, care până acum apărea la Cbişinău. Casele naţionale merită sprijinul tuturor oamenilor de bine. * Expoziţii: In sala-Bibliolceii Ateneului, expoziţia de pictură a d-lui Vinlilescu. — Intrarea liberă dela 9 a. m. până la 6 p. m. Iu slr. Franklin No. 6 expune piciorul C. Gheorghiu, peisage, capele şi două icoane destul de interesante. Intrarea liberă. Arhitectul C. Crefoiu expune în sala „Artei", str. Franklin, o serie de aquarele: Troiţe, peisagii şi case stricate de bombardamente în preajma liniilor de luptă. Sculptorul Seonrin, cu lucrări, şi mari şi mărunte, cum şi o serie de desenuri. Palatul Ateneului. fosta sală a pinacotecei. Intrarea 1 leu. Interesanta expoziţie a colecţiei „Grigorescu" proprietatea d-lui Vlahuţă şi a altora. Sala de „Depeşi" a ziarului „Dacia", slr. Brezoiann. Intrarea liberă 9—12 şi 3—6. La 17 Februarie cunoscutul şi apreciatul pictor Teodorescu Sion, va deschide expoziţia lucrărilor sale, în sala „Arta" din str. Franklin. X Moravuri literare. Se ridică mulţi împotriva moravurilor detestabile politice, cari înveninează atmosfera ţării noastre. Dar uită multe alte deprinderi tot aşâ de deleslabile. Relevăm de astădată moravurile literare, cari nu vor să dispară odată cu România veche. Şi nu vreau să dispară, fiindcă mentalitatea şi deprinderile sunt ale aceloraşi oameni, fie în politică, (ie în artă, fie în şcoală, fie în biserică, ele. In literatură, ca şi în politică, se spoeşte faţada, se fac programe nouă şi sc urmează sistemul şi drumul vechiu. Au început să apară, de pildă, ca şi mai înainte reviste obraznice, cari neputându-se impune prinlr’o muncă pozitivă, tnaep să deâ note altora, să insulte şi să bârfească, fără să aibă la temelia atitudinii lor un principiu. Insulta de dragul insultei. Astfel înţeleg ei rolul de purificatori ai moravurilor, ei imitatorii, cârcotaşii şi infirmii intelectuali ! Aidoma ca gâlcevilor» din lumea politică nu se tem, că o pleasnă de biciu, o să-i iea la goană din templul pe care îl profanează. Rătăciţii. La Bucureşti a reapărut vechea revistă „Convorbiri Literare", iar la Iaşi „Vieaţa Românească" e înlocuită de „Însemnări literare". Ambele reviste sunt o contribuţie la cultura şi literatura românească. Talentele ce se manifestă pe paginile lor sunt dintre cele mai serioase. Dar noi nu ne mulţumim cu atât şi nu se poate mulţumi nici publicul. Noi mai cerem ca şi atmosfera naţională şi morală a publicaţiilor să fie curată, ca oamenii să fie integri. Ori in fruntea „Convorbirilor literare" a rămas ca director d. Simion Mehedinţi, propagandistul filogerman din timpul neutralităţii, feciorul de ţăran ridicat la boeria de ministru de cătră Marghiloman în guvernul de sub ocupaţia germană. Iar „însemnările literare" sunt redactate de foştii colaboratori ai „Luminii" şi ai „Momentului". Colaborează însuş d. Stere, sub pseudonim, cu câteva cugetări, din cari reţinem următoarea : „Nu mărturisi sentimentul nobil, pentru care ai făcut o acţiune, căci nu vei fi crezut". Noi le cerem dimpotrivă tuturora şi marghilomaniştilor dela „Convorbiri* şi steriştilor dela „însemnări* mărturisiri sincere; le cerem sentimentul nobil al unei Mea culpa. D. Mehedinţi în locul confesiunilor de pocăire, publică o „Scrisoare către prietenii de peste vechile hotare", probabil cătră Mangra, Şiegescu, Vlaicu, etc, iar d-1 Stere şi ceata sa declară că nu mai fac politică, probabil până după sentinţa curţii marţiale care le va judecă politica din trecut. In nici o ţară din lume cu pretenţii de conştiinţă nu ar fi posibile asemenea manifestaţii. Redactorii ar fi bătuţi cu pietre de public, iar scrisul lor ars in pieţe. Dar vom mai vorbi despre aceşti rătăciţi. Bibliografii Corneliu Moldovanu, Sărbătoarea Fainei, pagini din refugiu, Edit. H. Steinberg, Bucureşti, Preţul: Lei 4. Corneliu Moldovanu, Maiestatea morţii, pagini din refugiu, Edit. H. Steinberg. Bucureşti. Preţul: Lei 4. , Octavian C. Tăslăuanu, Trei luni pe câmpul de râzboiu. Ediţia a 111-a revăzută şi întregită. Editura Sfetea, Bucureşti. Preţul: Lei'4. Calypso Corneliu Botez, Problema drepturilor femelei române. Examen soeial-politic şi juridic. Cu o introducere istorică asupra femenismului in România. Bueureşti, 1919. Preţul: Lei 2. www.dacQFomanica.ro REGATUL ROMÂNIEI MINISTERUL DE FINANŢE OATORIA PUBLICA ÎMPRUMUTUL UNIRII 5% DIN PROSPECT 1919 U* In virtutea Decretului-Lege din 15 Ianuarie 1919, Ou-•veniul Român emite rentă amortibilâ 5’",, din 1919. Acest împrumut are de scop retragerea 'numerarului care este mult'prea abundent faţă cu nevoile noastre economice şi apoi îndestularea nevoilor Statului create prin punerea in aplicare a nottilor legi sociale. . In textul titlurilor noului împrumut se vor reproduce următoarele cotidiţmui : Împrumutul va i'i emis in titluri la purtător de 30, 100, =>00, 1.000, 5.000, 10.000 şi 20.000 Iei. Titlurile vor purta în facsimile semnăturile Ministrului de Finauţe, a Directorului Datoriei Publice şi a Cassierului Centra! neutral a! Tezaurului Public şi n semnătura manuscris:: de control. Titlurile acestui împrumut vor fi scutite pentru totdeauna de orice impurii prezent şi viitor. Stimale subscrise ia acest împrumut vor fi apărate de impozitul asupra câştigurilor da război. Titlurile vor fi primite pe valoarea lor nominală ca garanţie la toate Cassele Statului. Cupoanele scăzute vor fi primite In aceleaşi Casse drept numerar. Titlurile vor putea u puse in gaj (lombardatc) ia Banca Naţională a României şi Cassa de Depuneri. Pentru micile trebuinţe băneşti m specia! alt sătenilor sc vor putea pune iu gaj şi la Administraţiile Financiare titlurile acestui împrumut, care vor face oficiul pentru Cassa de Depuneri ; sumele avansate vor fi pana la 70";,, asupia valoarei nominale şi cu I"j, sub dobânda cu care s’a emis împrumutul. Titlurile vor fi primite dela sătenii împroprietăriţi pe ■cursul lor de subscriere in plata pământurilor vândute. Titlurile acestui împrumut vor purtă o dobânda de 5" ,. pe an la capitalul nominal. In acest scop titlurile simt însoţite de o foaie de ou - CONDIŢIUNILE poarte tic dobânzi semestriale pe 1 fj ani. reittoibilâ pimt la complecta stingere a împrumutului. Primul cupon va fi la 1 August 1919 Amortizarea acestui împrumut se va face ţie valoarea nominală iu curs de 10 ani, conform tabeici anexare la textul titlurilor, prin trageri la sorţi semestriali, cari vv avea ioc la 1 Decemvrie şi 1 iunie ale fiecărui an. ci începere dela I Decemvrie 1920, dată fixata pentru :;i iuta tragere. Guvernul Se obligă a nu spori tragerile şi a nu drumul: acest împrumut înainte de I Fevruaric 1920. Titlurile ieşite la sorţi vor fi plătite la I Fcvruarir şi t August ce se urmează fiecărei trageri in schimbul titlurilor. având ataşate toate cupoanele începând cu scadenta imediat următoare termenului rambursării. Valoarea cupoanelor ce vor lipsi se va deduce di:: capitalul de rambursat. Ntimcrile titlurilor ieşite la sorţi ia fiecare tragere ir .-pretind cu o specificare a celor din tragerile precedent cart nu s'att prezentat la plată se vor publică in „Monitorul Oficial1'. Cupoanele scăzute şi ncprezeut.ute la plata se pre«eri.. după 5 ani. iar titlurile ieşite la sorţi după trecere vi>-30 ani deja data scadenţei lor. In locul trilurilor pierdute, distruse sau turale sc w-liberă proprietarilor duplicate in conformitate cu le;_e • decretată cu No. 3380 dm 13 Nocmvriv 1018. Cu;io;-tiiiţiî de dispoziţitinea acestei legi se poate lui; !a loturile ele plata. Subscripţiuniic ucestui împrumut vor fi ireductibile. lluane-ti. 13 Ianuarie lOI'i. Ministru de Finanţe. OSCAR KIRIACESCU DE SUBSCRIERE In baza prospectului de mai sus subscrierea la împrumutul Unirii T',)f iiiii 1919, va începe in ziua ci** l.t: 4 r?vnianc i^lO. - Subscrierea se va face : IN BUCUREŞTI 1. La Mintslerui de Fi- nanţe, Cass» de Depuneri , Consemna-ţiuni şi Economie şl la loate Cassele Publice. 2. La Banca Naţională a României. 3. La Banca Marmo-rosch Blank & Co. 4. La B-ca Românească 5. La Banca Agricolă. 6. La The Bank.Of Rou- mania Ltd. 7. Banca de Credit Român. 8. La Banca Generală Română. 9. La B-ca Comercială Română. 10. La Banca de Scont j a României. I 11* La Banca L. Berc o- j vita:. 12. La B-ca Dacia Tra- iană. 13. La Banca Mtev. 14. La Banca N. Chris- soveloni. . 15. La B-ca Carpatilor. ; 16. L rr Banca Comerţu- i lui. 17. La P. Gr, lonescti. 18. Un G. M. Eftimiu & Comp.; 19. La C. Sterlu. 20. La Elias los. Coheii. 21. La M. Finkels. 22. La Isac M. Lewy. Subscrierile se vor mai putea face. şi la alte Casse de Bancă sau luslilutiuni care se vor indica prin publica-ţîuni speciale. IN PROVINCIE 1. La Sucursalele şi A- genţllie Băacllor mal sus menţionate. 2. La Administraţiile Fi- nanciare. 3. La reşedinţa Circ, de percepere ate nta tulul din Oraşe şl Comunele rurale. 4. La Banca Comerţului din Craiova şi Sucursalele sale din Tg.~ Jiu,T,-Severin şi Caracal. 5. La Băncile Populare 6. La orice alto Casse de Bancă cari se vor indică prin publica- llunl «pectyWW.da IN BASARABIA Şl BUCOVINA 1. La Sucursalele Bân- ! cei Naţionale. i 2. La Administraţiile FI- nanclarc. j 3. La Sucursala Bănci- ■ lor mai sus menţio- j nate. j , La orice; alte Casse de Bancă cari se vor indică prin pubtioa-ţiuni speciaie. Preţul de emisiune este fixat !a uf) iei suta de Lei capital nominal, care se va vărsa, integral la subscriere. (iuverutii are dreptul să închidă subscrierea erL.-inf va voi anunţând cu 3 zile iitaiitic- dala tlichidei ei ei prut publicaţiuni speciale. in Basatahia şi în Bucovina văis.imititele sc pot tace şi in ruble K.omanov şi Lv.cn socotinuu-Se rubla un leu. I.a subscriere se vor primi Imnurile d>- Tezaur, precum ţi bonurile Apărârei Naţionale, dediirăndu-se de-bândă până la scadenţa lor. dela daţa subscrierii ia nou* împrumut. Subscrii torului i se v.t liberă o chitanţa consistând seu-scrierea şi efectuarea vârsantSntului. Subscrierile se vor face ţie formulare ce sc vor pune gratuit la dispoziţia suhscriitorilor. Subscripţimtiie pentru acest împrumut vor fi ireductibile. Titlurile definitive împreună ci: foaia de cupoane sr te liberă cei mai târziu la 1 Iunie lutu. Bncutfj/i, 15 tutui arie 79/9. ,ru de F.'nacţ OSCAR KIRIACESCU www.dacoromanica.ro