■=®P||<=® 1---®---1 t=©= 1---0---1 1-®-1 © © © 1---®---1 C=®=3 1-0-1 1-®-1 In aceiaşi editură au mai apărut: mW #■ cor. /A Octavian Goga: Poezii.................2.— Pe hîrtie olandeză . 3.— Dela Ţară .... 1.50 Traiul nostru . . . 1.50 Icoane.............1.20 Nuvele.............1.— Ramuri.............2.— Coşbuc Gy. Koltemenyek, ford. Revai K. 1.50 Sub tipar: loan Slavici: Mara (Roman). Octavian Goga: Tragedia Omului (traducere). George Murnu : Omer Iliada, 12 cînturi traduse în versuri. Cu ilustraţii. I. Agîrbiceanu: I. Ciocîrlan: Alex. Ciura: M. Gorkii: Z. Bârsan : lei 2.50 3.50 2.— 2.— 1.60 1.20 2.50 2.— 0 © © Q www.dacQFomanica.ro REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ ©------------ ==^5) SUB DIRECŢIA (^=---------------------- -------------- ______Plor: ĂLEXflNPRU CIURfl, OCTflUIflN GOGfl, OCTflVIflN C. TĂSLĂUflNU. orIce reproducere OPRITĂ. DOUĂ SCRISORI. Se hotărî să-î scrie. Da, aşa-î maî bine. In vorbele scrise nu-î treniurul glasului înecat de bătăile inimei, nu-î gura fără dinţi, nu-î faţa sbîrcită, cu ochii speriaţi ca de vedenia unei fantome, — nimic din priveliştea tristă a ruinii omeneşti, nimic din înjosirea şi întunecarea acestei bătrîneţi mizerabile nu va tulbura duioasa amintire a unor vremi aşa de depărtate, aşa de dulci şi de asemenea basmelor, că par’că n’au fost nici odată trăite aevea. — Ea va închide ochii, şi în cadrul vremilor acelora, îl va vedea iarăşi tînăr. Işî va înclina capul pe umăr şi, cu braţele ’n poală, ţiind scrisoarea desfăcută între degetele ei slabe, va simţi acolo sufletul lui de acum treizeci de ani şi, ea însăşi întinerită, se va adînci, ca într’o rugăciune, în farmecul iubirii lor de-atunci. Era ’n amurgul unei zile calde de pe la începutul lui Maiu. Fereastra deschisă da ’n grădină, de unde veniau mirezme de flori, dulci adieri de vînt şi acea reveneală plăcută a pă-mîntului proaspăt, în care dospeşte şi se leagă un. nou rînd de vieţi. Bătrînul se primbla, cu mînile la spate. Din cînd în cînd se opria la fereastră, şi, în în-gînarea tainică a înserării, mîngăia cu privirea florile, copacii, tinereţa aceea îmbătătoare a firii, sorbia cu sete aerul sănătos de-afară, şi ofta. Fusese toată iarna bolnav. Nimeni nu venise să-l vadă. Nimeni din vechii lui prieteni, nimeni din acei cari au petrecut cu el, şi-au dispus, ca de lucrul lor, de casa, de inima şi de punga lui, cu drag deschise tuturora, nimeni acum nu-şî mai aducea aminte de el. Cum s’a făcut gol în jurul lui! Şi cum s’au dus toate, par’că n’au mai fost de cînd lumea... Simţi ca un fior de frig. închise fereastra, aprinse lampa, îi potrivi bine lumina, stătu puţin cu ochii pironiţi în gol, căutînd să-şi aduc’a-minte începutul pe care şi-l pregătise, îl rosti în gînd vorbă cu vorbă, dar cînd se aşeză la masă şi vru să-l scrie, nu-1 mai găsi bun, par’că pierise deodată tot înţelesul, tot sufletul, pe care-1 pusese el în vorbele acelea. Avea prea multe lucruri de spus. Şi-ar fi vrut să Ie spue cu linişte şi cu rînduială, cum aşa de limpede i se deşirau în minte, cînd nu sta să le prindă în tiparul strîmtal cuvîntului. Era apoi sfieala, teama firească de a nu-şi vădi prea mult scăderile bă-trîneţii, şi frica asta purta ca un joc de umbre tremurătoare peste undele gîndurilor lui, şi-l făcea să-şi piardă uneori putinţa de a le mai urmări. Intr’un tîrziu simţi că i se deschide înainte ca o cărărue de lumină, îşi potrivi ochelarii şi începu să scrie. — Pe Ia două, după miezul nopţii, acoperise patru pagini cu slova lui măruntă, strînsă în rîndurî dese şi drepte. Răsuflă din greu şi citi, în şoaptă, oprindu-se din cînd în cînd şi urmărind cu gîndul căderea şi răsunetul vorbelor lui în sufletul ei: „Bine-aî venit, scumpă şi neuitată prietenă a tinereţei mele! Vezi ce supus am fost, şi cum te-am ascultat. Nu te-am urmărit, nu ţi-am scris, şi nici www.dacQFomanica.ro 100 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1906. odată n’ain căutat să aflu de ce-aT plecat, unde te-aî dus, şi cum trăeştî. Şi-acum îţT scriu, ca şi cum ieri ne-am fi despărţit, îţi scriu cu acelaşi suflet pe care mi-1 ştii, căci, vezi tu, mie mi-a rămas toată iubirea aceea sfîntă, mi-a rămas ca un ostrov de lumină în marele deşert al vremii — ş’acolo, din amintirile pe cari mi le-aî lăsat, eu mi-am zidit o bisericuţă, şi ’ncliis în ea am trăit ca un pusnic, m’am gîndit mereu la tine şi nici n’am simţit cum au trecut aceşti treizeci de ani. Treizeci de ani! Cîte vieţi n’am trăit eu cu gîndul, şi cîte nu vel fi trăit şi tu aevea, în atîta amar de vreme!... AI găsit cu totul o altă ţară, cînd te-al întors. — Pe unde erai cînd ne băteam cu Turcii? Te gîndial tu atunci la noi, la neamul tău, la cunoscuţii tăi depe-aicî? Eu mă gîndiain adesea la tine. Iţi făcusem şi o scrisoare ... în aşteptarea morţii, care ’n războiţi are par’că ceva atrăgător în ea, şi o simţi pe lîngă tine în fiece clipă. — O, dac’al fi văzut cum se luptau ţăranii noştri, dacă i-aî fi văzut pe RomânaşiI aceia, uscaţi şi nervoşi, cu ce frenezie se aruncau în braţele morţii — cum i-aî fi mal iubit, şi cum te-ar fi făcut să plîngl de admiraţie măreţia acelei jertfe, şi ce mîndră te-al fi simţit să te ştii sora lor, să ştii că faci parte dintr’un aşa neam de oameni! — Atunci am deschis eu ochii, şi-am văzut cu ce minunate daruri a înzestrat Dumnezeu pe poporul nostru, şi ce putere ascunsă, ce simţire aleasă, ce înălţare de suflet e în mulţimea aceea tăcută, harnică şi îndurătoare a satelor noastre. De-acolo, din cîmpia aceea de groază, unde-au pierit atîţia viteji, eu m’am întors c’o viaţă nouă, nouă şi cu adevărat fericită. Ţie-ţî datoresc viaţa asta, căci tu m’al îndreptat spre ea şi toată fericirea asta tu m’al învăţat s’o cunosc şi s’o preţuesc. Tu nici nu ştii cîtă poezie al pus în sufletul meu cu iubirea ta. Eu cu poezia asta am trăit, şi numai la lumina el am putut vedea atîtea lucruri bune si frumoase, la cari nici odată nu mă gîndisem şi de cari aş fi rămas pururea străin. Ţi-aducI aminte ce mi-al spus într’o seară la Nisa ? Erai abătută, palidă, fuseseşl cîteva zile bolnavă, citiseşi un roman trist, mi se pare: „Humili6s et ofens£s“ de Dostoiewsky, şi-ţi era silă de toate, şi-ţi era necaz pe lume, pe mine, pe tine, pe mine mal ales, şi mă certai aşa frumos: „Ce faci tu cu viaţa ta? Te primbli, petreci, iubeşti, joci cărţi, şi vremea trece, şi puterile tale se risipesc fără nici un folos. — Nu, dragul meu, asta poate să o facă orice netrebnic. Eu vreau să văd un om în tine. Uite, nu ţi-am spus nici odată, dar sînt zile cînd mă mustră cugetul, par’c’aş fi părtaşă la o crimă, par’c’ al fi fost ostaş într’un războiu şi eu te-aş fi făcut să părăseşti cîmpul de bătălie, să-ţi laşi tovarăşii în foc şi să fugi cu mine, ca un mişel...“ Te mai gîndial tu atunci, că vorbele acelea au să-ţi revie peste treizeci de ani, ca nişte trimişi cari şi-au îndeplinit solia? Da, şi-au îndeplinit solia. Poate că n’ar trebui s’o spun eu... Dar e bine să ştii că acele cuvinte au avut mare putere asupra mea. E bine să ştii că viaţa în care le-aî sămănat nu s’a risipit în deşert... Şi, Doamne, ce sentiment de linişte, de siguranţă şi de adevărată fericire îţi dă o bătrîneţe cinstită. Gîndul c’aî fost un om de treabă, că n’aî trăit numai pentru tine şi c’al făcut tot binele pe care-1 puteai face, gîndul acesta îţi aduce ca o nouă tinereţă la sfîrşitul vieţii tale, — e un fel de primăvară sufletească, pare că toate se limpezesc şi se luminează înaintea ta, şi în lumina asta pînă şi moartea capătă o înfăţişare blîndă, amicală, o aştepţi, eşti pregătit în orice clipă s’o primeşti. Iată, scriindu-ţî rîndurile acestea, simt că mi se umezesc ochii de lăcrîmî; sînt lăcrîmi de mulţumire, sînt lăcrîmî de recunoştinţă pentru fericirea pe care mi-al dat-o, pentru înseninarea asta nespus de dulce a bătrîneţelor mele, pentru tot binele pe care mi l-aî făcut cu iubirea ta. Şi-acum simt că te-aş putea vedea fără să plîng.. Trimisese scrisoarea de dimineaţă, şi toată ziua şi-o petrecu în casă, făcîndu-şi fel de fel de gîndurî. Spre sară eşi să se primble prin curte. Mereu se ducea la portiţă şi se uita cu nerăbdare în lungul străzii. Pe maidanul din faţă o droae de copil gălăgioşi se jucau de-a potera. Se uita cu drag la el. Strigătele lor, amestecul acela de glasuri curate, proaspete, sonore, toată zarva aceea veselă şi sănătoasă i se părea că e un cîntec al primăverii, şi că pă-mîntul îl cîntă, şi iarba, şi florile, şi tot ce e sbucnire de viaţă nouă în taina acelui amurg. Nici n’a băgat de samă pe unde-a venit şi cînd www.dacQFomanica.ro Nrul 5, 1906. LUCEAFĂRUL 101 s’a apropiat de el omul care-î întinse o scrisoare. Cum a tresărit şi cum i-a tremurat mina cînd a luat-o ! Intr’un suflet veni în casă, aprinse lampa, îşi puse ochelarii, deschise plicul şi citi: „Ştiu, bunul şi nobilul meu prieten, ştiu tot ce al făcut. Şi al dreptate să fii fericit. Dar ce frumos ghid aî avut!... „Un fond de sprijin pentru copiii de talent aî ţăranilor!“ Cu ce drag vel fi urmărind tu mişcarea asta nouă şi sănătoasă, însufleţirea asta mîntuitoare a neamului nostru, şi cît de mîndru trebue să te simţi cînd vezi ce viaţă curată, harnică şi cinstită şi ce puteri proaspete izvorăsc mereu din păturile de jos ale poporului, şi cînd ştii că tu eşti binefăcătorul care-a ajutat puterile acestea să iasă la lumină. Am aflat, prin spionii mei, că stal intr’o odăiţă cu chirie, la una din vechile tale slugi, că trăeştl acolo ca un pusnic şi că nu te mal vezi cu nimeni din mulţii tăi prieteni de odinioară. Şi ştii ce mă gîndiam azi, dupăce ţi-am citit scrisoarea ? Mă gîndiam să viu, să văd dacă mal încape un pal în odăiţa ta, să mă fac păr- taşa bunătăţii şi înţelepciunii tale şi să trăim împreună zilele cari ni-afi mal rămas. Bine înţeles că toată averea mea aş pune-o acolo, unde ţi-aî pus-o şi tu, pentruca să pot împărtăşi pe deplin toată seninătatea aceea pe care o văd şi-o admir în sufletul tău. Vom fi săraci şi fericiţi ainîndol. Ne vom aduce aminte de tinereţa noastră, vom citi vechile noastre scrisori, vom plînge din cînd în cînd, căci bătrînii buni plîng de toate cele, şi vom muri cu ghidul, că după noi răinîne-o faptă frumoasă, un pom sădit de noi, în ale cărui flori şi roade se vor întîlni şi se vor recunoaşte sufletele noastre. Poate fi oare o mîngăere mai dulce decît aceasta, la sfîrşitul unei vieţi? Şi unde, şi în cine-aş putea eu găsi un tovarăş mal bun, decît în tine, care-al înţeles de mult, care-ai izbîndit de mult ceeace visez eu în ceasul acesta — cel :naî sfînt şi mal înălţător din cîte le-ain trăit ? Vezi, a fost pe semne scris, ca iarăşi să ne întîlnim şi, dupăce împreună am cunoscut frumuseţa şi farmecul tinereţii, acum să ne aju- Clasa a IV-a dela şcoala pop. rom. gr. or. din Sălişte, www.dacQFomanica.ro 102 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1906. tăm unul pe altul a cunoaşte şi-a preţui un dar cu mult ma! scump — poezia bătrîneţii!...“ îşi răzimă capul pe mină, şi închizînd ochii se gîndi mult la înţelesul adînc al acestor două vorbe din urmă. Inconştient, le repeta în minte. Treptat, sufletul lui se umplea de lumină şi de evlavie. Marea putere a credinţi! i se lămuri, ca în faţa unei minuni neaşteptate. Cînd se ridică şi privi uimit spre uşa care se deschisese încet, o văzu aevea, ca şi cum tăria gîndurilor lui i-ar fi adus-o. Cu zimbetul aiurit al omului care visează, păşi spre ea, o cuprinse în braţe, şi plînser’ amîndoî, fără să-şi poată spune un cuvînt. Alexandru Vlahuţă. -y’"» i---KV---1 SUFLETUL. — După ADA NEGRI — Era puternic. — Dumnezeu din ceriurî A revărsat pe fruntea lui lumină. Un cîntăreţ al dorurilor multe, Poet supus visării fără nume, Era frumos în pacea lui senină Şi vieţuia neînţeles de lume. Lui îi grăiau cuvinte înţelese Şi stelele şi lucrurile toate, Cu glas vrăjit de tainic' armonie. Cu-atlta slavă ceriul i-a fost darnic, Dar unei inimi vecinie depărtate O dragoste el îi cerşia zadarnic. Aşa s'a stins cel mare’n întuneric... Singurătatea-i străjue mormîntul Şi pe movilă soarele-î coboară. Peste podoaba teilor în floare Tremurător un cîntec poartă vîntul, Asemeni unei paseri călătoare... Azi, lutul mort In groapă se desface, La sînu-i rodnic îi primeşte glia Şi se ’nfrăfeşte cu pămîntul tată. — Răspunde-mi tu, drumeţ oprit în cale, Ce-ai ocrotit pe strune poezia, Ce-a mal rămas din cîntecele tale? * * * Tu, numai tu, cel îmbătat de soare Şi de lumina sfînt’ a dimineţii, Tu, chinuit de ne’mplinite doruri Ce ţi-au zdrobit şi inima şi struna, Tu ’nsîngerat, dar neînvins al vieţii, Tu, suflete,' trăi-vei totdeauna l Cind pacea dulce ’mbrăţişează bolta Şi florile cu rouă se sărută, Şi cînd oftatul dragostii curate Va tremura în adîncimi de zare, Se va ’mpleti în el nepricepută Viaţa ta şi sfinta ta visare. Şi cînd furtuni văzduhul înfioară, Şi vifore ’n păgînă răsvrătire Aprind temutul fulgerelor caier, Cînd îngenunche pocăita minte, Tu gemi atunci cu îngrozita fire, Cutremurat de-aducerile-aminte. Cînd limpede va legăna amurgul, In lumi de stele-un cîntec de fecioare Ce-şi tremură sfielnic duioşia, Şi-aprins văpaia patimii răsfrînge, — Atunci, topit în ruga-i arzătoare, Tu, suflete, cu jalea lui vei plînge. Doar" cită vreme lunci vor fi în floare Şi-un trandafir va mai trăi în fire, Cit buzele vor cere sărutare, Iar florile seninii stropi de rouă, Şi cită vreme, tainică iubire, Scînteia ta vei mai aprinde nouă; Cînd crini nuntesc în razele de soare, Şi mlndrii ţin alaiul strălucirii, în vifore şi în adînc de mare, în stelele ce rid în împrejururi, încopciat în taina sfînt’ a firii Vei dăinui tu, suflete, de-apururi! Octavian Goga. www.dacQFomanica.ro Nrul 5, 1906. LUCEAFĂRUL 103 Pintea Viteazul. Dramă istorică în trei acte şi un tablou. De V. E. Moldovan. Deodată cu Râkoczi al Il-lea, capul răsvrătiţilor unguri împotriva stăpîniriî austriece, a ridicat armele şi un nobil român din Măgoaja, (Hollomezo), cu numele Pintea. Pe la 1700, şi-a părăsit căminul şi, în fruntea unei cete de puşcaşi vestiţi, a purtat luptă de guerillă, a cuprins cetăţi, pe-riclitînd mereu transporturile militare austriece. Acest Pintea a legat pe urmă pact cu Râkoczi, nu peste mult însă, în urma unei trădări, a fost puşcat Ia porţile cetăţii Baia-mare, pe care o asediase. — Un căpitan al lui, Toader Crăciun, nobil din Borşa, a continuat lupta pină la fuga Iui Râkoczi. La 1717, acest căpitan nimiceşte o ceată de tătari cari jefuiau prin Maramurăş. Figura legendară a Iul Pintea e cîntată de popor în mal multe balade. PERSOANELE: Pintea, nobil român ....................... Aron \ ...................... Udrea « căpitanii lui Pintea . . Toader Crăciun )........................... loniţă, tînăr fruntaş, nobil, aprodul lui Pintea Ileana, verişoara lui loniţă, mîndra ltiî Pintea Francisc Râkoczi II., principe............. Avrămuţ, soldatul şi solia lui Râkoczi . . Ilie, pustnic.............................. de 30 anf. „ 40 ii „ 40 a ,. 30 a „ 24 a „ 22 ■> „ 30 ty 26 a „ 80 a Paula, fiica unul magistrat din Baia-mare Puşcaşul /., .................• . . . . Puşcaşul II., ............................ Costan ).................................. Niculae { feciori din BudeştI............. Pa vel ) Un magistrat din Baia-mare................ Servitorul lui — un român din Baia-mare Puşcaşii Iul Pintea. — Cetăţeni şi panduri din Baia-mare. Mai multe străjl. Anul 1703. de 14 ani. „ 24 „ „ 28 „ ”24-25 » ii 50 50 a ii —»l|Oll»— ACTUL 1. (Scena reprezintă un ochii! de pădure, la poalele munţilor. In perspectivă, munţii. In fund şi în stingă cîte un stejar. Tufiş. Ieşire liberă în toate părţile. Doi puşcaşi lucrează la un cort sub stejarul din stingă. — Peste construcţia primitivă aştern apoi învelişul înădit din ţesături ţărăneşti). Scena I. Doi puşcaşi aşezînd cortul. Puşcaşul I.: Apoi zi că nu-s eu meşter... Al II-lea: Laudă-te gură! 1-ul: Ce-I, mă? Nu-I mîndru doară? Al II-lea: Ca un cort de corturarl... I-ul: Ăsta? Ce-I, mă, al mîncat ceapa ciorii? Cuib de turturică, mă! Pe cinste! Al II-lea: Vom vedea ce-o zice turturica... I-ul: Ileana? Al 11-lea: Şi turturoiu... I-ul: Alial, Pintea ? ... Al II-lea: Păi... ' I-u I (întorcînd vorba): Mă, — eu cred că dragostea i va pune odată capul! Al II-lea: Cui? Lui Pintea? I-ul: Păi... Al Il-lea: Dar ce să mal facă? Doară-I om tînăr... Apoi nici dracul nu-I cum îl spoiesc. I-ul: Adevărat! Al II-l ea: De doi ani de cînd se ţine cu Ileana. Nu-î destul?... I-u 1: Ar fi destul dacă s’ar ţinea numai cu Ileana... Al II-lea: Cum, ştii şi pe alta? I-u 1: Eu nu ştiu, dar se vorbeşte... Al II-lea: După vorbele lumii nu mă por- nesc. Dar... spune, frăţioare, eşti tu poate mai cu forfoî? I-u 1 (rîzînd): Bag seamă... Al II-lea: Pe dracul Mă mir că te mal duci la spovedanie. .. I-u I: Mă spovedesc la popistaşl... Al II-lea (rîzînd): Dacă te cruţă dracu... I-u 1 (ridicînd pînza): Prinde, mă! Aşa! (Aşează pînza peste cort, apoi rostogolesc din tufiş un trunchiu de stejar, ca de doi metri, şi-l aşează, în loc de laviţă, la uşa cortului. Din depărtare se aude buciumul cîntînd). AI II-lea: Du-te adă hainele! I-ul: Mă duc! Auzi, mă, ce mîndru o mai drege Laie... Al II-lea: Du-te numai, du-te! I-ul (pleacă în dreapta. Mergînd cîntă după culise, acompaniat de buciumul de mal nainte). „— Foaie verde de pe dos, Ce te clatin! brad frumos? — Mă clătin c’am auzit, Mări, că s’o sfătuit Trei bărdaşl din Baia-mare Ca să vie să mă taie, Să mă puie pe trei cară, Să mă facă la hotară Temniţa voinicilor, Supărarea mamelor, Temniţa haiducilor, Bucuria domnilor...“ (Cîntecul se depărtează, pe urmă se apropie din nou. In restimp se petrece scena II.) Scena a Il-a. Puşcaşul al Il-lea şi loniţă. loniţă (intrînd din stînga): Gata? www.dacQFomanica.ro 104 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1906 Puşcaşul II: Cît aî bate în palme! Ion iţă: Da, ian spune, care hăuleşte aşa păgîn ? Puşcaşul II. (rîzînd): Toderaş... Scena a IlI-a. Aceiaşi, Puşcaşul 1. Ion iţă (Cătră puşcaşul I. care intră cu mai multe ţoale): Mă Toderaş, de ce nu te-aî făcut tu popă, că ţi-o făcut mă-ta gură bună... de pricopseală... Puşcaşul I. (rîzînd): Păî, nu ştiu slova, Ioniţă. (Puşcaşii aştern un covor ţărănesc pe trunchiul de stejar, iar celelalte haine le duc în cort). Ioniţă (trăgînd cu ochiul): Aşa că-i meşter Toderaş ? Ileana (zîmbind): Nici n’ar crede omul cînd îl vede cu ochii sgîiţî... (Toţi rîd). I-ul: Bine m’aî plătit, cumătră. (Cătră t\ II-lea). Să mergem că aici nu-i de noî! Al II-lea (plecînd în dreapta): Să-l foloseşti cu bine, Ileană! Ileana: Mulţumim, Toderaş! Mulţumim. I-u 1 (de după culise): N’aî de ce, Ileana! Cînd s’o răsturna pe tine, strigă-mă, să-l proptesc! O nuntă românească. (Comuna Bouţari-inferior, comit. Hunedoara). Al II-lea (rîzînd): Şi se teme că l-or rade po-pistaşii... Ioniţă: Şi se vor speria de el drăguţele... Cînd ar fi mers Ia horă, ar fi luat-o fetele razna pe răzoare de spaimă, ca oile popii din Breaza... I-ul: De frica mulsului... Scena a IV-a Aceiaşi şi Ileana. Ioniţă: Iacă şi Ileana! Ileana (intrînd): Bună ziua! Ăsta-i cortu ? Ioniţă: Place-ţi? Ileana (privindu-1 cu bucurie): Place, Scena a V-a Ileana, Ioniţă. Ileana (şezînd pe trunchiul din uşa cortului): N’a venit încă Pintea ? Ioniţă (îşi pune mantaua jos şi se tolăneşte pe ea, Ia picioarele Ilenii): Mai aşteaptă şi tu niţel! Ileana (îngîndurată): Doamne, cît să mai aştept ? Pînă-i lumea tot pe drumuri, tot pe drumuri... De mine par’că n’are habar... (îşi ia o ştergură şi coasă). Ioniţă: Astîmpără-ţi dorul, Ileană! Ileana (cu arţag): Astîmpără-ţi, astîmpără-ţi! Lesne-î să zici! Voi, bărbaţii, par’că aveţi inima în călcîî... www.dacQFomanica.ro Nrul 5, 1906. LUCEAFĂRUL 105 loniţă (rîzînd): Inima voastră a muierilor e ca ridichea; — dacă nu plouă, se face cucu-toasă. .. Ileana (oftînd înăduşit):... Ah ! loniţă (imitînd-o): ... Ah! off! Ileana: Fiî cuminte, măi băiete!., loniţă (prefăcut): Ce ţi-am făcut? Ileana: Bine, bine! In loc să mă mîngăî, mă necăjeşti mereu ... Cînd eu mă supăr, tu nu maî poţi de voie bună. Cînd eu plîng, tu plezneşti de rîs. Vezi, vezi, loniţă, ce rău eşti!... loniţă (rîzînd): Păi, — ce vrei? de cîte-ori eşti tu cu toane, să fac şi eu faţă acră, ca Ileana: Aî făcut iară vre-o poznă!? La alt ceva nici nu-ţî stă mintea !.. . loniţă: Ascultă numai! Azi dimineaţă am intrat opt inşi, călări, în Mirăşul-mare. Cînd colo, la casa satului, ce vedem ? Doi jucuţăî din Bistriţa, cari veniseră după dare, aii adunat întreg satul şi, dacă careva n’avea bani, puneau pandurii să-l lege de un prun şi să-l bată cu nuele de sînger pe pielea goală... Ileana (cu milă): Sărmanii! loniţă: Cînd am sosit noi, bătuseră pe-o biată muiere bătrînă, de-î ţîşnia sîngele din spate. Oamenii, cînd ne-au văzut, strigau „Hora" jucată de nuntaşi. (Comuna Boutari-inferior, comit. Hunedoara). după moarea de crastaveţî? Să n’am alt gînd, decît să te moşesc pe tine? !.. Ileana: Du-te, — du-te, — gură spartă !... loniţă : Ba io ! Ileana: Atunci rămîî! loniţă : Ba io ! Ileana: Dacă nu, —du-te! loniţă (rîzînd): Ba io! Ileana (afectat, pare c’ar plînge): Nu te mai mînca atîta cu mine! loniţă: Fiî şi tu mai veselă. Ileana: Eu nu-s fără gînduri, ca tine. loniţă: Auzi, tu Ileană ! — Atîta am rîs astăzi, de-mi poate fi pe-o vară! toţi în gura mare: Vine Pintea! vine Pintea! Cum auziră pandurii de Pintea, — ie-te, copile, la fugă, peste garduri. Dar Pintea a poruncit să le dăm pace, că ei nu-s vinovaţi. De vină erau numai jucuţăiî, pe cari i-am prins, i-am desbrăcat în pielea goală, i-am legat de prun şi: trage-Ie băiete, cu nuiaua ! — Li se roşise spatele ca racii fripţi... Oamenii rîdeau de se prăpădiau. Cînd i-am lăsat, s’au îmbrăcat repede şi s’au urcat în căruţă, bucuroşi că au scăpat numai cu bătaia. Nu ştiu ce hodorogiau pe nemţeşte, dar unul, care s’a pus să mîie caii, cum era mînios pară, a dat ca un prost cu biciul peste urechile cailor. Caii s’au speriat, au www.dacQFomanica.ro 106 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1906. sărit odată în stingă şi huzdup! — căruţa s’a prăvălit în mocirlă ... (Rîde cu hohot.) Ileana: Ha-ha-ha ! Par’că văd ce rîs o fi fost pe oameni... Ion iţă: Hăî, hăî! — D’apoî cînd jucuţăii s’au luat la fugă după cai, cu căciula în mînă, plini de noroi. Ba, s’au luat copiii satului după ei, cu pietri... şi s’au răsculat şi cînii de după garduri ... Ileana: Mi-ar fi plăcut să te văd. Tu n’aî da o poznă ca asta pe doi boi... (rîde.) Ioniţă (rîzînd): Zic eu cătră Pintea: Căpitane, lasă-mă să prind iepuri cu ei! — Da el el n’avea poftă de rîs. — Şi a zis Pintea că-cătră primarul satului: Cîtă dare mai aveţi neplătită ? — 200 de taleri! răspunse primarul. Pintea a scos 200 de taleri şi a zis : Poftim banii şi plăteşte darea oamenilor! Să fi văzut bucurie pe săteni... (un biciu pocneşte odată din pădure). Ileana (tresare — cu bucurie): Auzi, vine! Ioniţă (ridicîndu-se): Mă duc înaintea lui... Ileana: Du-te! Eu mă duc după apă. (Ia ulciorul şi iese în stînga, Ioniţă în dreapta.) Scena a IV-a. Puşcaşul I. şi II. vin din dreapta. Puşcaşul I.: Mai iute, mă, — mai iute! Puşcaşul II.: Spune-mi ce vrei?! 1-ul: Da n’auzî că vine căpitanul? Al II-1 ea : D’apoî? I — u 1: Ce? D’apoî? Dar nu vezi că-î necăjit ? Căpitanul Udrea nu-î ca’n palmă, şi toate-s pe dos în tabără ... Al II-1 ea : Da unde-î Udrea? I-ul: S’a ’mbătat şi doarme... Al II-lea: Pe dracu ! noi i-am adus horinca... 1-ul: Păi! d’aia zic şi eu să nu dăm astăzi faţă cu Pintea ... Haida, — iute ! (Ies în stînga.) Al II-lea (munnuiînd): Dăm de dracu ! Dăm de dracu! Scena a VJI-a. Toader Crăciun iese din tufiş, cu patru ţărani înarmaţi. In mina dreaptă ţine un pistol. Toader Crăciun (cătră oamenii lui): Tu, George, pune-te ici! Voi în stînga, după tufe! Ţineţi puştile gata! Dar să băgaţi de seama, poate să-l prindem de viu ! Staţi pitulaţi! Cîtî-nel, aşa! Auziţi, că vine! — M’aţi înţeles? — Viu ori mort! (Se ascund în tufiş.) Scena a VUI-a. Aceiaşi, Pintea, Ioniţă, pe urmă mulţi puşcaşi. Pintea (venind cu Ioniţă din dreapta): Nu-mi place ! Nu ! Ce rînduială-î asta ? Oameni-s împrăştiaţi în toate părţile, — căpitanii ca’n palmă ... (Toader Crăciun face semn şi sare din tufiş în faţa lui Pintea, la trei paşi. Oa- menii lui, de după tufe, ţin puştile spre Pintea) Ce-î asta? (Pune mîna pe pistol. Ioniţă ia puşca la îndemînă.) Toader Crăciun (cu pistolul în mînă): Un paş să nu faci, că te puşcăm! Dă-te prins cu voia! Pintea (stînd neclintit): Prea te grăbeşţî cu puşcatul, măi creştine! Pe mine glonţul nu mă prinde. (Sună din corn.) Dar să vă vedem pe voi acuşi! T. Crăciun: Să încercăm ! (Trage cu pistolul în Pintea. Glonţul cade turtit. Oamenii lui ră-mîn uimiţi, caşi dînsul.) Pintea (arătînd glonţul de jos): Aţi văzut? Iar acum e rîndul meu. (Ridică arma.) T. Crăciun (arătînd pieptul): Trage! Pe mine mă prinde ! Pintea (cu dispreţ): Nu eşti vrednic! (Spre oamenii lui T. Crăciun, cari stau înlemniţi.) Dar voi ce aveţi cu mine ? Unul din ei (Arătînd spre T. Crăciun): Dumnealui ne-a adus ... Pintea: Cine-Î Dumnealui? T. Crăciun: Toader Crăciun, nobil din Borşa, de lege românească. Aştia-s oamenii mei. M’a încredinţat magistratul să te prind viu ori mort... Pintea: Aşa? Ş: oare de ce? T. Crăciun: Pentru tâlhărie... (Sosesc puşcaşii înarmaţi, în fugă mare din dreapta.) Pintea (iritat, cu pumnii încleştaţi, spre el): Ce-ai zis, nemernicule ? Puşcaşii (intrînd): Ce-i aici, ce-î aici ? (Fac ocol împrejurul celor cinci streini.) Ioniţă (ameninţător): Ai să dai seama pentru vorba asta. Pintea (cătră ei): Staţi aici de-oparte. (cătră T. Crăciun) Pentru tâlhărie? Toţi puşcaşii: Cine-a zis? Pintea: Eu? Pintea, nobil Român din Mă-goaja? Eu am 300 de oameni, dar nu-î am ca să jăfuesc cu ei! Eu am moşie destulă ! M’am făcut haiduc, să apăr dreptatea, să apăr poporul şi legea noastră românească ... Şi ’n ochii' voştri sînt tâlhar pentru aceste fapte ? Mişei sînteţi şi voi şi cei ce v’au trimis. . . . . Dar mai mişei voi, cari v’aţi dat armă în mîna potrivnicilor, — cari vă vindeţî sufletul şi neamul. — Ascultă, Toader Crăciun, nobil din Borşa, şi nu uita: Eu, Pintea, care apăr cu sîngele şi viaţa mea poporul, drepturile şi legea lui, vreu să rămîn tâlhar, dacă oamenii de omenie sînt de pănura ta şi a magistraţilor dela Bistriţa! Rămîn tâlhar ca să pot apăra dreptatea de hoţia şi mişeliile voastre, a celor de „omenie". (Cătră oamenii lui.) Şi acum să-î duceţi! Sînt sătul de omenia lor, care i-a adus să mă ucidă pe furiş, — mişeleşte. — Legaţi-i doi cu doi şi puneţi-le pripoană, să nu fugă cu omenia lor din tabăra noastră de hoţi. (Puşcaşii www.dacQFomanica.ro Nrul 5, 1906. LUCEAFĂRUL 107 fac mişcări ameninţătoare.) Dar cu blîndeţe, dragii mei. Hoţii din tabăra luî Pintea să nu uite, că sînge românesc nu-î iertat să ude spadele noastre, fie acei Români cît de orbiţi ori fi. Că noi iubim pe cei de un neam cu noi, chiar şi cînd aceştia ne greşesc. Plecaţi! O să hotărăsc pe urmă de soartea lor. — (Pleacă spre cort.) T. Crăciun: — O vorbă, numai una — nobile Pintea, o vorbă numai. Pintea (din uşe.): Astăzi nu! (Intră în cort) (Puşcaşii îl leagă luîndu-I la mijloc, pleacă pe unde au venit, împreună cu Ioniţă.) Scena a IX-a. Pintea şi Ileana. Ileana (venind cu ulciorul, grăbită.): Ce-a fost asta ? Ce-a fost aci ? Pintea (îl dă mîna): Bună ziua, Ilenuţă! Stăî aci niţel, că mă întorc îndată! Mă duc la tabără ... (pleacă în dreapta.) Ileana (cu supărare): Iară te duci? Tot singură să stau toată ziua ? Pintea (plecînd): Mă întorc, dragă. Am o leacă de lucru ! (Buciumul sună de nou) N’auzI? (Pleacă.) Scena a X-a. Ileana şi oniţă. (Intră din fund) Ileana: Vezi, Ioniţă, cum mă lasă?! Ioniţă: Nu fi copilă! Are de lucru! Se vede că magistratul vrea să-l prăpădiască! N’aî văzut că era să-l puşte? Ileana (speriată): Cine ? Asupra lui a puşcat? Ioniţă: Asupra luî. Ileana: Şi nu l-a nimerit? Ioniţă: Ba nimerit zău, chiar în inimă. Dar glonţul nu l-a prins. Uite-1 aci (ridică glonţul şi-l arată Ilenil), s’a turtit... Ileana (se uită la glonţ): N’am crezut pînă azi! Ce zici, Ioniţă, cum să fie ? Ioniţă (încet): Păi, ştiu eu? Am tot auzit că nu se prinde glonţul de el, dar acu văzul cu ochii. Tu nu ştii nimic? N’al văzut? nu ţi-a spus nimic? Ileana (misterios): Nu! nimic! Eu gîndesc că e fermecat! Dar n’am vorbit nici odată cu el despre asta. Ioniţă: Se poate! Altfel... 1 leana (ascultînd): Auzi! Mi se pare că vine! Ioniţă: Vine! Scena a Xl-a Aceiaşi, Pintea vine din dreapta. Ileana: In sfîrşit!... Pintea (intrînd): Viu, viu! (cătră Ioniţă) Ioniţă, nu ştiu ce-I cu căpitanii! Nu ştiu unde-s! Aron s’a dus în sat, că azi nu-î în slujbă. Da unde-î Udrea ? Du-te şi adă-mi-1 aici! Ioniţă: Mă duc căpitane! (Iese în dreapta). Scena a XlI-a Pintea şi Ileana. Pintea (aşezîndu-se pe trunchiul de stejar): Şi acu să mal povestim şi noi. Nu vil la mine? Ileana (se apropie şi se aşează pe genunchii luî): Doamne cîtte-am aşteptat! Tu eşti rău! Pintea: Ce să fac? Am atîtea treburi... Ileana (răsfăţîndu-se): Şi cum m’am speriat odinioară... M’am dus Ia izvor şi de odată aud „poac“ ! Am îngheţat toată şi am venit într’o fugă să văd ce-I. (Netezîndu-I pletele) Tu nu te-al speriat ? Nu te-aî temut că te omoară ? Pintea (zîmbind): N’aî văzut c’a tras cu pistolul în nune ? Ileana (cu mirare prefăcută): Voia să te puşte? Şi nu te-a nimerit? Pintea: Ba nimerit zău. Uite, aici! Dar glonţul a sărit dela mine ca nuca din părete. Ileana (tot mal cu mirare): Nu te-a prins glonţul ? Am tot auzit că tu eşti năzdrăvan, dar n’am crezut... Tu nu mi-al spus ! Pintea (cu bunătate): Nu-I aşa lucru mare. — Uite, o cămaşă de zale, care o port pe mine cînd plec la drum. E făcută din zale mărunte, încît gloanţele nu pătrund prin ea. Poate, dacă ar pune cineva în puşcă gloanţe mărunte de argint, ca firele de grîu... Dar tu nu spune ni-măruî! Mal bine-I să creadă oamenii că am farmece. Au mal mare încredere în mine... (sună un bucium de după culise) Ce-I ? Ileana (se ridică de lîngă Pintea): O strajă ! Doamne, că n’am pace astăzi de el! Scena a XW-a. Aceiaşi, o strajă. P in t ea: Ce veste-I ? S t r a ge a: O scrisoare, căpitane ! Pintea: Cine-a adus-o ? Straja (dîndu-I scrisoarea): Un om din Baia-Mare... Pintea: Din Baia-Mare ? — Bine! Straja (salutînd): Să trăeştl, căpitane! (pleacă) Scena a XlV-a. Pintea, Ileana. Ileana (apropiindu-se): Scrisoare ? Dela cine ? Pi ntea : Nici eu n’am văzut-o încă ! (O desface şi ceteşte). Ileana (Se aşează pe genunchii luî): Ce scrie? Pintea: Aşteaptă, tu! N’am cetit-o încă (citeşte şi dupăce o isprăveşte, o pune în buzunar.) Hm! hm! www.dacQFomanica.ro 108 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1906. Ileana: Dela cine-î? Pintea: Dela o fată ! Ileana (cu mirare şi teamă): Dela o fată? Din Baia-Mare ? Pintea (zimbind şiret): Dela o fată frumoasă... Ileana (supărată): Pilite, tu mai al drăguţe? Pintea (serios): Ce-ţî trece prin minte!? îmi scrie să mă păzesc, că in Baia-Mare au hotărît să mă omoare. . . Ileana: Bine, bine, — dar cine-î fataaeea? Ce al tu cu ea ? De ce ţi-a scris ? (geloasă) Ţi-a fost poate drăguţă ? Pintea: Nu fi nebună! E o fată de 14 ani, e a unul magistrat de neamţ, m’a văzut odată, cînd şedeam în Baia-Mare şi s’a îndrăgit de mine... Ileana: Cum o ciiiamă ? Frumoasă-1? Pintea: Ce-î cu tine ? Fii cu minte, Ileană ! Ileana: Nu, nu, spune-mî! Vreu să ştiu! Pintea: Ce să-ţî spun? E frumuşică, tinerică şi prostuţă. O chiamă: Paula. Ea nu ştia cine-s eu. Ştii tu bine cum s’aprind de iute fetele de 14 ani. Credeam că-mi va fi de folos, ca să-mî trimită veşti din Baia-mare. Am grăit de două trei ori cu ea. Ce lucru mare! ? Doar’ nu-mi voi prinde mintea cu o fetiţă de 14 ani. Ce gîndeşti! ? Ileana: (cu neîncredere): Şi nu ţi-e dragă? Pintea: Ba mi-e dragă, aşa ca un copilaş. Mă joc cu ea. Şi vezi, — ea-ml trimite scrisoare pe ascuns. Dacă aşi avea ceva cu ea, nu ţi-aşî fi spus nimic. Aşi fi avut atîta minte, să te molcomesc cu o minciună. (Un bucium sună de doauăori) Auzi ? Iară! Ileana: (necăjită). Azi au nebunit cu toţii. (Intră în cort). Scena a XV-a. Aceiaşi, loniţă şi Udrea, somnoros. I o n i ţ ă (intrînd): Căpitane, e aici căpitanul Udrea! Pintea: Unde-a fost ? loniţă: Durmia la umbră, ca un mistreţ. Udrea (moros): M’a prins somnul... Pintea: De grijile multe, — ce ? Udrea: Voi fi avînd şi eu griji, ca alţii... Pintea: Şi al băut, să mal uiţi... loniţă: Ca un călugăr păpistaş... Udrea: Nici mal mult, nici mal puţin decît mi-a priit. loniţă: Să-ţî fie de bine! Udrea (cătră loniţă): Nu-ţî umble gura, mă huliurezule! (strănută) loniţă: Inc’o cupă! Pintea: Destul! Căpitane, isprava ta nu-î de nici o treabă! Udrea: Ce să-l fac ? Pintea: Grăieşte cinstit cu mine! Udrea: Mal cinstit nu ştiu ! Pintea (cu asprime): Rău, că nu ştii! Un om de-al magistratului, însoţit de patru puşcaşi, a pătruns pînă aci la mine, în inima taberil! Era să mă prindă aci, în tabăra mea dinaintea căpitanilor şi a puşcaşilor mei. Ori să mă toace în cap. Cum s’a putut asta? Cine-î de vină? Udrea : Străjerii! loniţă: Şi căpitanul Udrea. Pintea (completîiidii-1): Care se îmbată în loc să poarte slujba cu cinste. Ce încredere să am eu de aci înainte? Mă pot omorî aici, în cuibul meu! Udrea: Prea eşti fricos, căpitane! (rîde) Pintea: Udrea, — ţi-am spus să grăieşti cinstit cu mine! Udrea: Ce să-ţî fac ? Pintea: Nu mă necăji, Udreo! Să faci cum îţi zic! Udrea: Nu eşti aşa domn mare... Pintea (strigă): Udreo ! Udrea: Porunceşte cui te ascultă! loniţă (cătră Pintea): E beat, căpitane! Udrea: Ba nu-s beat. Nu-s beat, da prea s’a fudulit (arătînd spre Pintea) domnu ăsta! Pintea (suflă de trei ori în corn). Udrea: Ce vrei ? Pintea: Vel vedea! Udrea: Spune ce vrei! Pintea: Bine, bine! loniţă (cătră Udrea): Vrea să te cinstiască cu o oală de horincă. Scena a XVI-a. Cei de mal ’nainte. Trei puşcaşi. Un puşcaş (cătră Pintea): Porunceşte, căpitane ! Pintea (cătră loniţă): Du-te şi pune să-l lege (arată spre Udrea) patru ciasurî de un stejar. Da-a ... bine ! Udrea: Pe mine ? loniţă: Nici nu pe mine! Pintea: Plecaţi! (Puşcaşii îl iaQ la mijloc pe Udrea. loniţă pleacă înainte. Ies în dreapta). Udrea (cu ură): Numai să nu-ţl pară rău, Pinteo! loniţă (de după culise): Unu, doi! unu, doi! unu, doi! Nu ţi-am spus, căpitane, că eşti beat ? Păşeşti tot de douăori într’un loc ! Unu, doi... Scena a XVII-a. Pintea şi Ileana (în cort). Pintea: Ce faci, Ilenuţă ? Ileana: Dorm ! Pintea: Do-ormî ? (rîde) Şi ce visezi ? Ileana: Despre Paula, domnişoara ta! Pintea: Şi nu vil afară ? Ileana: Nu, că dorm ! Pintea: Apoi... visuri curate ! (Se aşază pe trunchiu). www.dacQFomanica.ro Nrul 5, 1906. LUCEAFĂRUL 109 Ileana: Mulţumim! Dacă zici din inimă. P i n t e a : Nici nu din cot! (Scoate scrisoarea dela Paula şi citeşte. Stă cu spatele spre cort). Ileana (se ridică încet, se apropie tiptil de uşa cortului şi-şi scoate capul să-l vadă. Cînd îl vede că citeşte scrisoarea, se necăjeşte. Pintea zîmbeşte citind. Ileana se apropie încet). O, că dragă ţi-e scrisoarea aceia! Pintea (se întoarce rîzînd): Da ce-î, nu dormi ? Ileana (înfuriată): Ba dorm ! Pintea: Şi nu ţi-s curate visurile? Ileana (plîngînd): Tu nu mă mai iubeşti; tu ai mai multe drăguţe decît degete la mînî; tu mă înşeli, mă omori... Pintea: Şi ?... Ileana: Şi mă îngropi! Pintea: Doar nu te-oi lăsa desgropată!? Ileana (plînge cu hohot): Of!... Pintea: Ce-i cu tine, Ileană? Ileana: Lasă-ină! Pintea (se ridică şi o mîngăie): Nu te amărî, flenuţă ! Am glumit. (îi cuprinde mijlocul). Nu te superi ? Ileana (îi cade în braţe plîngînd): Tu eşti rău ! Mă necăjeşti! Nu mă ai dragă... Pintea: Nu crede, Ilenuţo! Ţi se năzăreşte numai. (Buciumul sună de noii) Auzi! Ce-o fi oare ? Ileana (se desface din braţele lui): Iară! îmi vine să turb. (Intră necăjită în cort şi răstoarnă ulciorul) Şi asta! Pintea: Linişteşte-te, Ilenuţă! Scena a XVIfl-a. Pintea, o strajă. Straja: Căpitane, aii venit trei feciori din Bu-deşti ca să-î iei de puşcaşi în tabără. Pintea: Adă-î la mine. Straja: îi aduc, căpitane! (Iese în dreapta). Scena XIX-a. Aceiaşi, Costan, Nicolae şi Pavel. Straja (intrînd cu feciorii) : Iată-î aici, căpitane ! Costan ) Nicolae . Bună vreme, căpitane! Pavel ) Pintea: Să trăiţi feciori! Dace vînturî. ..? Costan : Venim dela Budeşti şi am vrea să ne iei şi pe noi la dumneata. Pintea: D’apoi, ce necazuri v’au făcut pe voi să vă lăsaţi vetrele ? Ştiţi voi că viaţa noastră-i grea şi fără hodină şi-i cu capu a mînă ? Pavel: Ba ştim, căpitane! Dar ce-o da Dumnezeu o fi şi cu noi. Acasă nu mai putem trăi. www.dacQFomanica.ro 110 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1906. Pintea : De ce ? Nicolae: De străini, Căpitane! Val de viaţa noastră ! .. Vin călugării popistaşî şi ne botează cu de-a-sîla în legea lor. Pandurii ne bat. Pe cel ce nu trece*_la legea lor, îl duc la cătane, ori îl bat şi-î măresc darea, să n’o poată plăti. Popa nost de legea românească, e fugit în Moldova dinaintea.călugărilor fără barbă... Pintea (trăgănat): Aşa, — aşa! Pavel: lama apoi, cînd dă geru, ne pun la „dereş“. Ne desbracă în pielea goală şi toarnă apă rece pe noi, pînă se sloieşte. Apoi ne bat cu biciul, pînă se rup sloi de pe noi. Două săptămînl ne ustură mereu pielea. Val de sărmanii cari ajung la „dereş“. Pintea: Ştiţi voi să ţîntiţî cu puşca? Costan: Ştim, şi vom mal învăţa. Pintea: Bine! Vă primesc! (sculîndu-se) Să puneţi jurămînt! Vreţi să juraţi ? Costan: Jurăm, căpitane! Pintea: Iată, vă spun, să ştiţi, că acela care-şî calcăTjurămîntul, cu moarte silnică va muri! Nicolae: Să moară, căpitane! Pintea: Bine! Acu luaţi-vă căciula de pe cap, ridicaţi trei degete şi ziceţi după mine! (Toţi ridică mîna dreaptă) Pintea (ridicînd mîna)<: Eu, creştin de legea românească . .. Toţi trei: Eu, creştin de legea românească... Pintea: Mă jur pe legea mea şi pe sfînta Troiţă.... Toţi trei: Mă jur pe legea niea şi pe sfînta Troiţă.... Pintea: că nu voi da înapoi nici odată,... Toţî trei: că nu voi da înapoi nici odată,... Pintea: şi dela nimic ce mi-or porunci... Toţi trei: şi dela nimic, ce mi-or porunci... Pintea : măcar care din căpitani, ori fruntaşi... Toţi trei: măcar caredin căpitani, orîfruntaşl... Pintea: nici în'bătae, nici în lagăr... Toţi treî: nici în bătaie, nici în lagăr.., Pintea: şi nu voi cruţa nici un duşman... Toţi trei: şi nu voi cruţa nici un duşman,... Pintea: nici cu viclenie nu voi face vînzare!... Toţi trei: nici cu viclenie nu voi face vînzare!... Pintea: Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi Maica Precestă! Amin! Toţî trei: Aşa să-mî ajute Dumnezeu şi Maica Precestă! Amin! Pintea (strîngînd mîna cu toţi treî): Bun sosit! Să trăiţi, feciori! Toţi treî: Să trăieşti, căpitane! Pintea (cătră strajă): Să-î duci la aprodul Ioniţă şi să-I spui că i-am’jurat şi să le dea haine şi puşcă! Straja: La poruncă! Să trăieşti, căpitane! (Pleacă toţi în dreapta). Scena a XX-a. Pintea şi Ileana. Pintea (mergînd spre uşa cortului): Dormi, Ilenuţă ? Ileana (din cort): Ba! Pintea: Nu vil afară ? Ileana (necăjită) : Să viu? Abia am grăit trei vorbe şi... (sună un bucium repede) Nu ţi-am spus ? Pintea: Zău, nu ştiu ce au astăzi! Scena a XXI-a. Aceiaş. O strajă vine din stingă. Straja (intrînd): Să trăieşti, căpitane! Pintea (scurt): Ce-î iară? Straja: Căpitane, o iscoadă aduce veste că au pornit spre Baia-mare 12 cară cătăneştî, cu puşti, cu pulbere şi grîu. Tot carul cu patru cal Vin încet spre noi, depărtare de două ciasurl. Pintea (liniştit): Şi cîte cătane? Straja: 40 de călăreţi, căpitane! Pintea: Şi pe unde vor trece? Straja: Gîndesc că pe la Buturugă... Pintea: Hm! (repede) Căpitanul Aron n’a venit încă ? Straja: Nu, căpitane Pintea: Să vie aprodul Ioniţă! Straja (ieşind în dreapta): ÎI spun! Scena a XXII-a. Pintea şi Ileana. Ileana (ieşind din cort): Şi tu te duci? Pintea: Tu ce zici? Ileana (rugătoare): Nu te duce. Pintea: Da ce să fac ? Ileana: Se duce Ioniţă. Pintea: Mă tem să nu scape... Ileana: Las numai pe el. (buciumul sună) Auzi că vin. Scena a XXIII-a. Aceiaşi şi Ioniţă. Ioniţă (intrînd): Bună ziua! Pintea (salutînd cu capul); Spusu-ţi-a straja de ce te-am chemat ? Ioniţă: Spus, căpitane! Sîntem gata! Pintea: Eu nu merg! Ai putea să isprăveşti tu cu oamenii ? ioniţă: Să-I prindem? Lasă-I pe mine! Pintea: EI sînt 90. Tu du-te cu 80 puşcaşi să nu vă scape! Ioniţă: Nu scapă el din cursa mea! Pintea: Să-î aşteptaţi la Buturugă! Ioniţă: La strîmtoare ? Bine, căpitane! Pintea : Aşadară, cu noroc !... Ioniţă: Mă duc, că înserează! (plecînd) Sănătate bună. www.dacQFomanica.ro Nrul 5, 1906. LUCEAFÂRUL 111 Pintea: Să viî cu bine! Ileana (în urina luî): Să nu te-aducă alţii. Ioniţă (de după culise): Atîta pagubă. Scena a XXIV-a. Pintea şi Ileana. Pintea (se aşează pe trunchiul de stejar. Ileana lîngă dînsul). Făcutu-ţi-am pe voe ? (O cuprinde cu drag). Ileana: Da-î pe voia ta, nu? (se apropie de dînsul). Pintea: De nu era şi pe voia mea nu ră-niîneain. Ileana: Aşa eşti tu! Nimic nu faci pe voia altuia... Pintea: Nu-i bine să umble bărbatul după mintea muierească ! Ileana: Măi, măi! Par’ că muierile nici n’ar avea minte ... Ba aii zău ele! Pintea: Atunci cînd n’ar trebui! Ce? Ileana: Baa. .. (de după culise seaude un tulnic de alarmă). Pintea (ascultînd): Se duc . .. Un glas de după culise (strigă): Puşcaşii luî Aron, la arme-e-e! (un tulnic sună din nou alarmă). Alt glas (după culise, mai îndepărtat) : Puşcaşii lui Aron, la arme-e-e ! Glasul lui Ioniţă (după culise): Toporu şi puşca! Unu, doi! Toporu şi puşca! Pintea (zimbind): Bun căpitan! Alt glas (de după culise, de tot departe): Puşcaşii Iui Aron la arme-e! Glasul luî Ioniţă (tot mai departe): Toporu şi puşca ! Unu, doi! (Se face linişte) Ileana: S’au dus .. . Pintea: Ce bine că am rămas. M’am prea ostenit azi. (Stă pe gînduri). Ileana: De ce taci? La ce te gîndeştî? Pintea: La nimic; hodinesc! (tăcere) — Doamne, ce vreme frumoasă-î .. . Ileana (Pe gînduri privind cerul) Uită-te, a răsărit o stea. Pintea: A sosit şi sara ! (Se înserează încet, se face linişte în codru. O pasăre începe să cînte în tufiş şi cîntă pînă la sfîrşitul scenei). Ileana: Ce seară frumoasă! Doamne, par’ că aşi sta toată noaptea aci lîngă tine! Să tot povestim şi să privim la cer... Uite şi luna. (Deasupra munţilor se iveşte luna plină). Pintea: Nu ştiu cum, decîte ori stau aşa sara în pădure, mă cuprinde o jele, un dor de nu ştiuţce. Par’ că-mi tot şopteşte cineva la ureche: Pinte, bucură-te, că nu mai ai mult! Ileana (cu duioşie): Nu, dragă, nu! Lasă, nu te mai gîndi la asta! Aş muri fără tine! (îl cuprinde cu patimă în braţe.) Nu, nu te las eu, să vie ori ce-ar veni. (Pintea o ia pe genunchi şi stau aşa pe gînduri. Din depărtare se aude o doină duioasă de fluer). Pintea: Ascultă ce frumos cîntă! (tac şi ascultă. Glasul de priveghietoare se îngînă cu flu-erul. într’un tîrziu): llenuţă, tu nu mi-aî cîntat de mult. . . Ileana: Am cîntat destul, cînd am fost singură .. . Pintea: Cîntă şi acu. Cînţî ? Ileana: Dacă ţii isonul cu cavalul. Pintea: Bine! Adu-mi-1 din cort! Ileana (Intrînd în cort): Să-ţi cînt cîntarea ce o cînt de dor, cînd tu eşti departe . . . (Aduce cavalul; se aşează lîngă Pintea şi-l cuprinde cu braţul). Pintea: Cîntă, să văd dac’o ştiu! Ileana (cîntă, iar Pintea o acompaniază cu cavalul): (Fiecare şir bis) Toarce mîndră, toarce, toarce, Pînă badea s’a întoarce! Eu fuiorul mi l-am tors, Badea nu s’a mai întors. La ce, bade, zăboveşti, Şi la mîndra nu gîndeştî! La ce, bade, întîrzii Şi la mîndra nu mai vii! (Se aude tulnicul din munte. Scena se întunecă şi cortina se lasă încet Pintea şi Ileana ră-mîn îmbrăţişaţi) - CORTINA. - Cine-ar fi văzut frumosul Cerului senin de vară, Pacă n’ar fi fost seninul Pin privirea de fecioară ? — CINTEC. — Reminiscenţă. — Cine-ar fi cîntat slăvire îngerilor prea-curaţi, Pacă n’ar fi neprihana Pin obraji nevinovaţi? — Şi fără trandafiriul Obrăjorilor frumoşi — Cine-ar fi ştiut vre-odată Trandafirii de sînt roşi? — Fatma. www.dacQFomanica.ro 112 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1906. DĂRÎ DE SEAMĂ. — Cîteva lămuriri asupra cârtii dlui Sandu-flldea ŢESĂTURI AL Dşoarei MINERVA COSMA Se găseşte de vînzare la institutul nostru. Preţul 16 Cor. şi 72 bani porto. A In atenţiunea damelor recomandăm, pentru sezonul de primăvară, prăvălia de corsete GYOVAY VILMA, care in cercurile cele mai largi se bucură de un nume bun. Aici se gătesc şi se află totdeuna în depozit corsete reform, croiturâ franceză, de o comoditate rară. La comande din provincie mai e lipsă de măsura taliei, a piep-tuluiişi a şelelorprecum şi de lungimea totală 'a corsetului. Aceasta se poate măsura peste o haină potrivită întru toate, fără a subtrage ceva din lungime. După măsură, găteşte cele mai moderne., şi elegante corsete, dela 8 fi. in sus (SYOVAY VILMA Redactor: OCTAVIAN C. TĂSLĂUANU. BUPAPEST, IV. EGYETEM-UTCZA 9 SZ. Corsete se reparează şi curăţesc eftin. «9* FONDATĂ LA 1885. INSTITUT PE CREPIT Şl ECONOMII, SOCIETATE PE ACŢII. Sediul ORĂŞTIE [Szâszvâros] casele proprii. Capital social:........... 500,000 cor. Fonduri:.................. 400,000 cor. Starea depunerilor: peste . 2,600,000 cor. Primeşte: Depuneri spre fructificare, dela particulari cu 41 Darea de venit după interese o plăteşte institutul separat. Depuneri şi ridicări făcute prin poştă se efectuesc cu întoarcerea poştei. B oi 2 0 FONDATĂ LA 1885. TIPARUL INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE şi EDITURĂ „LUCEAFĂRUL" www.dacQFomanica.ro