ahul v. LUCEAFĂRUL 1---^-0---1 1---®---1 1-®_^l 1---®---1 @ 1---©---I l=®=] C-I®-1 I---=®L^=I 9 © © © © în aceiaşi editură au mai apărut: cor. lei Octavian Goga: Poezii............2.— 2.50 Pe hîrtie olandeză . 3.— 3.50 I. Agîrbiceanu: Dela Ţară. . . . 1.50 2.— I. Ciocîrlan: Traiul nostru . . . 1.50 2.— Alex. Ciura: Icoane............1.20 1.60 M. Gorkiî: Nuvele............1.— 1.20 Z. Bârsan : Ramuri............2.— 2.50 Coşbuc Gy. Koltemenyek, ford. Revai K. 1.50 2.— A. O. Maior: Biblioteca copiilor voi. 1. cu o poveste inedită scrisă anume pentru acest volum de Carmen Sylva 1.60 2.— Elena Farago: Versuri................1.50 2.— (Fatma) Sub tipar: George Murnu : Omer lliada, 12 ciuturi traduse în versuri. Cu ilustraţii. © © © © :©= a©=] c=@=i =®= www.dacQFomanica.ro REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ ©---------- SUB DIRECŢIA (r~--rv .. — -------------© Plor: RLEXRNPRU CIURR, OCTRVIRN GOGfl, OCTflVIflN C. TASLAUflNU. ORICE REPRODUCERE OPRITĂ. Biserica catedrală din Sibiiu. „Cine e Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?" Atîta îndreptăţire are acest cuvînt de demnitate biblică să fie potrivit la multe din alcătuirile noastre. Atîta trăinicie trebue să fie la temeiul existenţii noastre, căci nu ne-am putea închipui altfel această mîndră îndărătnicie a înaintării noastre, care din fărămiturile sărăciei de veacuri zideşte lăcaşuri de întărire viitorului mai bun. Biserica catedrală din Sibiiu e o dovadă frumoasă a sentimentului de jertfă care povăţuieşte poporul nostru. Aceste ziduri, în cari fiecare cărămidă e o poveste a pietăţii creştineşti şi a dragostei adevărate de legea românească, — se sfinţesc prin curăţenia jertfei care le-a întrupat. Cine ar fi îndrăznit să viseze acum 100 ani, că în Sibiiu, cetatea săsească a Iui Bruckenthal, neamul românesc îşi va tîrnosi peste un veac un altar atît de pompos — deşi nu fără greşeli —, care împreună cu celelalte instituţiuni şi lăcaşuri româneşti de-acolo sînt dovezile materiale cele mai vădite ale înaintării noastre harnice şi ale întăririi noastre dăinuitoare. Nu e acum timpul potrivit pentru arătarea greşurilor cari nu lipsesc acestei zidiri. — O va face aceasta viitorul, chemat totdeauna să dee poleiul cuvenit unei munci împlinite. Noi ne oprim deocamdată înaintea încorporării adevărat monumentale a unei idei şi, avînd deplina cunoştinţă a muncii desfăşurate, aducem cinstea ce se cuvine acelor bărbaţi ai noştri, cari au ostenit pentru realizarea ei. Din înşirarea scurtă a faptelor, se va putea convinge oricine, cîtă muncă s’a depus pentru împlinirea unui gînd bun. Lăsăm să urmeze deci: Istoricul zidire! bisericii catedrale. Ideea de a se clădi o biserică catedrală în Sibiiu s’a zimislit în capul luminat al Mitropolitului Şaguna, creatorul şi legiuitorul bisericii ortodoxe româneşti din Ungaria. In toamna anului 1857 îl vedem luîndu-şi toiagul călătorului fără odihnă, spre a ajunge, pe o cale grea şi, pe vremuri, atît de lungă, pînă la treptele tronului împărătesc, unde ducea atîtea rugăminţi drepte ale necăjitului nostru neam, între altele era şi aceea, de a i se îngădui preagraţios să deschidă o colectă obştească pentru adunarea unui fond, din care, după ce se vor fi adunat sumele trebuincioase, avea să se zidiască o biserică catedrală şi pentru noi Românii, cari de 18 veacuri poposim pe pămîn-tul plaiurilor noastre şi cari pururea am fost cu credinţă lui Dumnezeu şi împăratului. Rugămintea a fost ascultată de Maiestatea www.dacQFomanica.ro 188 LUCEAFĂRUL Nrul 9—10, 1906. Sa, iar fericitul archiepiscop şi metropolit Andrei baron de Şaguna, îndată după întoarcerea luî, dă circularul dela 1 Decembre 1857, No. 980, în care face un apel călduros la clerul şi poporul drept credincios al archidiecezei, ca să adune daruri dela credincioşi pentru zidirea unei biserici catedrale. Fundaţiunile : „Fondulşcolar eparchial“, „Fondul bisericilor sărace", „Fundaţiunea Pantazi", „Fondul Rudolfin", fondul „Francisc losefin" şi mai tîrziu „Fundaţiunea Şaguna" toate sînt înte- «^.IICX Kd CX ll$T£A\ MEpMETd KiCEpÎKd, IIII AKOdO d iif pSrd, Tpti;Se cx dKEA\ kicephmi ne aamitx GnicKOiiiE, mi .^h toate QpdiiiEdE mi Gateae, mi Sn,v,t fere dincx 3i\i,ip{d Eicspiuidop, akoao cx ,\7,A\ d/K$TOplS IIII CllpijKilIEddX Kd ijjpdlţ'U HOCTplî cx nS pxAVAMix 4>xpx A\,xnrxepe cS;|sd£T£dCKX. Toka\aÎ ISmuidop A\ei ! akea\ dincx ne .(mikSh-îKSpdTx ae o liicepiKx euicKoiudcKx Ad GiKiiS, Kdpe cx «f>ie illdÎKd xSTSpop liicEpinidcp Ai" Giupyid ncdcrpx. llmcd amacta dA\ di|iEpn$T dd Ilped.^iidd-tSa Tpou dd illdiecTxn,iî Gdde, UpEdKSiiSdSi hoc-•rpS .^AMixpdT «M’llHHIGK I()GI<1>, mi iipEKSnoc-KA\ii,\,Şo ae ^.pedirrx, cdS .|v"A8paT, aa\Î ,\d kc>£ imrrpS CTpduujEpEd SiiSî dtKS'ropiS .^ii TOdTx j^a\-UXpXldd. 111i 4iilll,\ KX dSKpSd dMECTd A\dî dllpOAIIE ce iţim AE noi, ama ,\dpx a\aî iidiiiTE ae "e «uni *iEp£ d,Y>ST0piS KpEiiiiniî nocTpi, kape camit dejidpx r\t GnicKonid iiodCTpx, aa\ d<ţddT ae kîiie d llXilSi KXTpX KOI, Kdpii .(vA\î CdUITEIljf MEI A\dî diipodiiE, mi d kx no4>Ti, Kd kS aPai’octea mi k$ ACKSdTdpEd KdpE dip dpXTdT llli IIXIIX AK$A\ KXTpX rddcSd dpyinxcTopSdSî KocTpS, cx dd£prdii,î kS dtKSTOpiSd koctps KXTpx 3iAip£d Siieî EicEpmi GlllCKOIIEI|lî dd GiKl'lS, IIII CX A‘"U CllpE dMECT Cijidip-miT c4>a;ht a>" meae me akeiiJ mi k$ >ie kaS amaSit Ă,SAMI£3ES, dSdUIA MldAX AE<'d KXA$Kd MEd CXpdKX meiate de acest „Luceafăr", care a strălucit şi străluceşte şi azi prin faptele sale măreţe şi prin concepţiunea grandioasă a lucrărilor sale nepe-ritoare. Tot aşa şi la întemeierea fondului acestuia el a pus cel dintîî bază cu 4000 coroane. In Circularul din 1 Dec. 1857, Nr. con. 980, adresat cinstiţilor Părinţi Protopopi, Preoţi şi tuturor creştinilor din eparchie, citind cuvintele sf. lacob: „precum trupul fără suflet este mort, aşa şi credinţa fără fapte bune este moartă" îndeamnă pe credincioşi, să iubiască şi să cerceteze biserica sfîntă a Domnului, apoi continuă: AIII GKdlll’EdIE, IIII CX iţllţl AUdOCTIKÎ, .ţkKAT KX BdpTX llSTEpIdE, l|ll III A KK »S OdlSdSÎ, Ml dSÎ ,\Sa\-II£3ES A-'HÎ, IIII KX llS MEp IIEIITpS AMIIE, Ml CllpE A\Xpip£d d$î ;\,SAMI£3ES, IIII CllpE KIIIEdE KOCTpS, KX aKEA\ IIII ACTX31 KdiTEKd CSTE Ae KOIIIÎ dd GlIîllS 411 IIlKOddEdE Ae dMI, IIII KSKSpOC idlll dA^Hd dAMII’X AMIIE .(ill TOATE ;\SAMIIEMIdE IIII GxpKXTOpIdE Ac CdS/KKd v\,SAMI£3EEdCKX, IIII KS OcApAIE dEdlllî A‘l dcp .Jv"KXII,XTSpX .(vil TOATE IIII IIEIITpS TOATE CllpE KIIIEdE dvp IIII CllpE KSKSpId IIOdCTpX d TS'l’SpOpd, Adp 11S aKEAV HiCEpiKx, Shae cxî aaSiiS ; ■ Ă,Elii iSmuidop $1! .(vii yc ! kamia kx kop >iEp- METd IIpE KOI UpEOHIÎ KOCTplî KS GlIITpOlllî KICEpl-M£l|lî, IIII KX KOp IIOijSTI d A‘> AldMIX AE «UKtlTOplS IIEIIT^S 3IAIPE‘' SlIEl lilCEpIMÎ GIIICKOIIEIJIÎ dd GlKIlS, dTSlIMÎ IIII MEd A\dî CXpdK CX dA^KX O ÎKEpT.f.X AMKX, A*'P lldXKSTX dSÎ Ă.S,'\HE3ES, 6dp AEOnl1E MEl A\dî AKSlri, mi A\di KOI’dll,! AA\ IIXAEÎKAE, KX CE KOp .(vIITpEME KS AlidEdE IIlî KS pdiKIld dOp KXTpX pl'AlKdpEd KdCEÎ dSÎ Ă,SAMIE3ES, IIlî dllld KOI’dipî IIII GxpdMli A\X KOp A\A\lirXEA llpE AMIIE, IIII .|vA\i KOp SlIlSpd 1'pimî'dE A\£dE, Kd KS CS*|»d£T OAiyillT CX KX 3IK KOd'h TSTSpOp llSpSpEd I ;\dpSd (\0AMlSdSÎ nocTpS ic yc, mî apai'octea aSî ^\Samie3eS 'I’dTxd, mi .(vAMipESndpEd G4i«^iiT8dSî :\Sy cx ^>i£ kS koi K& TOII,!, ii AM II. Ă,ATdA\ j^ii PEiiiEA’iHHd llodrrpx GiiicKoiiEdcKx mea Ai" Gîi;ii& .(vii 1-aea /\ek. 1857. Gbc .(vllCXAMIdT&d GnîCKOIl6d KOCTpfi, iiiLVi’Giă; liiii’oii ae iiniJ'xiiii a\. u. Părinţii protopopi sînt poftiţi a împărţi aceasta cuvîn" tare de timpuriu pe la toate Parochiile, iară preoţii vor fi datori a o ceti Poporului în Biserică: I. la Crăciun, II. la anul nou, şi III. la Bobotează. www.dacQFomanica.ro Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 189 www.dacQFomanica.ro 190 LUCEAFĂRUL forul 9—10, 1906 Cu argumentul pedagogic că n’are unde să împărtăşiască copiilor învăţătura creştinească a reuşit, în timpul cel maî crîncen al absolutismului, să primiască îngăduire împărătească de a putea face însăşi colecta şi a face ca însuşi Domnitorul nostru să dăruiască cel dintîi o mie (1000) degalbini imperiali pentru acest scop. Mitropolitul Şaguna, cunoscînd neorientarea subalternilor săi şi ştiind cîte neregularităţi şi greutăţi se ivesc la asemenea colecte, a dat următoarele lămuriri şi îndrumări pentru buna-rînduială la strîngerea milei: Nr. Con. 990. 1857. PREA CINSTIŢILOR PP. PROTOPOPI Şl CINST. ADMINISTRATORI PROTOPOPEŞTI, CINSTITEI PRE-OŢIMI PAROHIALE ŞI ONORAŢILOR CURATORI BISERICEŞTI. T'rin hirtia mea archipastorală, care am slobozit-o ■*~subt 1-lea Dec. a. c. Nr. Con. 980. aţi înţeles lipsa zidire! unei Biserici Catedrale la Sibiiu, şi provocarea mea, ca tot mădulariul Eparchieî noastre să contribue la această sfîntă întreprindere. Deci ca strîngerea milei să meargă cu rînduială bună, aflu de lipsă a demănda: I. Ca în fiecare Parochie, Parochul atîrr.ătoriu să iee cu sine pre Curatorul primar al Bisericii, sau fiind acesta împedecat din orice pricină, să iee lîngă sine pre unul dintre Curatori, pre care vor avea aceştia, şi pregătind Protocolul milei din cîteva coaie de hîr-tie, să meargă amîndoî pe la casele creştinilor noştri, cerînd milă pe seama zidireî Bisericii Catedrale la Sibiiu. II. Culegerea aceasta are a se începe dela 26. Decern. 1857, şi resultatul ei împreună cu banii, are a se aşterne Părinţilor Protopopi până Ia 1-Iea Fe-vruarie 1858. III. Parochul cu curatorul primar, saîi cu alt curator, care va fi rînduit, va scrie pe fiecare creştin în Protocol cu mila, ce s'au îndurat a da. IV. Parochul cu curatorul vor fi datori a preda Părintelui Protopop şi o consignaţie, care să arete( cîţî bani s'au strîns din Parochiile singuratice; care consignaţie se va aşterne Scaunului episcopesccu banii. V. Ca strîngerea milei să aibă urmarea cea dorită, poftesc, ca Părinţii Protopopi cu dăruirile lor să dee un bold Preoţilor şi Curatorilor bisericeşti, iar Preoţii şi Curatorii să dee cu milele lor pildă bună celoralalţl creştini. — Ce se atinge de mine, eu deocamdată dau 2000 fi. bani buni cu aceea, că iarăşi voi da, cum îmi vor ierta împrejurările. VI. Cele ce am zis supt punctul al II. aşatrebue înţeles, că numai despre strîngerea cea pănă la 1-lea Fevr. 1858. vor da Parochii cu Curatorii socoteală, ca să pot şti refera Maiestăţii Sale Preaînduratului nostru împărat despre porneala milei, căci Maiestatea Sa pofteşte, ca din şase luni în şase luni să aduc la Prea-înalta cunoştinţă resultatul strîngeriî milei pe seama bisericei episcopeşti. De aci se vede, că strîngerea obştească a milei nu se săvîrşeşte, ci se continuă şi mai departe pentru aceea. Vil. Parochii şi curatorii să fie cu priveghicre, şi să întrebuinţeze tot prilegiul, care li s’ar vedea lor bun pentru milă pe seama bisericii episcopeşti, şi apoi la 15 Iunie 1858. să facă arătare Părintelui Protopop atîrnătoriu, despre sporiul ostenelelor lor. VIII. Aşişderea şi Părinţii Protopopi şi Administratori protopopeşti să fie cătră acest lucru sfînt cu priveghiere, şi cu tot prilejul să îndemne pre creştini cătră dăruire spre aceasta zidire sfîntă, şi apoi despre resultatul ostenelelor sale, şi ale Preoţilor, să re-fereze încoace la 1-lea Iulie 1858. ca apoi să pot aşterne şi eu Maiestăţii Sale starea milei adunate, ce mai departe au urmat. IX. Aceasta normă are a se păzi pănă atunci, pănă cînd eu nu voi spune, că colecta aceasta pe scama Bisericii episcopeşti are a înceta. X. Eu mă făgăduesc sărbătoreşte, că cătră toţi aceia dintre Părinţii Protopopi, Preoţi, Curatori şi alţi fiii mei sufleteşti, carii se vor deosebi sau cu dăruirea, sau cu rîvna în strîngerea milei, voi aveao îngrijire deosebită, ca ostenelele lor în treaba aceasta făcute nu numai să le precunosc, ci şi să le răsplătesc lor cu mijloacele, care stau în puterea unui Ar-chiereu. în sfîrşit aşteptînd mîngăiere din trudele părinţilor Protopopi, Preoţi şi Curatori bisericeşti, rămîn cu împărtăşirea binecuvîntăriî archiereştî. Al vostru Sibiiu, 4-lea Dec. 1857. de bine voitoriu Archiereu, (L. S.) Andreiu Baron de Şaguna ni. p. Însuşi a purtat o condică specială, în care trecea cu mina proprie sumele încasate. Primul milostiv din condică e Majestatea Sa împăratul cu cei 1000 galbeni; al doilea guvernatorul ţării, principele de Schwarzenberg, cu 50 de galbeni; al treilea e „Robul lui Dumnezeu Andreiu, cu 2000 floreni," iar al patrălea „măritul regiment de geandarmerie, cu 200 fl.“, care era regimentul 8 de jandarmerie şi-ai cărui ostaşi de rînd au adunat ban cu ban această sumă. La sfîrşitul anului 1859 resultatul colectei a fost douăzeci-şi-opt de mii trei sute patruzecî-şi-şapte florini şi patruzeci-şi-şapte bani. Prin o administrare conştienţioasă a acestei sume, din care nu s’a spesat nici un ban, sporită cu daruri ulterioare şi suma de cîte 1600coroane, la an, din dotaţia statului, fondul zidireî a ajuns în www.dacQFomanica.ro Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL l9l anull897 la suma de 418454 cor. 72 bani. Iar la punerea petri! fundamentale la suina de 507.454 cor. 20 bani. In şedinţa sinodului archidiecezan din 21 Aprile 1897, sub mitropolitul Miron Romanul, deputatul Partenie Cosma a făcut propunerea de sub nr. 20 al prot. sinodal: 1) biserica catedrală să se edifice în timpul cel ma! scurt posibil; 2) Consistoriul să designeze locul de zidire şi să stabiliască dimensiunea şi stilul edificiului şi să publice concurs pentru procurarea planului de edificare; 3) Dacă fondul de zidire nu e suficient, să se facă o colectă şi în afară de regatul Ungarie! şi să se ceară sprijinul congresului naţional bisericesc, fiind catedrala archidiecese! totodată şi catedrala mitropolie!. Propunerea aceasta a fost primită cu mare însufleţire şi s’a dat une! coinisiuni!, spre a veni în proxima sesiunecu un raportdetaiat. Cine! an! de zile au trebuit pînă s’a resolvat chestiunea locului — pe care să se zidiască biserica şi pînă s’au acceptat în definitiv planurile şi devisele intrate la concurs — şi s’a încheiat contractul cu architectul Francisc Szalay din Sibiiu. O comisiune permanentă de 9 membri!, sub prezidiul vicariulu! archiepiscop Dr. llarion Puş-cariu şi membrii Ioan Papiu, Zaharie Boiu, Ni-colae Cristea, Nicolae Ivan, Partenie Cosma ioan de Preda, Pantaleon Lucuţa, Dr. Liviii Le-menyi, au făcut toate preparativele pentru sta-torirea locului, publicarea concurselor şi fi-nanciarea întregeî întreprinderi. Juriul, compus din arhitecţii: Ignatie Alpâr din Budapesta, Puşcariu din Bucureşti şi Francisc Varro din Sibiiu, a admis dintre 30 planuri pe al arhitecţilor din Budapesta Josif Kârmân şi Virgil Nagy. Consistoriul a încredinţat cu conducerea lucrărilor pe inginerul din Sibiiu Iosif Schussnig. După demolarea bisericii vechi ortodoxe — — la 13 Iulie n. 1902—moştenită dela grecii de odinioară din Sibiiu şi care a servit de catedrală la patru mitropoliţi, şi după dărîmarea caselor de prin prejur, la 5/18 August 1902 — ziua împăratului — s’a aşezat piatra fundamentală a noului Sion românesc cu mare ceremonie bisericească. La locul unde avea să fie altarul noului lăcaş dumnezeesc, s’a făcut sfinţirea apei, îngro-pîndu-se actul comemorativ, iar după aşezarea petrii fundamentale, Mitropolitul lovind-o de trei ori cu ciocanul rosti: „întemeiazâ-se biserica aceasta întru mărirea lui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Isus Christos." Textul actului comemorativ e următorul: „în numele preasfintel Treimi, al Tatălulul şi al Fiului şi al Sfîntuluî Duh, — sub domnia preaînaltuluî împărat şi rege Francisc Iosif 1, fiind Archiepiscop şi Mitropolit al Românilor ortodox! din Ungaria şi Transilvania înaltpreasfinţitul Domn Ioan Meţianu, aşezatu-s’a şi sfinţitu-s’a prin zmeritul subscris archiepiscop şi Mitropolit azistat de clerul superior şi în prezenţa unul distins public mirean şi a numărosuluî popor, piatra fundamentală dela biserica catedrală a archidiecesel ortodoxe române din Transilvania, cu hramnl sfintei treimi, ca pe această piatră, numită şi piatra din capul unghiului, cu care s’a asămînat Christos prin proroci (Ps. 117 v. 21—22) şi EvangeliştI (Mateifl, c. 21 v. 42) să rămînă pe vecie zidit şi neclătit locaşul măririi Domnului. Şi precum piatra fundamentală, sau din capul unghiului, ţine împreună păreţil edificiului şi dă acestuia tărie, ca se nu se surpe, întocmai aşa Sionul cel nou român şi ortodox să întruniască sub scutul său pe fiii poporului român, să apropie pe frate de frate şi să-I întăriască cu virtuţile creştineşti ale credinţei, dragostei şi speranţei, spre binele lor vremelnic şi fericirea eternă şi spre mărirea numelui celui preaînalt. Fericitul în Domnul Archiepiscop şi Mitropolit Andreii! baron de Şaguna, încă pînă a nu fi realizat opera cea măreaţă a reînfiinţării mitropoliei vechi a Ardealului şi înainte de a fi dat bisericii ordoxe române splendoarea din afară ce i s’a cuvenit după canoane, prin emanciparea el din starea umilită de mai înainte şi prin organizarea el canonică constituţională, pe baza statutului organic, — a simţit lipsa unei biserici catedrale la episcopia din Sibiiu, devenită mal tîrziu arcliie-piscopie şi mitropolie, şi de aceea în pastorala sa dela 1 Decembre 1857 sub numărul 980 face apel cătră epar-hioţiî săi de toate stările, ca să contribue fiecare după puterile sale la ridicarea unei biserici episcopeştl în Sbiiu, care să fie „maica tuturor bisericilor din epar-chia noastră" ... „că avem, — zice marele Archiereu, — şi astăzi cîteva sute de copii la Sibiiu în şcoalele de aci şi bucuros i-aşî aduna lîngă mine în toate Duminecile şi Sărbătorile la slujba dumnezeiască şi cu osîrdie le-aşi da lor învăţătură în toate şi pentru toate, spre binele lor şi spre bucuria noastră a tuturor, — dar nu avem biserică, unde să-I adun." Iară prin circulariul din 4 Decemvrie 1857 numărul 990 marele arhiereu începe facerea colectei în eparhie, contribuind însuşi ca cel dintîiu cu suma de 2000 fl., şi în anul următor a călătorit în persoană la Timişoara, Carloveţ, Pesta, Viena, Triest, etc. pentru adunarea de oferte benevole, îndu-rîndu-se a contribui în acest scop însuşi Majestatea Sa www.dacQFomanica.ro 192 LUCEAFÂRUL Nrul 9-10, 1906. Preaînălţatul nostru împărat-rege Francisc losif cu suma de 1000 galbeni. Deşi lipsa unei biserici catedrale s’a simţit şi mal tare după reînfiinţarea mitropoliei, mal ales cu ocaziunea ţinere! sinoadelor arhidiecezane şi a congreselor naţio-nale-bisericeştî, regulate prin statutul organic, totuşi această dorinţă, din lipsa mijloacelor nu s’a putut realiza nici sub păstorirea fericitului întemeietor al fondului catedralei, sub Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andreiu, nici sub păstorirea a doi următori ai săi în scaunul ar-hiepiscopesc-mitropolitan, Procopiu IvacicovicI şi Miron Romanul. Provedinţa dumnezeească a rezervat realizarea acestei opere măreţe, dorite de toată suflarea româneaseă, ţi-nătoare de biserica ortodoxă, actualului subscris Arhiepiscop şi Mitropolit loan, care în conţelegere cu sinodul arhidiecezan şi în conlucrare armonică cu conziliariî consistoriali a întreprins zidirea acestei biserici, rugînd pe Dumnezeu să le ajute a o isprăvi şi sfinţi, precum oarecînd înţeleptul Solomon a zidit şi terminat biserica din Ierusalim, începută de tatăl şi antecesorul săfl în scaunul împărătesc, de prorocul David. Această biserică catedrală se zideşte pe locul unde s’a aflat bisericuţa parohiei din Sibiiu-cetate, folosită timp îndelungat şi ca biserică episcopească şi arhiepis-copească, care acum s’a demolat împreună cu alte 7 case din jurul el, toate proprietatea arhiepiscopiei. Fie ca prin ridicarea, terminarea şi cuvenita înfrum-seţare a bisericel acesteia să dăm posterităţii un monument etern al tăriei ortodoxiei, al culturel şi al hărniciei poporului nostru român. Insemnatu-s’au acestea pe acest document spre veclnică amintire. Sibiifi, în ziua dela 5/18 August 1902. (Urmează subscrierile)." Ca să se poată aduna mijloacele necesare, merit neperitor are Ex. Sa mitropolitul loan Me-ţianu, care a făcut apel călduros la clerul şi poporul nostru, şi drept rezultat a adunat aproape 300.000 coroane. Intre dăruitori numim pe: Cor. 1. loan Meţianu...... 5.000'--- 2. Familia Mocsonyi .... 60.000'--- 3. Guvernul....... 15.000'--- 4. Biserica din Sibiiu cetate . . 14.898*89 5. Albina........ 10.000 --- 6. Vasile Cora Soliman . . . 5.488 --- 7. Dr. losif Gali...... 5.000 --- 8. Biserica din suburb. Josefin . 5.000'--- 9. Vasile Stroescu, Basarabia . 4.838'--- 10. Fundaţiunea Şaguna . . . 3.500'--- 11. Stroe Beloescu..... 3.000 --- 12. Pantaleon Lucuţa .... 2.000' - 13. Dr. loan Mihu..... 2.000 --- 14. Cassa de păstrare din Selişte 1.000'--- 15. Mănăstirea Hodoş-Bodrog . 2.000 --- 16. loan Bădilă...... 2.000 --- 17. Biserica din Zerneştî . . . 1.500 --- 18. Dr. II. Puşcariu..... 1.000 --- 19. Nic. Jugănariu..... 1.000'--- 20. Dr. M. E. Cristea .... 1.000 --- 21. Ales. Lebu....... 1.000'--- 22. Mihail Ciriea...... 1.000 --- 23. Part. Cosma...... 1.000'--- 24. Nic. Garoiu...... 1.000'--- 26. loan de Preda...... 1.000 --- 27. Dr. Nic. Vecerdea .... 1.000 --- 28. Sava Popoviciu, Săvoiîi . . 1.000'--- 29. Steriu & comp., Bucureşti . 1.000'--- 30. Soc. Transilvania, Bucureşti . 1.000 --- 31. 0 damă anonimă .... 1.000'--- Asesorul Dr. Miron Elie Cristea, ca mandatar al Exc. Sale, a alergat în diferite centre, a încurajat şi a entusiasmat preoţimea să facă jertfe ne mai pomenite. Prin urmare dsa încă are un merit însemnat Ia colecta făcută. Planul original a suferit modificări esenţiale la turnuri, rămînînd ca ele să domineze peste cupolă şi e cestiune contraversată dacă această schimbare e în favorul edificiului — dar ea s’a făcut şi stăm în faţa unui fapt îndeplinit. De aci încolo consistoriul a instituit o comisiune prezidată de Excelenţa Sa loan Meţianu, respective de vicariul Iliarion Puşcariu, în persoanele domnilor Partenie Cosma, Nicolae Ivan şi Pantaleon Lucuţa, cari au dus lucrările de zidire pînă la sfîrşit şi pînă la actul sfinţire!, în-tregindu-se cît priveşte pictura cu asesorul Dr. Miron E. Cristea. Asupra tuturor lucrărilor s’a publicat concurs şi juriul pentru examinarea modelelor de pictură, — compus din domnii S. Miria, pictor din Bucureşti, S. Mincu, arhitect, Bucureşti şi Tridmiess, picior în Braşov — a aflat modelele prezentate de profesorul Oct. Smigelschi de cele mai corespunzătoare şi a propus să fie încredinţat cu executarea lucrărilor de pictură la iconostas (ca-tapiteasmă) şi cupolă, inclusive cei 4 evange-Iişti, pentru suma de 36.000 cor. Aceste lucrări sînt inegale pentrucă pe cît de reuşită e cupola şi evangeliştii, făcute de însuşi profesorul Smigelschi, pe atît de slab executată pare pictura iconostasului făcută de germanul Coulein din Braşov. întreagă biserică costă 770.000 coroane. www.dacQFomanica.ro Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 193 Plăţi s’au făcut: Cor. 1. Planuri, premii........... 19.020 2. Arhitectului Szalay...... 459.820 3. Conducătorului Scliussnig . . . 8.000 4. Sculptorului Babic........ 25.000 5. Măsariulul Pătruţ......... 20.700 6. Pardositoruluî Marcu .... 3.512 7. Introducerea electricităţii . . . 3.466 8. Pictorului Smigelschi .... 30.000 9. Lăcătuşului Eremia Purece . . 7.193 10. Padimentarea.............. 6.000 11. Clopotele................ 11.803 12. Zugravului Caudler......... 5.357 13. Candelabrele.............. 20.000 14. Reuniune! de înfrumseţare . . 828 15. Spoitul bisericel cu inarm. pulv. 5.121 16. Daruri........................ . 522 17. Prapori...................... 600 18. Valoarea locului fără biserica ve- che demolată ....;.. 123.392 Această înşiruire fragmentară a atîtor dovezi de muncă e una dintre cele mal frumoase poveşti ale întăririi noastre. Interiorul catedralei din Sibiiu. POVESTE. flzî nu mal eşti ... Pe ueci eu am pierdut-o Pe prea-curata de demult fecioară ; Pe cea de azi, eu n’o mal pot cunoaşte ! In ceasuri triste de singurătate, In nopţi lîrziî şi lungi de aşteptare, Cînd toată lumea doarme liniştită Şi eu ueghiez cu genele-ostenite, Pin linişte tu te ’ntrupezî pe ’ncetul, Vedenie frumoasă şi curată, www.dacQFomanica.ro 194 Luceafărul Nrul 9—10, 1906. Aşa precum ai fost de mult! , . . — Cum te iubiam atunci! Tresar şi-acuma Cînd mă gîndesc, cum te iubiam pe vremuri! Ardea în mine sufletul, nebunul ' Şi par’ că loală lumea s’aprinsese Şi flăcări se ’nălţau din ori ce colţuri Spre ceriul ce mirat stetea de-asupra, încremenit de-această mare jertfă ! Mi se părea că sînt stăpînul lumii, Şi-mi era dragă par’ că ori ce floare. Şi ori ce gînd mi-era uenit din ceriuri, Şi fiecare zi era ’nbătare Şi farmec era fiecare noapte; Căci preste toate din cuprinsul firii Şi peste cele multe necuprinse, Pe cari abia le simte cîte-odată Cei ce-s ursiţi pe lume să uiseze, Pe toate se’ntinsese ca prin farmec Ceva din primăvara vieţii tale, Ceva... ce nu găsesc cuvînt a spune... Ceva din zimbetul ce mă pierduse.. . Şi... se schimbase par’ că faţa lumii Ca faţa unui biet orfan, ce-o clipă Uisează caldul unui sin de mamă . . . — Eu, călător pe veci ursit să meargă, Mi se părea că m’am oprit din cale Şi îmi uitasem par’că şi de moartea Ce m’aştepta cu braţele deschise Colo departe — ’n capătul cărării. . . Cum te iubiam ! Erai frumoasă-atuncea Ca marea ’n dimineţile de vară, Şi sufletu-mî te ’nvăluia întreagă, Cum soarele învălueşte marea • Cînd se trezeşte mîndru ’n zorii zilei! . . . Inlr’aripat de-avintul tinereţii Simţiam că-mi clocoteşte ’n piept puterea Şi focul milioanelor de oameni . . . Şi te iubiam pe tine cu pornirea Întregeî lumi ce s’adunase ’n mine Ca ’ntr’un altar, slăbindu-ţî frumuseţea ! .. . Azi. . . Ce tristă şi pustie pare lumea Şi viaţa curge sarbădă şi rece Şi stelele din ceriuri plîng şi ele . . . Uezî tu . . . fără să vreai poate femee. In drăgălaşa ta nesocotinţă w încet, încet tu ai ucis în mine Avîntul tinereţelor curate Şi dragostea de viaţă neînfrîntă Mi-aî frînt-o, făr’ să vreai, cum frînge vîntul 0 floare ce se ’nchină ’ntr’o grădină . . . Pornirea mea de-a ’mbrăţişa pămîntul Şi ceriul cu minunile lui toate, Mi-aî omorît-o ’n jocurile-ţi oarbe, Şi-ai omorît în mine idealul! Un vultur mî-era sufletul năprasnic, înamorat de una dintre stele, Pe cea mai luminoasă stea din ceriuri . . . Şi cînd nebun el s’a pornit să urce Spre lumea ei scăldată de lumină, Ea s’a desprins din înălţimi de-acolo, Şi ’nfiorînd văzduhul în căderea-i L’a înlîlnit la drumul jumătate Şi l-a izbit aşa de fără milă ... — Uăzu atunci c’a fost numai o piatră Şi strălucirea ei a fost minciună — Şi ea şi el se prăbuşiră ’n noapte . . . El s’a oprit sdrobit pe-un virf de munte, Ear tu te-ai dus afund . .. afund în vale !... — Şi-aşa a fost ... şi n’a mai fost nimica.. Blăstămul doar mi-a ’ncremenit pe buze Şi n’am avut nici lacrimi să-l desgheţe . . . Şi-acum ... te iert! Ertată Iii de toate; Tu poate n’ai vrut să le faci, aşa ei Şi poate că citind aceste rînduri, îţi va pica o lacrimă pe ele, 0 clipă de regret ce se va ’nlinde Pe toată jalea mea de-o viaţă ’ntreagă, Ua fi destul ca şi la judecata Cea de apoi tot eu să strig : ertare! Ertare, Poamne, nu-î ea vinovată ! . . . Tu, Poamne, faci cu noi acelaşi lucru, Cu dreapta tu ne ’mbii paharul vieţii, Pe cînd în umbră Tu ne sapi mormîntul, Şi tot ne ceri să te slăvim pe Tine ! Ea tot aşa făcut-a ; spre lumină Ea m’a chemat cu braţele deschise Şi-apoî m’a aruncat în noaptea neagră. 0, lasă-mă să mi-o slăvesc, Stăpîne, Şi s’o iubesc cum te iubesc pe tine . .. Ai să m’asculţi! ... Au nu eşti tu iubirea? Şi dacă eşti iubirea, iarl-o, Poamne ! Z. Bârsan. www.dacQFomanica.ro Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 195 mflnEŞTii.1 Lungă e afară din cale aici pe pămînt viaţa omului! Silit nesăcate izvoarele gîndirilor, de care e frămîntat muritorul, nemăsurate suferinţele ce el îndură, nenumărate faptele, pe care le săvîrşeşte sîluindu-se însuşi pe sine. Nepotolită e totuşi setea de viaţă a celui născut, şi negru ni se face înaintea ochilor cîndnegîndim la moartea neîndurată, căci frumos e şi bine a trăi în lumea bătută de soare şi ca într’un vis de desfătare se desfăşură bogăţiile de prefaceri în faţa celui ce vede. „Lungă e şi grea şi totuşi frumoasă!" zicea în gîndul său părintele Manea, tînărul plin de avînt, care, sculat de cîntatul cocoşilor, plecase grăbit din cetăţuia trainic durată ’n culmea colinei şi, călcînd uşor peste iarba fragedă, săl-tînd, par’că, mai mult prin văzduh fără-ca să atingă pămîntul, alerga în zorile zilei de primăvară spre Prahova cea de atîta timp revărsată, ca să vadă, dacă tot n’aii început încă apele să se retragă. Jur împrejurul lui se întindea sub cerul senin şi limpede cîmpia pe ici pe colo împădurită, iar la dreapta se ridicau în depărtare munţii încă tot acoperiţi de zăpadă, şi sfinţenia liniştei din creapătul zilei se revărsa peste toate. „Frumos e şi bine a trăi!" îşi zicea părintele Manea, şi din cînd în cînd el îşi întorcea cu o mişcare pripită capul şi se uita, fără ca să se opriască, înapoi spre cetăţuia ce sta ca o strajă posomorită în mijlocul cîmpiei, iar pletele lungi îi fluturau în adierea dimineţii. Acolo îi era gîndul, şi inima îi era acolo, la Ana, femeia fără de seamăn, care îi răscolise toată fiinţa. Puţin de tot, cîteva luni abia, din toamnă pînă în primăvară, trăise cu dînsa, şi îi era par’că multe vieţi de a rîndul a trăit. Reamin-tindu-şi-le toate zi cu zi, oară cu oară, clipă cu clipă, zilele copilăriei şi ale tinereţelor ră-mîneau în gîndul lui la depărtări nemăsurate, tîmpite ca şi cînd nici n’ar fi fost ale lui, iară scurtul care l-a petrecut cu ea, i-se părea lung de plin ce era. Nu poate însă aici pe pămînt să dăinuiască mulţumirea sufletească. Pri- 1 Din volumul Manea, apărut de curînd, asupra căruia vom reveni mai pe larg într’o dare de seamă. vinci stăruitor în lumina soarelui, ni se întunecă vederea, şi întocmai precum gerul prea aspru arde şi amăreala prea mare se simte a dulce, mulţumirea prea stăruitoare e durere sfîşietoare. Nu e om, care nu se sperie de propria sa fericire, şi dacă n’ai dc ce să te plîngi, te temi de ziua de mîne şi-ţi faci gîndurî, care te sbu-ciumă. Se cutremura părintele Manea mai ales cînd se gîndia, că peste încă cîteva luni va fi tată, şi îndoit îi era scumpă femea. Se uita părintele Manea mereu înapoi spre cetăţuia posomorită, căci grozav e gîndul, că te-aî dat cu totul cuiva şi viaţa toată îţi atîrnă dela cineva, care în fiecare clipă poate să moară, să se depărteze ori să se înstrăineze de tine. Ziduri durate pentru vecie, cetatea stetea de veacuri lungi în culmea colinei; el se uita cu toate aceste şi iar se uita înapoi par’că s’ar fi temut, ca nu cumva deodată să piară din ochii lui, să n’o mai găsiască la întoarcerea lui, şi alerga mergînd spre Prahova, pentruca să se poată întoarce cît mai curînd. Dar şi avea de ce să grăbiască. Uitîndu-se înapoi, ochii lui treceau spre ce-tăţuie peste corturile întinse la poala colinei. De un an şi mai bine vremurile fuseseră ne mai pomenit de grele, şi oamenii, spăimîntaţi mereu, erau ispitiţi de gîndul, că lumea e pe sfîrşite şi că nu mai e chip de a trăi pe faţa pămîntului. Trei deodată se iviseră într’un rînd stelele cu coadă pe cer, cutremurele de pămînt nu mai încetau, fulgerele şi tunetele se ţineau şir încheiat, ploile nu mai conteniau, rîurile ieşiseră toate din măteile lor, şi vara toată, pînă toamna tîrziiî, cîmpiile au stat acoperite de apă îngroşată, iar în timpul iernii geroase a nins într’una şi a viscolit, îneît oamenii au rămas troieniţi prin adăposturile lor şubrede şi turmele s’afl stîns de foame, de frig şi de boleşniţă. înspre primăvară, mai potolindu-se gerul, au început să vie peste Dunărea îngheţată nego-ţătorî şi fel de fel de vînturâ-ţară, precum şi cete de ale lui Bogor, cruntul stăpînitor al Bulgarilor, ca să iee sare şi ce mai era de luat. N’au apucat însă să se întoarcă toţi, fiindcă au www.dacQFomanica.ro 196 LUCEAFĂRUL Nrul 9—10 , 1906. dat deodată căldurile, zăpezile au început să se topiască, ghieţurile s’au desprins şi rîurile umflate iar au acoperit cîmpia. Intre ceî rămaşi era şi Budac, care, aşteptînd scăderea apelor, ca să se poată întoarce, se oprise cu ceata lui de vre-o sută cincizeci de călăreţi aici şi-şî întinsese corturile sub cetăţuie. Mare urgie şi asta! Erau calde zilele şi liniştite şi frumoase, tot ne mai pomenite şi ele, zile ca în raiul pămîn-tesc, pădurile ’nmuguriseră fără de veste, şi la locurile mal ridicate şi mal bătute de soare iarba încolţise deasă. Inimile tot mal erau însă cuprinse de spaimă, şi proroci veniţi de peste Dunăre, care umblau în pielea goală, se iviau cînd ici, cînd colo şi-I îndemnau pe oameni să se căiască, să se lepede de cele lumeşti şi să se pregătiască pentru viaţa veacului ce vine, la care în curînd vor avea să treacă. Socotindu-se în tainică legătură cu duhul sfînt, are in mijlocul cutremurelor de pămînt, între fulgere şi tunete, se coborîse din cer, el ştiau, că veacul de acum are hotar pus dintru început, ani 6366 număraţi din clipa zidirii, ceeace face de trei ori cîte şase, de trei ori cîte şapte şi de şapte ori cîte trei, număr de trei ori fatal. Stăruiau dar, ca în timpul celor cîţlva ani ce mal rămîneau pînă la împlinirea acestui veac, oamenii să se pregătiască şi să desfiinţeze toate împărăţiile, să răstoarne toate stăpînirile, să frîngă toată puterea omenească, pentruca stingerea a toate să-î găsiască în starea, în care Dumnezeu l-a lăsat pe Adani în raiu. „Căiţi-vă, — strigau dînşii, — şi vă lăpădaţî de toate!" Iară Sîrbiî, care-î înţelegeau, ştiindu-şl multele păcate, se cutremurau cuprinşi de groază, se adunau despoiaţi împrejurul lor şi nu li se mal supuneau Judeţilor ca mal nainte. Mal rău încă îl apucase vestea aceasta pe ce-taşil Iul Budac. Păgîni daţi duhurilor necurate, care nu-1 lasă pe om să-şi mîntuie sufletul, dînşii nu se temeau de moarte, ci mal vîrtos se înteţiau în răutăţile lor. Trei săptămînî de zile trecuseră de cînd el îşi întinseseră corturile sub cetate, şi de atunci şi pînă acum au dus-o petrecîndu-şî nopţile în desfrîu, mîncînd şi bînd, răcnind şi jucînd îm- prejurul focurilor cu femeile sbanghil, pe care şi le aduceau de prin împrejurime. II sîngera părintelui Manea inima cînd îl vedea risipindu-se cete-cete, ca să-şi facă provisiunî, şi întorcîndu-se iar încărcaţi cu de toate, îl sîngera însă mal ales cînd se gîndia, că toate se petrec la poarta casei lui, şi Ana-şî spurcă ochii văzînd, îî spurcă urechea auzind, gîndul şi-l spurcă ştiindu-le toate. Dar ce putea să facă!? Sta împrejmuit de apele răvărsate, neştiut de nimeni şi lăsat singur în a sa grije numai. Nu odată Cornea, Judeţul, fratele Anei, fusese ispitit de gîndul să se pună în fruntea celor patruzeci de voinici, pe care îî avea la dînsul, să dea, cînd îl ştie istoviţi de beţie şi de desfrîu, năvală asupra lor şi să-I stîrpiască, ca să le peară şi urma de pe faţa pămîntulul; îşi punea însă părintele Manea peptul, ca să-l opriască. Crescut aici, între Sîrbiî, care-1 ştiau de mic şi-l socotiau între al lor, el n’ar fi avut decît să facă un semn, ca să se adune şi-o mie împrejurul lui, dar n’avea de ce s’o facă aceasta. Budac era, la urma urmelor, un om cum se cade, care-şl petrecea timpul în felul lui şi făcea numai ceeace în gîndul lui i se cuvenia să facă. Ar fi putut să-şi întindă corturile ori şi unde, şi mal la deal, şi mal la vale şi le-a întins însă aici pentrucă aşa a voit Cornea, care ţinea să-l aibă sub ochii lui. Nu ca duşman venise şi nu cu de-a sîla, ci de nevoie rămăsese, şi deschis le era tuturora drumul printre corturile lui, deschisă îî era şi lui poarta cetăţii cînd, întors dela vre-o vînătoare, ţinea să le facă şi celor din cetate parte din vînat. El însă nu uita, de unde vine şi de cine a fost trimis, şi nu întreba, ci po-runcia, nu poftia, ci-şl făcea poftele, nu cerea ce mal rămîne, şi lua din plin, iar aceasta nu pentrucă era om înalt, spătos, ţeapăn şi cu privirea semeaţă, voinic ales dintre mii, ci pentrucă aşa i se cuvenia lui, care fusese crescut de Crum cel înfricoşat şi era mîna dreaptă a lui Bogor. S’ar mal fi potolit, nu-I vorba, dac’ar fi văzut în fata lui şi pe ceialalţî Judeţ! de prin apropiere cu cetele lor, pe Filip de sub coaste, pe Albu dela Câmpina, pe Creţu dela Urlaţi, pe Bălan dela Bucov, dar aceştia aşteptau şi el re- www.dacoromanica.ro Nrul 9—10, 1906. LUCEAFĂRUL 197 tragerea apelor răvărsate. Apoî tot asta o aştepta şi Budac, ca să poată pleca. Prahova însă îşi rostogolia, ca mai nainte, fără de sgomot valurile îngălbenite şi le risipia cît vezi cu ochii peste cîmp. — Şi totuşi! — Părintele Manea tresări înviorat. Pe ici pe colo, pe la margini, iarba era acoperită de pod-molgălbuifi,un semn, că apa a fost, acum de curînd, şi mai mare, şi mai risipită, c’a în-ceputsăscadă, să se retragă la matcă. Adimenitoare e privirea apelor revărsate, care vin fără de măsură dela a munte şi trec oare-cum pe şoptite la vale şi se varsă risi-pindu-seîntote părţile ca duse de o putere necovîrşită. Şi dacă n’ar fi fost nerăbdarea, cu care aştepta scăderea lor, Părintele Manea tot ar fi stat şi-ar fi privit întrebîndu-se mereu, de unde vine atît noian şi unde încape şi cînd se sfîrşeşte isto-vindu-se. Alergase, ca nu cumva să întîrzie la întoarcere, iar acum sta şi privia uimit de măreţia privelişte! şi umbla în sus şi în jos, ca să se încredinţeze, dacă a început în adevăr apa să scadă ori i s’a părut numai lui că scade. Nu uitase, ce-î drept, cetăţuia şi cele din ea, dar nu-1 ierta firea să plece cu inima îndoită, şi mereu se încredinţa în gîndul lui, că n’are nevoie să gră-biască. Îî auzise rîcnind pe ce! din corturi pînă tîrziu după miezul nopţii şi n’avea să se teamă c’o să se scoale în curînd. Şi, în adevăr, ei zăceau amorţiţi pe unde-i repusese beţia, — nu însă toţi. Budac el însuşi nu fusese între cei ce rîcniau şi nu era între cei ce zac. Lui îî trecuse veacul veseliilor, şi cu nerăbdare aştepta şi el căderea apelor, ca să se poată întoarce. Sînt în fiecare om două .firi, una, care-i coboară, şi alta care-1 ridică, şi cu cît mai mult e omul, cu atît mai uşor iese în el această adouă fire la iveală. Iar Budac era om, un păgîn sălbatic, care nu ştie, ce e sfiala, un nesăţios crescut în îmbuibare, care nu ştie, ce va să zică stăpî- nirea de sine, dar om întreg. Era peste putinţă, ca el să nu simţă, că Cornea, deşi mai mărunt şi mai plăpînd, se socoteşte însuşi pe sine mai presus de dînsul şi că oamenii lui, deşi puţini, se uită cu un fel de scîrbă la corturi şi la cele ce se petrec în ele. Lucrul acesta-1 umplea de mînie, şi nu odată şi-a încreţit el fruntea îndreptîndu-şî privirea spre cetăţuie. Candelabrul catedralei din Sibiiu. www.dacQromanica.ro 198 LUCEAFĂRUL. Nrul 9-10,1906. N’avea însă decît să dee ochi cu preotul pen-truca să-î treacă mînia. Era în faţa acestui om mărunt şi supt la faţă atîta linişte, atîta veselie, atita bunătate bălrinească şi atîta stăpînire de sine, încît lui Budac îi era greii să nu-şi stă-pîniască glasul cînd vorbia cu el ori să zică „nu“ cînd el zice „da!“ Cum ar fi putut el să intre în vrajbă cu un om de o fire atît de plă-pîndă şi de dulce! Ceeace l-a repus însă pe Budac a fost Ana, soţia preotului. Nu era încă feinee Ana, ci copilă numai, şi Budac stetea privind cu ochi mari cînd ea co-boria cu soţul ei coasta, ca să meargă la turmele ce păşteau în preajma cetăţii şi să se joace cu mieluşeii încă plăpînzi, cu viţeluşiî botocănoşî şi cu mînziî cei cu picioarele lungi. înaltă, par’că prea înaltă, subţirică, par’că prea de tot subţire, însă rotundă în toate şi mlădietă, dar nu sprintenă, ci domoală şi la pas, şi la mişcări, şi la căutătură, şi la vorbă, mai ales la vorbă, ea nu mergea, par’că, cu dînsul, ci se ţinea după el. Pe cînd el umbla cu nasul în sus şi forfecînd oarecum cu picioarele, ea mergea cînd în urma lui, călcînd uşor şi sfiicios ca şi cînd s’ar fi temut, ca nu cumva să-î fie pămîntului grea, cînd săltîndu-se înainte ca codobatura uşurică, cînd iar plecîndu-se spre el, ca să-î spună cîteceva. Văzîndu-i aşa, ori şi cine trebuia să fie cuprins de simţămînt'il, că el nici n’o duce, nici nu merge cu ea, ci o lasă să vie, că aiurea sînt gîndurile lui şi că dînsa îi este mai mult ori mai puţin de prisos. încă mai mari s’au deschis ochii lui Budac cînd el a văzut-o din apropiere şi-a auzit-o vorbind în sîrbeasca lui, încet, pe şoptite aproape, par’că s’ai fi sfiit a-şi da pe faţă gîndurile şi i-ar fi fost greu, că alţii aud glasul ei plin ca cel de băietan, şi privind cu ochii plecaţi şi numai pe jumătate deschişi, ca nu cumva să jig-niască prin căutătura ei pe cei ce-i steteau în faţă. De tot i se deschideau ochii şi plin îi răsuna glasul numai cînd rîdea ridicîndu-şî pu.in umerii, şi Ana rîdea mereu cum rid florile primăverii şi cum păsările rid cîntînd la cuiburile lor. Mai mult bălană decît oacheşă, faţa ei curată şi rotundă ca luna plină în revărsatul zorilor de zi era întruparea veseliei neistovite. Şi curate, ca faţa, îî erau toate, îmbrăcămintea largă şi albă, sub care i se perdea trupul, părul netezit pe frunte, mînile cu degete lungi şi subţiri, curată mai ales gura, din care, cînd nu te aşteptai, zîmbetul scotea la iveală cele două şiruri de dinţi curaţi. Atît era de multă curăţia în toată fiinţa ei, încît Budac cel înalt şi spătos ar fi voit s’o atingă, ca să se încredinţeze, dacă e ori nu în adevăr aşa, cum o vede, se simţia el însuşi nespălat şi nepeptănat, deşi îi erau strălucitoare vestmintele de Ţarigrad, şi se ruşina oarecum de trupul lui cel greoiu şi de mustaţa lui cea aspră şi groasă. Era însă în aerul ei şi ceva mai îndărătnic. Umerii obrajilor, ieşiţi puţin, şi fălcile cam late păreau a bărbăţie nepotrivită cu gingăşia ei copilărească, iar buza de sus, cam lată şi ea, se mişca cîte-odată a mîndrie despreţuitoare. Văzînd uimirea copilărească, cu care ea-1 măsura şi se uita la corturi, la oameni şi la toate cele ce se petreceau în mica tabără, Budac se simţia, privind la buza ei, umilit în întregul său fel de de a fi. Se simte şi se iubeşte ori şi care om pe sine, şi e nesuferit gîndul, c’aî voi şi nu poţi să fii ca alţii. Nesuferiţi ne sînt dar şi oamenii, care ne silesc să ne socotim mai pe jos de dînşiî, şi mînie neîmblînzită ne cuprinde cînd ei nu se sfiesc a ne spune verde în faţă ceeace ştim şi noi. In sufletul lui Budac nu se ivise mînia aceasta. „Am şi eu, — îşi zicea, — ale mele!“ şi sta cu capul ridicat, dar nu-i mai priiau nici cărnurile purtate ’n frigare, nici vinurile luate fără măsură, nici glumele, jocurile, nici cîntecele şi-l supăra gîndul, că atîta timp i-au plăcut. Pe cînd ceilalţi mîncau şi beau şi jucau şi rîcniau, el stetea la o parte, nerăbdător şi mîhnit că nu poate să-i opriască. Zîmbetul milos al părintelui Manea şi buza de din sus a Anei schimbaseră rostul vieţii lui, şi acum, cînd ceilalţi zăceau istoviţi prin corturi ori pe la focurile aproape stinse, el se plimba pe sub cetăţuia tăcută, bu-curîndu-se de revărsarea luminei de zi. îl văzuse pe părintele Manea coborînd şi de-părtîndu-se spre Prahova, dar îl uitase de mult şi rămase ţeapăn ca stînca ieşită din pămînt cînd sus, în cerdacul cetăţuii, se ivi Ana, femea încă copilă numai. www.dacQFomanica.ro Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 199 Deşteptată din somn, ea se pomenise singură. Era însă deprinsă cu felul lui de om pornit, care se duce şi vine, iese şi intră fără să ţie seamă de alţii şi le face toate fără ca să mai întrebe de cineva. Timpul trecea însă şi el nu se mai întorcea — par’că l-ar fi luat apele mari ce luciau în depărtare. Era cu putinţă! Un om nechibzuit şi dus totdeauna cu gîndul, e vecinie în primejdie. Pe cînd dar el măsura şi ici şi colo adîncimea apei ori se minuna de puterea nesăcată, care ducea valurile spre Dunăre, ea se zbătea în cerdac căutîndu-1 cu ochii în depărtare, unde nu putea să-l vadă. îl vedea însă pe Budac, care era mai apropiat şi se uita la ea. Erau departe unul de altul, ea în deal, el în vale dar ea simţia, că el o vede, şi el vedea, că dînsa stă sub ochii lui, iar stările sufleteşti nu numai prin vorbe, prin clipirea ochilor şi prin jocul buzelor, ci şi prin portul trupului se dau pe faţă. Cu cît mai limpede e apa şi mai liniştită faţa lacului, cu atît mai desluşit şi mai în amănunte se oglindesc toate într’însa: tocmai curată fiind ca picătura de rouă, Ana trebuia să fi simţit încă dintru început, că poate să-l aibă în stă-pînirea ei pe sălbaticul Budac, să-î îndulciască firea şi să-i prefacă sufletul. O simţia aceasta cu atît mai vîrtos acum, cînd ochii lui o căutau cu o stăruinţă oarecum neruşinată. Cea dintîiu pornire a ei era să se depărteze din cerdac. Nu e însă în lumea aceasta om, care nu se simte măgulit şi înălţat în gîndul lui, nu mai ales femee, care nu tresaltă cînd îşi dă seamă, că poate ceeace nu tuturora le este dat. Porniri bune şi rele sînt în firea omului, şi nu Ana, ci femea dintr’însa era vinovată, dacă ea mai stătea acolo, sub ochii lui. Prea era adi-menitor gîndul, că ea, fiinţa plăpîtidă, l-a biruit pe neînfrînatul oştean şi poate să-l poarte după bunul ei plac. La urma urmelor nu de dragul lui ieşise în cerdac. Era copilul răutăcios şi lipsit de judecată, întărită fiara fiindcă o vede ’nlănţuită şi nu-şi mai da seamă, că ea ar putea să sfarme lanţurile. Iar Budac, nenorocitul de el, stetea zăpăcit. N’o mai vedea cum o văzuse şi, judecind în felul lui, ceeace îi păruse peste putinţă, i se învedera ca lucru atîrnător de voinţa lui, şi firea lui pe o clipă potolită iar se răsvrăti. N’avea decît să stăruie, şi puţin lucru era omul ce-i stetea în cale. Nu se petrecuse nimic în timpul cît Manea a umblat pe la Prahova, şi totuşi alta era lumea cînd el se ’ntorcea înapoi milinit, că n’a mai putut să stee, şi supărat de nesuferitele mustrări, la care se aştepta. Ioan Slavici. Serbările dela Sibiiu. I. în zilele, în cari s’a făcut sfinţirea bisericii catedrale în Sibiiu, Românii din ţara aceasta — cîţiva, cei inimoşi, cei jertfitori cu drag, şi din România — am avut iarăşi o mare serbare naţională : serbarea înfrăţirii gîndului tuturora. Căci spre sfîrşitul săptămînii, care apropia şi sfîrşitul răsfăţatului April, s’au pornit spre această Meccă a noastră roiuri de intelectuali şi de ţărani, cu dorul în inimi şi cu feţele înflorite de zimbet sărbătoresc. Au venit să vadă şi să audă fiecare, să se poată întoarce la ai lor cu sufletele premenite, să le povestîască cu graiu spornic. Şi au văzut Sîmbătă sara, în 29 April v. privegherea, slujită cu zmerenie de mai mulţi protopopi, fiind de faţă cei mai înalţi dignitarî bisericeşti, în frunte cu P. S. Sa Mitropolitul Ioan Meţianu şi S. Sa Episcopul Aradului Ignatie Pap, iar din România — ce ţară îndepărtată ! — s’a văzut dl profesor universitar Niculae Iorga. A doua zi, Duminecă, sub un cer plumburiu, vestind în stropi mărunţi belşugul binecuvîntării de sus, în freamătul mulţimii ticsite de pe stradă, s’a pornit deodată sunetul subţire, clar, al toacei de metal, apoi bubuitul adînc şi cîntecul nou al celor patru clopote. Cutremuraţi de acelaş fior, de fiorul bucuriei mari a unei strălucite izbînzi care se vesteşte întîia oară, gîndurile tuturor s’au tălmăcit prin semnul sfintei cruci. Atunci au eşit din curtea reşedinţei mitro- www.dacoromanica.ro 200 LUCEAFĂRUL Nrul 9-10, 1906. politane, după prapori şi după corul clericilor conduşi de prof. sem. D. Cunţanu, arhiereii, asesorii, protopopii şi diaconii în odăjdii şi au făcut înaintea bisericii slujba de sfinţire, încun-jurînd falnica clădire de trei ori. Liturghia s’a urmat în biserica catedrală, unde a cîntat corul mixt al dlui T. Popovicî, prof. sem. Atunci s’a auzit, puternică uneori, alteori înduioşată în rugăciunile de mulţămită sau în evocarea atîtor morţi în nădejdea plinirii unei vremi pe care n’au apucat-o, vocea Mitropolitului Românilor orientali din Ungaria. Atunci s’a vestit tuturor celor de azi, şi celor ce vor veni, că „noi prin serbarea sfinţirii acestei biserici serbăm şi re-înoirea şi întărirea acelui sicriu sfînt, care ne-a adăpostit şi ne conservă cu mare pietate cele mai preţioase tezaure părinteşti: limba şi legea, sau credinţa strămoşească...“ că numai prin credinţă şi prin limba noastră dulce ne vom putea „consolida într’o societate trainică religioasă şi naţională," şi în urmă s’a înălţat spre cerul, înseninat acuma şi priimitor, o rugă fierbinte, ca să ne ocrotiască acest lăcaş închinat lui Dumnezeu şi idealurilor pentru cari trăim şi murim. După ameazî a fost banchet, în două locuri, cu două preţuri, cu feliurit amestec al persoanelor la mese ; au fost adecă două banchete, pe cari le unesc totuşi cuminţile toaste foarte frumoase, pentru trecutul, prezentul şi viitorul neamului românesc, pentru bună înţelegerea dintre popoarele ţării noastre, pentru capii bisericeşti şi lumeşti ai vremii de astăzi. Iar în Casa naţională s’a început reprezentarea dramei lui I. L. Caragiale: „Năpasta". Au jucat dnii Z. Bîrsan, R. Popea, I. Enescu şi dna Lucia Cosma. Succesul a fost mare, deşi diletanţii- de sub conducerea artistului nostru www.dacQFomanica.ro Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 201 — ba şi el însuşi — au fost inegali în jocul lor, nu au izbutit să susţină cu deopotrivă în-demînare rolurile în fiecare nuanţă a caracterelor atît de complecse. Sara a fost conduct cu torţe şi lampioane, cu marşuri executate de capela orăşănească, cu un „imn festiv" al dlui Gli. Dima, cîntat de seminarişti, şi cu o cuvîntare avîntată a dlui M. Cirlea, în care se laudă „arhiereul făptuitor". Răspunsul Escelenţeî Sale a fost o mulţămită din inimă şi un îndemn la lucru pe mai departe, la fapte şi pilde grăitoare, la „ajutorarea noastră împrumutată". Ziua aceasta îmbielşugată s’a încheiat cu o convenire socială a sodalilor români din Sibiiu, al căror suflet e dl V. Tordâşan, bărbatul cel mai merituos la noi pentru închegarea şi unirea clasei de mijloc. Au fost cîntece de cor, de solo, de pian, declamaţii, şi la miez de noapte o scurtă vorbire bogată a dlui Dr. P. Şpan. Luni, a treia zi, a ţinut şedinţă publică so-cetatea de lectură „Andrei Şaguna". Şedinţa a deschis-o prezidentul V. Stan, prof. sem. printr’un discurs, în care constată menirea tot pe atîta naţională cît şi creştinească a bisericii noastre şi lămureşte, în momentele de înălţare sufletească ale serbării, sentimentele membrilor societăţii conduse de dsa. Urmează un vioiu potpuriu al dirigentului orhestrei, dl T. Popovid, şi două puncte de cor, executate foarte precis şi cu căldură. Bursierul societăţii pentru fond de teatru, dl T. Morariu, a declamat cu dibăcie şi cu mişcări aprige, cu multă putere de sugestie din Cerna şi din Goga al nostru. Clericul Ion Duma a cetit o disertaţie despre importanţa istorică a bisericii noastre în viaţa poporului românesc. Mai întîi arată rolul ortodoxiei din cel maî îndepărtat trecut pînă la timpurile calvinismului, lupta care s’a dat pentru ea, cu armele şi prin chinurile unui traiii amar de azi pe mîne deopotrivă, trece apoi la începuturile literaturii religioase, menită să împace trebuinţele sufleteşti ale întregei Românimi, şi sfîrşeşte cu relevarea principiului unităţii naţionale în aceleaşi vechi publicaţii, cari dovedesc atîtea strădanii şi jertfe. Pe după ameazi s’a anunţat o conferinţă a dlui N. lorga despre viaţa culturală românească de astăzi. Dl lorga zice, că mitropolia noastră, catedrala, înfăţişează înainte de toate un spirit de jertfă, care va trăi vecinie în cei ce-şi vor aduce aminte de cheltuelile duioase, muncite sîngeros, ale celor ce au înălţat-o. Ea reprezintă încă, mai ales prin zugrăvirea cupolei, idealul de înfrăţire al artei noastre vechi cu nevoile sufleteşti de azi ale Românilor, şi în sfîrşit catedrala în-chipue minunea unirii oamenilor prin idei înalte, ea cuprinde simţul de închinare cătră ce e mare. Cultura şi literatura unui popor trebue să aibă acelaş caracter. Scrisul oricui trebue să plece dela toţi cari alcătuesc acelaş neam, să nu fie numai un dar aruncat de boerii gîndului. Românii au avut norocul acesta, literatura noastră are această valoare de solidaritate, acest preţ de frăţie. Aceasta va fi _şi în viitor astfel, ceeace ne garantează frumuseţa şi bogăţia poeziei populare, cinstea, gingăşia sufletului ţărănesc şi trecutul îndepărtat, cînd se scriau cronicile şi se făcea literatura religioasă. Maî este apoi literatura cultă. Deşi Văcărescu, Conachi şi alţii au scris frumos, a venit curînd vremea cînd scriitorii au fost zmomiţi de teorii sterpe, cînd literatura se scria în ore de răgaz, precum se citia şi se citeşte încă pentru plictiseală. Pe cînd într’adevăr literatura e lucrul tuturor, e un graiu ce străbate repede, împodobit, închegat în forme frumoase, curăţit. Aceasta e, şi cine n’are prisos de bunătate în suflet să nu răspîndiască acest graiu. De pe la 1830 pînă la 1870, epocă în care societatea românească se putea preface uşor, oamenii şi scriitorii noştri cei maî mulţi au stat boereşte şi au zis: Eu sînt scriitor, ce am eu cu oamenii cei mulţi şi proşti? Cititorii de asemenea treceau pe lîngă cărţi — chinul atîtor suflete — fără să-şi amestece sufletele cu ale autorilor. Dela o vreme încoace însă cei buni, cei curaţi îşi ştiu răspunderea în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor: fiecare dă tot ce are. E, par’că am vrea să cîştigăm şi ce am perdut prin anii morţi din viaţa noastră. Căci neamul ne e rămas înapoi şi nu putem aştepta în goana viforoasă spre viitor, nimic dela nime; noi nu avem să facem polonistn. Cine piere va pieri din vina lui, din lipsa de iubire, de credinţă şi de luptă: e buruiană în calea stejarului şi noistejari trebue să fim." www.dacQFomanica.io 202 LUCEAFĂRUL. tirul 9-10, 1906. Dar de unde puteri? Putere e peatra, putere e ferul, putere e numărul, dar puterile materiale nu sînt întâiul adevăr. Noi să înţelegem, că sîntem numai forme trecătoare, că întrupăm acel lucru mare, care e un popor. Deci să schimbăm izvorul din care ies formele, să ne strîngem rîndurile, să ne creăm un suflet al nostru, să ne învăţăm limba dela fraţii mai mari, împrăştiaţi prin atîtea locuri, să prefacem după rostul limbeî noastre ce vom împrumuta — cînd n’avem încătrău — dela alţii, să ne căutăm tot aurul de pretutindenea şi din orice timp, să citim tot ce avem. Acesta e idealul, în numele căruia se mărturiseşte azi în orice loc, în Sibiiu caşi în Bucureşti. Aceasta e literatura şi cultura cea nouă, adevărată, românească. Acesta e adevărul, lumina care vine de sus, pogorînd nu dela noi, ci prin noi. Faţă de toate acestea rostul nu e lămurit: nu mai putem asculta de graiul pro-rocilor mincinoşi. După conferinţa aceasta, care va fi publicată peste puţin timp în întregime, a rămas să încheie rodnicia zilei de întîî Maiu concertul reuniunii române de cântări, seara. Ion Paltin. II. Concertul. Concertul festiv al Reuniunii române de muzică din Sibiiu, ţinut Luni (14 Maiu), în sala dela „Gesellschaftshaus" a fost ca o frumoasă încoronare a serbărilor bogate în momente înălţătoare. Reuniunea — din motive independente de dînsa — debutează abia pentru prima dată în anul acesta, în schimb însă publicul e răsplătit printr’un program interesant şi bine studiat, — poate lipsit de puncte veritabile româneşti (!). Conform ocaziunei: începutul se face cu una dintre vechile şi frumoaselecompoziţiunireligioase de G. Dima : Irmosul dela „Intrarea în biserică". Lucrarea aceasta, precum şi Concertul II. bisericesc de G. Muzicescu, ambele coruri mixte, ambele creaţiunî puternice, dar ca stil, muzică şi concepţiune absolut diferite una de ceealaltă, au fost executate cu toată forţa aşteptată dela corul, care numără azi peste 150 membrii activi; ceva mai puţină atenţiune şi grijă s’a observat la nuanţarea pasagiilor domoale ale compozi-ţiunilor. intre aceste două puncte Doamna Ve-turia Triteanu ne oferă plăcuta ocaziune de a o asculta ca solistă în una dintre pârtiile oratorului „Creaţiunea" de I. Haydn. Despre vocea strălucită, plină de simţ şi expresiune a Doamnei Triteanu s’a scris deja cu o altă ocaziune în coloanele „Luceafărului", — pare deci de prisos să ne ocupăm din nou cu caracterizarea individualităţii artistice a acestui mărgăritar al Reuniunii noastre. Ajunge constatarea, că publicul atent la fiecare frază muzicală, — deşi se răspîndise svonul despre o indispoziţie oareş-care a solistei — a rămas îneîntat şi transpus ca întotdeauna. — Prin „Aria lui Sarastro" din opera „Fluerul fermecat" de W. A. Mozart şi prin Mama de Kirchner, Reuniunea dă dovezi, că dispune şi de un puternic cor de bărbaţi. Pârtiile de solo, cîntate de domnii A. Medrea (bass) şi N. Dămian (bariton) au fost răsplătite prin bogate aplauze din partea publicului. — După două cîntări pentru cor mixt: a) Cîntec de Maiu de F. A. Gevaert şi b) Priveghitoarea de F. Men-delssohn, ambele interpretate cu farmecul şi duioşia cerută, urmează punctul 6. din program : — Arie din opera „Nunta lui Figaro“ pentru o voce de sopran (Doamna Valeria Beu), cu acompaniare de orchestră de W. A. Mozart. Cîntarea Doamnei Beu ne-a surprins plăcut : vocea nu prea e mare în dimensiuni, dar e apartă, drăgălaşă şi am asculta-o bucuros şi de altădată. — Nu cu mai puţin interes a fost primit şi Corul ielelor cu solo de sopran (Dna Veturia Tritean) şi acompaniament de orchestră de H. Kirchner. Dirigentul Reuniunii noastre, Domnul Kirchner, apreciat ca compozitor chiar şi peste graniţele ţării noastre, ne-a procurat multă plăcere lăsîndu-ne să gustăm şi no: frumseţeie acestui cor care formează numai o parte din cantata sa: „In Carpaţi“. Dna Triteanu îşi cîntă partia de solo cu aceeaş măestric. — De încheierea concertului primim — după 2 ani de pauză — Mama Iui Ştefan cel mare, falnica baladă pentru soli (Alt: dşoara Elena Cunţan, Bariton : dnul Isaia Popa), cor şi orchestră de G. Duna. Prin admirabile culori muzicale, aplicate după regulele tehniceî moderne, Dl Dima zugrăveşte plastic momentele dramatice ale textului de Bolintinean, lăsînd să vari- www.dacoromanica.ro Nrul 9-10, 1906. Luceafărul 203 eze necontenit în cor, în o.chestră şi în vocile de solo firul roşu al cunoscutei melodii poporale : „Pe o stîncă neagră, într’un vechi castel.. Corul şi orchestra s’au ţinut la înălţime; credem că a satisfăcut aşteptărilor autorului care încă era de faţă; mai puţin dispuşi păreau soliştii. După concert ne-am întrunit la cină comună în „Unicum". Voia bună, toastele şi însufleţirea n’au lipsit. S’ar putea să fie altcum acolo, unde gruparea cu atîta drag se face în jurul simpaticului prezident al Reuniunii, dl dr. Miron Cristea? T. B. DIALOG. După F. Gregh. Ea: O unde-s fericiţii copii!... de amîndoî, De visul drag vorbeşte-mi.. . mi-e dor, rni-e dor de noi. El: — S'aii veştezii in umbră de mult albele flori... Cind soarele-i nămiază, la ce-l întrebi de zori!.. El: — Mai bine slai de-ascultă, la clincătul de arme; Nu-i viaţă fără luptă — şi-î dat să fim viteji, La ce să plingi trecutul visînd cu ochii treji, Cind trîmbiţi de nădejde ne chiamă să luptăm ?.. Ridică-te şi vino. . . Ea: — O, lasă-mi durerosul noroc, măcar să plîng, Ea: Mai drag mi-e să visăm!. Chemind in minte zorii cari de veci se sting, fnplins să-mi leagăn visul ce ’n somn de veci adoarme... El: — Ne chiamă viitorul şi gloria-i cu noi, Mi-e dor de luptă, vino! .... Ea : — Mie, mi-e dor de noi .... Brăila. Elena Farago-Fatma. Din popor. Pe de-asupra casei mele, Trece-un stol de rîndunele, Dar nu-i stol de rîndunele, Ci sînt dragostile mele, Care m’am iubit cu ele, Din tinereţele mele. * Frunză verde de năgară, Bate-un vîntişor deasară, Şi mi-l bate valurele Dela trei drăguţe-a mele; Una ’n deal şi una ’n vale, Alta ’n uliţa cea mare — Şi mă strigă ’n gura mare, „Haidi, bădiţo, mai tare!u A Liuba : Monumentul dela CâlugărenI (machetă). www.dacQFomanica.ro 204 LUCEAFĂRUL Nrul 9—10, 1906. Biografii. Socotim de o datorie a noastră a face cunoscută cercurilor mai largi, în deosebi Românilor din Regat, Ia cari străbate revista noastră, viaţa rodnică a acelor bărbaţi, cari au contribuit cu munca lor la realizarea ideii atît de însemnate pentru viaţa noastră bisericească naţională. Dăm în acest număr portretele şi biografiile lor. Chipul celor doi mitropoliţî: Andreiii Şa- guna şi Miron Romanul, avînd încă recente făptuirile activităţii ce-au desvoltat şi fiind munca lor îndeobşte cunoscută, nu maî reclamă o înregistrare specială a biografiei lor, iar despre meritele lor pentru biserica catedrală se vorbeşte în alt loc al revistei. Cei cari au îndeplinit ideea înfiinţării bisericii catedrale sînt: Doan meţianu, Archiepiscopul şi mitropolitul bisericii greco-orientale române din Transilvania şi Ungaria. Născut la 1828, în Zerneşti, cott. Făgăraşului. Studiile gimnaziale le-a făcut în Braşov, cele filosofice în Cluj, iar cele teologice în Sibiiu. Funcţionă timp scurt ca pro-tonotar în Bra:i, iar după aceea fu instituit paroch în Râşnov, cott. Braşov, şi în 1858 numit administrator protopopesc al Branuluî. La 1860 fu ales şi chirotesit întru protopresbiter pentru acest tract. Dotat cu o agerime a minţii şi înmulţindu-şî cunoştinţele prin studii neîntrerupte, M. desvoltă ca protopresbiter o activitate neobosită întru promovarea intereselor bisericel şi întru înaintarea clerului şi poporului, iar ca cetăţan devine conducătorul Românilor din cott. Făgăraşului, şi participă la toate acţiunile politice din acel timp, între-ţinînd cele maî întinse relaţiunl cu fruntaşii şi bărbaţii români de valoare, cu cari lucrează mînă în mînă, ca deputat la conferinţa naţională din 1861, la congresul naţional din 1863, apoi la dieta din Cluj din 1865. în lupta pentru reînfiinţarea mitropoliei şi activarea cons-tituţiunii bisericeşti precum şi în toate acţiunile mari ale bisericel, protopopul M. a fost adesea consultat de fericitul Şaguna, iar după reactivarea vieţii constituţionale bisericeşti, este un membru activ in toate corporaţiunile bisericeşti. Dînsul a funcţionat dela început ca membru în consistoriul şi sinodul archidiecesan, ca membru al www.dacQFomanica.ro Nr. 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 205 coiisistoriuluî mitropolitan şi al congresului naţional-bisericesc. După moartea lui Şaguna (1873), M. conduse, din încredinţarea consistorului mitropolitan şi a congresului naţional bisericesc, prima alegere de mitropolit, iar la 1874 fu ales vicar episcopesc şi preşedinte al consistorului din Oradea-mare. La 1875 a fost instituit episcop al Aradului. La intrarea sa in funcţiune episcopul M. află eparchia în o situaţiune grea, dar lu-crînd cu multă prevedere şi cu o energie neîntrecută a realizat fapte, cari aQ contribuit mult la desvoltarea ulterioară a eparchiei Aradului, în administraţiunea bisericească s’au realizat sub M. însemnate îmbunătăţiri. S’a activat întreg orga-nizmul bisericesc în-tr’o formă corăspun-zătoare instituţiunilor bisericei ortodoxe. Grija cea mai însemnată i-a fost pururea a ridica şi întări în-văţămîntul confesional. Începutul l-a făcut cu organizarea institutului peda-gogic-teologic. La intrarea sa in eparchie, vechia preparandie din Arad era în o stare, care nu mai corăspundea cerinţelor timpului. Avea numai două cursuri cu trei profesori rău plătiţi, şi era adăpostită în un edificii! absolut necorăspun-zător, din care cauză fusese deja admo-niată din partea organelor statului, iar institutul teologic, cu trei cursuri, avea numai doi profesori şi era adăpostit într’un local închiriat, care nu corăspundea scopului. în faţa acestei situaţiuni episcopul M. încă în 1876 zidi, prin colectă şi din alte mijloace băneşti ale diece-sei, un edificiu, în care plasă ambele institute, înmulţi numărul profesorilor, cursurile preparandiale le ridică mal întîî la trei, după aceea la patru, augmentindu-le si cu un curs de pregătire; şi ca să inlesniască tinerilor săraci pregătirea pentru cariera învăţătorească, înfiinţa două aluninee diecesane, in cari se adăpostesc şi provăd cu cele trebuincioase peste 100 de tineri, partea cea mai mare gratuit; iar pentru creşterea numă- rului trebuincios de profesori pentru aceste institute, a creat mai multe stipendii pentru candidaţii de profesură. Pentru creşterea tinerimii episc. M. activă cu mari greutăţi, la 1877, fundaţiunea „Elena Ghiba-Birta" care la finea anului 1899 a încheiat cu active de 62,722 florini, şi din care cu începerea dela 1877 s’au împărţit la cîte 12 tineri stipendii de cite 200 fl anual. Tot sub guvernul bisericesc al episc. M. s’au mai activat fun-daţiunile de stipendii: „Teodor Papp din Checheş", cu active la finea 1899 de 67,573 fl. 78 cr. şi „Ana Popo- vici Ebesfalvai" cu active de 6909 fl. Îmbunătăţirilor introduse la institutele centrale de ep. M. este a se mulţumi, că în eparchia Aradului s’a susţinut destul de satisfăcător caracterul şcoalelor confesionale din eparhie; şi pe teritorul aparţinător la iurisdicţiunea consistorului din Arad, toate comunele bisericeşti au susţinut şcoalele lor proprii, cari la stăruinţa lui s’au înmulţit cu 160 de şcoale nofl înfiinţate. La stăruinţa dînsului s’au introdus şi şcoalele pentru fetiţe; iar pen tru creşterea învăţătoarelor s’a înfiinţat şcoala superioară de fetiţe cu internat în Arad. Pentru mai buna creştere a tinerimii preparandiale şi clericale a intervenit, la 1882, la fericita baronesă Ifigc-nia Şina din Viena, care dărui diecesei o parte din un intravilan al ei din Arad. Pe acest intravilan se zidi frumosul palat seminarial cu bani intraţi din o colectă întreprinsă de episc. M. în 1883, la care au in-curs 55,000 fl., şi din alte mijloace ale diecesei, iar pentru înfiinţarea unui gimnaziu românesc în Arad a pus bază unui fond, care la 1899 a reprezintat suma de 9037 fl. La 1877 înfiinţă din mijloacele proprii tipografia diecesană din Arad şi o donă diecesei cu scopul de a servi la răspîndirea literaturei în popor. Din venitele realizate de tipografie, şi din o sumă de zece mii floreni donată de dînsul, înfiinţă fondul pentru aju- www.dacoromanica.ro 206 LUCEAFĂRUL Nrul 9-10, 1906. torarea parochiilor sărace la zidirea de biserici, care fond astăzi atinge suma de aproape 50,000 fl. Pentru ajutorarea preoţilor deficienţi, a văduvelor şi orfanilor de preoţi, şi pentru ajutorarea preoţilor dela parochiile cu dotaţiune mal puţină, înfiinţă, la 1877, fondul preoţimil gr. or. din diecesa Aradului, din care s’au distribuit de atunci încoace multe ajutoare şi care la 1899 a avut active de 373,671 fl. Pentru a veni in ajutor comunelor bisericeşti întru acoperirea trebuinţelor culturale, s’a înfiinţat prin episc. M. la 1887 fondul die-cesan pentru asigurarea clădirilor bisericeşti şi şcolare contra focului, care la 1899 a fost de 50.227 fl. O deosebită activitate a desvoltat episc. M. şi întru finalizarea despărţirii ierarcliice de cătră SirbI a comunelor cu poporaţiune română, cari la realisarea despărţirii rămaseră sub ierarchia sîrbească. Sub conducerea dînsulul, ca vicepreşedinte al delegaţiunil congre-suale, s’a efeptuit prin proces despărţirea mai multor astorfel de comune cu o poporaţiune de peste 20,000 de credincioşi. Sub conducerea lui M. eparchia a cumpărat, pe sama sa şi a unor biserici, vre-o 5000 jugăre de pămînt. în această direcţiune şi anume, ca şi comunele bisericeşti să-şi asigure averile lor prin investire în pămînturl, a stăruit cu succes, atit prin vorbirile sale, cît şi prin circularele adresate supuşilor săi. Şi multe comune bisericeşti din die-cesă, urmînd glasului archipăstorulul lor, au cumpărat şi ele însele pămînturl, din ale căror venit după timp vor putea contribui la dotaţiunea preoţilor şi învăţătorilor, şi vor putea satisface şi alte trebuinţe culturale. Ca membru al casei magnaţilor episc. M. şi-a ridicat glasul în toate chestiunile, cari s’au raportat la biserica şi poporul român. Peste tot activitatea episc. M. desvoltată în timp de 24 ani, precum şi resultatele obţinute de dînsul formează o frumoasă epocă în istoria desvoltăril eparchieî gr. or. a Aradului. După moartea mitrop. Miron Romanul, M. fu ales prin congresul electoral, întrunit la 19,31 Dec. 1898, archie-piscop şi mitropolit; şi dupăce această alegere prin preaînalta rezoluţiune din 18 Febr. 1899 a fost sancţionată, episc. M. în şedinţa congresului, ţinută la 28 Februar [12 Martie] 1899, a fost Introdus în scaunul mitropolitan. Ca mitropolit M. a regulat incasarea taxelor sidoxiale, creînd fondului gen. admin. al archidiece-sei sale un izvor de venit anual de circa 40,000 cor. A regulat dotaţiunea protopresbiterilor, asigurîndu-le o remuneraţiune anuală de 1000 cor., a conlucrat la finalizarea afacerii cu renta şcoalelor din Braşov, şi a stăruit la guvern, ca întregirea dela stat a dotaţiunii preoţimil să se distribue prin autorităţile bisericeşti. Cel mai important moment din viaţa înalt Prea Sfinţiei Sale e actul măreţ al tîrnosiril bisericii catedrale, pentru care, ca şi înaintaşii vrednici din scaunul archieresc, a muncit cu mult zel. î. P. Sf. Sa a făcut colecte nouă pentru întregirea fondului, a insistat să se decreteze zidirea catedralei — sinodul din 22 Aprilie v. 1900 — a supraveghiat mersul lucrărilor pînă la actul sfinţirii. Cu drept cuvînt se poate mîndri, privind la statornica clădire cu turnuri înalte: „A mea plăsmuire eşti!" Partenie Cosma e unul dintre acel fruntaşi al neamului nostru, care îmbătrînit în fapte bune, cumpăneşte şi astăzi cu multă vigoare, cu multă trezvie şi înţelepciune în treburile noastre obşteşti. Sfatul d-sale, încercat de atîtea experienţe şi întemeiat pe-o judecată limpede, e ascultat cu multă luare aminte în chestiunile pe cari generaţia mal tînără le aşterne bucuros po-veţelor venerabile ale bătrînilor. S’a născut la 12 Februarie 1837 în Beiuş Studiile gimnaziale şi le-a făcut aici, apoi (18o5) s’a înscris la teologia din Arad, dar după trei semestre a părăsit teologia, şi în 1857 s’a înscris la facultatea de drept din Pesta, lucrînd în cancelaria advocaţială a lui Emanuij Gojdu, care l-a ţinut lingă sine în calitate de secretar. In acelaş timp s’a ocupat şi cu gazetăria. La 1861 a scris corespondenţele „De pe galeria dietei" în „Tel. Rom.“ Mal apoi a fost unul dintre redactorii Concordiei. Tot dînsul a fost şi primul preşedinte al societăţii academice „Petru Maior". Terminînd studiile, la 1861, în anul următor face censura de advocat şi-şî deschide cancelarie advocaţială în Beiuş. La 1872 e ales deputat în cercul Bciuşuluî, apoi reales în două riad uri, pînă la-1881. Aparţinînd partidului naţional, a luat cuvîntul in parlamentul ungar la toate chestiunile de interes românesc. îndeosebi s’a distins în chestiunea referinţelor ur-bariale din Transilvania. La 1876 s’a mutat la Sibiiu şi a fost ales advocat al institutului „Albina", iar în 1885 directorul aceluiaş institut. Pe terenul bisericesc şi-a început activitatea la 1868, ca deputat la primul congres naţional-bisericcsc în Sibiiu, ales fiind în comisiunea chiemată să redacteze „Statutul organic". De atunci a fost membru la toate congre- ~~' sele şi, de cînd s’a mutat la Sibiiu, la toate sinoadele arhidie- i cezane, avînd rol conducător. Ce priveşte activitatea d-sale politică, împreună cu Bariţiu au convocat, la Sibiifl, o conferinţa confidenţială, la 17 Octombre 1880, pentru a discuta un program politic de acţiune comună între Ungureni şi Transilvăneni. In locu-inţad-sale s’aho-tărît convocarea unei conferinţe comune de delegaţi. Conferinţa dio 1881 l-a ales Partenie Cosma. www.dacQFomanica.ro Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 207 în comitetul executiv, iar acesta l-a ales preşedinte. Comitetul prezidat de el a redactat şi publicat Memorandul din 1883 al conferinţei din 1881. La conferinţa naţională din 1884 s’a retras de pe terenul politic. — E membru în comitetul „Asociaţiuniî." D-sa a iniţiat, la 1881, aranjarea expoziţiei române din Sibiiu; d-sa a fost şi preşedintele comitetului aranjator. D-sa a propus înfiinţarea şcoaleî civile de fete cu internat în Si-biiQ şi a desvoltat o mare activitate pentru procurarea mijloacelor, cu cari s’a edificat şcoala şi cu cari e cu putinţă susţinerea ei. — Activitatea d-sale de frunte e dedicată institutului „Albina" din Sibiiu, care a devenit un factor puternic in desvoltarea întăririi noastre materiale. Sub conducerea d-sale a înfiinţat „Albina" şi „masa studenţilor", la care 50 studenţi români primesc prînz gratuit. In 1897 a creat un fond de 20,C00 fl. pentru înfiinţarea unui internat de băeţi în Sibiiu. — In timpul din urmă a reuşit să înfiinţeze „Muntele de pietate" din Bucureşti, primul institut care reprezintă unitatea noastră financiară. — Pentru zidirea catedralei, din care prilej vorbim despre d-sa, are merite fruntaşe. La toate sinoadele, la cari a fost vorba de mijloacele şi căile prin cari s'ar putea întrupa mai uşor şi mai repede această idee, îl vedem făcînd propuneri şi luîndu-şî angajamente pe cari nu era uşor să le răscumpere. Dr. Ilarion Puşcariu, archiniandrit şi vicar archie-piscopesc în Sibiiu, a fost preşedintele comisiunii ce a ostenit cu atîta devotament pentru măreaţa muncă a clădirii bisericii catedrale. S’a născut în 5 Septemb. 1842 în Soliodolul Bra-nuluî, a studiat teologia în Sibiiu, apoi a urmat filozofia în Viena, unde, în Mai 13J9, şi-a luat doctoratul. — Acolo a ascultat, la facultatea de drept dreptul canonic al bisericii orientale-In Sept. 1869 fu chirotonit diacon, ocu-pînd în acelaşi an şi postul de secretar consistorial, iar la 1870 fu chemat profesor de Istoria bisericească, Isago-gia, Exegetica şi limba română la Seminariul archidiecesan. La 2 Febr. 1874 fu tuns monacii în mănăstirea Hodoş-Bodrog, apoi la Paşti, în acelaş an, fu înaintat protosincel; la 18/7 fu ales asesor consistorial, la 1886 fu înaintat archiniandrit, iar la 1889 vicar episcopesc. E membru în comitetul central al „AsociaţiuniI“ şi a fost timp de 12 ani director al despărţămîntulul Sibiiu, iar dela 1889—1901 vicepreşedinte al Asocia-ţiuniî, punîndu-şi toată puterea serviciilor în interesul acestei instituţiuni. D-sa a colaborat la mai multe ziare şi reviste, îndeosebi a avut o parte activă la înfiinţarea şi redactarea Foişoarei Telegrafului Român. Dintre numeroasele lucrări din literatura pedagogică, bisericească şi istorică, pomenim: Isagogia, adecă introducere la Sf. Scriptură, Sibiiu, 1878; Principii de pedagogic, Sibiiu, 1880; Documente pentru limbă şi istorie. Voi. 1. 1886, Voi. 11.1889; Metropolia Românilor ort. din Ungaria şi Transilvania, Sibiiu, 1900. Nicolae Ivan, protopresbiter şi asesor consistorial e unul dintre consilierii cei mai pricepuţi şi mai cu bogate experienţe în afacerile administrative ale archidieceseî ort. române din Transilvania. S’a născut la 17 Maiu 1855. în comuna Acileu (com. Sibiiu). După terminarea liceului şi a teologiei, la 1877, a fost ales învăţător în comuna fruntaşă Se- lişte, unde timp de 7 ani, pe lîngă rodnica-î activitate din şcoală, a contribuit la înfiinţarea mai multor insti-tuţiuni binefăcătoare. La 1884 a fost numit preot al penitenciarului din Aiud. De aici a colaborat la „Telegraful Român" al cărui redactor responsabil a devenit la 1900. In această calitate a rămas numai 2 ani, fiind ales, în 1902, protopresbiter şi paroch al Albei-lulia. Aici asemenea şi-a împlinit cu vrednicie chemarea, a îngrijit zidirea mai multor biserici şi şcoaledin tract, a luat parte la înfiinţarea institutului „lulia", iar în 1894, pelîngă Alba-luiia, mai ia administraţia tractului Orăştie. — La 1897 fu chemat prin votul sinodului de asesor consistorial şi referent al senatului epitropesc. Aici, în scurtă vreme, a regulat administrarea fondurilor şi a restabilit echilibrul financiar. In 1902 e ales asesor pe viaţă în senatul bisericesc. In sinodul archidiecesan şi congresul naţional bisericesc a reprezintat cercul Albei-lulia dela 1888 fără întrerupere. In viaţa municipală a fost delegat al Seliştei şi al Sebeşului dela 1879 pînă astăzi. — D-sa s’a distins şi ca publicist, L Nicolae Ivan. www.dacQFomanica.ro 208 LUCEAFĂRUL Nrul 9—10, 1906. a scris multe articole în Observatorul, Luminătorul, şi Telelegrafal Român. împreună cu Aurel Barcian a înfiinţat primul ziar în Orăştie, „Revista Orăştie!", înlocuită cu Libertatea de astazl. Dintre publicaţiunile lui amintim: Schiţe din viaţa criminală: Copilul de suflet, O călătorie la ţară, Cantorul Ariton. Monografia Seliştef şi O pagină din lupta noastră pentru existenţă. — E membru pe viaţă al Asociaţiunii, şi din 1898 membru în comitetul central. La toate chestiunile importante, cari au preocupat această instituţiune a luat parte activă. — La zidirea catedralei dsale i-a revenit munca grea de referent, dela publicarea planurilor şi pînă la terminarea norocoasă a acestei clădiri monumentale. Dr. Elie Miron Cristea s’a născut în vara an 1868 în Topliţa-ro-mână, din părinţi ţărani fruntaşi. Şi-a făcut studiile in gim. săsesc dela Bistriţa şi în liceul român dela Năsăud, unde a luat bacalaureatul, la 1887, cu succes eminent. Dedicîn-du-se carierii preoţeşti, a intrat în „semi-nariul Andre-ian“ din Sibiiu, unde a făcut cursurile teologice, cîştigîndu-şl şi cualifica-ţiunea pedagogică prescrisă de legile ţării pentru învăţători. In anul şcol. 1890/91 a funcţionat ca dascăl şi director al şcoaleî primare româneşti dela Orăştie. Dela 1891 — 1895 a fost trimis de cătră metrop. Miron Romanul la universitatea din Budapesta, unde s’a ocupat cu studii din literatura modernă şi cu ştiinţele naturale. In tot timpul studiilor universitare, ca şi mal tîrziu, a fost un zelos ziarist şi colaborator al foilor „Telegraful Român", „Tribuna“ din Sibiiu, „Corespondenţa Română" din Bucureşti, la ziarele germane din Viena şi „Dreptatea" din Timişoara. Dela 1898—1900 a fost redactorul responsabil al „Telegr. Român". La 3 15 Maiu 1895 fu promovat Dr. în litere, prezen-tind ca teză scrisă in ungureşte: „Eminescu etete es miivei‘‘ (77. pag.) După terminarea studiilor, metr. Miron Romanul l-a numit în postul de secretar al consistorulul archidiecezan din Sibiiu. D-sa a fost însărcinat să rezolveze regularea dotaţiunilor parochiale din întreaga archidieceză şi să limpeziască statorirea sumei, cu care visteria ţării avea să contribue la îmulţirea venitelor preoţimil. Pentru bunele servicii făcute bisericii şi neamului, si- Dr. Elie Miron Cristea. nodul arch. ort. române din Ardeal l-a ales, în 1902, asesor ordinar pe viaţă în senatul bis. al consistoriuluî. Dela 1895 pînă azi a fost în continuu deputat în sinodul archiep. ardelene şi în congresul naţional bisericesc. E membru pe viaţă al „Societăţii pentru crearea unul fond de teatru român", al „Reuniunii femeilor române din Sibiiu", al „Asociaţiunii pentru liter. română şi cult. pop. român", şi dela 1901 şi membru suplent în comitetul central al acestei societăţi. E membru ordinar al tuturor celorlalte societăţi şi reuniuni româneşti din Sibiiu. Dela 1905 este şi directorul despărţămîntuluî Sibiiu al Asociaţiunî şi preşedintele „Reuniunii de muzică din Sibiiu". Iubirea de neam şi biserică l-a îndemnat să îmbrace rasa călugărească. Prima treaptă clericală a primit-o în 1897 dela metr. Miron Romanul; iar cea de diacon în 1900, dela actualul mitropolit, care la S-ta Măria-mică 1901, l-a distins cu rangul de archidiacon; iară în 1903 l-a chirotonit ieromonah, dupăce în 23 Iuniu 1901 fusese tuns întru monah la mănăsirea din Hodoş-Bodrog. Dl Cristea are merite şi în jurul zidirii bisericii catedrale, fiind referentul lucrărilor de înzestrare şi împodobire. Consistoriul l-a trimis să studieze în orient pictura şi întocmirile altor biserici. Rezultatul studiilor n’a fost un simplu raport, ci o carte voluminoasă şi instructivă de peste 309 pag. 8 mare, sub titlul: „Iconografia şi întocmirile din interiorul bisericilor răsăritene", care a fost bine primită de întreg clerul român atît din patrie, cît şi din România. La îndemnul său s’afl introdus in pictură şi sculptură motivele româneşti, cari vor fi de sigur imitate şi de alţii, precum şi lumina electrică, de sigur mal practică şi mal bună decît fumul parafinei de pînă acuma. Pe lîngă lucrările de mal sus Dr. Cristea a mal scris: ,Alexandru Roman" 1826—1897 — material pentru biogr. şi activitatea lui, 31 pag. 1897.— Sub titlul „Dotaţi a clerului" un ciclu de articole despre art. de lege XIV din 1898, 147 pag. 1898. O colecţie de „Proverbe, maxime, asămănărl şi idiotisme", 279 pag. 1901. Mal multe ..cuvîntărl şi predici ocazionale", apărute în broşuri separate. Dnviere. Nu simţi tu tremurind in toată firea Fiorii cei dinţii de primăvară, Asemeni unui cintec care ’ncearcă Din adincimî de suflet să răsară ? Peri-va giulgiul morţii de pe dealuri Şi culmile albastre se vor face Şi in curind, de glasuri fără număr, Va învia această tristă pace. A multor veacuri grele aspră iarnă Trecut-a peste ţarinile noastre, Şi iarăşi inflorit-aă albe sate La poalele nălfimilor albastre. Şi de-ţi vor pune şi mai grele lanţuri, Popor de grea obidă şi de jale, Vei răsări cu noua primăvară, Ca iarba verde-a plaiurilor sale! 1. Borcia. www.dacQFomanica.ro Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 209 SCRISORI Din BUCUREŞTI. I. — Citeva momente din istoria salonului românesc. — 23. IV. 1906. Primesc cu plăcere să Vă povestesc cîte ceva despre ce se petrece mai însemnat în viaţa literară, socială şi — numai întrucît le înrîureşte — şi în cea politică a României. Fără multă vorbă, fără multe făgădueli din par-te-mî, să lăsăm viitorului să hotărască, dacă scrisorile mele sînt de folos şi dacă este bine să le tipăriţi ori să le aruncaţi mototol în coşul redacţiei, — mi-1 închipuesc destul de mare, ca să le încapă şi pe ele. Fără multă vorbă încep dar despre subiectul cel mai actual, „lupta pentru limbă“, care s’a dat într’o noapte — 13 Martie — şi care se poartă acum în presă şi prin conferinţele şi lecturile literare ale domnului N. Iorga şi ale tinerilor literaţi dela „Să-mănătorul". Conferinţele şi lecturile se fac în oraşele provinciale, unde luptătorii nu mai sînt luptători, deoarece pretutindeni sînt chiemaţi, bine primiţi şi ascultaţi de un public, care simte ca şi ei. Neavînd duşmani, luptătorii culeg aplauzele puternice ale oamenilor buni, care tresar cînd simt că neobositul orator sau sugestivii literaţi găsesc expresii frumoase pentru ce ei simt la fel. în capitală însă adversarii din presă nu tac. Mirarea mea este acum aceasta: Vorbind ei tocmai atîta, mă ’ntreb de unde izvoreşte chiar atît sentiment de căldură şi-atîta zel de apărare pentru o limbă — străină? Pricinele vor fi mai multe; poate voiu vorbi şi eii despre ele, pe rînd; dar una, despre care vreau să vorbesc astăzi, este neîndoelnică: este tradiţia, este obiceiul înrădăcinat al saloanelor, în care limba română a avut totdeauna abia un colţ modest, nu tot centrul lor, vibrînd armonios, rostită de toţi. De aceea salonul român nu se poate mîndri, — ca cel francez, — că a contribuit în mod hotărî-tor la formarea limbii literare moderne; de aceea nu vedem nici concepţii româneşti răsărind din splendoarea lui; de aceea avem chiar aristocraţi şi aristocrate, care scriu franţuzeşte, cu siguranţa că pătura cultă românească îi înţelege şi dacă scriu franţuzeşte şi nesimţind trebuinţa de-a spune şi norodului ce simt şi cugetă ei şi ele. Nu pot şti dacă Franţa are, — dar nu cred că are — nevoe de acest adaos al culturii ei prin literariceştiî Banî-Mărăcini, care pleacă spre ea „pe-ale Dunării verzi malurî“; sînt însă încredinţat că României i-ar putea fi de oarecare folos. Aici, pînă aici, ne-a adus o desvoltare istorică, o tradiţie pe care vreau s’o caracterisez - întrucît priveşte salonul — prin cîteva amintiri. Familia Cantacuzineştilor a produs în veacul XVII—XVIII un scriitor de mare valoare, pe stolnicul Constantin Cantacuzino, om învăţat, umblat în lume, pricepător al rostului multor lucruri. Ce durere deci pe el că încă de pe vremea lui Mihaî-Vodă Viteazul Grecii se înmulţiseră la curtea domnească de nu mai încăpea bietul boer român de vicleşugul lor, de limba lor. — încă depe-atunci! Ce să te mai miri dar, că după două veacuri, pe la începutul veacului trecut Românii s’au trezit mai toţi vorbind greceşte şi italieneşte — se vorbia încă mult la noi, şi — mai cu seamă ceva mai apoi — şi franţuzeşte, numai româneşte nu, ori puţin de tot ? Boerii vorbiaii greceşte şi scrieau greceşte. Constantin Golescu — ca să dau o pildă rară şi drastică — încercă pe la 1828 să scrie pe româneşte nişte note de călătorie. Trebuind să-i zică odată stătu ei — statuă, nu avu încredere, în vorba asta, s’a încurcat la cuvînt, n’a îndrăznit şi a început — a-şi redacta notele iarăşi greceşte ! Mai tîrziu scrise şi statuă. „Ferlegărul" Carcalechi, care venia dela Buda cu cărţi româneşti să le vînză în ţară, între anii 1812 şi 1825, ne-a comunicat efectul pentru el dureros al acestei stări a lucrurilor, zicînd că Muntenii şi Moldovenii au cetit în acel timp greceşte şi franţuzeşte, mult mai mult decît româneşte. Vorba este acum: ce putea să fie un salon românesc în timpul trecerei dela grecism spre fran-ţuzism şi românism ? la, un fel de amestec de limbi în care mai ales femeile aveau de exprimat idei prea puţine. în special, poetul grecesc, dar boer român Atanasie Cristopol, înebunise toate femeile cu cîntecile lui de dragoste şi bine spuse. Tînârul Eliade-Rădulescu le tradusese pe toate, poate cre-zînd — în tinereţe! — că şi breslele trebue să auză cîte ceva din suspinurile şi bucuriile amoroase ale poetului 1120-grecesc. Mai sus de Cristopol nu se putu ridica priceperea literară a femeilor din anii 1810—1820! www.dacQFomanica.ro 210 LUCEAFĂRUL Nrul 9-10, 1906. Cînd începură apoi a sosi cărţile moderne franţuzeşti, vai!, cum le înţelegeau acele femei, care se topiau de dragul lui Cristopol! Dovedesc ce zic: Un călător care scrie nemţeşte, a surprins pe la 1822 într’un salon din Iaşi pe o cetitoare a doamnei de Stael discutînd şi adnotînd romanul Corineî (care apăruse la 1807). Cazul este foarte caracteristic. Doamna, tinără încă, era de părere, că Os-wald, eroul, este un dobitoc sau măgar — aşa scria ea pe marginile paginilor, pe greceşte! Ba într’un loc' îl numia pe Oswald chiar „măgar încornorat" ! Iată deci contrastul: fineţele doamnei Stael şi bădărănile tinerei boeroaice din Iaşi! Sosind acasă bărbaţii, boerii, convorbirea Iui Kos-meli cu femeile lor despre roman încetă şi autorul adaogă că era şi timp să înceteze, deoarece ei erau de părere că „flecăriile" femeilor nu trebue să fie ascultate. Cam aşa se gîndia în cele mai multe din puţinele saloane din principatele române, pe la 1820, fie că se vorbia greceşte, fie că se vorbia româneşte.1 Pe atunci se îinplinia o fatalitate în istoria română: Limba română literară, modernă, limbă vrednică să exprime şi ideile nouă, încă nu era gata. Eliade nu începuse s’o facă, Negruzzi încă nu exista. Abia pe la 1830—1831 Eliade credea că poate să se laude cu opera sa limbistică, zicînd : „Românii se pot făli cu mlădierea şi armonia lim-bei lor celii sonore, care poate că pînă acum nu le-au fost cunoscută", — adecă „pînă acum“, cînd el a arătat ce poate face traducînd pe Lamartine. Pe atunci aşadar era firesc şi fatal ca boerimea să ia şi forma ideilor nouă şi să treacă dela greceşte la — franţuzeşte! Eu aş dori astăzi să se fi făcut şi mai de vreme trecerea : s’ar fi sfîrşit cu ea mai iute şi mai de vreme. Urmările sosiră. De unde mai nainte boerimea se mulţămia cu Ţigănci şi dascăli greceşti ca educatori ai fiilor săi şi ai fetelor, încît pentru străini era „lămurit că un copil crescut de acest soi de oameni nu poate avea nici simţiri generoase, nici principii înalte", acum începură a veni în ajutor educatorii străini şi bonele străine, vorbind limbi străine. Lejeune (1822) mărturiseşte că noua educaţie se putea da în timpul său abia în „casele bune" şi înseamnă anume că profesoarele aduse dela Viena şi Frankfurt erau plătite foarte bine. Caterina Gliica, traducînd şi prelucrînd la 1839 pe doamna Campan, De l’education, despre edu- 1 Wilkinson este pentru acea epocă o dovadă; el zice: — „ta conversat ion ne roule guere qite sur des sujets du genre le plus trivial ou le plus obscene; la presence des dames ne leur impose pas plus de relenue.a caţia copiilor, observa într’o notă: „Pentru noi, fiindcă Englezele sînt rari, şi Neinţoaicile sînt bune."-’ Iar Gr. Pleşoianul se bucura de acelaş fenomen şi scriea în Abeţedar franţezo-romanesc (1833, ediţia III, p. 46): „Slavă lui Dumnezeu, dela o vreme încoacî s’au rărit cum se cade doicile de prin oraşe şi s’au înmulţit guvernantele, ce sînt datoare a da creştere frumoasă pruncilor care încep a vorbi". Astfel se făcu „minunea" că dascălul grec nu mal dădea lecţii decît de religie şi de limbă grecească. Carra scrisese încă la 1781 că limba franceză este puţin cunoscută în România — peu connue. însă în vremea lui Lejeune, fost profesor al unui Domn român, rezultatul final al dezvoltării culturale descrise fu, că „toţi boerii înţelegeau şi vorbiau limba franceză şi că nu mai era ins, care să nu fie în stare să ţie o convorbire în limba aceasta, oricît de puţină educaţie ar fi primit !“ în patruzeci de ani boerimea învăţase franţuzeşte ! Astfel, chiar dacă lungile ocupaţii străine n’ar fi fost, chiar dacă generalii şi ofiţerimea rusească n’ar fi servit ca prilej de-a practica conversaţia franceză, aceasta tot ar fi cucerit saloanele româneşti, aşa fără gramatică şi fără ortografie, cum spune Wilkinson că se învăţa, — şi fără vre-o deosebită predilecţie pentru literatură, cum spune acelaşi autor. Recordon (1821), arătînd că fiii de boeri învaţă numai greceşte şi franţuzeşte, adaoge chiar despre limba ţării: „Ei de obiceiu nu învaţă decît din uz limba română, limba lor părintească, pe care mulţi dintre ei nu ştiu nici s’o cetească, nici s’o scrie şi care nu are nici măcar o ortografie hotărîtă; astfel că ea poate fi privită drept un adevărat patois". Dar lumea-i pusă p’o mişcare, vorba poetului moldovan. Limba românească şi literatura noastră începură a se desvoita, boerii începură a fi băgători de seamă, a lucra şi ei — unii, puţini lucrau chiar mult —, a vorbi şi a scrie conştienţi de ce fac, a compune gramatice şi dicţionare, a fi şi ei poeţi. Cea mai rodnică epocă de colaborare între boe-rime şi literaţi a fost cea dintre anii 1820—1850, şi în laşi, şi în Bucureşti. Aşa mi se pare şi mie. Ce rost avea în acest timp salonul românesc? Salonul ieşan al acestei epoce, salonul cel mai ales, l-a descris M. Cogălniceanu. Era un salon cu puţină lume, cam exclusiv (termin democratic) sau ales (termin aristocratic): Cinci tinere dame şi demoazele, vr’o trei bărbaţi însuraţi şi vr’o patru 2 D. larcu atribue traducerea Safteî Ştirbei. Eu urmez pe Dora^d’ Istria, Gli Albanesi in Rumenia, 1873, p. 441, care numeşte pe Caterina întîia femee ce scrise în limba naţională. www.dacQFomanica.ro Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 211 tineri. în acest salon oaspeţii nu mal erau „papagalii daniel de gazdă“, cum erau încă în alte saloane ieşene ; conversaţia era cu duh ; damele erau judecătoare; şi ele aveau dreptul şi puteau să judece, deoarece, iată ce zice despre ele Cogălni-ceanu: „în primejdie să mă fac de îîs, eu voiu zice încă şi mal mult, că adecă între aceste dame era şi unile, care cultiva literatura naţională şi care nu se roşia a pune pe liîrtie ideile lor“. Printre tinerii acelui salon era şi Vasile Alexandri, care făcea literatură, deşi „ea nu înfăţoşează cel mal mic avantaj adepţilor el —, din potrivă'1. Cred că doamnele salonului, despre care a vorbit Cogălniceanu, trebuesc căutate printre acelea, despre care Ion Ghica, fost în acel timp profesor la Iaşi, îşi aducea aminte scriind la 1811 : „Eram susţinuţi în societate, în propaganda ce făceam în favorul ideilor liberale, de Elena Negri, sora lui Co-staclie Negri, de amica sa, frumoasa şi graţioasa Emilia Reymon, de fiicele doamnei Maria Rosno-vanu, Catinca şi Zoe Sturza. Ideile egalitare şi democratice începuseră a se introduce chiar în saloanele elegante şi aristocratice ale plăcutei şi spi-ritoasel contese Elena Sturza. Cu cîtă părere de rău am părăsit laşul". Salonul celalalt, cel numai de lume, fără literatură, l-a deschis d. e. Albina românească din 20 Ianuarie 1835, lăudînd „tonul, manierile şi po-liticirea salonurilor, a cărora haruri se mal adaog prin toaleta cea elegantă a damelor noastre". Atît! La Bucureşti nu era altfel. Şi era poate chiar mal mult bine decît la Iaşi. Era atît bine, încît unul dintre aderenţii lui Eliade N. Rucăreanu, ne spune că ’n vremea lui Alexandru Ghica toată lumea se exprima: „Iată secolul lui Ludovic XIV în miniatură!" în adevăr era o tendinţă şi o naivă încredere că vor putea realiza miniatura. Despre saloanele Bucureştilor din acest timp s’au scris mai mult. Dar spaţiul meu este strimt, trebue să aleg. Să-l arăt deci numai pe cel dela Curtea domnească şi pe-al doamnelor dela cuite. Cum ce prezentau străinilor Vodă Alexandru Ghica şi fraţii lui banul Mihail şi spătarul Constantin ne-a povestit Demidoff în călătoriile sale: Vorba le era uşoară, clară, trează.1 1 Părerea lui Demidoff, confirmată de Dora d’ Istria în Femeile în Orient şi reprodusă de Revista română (1862, II, p. 21—22) era anume: „Nu cunosc nici un oraş în Europa unde să se poată aduna o societate mal cu desăvîrşire plăcută, unde cel maî bun ton să fie totdeauna unit cu cea maî dulce veselie. Bunele maniere ale capului de familie, tonul graţios şi talentele femeilor, înlesnirea şi puritatea cu care se vorbesc limbile Europei centrale, toate se unesc spre a vă convinge că această societate este de o potrivă cu toate societăţile cele mal deosebite ce se pot găsi în Europa." Dar ce vorbiau eî pe franţuzeşte, — nu ne interesează. Ce vorbiau româneşte, aceasta vrem să ştim ! Literaţii români au povestit şi despre aceste lucruri. Erau frumseţî la curtea lui Alexandru Ghica! Cezar Boliac ne-a lăsat următoarele amintiri despre ele. Catinca lui Mihalache Ghica şi Mariţica Spătarului erau „cele mal frumoase două cumnate care s’au văzut în zilele noastre în societatea bu-cureşteană". Ele au avut două fete, Catinca pe Elena (Dora d’ Istria) şi Mariţica pe Pulchciia (Rasponi). Fetele, zice Boliac, „sînt eşite din acea epocă a României, cînd se da multă impulsiune artelor şi literaturel; din acea epocă care ne-a dat mai pe toţi scriitorii cel din prima epocă a renaşterii României, hnpulsiunea se da pe atunci dela Curte şi doamnele Curţii, în cercurile lor, încurajau literele şi instrucţiunea de tot felul, pen-tru-că ştiau că prin aceasta se recomandă mal bine la Curte. Poeţii şi artiştii erau foarte încurajaţi". Afară de Catinca şi Mariţica Ghica, maî era la Curte şi „răpitoarea Odobeasca", acea Odobească, în a cărei casă literaţii Ion Ghica şi Gr. Alexan-drescu erau cel maî intimi prieteni, cărora, amîn-durora, polcovnicul Odobescu le da sfaturi bune pentru tineri alintaţi ca eî. La moşia Odobesculuî Alexandrescu era foarte des oaspe trubadur. Cezar Boliac are deci dreptate cînd continuă: „în jurul acestei elite răpitoare, acestor doamne opulente se întreceau artele şi literele încurajate de dînsele." In mişcarea literară interveniau chiar pizmele politice : „Banul Mihalache Ghica ... prezida toată mişcarea intelectuală, oficialmente în opoziţiune şi rivalitate cu Cîmpineanul, care era sufletul acestei mişcări". Acelaş publicist şi — în rare momente, dar nu şi de astădată — poet, C. Boliac a cîntat la 1844 pe o princesă de origine română, măritată după un Rus, Trubetzkoi. Se aflau la Băicoiu, lîngă Ploieşti, în castelul el: Iubită d’o capitală şi în cercuri adorată Prin spirit, prin ştiinţă în toate şti domni! Clăcaşiî ţi se închină cu inimă curată Şi bardul priveghează cununi a-(i împleti. Căci e o norocire, eroul şi femeea Cînd află pe poetul veghind în jurul lor, A ilustra o faptă, a le opri idcca, A o para cu dafini să meargă ’n viitor. Cleopatra Trubetzkoi era fiica banului Constantin Ghica, fratele lui Grigore Ghica şi Alexandru Ghica, deci nepoata a doi domni români. Ea avusese sa- www.dacoromanica.ro 212 LUCEAFĂRUL Nrul 9-10, 1906 Ionul său în Paris: Lamartine ascultase în el, şi cetită de ea, o traducere românească a „Lacului'1 său. Văduvă, ea se ’ntoarse la 1833 în ţară. Şi aici salonul ei nu era numai politic, ci şi literar. Eliade, Boliac, Alexandrescu ; în trecerea lor prin Bucureşti, Cogălniceanu şi Alexandri apăreau în el. Ce-a făcut familia domnitoare Gliica pentru literatură se va arăta odată, mai complet, aiurea. Aici era loc numai pentru cîteva indicaţii relative la contribuirile învietoare ale saloanelor din acea vreme. Dar nici sub Vodă Bibescu literatura noastră nu a rămas neocrotită. Din anul întiî, curînd după înălţarea sa în domnie, Andrei Murăşanu primi dela el o scrisoare şi un dar de preţ. Literaţii cei mai de aproape erau fireşte mai mult ocrotiţi. Erau doar aproape! De ce? D. Bolintineanu, care a cunoscut bine pe Bibescu ne-a spus-o1: „Acest domn era versat în literatură, conversaţiune strălucitoare, spirit petiliant, era mare orator, era poet... Era român; literele sub domnia lui aflară o desvoltare, cum nu mai avură sub alt domn". Mărturiile vremii confirmă aceste cuvinte de laudă. Astfel, un colaborator din Bucureşti al Foaei pentru minte (1845, p. 173—174), care se plîngea că lumea de aici citeşte mai mult franţuzeşte, decît româneşte, de oare-ce lumea asta isteaţă credea, că „noi nu avem literatură", vorbind despre domnul ţării, îl laudă, scriind: „Se înţelege însă că aceasta (stare) este primitoare de cîteva ecsepsii. Intru altele de pildă prinţul nostru este cel mai hotărît cititor care am văzut vre-odată; nici un jurnal, nici o scriere românească nu rămîne netrecută de dînsul, nu doar că nu cunoaşte alte limbi.., dar pentrucă ştie să preţuiască frumosul şi în limba sa“. A doua mărturie: La 1846se hotărîse tipărirea unei biblioteci universale în limba română. Traducerile erau menite să desvoalte limba şi să facă netrebuincioase originalele străine. Nu discut dacă ar fi reuşit; intenţia însă este ori cînd de aprobat. Bibescu a intervenit în folosul încercărei, şi a lăudat-o la o recepţie cătră boieri; doamna lui, acum o faimoasă Văcărească, făgădui tot sprijinul ei „nu numai ca Română, ci şi ca Văcărească". Şi după ea veniră marea vornicească Elisabeta Ştirbei, marea lo-gofeteasă Z. Golească, prinţesa Cleopatra Trubetzkoi, logofeteasa A. Mânu, Elena Bărăneasca, Catinca Vlădoianu, Sultana Gliica şi altele, şi alţii. îndemnul principelui era ascultat. Nimeni nu se putea îndoi că el este venit din inimă, deoarece astfel de dovezi se mai văzuseră. Aici mai amintesc numai una. 1 II Februarie safl istoria de trei ani precedată de domnii regulamentari, 1869, p. 30. La 1843—44 se înfiinţase Asociaţia literară, avînd în comitet pe C. G. Filipescu, Şt. Golescu şi 1. Voinescu II.. şi drept scop tipărirea de cărţi româneşti, originale şi traduse. Domnul, curtea şi boierimea au fost întîî sprijinitori. Fiindcă acum este vorbaînsă despreînrîurirea şi rostul doamnelor şi saloanelor, voi pomeni numai pe cei dîntii membrii feminini ai societăţii: Elisa Ştirbei, Mariţa n. Văcărească, Elisa Filipescu n. Bibescu, Ecaterina Flo-rescu n. Bibescu, Ecaterina Odobescu, Ecaterina n. Iacovencu, d-şoara Sofia Iacovencu, Catinca Câm-pineanu. Este drept, viaţa de atunci nu era atît de complicată şi variată, ca cea de astăzi; tot ce se făcea, se vedea mai limpede, mai uşor; dar cine poate tăgădui că raportul personal cu literaţii şi inima fe-meească binevoitoare pentru literatura românească de atunci nu au fost adevăratul temei al sprijinului ce se da literaturii române înainte de 1848? Să ne înţelegem însă bine, protecţie literară şi literatură nu-î tot una. Protecţie era, multă chiar, scriere nu, sau prea puţină! Mai mult, nici chiar autorii români nu o cereau şi pe aceasta, cum o aşteaptă de pildă astăzi. Însuşi Curierul românesc fu odată vesel că, apărînd un ziar grecesc, fiii patriei(!) care ştiu numai greceşte(!!) vor avea ceva de cetit; iar altădată, la 1845, anunţînd un roman istoric şi scris în franţuzeşte de Buvelot, francez şi profesor de limba franceză la Sf. Sava, îl găsia interesant pe un motiv cu desăvîrşire fără rost. Citez verbal: „Scrierea se tipăreşte în limba franceză şi cu atîta este mai interesantă, cu cît că fie mai toţi Românii noştri, ce se ocupă cu litere, citesc tnaî cu plăcere franţozeşte şi s’au învăţat a cugeta fran-ţozeşte. Astfel exploatată, istoria noastră se va putea mai repede, în timpii noştri, a se întinde prin saloane şi va aduce resultate salutarii". Aferim, românescule Curier! Epoca aceasta ne-a dat şi pe Dora d’Istria, rezultat firesc; dar, — aici entuziasmul meu de istoric, care n’a văzut cu ochii şi care vede din documente, scade. Dacă Dora ar fi scris româneşte, ar fi altceva. Dar aşa, ea este o dovadă mai mult, că străinismul şi iubirea lui se încuibaseră puternic chiar şi în acele sfere care protejau mult literatura română. Nu-i vorbă, nici femeile democraţiei nu s’au pripit să scrie, să creeze literatură. Este însă şi drept să amintesc că de educaţia lor nu se îngrijise încă decît prea puţin. De unde erau să iasă scriitoare? D. Bolintineanu deci se plîngea încă la 1858 că „la toate naţiile ce au strălucit prin puterea geniului, femeile au avut partea lor de glorie în templul www.dacQFomanica.ro Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 213 muzelor, la noî însă nu este nici o femee poetă!“ Descoperise el una, atunci, după el întîia poetă română; dar întîia poetă scria — franţuzeşte! Traducerile făcute de Bolintinean erau iscălite Dam. L... Cine-o fi fost ?• Epoca care protejase pu ernic literatura română producea scriitoare franceze! Şi aşa fu multă vreme încă. Pela 1872 încă, scriind despre Maria Flechtenmacher, d. Hasdeu se plîngea că „d’abia v’o două-trei“ scriitoare avem şi noî! Să mă întorc însă la istoria saloanelor. După 1848 literatura, care-şî trimisese toţi oamenii în tabăra revoluţionară, se desparte şi personal de aristocraţie. Gr. Alexandrescu este în această privinţă tipic. In ajunul revoluţiei el era încă prieten bun cu polcovnicul Odobescu, în revoluţie amicii vechi au fost fireşte duşmani; după revoluţie poetul — nu mal cerceta pe nimeni dintre prietenii vechi; o drojdie amară se lăsase in sufletul lui; cînteculuî îi priise mult mal bine viaţa dinainte de 1848! Ca Alexandrescu o păţiră şi alţi literaţi. Pentru a nu cita mulţi: Ce-a fost după 1848 Eliade, Eliade cel întors din Turcia ? Încet, încet veni o vreme, în care mi se pare că şi salonul românesc simţi urmările lipsei din el a literaturii. Pentrucă nimeni nu va închide literaturii inima sa, fără ca pedeapsa să nu-1 ajungă pe el mal întîl. Aşa mi se pare mie, acum salonul românesc scăzu ca nivel ideal. Şi am în favorul părerii mele o dovadă neînfrîntă, pentrucă ea vine dela un spirit fin şi observator real, dela un om, care cunoscuse şi lumea veche dinaintea revoluţiei, şi lumea nouă, care se alcătuia încet după revoluţie, — dela Ion Ghica. 0 domnişoară, care s’a simţit îndemnată să facă cercetări istorice asupra literaturii române moderne, d-ra Eugenia Carcalechi a vorbit de curînd despre un roman al lui Ion Ghica. Este al lui în adevăr. Şi el descrie tocmai aici un salon din cele obicinuite, care existau şi înainte de 1848, dar care se sporiră mult după aceea. Publicînd fragmentele sale la 1861, Ghica a voit cu siguranţă să spue că şi în acest an tot aşa, cam tot aşasînt saloanele româneşti. Şi iată cum erau, după Ghica: „Să mergem într’un salon din cele mal frumoase şi mal strălucite: Lumină, flori, lux, avuţie, toate sînt răspîndite cu abundenţă, nimic nu s’a cruţat spre a uimi ochii prin aurul aruncat în toate păr- 1 S’ar putea, fiindcă este ghicitoare, să şi ghicim — să fie o Raimondi, care măritîndu-se îşi zicea C. L. Ru-căreanu i-a dedicat o poezie în colecţia sa, la pag. 41. De altă L., pe atunci în raport cu literatura, n’ani auzit sau nu-mî aduc aminte. ţile, dar îndeşert ochii osteniţi d’atîta lux caută să admire frumosul; în deşert caută un tablou însemnat, o statuă, o colecţiune de obiecte de arte, ceva în fine în care să se descopere simţimentul frumosului. „Lumea se adună, lumea aleasă şi elegantă, lată fentei răpitoare de graţie şi frumseţe, ochii plini de foc şi de viaţă, privire dulce şi amoroasă, sui îs suav şi încîntător, toaletele care te farmecă prin gustul, eleganţa şi avuţia lor, înmuiate în flori de cari primăvara ar fi geloasă, în dantele pe cari o suflare le-ar rupe dacă le-ar atinge, în briliante cari răvarsă asupra lor mii de raze scînteitoare. Care om nu s’ar crede fericit a privi aceste frumuseţe şi a vorbi cu ele; ar fi fericit acela care ar vedea albele lor degete scoţind din piano armonioasele sunete, care răpesc sufletul în regiuni cereşti sau care ar asculta vocea lor cînlînd melodi le suave şi dulci, care mişcă inima şi lasă într’însa suvenir! neşterse; ar fi fericit poetul care şi-ar auzi versurile interpretate d’aceste fiinţe, a căror voce ar exprima toată poesia lor. „Ilusiunî! plăcute care per înaintea realităţii! Aceste frumseţi nu ştiu a executa nemuritoarele inspi-raţiunlale artiştilor mari; vocea lor nu ştie a-îcînta; ele nu ştiu a recita o singură poezie naţională şi nici nu cunosc cari sînt poeţii români; elenu ştiu vorbi frumoasa lor limbă românească; scriu tot, vorbesc tot, citesc tot în limbă străină; şi dacă nu ne plîngem noî, ne pl în g st răi nil cari văd despreţul ce avem pentru limba noastră, căci este perdută societatea care despreţueşte limba naţională. Dar poate conversaţia lor este interesantă, variată, spirituală, patriotică chiar într’o limbă străină. Foarte ra r vei auzi vorbi n du-se despre ser ieri însemnate, despre artele frumoase, despre dorinţele şi aspiraţiile ţărel; foarte rar vel vedea seînteind în aceste conservaţii spiritul, care însufleţeşte orice vorbă, care îndrepteazâ un ridicol fără a ofensa, care înţeapă fără a răni, care place chiar şi cînd este crud“. Descrierea lui Ghica, după cît sînt eu informat, nu se mal potriveşte astăzi întocmai. El nu găsia d. e. artă în saloane, nici pricepere pentru artă, astăzi este. El nu găsia nici cultură generală; astăzi este. Dar limbă românească? Nu ! Este tot ca pe atunci! Lecturi franţuzeşti? Cît pofteşti, şi acuma ca şi atunci, şi sus dar şi jos! Dar româneşti? Nu! Şi iată o probă, şi comică şi tristă. Nu trecuse mult dela descripţia Iul Ion Ghica şi redactorul Convorbirilor literare, dl 1. Negruzzi, aflîndu-se într'un salon din laşi, primi un „duş de apă rece“, despre care povesteşte în numărul ju- www.dacQFomanica.io 2l4 LuceafAruL Nrul â—10, 1906. bilar apărut azi chiar: „Aşa într’o sară găsindu-mă înlr’un salon aristocratic din Iaşi, domnişoara de gazdă mă întrebă de ce Convorbirile nu fuseseră împărţite chiar în ziua întîia a lunei. Eu, încîntatde această băgare de samă, îî spusei că este o mică întîrziere şi că a doua zi, mînî, va avea jurnalul cu siguranţă. „Nu e pentru mine, răspunse ea, eu nu le deschid nici odată, este pentru cameriera mea, care citeşte Convorbirile cu mare plăcere şi-mi spune cîtc odată ceeace cuprinde revista d-voastră. Îşi poate închipui oricine cît de repede am schimbat conversaţia." Astăzi ? O fi ceva mai bine, dar nu mult. Probe. Un librar spusese unui amic că într’o vreme în care a vîndut cărţi franţuzeşti de vre-o 30,000 de lei, pentru cele româneşti abia a luat vre-o 5—C000! Iar alt librar mi-a spus miecădintr’o broşură franceză, scrisă aici de un Român, profesor, mi se pare asupra unei teme, care numai în broşurele nu se va putea lămuri, s’au trecut într’o singură zi 500 de exemplare! Broşurii îi zice L’6ternel feminin. Cine a auzit de un astfel de succes al vre-uneî opere rcrise româneşte? Cînd curentul este vechili şi cînd este încă atît de puternic, el nu se va slăbi uşor. înfrângerea lui este însă bine preparată. Speriat acum, ca în ncaptea i'.e 13 Martie, puterea lui va începe să se topiască, ca zăpada de pe munţi, cînd în saloane se va sim.i căldura ce-o pot radia talentele scriitorilor români. Cu fiecare talent, ce se va ivi, limba noastră seva urca încet, dar mereu, mereu şi în sus. Cei nerăbdători nu se mulţumesc, fireşte, cu această perspectivă. Pe aceştia trebue să-î privim ca pe nişte drastici doctori, care pot sparge fereastra ipocondruluî, pentru ca, dîndu-i aer şi lumină, să-l convingă că de aer şi lumină nu trebue să se în-cliiză în casă. Să nu-î credem altfel: Sînt numai nerăbdători. Ei visează o unitate de simţiri, ca bază pentru acţiuni mari; iar atît de isteţi sînt ei ca să ştie, că unităţile de simţiri nu se pot închega decît într’un grai. Ce monstruozitate ar fi d. e. un discurs francez, menit să înflăcăreze o socie-ate aleasă, pentru a hotărî o faptă românească! Supărările vor trece şi convingerea aceasta va fi, poate foarte curind, a tuturora. G. Bogdan-Duică. P. S. Uncie date din această scrisoare vor fi poate căutate intr’o zi şi dc al|i cercetători. Arăt locul unde se află. — I. Kosmeli, Har-mlose Bemerkungcn auf einer Reise uber Petersburg, Moskau, Kiew nach lassy. Berlin, 1822. p. 235—240. — 2. Lejeunc, Voyage en Valachic et en Moldavie, Paris, 1822, p. 137 şi 145—146, în note. — 3. Carra, Histoire de la Moldavie et de Ia Valachie, 1781, p. 237. — 4. Recordon, Lettres sur la Valachie, Paris, 1821, p. 108. — 5. Wilkinson, Tableau historiquc, gâographique et politique de la Moldavie, Paris, 1321, p. 117. — 6. M. Cogălniceanu, Ilusii perdute, laşi, 1841. — 7. N. Rucărcanu, Statua lui I. Heliade-Ra-dulescu, 1S82, p. 63. — S. C. Boliac, Trompeta Carpaţilor din 1;73 No. 1031. — 9. Curierul românesc din 1831, p. 04 şi 1843, p. 116. — 10. D. Bolintinean în Dîmboviţa, I, p. 18. — II. 1. Gliica în Independenţa, ISGI şi Scrisori cât.ă V. Alexandri, ed. I, p. 191. — 12. Campan, Pentru educaţia copiilor, Bucureşti. 1839, p. f. G. B. D. D A. Liuba: Miliai Viteazul la Călugăreni. (machetă). www.dacQFomanica.ro Şirul 9—10, 1906. LUCEAFÂRUL 215 CRONICĂ. Cerem scuze cetitorilor noştri c’am în-tîrziat cu apariţia revistei aproape o lună. Vina nu o purtăm noi, ci fabrica din Germania, care din causa unei regretabile greşeli nici piuă astăzi nu ne-a putut lifera hîrtia, incit am fost siliţi să tipărim o parte din exemplarele acestui număr pe altă hîrtie. Numărul viitor va fi asemenea duplu şi va apărea la 15 Iunie vechiu. f Alexandru Liuba. Cîteva zile înainte de moartea Iul, l-am întîlnit în Bucureşti, dupăce nu ne văzusem zece ani. Era aceeaş fire modestă, veşnic preocupată de arta sa ; avea aceeaş încredere în talentul său, stîm-părată, poate, întru cîtva de pre-terările vremelnice, — nemeritate. „Monumentul dela Călugărenî", viitorul monument, fusese pentru el prilej de decepţii dureroase : executarea mo n u meu tulul S a dat la altiî, -j- Alexandru l.itiba. deşi în macheta luî se manifesta cea mai adevărată, singura interpretare românească a unui moment, ce avea să rim-boliseze izbîndele Românilor la Călugărenî. Căci amintirea acestei bătălii nu trebuia perpetuată printr’o cruce, ori cît de artistic ar fi fost ea plăsmuită şi ori cîţî Români îşi vor fi găsit moartea acolo. Nu moartea celor cari îşi apărau viata trebuia să câlăuziască inspiraţia sculptorului, ci bărbăţia celor cari muriau pentru moşie. Macheta sculptorului Liuba reprezintă o columnă de 16 m. — mărimea e cerută de natura locului pe care avea să fie aşezat: lipsa de fond, cîmp deschis, cerul liber, — deasupra căreia stă vulturul, simbolul vitejiei şi al puterii, iar la baza piedestalului o scenă din lupta ce-o cîşttgâ Mihai Viteazul prin curagiul personal şi primejduirea vieţii sale. Dc-asupra scenei: Sf. Gheorghe, patronul războiului la noi, care Ic arată Românilor calea biruinţei. în faţa bazei curge izvorul veşnic indispensabil la marginea drumului. Deşi proiectul şi macheta sculptorului Liuba fusese apreciate, în mod elogios, de toţi pricepătorii de artă monumentală, — feciorul de dascăl din Bănat a trebuit să ajungă la convingerea dureroasă, că talentul şi astăzi încă are un mare rival: protecţia. Cele două ilustraţii de pe paginile ^03 şi 214 sînt fotografii după macheta regretatului sculptor, mort in vrista de abia 30 de ani. S. Un jubileu literar. Revista Junimcî, „ConvorbiriLiterare" şi-a serbat la 1 Martie jubileul de 40 ani. în România e prima revistă care a ajuns această vîrstă. La noi e „Familia", a cărui jubileu l-am serbat acum 2 ani. Noî închinăm cu cuvenita smerenie steagul nostru tînâr în faţa pletelor arginţi! ale surorii cu povaţa cuminte de peste munţi, şi-î urăm din inimă, spre binele neamului, un viitor cu o salbă bogată în ani şi fapte bune. Revista Junimii a avut un rol de îndreptare bună şi premenire a mişcării noastre literare şi culturale din ultimele patru decenii. Şi cea mai mare mulţămire şi mîn-drie a adîncilor ei bătrîneţe e faptul, că aproape toate gîndurile bune, pentru cari a luptat pe vremuri, astăzi şi le vede întrupate. Viitorul mai drept şi mai ferit de patimă va înscrie activitatea ei pe paginile cele mai alese din istoria literaturii culturii noastre. Primul voi. din nrul jubilar cuprinde articole dela colaboratorii în viaţă şi unele scrisori inedite dela cei ce nu mai sînt. POŞTA REDACŢIEI. Manuscrisele nu se înapoiază. Nepublicabile: poesiile trimise de F. G. în B; Versurile născute într'o „momentană inspiraţie" de dl Trandafir din Braşov; poesiile cu strofe frumoase de I. de P. din B.; întreg materialul trimis de V. A. din Blaj; versurile dlui A T. învăţător; Sonet de S. C. M. din Craiova. V. S. Braşov. Pentr’un elev, ca primă încercare, c bună. POŞTA ADMINISTRAŢIEI. Aglaia Pr. (Bucovina). Pe anul 1906 am primit numai 3 cor. N. Cristea. Revista de care pomeneşti nu inaî apare. Ab. 2189 (Blaj). Achitat pînă la sfîrşitul anului 1906. A. Peia fab. nr. 2196). Pînă la sfîrşitul anului ne mai datoreşti 5 cor. C. Dracinscbi, Cernăuţi. Colecţiile „Luceafărului", anii II. III. şi IV. costă 100 cor îndată ce ne veţi trimite această sumă, veţi primi colecţiile. APARE: La I şi 15 a fiecârei luni, stil v. Preţul acestui nuinAr 1 cor. — Pentru România P20 leu. ABONAMENTUL: Ediţia de lux:---20 cor. la an Pentru străinătate: 25 „ „ „ Ediţia simplă:---12 „ „ „ Pe jumătate de an li „------ Pentru străinătate: 1G „ la an Redacţia.şi Administraţia: IU., Strada molnar, fir. 10. Redactor: OCTAVIAN C. TÂSLÂUANU. www.dacQromanica.ro 216 LUCEAFĂRUL Nrul 9—10 , 1906. „Gara de Nord." Nu părăsiţi capitala, fără să fi vizitat aceste berării. ■ în atenţiunea cel cr caii vor visita M Exposiţia dela Bucureşti Bereria fraţilor Mircea ■ „La carul cu bere“ î cea mai mare berărie din capitala ţării româneşti. Cea mai bună bere „Bragadir“ se găseşte aici şi la restaurantul dela _ Hotel THetropoel ===== Calea Victoriei ===== în nemijlocita apropiere a Palatului regal. Hotel de rangul I. Camere luminoase şi c.:rate. — Serviciu prompt. — Preţuri foarte conveniabile. Cafenea şi restaurant. * I 18 I 18 CE] !=©□ !=©□ ojn In întregul Orient respîndită pomflDfls== =^= ORIERTALĂ i=®=] foarte bună pentru a-şi menţinea ori şi cine un obraz fraged şi frumos Prin întrebuinţarea POMADEf orientale dispar orî ce pete de pe obraz, de orice natură ar fi, ca: pistruii, pete de ficat, coşuliţe, pete materne, crepăturl de vînt şi alte zbîrciturî pielare, astfel, că după întrebuinţarea unui singur borcan şi săpun cîştigăm rezultatul satisfăcător fără a de---------veni vătămător feţii. — Zilnic primim sute de comande. PREŢURILE: un borcan poniadă orientală . cor. 1.— un săpun oriental............ „ 1. • una cutie pudră orientală . . „ 1.20 Se capătă la farmacistul IGNACZ FREYLER ORŞOVA 230._ CE] |<=©=jfc C@3 Cumpăraţi „ILUSTRATE" ed. ,LUCEFĂRUL“ seria de 20 bucăţi T20 bani. Pentru ce nu cumpăraţi Caşcaval dela Teodor Mocan în Nagg-Baczon? firmă solidă romînească fondată în 1875, care pe lîngă toată concurenţa de azi, liferează tot felul de brînză prompt, ieftin şi spre cea mal deplină mulţumire a binevoitorilor clienţi români. — Cereţi lista de preţuri, care se trimite franco şi gratis în tbate părţile lumii! Specialitate: Brînză de desert ---- în scoarţă de brad. Adresa: Teodor Mocan în Nagy-Baczon, Transilvania. TIPARUL INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURĂ „LUCEAFĂRUL" www.dacQFomanica.ro