Anul III. == Budapesta, 15 Decembre 1904 ===== Nrul 24 Budapesta, 15 Decembre 1904. www.dacQromanica.ro i „Luceafărul" — fin. III. Nr. 24. — Budapesta, 15 Decembre st.v. 1904. Cătră cititori. Sfîrşindu-se cu numărul acesta anul al III-lea al „Luceafărului", rugăm pe toţi abonaţii noştri, în întîrziere cu plata abonamentului, să binevolască a ne trimite sumele datorite cît mai în grabă, căci trebuie să închelăm şi noi socotelile. Anunţăm totodată că, cedînd unei dorinţl ce ni s’a esprimat din mal multe părţi, am hotărît să scoatem cu începerea anului nou, pe lîngă ediţia de acum, şi o ediţie de lux. Această ediţie, tipărită pe hîrtie specială pentru lucrări de artă şi espediată supt bandă de carton, va costa pe an 20 cor., pe 6 luni 10 cor. (Pentru România 25 lei). Ediţia obişnuită va costa caşi pînă acum: pe an 12 cor., pe 6 luni 6 cor., iar pentru preoţi, învăţători săraci şi studenţi 7 cor. pe an. (Pentru România 16 lei, şi respective 12 lei.) Urmînd pe calea apucată, redacţia va stărui şi de-aci încolo 1 să realizeze îmbunătăţiri tot mai mari, tot mai multe, atît ce priveşte \ partea literară, cît şi cea artistică şi tehnică, ţînînd astfel cititorii y săi în curent cu mişcările literare şi artistice româneşti. Numărul proxim (Nr. 1. 1905) va apare la 1 Ianuarie şi ( va cuprinde, în afară de lucrări literare datorite scriitorilor noştri \ cu nume, — 20 ilustraţiuni frumos ezecutate după tablourile picto-\/ rului român Nicolae Grigorescu. Rugind cititorii noştri să grăbească cu renoirea abonamentului şi să recomande revista şi cunoscuţilor, le mulţumim pentru sprijinul ce ni l-au dat în acest an, de care sîntem convinşi nu ne vor lipsi nici în anul viitor. Red. şi Adm. „Luceafărului" iit—Mim wmwMJf iiminuiniiiniiiiiiiiimi iwiMiiminHiiuiiiuiuiuiuiiniiuwuuniiinnnniuiiHi«iiniiiMiiinuiiiiiunniuiuiiiniii Coperta acestui număr e lucrată de d-şoara Lili Vincenz din Craiova, căreia şi pe această cale i esprimăm mulţumirile noastre sincere. Aviz redacţiilor. Reproducerea articolelor din „Luc." — fără indicarea izvorului — e oprită. Reproducerea ilustraţiilor e permisă numai cu învoirea prealabilă a redacţiei noastre. www.dacQromanica.ro PREMIUL „LUCEAFĂRULUI". — Plebiscit literar — Cu povestirea din acest număr se termină şirul lucrărilor publicabile intrate pentru premiu. Atît cu povestirile publicate cît şi cu acele cari, neîntrunind condiţiunile concursului, au fost respinse, ne vom ocupa mai cu deamă-nuntul în numărul 1. sau 2. al revistei noastre. Nimeni nu ne poate acuza că am fost prea severi în admiterea lucrărilor la premiu. Dimpotrivă poate am fost prea indulgenţi. Acum e rindul publicului să-şî spună cu-vîntul; el are toată libertatea să scoată triumfător pe ori care dini re cei şapte concurenţi. Mulţi vor fi curioşi de rezultat, dar desigur noi aşteptăm mai nerăbdători s’aflăm care frunte va fi încununată cu cununa de lauri oferită de cei o mie de cetitori ai noştri şi care buzunar va avea fericirea să sărbătorească triumful moral şi . . sunător. Ca publicul nostru să fie pe deplin în curat cu votarea, cunoscîndu-î şi comoditatea stră-moşască, alăturăm acestui număr cîte-o carte poştală, pe care — dupace vor fi cetit cu multă luare-aminte toate şapte povestirile şi dupăce-şi vor fi tras seamă care-i mai bună — vor scrie titlul povestirii, se vor iscăli legibil, (pseudonime nu se admit) şi ne vor retrimite-o. Votarea pe alte cărţi poştale sau în formă de scrisoare nu se admite decît în cazul specificat mai la vale. Nouă ne-ar plăcea, dacă acest plebiscit literar n’ar fi numai o înşirare seacă de voturi, ci dacă fiecare cetitor şi-ar motiva in citeva propoziţii votul. în deosebi aşteptăm o astfel de votare dela presa noastră de aici şi din regat, dela profesorii de limbă şi literatură românească — între cari ce e drept avem puţini abonaţi — şi dela oricare se simte destul de tare să judece o lucrare literară. Cele mai bune dintre aceste răspunsuri, — cari ne rugăm să nu fie prea lungi, — le vom publica în întregime sau pe scurt, cînd ne vom ocupa de rezultatul premiului. Confraţii dela presa noastră cotidiană şi periodică şi-ar împlini o datorie faţă de literatura românească, dacă într’o dare de seamă ar analiza toate lucrările publicate la premiu, judecîndu-le sever şi după a lor dreaptă chibzuială. Redacţia noastră, atunci cînd va publica rezultatul, va explica rostul acestui premiu, şi îşi va spune cuvîntul ei independent asupra celor şapte povestiri. Ne rugăm frumos de cetitori ca cel mult pînă la 25 Decembre nou să ne trimită toate voturile, pe cari noi le vom aduna, le vom număra în faţa unui cerc de prieteni, vom desface plicul biruitorului, căruia din toată sărăcia noastră îi vom trimite una sută coroane, să închine de sfintele sărbători un păhar de vin în sănătatea . . . literaturii româneşti! Acum lăsăm să urmeze ultima povestire: VII. Reînviere. Trenul se oprise pentru o clipită din goana-i nebună. O cîmpie plină de lumină. Soareie de Decembre arunca asupra ţarinelor înzăpezite săgeţi obosite. www.dacaromamca.ro 396 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1904 O gară mică şi sărăcăcioasă. Conductorul deschise uşa unul compartiment de clasa a Il-a un tînăr de vre-o 24 de ani se coborî cu paşi hotărîţî. Un ţipet al locomotivei, vagoanele se zdruncinară, proptindu-se într’olaltâ, şi trenul de Budapesta alerga în ruptul capului mal departe, înspre inima ţării Făgăraşului. Abea avuse timp noul sosit să-U arunce ochii asupra vagonului, de unde scoborîse — în geamul căruia un cap de femele saluta prietenos, iar ochii arătau părere de rău că se despart de prietenul lor — şi frigul, care-1 izbise la Ieşire, începu să-l scuture din amorţeala plăcută. Tînărul îşi aruncă ochii oboşiţl înspre marginea cîmpiel, înspre colosul de munţi, cari păreau căciuli mari, miţoase, aşezate una lîngâ alta. Munţii Făgăraşului nu-I văzuse de mult — dar nici nu-i dorise el atît de tare. Pe cînd îşi încheia paltonul şi se uita pierdut după săgeata întunecată, care se zvîrcolea prin albeaţa covîrşitoare, pentru ca să se facă mal apoi un pun.tuleţ cenuşiu — şi să dispară fără de veste — un ţăran bătrn alerga din dosul gării într’un suflet. Pînă mal ’nainte stătuse r. zimat cu pieptu-I lat de pâlanul din ograda gării, acum alerga de-I fluturau pletele prin răcoarea Iernii. Cind ajunse in faţi tînâ-rului îşi luă repede de pe cap căciula de miel, care-i stetea înfundată pînă peste urechi şi fluturîndu-o într’o mînă zise, în timp ce creţele-! de pe obraji îl rideau: — «Sărut mîna, domnişorule lancu. Bun sosit la noi . . .» lancu a tresărit cînd a simţit pe mînă mustăţile pline de înghieţ şi a bolborosit un: — «Noroc, bade h ane. Ce mai zic al casei...» şi după răspunsul la care se aştepta: «Bine, şi Vă doresc», a revenit la morocăneala de maî’nainte. Peste un sfert de ceas sania popii Dumitru aluneca pe drumul de ţară, mînatâ tnrbat de badea Ioan, lâsînd gara să-şi rem.eapă somnul plin de trîndăvie. Domnişorul lancu se îmbrobodise bine în ţo .lele şi blânile trimise înainte la gară. Cîtăva vreme n’a schimbat nici o vorbă cu bătrînul. Se auzia numai vîjâitul sfirculuî de biciu prin aier şi pocnetul copitelor ca lor pe glinciul drumului. Pe lîngă astea larma glumeaţă a jocului de zurgălăi. Badea Ioan se pusese pe gîndurî. Se uita din vreme ’n vreme mirat napol. Era învăţat, ca domnişorul să-l agrăiască. să-l întrebe de una de alta. Acum tăcea ca peştele. Numai să nu i se fi întîmplat vre-un rău. îl are drag, ca ochii dir cap. Decînd era mic îl ducea şi aducea dela şcoala din oraş. De Paşti şi de Crăciun mergea în fiecare an după el, la Sibiiu şi să fi văzut bucurie pe «domnişorul lancu», cind ajungea în mijlocul alor săi. Să se fi schimbat de c nd s’a dus la şcolile ale înalte, la Pesta? . .. Şi ochil-l caută furiş, să nu-1 supere cu cev i. Pe dinaintea lor se rostogolesc cmpurile albe, întrerupte pe ici pe colo de c te un petec mohorît de coperişe de case, de urioaîe afumate de clopotniţe de biserici romîneşti. Sitele, prin cari trec sunt de obicelu de-a doua m nă, sărăcioase, cu multe coperişe de paie, cu uliţe strimte şi bolovănoase. De cîteori trec printr’un sat «domnişorul» tresare lâră să vrea. Simte o golâtate amară în sufletul său. La o crîşmă sărăcioasă din mijlocul drumului s’au întărit amîndot cu cite-un ciocan de rachiu Domnişorul lancu şi-a aprins o ţigaretă. Şi acum se dă cu totul gîndurilor. De-ar fi fost după pofta inimii lui, ar fi apucat lumea în cap, aşa, în neştire, cu tovarăşa lui de călătorie la dreapta, să nu mai vadă, să nu mai audă altceva. După 3 ani de viaţă de oraş mare, după 3 ani de uitare de toate năcazurile în-cunjurătoare, iacă, trebue să împlinească \oîa părinţilor, să vină de Crăciun acasă. Şi simte — i-e ruşine să o spună, dar simte — nă-scîndu-se în inima lui, într’un unghier u tat — o jale Şi vede că jalea încolţeşte tot mal mult E părerea de rău, că trebue să se ’ntoarcâ în mijlocul oamenilor, cărora nu le-a mal dus dorul în străini, de cari a uitat, pe car. de multe ori a început să-l dispreţuiască Şi lucrul ăsta e atît de firesc! In mijlocul oraşului orbitor a primit atîtea şi atîtea senzaţii nouă, neauzite, neştiute pînă atunci. A fost primit cu atîta dragoste, s’a îmbătat de artă, de ştiinţă, incit făcind comparaţie cu starea neamului său, dindu-şl seama de ce poate şi ce nu poate produce Ardealul ronrnesc, a trebuit să-I bată la ochi nimiclnicia, neputinţa a lor săi. Şi simţămîntul ăsta a prins în sufletul său rădăcină, mai întiî plăpindâ, mai apoi tot mal tare, mal tare ... A ajuns într’un timp să-î vină greu să spună că-I român, şi de o spunea, o roşeaţă palidă-I izbucnea în faţă . . . Şi acum să-şi revadă pe al săi. Ar fi făcut şi acum, ca in anul trecut, — tatălui său. popii Dumitru i-ar fi scris că nu poate să se zmulgă dintre cărţile cu multă învăţătură, pe cari trebue să le bage ’n cap. Dar nu mai mergea. Pârinţii-şl cereau flăcăul acasă, după ce nu 1-aQ văzut 3 ani de zile. Să-l vadă el în Pesta, drumul era prea costisitor pentru el, mal bine îl dădeau banii lui în mină să-şi ajute lipsurile, că-I tiebuîau nu-I vorbă, bani mulţi. Dacă vreai să ţii pas cu lumea mal www.dacQFomanica.ro Nrul 24, 1904 LUCEAFĂRUL 397 hună, să iai parte în cercurile înalte, banii curg gînă Banii se duc dar cel puţin al un folos de el. In schimbul lor îţi desfătezî ochii în palate frumoase, muzeele şi expoziţiile îtî stau deschise, tablourile grandioase te farmecă. Şi dacă vezi cîte un peisagiu cu iarnă viforoasă, cu satul îmbrobodit in zăpadă, ştii, că astea toate-s f cute numai de dragul ochilor. Aici, sînt toate prea naturale, prea groaznica în golătatea lor . . .» si lancu-şi împreuna mi-nile «Pentru Dzeu! Aici locuesc oamenii! In c sele a>tea, cu geamuri lipite cu hîrtie. cu uşile crepate, cu vitele schiloade de seceta cumplită, m casele astea locuesc Românii lui!... Şi el s’a născut la ţară, în ca>a unui popă dela sate, — un popă românes:, de care rîd toţ camarazii lui! Ii sdâ să se mai g ndească mai departe. Acum îi vin în minte şi nebuniile de-acasă. In satul vecin locueşte «notarâşul.» O, «notară-şul.» — şi cu fata lui, a făcut dl lancu dragoste. ... Şi fata notarăşului era îndrăgostită foc m el. — Ei, copilării, cari se uită, se pierd, ca un firicel de verdeaţă într’un potop de iarbă. De l-a pus păcatele să-i spună cîte verzi şi uscate, atunci cînd era încă «bădăranul» de-o dinioară, de i-a promis «notarăşului» că o va lua de nevastă de-au rîs toţi de seriozitatea lui — astea au trecut, pentru ca să nu mai revie nici cînd. — Curaj, curaj numai! — Toate astea va trebui să le întimpine acasă. Va trebui să dea faţă cu părinţii — pe ei îi iubeşte pentrucă nu-s de vină, că-s Români, va trebui să se în-tîmească iu domnul «notarăş» şi cu domnişoara, cu Tânjii cum îi spunea odinioară. Ar d i mult, să se vadă odată pe drum cătră Pesta, să ştie trecute toate ochirile naive ale oamenilor dela ţară, să se simtă odată iarăşi în largul lui.. . De cîteori trece pelîngă sanie cîte un om şi-I dă bineţe, el dă din cap, fără să ştie. Drumul se îngustă tot mai mult, Oltul l-au trecut, caii urcă coasta dealului, — el nu bagă de seamă nimica. Şi deodată dau de marginea unui sat. Zurgălăii lărmuitorî ademenesc pe la ferestriî capete de femei şi de bărbaţi, copii aleargă pela porţi şi strigă veseli. — Cînii de prin curţi încep a lătra. Drumul se face tot mai moale, talpele săniei intră in văgaşele umblate des . . . încă vre-o cîteva îndemnuri din biciu, încă vre-o cîteva bineţe împrăştiate pela oameni cu glugile pe cap, cu minile împreunate prin sumane şi înaintea lor se deschide larg poarta casei părintelui Dumitru Multe s’ati schimbat decînd n’a mai văzut casa părint°ască. Curtea largă de altădată era prefăcută într’o promenadă de brazi. . . Dar ce-Iasta? Brazii sînt numai împlîntaţi în pămint. A, părinţii au vrut să-i fică o bucurie să-l primească cu o p'dure de verdeaţă. Şi iacă, pe drumul netezit pină Ia uşa cise, apare tata şi mama. Au ascultat cu răsuflarea reţinută larma zurgălăilor ş.-acum aleargă înaintea lui . . . Cum au imbâtrinit amîndoi! — Par’ că s'nt cu 10 ani mai bătr ni! Barba tatii e mai stufoasă, mai albă, pare o lină de oaie. Şi po mama nu o prinde bine tremuratul mînilor cînd îşi vede flăcăul. . . . Şi plînsul ăsta, pe care 1 încearcă să-I poto-liască cu toată puter ’a plînsul, ăsta nu e de fel la loc! De ce să pl'ngâ oamenii cînd se întîl-nesc? lancu în earct a se stăpîni, l-a cuprins şi pe el - - pentru o clipită — duioşia, deşi îşi observă toate simţemintele cu aierul unui om stăpîn pe sine. Abia s’a dat jos din sanie şi l-au încunjurat toţi din toate părţile. Tata. mama îl ţinea de braţe şi-i săruta in neştire mineca hainelor, ser-vitorimea şi badea Ion stcteau mai la o parte cu ochii umezi de lacrimi, că venise «domnişorul.» Şi cînd să treacă pragul casei, mama-I face un semn: «uitâ-te în sus» . . . «Binea-i venit!» o inscripţie împodobită cu b ad şi hîrtii colorate de-asupra uşii: Binea-i venit! Binea-i venit! El fusese pînă mai nainte învăţat să citească prin străini urările într’altâ limbă şi-acum ii venia ciudat să cetescă: Binea-i venit! în odăi fiecare colţişor al casei era cu mobilele cele vechi, dulapul de cărţi moştenit din strămoşi, divanul din copilărie, dulapul de rufe cu oauâle de paşti, cu filigenele de cafea pe el, cu candela aprinsă d naintea icoanei — o icoană zugrăvită de un măiestru dela Micula! — dar toate străluceau de curate ce erau. Mama-şî pierde faţa ’n năframă, clătin nd din cap. Şi prinde putere, nu vrea să-l supere pe băiat, să nu-î facă zilele fripte, cîte le va petrece la daltă, şi încearcă să zimbiască : «Am lucrat ca o roabă, numai să găseşti tu toate curate şi frumoase.» Aşa sărbători doresc să aibă toate mamele, cum le voi avea eu acum, — si ochi-î rîd, zbîrciturile feţii i se pierd, se prefac într’una mare, dar plină de bunătate Tata-şî face de lucru cu turecii cizmelor, îşi netezeşte barba, apoi deschide uşa de brad şi strigă: «Tu lleanâ, fă, ia adu ceva de gustă-turâ.» Se ’ntoarce cătră nevastă «şi ceva de mîncare, că o fi flămînd băiatul, — altfel nu-i poate zice, «băiatul», de odinioară a rămas tot «băiat» în gura lui — şi rîde frecîndu-şi mî-nile şi uîtîndu-se vesel la flăcău gîndeşte: ce-i de e aşa de palid ? Oboseala, oboseala de drum ! alta nimica 1 www.dacQFomanica.ro 398 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1904 lancu se lăsă dus de vîrtejul vorbelor, ca un fulg luat de boarea vîntuluî. Acum, că stă în faţa părinţilor par’ că reînvie în el o lume uitată de mult. Şi nu ştie ce să zică, îşi freacă obrajii cu pâlniile, scutură din mînî, — a fost frig, — îjî face de lucru. Şi ca să rupă tăcerea, «popa Dumitru» ridică sprîncenele şi întreabă : — «Da cum ţî-a fost ţie p’acolo ? Frumos oraş ?» şi ascultă ce-o să zică flăcăul. în mintea lui îşi închipue o harababură de case mari, înalte, o hărmălae de oameni, cari aleargă ca zmintiţî şi-un aîer greu, greu — de ala-î palid lancu al lor. Şi aşteaptă să-I spună lancu că-I aşa cum gîn-deşte el, şi să-I spună cit s’a luptat el cu graiul străin, pînă ce l-a putut birui să-î spună cît de frumoase şi sfinte-şî închipue el timpurile ce-o să vină, după ezame-nele făcute strălucit, după banii daţi chiti cu val, crelţar de crel-ţar — şi la toate astea lancu răspundea: «Am dus-o bine Oraşu-I fiu-inos, mal frumos decit satu ăsta...» Satul ăsta! ... Părinţii nu bagă de seamă cum vrea să le tale pofta ci.' vorbele lui. Satul ăsta! Şi încep să rîdâ amîndoî. «Fireşte că mal frumos rdecît satul nostru!" Tata-şl aprinde : ciubucul şi pîfăîe, ridicînd din sprîncene, apoi se apropie de flăcău şi-l bate pe umeri tainic. — «Frumos, frumos, darn’a-î acolo ce-I aici» şi rîde cu ochii. Mama înţelege şi se arată mulţămită': «Da, ce-I aici». — «EI, ce-I aici? . . .» — «Cum, nu dai cu socoteala? Ian gîn-deşte. Fata notarăşulul nu-î pe lume! EI vezi, ea, ea,» şi-şî bate cu podul pălmiî genunchii. Mama-1 ia pe dinainte: — «Da, da, fata notarăşulul. Să vezi, s’a făcut frumoasă, cuminte, a fost doi ani la in- ternat pe la Sibiiu, ştie gospodăria, ştie ceti şi — asta ţi-o spun între noi — de cîteorl ne întîlnim întreabă de tine.» lancu lasă privirea în pămînt. Toate trebue să le îndure. Şi-I trec prin minte timpurile naive de-odinioară, pe cînd se mulţămea cu un strîns de inînă şi un schimb de priviri. Tata-1 întrerupe din gindurî, măsurindu-1 cu ochii pentru întîiaşî dat! cu neîncredere. «Da, fata s’a făcut de nici n’al crede. E cuminte şi aşezată. — De altfel am promis să mergem pe Ia Dior deja mîne — credeam că o să-ţi fâcein o bucurie. Te bucură?» — «O, da, ml-e dor s'o văd. Trebue că a crescut, că e deja domnişoară», şi stă aşa uluit locului pînă ce bă-trînil cearcă să cetească vorbele de pe buze. A doua zi au pornit-o ’nspre satul «domnişoa-ril» Tanţil. Părinţii veseli şi vorbăreţi, lancu fără poftă şi tăcut. Retrăla în minte timpurile trecute. Peatunci un zîm-bet îl ridica în slava ceriului, o vorbă îl îmbăta. Astăzi... Şi se miră şi el ce mal caută pe drumul părăsit de multă vreme. Şi-acum, cînd se simte în apropierea el — bă-trînil-şî povestesc frumseţea tinereţelor într’altă odaie — caută cu ochii pe fosta lui tovarăşă. Ea să fie? Da, da, îl recunoaşte ochii şi obrajii şi părul. Şi i se uită în lumina ochilor el mari — şi tresare. — «îţi mal aduci aminte de jocurile noastre ?» — «Da, m’am gîndit des la timpurile acelea . ..» — «Nu-i aşa, m’am făcut urîtă ?» şi-I joacă cu câpşorul pe dinainte. — «O, da, tare urîtă,» bolboroseşte el .‘în-roşindu-se, şi pînă ce^ochii el îl’caută/mişcîn-du-se ca două şopîrle,'lancu e sigur : «Asta-î cea de mal ’nainte.» K. Loghi. Cap de espresie. www.dacQFomanica.ro Nrul 24, 1904 LUCEAFĂRUL 399 Şi încet-încet îşî revine* în fire. Pînă cînd ea-î povesteşte, răzimîndu-se cu capul de părete, cu mînile lăsate liniştit în poală, de viaţa ei din internat, de profesoare, de studii, nimicurile zilnice, de tovarăşele ei fluşturatice, el priveşte ţintă şi soarbe fiecare cuvinţel, fiecare gest drăguţ, fiecare clipeală de geană. Şi nu-şî mai dă seamă de planurile lui de mai ’nainte, de gîndurile întunecate, de viaţa zgomotoasă şi veselă, care-î suna pînă mai de unăzl în urechi — el are înaintea lui fiinţa, căreia odinioară i-a jurat credinţă, fiinţa, de care s’a vrăjit, pe care a uitat-o mult, mult timp, pentru-ca să o revadă şi o iubească cu mai multă patimă. — «Şi acuma povesteşte-mi viaţa, pe care ai purtat-o tu. Spune-mi tot ce crezi, că-mi place. Tu ţi-ai uitat de casa noastră — o ştiti. Nu ne-ai găsit vrednici de nici o veste dela tine. Dar spune-ne de viaţa ta.» De viaţa lui ? Dar ce i-ar putea el spune ? De nopţile de petrecanie fără de capăt, de rî-setele camarazilor săi cînd amintea de pretinia lor, de nopţile nedormite, de timpul lung petrecut afară de simţămintele caselor ăstea scunde de provincie. — «Cum, n’aî nimic să-mi spui? — «Ba da, am intrat cu totul într’o viaţă nouă. Oameni altcîndva streini m’au ştiut încînta cu graiul, cu prietinia, cu dragostea lor». Ia-1 priveşte cu ochi mari. — «Cum, Românului Iancu nu i-a fost ruşine? Şi-a uitat de viaţa trăită?» Iancu o priveşte adînc. Asta tot e prea mult ce aude. De unde şi pînă unde aste imputări? Şi ’n amîndoî se naşte ambiţia şi privirile lor se întîlnesc pentru ca să nu se mai unească cu atîta foc. Seara au petrecut-o vorbind lucruri de toate zilele. Vedeau că-i desparte de-olaltă o prăpastie mare. Inzadar vorbele părinţilor fetii, înzadar glumele părintelui Dumitru, de pe feţele lor se cete? înstrăinarea. Ajunşi acasă, bătrînul avea să spună ceva lui Iancu, între patru ochi.S'au dus in odaia lui Iancu. Acolo i-a luat tata mînile pe genunchi, şi-a luat inima ’n dinţi şi, vorbind apăsat şi gîn-ditor, a încercat pentru prima dată ’n viaţa lui să-l intrebe de gîndurile pentru viitorul îndepărtat. Băgase el de seamă o schimbare în fiinţa fiu-său, văzuse bine răceala de astăzi, dintre amîndoî tinerii şi-l durea inima. — «Spune tatălui tăfi ce-ţî zace pe inimă. Destâînueşte-mi toate. Eu sînt bătrîn şi te pot ajuta cu sfatul» şi se uită nemişcat la el. încă odată şi-a călcat pe inimă Iancu. Prevedea şi asta. — «Dacă mă ai drag, tată, fii bun nu mă întreba de asta. Văd, că sînt departe de timpurile trecute.» Şi bătrînul nu înţelege nimic şi clatină trist din cap. * în preseara Crăciunului. Anul trecut, pe vremea asta. era în capitală. Crăciunul Ungurilor trecuse. Pe acela l-a serbat cu mai multă dragoste. Fusese în mijlocul unei familii — pomul de Crăciun avusese şi pentru el vre-o cîteva daruri. Par’că îi sună şi acum în urechi rîsetele zglobii ale fetelor, par’că vede feţele lor îmbujorate. Ese afară, pe uliţa satului. Fumul urloaîelor se ridică drept cătră cer. încep să s’aprindă schintei pe bolta cerească. Mugete blăjine de vaci. Turma trece pe dinaintea podmolului casei. Un flăcăiandru aleargă după bivoliţe cu bîta ’n mină şi le loveşte. Vitele trec tacticoase, le pare că ciobanul glumeşte, întind capetele şi mişcă boturile pline de năduşalâ căutînd poarta cunoscută. Astea toate le cunoaşte el din copilărie. Era prieten de cruce cu bivolarul şi de cîteorî n’au împărţit împreună codrul de pine neagră şi patul de flori de pe cîmp! Ve inii-1 ochîesc de departe, îşi gîndesc «Domnişorul» e cufundat în gîndurî, trec uşurel pe dinaintea lui şi cu mîna la gură şoptesc «Bună seara». 0.]SpUthe. Cioban. www.dacQFomanica.ro 400 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1904 De-odată Iancu ridică ochii. înaintea lui stă consăteanul Lascăr. — «Tu aicea?—Decînd? — Ce vînt te bate? — «Am auzit, că al venit acasă... Iartă-mă, că-ţî răpesc gîndurile... De c:nd nu ne-am văzut?» în mintea amîndurora apare un salon luminat feeric, un bal studenţesc, doamne u domni în ţinută de gală. — «Dela balul nostru ... Cum de aî ajuns aici? — Val, cum te-al schimbat, dragă Lascare!» Faţa Iul Lascar se lungejte la vorbele astea. Celalalt gîndeşte: «Aşa nu l-am văzut nici cînd. De n’ar fi căutătură ochilor, mal că nu l-aşi fi recunoscut». — «Aşa?! Au trecut vremuri grele peste capul meu!» Lascar dă trist din cap şi-şi apropie gulerul surtucului sărăcăcios de bărbie. — «Cum? —Nu ştiu nimic! —Povesteşte!.. Dar să mergem în odaie Ia mine... Să vezi cum mî-a împodobit mama odaia. în odaie domneşte linişte. Laviţe ţărăneşti, împodobite cu flori în culori •strigătoare, ştergare naţionale pe la ferestre şi oglindă. în fundul odăii icoana lui Avram Iancu, cu cuşma în cap cu o mînă răzimată de ţeava unul tun... Lascar se aşează domol pe un scaun. Să fie de 40 de ani. Poartă ochelari, căută-tura-I e întunecată, faţa palidă, suptă de nesomn. Haînele-I sînt neîngrijite şi slabe. Un paltonaş subţirel, vestă cadrilată cu coloarea deschisă de soare, gulerul murdar, ascuns în căptuşala Ieşită a surtucului. Şi Lascar începe să povestească rupt, trăgă-nat, făcînd mişcări stîngace cu mîna prin aier. Şi deodată par’că simte cum i se ridică în gîtlej un nod, cum caută să-l sugrume — şi nu mal poate, — ochil-J înroşiţi încep să clipească, buzele-I tremură fără să spună un cu-vînt cu rost — î-î duce mîna la ochi — şi izbucneşte în oftări nebune. Iancu îl priveşte uimit, mînile-i stau nemişcate şi reci proptite de masă, tîmplele-î bat din ce în ce mal tare — apoi nu mai vede, nu mal aude nimic. într’un tîrziu şl-aOi venit amîndoî în ori. Se întunecase în tăcerea din odaie era ceva sfînt. Deodată s’aud cîteva glasuri de copil. La început sfioase, nes'gure, mal apoi mal îndrăzneţe, tot mal curate, mal îngereşti. Lascar îşi zinulge obrazul din palme şi priveşte speriat. Dar dntecul este atit de pacinic, glasurile atît de drăgălaşe, încît faţa i se luminează, ca supt puterea unei vergi fermecate. Sculaţi, sculaţi, boieri mari Lerul Doamne! Că vă vin colindători, Lerul Doamne! Pe la miez de cîntâtorl Lerul Doamne! Lascar se ridică încetinel, îşi îmbumbă pardesiul, întinde mîna în semn de rămas b n şi pleacă legănîndu-se. Iancu râmîne cuprins de gîndurî Cu fiecare clipită, mustrările de cuget îi cresc spăînvntător. Trei ani de zile şi-a uitat de ai săi. Trei ani de zile şî-a minţit simţămintele din copilărie. Trei ani n’a fost vrednic de dragostea acelora, cari l-au dat viaţă. Ce l-au ajutat lui palatele şi lăcaşurile de artă din străini? L-aD făcut să se lapede de consîngenil săi, l-au momit, l-au tîrit departe de bătaia inimii curate de mal ’nainte. Pentru zîmbetele făţarnice şi rîsetele plătite, el şî-a vîndut fecioria sufletului, de dragul prieteniilor zgomotoase, el a trebuit să rîdâ de neamul său. Şi răsplata? Răsplata pentru toate înhămările astea, pentru toate serviciile aduse unul neam străin — o vede limpede la Lascar. Lascar a ştiut să-l joace pi trăd torul, a ştiut să ticluiască cu şiretenie lupta mpotriva sîngeluî său. a ajuns tovarăş de cruce cu cel de altă limbă şi simţăminte şi atunci — c'nd n’a mal putut aduce noutăţi, e nd s’a îmbolnăvit, cînd era pe patul suferinţelor — 1-aQ izgonit ca pe o lăpădătură, ca pe un om fără de simţ de cinste. Lascar este un om pierdut. Gîibov de atîta oboseală întru căutarea păcatelor închipuite, pentru el cartea vieţii s’a închis cu o foaie îmbrăcată în întunerec. «Dar el, el — încă n’a pierdut nimic. Apucase o cale greşită. Simţămintele i se răzvrătiră pentru o clipeală. E încă numai la începutul drumului. Un pas şi s’a reîntors de unde a plecat. O sforţare şi este iarăşi in făgaşul adevărat — şi poate să privească Iar şi in limpezeala ochilor pă inteştî, şi poate să întindă mîna înspre tovarăşa lui din copilărie, o vorbă şi legătura lor se face pe vecie şi satele româneşti risipite în toate unghiurile Transilvaniei, casele scunde, bisericile afumate de noianul vremurilor, îl vor părea de o mile de ori mal scumpe, mal sfinte, pentrucă în mijlocul lor trăiesc aî săi, neam de neamul lui, sînge din sîngele lui. . . La fereastră se face lumină O ceată de flăcăi au venit cu plugul. Bicele pocnesc, zurgălăii sună vesel, buhaiul grohoteşte apăsat, glasurile se împărecheaz1 şi strigă şăgalnic — şi la fiecare vers se opresc cu toţii şi izbucnesc: «Minaţi măăî! . . .» Iancu nu mai poate. întreagă copilăr.a lui îl vine în minte, toate colţurile tăinuite ale casei www.dacQFomanica.ro Nrul 24, 1904. LUCEAFĂRUL 401 î apar într’aurite în poleiul amintirilor, toate-toate i se perindă pe dinaintea ochilor. Sare în sus, deschide uşa larg. P. rinţii îi vin înain e îngrijaţi. L-au văzut pe ginduri şi T- au mers din cale. Şi de-odată feţele oţelite li se înseninează: lancu zîmbeşte plin d.- bunătate — aşa nu l-au văzut de mult Şi se prind în braţe cu ochii scăldaţi în lacrămi, şi se sărută pătimaş, nebun, pe ochi, pe mînî, pe frunţile brăzdate de vifor. Şi cintecul, care vesteşte triumful adevărului, venirea omu'uî Dumnezeu, întruparea inimelor curate, pluteşte de-asu ra capetelor lor. * Badea loan era acum mai vesel. «Domnişorul lancu», care mai ’nainte nu vorbise mai nimica cu el, acum se schimbase cu totul. Sania alerga spre gara tăcută şi pustie. lancu pleca din nou spre oraş. Era vesel căci şi pri tina lui din copilărie 1 ertase. tAL II. Să nu-mî daî viorele Mici trandafiri de mai, Trei ramuri de cipresse fltîta-ţi cer să-mî daî. Voi merge 'n şezătoare Cu ele prinse 'n brîu, h’oî ştii nicî ce mă doare NicT cît e de tîrziu . . . TreT ramuri înverzite Să-mT fie scut şi stea, Să nu mai uit de mine Şi de menirea mea. III. Departe pe-un pămînt străin fim un mormînt... ficolo-mî duc zmeritul chin, Şi tremurînd întreb lumina cea de sus Din răsărit... Dacă maî am încă de dus... N'am isprăvit? MflRIfl cuNŢfltt INT I. RT venit la mine iară Pe un drum nemaî visat, Şi întreaga mea căinţă Cu'n suspin aî deşteptat. Rm strigat ca o nebună Ca durerea să mî-o 'mpac, Iar tu te-aî perdut prin trestiî Dese, dincolo de lac. Rhl mî-a scris în cartea vieţeî 0 deviză mama mea, Tristă ca nenorocirea, Ca păcatele de grea. www.dacQFomanica.ro 402 | ■ LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1904 EXPOZIŢIA A6RARA. — Raport special. — Darea de seamă de mal jos, deşi nu intră în cadrele revistei noastre, o publicăm cu plăcere, fiindcă publicului nostru sînt prea puţin cunoscute uriaşele progrese ce le-a realizat România pe terenul agricol şi industrial. Această succimâ poves.irc a celor văzute s erăm că va atrage luarea aminte alor mulţi şi-i va îndemna să treacă maî mulţi graniţa şi dela noi cu astfel de ocazii, ca să înveţe a cunoaşte şi prin asta a imita hărnicia fraţilor din regatul românesc. Red. O nouă şi interesantă manifestare a progresului naţional este expoziţia agrară a marilor proprietari români, inaugurata la 27 Iunie 1904 în Bucureşti Cînd intri privirea ţi-se opre- ____________ _________ şte asupra palatului central care . . formează fundul ' . ■ . scenei. ‘ Apoi la stînga (de la intrare): Pavilonul produselor moşiei Derşca din plasa Mihâilenî, judeţul Dorolioî. Aci eraâ espuse : lemne, cereale, seminţe, miere, ceară, pîa trâ — frînghii etc. Un mic pavi • lonaş pentru po; tă şi telegraf. Pavilonul Ministerului de interne, repre-zentîndo inferme-rie complectă aşa cum se proiectează a se înfiinţa în toate comunele noastre: o cameră pentru agentul sanitar, două saloane pentru bolnavi, sală de baie, sală de operaţie şi bucătărie. Pavilonul Administraţiei Domeniilor Coroanei, cu de jur împrejur o grădiniţă în care sînt es-puşi pomi şi viţe de vie. în pavilon ar fi greu de descris din fir în fir tot ce se afla espus. Cerbi, căprioare, urşi, lupi, vulpi ... împăiaţi, animale vînate în pădurile Dom. Coroanei. — Coşuri, pălării de paie împletite prin şcolile satelor, covoare, ţesături, fel şi fel de obiecte de lemnărie, strungărie, olărie etc... Cărţi din biblioteca populară a Adm. Dom. Coroanei ca: Artachino. «Scrisori către plugari», «Cultura lucerneî», «Uscarea prunelor» şi altele, printre cari şi scrieri din ale Dluî I. Calinderu. Şi maî erau stupi frumoşi, roate de ceară, cereale, leguffie. în miniatură un ingenios ferestrâu model (joa-găr) şi încă mulţime de lucruri interesante. Marea şi neobosita activitate a Dluî Ioan Calinderu o puteai constata şi admira în acest pavilon. Un pavilon cu olărie. (Fabrica din Periş). Un pavilon cu lemnărie în faţa căruia, în special, atrăgea atenţiunea un molift bătrîn, care zăcea la pă- ______ __________ mînt trunchiat în i bucăţi; avea 40 . metri lungime şi ■ ' * . era bătrîn de 2 sute de ani. Pavilonul industriei casnice unde se aflau fel şi fel de ţesături, picturi şi broderii espuse de toate şcolile profesionale cum şi de societăţile «Munca» şi «Furnica». Aceste două societăţi sînt de un interes particular pentru românce: «Furnica» a fost fondată de mai multe doamne din vechea aristocraţie Română, în frunte cu Domnişoara Felicia Ra-coviţă şi Doamna Elena Cornescu. Aceste doamne au susţinut şi încurajat lucrările naţionale ale femeilor de pe moşiile lor, luminîndu-le gustul şi împiedecîndu-le de-a părăsi vechile izvoade de ţesături şi broderii româneşti cari fac admiraţia lumei întregi. Dîn-sele, cu concursul unui comitet de doamne, au înfiinţat bazarul «Furnica», unde ţărancele îşi depun lucrurile spre a fi vîndute şi au astfel un cîştig sigur pentru grelele luni de iarnă, cînd nu le ocupă lucrul cîmpuluî. Societatea «Munca» fu instituită după dorinţa M. S. Regina Elisabeta, cu scopul de a pro- - ' ’ "'«S-. *• A . ■ ...J: r." ' îT ■ /" ■ • •••' Femeie cujfloare. www.dacQFomanica.ro Nrul 24, 1904 LUCEAFĂRUL 403 O. Spiithe Cioban. cura lucru şi prin urmare piîne zilnică soţiilor şi mamelor din Mahalalele Bucureştilor, cari nu-şi pot părăsi familiile pentru a lucra departe de casele lor. La început M. S Regina făcu apel la soţii de militari şi puse în capul socie-tâţei pe Doamnele General Fălco!anu şi General Berendeî. «Munca» e azi una dinţa* cele mai admirabile societăţi, procurînd nu numai lucru dar şi alte multe înlesniri şi ajutoare la peste 2000 de femei sărmane. — Pavilonul central cu 5 despărţăminte: Industrie, Silvicultură, Agricultură, Comerciu, Viticultură. Şi aici erafl espuse cereale, legume, conserve, lînă, ceară, zahăr dela fabrica din Chitila şi altele, produsele fabricelor de teracotă şi bazalt, sticlărie, lemnărie fină. pielărie, sculptură, în miniatură, frumos reproduse, docurile porturilor Brăila, Galaţi, Constanţa. Cu totul remarcabile, în pavilonul central, erau 2 sculpturi ale Dluî Alex. Dobrescu. 1. «Portretul M. L. Regelui şi Reginei», frumos sculptat în lemn de paltin. 2. «Somnul», cap expresiv după natură, sculptat asemenea în lemn de paltin. Reprezintă un cap de femeie, cu ochii închişi, cu părul desfăcut şi împodobit cu o cunună formată de 3 flori mari de mac. Surprinzător şi de necrezut este că acest domn Dobrescu nu a făcut pîn’acuma studii speciale de sculptură. La dreapta erau încă fel şi fel de paviloane mai mari şi mai însemnate: Pavilonul Luther (fabr. de bere); pavilonul Rigler (fabrică de bomboane); pavilonul de industrie minieră, cel de maşine agricole, pavilonul ministerului de domenii, al ministerului de interne (direcţia penitenciarelor). Mai erau expuşi cai, rase de toată frumuseţea; vite cornute de rasă românească. De mare interes era şi expoziţia de paseri domestice şi sălbatice; mai ales cele de pe moşia Derşca erau minunate ca selecţiune de sperie. întimplarea părtinindu-mă, una din vizitele ce am făcut la expoziţie a coincidat cu acea a A. S. R. Principele Carol, insoţit de instructorul Său. A. S. Regală a scoborît din trăsură la pavilonul central unde îl aştepta dl Dr. Istrati spre a-i face onorurile cuvenite. în cîteva paviloane avui norocul să aud şi să văd de aproape pe micul nostru principe Moştenitor şi simţeam cum îmi creştea inima de bucurie şi de mîn-drie auzindu-1 vorbind româneşte şi numai româneşte şi aşa de frumos româneşte! Mî-am adus aminte de «Povestea lui Ştefan cel Mare» scrisa pentru poporul român de doamna L. G. şi m’am gîndit că pe drept numeşte dinsa pe micul Principe «Eroul de mîlne». Un copil frumos, blond şi rumen, cu apucături modeste, cu căutătura dulce, cu un zimbet sfios, dar un copil in care uşor poţi presimţi bărbatul înţelept şi de caracter. După ce Alteţa Sa a vizitat întreaga expoziţie, a intrat în «Pavilonul Regal», un pavilon de sticlă prin ale cărui geamuri îl văzul şezînd la o masă în faţa unei ceşti de ceaîu. După dorinţa A. S. un taraf de lăutari a intrat în pavilon şi l-a cîntat cîntece româneşti. Am plecat din expoziţie mulţumită pînă ’n adîncul sufletului de toate cele ce văzusem. Bucureşti. A. O. M. * * * O distincţiune. M. S. Regina Elisabetaa României a binevoit prea graţios a distinge pe colaboratoarea noastră D-na Otilia de Cozmuţa, comandînd mai multe tablouri în stil japonez. D-sa lucrează acum la ele cu multă sîrguinţă şi fericită în Drezda. — Poate vom avea şi noi ocazie să le prezintăm în fotografii publicului nostru. * * * «Premiul Domnişoarelor române» în numărul 14—16 al revistei noastre am adresat amabilelor şi frumoaselor noastre Domnişoare umilita, rugăminte să facă un premiu al lor, pentru cea mai bună poezie. Sintem încîntaţî de frumosul rezultat de pînă acuma şi sperăm că lista iubitoarelor de literatură nu se va opri aici. Cîte domniţe cu ochi frumoşi şi inimă bună nu cunoaştem noi, visătorii! Pînă acuma au contribuit: D-şoara Edwige Munteanu (Orăştie) 25 cor. » Claudia Goga (Reşinar) 10 cor. Le mulţumim din inimă şi le dorim tovarăşe multe . . . multe ! Redacţia. CĂRŢI $1 REVISTE. (Dări de seamă şi notiţe bibliografice.) Făt-Frumos Nr. 15. 1904. In reusta bîrlădeană, redactată cu pricepere de o seamă de oameni tineri, cu dor şi dragoste de muncă, domnul N. lorga, sub titlul «Curentul nou», scrie un prim articol, care, ca tot ce scrie d-sa, e vrednic să fie cunoscut şi publicului nostru. «Astăzi sînt trei reviste tinere care înfăţişează curentul cel nou în literatura şi cugetarea românească. «Făt-Frumos» din Bîrlad stă la mijloc între «Sămănătorul» bucureştean şi «Luceafărul» din Budapesta. Aproape orice se cuprinde într’una din aceste reviste ar putea să-şi afle locul şi în celelalte două.» Mai departe constată cum din vechile reviste numai «Convorb. Lit.» a mal putut trăi, Iar celelalte, care în cea mal mare parte erafl vrăjmaşe curentului sănătos s’aii stîns. Curentul nou, reprezentat de cele trei reviste, îl numeşte, foarte potrivit, românesc, şi îl numeşte aşa fiindcă «în mijlocul Românilor nu poate fi nici o literatură sănătoasă care să nu plece dela el, dela viaţa sau dela felul lor de a simţi pentru a se întoarce la dînsele. Numai această literatură poate fi bună în sine şi folositoare; numai de dînsa se poate ţinea samă în viaţa culturală a popoarelor. Dela aceste axiome plecăm.» Aceste profesiuni de credinţă noi le-am mărturisit de repeţite ori publicului nostru şi sintem fericiţi cînd le vedem acuma precizate atît de lămurit de cea mal răspicată individualitate a timpurilor noastre. Pentru distincţiunea cu care a învrednicit revista noastră, punîndu-o pe aceiaşi treaptă cu cele mal bune reviste din Regat, îl mulţumim din inimă Dluî lorga şi declarăm şi din acest prilej că noi vom mnnci din răsputeri, pentru ca să rămînem şi pe viitor vrednici de atenţiunea corifeilor neamului nostru. Şi ca toţi prietenii şi duşmanii revistei noastre să fie în clar cu ţinuta noastră spunem că noi sînteni, cu ţoală curăţenia sufletului nostru, admiratorii fără rezervă al d-luî N. lorga şi al tuturor acelora cari ţintesc să introducă în viaţa publică şi culturală de dincolo cinstea şi sănătatea ca temelu de mînecare. Tot această ţîntă o urmăm şi noi aici Ia noi acasă. In acest număr al revistei »Făt-Frumos« se mal găsesc poezii de D. Naum, O. Vllsan, A. Mlndru; proză de I. Ciocîilan; notiţe şi documente. # * * în editura librăriei W. Krafft în Sibiiîi au apărut următoarele călindare pe anul 1905: «Posnaşul», cal. umoristic, cu numeroase glume şi ilustraţiunî, pr. 50 fileri; — «Amicul Poporului>>, anul XLV, pr. 60 fii.; — «Calendarul Săteanului», anul XLIV, pr. 25 fii.; — «Calendar» (cu litere cirilice), anul CXI1I, pr. 40 fii. — Tot acolo afl mai apărut nişte drăguţe şi interesante Cărţi de icoane, cu text explicativ: «Multe de toate», pr. 80 fii.; — «Animale domestice», pr. 1. cor. 50 fii.; — «Din grădina zoologică», pr. 1. cor. 50 fii. — llustra-ţiunile sînt toate în mai multe culori şi ezecutate pe hîrtie trainică. $ % * A apărut voi. II. din „Egyetemes Irodalom tortenet“ (Istoria literaturei universale), care se ocupă de literatura popoarelor neolatine. în acest volum, supt Udul „01âhok“, dl dr. George Ale-xici sci ie istoria literaturei noastre româneşti, care e prima lucrare de acest fel în limba ungară. Autorul scrie cu căldură istoria neamului său, pe care-1 prezintă publicului ungar ca un www.dacQFomanica.ro 408 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1904 puternic element de culturâ, care în vi tor are încl o nvsiune de împlinit în Orientul Europei. Lucrarea dlui Alexie, deşi într’un cadru restrins, reoglindeşte destul de lămurit fazele culturii noastre şi diferitele curente, cari o au influin-ţat atît de simţitor. Vi m reveni în merit asupra acestei lucrări interesante. * * * Librări i Ciur cu din B/ass6 (?) a editat de cu-rînd o serie de piese teatrale curioase de tot. Lipsite de valoare literară, ne mărginim a le înregistra apariţia, deşi multe ar fi de zis, mai aks în privinţa unei Drame în 3 acte, egal cu 3 scene, m estenziune totală de 4 foii! Broşurile sînt următoarele: „La Crăciun" dramă în 3 acte (8 p.) de A. Pop; — «Vine Vlădica» comedie in 3 acte de A. Pop; «Dujmânoasa», piesă teatrală în 1 act de Maria D Sgan ;«Despre portul Românesc» şi alte trei piese teatrale, precum şi un «Dialog comic» de M. Drăgan; — «Colinde, Poezii şi Versuri funebrale» de M. Drăgan. * * * Am mai primit la redacţie următoarele cărţi şi broşuri: «Traduceri» de Alecsandru A. Naum, laşi 1904. ; — «Hedda Gabler», dramă de H. Ibsen, trad. de H. Marian, Piatra-N. 1905; — ♦l.iturgiu S-lui 1 oan Gurâ-de Aur», pusă in note muzicale şi armonizată pentru coruri de 4 voci, de lu iu BiroQ. Inst. lit. Petre Simtion, Arad; — «Carte de compunere» curs. I. şi 11. de luliu Birou, înv. în Ticvaniul-mare; — *Limba mGghiară», manual pentru şcoalele poporale, de 1. Grofşorean şi I. Moldovan, Arad, 1904, libr. P. Simtion; — «Curs complet de corespondomâcomercială», de I. C. Parţu, Braşov 1904, tip. A. Mureşan; — «Calendariu pe 1905», Sibiiu, tip. archidiecesană; — «Călindarul Poporului Român», Budapesta, tip «Poporul Român». Cuprinde pe 200 pagini peste 100 ilustra-ţiunî actuale. Un călindar bine întocmit. Preţul 40 fileri. P0$TA REDACŢIEI. I. A. Dragostea şi admiraţiunea DVoasIră manifestată, iu ocazia sf. Mihail archanghelul, faţă de mareie Emi-nescu nl-a înduioşat aşa de mult îneît reproducem o sirofă din «Felicitări lui Mihail Eminescu». In ziua onomastică fie Memoria ta deşteptată Prin şirul acest, care ţie Felicitări a-ţi preda te aşteaptă. Păcat că n’avem debit postai şi pe celalaltă lume.. • Tantalus. «Punem cazul» că «aşa zicînd» te-al pus să-I faci concurenţă Iul Sisifus, care pînâ astăzi stăpînea această lubrică în mod arbitrar... Ziua ’ntreagă, noaptea’ntreagă Vai! m'ar omori necazul, Vecinie eu te port tn gind, Ml-ar fi jale viata ’ntreagă, Fată mare, tu-mi eşti dragă, Dacă, dacă, — ppnein cazul, — Te Iubesc aşa zicind... Tu n’ai vrea să-nil mal fi dragă. Dară «punem cazul» că Dumnla-eî se va milostivi să-ţi rămînă şi pe viitor credincioasă, safl «aşa zicînd» dragă. Emil. O prletinească salutare. Dintre cîntece, al doilea tăinuieşte ceva. Să-l citim: H taină drag’ a ta Iubire, Şi taine sint a taie vise E taină ne rnteleasă — Şi tu eşti taină marel E taină dulcea ta privire, Ctnd te iveşti, cum se ivise Bălaia mea crăiasă. In calea mea o floare. Celalalt cîntec să-l ţinem în taină. Te rugăm să ne mal trimiţi altele mal puţin tainice. Sever C. D. Intenţiunea D-V. de-a traduce pe Tur-glienieff e frum >asă. Ca să ne spunem însă părerea trebue s’avem traducerea completă. „Ţeara meau — are multe strofe bune, dar ne bagă de>adreptul ln temniţă, de-o publicăm. Abonent dela început. «Domnişoara Doftor», neîntrunind condiţiile fixate pentru premiile «Luceafărului» (e mult prea lungă), la dorinţă vl-o înapolăm, îndată ce ne comunicaţi adresa. Othmar — Berlin. Noutăţi sînt din greu. D-şoarele noastre Îmbujorate de dragoste s’afi hotărit să incunune o frunte visătoare de poet, care le va şti cinta mal frumos jalea inimel lor. Domniţe ca ale noastre n'are nici un neam de oameni. Vezi „cronica” şl convin-ge-te că serios s’aii hotărit să facă un premiu al lor. — Un tînăr cu dragoste de neam a ţinut mal zilele trecute un discurs de protestare demn şi cuminte. De-ar răsări şi steaua politică a neamului nostru, că stăm prost de tot. Curat balamuc. — Veşti mal secundare. Un domn E. Nathan — care de sigur nu-I «cel înţelept» — In „ROMÂNUL» întoarce spusele noastre pe dos, se face prost, c’un cuvlnt se ttrtăneşte şi ne dă sfatul să invăţăm româneşte. Asta o spune tn revista aşa numitului Calon, care e „religiunea cea nouă şi podoaba literaturii româneşti şi a cărui artă este «tripodiul de bronz, djn care se înalţă parfum de cinamon, nard şl tămâie» — fă-ţf cruce 1 — care mal este şi un „pontif, un convins, un creştin şi un artist desăvlrşit" — vezi reclama la „Triumful crucii". — Acestui pontif se Închină profesori universitari (A. D. Xenopol şi Tanoviceanu) şi geniala Riria şi habotnicul Nathan. Să am putere l-aşi înfunda legaţi de-olaltă în Dîmboviţa in gerul Bobotezei, astfel s’ar boteza şi Nathan al nostr — şi l-am putea trimite de unde a venit ... .în Palestina. Altă noutate. Florian Becescu, geniul naufragiat, s’a întors „obosit" — cum a plcc.it — din vijelia occidentului şi se găseşte „întrio căsuţă din faţa măril-Negre", unde stă „senin şi liniştit" şi-admlră mugetul vuetul, zbuciumul, revolta, corul furios şi indescriptibil al naturii înrăutăţite... El, care n’ar dori să moară numai odată, ci In fiecare zi — vezi „Rev. Idealistă" — adecă în rate, s’a hotărit să nc-asu-prească — In Ovidiu, — că pe Autorul „Viorelelor" nu l-am numit „burduf de talent". Cuvîntnl nostru a fost din convingere spus şi cinstit Interesele de „gaşcă" şi de răzbunare }n cestiunile de artă şi literatură n'au pătat încă sufletul nostru. Şi acuzele „umbrelor sar-bede" nu ne vor abate dela crezul nostru. Astorfcl de existenţe Ie răspundem: Pcriţi „demoni al distrugerii 1“ — Tot In această rubrică o sâ-ţl mai scriu lucruri ciudate. Cu frăţie, şi sănătate. Toma. P. Popa. (Arad). Regretăm că lucrarea d-tale „LA STÎNĂ" nu atinge „nivelul ce obicînuiesc a întruni lucrările literare, ce apar în .Luceafărul". Iţi trimitem dară, conform dorinţei, „pe aripile mol ale boare! sării anunţul el funebral." — De altminteri te rigăm să nu mai faci glume trimiţlnd lucrările d-tale tot In acelaşi vreme şi ia altă revistă, asta pentru cazul cînd celea din viitor vor fi mal bune. APARE: ABONAMENTUL: La 1 şi 15 a fiecărei luni, stil v. Pe 1 an 12 cor., pe jumătate Preţul unul esemplar 50 bani. de an 6 cor. In Rointnia 65 bani. Pentru străinătate 1 an 16 franc Redacţia şi Administraţia: V. STR., ZOLDFA, 7. Tipografia «POPORUL ROMÂN» Buda^sta, VII., Amazon-u. 6—8. ROPR1ETATEA ŞI EDITURA REDACŢIEI. Sef.-red.: ALEXANDRU ClURA. Red.-resp.: OCTAVJAN GOGA. www.dacQFomanica.ro SUMARUL. I. Poezii. a) Oiiginale: Pag. ANGHEL D., Schimbi de veşti.... 381 BÂRSAN ZAHAR1E (Z. B.), Cîntece . . 82 „ Singurătate. . . . 111 „ Zâdarnic .... 199 „ Poveste............259 „ Tristia............384 BONTESCU VICTOR, Mugur, Mugurel . 43 „ Scrisoarea din urmă 83 „ Solia..............137 BUDE VALENTIN, Epigrame . , . . 100 BUMBAC V., Odă lui Ştefan .... 236 CÎMPEAN A., După bătaie...............161 CODRU ION, Cintec........................140 CUNŢAN MARIA, Şi azi..............342 „ La Veronica Micle . 366 „ Intime.................401 DAUŞ LUDOVIC, Cîntece de Crăciun . 6 „ Supt lună .... 329 FROLLO H., După suferinţa ernei . . 154 GOG A OCTÂVIAN (Nic. Otavă), Mortua est 6 „ Pe înserate .... 18 „ La groapa lui Laie . 44 „ Noi................ . 51 „ A murit..........74 „ Oltul...................91 ' „ Cade-o lacrimă . . . 119 „ Dăscăliţa..............151 „ Dimineaţa .... 172 „ Apostolul........208 „ Dela Noi.........227 „ Seara...........,291 „ Solus ero .... 296 „ Cîntec...........300 „ Copiilor.........310 „ Cîntăreţilor dela oraş 343 „ Despărţire .... 355 „ Departe..........372 „ Pribeag..........384 IOSIF ŞT. O., Cimpul Libertăţii ... 18 „ Sonet...................95 „ . Ştefan-Vodă (Fragment) . 373 ISIS, Cîntec...............................28 „ Din Castel..........................165 LILIAC. Flori de ghiaţă..................213 MAIOR A. O., Cîntec................349 „ Despărţire.............388 MÎNDRU A., Mănăstirea Putna .... 237 NANU D., Imn lui Ştefan .... 237 NAUM AL. A, Imn lui Ştefan .... 237 „ în bâtrînul Codru .... 359 „ Quîoasele tale cuvinte . . 387 SABO EMIL, Sbucium ......................141 SANHERIB, O Tempora, tempora ... 44 STOICA G., Nostalgie......................174 TUTOVEAN G., Fii gata....................246 ■■ 343 131 220 327 57 67 VÎLSAN G., Unul cîntăreţ dela ţară ZAMFIRESCU QUILIU, La lună . . . b) Traduceri-. DAUŞ L., Din Intermezzo (H. Heine) . „ Din H. Heine..................... GOGA OCTAVIAN, Moara (Carmen Sylva) „ Copilul meu „ , Tragedia Omului (Ma- dăch) 29 159 182 214 WWW&COrDmaniCM.ta: cu Polonii Hora cînilor (Petâfi) . 272 Pag. „ Hora lupilor „ . 273 „ O teamă „ . OTHMAR, Din poeţi japonezi .... 264 II. Proză, a) Literatură: AGÎRBICEAN ION, Mistreţul . \ . . 101 „ Hoţul ... 175 200 „ Pe mal.............298 AL , Anonimii ..........................347 BASARABESCU AL. 1., Revederea. . . 138 BASaRABESCU CAT., Crizantema . . 400 BÂRSAN Z., Cînd cu comedia .... 15 Ccnuşc 193 CIOCÎRLAN I., Clipe dela’ ţară 206 CUNŢAN M., Lupte........................356 MOLDOVAN V. E„ Curcubel-bel ... 311 PETRA-PETRESCU HORIA, Sărbătoare . 34 „ In peţite . 155 „ închinare . 242 SADOVEANU M., Dascălul Irimia . . 231 „ Doauă firi .... 374 SIMIN., Mitru........................... 37 „ Din poveştile Peleşuluî ... 58 „ Vestea...........................118 „ La redacţie .....................173 „ După riguros.....................204 Pax . . . . 297 STOICA G., Hanul cu tei...............20 „ Deochiată ...... 80 TULLIUS, Satul meu......................315 Fol răzleţe. ANGHEL D. şi IOSIF ŞT. O.. Traduceri din Verlaine (Dr. S. Puşcariu) . '. . 105 BASARABESCU AL, Nuvele (Dr.S.P.) . 40 BRĂTESCU-VOlNEŞTl: Nuvele şi şchiţe 162 CIOCÎRLAN ION, Pe Plaiu (T.) ... 147 IORGA N., Drumuri şi oraşe în România 66 86 „ Istoria lui Ştefan-cel-Mare (I. Scurtu).................245 SADOVEANU M., Povestiri (Dr. S. Puşcariu) ...............................280 SANDU C , Drum şi popas (Dr. S. Puşcariu) 218 „Premiul Luceafărului.“ I. Aurel cere bani..................330 II. In ajunul despărţirii ...... 344 III. Din traiul nostru................359 IV. Nenea..........................381 V. Focul............................385 VI. Fraţii...........................389 VIL Reînviere...........................395 Traduceri-. CARMEN SYLVA, Peatra arsă .... 60 „ In luncă (Tr. de Horia Petrescu) 62 84 96 123 142 CEHOV ANTON, Incognito..................266 Umbră.................... 8 b) Filologie, Folclor, Istorie. ALEXICI G. dr., Studiile d-luî L. Şăineanu 152 DOBRESCU N. O Comunicare .... 197 „ Comunicare.............313 HODOŞ E., Gruea la ’nsurat . . . -. 136 „ Cîntece de joc...........317 „ Colinde..................405 IORGÂ N., Mărunţişuri istorice culese în Ungaria................. 10 75 92 112 LĂPEDATU AL., Luptele lui Ştefan-cel-* ~ . . 238 . . 228 MOŞ-NEAGU, Ştefan-cel-Mare PÎRVAN V., Rolul monografiilor în studiile istorice...................132 POPOVICl IOSIF, Tabla dela Lugoj 42 85 98 116 „ Din Popor.........383 PUŞCARIU S. dr., Căruţ şi Căruţă 26 138 TEODORESCU-KIRILEANU, Mănăstirea Putnel .............................241 TUŢESCU ŞTEFAN, Căldura, Vîntul şi Gerul................................312 c) Diverse. AEGEA M., Pressa japoneză . . 273 AL., Scriitorul şi banii.............36 BUDE V., Cugetări şi observaţii . . . 121 CACOVEANU ŞT. Eminescu în Blaj . . 71 CARMEN SYLVA, Cugetâr................67 CIURA AL., George Bariţiu...............171 „ „Familia".......................191 „ Şcoalele Blajului . . . 339 CIOFLEC V., Espoziţia „Kimon Loghi“ . 379 COZMUŢA OTILIA, Yocohama-Tocliio . 256 „ Arta japoneză . . 268 „ Floarea de Jedo . 294 GOLDIŞ VASILE, Literatura noastră . . 4 MAIOR A. O., Expoziţia agrară . . . MOLDOVAN V. dr., Ceva despre aşi- 402 numitul „adevăr poetic"..............179 MURNU G., Din Atena.....................145 „ Din literatura neogreacă . 328 „ Călători! în Grecia . . . 357 PETRA-PETRESCU H., „Iubileul Junime!" 120 „ Adunarea teatrului la Brad 292 P. S. dr., George Dima..................271 RITO, Dansul............................185 „ Metamorphoseon liber...............318 SCURTU ION, Kimon Loghi .... 371 TĂSLĂUANU O. C. (T. O. Codru), Carmen Sylva................52 „ Ion Bianu .... 209 „ Seminarul român din Lipsea..............212 „ „Premiul Luceafărului" 255 „ Japonia.................260 „ O Româncă în Japonia 265 „ „Asociaţia" la Timişoara . . . : . 307 „ Iosif Şterca-Şuluţu . 323 X., Plagieri muzicale şi literare ... 186 ci) Muzică. GANE \ N., Luceafărului sării (compoz.) . 14 III. Cronica. Bustul dlui AI.Mocsonyi (45), Oct. Smigelschi (45), Informatorii străinătăţii (88), Aniversarea lui Ştefan-cel-Mare (107), Actul de botez alui Eminescu (126), Asociaţiunea (148), Vereşcîa-ghin (166), Studenţii Ia Ghioroc (167), M.Jdkai (187), Fr. Lenbach (188), Jubileul „Familiei" (220), Sărbătoarea dela Putna (221), Ionescu-Gion (247), Paul Kriiger (247), Cehov (248), George Sand (248), Muzeul Aman (249), Goethe şi Italia (249), Dr. E Hanslick (285), Jubileul lui Don Quijote (300), Petre I (318), Adunarea „Astrei" la Timişoara (334), Teatru român la Braşov (335), Unui „gentleman" (349). Artemiu Anderco (366), Coşbuc în ungureşte (366), Dela Asociaţiune (406), „Premiul D-ş