„LUCEAFĂRUL" Anul IV. — —- Budapesta, 1 Martie st. v. 1905. Nrul. 5 „LUCEAFĂRUL" Anul IV. ooooooo Budapesta, 1 Martie st. v. 1905. o o o o o o o Nrul 5. APARE SUPT DIRECŢIA D-LOR: ALEXANDRU CIURA, OCTAVIAN GOGA, OCTAVIAN C. TASLĂUANU. g Aviz preoţilor şi învăţătorilor. Temelia culturală a unui neam fiind poporul şi mai ales conducătorii lui fireşti, preoţii şi învăţătorii, ne-am dat seama că la noi orice mişcare literară nu poate avea chezeşia trăinicie! şi-a dreptei căi, pînă cînd nu pătrunde şi în această pătură socială. Am dori deci ca revista noastri să-şi aibă rădăcinile în acest pămînt bogat şi sănătos. Această dorinţa a noastră numai atunci se va întrupa, cînd grosul cetitorilor noştri îl vor forma cărturarii dela sate-Ne-am hotârît aşadar să facem acestor cetitori favoruri şi anume: Preoţii, învăţătorii şi ţăranii fruntaşi cari nu sînt şi n’au fost abonaţii revistei noastre vor primi gratuit „Luceafărul" pe anul curgător 1905, dacă în cursul lunilor Februarie şi Martie a. c. vor trimite abonamentul de 7 cor. pe anul 1906. Astfel revista îi va costa pe doi ani numai 7 cor., în loc de 14 cor. — Numărul exemplarelor ce le putem da în aceste condiţiuni, fiind numai cincizeci, rugăm să se grăbească cei interesaţi. Acest favor se dă numai pentru Ungaria. Red. şi Adm. revistei „Luceafărului" HUIIINIMIMMINHHIHMIIIIMtmimNIIilIhIHHMIIHMIIIItM UttHlIHtMMMMIIIIIUMIIIMMIimiMtMMMIIIMMIIIIIIItlIIIIIIIIIIIIIIIIMIIIIItltltM Abonament. Abonamentul se plăteşte înainte! Ediţia de lux, supt bandă de carton, pe an : în monarchie: 20 cor.; în străinătate: 25 cor. Ediţia obicinuită, în monarchie: pe un an: 12 cor.; pe Va an: 6 cor. Pentru învăţători, preoţi săraci şi studenţi: numai pe un an : 7 cor.; — în străinătate: un an: 16 cor.; Va an: 8 cor. Pentru preoţi, învăţători şi studenţii din România: numai pe un an: 12 cor. — Un număr: 50 bani; în străinătate: 65 bani. = Onor. cetitori alnt rugaţi a-şi retnoi abonamentele! = Autorii, cari voesc să li se anunţe apariţia publicaţiunilor in revistă. sînt rugaţi a trimite Redacţiei noastre cîte-un exemplar. llttfMMfMMIMIMIIIMIMMMMtlIimilllllMlinilllllMMIIHHHMIfltlIlltMMIMMIIIIIIIIItmMIIIIIIIIIIIIIIIIItlIIIMIMMflMtttMimMtM Aviz redacţiilor. Reproducerea articolelor din „Luc." — fără indicarea izvorului — e oprită. Reproducerea ilustraţiilor e permisă numai cu învoirea prealabilă a redacţiei noastre. ' www.dacQFomanica.ro LA PICTORUL LUCNIAN. Pe-o uliţă liniştită care se desface, în chip de jumătate de cerc, din bulevardul Colţea, cătră mahalaua Nisiparilor, într’o casă simplă, scundacă, cu-o grădiniţă cu trei salcîmi în faţă, stă pictorul Luchian. — «Babacu», cum îl spunem toţi cîţi îl iubim, şi cum ii spune şi dl Grigorescu, marele colorist dela Cîmpina, cînd îi pune o mină pe umăr şi-l întreabă de sănătate. îl găsesc în picioare, singur, în mijlocul încăperii lui modeste, unde din toate cîte-1 înconjoară, nimic nu minte, unde nimic nu-i de prisos. Asudat, alb de oboseală, clătină din cap: «48, 49, 50». Din pînzele înfipte în perete şi din grămada celor culcate pe jos, alege tablourile pentru Ateneu. — 501 Nu mai puiu 1 Destule! După o scurtă pauză, îngrijorat: — Te pomeneşti, că mă întorc şi cu astea acasă. Atunci să vezi rîs 1 — Despre partea mea, Babacule, ţi le-aş cumpăra pe toate . . . în glumă se răsteşte la mine : — Dai tu bani pe drăcii ? 1 Păstrează-ţi părăluţele ! Repede îl înfrînge înduioşarea, îşi adînceşte ochii într’aî mei, ochii ceia vii şi profunzi, cari dau figurii lui prelungi şi uscate o extraordinară expresie, — şi, un moment, nu ne mai vedem : ochii noştri sînt tulburaţi de lacrimi. Pe sală, alături, auzim paşi mărunţei, apăsaţi, şi-un glas ascuţit: «Nene Fane, deschide 1» Uşa se trînteşte de perete, şi cei doi nepoţel cu chi-văre de hîrtie pe cap şi cu obrajii mînjiţi de alviţă, intră ţinîndu-se de mînă. Cum îi vede, grav, prefăcîndu-şi vocea: — La o parte! Experţii 1 Şi cu adevărat, căci cel mărişor începu: — Pepenii două sute 1 Merele o mie! Perele doi franci! Rîdem de seriozitatea lui mucălită, de slăbiciunea acestui expert pentru fructe. Învăluindu-I într’o privire pe amîndoi, [se aşează pe pat, încet, bâtrîneşte. Cu pălăria tare dată pe spate, c’un vîrf de ţîgară în colţul gurii, întinde binişor mînele înainte. Rar, tacticos, fericit, bate de trei ori în palme : pac 1 pac 1 pac 1 — Mario, dulceaţă la boeri! îşi lungeşte puţin buzele, într’o mişcare foarte familiară, bună. Par’că şi le-ar potrivi. — Dumnealor îmi mănîncă modelele 1 Cînd lucrez, ăl mai mare, nu mă slăbeşte. Stă la o parte în spatele meu. Se uită şi la ce fac eu şi la model. La început e foarte liniştit: Compară ! Cînd începe să se cunoască, nu-1 mai ţii pe scaun: îl frige! Atunci încep palpitaţiile şi tontoroiul prin casă: «Se cunoaşte, nene Fane, se cunoaşte 1» Vede cite-o poamă, aşa mai razna. — Nu le poţi pune purcoiu. Numa-1 auzi: «Nene Fane, asta-I gata. S’o mănînc?» Stă cu mina întinsă, şi c,u ochii ţintă la mine. — Da 1 Cînd zic da, hait 1 a şi zburat, par’ că n’a fost de cînd lumea. . .» Şi, ca să-mi arete iuţeala, loveşte palmele, repede, ca doua tipsii: plici! — Astă vară, mi-au dereticat experţii vre-o cinci «chile» ae căpşuni. Numai cinci 1 Abia mi-a eşit o biată aquarelă. Nu era nici o porţie 1» Cum stăm de vorbă, afară, doi hamali, încinşi cu ştreanguri peste paltoanele lor vechi, afi pus patul pe zăpadă, aşteaptă cu ochii la ferestre. îi chiemăm înnăuntru. Flori, peisage, profiluri, naturi moarte, marine, nuduri, îşi fac rîndul, — una cîte una,— pornesc In Rotonda Ateneului. în sala ceia întunecoasă, cu asfalt pe jos, rece, bietele tablouri plăpînde, de-o adîncă simţire, par nişte mici fiinţe părăsite, foarte nenorocite. Mă întîmpină posomorit: — Cum m’am vîrît eu în gheţăria ast? ?! Par’că m’a aruncat vijelia şi m’a proptit în stîlpii ăştia. — Aici nu vine nici dracu I — Era o prăvălie goală, lîngă palat . . . — N’a vrut să mi-o dea 1 M’a luat dela uşă : «Penir’o lună n’o dau 1» Acuma văz acolo un tîrtan, cu jucării de sărbători. . . Efl i-o de-preciam . .. Cogeamite cucoana, milionară. — D aia nu-mi plac mie boeriî, decit după ce calicesc ! Simt că n’am să pot găsi o vorbă, bună să-i potolesc năcazul, să-i dreg inima. Tăceam şi mă rţigam în gind: dă, Doamne, să pice cineva. www.dacQFomanica.ro 104 LUCEAFĂRUL Nml 5, 1905 Intră un domn mărunt, negricios, — cu cioc. Cum îl zăreşte pe Luchian, se şi răpede: «Salutare, pictore, salutare 1 Ce mai faci ? Voinic ? Voinic?» — Vai de lume; uite, şi noi pe-aicî cu marfa asta. . . Mirat îşi pune mîna la gură, îmi şopteşte: — Cine-o fi «Barbazonu» ăsta? îl cunoşti ? Ne facem că ne uităm la caricaturile desina- tdrului Petrescu, cari sînt espuse pe-un panou veGln, alături. Domnu se ’ncruntă la tablouri, de-flproape, de departe. Le pipăe, le ciocăneşte: «Aâta-I pe cartonl Asta-I pe scîndură!» După ce lâ dă o roată, cu siguranţa omului care nu se înŞală niciodată, l-auzim: — Dum-nea-ta ai lucruri foarte frumoase, admirabil prinse, superbe! ... Te urmăresc de aproape. îmi place mult pictura dumitale! Da, rogu-te, al putea să-mi spui, mîzgălituril astea ale cui stnt? Babacu izbucneşte: — Păi alea sînt ale mele. I-a pierit supărarea, iarăşi e bine dispus. Privesc două case mici, albe, bătute de soare, pe marginea mării. Singurătatea lor mă farmecă. — Te uiţi la chichineţile astea? Le-am făcut la Constanţa. — Ce balamucu ciorului am mai tras ş’acolo! Le ochisem eâ mai dinainte. Da, vreau să pun lîngă ele şi-un turc, un bătrîn. Au caracter. Slnt frumoşi. Arama aia de pe faţă, fesul roşu, ştergaru ăla albu al lor... Hai? Găsesc un orb. Ştii ce-i dam? Un «pac de tiuiun». Mă, ţinea modelu un ban pe zi 1 — Dimineaţa îl potrivesc, mi-1 aşez frumos, pe-un pietroiu... Am apucat să fac cocoloşul ăsta de-1 vezi şi tu. Cînd, ce să mă pomenesc, vericule ? 1 O cotoroanţă de babă, cu-un reteveie în mînă, uită pe-atîtă 1 — Dar asta ? 1 Năvală la Ahmet al mefl, şi cară-i lui Ahmet, cără-i în spinare la ciomege; Ţipa cît o lua gura: «La mine propitar! casa la minei Asta hoţ! hoţ asta!» — Şi, ţop 1 s’a cocoţat dumneaei pe bolovan în locul turcului: s’o fac pe ea, că ea-i stăpîna caselor! Toate astea le spune sobru, cu pauze, inteligent şi aproape fără gesturi. — De data asta, al cîteva marine... — O inundaţie întreagă, frate. Am adus aici toată Marea-Neagră 1 O să înnec Bucureştii 1.. Se dă puţin pe spate, pleacă capul într’o parte, se uită lung. — Ce zici de verdele ăla, delicat, aşa-i că-i fain? Mă, la mare să-l vezi ce cald şi transparent e: par’că-i piperment! Şi uite aşa se mişcă: valuri! valuri! Cinci minute nu-i la fel. Dacă nu-ţi iese dintr’odată, s’a isprăvit! A doua zi vil degeaba 1 Adesea are o mişcare particulară din buze, le deslipeşte într’un plescăit uşor, ca zgomotul unei picături într’un vas plin, — zîmbeste: — Cînd lucram la marina asta mai mărişoară, astăvară, mă trezesc în cîrcă cu-o groasă, o Ma-dam Caliopi oare-care,—roşie, şi numa apă. Avea şi-un cîrd de copii după ea. Astea aşa sînt, pe unde-i găseşte, îi strînge. Foarte intimă, cu tonul ăla răguşit de mahalagioaică, i-auz guriţa : «Ai vreunu gata ? Ai ? Aş vrea să duc un Suvenir dela băii» N’am Madam, lasă-mă dracului 1 Nu ştifl cum i-oi fi spus-o, că imediat şi-a luat calabalîcu ăla de copii după ea, şi s’a dus 1 în vremea asta vedem sosind un bun şi devotat prieten al pictorului, care n’a lăsat să treacă o singură expoziţie, fără să nu-i ia o bucată, două. Alege un efect de noapte, plin de poezie cîmpenească: o căruţă cu doi boi dejugaţi în faţa unei cîrciumî, şi, sus, pe cer, într’un colţ, o stea care s’aprinde. — Asta să mi-1 opreşti mie... Babacu, mulţămit, porunceşţe răpede, imitînd cu mult talent pe-un stăpîn de băcănie: — Băete, pune-I la o hîrtie pentru Domnu 1 în fundul sălii se arată Moş Ilie, custodele Pinacotecei, un bătrîn bine legat, mustăcios. In www.dacQFomanica.ro Nrul 5, 1905 LUCEAFĂRUL 105 uniformă nouă, cu ipolete de argint, face «drepţi» şi salută milităreşte: — Te-aî făcut ghinărar! Cu şapca la o parte, par’că eşti Skobelef! — Mi-o cam hi, domnule artist. După 40 de ani de slujbă ... — Tăblounle ce-ţi fac, Moş Ilie? — Sînt bine, tăblourile. Eu mă uit la ele, ele la mine... — Da, Agliatoru ? — Agliatoru-i voinic! li şterg nasu de praf cu cîrpa, în toată dimineaţa. Cătră mine, încet: — Tu ştii cine-i Agliatoru? — Gladiatorii, mă! Gladiatorul roman! Custodele pleacă, răinînem singuri. — Babacule, pictezi de mult? Iar el tare şi răpede: — Da! Da! Binişor, îşi freacă mînile, — palmă ’n palmă, strînse, le ţine ’n dreptul pieptului. — Eram un pîrciu, mă dase de curînd la şcoală. O mătuşă, la un Paşti, mi-a adus prezent o stea cu aquarele, — d’alea proaste! Mama, îşi bea cafeaua afară, în pridvor. Eu, ca un diavol, m’am strecurat în odaia de musafiri. O uitase descuiată. M’am aşezat supt te-meiu la un perete şi: dăi! dăi! îmi pusesem în gînd să fac pe Safta, bucătăreasa noastră. Mă, şi era o urîtă! — Biată, mama, ce mai întindea cu noi. .. — D’atuncî ai început pictura? — D’atunci! * * * Presimţirea melancolică a pictorului s’a împlinit. La Expoziţia lui n’a venit aproape nimeni. Nepăsarea aceasta este o ofenză, un act de nedreptate faţă de un artist de valoare, bolnav şi sărac, care n’a umblat niciodată după milogeli. încărcăm tablourile să le ducem îndărăt. Pe-o ŞL'Luchlan. Dumitrite. dimineaţă tristă de iarnă, amîndoi, păşim după sanie, cu capul în pămînt. Acasă, le răzimăm de zid, cu faţa la perete. Babacu, prăpădit, foarte abătut, se sue ’n pat, cu paltonul pe el. întins pe spate, cu mînile pe după ceafă, se uită fix în tavan. Geamurile sînt îngheţate. în sobă două crîmpee de lemne sîsîe, încearcă să s’aprindă. Se face o tăcere lungă, dureroasă. — O să intru iar în spital... Două lacrimi mari, ca două boabe, îi scapă printre pleoapele grele, peste obrajii nemişcaţi, palizi. v. Cioflec. Mi-e drag de satul tăfi ascuns Printre cireşii înfloriţi, De cel doi plopi din vremuri vechi, Ce stau de casa ta lipiţi. Mi-e drag de crinul din pahar Ce tremură ’n fereastră, De laviţa’de lemn'cioplit Din grădinuţa voastră. Mi-e drag de focul ce-arde vifi La voi tîrzifi în tindă, MI-E PRA6. De cununiţele de grîfi Ce splnzură de grindă. Mi-e drag de ochiul luminos Al maicii preacurate, Incunjurat de busuioc Şi crengi de teifi uscate. Mi-e drag de toţi căseniî tăi De neamuri şi vecine, De tot ce stă în preajma ta Ţoţ ce-I legat de tine; De plugul tăâ cu patru bol, De brazda neagră pe ogor, De graiul tăâ glumeţ şi vifi .. . De versul tăti jăluitor. De umbletul tăfi legănat, De părul neted, lucitor... De focul ochilor căprui Mi-e drag bădiţă —şi ini-e dori... M. P. rî. Celea două puncte de foc, luminoase, ce-î pătrunseră prin ferestrile înlăcrimate a sufletului, în Dumineca aceea în deal, şi i-se opriseră în inimă, le simţia şi acum. Şi din lumina lor bogată, se desprindea mereu chipul întreg al domnişorului. în hainele verzi www.dacQFomanica.ro Nrul 5, 1905 LUCEAFĂRUL 111 strimte, părea crescut pe cal. Părul negru creţ, şi mustaţa tînără, trasă cu condeiul de-asupra gurii mici.... Şi obrajii. Doamne obrajii: să-i tai c’un fir de păr. Şi glasul acela curat, argintiu. — Anuţii i-se părea că se topeşte încet-încet, ca atunci în deal, ca o luminiţă de ceară. Auzia iar tropotul nebun, şi apoi de-odată il vedea pe domnişorul întorcîndu se în goană, şi-i şoptea aproape la urechie: «Mi-am şi uitat să-ţi zic rămas bun. Dumnezeu să-ţi ajute». Şi-apoî ploaia de copite cădea iar departe. — Atunci îşi uda Anuţa cîrpa înflorită, şi îşi ascundea obrăjiorii să se râcoriască de para în care ardeau. Aşa nu-î era urît. Cînd venia badea Costea a.asă, era vecinie voioasă, dar omul cu privirile crunte, cu sprîncenele îmbinate băgase totuşi de seamă, şi iar începu să se certe cu toată lumea ce da pe-acolo, şi Niculiţă dela cai, iar se văieta de coaste şi de spinare. Era soarele să apuce după deal şi umbrele au cuprins pînă la piept pădurea bătrînă, ce-şî tremura lin smaraldul argintat de pe culmile luminate încă, cînd într’o zi, un călăreţ trecu în goana murgului fără splină, pe dinaintea fâ-gădăului. La capătul din jos al gardului răzbi in urmă să-şi oprească în loc calul plin de spume: dar o curea din frîfl se rupse. Se ridică în picioare pe şea, şi privi în curtea părăsită. Anuţa nu ştia nimic, dar Costea de pe o muche împădurită vedea tot. Ochi bine, şi-l cunoscu. — O mînă rece de ghiaţă i-a prins inima şi i-a strîns-o ghem. Apoi o năduşală mare ÎI umfla vinele sub pielea păroasă, ca nişte sfori vinete. Stătu aşa înţepenit locului, fără să ştie la ce se gîndeşte. Apoi tuşi tare, de răsună pădurile în jur, şi porni repede la vale strîngînd cu mîna stingă patul puştii. In drum dădu de-o veveriţă codată, în virful unui stejar. Puşca ochi repede, şi veveriţa căzu trăz-nită, izbindu-se îndesat de-o rădăcină eşită a stejarului. Cînd sosi, călăreţul era jos şi cerca să lege frîul rupt. — «Bună seara, bade Costea, dar harnic pădurar mai eşti. Uite, drumeţii să steie cu paguba în drum, şi să nu poată căpăta ajutor din lăuntru.» — «D-ta ziceai eri în Valea rea, că azi te duci în tîrg, şi eu de unde să fi ştiut, că te vei abate pe aici. — De altfel, o mînă de muiere ce ajutor să-ţi deie». — «Nu te şi supăra, bade Costeo, că am zis şi eu iacă num’aşa. Nu mi-a fi nimic. Mi-ajută numai să-mi tocmesc frîul. O sulă ai ?» «Am, domn şorule». «Dar ian’ spune-mi dta, fata unde ţi-e ? Iar e încuiată după zid iri? îţi spun drep', că-î strică atita pază.» — Costea rămase trăznit De unde îi cunoaşte el fata ? il măsură din creştet pinâ în tălpi cu o privire cruntă, şi fără voie puşca era să-î salte de pe umăr: îi veni ca mai na-inte, cînd dase de veveriţă. — «Vezi, domnişorule, eu ştifl ce fac. Efi ştifl! Dar dta ce vrei ?* «Şi eu ştifl, Costeo. Ai drept s’o păzeşti, e a dtale doar. Şi-apoi nu afli ori unde ca ea. într’o Duminecă am văzut-o, cînd mergea la biserică, şi-ţi spun, că m’am bucurat din suflet, cînd mi-a spus, că e a dtale.» «Mda, te-ai bucurat!» — «Cum nu, cînd pădurarul meu are aşa bujor de copilă. Am vrut să-î fac o cinste, dar nu aveam nimic mai de treabă la mine.» — «Ai vrut să-i faci cinste, hm. .. ai vrut să-i faci..!» — «Cînd va mai veni prin sat, spune-î să se abată pe la curte.» — «Pe la curte! — Ba nu boerule, Anuţa nu va mai merge în sat, ori ian’ stai, ştii ce, domnişorule Petre, să-ţi spun o vorbă. Una, ca o sută. Ascultă-mă.. . Ei bine, vină în curte să dregem întîifl frîul. Am sulă şi ac, aţă ne dă fata. Cum dracu să n’am sulă, şi.cîte nu mai am!» — Ochii lui aveafl sclipiri tăiciose de oţel, sprîncenele i-se îmbinară şi mai tare în încrcţirea frunţii, mîna stingă ţinea strîns patul puştii, pecînd cu dreapta descuia portiţa. Petrea simţi un sloi de ghiaţă în spate, şi apoi un tremur de friguri îl zgudui odată tot trupul. Ce i lui Costea şi ce vrea cu el? Anuţa nu eşise din casă; ochii lui Costea o pironiră acolo pe laiţă cu cusătura în mînă. Ş’apoi era deajuns să ştie că-i aci: îl vedea mai bine şi mal bucuros cu ochii sufleteşti decit cu cei trupeşti. După ce dresără frîul, Costea se înţepeni înaintea lui Petrea. «Auzi boerule o vorbă ca o sută! mie să-mi dai drumul, să mă duc. Dacă nu, mă duc şi aşa. — Pîn’a trăit tatăl dtale i-am zis mal de multe ori să pot pleca. Şi nu m’am dus: căci alta era atunci. — Acum nu mal pot sta.» Petrea îl privi cu ochii mari, întrebători. Ce să fie cu Costea? «Auzi bade, să mă crezi, că efl nu te înţeleg. Neam de neamul dtale odihneşte aici, şi dta, hai, că mă duc, şi dacă nu mă laşi, mă duc ori cum!» — «Apoi aşa boerule. cum am zis. Mi s’a făcut şi mie de ducă. Ş’apoi mă duc, să fie cu stea de aur în frunte.» Ochii i se înroşiră şi pumnii noduroşi i se încleştară. Petrea iar simţi sloiul de ghiaţă în mijlocul spatelui, şi iar un tremur ca *de,frigurijîl zgu* dui tot trupul. îi veni deodată în minte moşu^ săfl, ce-şî dase sufletul sugrumat de un Om groaznic Ia mînie, ce era argat la curte, care apoi spînzurâ şi el în turci. îi ve..ea în minte www.dacQFomanica.ro 112 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1905 povestea mîniel dezlănţuite, şi faţa i s’a albit ca păretele. Ce avea Costea de era mînios, nu ştia, dar furtuna vedea el bine că e gata să izbucnească. Sări în şea şi de-acolo zise: «Apoi, bine Costeo, te vel mai socoti. Pînă după s. Mărie va mai trebui să stai, să-mi capăt om în loc: ear de aci încolo voia dtale. — «Da, boerule, voia mea. Socoata mea-i gata de acum şi-ţi spun să-ţi afli om în loc.» Petrea porni în trap grăbit, şi ploaia de copite răpăca prin păduri tot mai departe. Pădurarul, după ce închise poarta, se aşeză pe podmol, fără să se poată gîndi la ceva. Intr’un tîrziu îi veni in minte Dumineca în care Anuţa merse la biserică. Şi vedea acum pe domnişorul cum a întîlnit-o în drum, cum a stat de vorbă cu ea, cum a sorbit-o din ochi. Năduşelile îl luară din nou pe badea Costea. Un junghiu i se înfipse în pept: da, un tăiuş de oţel: Anuţa nu i-a spus nimic. Dar nimic. O vorbă legănată măcar. Ci ea a tăcut. A ştiut ea de ce tace! Da, Anuţa. copila lui de 16 ani, vorbeşte cu domnişori pe drum, singuri-singurel, şi lui, tatălui, o vorbă legănată nu-î spune. Ce plăteşte dar grija ce i-o poartă? Nimic, nimic, nimic. Şi Anuţa nu samănă cu maică-sa. Nu. Cer şi pămînt. Ot Doamne 1 Sara se lăsase răcoroasă şi plină de pace adîncă. Murmurul vecinie al pădurilor se auzia numai nedesluşit. Vr’o buhnă nenorocită cheuna din cînd în cînd în vr’o scorbură putredă. De-asupra, pe bolta întunecată, florile de argint se prese-rară, trimiţînd printre genele ochiului închis de jumătate, raze subţiri, albe, strălucitoare. Din spre grădină venia freamătul părului mare, supt care odihnea gospodina harnică de odată a acestor case Lui Costea, cum sta pe podmol, i se păru că aude cum îi şopteşte cineva din inima lui, dar glasurile le auzia cu urechea totuşi. Şi îi spunea: «Nu fi aşa pripit, Costeo. Gîn-deşte-te cum ai fost şi tu în tinereţe. Da, în tinereţe! Adă-ţî aminte, Costeo. Anuţa e fată mare acum, şi inima nu o închizi cu zaruri şi cu ziduri. Poate să-i placă de vr’un ficior din sat, poate de domnişorul..., da, da, de domnişorul Petrea. Asta încă nu-î păcat. Dar tu Costea eşti prea firetec. Zici că nu samănă cu maică-sa ... Ian’ gîndeşte-te, Costeo: unde v’aţi întilnit voi mai întîi, unde neam văzut noi mal întîi?...» Costea se deşteptă: văzu limpede pe nevastă-sa. Albă cade ceară, a trecut pe dinnainte-i şi s’a ascuns supt părul bătrîn. Dînsa i-a vorbit oare?... Anuţel nu-I zise o vorbă legănată. Şi aşa mîne e Duminecă şi prinderea postului de s. Mărie. Pînă la s. Mărie nu e atîta. Atunci va merge cu fată cu tot în sat. Mîne însă va ră-mînea Niculiţă acasă, şi ei vor merge amîndoi să prindă postul la frate-său Manoilă. In sat, după prînz, Anuţa merse cu verişoa-râ-sa la joc. Costea rămase la Manoilă cu păhărele înainte. — «Aşa frate, viu şi eu în sat. M’am săturat de atîta singurătate acolo. Apoi mai ales pentru Anuţa. Vezi, ţie ca la un frate-ţi spun, că altuia cui să-I spun? Mie mi groază de boe-rul cel tînăr, sâ nu cad în vr’un păcat cu el pentru copilă. Is o viţă blăstămată, Manoilă, cum ştii tu bine. Doar eacă şi pe Petrea ăsta nu l-a avut cu baroniţa lui, ci cu o fată de român de-a noastre. De aceea, caută numai bine la el, nici nu samănă a Ungur. Ai jura că-I domn de-ai noştri. Tătăl său încă vorbia bine româneşte, dar tot se cunoştea. De Petrea să-ţi pui mîna pe inimă şi să jori că-i român.» «Aşa, Costeo, aşa. Şi-s prăpădite şi fetele. In sat sînt cari umblă după el. Dar ţi-aî găsit: nu-şî face treabă cu ele; glumeşte şi rîde şi atîta tot. Eu îţi spui că n’aşi crede să fie om rău.» — «Aşa crezi, Manoilă? Apoi să-ţi spun eu că nu-î aşa. Nu, Manoilă, nu. Tatăl său cum a fost? Grozav şi al dracului. Da, să-l vezi tu ce ochi are 1 Anuţa de ce a îngălbenit ca ceara? Lasă-mă Manoil, lasă-mă!» După ce mai goliră după olaltă vr’o trei pă-hară, vorbiră iar: «Ştii tu mă, Costeo frate, ce-ţi spun eu? Tu Şt. Luchian. . Birt fără muşterii. www.dacQFomanica.ro Nrul 5, 1905 LUCEAFĂRUL 113 Şt. Luchian. să nu te prinzi cu boeru, ci să rămîi la pădure. Ori cel puţin stăl, fără nici o vorbă, pînă Ia s. Mărie. Doară atîta vreme vel mal putea tu griji, cum aî grijit pînă acuma. Dar drept să-ţî spun frate: atîta pază, după cît mă tae pe mine capul, nu are nici un rost. Inima pînă simte soarele, bate. Cînd nu-1 mal simte s’a gâtat. Aici în sat este unu Ionu Diacului, care moare după fată. Şi Anuţa după cît am înţeles din gurile femeeştl, încă îl ocheşte. Să dee Dumnezeu să tragem la toamnă o nuntă de să-I meargă vestea.» «Da, să-I meargă vesteai» Vinul se deşerta repede, şi sticlele se umpleau din nou. Limbile se dezlegară tot mal bine, şi se deşteptară amintirile vechi, înlunecînd cu lumina lor pe cele de acum: viaţa lor de ficiori, traiul tihnit dela pădure, apoi cele doauă ospeţe: a lui Costea şi a lui Manoilă, şi copiii lor, şi tot rostul gospodăriei lor. Anuţa se ’ntoarse dela joc, înflorită la obraz. Cînd o văzu, Costea-I zise: «Vezi aşa-mi placi, copilă, aşa cum al fost mal nainte. Las’ veşte-zala pe sama doamnelor» şi o cinsti cu un păhărel de vin, întîia oară în viaţă lui. Cînd eşiră să se ducă, Costea, clătinîndu-se, tot se mal întoarse odată şi-I spuse lui Manoilă, şoptindu-î «Ştii eQ le cunosc neamul. Tatăl său a fost grozav şi al dracului, Petrea e turbat şi al dracului: mă, e sînge din neamul Urseştilor, mi groază că intru în vr’un păcat.» Mistreţi au fost în pădurile acestea totdeauna destul, dar ca în vara aceea, nu se prăsiră nici cînd. Pe unde te ’ntorceaî, rîmăturî, potece întregi şi frecături cum au eşit din scaldă. Şi n’a alergat după el domnişorul Petrea, nu, dar oamenii toţi ziceaţi că şi-a eşit din fire. Ş’a adus pretinî din străini, — o mulţime, şi două săp- tămînl în cap, augtot bătut cînil, au tot răcnit hâitaşil şi au chiuit, şi afl tot răpăit puştile, cînd mal înfundat, cînd mal deschis, de gîndeal că se vor prăpădi pădurile cu totul. Badea Costea trebuia să fie cu el să arete potecele, să spună bătăturile, şi bălţile unde să scaldă colţaţii. Anuţa, singură acasă, avea multă grabă. Două ii nouă nouţe,[croite de acum şi cusute, avea să le împodobească cu flori de mă-tasă, şi să facă betele chindesite, după nişte forme nouă, ce le aduse din sat. Şi cînd alegea florile albastre şi roşii printre colindătorii şirele dese, i răsărea de atîtea ori chipul domnişorului. Dar nu aşa numai ca o icoană, — cum se arăta mal înainte — de care nu cuteza să se atingă, ci să o privească numai aşa din depărtare. S’a mal întîlnit cu el doar de trei ori, dela Dumineca ceea de pe deal, şi în rindul al treilea cuteză să-l privească în ochi mal multă vreme. Şi în rîndul acesta i se părea că a căpătat şi ea ceva din fiinţa lui: îndrăzneală şi cutezanţă, ceva .din «turburarea» lui Petrea, cum zicea badea Costea. Pădurarul înţelegea multe, dar nu zicea nimic. Ci cît ţinu goana după mistreţi, se ivia din cînd în cînd la poalele pădurii ca o arătare întunecată, apoi pădurea îl înghi-ţia din nou. Şi se arăta tot atunci, cînd Petrea alunga vînatul ce vrea să scape din pădure, să treacă drumul ţării. Cîte odată eşiau aproape deolaltă şi ochii li se întîlneau. Dar privirile www.dacQFomanica.ro 114 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1905 tăicioase de oţel ale pădurarului întorceau în cu-rînd spre inima pădurii pe domnişorul în haine strimte. După două săptămîni goanele nebune conteniră, dar Petrea ţinea să-şi ospeteze pretenil aci în pădure, în Poiana sărată, înainte de a-i trimite pe acasă, cu căruţa cea cu patru cai negri ca tăciunele. Se gătiră mîncările, se aduseră vinurile, şi muzicanţi din oraşul vecin. Poiana cu iarbă mătăsoasă, rară, umplută cu muşchi era plină de lume în Simbăta din na-intea s. Mării. Bolta albastră se apleca în depărtări în smaraldul de frunze. Deasupra, peste coroanele grele de frunză bogată, dungi de căldură se tăiau incrucişîndu-se, ca lucirile de argint de săbii nevăzute. Paserile prin părăie, la răcoare, stau mute. Numai mierle fluerau, cind de aici cind de colo, ca fluerâturile de înţeles ale haiducilor. Roiuri insă de muşte, bî-zâeau într’una lucind ca puncte de argint în lumina mare. Cîni nu aduseră azi, dar pare că de hăpăiturile multe din zilele trecute, remaseră ascunse, tăinuite prin dosituri, căci din cînd în cînd treceu vii pe deasupra poenii, şi oaspeţii îşi încordau gîiurile inspre părţile de unde venea lătratul. Alţii mai sprinteni erau gata să alerge într’acolo. Valuri rătăcite de vînt clătinau din cînd în cînd coroanele largi şi se per-deau cu suspinuri frînte în depărtări. Badea Costea trebuia să fie şi el aci să ajute. A ajutat şi apoi s’a pus pe coaste în marginea poenii, şi se glndia cum are să-şi ducă mîne toată averea în sat şi să lase pădurile. Petrea i-a zis şi azi să rămînă: dar să crape el de năcaz şi nu mai stă. Au şi aşezat aproape toate ce au să ducă şi Anuţa azi mai aşază ce a mai rămas. O boare lină venia din cînd în cînd cu sufletul cald şi-l ardia pe faţă. Şi-i venia în minte de cînd era copil şi umbla cu oile pe aici. Cîte buciume nu şi-a făcut din scoarţa mîzgoasă a fragezilor arţari. Şi apoi visurile lui de flăcău tot pe aicea şi le-a risipit. Simţi cum e de legată viaţa lui de pădurile acestea. Dar cînd ii venia în minte Petrea aşa turbat şi al dracului, în vinele căruia curgea sînge de-a Urseştilor, sprîncenele stufoase se încruntau, şi ochii aveau iar sclipiri de oţel. — Trebuia să plece, da, trebuia. — Oaspeţii din poiană mîncară ce mîncară şi apoi se puseră să toarne pe gîtlejurile uscate glăji întregi de vin. Vorbiau in limba lor plină de sfadă, şi apoi se apucară într’un tîrziu să cinte după ţigani nişte cîntece repezi, zdrîncărite, de pădurile noastre cuminţi, aşezate, n’aveau vreme să le primească, şi aşa melodiile sunaţi seci în poiană, iar printre bobiturile de frunze se strecura aşa numai ca un urlet. Slujile de curte se togmiră bine şi ei, şi s’au apucat să-şi arăte şi ei cheful trăgînd o horă. Petrea însă nu se îmbâtă. — Turna ’n păhară, îndemna la cintat, se învîrtia în toate părţile, cu mustaţa lui încondeiată răsucită acum la sfîr-curi. Cînd de odată dă cu ochii de Costea la marginea poenii. — «Pentru Dumnezeu, nene, d’apoi dtaacolo? Las-o focului supărare, vino şi-ţi petrece azi, că mîne te poţi duce unde voieşti: mi-am găsit pădurar pe Presăcanul. Bun va fi, ce zici ?» £_«Bun dle, cum nu, acela-i tare cît un bou 1» — «Apoi da, va fi bine. Ci vină de cinsteşte şi dta un păhărel, dacă nu de plăcere, cel puţin să-ml faci azi voia.» «Bine, să-ţi fac astăzi voia 1» L-a dus înaintea prietinilor şi le-a zis aşa româneşte : «Mâi fraţilor! Voi aţi auzit numai din poveşti, cum se păziau fetele de împăraţi. Dar iacă! Costea Buzdugan e numai pădura-riul meu. şi are măi, nu o fată de împărat ci o zinâ, dar de păzit, tot aşa o păzeşte. Care din voi va merge sa fure zina din palatul badiî Costea îi dau căruţa mea cu patru cai. în sănătatea Anuţii să bem, fraţilor.» — Atlta se vede, că ’nţelesera şi străinii, căci toţi dădură păhărele peste cap, cînd îl văzură pe Petrea că goleşte. — Apoi le-a tălmăcit el vorbele pe limba lor. Pădurarul însă simţi iar mîna cea de ghiaţă cum îi stringe inima ghem, şi cum era păharul plin în mîna stingă, căzu în hlrburi peste ţelina bătucită. — «Ci lasă-I dracului, bade Costeo, crezi că au înţeles ceva din cîte am spus ?» — Dar crîşmarul dela făgădău de pe drumul ţării, se învîrti în câlcîiul drept şi se duse iar la marginea poenii. Cînd sosi ojina cea bună, mulţi dintre vînă-toriî de eri, mînau prin vis mistreţii, întinşi pe iarba moale. Deodată numai se auzi un urlet înfiorător de lup, apoi a doaua oră tot acelaşi. Venia dinspre poalele pădurii. Cîţi mai rămaseră trezi, ascultau bine. Urletul se auzi din noii şi mal grozav. «Lup să fie oare?» «Alta ce ? Numai miră-te lume, cum a putut scăpa din atîtea goane !» Vr’o doi din slugile boereşti, merserâ să întrebe pe Costea. «Vezi bine că-I lup, dar încă de cei bătrîni». «Mâi grijip, că va fi Toderaş, că âlaî al dracului, ştie face ca toate lighioanele. Şi uite, că de-o jumătate de ceas, nu mai e pe aici.» «Nu-i Toderaş, Vasile; face el face, dar totuşi nu i necurat, să-şi fi schimbat gitul în beregată de lup. Aşa-î, acesta e lup, cum te văd eu pe tine că eşti om.» Petrea îşi strînse bine hainele, av'ntă puşca pe umăr, umplu buzunâr.le cu patroane, şi aruncînd o privire tulbure spre marginea poenii unde sta Costea, se perdu în pădure. Zicea că—1 va aduce viu sau rw'r. N’ar fi fost nici o www.dacQFomanica.ro Nrul 5, 1905 LUCEAFĂRUL 115 mirare de altfel pentru el, că mai făcuse isprăvi şi mai şi.. — Urletul se auzi iar răzbind pînă departe, şi tot aşa în răstimpuri urla po-tania, de să se spargă nu alta. Trecuse un ceas decînd s’a dus Petrea, şi o jumătate de clnd lupul nu mai urla. Domnii de-aci aveau ceas şi numărau anume să vadă, cînd se va întoarce cu dihania Tlrzifl, iacătă-1 numai că Toderaş izvoreşte dintre nişte tufe, şi cînd i-au spus, că chiar stăpînul a plecat după lup, se tăvălia pe jos de rîs. — «V’am spus eu, că Tudoraş urlă. Vai lua-te-ar In bîtă îndrăcitule, să ştii că-ţî vei auzi buchile.» Dar pînă dăscăliau eî pe Toderaş, Costea se făcu nevăzut din marginea poeniî. Nu-1 băgară însă în seamă, iar Toderaş era beat tun, abia putu răzbi pînă aci, şi-acum spunea cum e datina lui, o mulţime de păcălituri. — Costea era departe. Pe muchea de pe coastea Cornului, de unde se vedea bine făgâdăul. Aştepta acolo fulgerat. Tîrziu i s’a părut că vede o umbră neagră ce lunecă peste drumul ţării, numai i s’a împărut însă, dar iată, la poalele pădurii, încătrău uriaşe, mai nainte lupul, unul îmbrăcat în haine strimte, cum gră- beşte în pădure. Şi acesta era el. Costea porneşte şi aleargă ca pe şes printre trupinele mari, prin huceagul mult, şi nu se mai opreşte pînă în inima părăului delîngâ huzdoapele peste cari trebuia să treacă cel ce intrase în pădure. Şi de-odată în codrii bătrînî se risipi un urlet de lup flămînd. Urletul se pornia din nou, cînd se perdea în depărtări cel dintîi. Şi aşa clo-cotia pădurea ca de vijelie. Cel ce intrase în pădure se apropie cu puşca întinsă. Lupul să fi fost la o sută de paşi de ţeve şi tot mai urla încă. în urmă, după-ce nu văzu nimic, dădu să tragă după urlet. Puşca ţeli, dar cînd se trăznească, căzu din braţele celui ce se răsturnă cu capul zdrobit de un glonţ ce i-se izbi drept în numele tatălui. Cei din poiană chiotirâ de bucurie. «Să te ia dracul, mincinosule, ai zis că tu ai urlat.» Şi tăbăriră cu toţii pe Tudoraş. Dar acesta cînd auzi detunătura işi repezi privirile spre marginea poenii, unde zăcuse Costea, şi treaz, văzind că nu-I acolo, cu capul gol, numai cu oţelele în mînă alergă ca un zinintit spre locul de unde a venit detunătura. I. Agîrbicean. LA UN NţORMÎNT. De Leuthold. Săracului tnfrînt de soartă, Bogatului cu mîndră poartă Şi tuturor ne vine ceasul, , Cînd moartă, îşi află slaba-ne fiinţă Popasul. OrI-ce simţiască omu ’n lume, Muncească trudnic, facă-şl nume: Gîndire, trudă şi avînt Sînt spume, Cea mal multă slavă fum e In vlnt! Sărmane de socoţf durerea, Nevoile din lume, fierea, In gingaş suflet stă s’apună Puterea Şi pofta de viaţă ’n goană Nebună. O, fericit e muritorul, Ce-şl ia spre altă lume zborul, Cînd rozele sînt ofilite, Iar dorul Şi-l potoli c’o sărutare ş’un cîntec închinat fiinţei Iubite I ÎNVINS. I-am zis într’un amurg de vară Robit de chipul unei stele, Durează suflete măiestre Altar nădăjduiril mele. I-ain dat temuta mea comoară, Temeiul sfînt al suferinţil, Argintul visurilor mele Şi marmura curat’a minţii. Şi el mi-a ’ntruchipat altarul, Prinos de-atîta strălucire, Zidindu-şl în catapeteazmă întreagă setea de mărire. Dar vifor s’a pornit în noapte In goană maşteră şi crudă Şi-o clip’a sfărîmat nătlngă Prisosul lunilor de trudă... E noapte-acum ... Pe faţa bolţii Plîng ochii stelelor senine, Cînd blastămă ’nşelatul meşter Şi moare bietul pe ruine ... o. G. www.dacQFomanica.ro 116 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1905 St. Luclitan. Pepeni şi mere. BRAŞOAVE. Sărbus! Sta nedumerit Românul în mijlocul străzii şi nu se putea hotărî nici şal, ntcl şal... — Oare ce-o mal hi şi aia ?... Să mi-o hi zîs în batjocură oare ?... De-aş şti numai... tămîia lui, că ţi-l-aş înţărca io de-a mal batjocori oamenii, fără leac de vină. — Da ce-î bade Niculae, nu ţi-o dat astăzi nevasta de mîncare, ori ce-1 de eşti aşa cătrănit? ... — Bine că te 'ntîlnesc, dle potracăr, fă ghine spune-mi ce-I aia sărbus ?... — Da cum vii dta la vorba asta? — Păi uite, am fost la oghiala ăsta de jidov de peste drum de mi-am tîrguit una-alta şi cînd am ieşit din boltă mi-o strigat: sărbus 1 Advocatul? — omul dracului ca toţi advocaţii — văzind cum stă treaba, în loc să liniştească pe bietul creştin întărîtat destul şi-aşa pentru nimica, — toarnă uleiu pe foc. — Şi dta al tăcut? Dta al suferit ca o bu-leandră de Jidov să-ţi zică servus? Asta-I cea mal mare vătămare de onoare 1... Trebue dat pe mîna legii ticălosul^!... Cum gindeştî să laşi să se uşte pe dta aşa o batjocură ?... — Şi zî m’o batjocorit 1 ? ... — Da încă ce batjocură 1 —• Val... soare, lună şi stele 1... să nu-1 apuc de perciuni că-1 chelesc! — Şi mul-ţumindu-1 advocatului pentru desluşire o ia de-a curmezişul să se răfuiască cu perciunatul. Pe drum însă, ce se gindeşte, ce nu, — îşi schimbă planul. Şi cu planul schimbat se repede în prăvălia tirtanulul cu gura plină, pre-= gătită deja de-afară: — Păi cine-I sărbus, mă ? Io ? ... Ba moş-to o fost sărbus şi tu eşti un sărbus şi nevastă-ta o sărbuzoaie şi copiil-ţl sărbuzuţe ... Sărbus, sărbus, sărbus 1... Aşa, nai... şi-acum du-te şi mă caută tu la lege c’apol ţi-oî arăta io ţie... căzania ta tîrtane! s. Tamba. CÂNTEC. A pornit dfntr’o scînteie Şi 'ntr'o clipă s’a făcut Munte de jăratic. Dar spre munte s’a pornit, Călător din răsărit Aspru vînt iernatic 5e va prăbuşi văpaia Şi’n curînd n’o să rămînă, Nici o scînteiuşe; Iar supt haina lut de ger, Muntele pînă la cer Va fi de cenuşe. PE DRUM. Cum aş vrea să pot din goană Şă-I opresc o clipă carul. Car de foc, ce pîn’ deseară Mă va fi trecut hotarul. Poala munţilor de piatră Şi zăpada lor curată 5’o sărut, şi s’o atingă Fruntea mea înfierbîntată. Şă-mT scald sufletu ’n lumină Să mi-l desmorţesc în soare, Şi’ntr’o lume maî senină, Şă-T dau aripî ca să zboare I R. 0. Maior. I l V. Rassu f. www.dacQFomanica.ro adaos la „LUCEAFĂRUL" nrul 5. r- ~x ' ~ " ' SUMARUL. V. Cioflec: La pictorul Luchian. — M. P.: Mi-e drag (poezie). — A. Ciura: Dăscălită. — A. Seca: In visurile mele (poezie). — I. Agîrbicean: Costea pădurarul. — V Bude: La un mormînt (poezie). — O. Goga: învins (poezie). — S. Tamba: Braşoave. — A. O. Maior: Cîntec, — Pe drum (poezii) — ADAOS : Premiul «Luceafărului». — Cronică. — Dări de samă şi notiţe literare. — 10 ilustraţiunl după tablourile pictorului Ştefan Luchian. PREMIUL „LUCEAFĂRULUI'1. 1. Frate Tăslăuane! Cînd Hector se năoustise asupra Grecilor şi singur Ulisse şi Diomed mai susţineau năvala (ştiî, cîntecul al Xl-lea al Iliadei) cumpăna lui Zeus sta neclintită pe muntele Ida. Astfel stau şi eu, prietene, cînd îmî ceri părerea asupra schiţelor intrate la concursul nostru. Aflu calităţi bune mai în toate, puse la cintar apasă ceva, dar îndată ce scot greutatea din o parte şi pun în locul ei o altă schiţă, cîntarul face cîteva balansări uşoare, pe urmă se opreşte. Balansări uşoare, zic. Pe semne, nici una din schiţele intrate nu întruneşte calităţi deosebit de remarcabile, nu sînt vărsate în bronz, ca cea mai bună povestire aiul Sadoveanu, Resbunatea lui Nour, de pildă, nici măcar în marmură, ci într’un fel de ipsos moale, ca statueta Venereî de Milo de pe masa mea, care e foarte frumoasă, dar la urma urmei n’a costat decît doauă coroane ... Sînt lucrări bune; le citeşti cu uşurinţă aproape pe toate, dar dacă a doaua zi te întreabă cineva, ce conţine cutare bucată, îţi încreţeşti fruntea şi-I zici: «Stal puţin, să mă cuget 1» De aceea, pretine dragă, nu-mî cere o sen-tenţă severă, nici un ciomag pentru aceste frumuşele filigene. ■ Te vel îndestuli cu o simplă opinie din parte-mî asupra acestor lucrări, cari aproape toate pornesc aşa de frumos, ca pe urmă să devieze în platitudini, sau se opresc chiar la punctul, cînd am aştepta să ne dea ceva. Trei schiţe îmî plac mal mult; în ordin cronologic: «Aurel cere bani», «Fraţii» şi «Reînviere.® Popa din Răstoci este un tip real de popă românesc. Colindarea lui pe la datornici ca să facă seamă de cel 15 florenî, cari îl trebuesc ficioru-so, de asemenea e bine descrisă, dialogurile sînt fireşti, dar icl-colo se prea lungesc şi devin plictisitoare. Schiţa putea fi redusă la jumătate, şi ar fi cîştigat prin asta mult în valoare, ales că schiţa aceasta, în deosebire de celealalte, se încheie bine. Reveria părintelui, dupăce a ajuns să facă seamă de bani, e descrisă cu multă psihologie. Şi se înşiră gîndurile popii, multe fără sfîrşit, pînă departe în zările de aur ale unul viitor mal bun. 11 vede pe Aurel cu diploma de doctor în drepturi, îl vede advocat tînăr... Se vede popa în gînd la casa lui Aurel, încunjurat de nepoţi Şi cînd îi vine odată să se întoarcă, se întreabă, oare durmit-a, visat-a ?... Particularităţile de limbă bihorene, cad bineînţeles în favorul schiţei. «Fraţii» e o idilă din viaţa ciobanilor, o bucolică, dacă vrei. Mărin şi loan, par’că ar fi luaţi din Eclogele lui Vergiliu, aşa sînt de buni şi de curaţi sufleteşte. Se iubesc ca fraţii, se hîrjonesc, şi cînd unul din el coboară în sat, celalalt nu mal are astimpăr. Dialogurile sînt foarte fireşti. E apoi cu multă fineţă redată o scenă de telepatie, ori dacă vrei, telegrafie a iubirii. în furtuna, care se descarcă, Ion cade trăz-nit. Şi Mărin, care era departe de el, ... un tunet năpraznic se sparse aproape de el, şi în momentul acela văzu pe loan răzimat de un copac din faţă. — VenişI, mă, prinse să îngîne Mărin. Se frecă apoi la ochi şi cînd se uită mal bine, văzu că nu era nimeni. I se păruse. In momentul acela văzu pe Ion răzimat de alt copac mal departe, dar cînd să se uite bine, nu mal era, şi-l văzu apoi mal încolo de un alt copac spriginit, şi tot aşa, pînă nu-l mal văzu de loc. Osman, cinele vine urlînd şi-l duce pe Mărin la tovarăşul înegrit de focul trăznetulul. Sfîrşitul îl aflu exagerat: Mărin la vederea tovarăşului fulgerat — înebuneşte. Sfîrşitul acesta, care miroasă a Ibsen — putea fi omis. Nervii ciobanilor vor fi ceva mal rezistibill, decît cel al lui Oswald, de pildă. Limba e bună, poate prea bună, ca autorul să nu fie din România, ori să nu fi petrecut acolo vr’un an, ori doi măcar. în sfîrşit «Reînviere», este din capul locului mai slabă, decît cele două de mai sus, are însă www.dacQFomanica.ro 118 LUCEAFĂRUL Nml 5, 1905 meritul de a trata o temă foarte frumoasă şi după a mea părere, foarte grea. Mult prea grea, decît s’o daî gata în zece coloane. E tipul universitarilor noştri, influenţaţi de arta şi cultura ungurească din capitala ţării noastre, revenind acasă blazaţi, neîndestuliţi cu sărăcia satelor noastre, cu bisericuţele umilite, cu colibile scunde şi cu oamenii, cari au scăzut mult în ochii lui de bon-vivant al Budapestei. Tipul e real. Tinerii noştri, crescuţi în masa compactă a Românizmuluî, sprijiniţi în educaţia lor naţională şi de presa noastră, prea eufemistă cînd e vorbă de calităţile noastre bune, se duc încrezători şi fără teama de a se clătina în părerile lor, în capitală. Sistemul universitar le răstoarnă apoi toate iluziile de oameni învăţaţi, cum se credeau în două luni de vacanţă cu diploma de maturitate în buzunar. Teoriile susţinute de un profesor, sînt spulberate de celalalt şi el rămîne zăpăcit, şi incepe: (un lucru, pentru care în gimnaziu nu avea răgaz) să cugete singur. Bibliotecile îi deschid larg porţile; teatrele îl lasă cu gura căscată; ediţii din autori moderni îi ajung în mînă pe un preţ de pomană, romanele naturaliste îl ochesc cinice din vitrine, presa puternică, avîntul nu mai puţin puternic al literaturii îi fascinează ... Şi lumina electrică, tramvaie, cafenele, femei frumoase şi fum. . . Bietul băiat stă încremenit întîi, un fulg uşor în bătaia curentului, şi merge împins înainte, gîndindu-se mîhnit: — Ce avem noi ? Cine sîntem noi ? . . . Caracterele, rezistente din norocire în mare majoritate, se reculeg, se opintesc după ezitarea momentană, şi-şi pun de gînd singura mîntui-toare ţintă în acest labirint: — Să muncim, că tare am rămas în urma altora. Iancu, eroul din «Reînviere», nu face parte din aceste spirite rezistente, el a fost dus departe pe povîrniş, ajunsese să-î fie ruşine, că e Român. Vine silit acasă, de sărbători, părinţii i se par naivi, satul prost, fata notarăşuluî, de pe vremuri, nu samănă cu alte cunoştinţe ale lui. Pînă aici povestea e destul de bine încurcată. Cum reînviează (de ce nu : înviează ?) însă el? Aude colindele de Crăciun 1 Şi mai vede încă un tip de renegat — foarte şters de altcum — şi se întoarce. Momentul acesta, partea de forţă a schiţei, e neglijat. Tocmai deşteptarea aceasta sufletească avea să ne-o analizeze autorul, deşteptare, care recere o analiză amănunţită, pînă să o vedem licărind din sufletul lui întunecat. Colindele sînt foarte frumoase, ele nu vor aduce însă la o nouă viaţă un suflet pornit spre povîrniş. De aceea sfîrşitul — reînvierea, — oricît de binevenit ne-ar fi, nu ne satisface, căci nu e nici pe departe motivat în de ajuns. Tema în sine, repet, e foarte bună, şi aşteaptă cu inzistenţă un condeiu dibaciu, care nu mai vine . .. * lată ce cred eu, prietene, despre cele trei schiţe, cari mi-au plăcut mai mult. Sînt curios ce va aduce votul cetitorilor noştri. AI. Ciura. II. Cea mai mare parte dintre cetitori s’au mărginit la votul reglementar. Cu toate aceste s’au găsit cîţiva cari au aflat de bine a adăuga şi cîteva cuvinte pentru a-şi motiva votul. Dintre aceste le dăm pe cele mai interesante. Suceava, 23 Dec. 1904. Mult stimate Domnule Redactor! Urmînd cu drag învităriî D-Voastre din ultimul Nr. al «Luceafărului», de a ne da şi noi revistele părerea asupra bucăţilor publicate la premiul -Luceafărului», Imi iau şi eu libertate a Ve comunica în numele comitetului redacţional al revistei bucovinene «Junimea Literară» următoarele: Mai întîi de toate daţi-mi voe să-mi esprim admirarea pentru modul cum pricepeţi a încuraja talentele tinere, cari încep a lucra în ogorul literaturii române ; fiecare, care cunoaşte referinţele materiale ale unei reviste române, va şti, cumcă cele 100 cor. oferite de administraţia D-Voastre ca premiu, aii un preţ înzecit, luînd în conziderare greutăţile de tot felul, cu cari avem să ne luptăm noi, cei dela revistele literare. Dee Domnul, ca să ajungeţi în poziţia de a escrie premii şi mai mari şi cît de des pentru cei ce muncesc în spinosul ogor al literaturii române. Schiţa întitulată: «In ajunul despărţirii», în care un autor tînăr, de sigur, încearcă să ne introducă în sufletul duor tineri, şi să ne arete prima iubire gingaşă, sfiioasă şi stîngace, îmi pare cea mai succeasă dintre toate bucăţile publicate. Mai întîi, fiindcă e scrisă în sensul direcţiunii urmate de revista DVoastre şi a noastră, sujetul e luat adecă din viaţa poporului dela ţară care cuprinde atîtea sujete demne de peana ori şi cărui măiestru, cari aii fost însă pînă acuma neglijate pentru sujete, cari erafi departe de spiritul şi de concepţia poporului nostru; literatura trebue să fie încă activă, în direcţia ca să ne apropiem cît mai mult posibil de talpa, de fundamentul neamului nostru, şi astfel de bucăţr, cari ne-arată viaţa dela ţară cu tot farmecul ei, promovează această apropiere. Dară nu e de ajuns, ca cineva să-şi iee sujetul din viaţa dela ţară, ci trebuie spre a putea scrie o bucată, în care să se oglindească viaţa dela ţară cu toate particularităţile sale, să cunoască bine, foarte bine viaţa www.dacQFomanica.ro Nrul 5, 1905 LUCEAFĂRUL 119 poporului, datinile şi obiceiurile, feliul poporului de-a gîndi, de-a vedea şi de-a înţelege lucrurile. Şi autorul schiţei «In ajunul despărţirel» se descopere ca un bun cunoscător al poporului dela ţară, în mijlocul căruia să pare, că a trăit, dacă nu-î aparţine de tot. Avem mal multe pasage, din cari putem conchide, că autorul a dat totdeauna o deosebită atenţie vieţii dela ţară, aşa conversaţia dintre bătrinl, scena cu fetele şăgalnice şi ruşinoase, cîntecele de o frumseţă rară presărate în schiţă, apoi limba, care e cea neaoşă poporală, avînd şi parti ularităţl dialectale. Al doilea : Bucata amintită are şi din punct de vedere artistic literar unele calităţi, cari trebuesc relevate ; autorul are un ochifl ager, şi e un observator bun al naturii, în mijlocul căreia se mişcă persoanele schiţei sale: introducerea şi alte părţi ale schiţei ne-o dovedesc aceasta. Mal departe e în stare a se transpune în sufletul persoanelor, pe cari vrea să ni le prezinte. Cît de bine e redată starea nehotărîtă în care se află Lina, cuprinsă de un sentiment nou, pe care nu-1 cunoaşte încă; naivitatea e caracterul el principal şi această-naivitate ii prinde foarte bine. Ea nu cunoaşte încă durerile şi năcazurile iubirii şi de aceia e mulţămită cu plăcerile momentului, şi nici Ia despărţire nu întîlnim accente jalnice din partea Linei, care se despărţeşte de Nicoară, cînd el porneşte la cătănie. Un colţ de raiu dela ţară, împodobit cu toate frum-seţiie naturii, în mijlocul vieţii patriarchale, încolţirea primei dragoste în sufletul unei fete naive neprihănite, neştiutoare de urmările acestei dureri omeneşti, acesta e sujetul schiţei «In ajunul despărţireil». Dorind, ca revista D-Voastre să împlinească mulţi şi nenumăraţi ani de viaţă şi activitate, Vă salut: Redacţia «Junimea Literară». George Tofan. Iubiţii mei! Domni şi fraţi 1 Doream de mult, să vă spun şi eO un cuvînt, nu de încurajare, de care cel cu atîta putere de manifestare, şi cari au croit o cale largă într’o regiune ne mal bătută, nu au nevoie; ci un cuvînt de laudă râsplătitoare a muncel depuse într’un scop atît de înalt. Numai încercarea de a scoate acolo o revistă, face din D-Voastră nişte eroi naţionali şi stîlpî al limbel româneşti; dar tăria cu care aţi condus pînă în al patrulea an o revistă românească, vă înfăţişază drept nişte fenomene, celui care a văzut peirea timpurie a altor reviste, ce apăreaii în împrejurări cu mult superioare. Esplicaţia trăinicie! revistei «Luceafărul» se găseşte în soliditatea fondului ei. Chiar acum decurînd a fost socotită printre cele trei, cari aCt determinat aşa zisul «curent noii românesc». In această privinţă fără teamă de a mă grăbi cu afir-maţiunea mea, însă «Luceafărul» este cel dintîiu, care a întemeiat noul curent, şi ca dovadă este faptul, că pecînd cele două reviste din Regat abia au găsit cîle o cărăiuşă în noua direcţie, «Luceafărul» şi-a croit deja un bulevard modern, pe care calcă în deplină cunoştinţă. stăzl ne ofeu\\ şapte schiţe, toate româneşti—în sen- sul curentului nou, - toate reuşite ca limbă şi toate cu cîte-o frîntură din inima, din caracterul Românului. Propunerel, ce faceţi, ca să ne pronunţăm numai pentru una, este greu de răspuns în cazul acesta, şi e grea justificarea alegere!, ce vom face. Deşi nu la mine v’aţî gîndit, cînd a-ţî cerut părerile cetitorilor asupra acestor schiţe, deşi prin felul carierei mele, eu nu fac autoritate în materie, totuşi îmi iau permisiunea să-mî formulez şi eQ gustul la această expoziţie de gust naţional şi să alătur medalia mea celei de a şeptea schiţă, cu titlul «Reînviere». «Reînviere»-a mi-a plăcut prin frumseţă espunerel şi prin sublimitatea finalului. «Reînviere»-a descrie o stare periculoasă pentru naţiune, stare, care aduce tulburări în popoare şi în sînul familiilor. «Reînviere»-a rezoalvă o problemă socială şi naţională: Iancu din «Reînviere» a fost mort pentru părinţii lui, şi neamul românesc; reînvierea şi mîntuirea tot în cele româneşti o găseşte. «Cui îi e ruşine de origina, de neamul lui, îşi tăgădueşte viaţa; şi ne mal avînd de unde suge puterea de ezistenţă, se ofileşte şi se usucă, ase-mănîndu-se fructului care nu se coace şi nu dă să-mînţă decît cînd nu se sustrage tulpinel, în care s’a născut. Aceasta ne învaţă «Reînviere»-a şi iată de ce mi-a plăcut! Binevoiţi, vă rog, Iubiţii mei Domni şi Fraţi, a primi asigurarea respectului şi dragostei, ce în admiraţie vă păstrez. Rîmnicu-Vâlcea, 12/25 Dec. 1904. Sublocotenent Ştefan Demetrescu. din Rcg. 2 de Infant. Prietine 1 E îmbucurător, că escrierea unul premifi a putut stîrni şapte lucrări, între ale căror autori nu cred să fie nici unul dintre scriitorii ardeleni cunoscuţi. Afară de două, cari mi-s’a£l părut slabe, celelalte toate conţin pagini frumoase, cari trag mal grefi în cumpănă, decît stîngăcia de începător care ici şi colo iese la iveală. Cred deci, că a premia cu o sută coroane una din nuvele ar însemna să nedreptăţeşti pe celelalte, cari nu stau mal jos. Vel vedea, din răspunsurile ce-ţl vor sosi, că o maioritate absolută n’are să întruniască nici una. Vel face deci bine, să întrebuinţezi suta de coroane pentru un premiu nou. Dr. Sextil Puşcarlu. Dintre schiţele publicate la premiul «L.»-Iul, mi-a plăcut mai mult «Aurel cere bani». Motivul: Subiectul bine ales şi bine esecutat. «In ajunul despărţirel» ar veni în locul al doilea. întruneşte calităţile celei dinţii, dar povestirea nu-î aşa de concentrată. Alba-lulia. Ştefan Cacovean. . . . Mi-a plăcut mal mult «Fraţii». Subiectul e simplu şi frumos. Stilul original, uşor. Capălnaş. Caterina Mocsonyl. www.dacQFomanica.ro 120 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1905 ... Mi-a plăcut mal mult: «Din traiul nostru», ca mal bine scrisă. Scriitorul este bun cunoscător al dati-nelor ţărăneşti şi al modulul de vorbire poporal. Roman-Petre. loanlcliie Neagoe. Ce lucru greii şi cu votarea bucăţilor publicate la premiul «L». Ţi-se prezintă şepte mărgăritare. .. toate-s de preţ, şi nu te înduri par1 că să te desparţi nici de unul ... Dar nu se poate, trebue s’alegl... Şi ce lucru greii 1 Să pul ochii pe-o podoabă, nu te înduri de farmecul celelalte 1 Decît fie 1 ... Ademenit de strălucirea momentului votez schiţa: «In ajunul despărţirel» ... dar în suflet Ie păstrez pe cîte şepte 1 P&uneşt! (Romflnia), I. Cloclrlan. Mi-a plăcut mal mult: «Nenea», fiind cea mal românească ca subiect, cea mal bună ca technică, clară, şi unitară în concepţie şi stil. Limba relativ bună, scrisă cu mult dar de a caracteriza. Tonul mal potrivit cu fondul; învăluită într’un umor potolit şi fin. E pătrunsă de caldă dragoste de neam şi de trecutul nostru." Polana-Săratâ. Oh. Popp. Mi-a plăcut mal mult «Aurel cere bani». Tonul mal natural, mal adevărat, deşi forma-I defectuoasă. Ori ce provincializm nu-1 aflu îndreptăţit. De o meteahnă suferă toţi: întrebuinţarea aproape la tot pasagiul a lui «doară». Uneori repeţire'a e torturătoare. Adevăratul povestitor ardelean, cred, nu s’a arătat încă. Dl lorga par’ că ni-1 remarcă. Aş vrea să fie aşa, dar... Bla]. Aurel Esca. Mi-a plăcut mal mult bucata «Fraţii», ca cea mal puţin forţată. Aceasta s’ar lăsa cioplită să fie într’ade-văr bună. Cel puţin eu aşa socotesc. Reteag. Ion Pop Reteganul. Mi-a plăcut mal mult: «Reînviere», fiindcă autorul cearcă să fixeze într’o românească frumoasă, momente zbuciumate din viaţa renegaţilor, în care se atinge rolul femeii în păstrarea caracterului naţional. Sibiifl. Societ. de lectură «Andrelu Şaguna». Mi-a plăcut mal mult: «Fraţii». Limba e frumoasă, acţiunea simplă, puternică şi neforţată. Cu toate aceste mi se pare premiul prea mare. Nu o novelă, fie aceasta cît de bună, ci un operat voluminos sad altă lucrare beletristică bună, poate pretinde o astfel de premiare. . Obad. Petru Bandu. III. La premiul «Luceafărului» au intrat cu totul 13 schiţe, dintre cari 7 au fost publicate. Cele respinse sînt următoarele: 1. «Doina» — povestire originală, — care se desfăşură în lumea îngerilor şi termină: «trăiască Poporul Român, în vecii vecilor! şi binecuvântat fie sporul lui, cît el va ţinea în cinste şi va cînta Doina dragostei.» . . . Motivul principal al neadmitereî la concurs a fost limba foarte rea în care e scrisă ; 2. «Băştinaşul Român», — nuvelă originală,— care ca fond ar merge, dar e din cale-afară prea lungă; 3. «Hoţul dintre munţi», care n’are nici o calitate, în înţelesul strict al cuvîntuluî; 4. «în sînul familiei», o istorioară copilărească şi nespus de naivă, cu foarte multe semne de suspenziune. . . : 5. «Dela sate», o întîmplare adevărată, care nu are nici o înrudire cu literatura, deşi autorul eî se pare a fi înzestrat cu frumoase calităţi creştineşti, pe cari ţine să le sălăşluiască, cu bună credinţă, în întreaga povestire; 6. «Domnişoara Doctor», care cu unele prescurtări şi îndreptări s’a publicat în Nr. 3 al revistei noastre din acest an. Această povestire are calitatea de a trata un subiect din viaţa noastră reală şi conţine cîteva momente bine prinse şi fidel redate. Un artist ar putea cu uşurinţă urzi din acest subiect un roman, în care ar putea intra cîteva părţi caracteristice din viaţa noastră socială, dîndu-se, bine înţeles, alt desnodămînt întregeî acţiuni. în ce priveşte povestirile publicate, m’alătur la părerile dluî Ciura, cu cîteva abateri şi completări. înainte de toate constat, că autorii tuturor lucrărilor, intrate la premiu, sînt prea puţin măiestrii în alegerea subiectelor specifice vieţii româneşti. E o constatare importantă aceasta, care nu-şl găseşte altă explicare, decît în necunoaşterea vieţii noastre, necunoaştere izvorită din mediul şi educaţia străină, în care se creşte clasa noastră cărturărească. Preoţii şi învăţătorii, singurii cari au ocazia de-a cunoaşte viaţa dela ţară, n’au timp sau talent de-a scrie; iar viaţa noastră dela oraşe, care e mal familiară. scriitorilor noştri, mulţl-puţinl, e prea în-ţelenită de monotonie, e prea puţin bogată în subiecte izbitoare. Povestitori eşiţî din popor, cari să ştie, — cu toată cultura străină ce-o primesc în şcoli — îmbracă în haina artei veci-nice şi netăgăduite lumea ţărănească, noi încă n’avem. Un Creangă, un Sadoveanu, la noi e aşteptat încă cu o răbdătoare evlavie. Dintre povestirile publicate, după părerea mea, cele maî*bune'j:sînt, în ordinea publicării: Aurel cere bani, Din traiul nostru şi Nenea, ca singurele în care?găsim un colţişor, o notă din sufletul românesc. In prima e descrisă, prolix ce e drept, o realitate a vieţii noastre năcăjite. Că a reuşit1 săvîntrunească, tocmai această povestire, cele mal multe voturi, se datoreşte faptului că cel mal mulţi dintre noi au simţit, au trăit* această^ realitate. Aici subiectul povestirii, smuls din nevoile traiului nostru, a învins. A www.dacoromaDica.ro Niul 5, 1905 LUCEAFĂRUL 121 doua conţine descrieri foarte frumoase şi bogate, în cari amănuntele te lasă să întrezăreşti un ochiu ager şi-un talent începătoi, nebulos şi stîngaciu încă în alegerea şi tratarea subiectelor. Moş Mitru, oierul dela munte, însă, e un suflet românesc. A treia e cea mai frumoasă ca subiect. Conflictul dintre generaţia dela 48 şi cea de astăzi e un motiv puternic pentru o povestire într’un stil mai mare. Cadrele în care e scrisă Nenea, nu permite relevarea mai multor momente caracteristice, cari ar desăvîrşi şi motiva, oarecum, acest conflict firesc în urma evoluţiei noastre. Tocmai din această cauză rămîne palidă, un fel de croquis grăbit. Schiţa Reînviere are un subiect cu adevărat greu. El a fost mai fericit tratat de alt scriitor al nostru. Oamenii din această bucată nu ne permit să vedem în sufletul lor, încît îţi fac impresia unor figuri de ceară. Iar Lascar e numai din întimplare în satul lui Iancu, pentru ca, pe lîngă colinde, să fie înc’un motiv de reînviere pentru acest rătăcit slab de înger. Fraţii, cu dragostea lor, sînt numai în urma condiţiei concursului ciobani. Limba şi ţesătura povestirei însă are calităţi superioare Părerile d-luî Ciura şi ale publicului au fost scrise înainte de desfacerea plicurilor. Eu încă mi-am menţinut neştirbită părerea notată în cîteva propoziţii înainte de aflarea rezultatului, timpul însă nu mi-a permis şi mi-o stilizez pînă acuma. Mozaicul de păreri al cetitorilor l-am publicat mai mult ca un fel de curiosum, alegînd observaţiile cari mi-au părut mai inte-' resante. Cetitorii noştri, neavînd încredere, — poale — în seriozitatea concursului nostru, păţiţi fiind cu astfel de premii literare, n’aQ participat la vot, decît într’un număr foarte restrîns. Bărbaţii noştri cu greutate cari abonează revista — şi probabil o şi cetesc — au rămas în pasivitate, în cea mai mare parte. Generaţia mai tînără, Doamnele şi Domnişoarele au votat mai cu sîrguinţă. Presa de aici şi de dincolo asemenea a tăcut aproape unanim. Chiar şi «Sămănătorul». Trebue să fim însă mulţumiţi şi cu acest început, fiindcă puterile noastre sînt prea modeste pentru a ne putea păuna cu o adevărată mişcare literară, iar fără de aceasta interesul faţă de tot ce cade în afară de preocupaţiunile zilnice, şi desigur mai rentabile, e disparent. De acest interes e prin urmare împărtăşită şi revista noastră, care nu vorbeşte decît inimei şi minţii capabile de a se încălzi de emoţii artistice. Iar cu această fiamură, la noi, lupta e grea. Noi însă din capul locului ne-am dat bine seama de cărările ce ne aşteaptă, de aceea fără popas, cu gîndul la vremuri mai bune, răzbim înainte. In numărul viitor vom publica un nou premiu pentru cea mai bună poezie. Oct. C. Tăslăuanu. CRONICĂ. f loan V. Russu. într’o zi rece de iarnă am petrecut la locaşul de veci, pe octogenarul canonic din Blaj, loan V. Russu. Decedatul aparţine epocei vechilor dascăli ai Blajului, funcţionind aici ca profesor între anii 1850—1862. A fost trecut ca protopop la Sibiiu, unde figurează ca profesor de limba română pînă la 1892. Generaţia mai tînără îl cunoaştem de aici şi cu mult drag ne aducem aminte de prelegerile lui, în cari ni se spuneau lucruri aşa de frumoase şi aşa de înălţătoare. Autor a treî-patru volume de şcoală (istorice şi cărţi de citire) decedatul şi-a asigurat un Ioc de cinste în seria autorilor didactici. La ultima alegere de mitropolit a fost candidat şi el la locul al treilea al aleşilor clerului. In 1901 a fost numit canonic la Blaj. Decedatul în afară de meritele lui de dascăl şi de preot, s’a învrednicit de titlul de binefăcător al neamului românesc, lăsînd în urmă-î o fundaţiune de 30,000 cor. ■“ spre scopuri bisericeştî-culturale. Ne împlinim o datorinţă de cronicari con- ştiinţioşî, ilustrînd o pagină din «Luceafărul» cu portretul lui. ai. * * * Pictorul Ştefan l.uchian s’a născut la 68, în tîrgşorul Ştefăneşti, din ţinutul Botoşanilor. Tatăl său era maior, un soldat curagios şi deştept, foarte iubit de fostul Domn Vodă-Cuza. A fost printre cei dinţii ofiţeri moldoveni, cari, după Unire, s’a căsătorit cu-o inunteancă. Şcoala de Bele-Arte o face la Bucureşti, cu mult succes, însă cu dese întreruperi. La 89 pleacă la Miinchen. Nu-î place arta grea şi pretenţioasă de-aci şi, atras de marea vilvă a Parisului, la 90 îl găsim pe marginile Senii. A fost la Paris pînă în 93. In primăvara anului 94 ia parte la primul salon oficial în Bucureşti. La 95 deschide cea dintîî expoziţie în strada Regală, tot la Bucureşti. «Anul ăsta 95 îl ţiu bine minte. Atunci am vîndut şi eu un tablou cu 1000 de lei!» v. C. www.dacQFomanica.ro 122 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1905. Regretăm foarte mult că nu putem publica şi portretele d-lor deputaţi români aleşi cu program guvernamental, din motiv că abia doi au binevoit a ne împlini rugămintea de a ne pune la dispoziţie fotografiile Domniilor lor. DARÎ PE SAMĂ Şl NOTIŢE LITERARE. Gh. A. Teodoru: Din viaţa marinarului. Bucureşti 1905 pp. 244, 8°. Autorul, supărat pe Jean Bart şi pe alt autor, a cărui nume îi scapă (credem că se face aluzie la regretatul Victor Vlad-Delamarină) îşi pune de gînd să ne dea o icoană reală a vieţii marinarului. Jean Bart şi Vlad-Delamarină sînt «cîntăreti esclu-zivî ai frumosului...» în vreme-ce, vede ori cine, marina îşi va avea şi ea partea rea, ca toate carierele din lume. Pornind din acest principiu, foarte just de altcum, autorul nimereşte dincolo de tintă, în-trucît ne înşiră tot numai naufragiî, vijelii, incendii pe mare, furtune, etc. Asta nu înseamnă a face o icoană reală, ci înseamnă a trece în celalalt extrem. Vom recunoaşte autorului unele scene scrise cu destulă putere. Vom constata în aceeaşi vreme, că volumul nu e o colecţie de nuvele; mai curînd un jurnal de bord. Perioadele cele lungi precum şi repeţirile de idei sînt partea slabă a volumului. O interpretare a terminilor tech-nicî dela marină, fie în note marginare fie într’un mic glosar, aparte, se aştepta. ai. Gh. Adamescu, Istoria Seminarului «Veni-amin» din Iaşi (1803—1903), Bucureşti. Tip. «Carol Gobh, 1904, 1 voi. în 8° mare de IV + 180 + 174* pp. Preţul 4 lei. O carte scrisă din prilejul serbării centena-narului Seminarululuî «Veniamin» din Iaşi. In fruntea cărţii găsim viata cucernicului, blînduluî şi binefăcătorului metropolit al Moldovei Veniamin Costache, povestită limpede şi cu căldură pe baza izvoarelor documentare. La sfirşitul studiului se înşiră toate scrierile lui Veniamin. Partea a 2-a cuprinde istoria seminarului dela întemeiare pînă la zilele noastre. D. Adamescu a folosit toate izvoarele ce s’au putut găsi pentru a da icoana fidelă a acestui seminar, care a fost un centru cultural important al Moldovei; mai mult, trecutul acestei instituţiuni e intim împletit cu cele mai de seamă momente din viata culturală de acolo. In volumul de fată găsim amănunte foarte interesante asupra organizatiunii interne din trecut şi prezent a seminarului: asupra regulamentelor, administraţiei, profesorilor, cursurilor, elevilor, locului etc. — Partea a 3-a, Anexe, cu- prinde actele şi însemnările mai importante, cari alcătuesc temelia întregei lucrări. Volumul cuprinde şi 25 ilustraţii preţioase şi foarte frumos executate. Această lucrare a dlui Adamescu, împreună cu celelalte scrise din acelaş prilej asupra seminarului «Veniamin», lămuresc pe deplin o pagină interesantă din istoria noastră culturală a veacului trecut. j. APARE: ABONAMENTUL: La 1 şi 15 a fiecărei luni, stil v. Ediţia de lux: 20 cor. Str. 25 cor. pe an. Preţul acestui număr 50 b. Pc 1 an 12 cor., pe jumătate In România 65 bani de an 6 cor. Pentru străinătate 1 an 16 cor. POŞTA REDACŢIEI. Brebenel. El mîndruţo ce să fac? Te-aş lua şi îs sărac Un sărac şi c’o săracă, Ce amarul lor să facă ? ... şi datori!... Dela sat. Iţi atragem atenţiunea asupra anunţului dluî Romul Pascu. La tot cazul e mal conzult să-ţi comanzi cafeaua de-adreptul dela el, decît de-aicl undeva din capitală, şi dl Pascu e şi român. Preţ-curenturl mal amănunţite îţi trimite la cerere. E. Z. 52. Ne pul neted 24 de întrebări. Nu ne legăm să răspundem la toate deodată, cum nu se leagă mulţi cititori se achite dintr’odată întreg abonamentul. Din efectul veseliei şi al suferinţei în viaţa zilnică reese, aproape fără escepţie, că suferinţa e mal sublimă. Avîntă mintea şi inima la ceriurî, la divinitate, în vreme ce veselia exultantă le înibrînceşte în noroiu. Revenim la întrebarea Nr. 1. Corespondenţa dintre Abaelard şi Heloisa, sau mal corect, dintre Heloisa şi Abaelard,’e scrisă latineşte. Viaţa amîndurora se poate descrie printr’un singur cuvînt: suferinţă. Un lung şir de dureri, atît de bine interpretate prin paradoxul lui Eminescu: Ce-Î amorul ? Un lung prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-I ajung Şi tot mal multe cere . .. Spinoglu în Biscarea. Ne-aî trimis «poezia» jalnică «La fericire», ca în «cauza» dacă va fi «corăsponzătoare» să o publicăm. Dumnezeu să ne ierte păcatele dar nu putem. Prea e tristă peste măsură. Că nu are riină, ritm şi alte chiţibuşuri, — pustia le mal ştie pe toate — asta n’ar fi mare păcat. Dar cum zic, Domnule Spinoglu, s’ar întrista toată lumea românească, care ceteşte la gazetă, de aceea mal bine s’o lăsăm nepublicată. Cit despre altele, n’al ce zice. O aduci bine D-ta. In deosebi spui: «Fericire Nu te cunosc, spune-mi, spune-mi cine eşti ? www.dacQFomanica.ro Nrul 5, 1905 LUCEAFĂRUL 123 Spune-mi cum eşti ? Albă, neagră, Dulce, amară ? Căci dac’ nu te cunosc cum te-ol afla dară». Şi noi socotim, că nu se poate afla. In «cauza» aceasta sînt multe păreri... Unii zic că ar fi sură, alţii mierie... Aşa dară e aproape sigur, că nu se poate afla. Nu te mal zbuciuma deci nici dta înzădar. Si nu mal zice: «O Doamne dă-ml minte, căci văd că-s nebun»... Nu ştie omul la ce ceas spune vorbă slabă.. . Doamne păzeşte şi să fim sănătoşi. Redacţia şi Administraţia: IV., STR. ZOLDFA, 7. Tipografia «POPORUL ROMÂN» Budapesta, VII., Amazon-u. 6—8. IMPORT PE CAFEA Şl TEA ROMUL PASOU, FIUME. Cafele* 5 La comandă e bine să se amintească 1 5 2 şi numărul cafelei Kgr. Kgr. C W. C fii 1 Santos, naturală şi aleasă --- ........... 2 50 12 50 2 Menado-Liberla, cu boabe gălbuie, foarte mari 2 90 14 50 3 Rio-mărgele, are un gust toarte bun ...... 2 90 14 50 4 Portorico, foarte căutată, mărime mijlocie... 2 90 14 50 5 Portorico-Piraldl, cel mal fin soi de Portorico 3 60 18 --- r> Cuba, fină ............... ........ 3 --- 15 --- 7 „ mai fină........................ 3 20 16 --- 8 „ cea mai fină ...... ... ........ 3 50 17 50 9 „ -mărgele, calitate foarte bună ...... 3 20 16 --- 10 „ -specialitate, de fineţă rară, boabe mari foarte frumoasă ............... 3 70 18 50 11 Jamaica, cunoscută prctutindenca dc cafea bună 3 10 15 50 12 Java Vineţie, foarte frumoasă cu boabe egale 3 30 16 50 13 Java Aurie, soiu ca menado, uşoară (...... 3 40 17 --- 14 Neylgherry, cafea grea, foarte recomandabilă 3 40 17 --- 15 Ceylon, fină....................... 3 50 17 50 |f> „ plantaţlune.cel mai fin soiu de Ceylon 3 80 19 --- 17 „ mărgele plantat., cel mai fin soiu de „ 4 20 21 --- IR Mocca araba, tare zdrobită, dar foarte fină... 3 60 18 --- 19 Rio mărgele --- Cuba Nr. 6 ) ...... --- --- 14 73 20 Portorico Nr.4 --- Cuba mărgelei amestec de --- --- 15 25 21 Java Aurie --- Jamaica j calea --- --- 16 25 22 Mocca --- Cuba specialitate ] ... --- --- 118 25 Promit serviciu prompt şi cu acurateţe, rogînd P.T. publicul românesc pentru binevoitoriul sprijin. Cu profundă stimă: Import de cafea şi tea ROMUL PASCU, FIUME. INSTITUT DE CREDIT ŞI DE ECONOMII, SOCIETATE PE ACŢlI. SEDIUL: ORĂŞTIE, CASELE PROPRII. <1 Fondată la 1885. — Capital social: 500,000 cor. — Fonduri: 399,000 cor. D> —Starea depunerilor: peste 2.400,000 cor. ^ Primeşte: Depuneri spre fructificare, dela particulari cu 4V2°/o fără anunţ, cu 5% cu anunţ, iar dela corporaţiunî culturale cu 5% interese. ^ _ Darea de venit după interese o solveşte institutul separat. Depuneri şi ridicări făcute prin poştă se efectuiesc cu reîntoarcerea poştei. www.dacaromamca.ro BANCA AGRICOLĂ BUCUREŞTI. ACTIV BILANŢUL GENERAL. Jncheiat Ia 31 Decembre 1904, comparativ cu al anului 1903. COMPTABILITATEA GENERALĂ. PASSIV 1903 1904 3053125 --- Acţionari --- -.................................. 3053125 --- 438302 82 Cassa --- --- -............................... 418934 97 6120141 38 Avansuri pe gagiurl comerciale .................. 5834310 93 601749 30 » » efecte publice ..................... 986129 --- 2324366 28 Avansuri în I cu acoperire --- --- lei 2947446-461 4631488 66 compt curent \ credite personale --- » 1684042-20/ 2504735 58 Avansuri pe gagiurl civile ........................ 2161826 60 731743 70 » pentru sămînţă -...................... 1001670 85 6860142 05 Efecte de primire .............................. 9319211 87 9911158 40 Deposit general de mărfuri în gajiâ --- --- --- --- 8642496 --- 1125375 --- Efecte publice în gaj--- --- -...................... 1565300 --- 298240 28 » spre încasare ---............. -.......... 325202 01 353598 --- Efectele fondului de rezervă ...... -............. 426188 --- 75901 40 Mobilier........................... -.......... 68659 31 11137 50 Vărsămîntul al patrulea..........-................ 9187 50 1750498 33 CompturI de ordine şi valori..................... 203947 70 36214215 02 38647678|40 1903 | 1904 10991250 --- Capital ....................................... ,10991250 --- 497569 28 Corespondenţi de încasări ............... --- --- 416898 58 1317097 33 Depunători spre fructificare .................. --- 3421095 19 8468549 85 Reescomot 1 efecte de Primire -................ 1 9402241 25 P | » » la gajuri comerciale şi civile} 725207 57 Acceptaţiunl şi diverşi creditori......... --- --- --- 2605012 78 9505 --- Dividende nereclamate...... ................- --- 21148 75 355842 93 Rezerva ordinară .............................. 422528 43 200000 --- » specială................................. 500000 --- 9911158 40l Diverşi decozitarî de mărfuri în gaj............... 8642496 --- 1125375 --- » » » efecte publice în gaj ......... 1565300 --- 445025 10 Profit şi perdere (Beneficiul net) ..........- 497840 86 2167634 56 CompturI de ordine şi valori ..................... 161866 56 36214215|02 ||38647678|40 COMPTUL DE PROFIT ŞI PERDERE. încheiat ta 31 Decembre 1904, comparativ cu al anului 1903. 1903 1904 496020 16 /308158-491 cu*n /centrala 283145681 485663 4< \ 187861-67} Chelt- £enerale “ (sucursale 202517-72} 19858 27 Amortizmentul mobilierului din centrala şi sucursale 20232 04 44716 --- Imposite fiscale .............................. 49500 --- 200000 --- Rezerva specială................................. 300000 --- 325059 2f Creanţe amortizate .......................... 282039 56 445025 10 Sold (beneficia net)......... -................... 497840 86 1530678 73 1635275 86 1903 1904 Sold reportat din anul precedent.................. 3616 35 823392 45 Dobînzî............... -...................... 889853 83 216827 61 Comisioane diverse............................. 207699 25 228497 76 » asupra operaţiunilor de cereale ...... 256246 05 64886 34 Beneficii diverse din devize, lombarde şi altele..... 132405 45 197074 57. Încasare din creanţe lichidate prin Profit şi Perdere 145454 93 1530678 73| 1635275|86 Repartiţiunea: Director: GR. E. GOLESCU. 10°/° Fond de rezervă........., -....................... I. Dividend, lei 16 25 de acţiune (5°/°)..........— ■ 10°/° Tantieme consiliului de administraţie............. 2> » censorilor ................................... I0/» Casei de economie a funcţionarilor băncel ......... II. Dividend, lei 175 de acţiune (0-53°/°) ............ De reportat pentru anul viWfow dacnmmanTCftun"- Lei 49784-08 396906-25 * 511505 1023-01 X- 511-50 » 42743-75 1757-22 Lei 497840-86 Şeful-comptabil: M. GR. POPESCU. 124 jUCEAFĂRUL Nrul 5, 1905