Despărţire (poezie)................. Lupte (schiţă)........................ Călătorii în Crecia, I. ..... In bătrînul codru (poezie) .... Premiul Luceafărului: III. Din traiul nostru Tragedia omului (traducere) . . . La Veronica Mide (poezie) . . . Cronică şi notiţe. — Cărţi şi reviste, — Ecouri. www.dacoromanica.ro O. Qoga Maria Cunţan Qeorge Murnu RI. R. Maum * * * O. Coga M. Cunţan' Poşta redacţiei. „Luceafărul" — fin. III. Nr. 21. — Budapesta, 1 Noemvrie, st v. 1904, Abonament. Rugăm pe toţi abonaţii noştri cari nu şi-au achitat încă abonamentul, să binevoiască a ni-1 trimite pînă la 1 Decembre, cînd va apărea numărul ultim din acest an. Abonamentul se plăteşte înainte! Pe un an: 12 cor.; pe Va an : 6 cor. Pentru învăţători, preoţi săraci şi studenţi numai pe un an: 7cor. — în Romînia: un an : 16 lei; Va an: 8 Iei. Pentru preoţi, învăţători şi studenţii din Romînia, numai pe un an 12 lei. — Un număr 50 bani, în Romînia: 65 bani. Autorii romîni, cari doresc ca revista noastră să ia notă despre operele lor, sînt rugaţi a trimite redacţiei cîte un exemplar. Mutîndu-se administraţia în str. Zoldfa 7, rugăm să ni se trimită mandatele Ia această adresă. www.dacQromanica.ro Yjes^axViTe. ^\rl moare u^lorarea celă\llor Ae sleia ^)1 ln\elesul lainic a\ clnlecelor mele. ^)e rupe loriul găitan al radelor ta lună, (TC\or Arsurile alta ce-ml Iremură pe slrună. ^,ucea$ărul clipirea In negură şl-o ^rlnge, lumina Iul talna?ă se rtale ş\ se sllnge, ^)\ moare gă nuşa In pragul nop\îl sure ^)\ loală mlngălerea Am rtfonul Ae pădure. <“W\ov ^lulurn Am r,are şl mor ari IranAaJlrn, e)şi curmă \n\elesul ari loală Ir al a Jvrll. J2/um se Aesjac prăpaslll şl-aAlncul lor mglrlle ^)ltăluc\loarea sataă a mullelor Isplle. lijjomoara ’n^ăşurlnAu-şl nădejdea pleacă n pripă, <^)e Avum norocu-şl gală prltaaga Iul aripă, <"’\}ln mlnlea nlunecală ^ug gralmlc rmAurl-rmAurl, ^)uc\nAu-şl lol arglnlul, popoarele Ae glnAurl ^)1 se ’mpleleşle noaple Aln neguri jucăuşe, J2(lnA sujlelul meu calcă pe-a fiselor cenuşe, ^)rume\ cu ocVu lultarl se Auce ^ără \lnlă, ^\marul 11 Încinge şl noaplea-1 Inteşmlnlă ^)1 pallma-1 sugrumă cu taa\ele-l Ae ^er. . . — ^ \ngenuncl\e şl rgntară Ae ger, r£erşlnA Aln lngropala-l VlamlAă Ae văpaie ^)ă-l mal lrlml\l o rară, Aomnl\a- mea \>ălale. 0 clacau 5°S* www.dacQFomanica.ro 356 LUCEAFĂRUL Nrul 21, 1904 LUPTE. — Schiţă din popor. — Turmele veneau dela păşune. Cu mugitul vacilor se amestecau sunetele de talangă şi strigătele copiilor, cari pe Ia răspîntiile drumurilor le întimpinau cu pocnete de biciu. Jocul încă se sfîrşise, fetele mergeau cătră casă, fiecare alăturea cu dragul inimel, pe care, din întîmplare, îl întîlnise în drumul ei. . . cătră horă, şi cu care jucase după-ameaza întreagă. Pe la porţile caselor, strîngeri de mînî, şoapte şi priviri pline de dureroasă duioşie, femei bătrîne cu şovănele albe pe capetele încărunţite, steteau în drum de vorbă una cu alta, măsurînd cu ochii lor ageri părechile îndrăgite, iar în urma turmelor mergea cu paşi măsuraţi bătrînul ciurdar spre coliba Iui din celalalt cap al satului. Acolo unde sta coliba clurdariului, nu mai erau case mari cu şuri de piatră şi cu grădini cît pădurile. Acolo căsuţele albe se lipeau de coasta stîn-coasă a dealului, în curţile piezişe cu pămînt pietros vegetau cîteva verdeţuri şi cite-o floare a soarelui. Iar pe coastă în sus, printre me-steacănii tremurători din frunzele lor argintate se întindeau vrejile de bostan aninate de spini şi de ţancurî de piatră. O vale curgea pe dinaintea caselor şi după cum era timpul, creştea în rîu sau scădea în pârâiaş. Punţi de lemn înlesneau locuitorilor trecerea din drumul cel mare pe cărarea care dincolo de apă ducea dela o casă la alta. Cîurdariul trecuse şi el puntea ce sta faţă în faţă cu casa vecinului său. De odată el se opri şi îşi dete căciula pe ceafă, colo la portiţă sta de vorbă copila lui cu feciorul pădurariului. Bătrînul îşi sterse cu mîneca dela cămaşă fruntea de sudoare, apoi se aşeză nesimţit pe prispa vecinului său. Cei doi de la portiţă erau atît de apropiaţi unul de altul, îneît umerii lor se atingeau, ei vorbeau încet aşa că şoaptele lor erau acoperite de murmurul părăului din faţa casei. Pădurariul netezea cu vîrful degetelor numai faţa copilei ce sta nemişcată înaintea lui şi era frumoasă ca o icoană. «Cînd mai cobori dela pădure?» întrebă fata încet, încercînd să-şi ridice ochii şi să se uite în faţa lui... atunci ca un semn al despârţirei răsună în nemijlocita lor apropriere cornul ciurdariului. Ca prin minune se împrăştia atunci vraja ce-i ţinuse nemişcaţi, mînile lor se în-tîlniră şi privirile şi sufletele lor de asemenea. O clipă numai dar şi atîta era de ajuns. Apo. tînărul, svelt ca un brad de munte, îşi întoarse ochii căprui dela bălaia icoană, îşi îndesă pălăria pe părul stufos şi întunecat, ce cădea în inele pe umerii laţi ... şi zmulgindu-se cu putere din vraja visului ce trăise, şopti, strîngînd mina copilei: «Cine ştie dacă voiu mai cobori vreodată, cine ?tie dacă ne vom mai duce împreună la hora» ... «rămîi cu bine» — «răimi cu bine», — zise şi fata cu glas înecat, apoi întră în curtea îmhisă cu gard de nuiele, iar el îşi luă drumul spre culmile dealurilor. Luna eşind din nori, lumina calea singuraticului călător, şi vatra unde copila cîurdariului tot mai visa încă, iar pe visul ei, în care ea să lăsa ca moartă în braţele iubitului... cădeau ca nişte picături de smoală ferbinte cuvintele «Cine ştie dacă voi mai coborî vreodată?» «Cine ştie dacă ne vom mai duce împreună la horă?» Unde era acea putere, care pe el să-l poată opri de a coborî, şi pe ea de a merge in calea lui? . . . Printr’o ferestruîe spartă vîntul pătrundea în tindă, sărută vatra afumată şi pe copila ce din beţia fericirei nu se putea trezi. . . Sărman copil, ori care-ţi va fi soartea, vei cunoaşte acea putere ce ţi-a nimicit visele, vei înţelege că puterea aceasta eşti tu însuşi. Fata se ridică încet şi, eşind afară, se sprijini de pridvorul cel de lemn din faţa casei. In depărtare se zăreau culmile dealurilor ce-i ascundeau pădurea. Din grajd se auzia mugitul Joianeî, iar dintr’o curte învecinată plîns de copil alintat şi un glas slab de femeie ce cînla: «Ţi-am trimis, bădiţă, carte, Pe o frunză din via noastră, Şi pe umbra de pe coastă». «Mărino» — se auzi atunci şi glasul cîurdariului — «ea vezi caută ceva de masă şi aşterne-mi să mă culc». La cuvintele lui ea tresări ca muşcată de un şarpe... i veni în minte sunetul cornului, şi pe cînd în inima ei totul striga dragoste, ea aprindea cu capul ameţit şi cu mînile moi focul pe vatră. Maria Cunţan. www.dacQFomanica.ro Nrul 21, 1904 LUCEAFĂRUL 357 călătorit în grecia. i. Cu gîndul la excursia ce aveam de făcut din Atena în Beoţia, m’am sculat desdedimineaţă şi mî-am pregătit geamantanul ca să apuc trenul de la oarele şapte, care pleacă spre Teba. Era o zi de Aprilie, zi de vară pentru Atica. Un soare strălucitor arunca lumina-i străvezie peste cetatea Minervii şi’nauria coloanele de marmură ale Panteonului dela care cu părere de rău îmi luam rămas bun după-ce mă înpreti-nisem cu el o iarnă întreagă. Birjarul meu a cotit cîteva strade şi după vr’un sfert de ceas eram la gara cea nouă şi cea mai de seamă din Atena, gara liniei de curînd inaugurate Atena—Lansa. Fiind zi de sărbătoare, mulţi Atenienî se coboriseră la staţiune, de curiozitate ca să vadă mişcarea călătorilor şi a trenurilor. Ce e drept, Atena mai are trei gări, dar gara nouă le întrece prin frumuse|a-i externă şi prin perspectiva ce o are în viitor. Cele trei linii mai vechi — atrofiate de puţina mişcare — sînt cel mult de teapa unor linii laterale, pe cînd reţeaua asta, destinată să fie pusă în legătură cu căile ferate europene (acum ajunge numai pină Ia Teba) e cu vr’o 20 km. mai largă şi posedă vagoane de o curăţenie şi — aşi putea zice — un lux necunoscut pînă acum în Grecia, ceia ce, deşi opera capitalurilor franceze, procură încă un titlu de mîndrie făloşilor moştenitori ai gloriei antice. Prin mijlocul măslinilor şi al viilor, şi alăturea cu celebrul rîuleţ al cîmpieî ateniene Cefisul, am apucat drumul spre nord. Minunate vederi şi orizonturi se desfăşurau în ochii noştrii. Atîta varietate de poziţiuni şi aşa colorit dulce şi ’nveselitor se perinda în faţa noastră, încît aveam nălucirea că răsfrînt e peste tot cuprinsul ceva din luminosul suflet al anticităţiî sărbătorite. Ici-colea abia câte o pată de pesimism,— era trupul svelt şi cu atita efect decorativ al negrilor chiparoşi. Eram foarte dispus să stau adăpostit într’un ungher şi să-mi las privirea şi gîndul să se desfăteze peste acest colţ fericit al pâmîntului, care menit a fost să fie leagănul culturei europene. Dar vai, iată cineva — o persoană simandicoasă prin volumul şi exteriorul ei, care sta aşezată înaintea mea în compartiment,— îmi tulbură extazul. Ca şi Iupiter pe Vulcan, m’a luat parcă de picior din cerul lumii mele ideale şi m’a zvîrlit pe ţărîna realităţii prozaice. Era un Italian antreprenor, care a lucrat de mai mulţi ani la această linie. Pe lîngă italieneşte vorbia franţuzeşte — dar o franţuzească de-ţî era mai mare dragul s’o asculţi — atît era de pitoresc schimonosită de gîtlejul rotund al compatrioţilor lui Petrarca. El îşi stabilise familia în Atena şi acum continua lucrările sale mai departe pe calea spre Larisa. Din fericire însă, om foarte umblat şi deci de multe ştiutor, m’a despăgubit îndeajuns prin belşugul de cunoştinţi şi idei ce scăpărau din mintea-i ageră şi dreaptă şi devenau, aşa zicînd, plastice sub gesturile cele mai expresive, gesturile unui Italian. Era din Milano, şi-mi vorbia cu drag de ţara lui, cînd şi-a aruncat ochii pe cîmpia din faţă şi-a văzut-o atît de puţin lucrată şi atît de pustie de oameni. «La noi — zicea el — în vremea asta vezi cîmpul plin de muncitori. Femei şi bărbaţi se întrec la munca cîmpuluî şi scot pîne din piatră. Grecul pierde cea mai mare parte a zilei în orientalul dolce far nienie. El nu ştie preţui comoara vremii şi o risipeşte fără părere de rău. I-aţî văzut de sigur în Atena: în preajma pieţil Concordia sînt vr’o zece cafenele. Sute de oameni fără treabă flecăresc lîngă o cafea, joacă table sau cărţi, numără boabele de la mătănii, cetesc ziare sau gesticulează frenetic în aprinsele lor discuţii politice. De dimineaţa înţepenesc acolo pe scaun şi stafl la taifas pînă tîr-ziu. Şi la noi sînt cercetate localurile publice, dar la un anumit ceas şi in vreme de odihnă. La Greci însă aceasta e petrecerea principală, absorbitoare. De bunăseamă, rezultat al lenii cu care i-au deprins foştii lor stăpîni — Turcii. Nu sînt răi şi suciţi din fire, dar sînt copilă-roşî şi e gură multă la dînşiî. Aţi văzut în iarna asta cazul cu ministrul plenipotenţiar al Italiei din Atena, Signor Silvestrelli. Crima neiertată a acestuia a fost, că a îndrăznit să spue pe şleau — şi asta într’un raport intim cătrâ guvernul său — adevărul despre Greci şi Grecia de azi: că actualii palicari nu sînt de origină curată elină, ci amestec de Slavi, Albaneji, Turci, Italieni etc. şi că în Grecia condiţiunile traiului sînt aşa, că nu se poate zice că aici trăeşti europeneşte, — un adevăr recunoscut de toţi, afară de dînşiî. Dar abia au luat ştire despre asta şi s’au aprins. Toată presa era foc şi pară. Tuna şi fulgera în contra lui Silvestrelli, în contra Italiei chiar, binefăcătoarei lor de odinioară. «Ce-î Italia? Ce merite are ea în faţa civilizaţiuniî? Cine sînt Italienii? Ce isprăvi mari numără ei în trecutul lor? Prin ce vitejii s’au însemnat ei pentru a merita vaza şi libertăţile de care se bucură?» şi-şi puneau nişte asemene întrebări, la care nu ştiai cine www.dacQFomanica.ro 358 LUCEAFĂRUL Nrul 21, 1904 răspundea: neştiinţa neroadă, fanatizmul orb sau uşurinţa unui popor tînăr? Eu cel puţin socotesc că cea din urmă, şi mă ’mpac cu gîn-dul crezînd, că necuviinţele presei lor la adresa Italiei aii fost mai mult expresia de revoltă a unui copil naiv şi inconştient decît a unui om cu mintea coaptă şi deplin ştiutoare de faptele şi vorbele lui. Căci altfel de bunăseamâ, ar trebui să nu mai pui nici o nădejde in acest popor, care şi aşa pînă acum a dat prea puţine dovezi de vrednicie şi putere de viaţă, mul-ţumindu-se a trăi în chip parazitar pe socoteala unui trecut glorios, care e prea îndepărtat ca să-l poată socoti drept al lui propriu. Italienii, pe cari Grecii îi înjură, nu se laudă ca Romani ori Latini, ci numai şi numai ca Italieni, cu arta şi literatura şi istoria şi limba şi numele lor propriu; pe cîtă vreme ei, simţind golul trecutului lor nemijlocit, se lapădă de modesta lor individualitate şi caută să se identifice în mod artificial cu slăvită naţiune elină dispărută de aproape două mii de ani. De aceia li-î ruşine de tot ce e a lor, de numele ce-1 poartă şi de limba ce vorbesc acasă, şi în loc de Rumios (cum l-au botezat Romanii) îşi impun prin şcoală numele de Elin şi în Ioc de limba maternă, rumeica, învaţă la şcoală elineşte. Batjocuresc dar istoria şi falsifică trecutul, însuşind şi ex-ploatînd nişte titluri de glorie cari sînt tot aşa de mult ale lor, naţionale, ca şi ale omenirii întregi. A trecut aproape un veac de cînd ei sînt stăpîni pe sine şi singuri îşi hotărăsc soarta, şi tot nu s’au trezit şi tot nu îşi dau seamă că «morţii omoară pe cei vii.» Da, e drept că dascălii, cărturarii lor sînt mai ales de vină la aceasta şi că ei sînt răspunzători de urmările rele ce poate avea această goană după umbre; dar nici naţiunea nu poate fi cu totul scutită de învinuire, că se Iasă ademenită şi rătăcită pînă într’acolo şi nu dă naştere mai curînd reacţiei menite s’o mîntue de pacostea pedantismului neghiob şi a ridiculeî grandomanii.» încă nu-şi gătase peroraţia interlocutorul meu şi iată că intră în cupeu un nou oaspe; era un indigen, care după toate semnele părea să fie un urmaş al Zeului Mercur. Era după cum însuşi numai decit mî-a mărturisit, negustor de stafide din Peloponez. El, fără mult ocol a intrat în vorbă cu noi, mai ales că-’l chinuia un gînd: Ca negustor de stafide voia să ştie dacă un vagon incărcat în Peloponez — ţara stafidelor — cu asemenea marfă, ar putea fi transportat pe această linie în Europa apuseană — cînd, se înţelege, linia va li gata şi va comunica direct, prin Turcia, cu celelalte state europene ? Aceasta — zicea el— îl interesa tfoarte mult, nu numai pe el personal,ci şi pe toţi producătorii de stafide, ba chiar pe toţi compatrioţii săi, căci în cazul cînd transportul acesta direct din Peloponez ar fi cu putinţă, negoţul stafidelor — cel mai important articol de export al Greciei — ar lua un atît de mare avînt, încît ar asigura ţării un venit anual de peste 500,000,000 drahme!! în zadar Italianul meu, specialist în materie, s’a căznit să-l facă a înţelege neputinţa lucrului, din pricina deosebirii însemnate a dimensiune! liniilor vechi faţă de cele nouă; dar că pentru ei, cestiunea se desleagă foarte simplu, căci lăzile cu stafide expediate din Peloponez s’ar descărca la staţia din Atena, de unde s’ar putea relua si trans-forta pe linia nouă direct spre Apus. Negustorul, obsedat de frumoasa perspectivă a unei îmbogăţiri repezi, se declara nemulţumit şi făcea tot felul de combinaţii originale spre a arăta contrariul, doar ca drăguţa Iui marfă s’a-jungă proaspătă si cit mai iute în ţările apusene, adecă înainte de a fi produsă stafida din alte părţi (bunăoară cea din Australia sau California). Italianul văzînd că n’o scoate la capăt cu Grecul, şi-a potolit năcazul prin o gratifi-caţie napolitană, pe care cest din urmă n’a înţeles-o, căci nu-i ştia limba, şi s’a întors spre mine cu o grimasă de vădită plictiseală. Abia a eşit negustorul la staţia cea mai apropiată şi ne pomenim cu un personaj foarte pretenţios. Era, după cum am aflat mai pe urmă, un fost colonel, de trei ori mîndru: întîi ca militar, al doilea ca descendent a lui Leonida şi al treilea ca ceva mai mult, precum ne-a dovedit prin scena ce a provocat-o în curînd, cînd a refuzat să dee conductorului biletul său spre controlare. L-a răspins cu atita bruscheţă şi trufie, încît ni s’a strîns inima de indignare şi nu ştiam ce să credem Bietul conductor, ne-ştiind nici el motivul, s’a mai apropiat şi l-a mai rugat frumos să nu-i refuze ceia ce e dreptul lui de a cere. Dar boerul şi-a eşit din fire şi cu poza unei prezumpţiî clasice a răcnit: «Dar nu mă cunoşti? Nu ştii cine sînt? Nu ştii cum mă chiamă? . . — Nu, răspunse funcţionarul, holbîndu-se la dînsul. — Cum, infame, nu ştii că sînt deputatul X?» Abia a rostit cuvîntul din urmă şi conductorul, parcă fulgerat, s’a grăbit să se retragă. Fireşte că şi noi nî-am cam dumirit, dar nu deplin pînă cînd n’am auzit mai tirziu explicarea din gura conductorului, a cărui existenţă atîrna de un singur cuvînt al deputatului. Aveam deci în faţa noastră un specimen foarte caracteristic al acelor politician* atotputernici şi nesocotiţi, care sînt o plagă naţională şi cărora cu deosebire se datoreşte falimentul material şi moral de pînă acum al ţării lor. în vremea asta roatele trenului scandau repede şi monoton dealungul şinelor şi-mi amin- www.dacoromanica.ro Nrul 21, 1904 LUCEAFĂRUL 359 teau ritmul anapeştilor din corul tragediei antice. Pe nesimţite, frumoasele peisaje atice au dispărut din ochii noştri. în vr’o două ceasuri am străbătut sărăcăcioasa cîmpie ateniană lă-sînd la dreapta Himetul cel vestit cu mierea şi marmura lui, am ocolit la stingă pleşuvul Par-nes, spre răsărit am salutat muntele Pentelic ce se 'nalţă ca un fronton şi pe a cărui coastă se vede albind renumita-î carieră de marmură, am trecut alăturea de Decelia (actualul Tatoi), locul pitoresc unde e cuibărită nepretenţioasa re- şedinţă de vară a regelui; Decela, cunoscută strîmtoare ce domneşte şesul atenian, şi care, la sfatul lui Alcibiade, ocupată fiind de Spartani, a dat numele perioadei din urmă a războiului peloponeziac; şi după citeva staţii neînsemnate am intrat în Beoţia coborîndu-ne pe o vale înverzită, întinsă pînă la marea Eubeii — cîmpia netedă şi mănoasă care e udată de apele pururi-curgătoruluî Asopos şi la capătul căreia, spre apus, se află ruinele cetăţii Tanagra. G. Murim- în BRTRÎnUL CODRU. în bătrînul codru, altădată falnic, Mai rămas'a numaT frunza 'ngălbinită Şi o păsărică care rătăcită ' Ciripeşte jalnic. E singurătate, linişte pustie; De pe dealuri aprig vîntul se coboară. . . Cînd aude astă tristă melodie Păsărică zboară. Printre sălcii goale şi în jos plecate Intr'un cuib pe care ea îl părăsise, Ca să-1 amintiască clipe fermecate, Bucurii şi vise. Vîntul pe-a. mea urmă în păduri vuieşte. Qînditor atunce o apuc la vale... Şi cuprins de-o crudă şi adîncă jale Plîng copilăreşte. laşT. RLE^RNDRU fl. NflUM PREMIUL „LUCEAFĂRULUI". Din traiul nostru. I. Două săptămîni am stat njmaî şi cunoşteam satul şi împrejurimea toată, ca şi cînd aici mî-aşî fi petrecut copilăria sănătoasă şi senină. Văd şi ?ium măgurile verzi, adurmite supt tufele dese de spini pitici, din cari caprele culeg frunzuţele tinere, rod vlăstarele fragede, încurcindu-şî mereu pintre spini barbele de filozofi neobosiţi. Cînd tufa rămîne fără podoabă, capetele, împodobite de corniţe, sperioase se ridică şi ochii întrebători, umezi privesc într’o clipită in toate părţile. Celea ce ronţăe fiămîntîndu-şi barbele ascuţite ia tufele mai bcgate, să trezesc deodată izbite în şele sau în coaste. De se simt în putere, se pun să se piseze împrumutat cu celea ce au început atacul, iar de nu, sar grăbite peste tufe, şi îmbie cu loviturile răzbunării pe altele mai fri- coase, mai tinere, să meargă înainte. Căprarii, un moş micuţ, adunat, cu barba tunsă, cu bîta lucie subsuoară, cu gluga, îngălbinită de ploi şi de vechime, în spate, clipind mereu din ochii galbinl, ascunşi în cap, —şi un băeţaşîn iţari strimţi, în cămaşă lungă cu vergi vinete, abia se ţin în urma acestei cete războinice. «Mă llie, acum e destul. întoarce-le, că de nu, călcăturile ne scot dinţară!» Băiatul pîn’aî bate’n pălmi îşi scutură traista, gluga, mînecări, pălărie şi numai cu bîta cea de corn, nouă-nouţă, porneşte săgeată, cu Bălan înainte. Pînă a băga bătrînul bine de seamă, caprele sînt toate grămadă din jos de el. Ochii de tăciune ai voinicului ard, iar în mijlocul crinilor de obraz, au înflorit trandafiri însîngeraţî. Răzimate pe măgurile dela apus, două dealuri mari, pleşuve, arse, stau ca două trupuri de uriaşi înţepenite de veacuri, caută în depăr- www.dacoromanica.ro 360 LUCEAFĂRUL Nrul 21, 1904 ţările ameţitoare, şi pare că aşteaptă ceva, ce nu mai vine, nu se mai iveşte. La miazăzi, pe coastele pîntecoase, zmaraldul frunzelor de vii bogate, tremură în lumina albă a soarelui tînăr de primăvară. Mai la poală nucii bătrîni cu coaja crăpată, plină de dungi groase, îşi împreună coroanele largi, lăcaşurilede umbră deasă. Supt ei Iarbă rară, mătăsoasă se ’ndoaie de povara stropilor de roauă. — La răsărit, de amîn-două părţile Văii-rele, păduri bătrîne de stejari înţepeniţi adînc în rîpi prăpăstioase, freamătă merefl un cîntec neisprăvit. Clopotniţa neagră, mîhnită, cu acoperişul putred de şindilă, pe care cresc negei uriaşi de muşchi, străjueşte biserica mică, pitită. Ochii ce nu mal văd stau să adoarmă supt străşina lungă a ccperişului uriaş. Crucile strîmbe de pe mormintele înţelenite, cerşesc repaos, sătule de atîta veghîare. în vale fumul alb, închegat în pînze uşoare, stă nemişcat de-asupra satului. Grădinile mari, pline de taine, adorm în umbra şi răcoarea pomilor sădiţi de mîna harnică a moşilor şi strămoşilor, a căror umbre veghîetoare se ţin prin apropiere, dînd sfaturi cuminţi de traiu nepoţilor. Şi uliţele strimte, ce se îneacă, de plouă — în noroi, Iar de-i secetă — în prav, şi casele mici şi curate, si curţile bine îngrădite, toate-toate le văd acum. Dar mai luminos văd în mijlocul satului o casă de piatră, trainic închlegată, cu ogradă largă, cu gard răzimat de proptele tari de stejar, şi în ogradă supt un frasin înalt, pe o laviţă albă, pe un moşneag cu barba de omăt, cu ochii negrii vii, cu sprîncenele stufoase: Moş Mitru. Zile de-arîndul, de cîte ori treceam pe dinaintea căsii mari de piatră, Moş Mitru cu doi copilaşi bălani, nepoţii lui se vede, era vecinie pe laviţa albă de supt frasinul înalt. Intrasem de mai multe ori în vorbă cu el, dar cînd era să-l descos mai bine, să pătrund în tainele vieţii lui, nu ştiam de unde să încep. Odată totuşi — era o dupăamiază cu cer senin de cicoare, cu o linişte desăvîrşită, — nu m’am putut răbda să nu-I întreb. Copilaşii bălani se jucau de-a boii prin curte. O nueluţă de alun era şi ruda şi carul şi roatele. «Muu, muu, muu!» — «Cea, Joiană!» Glasurile subţirele răsunau ca şi clopoţeii de argint, nu putea-I deosebi care-i copila şi care-I băiatul. Dar totuşi feţişoara mai sprintenă era la jug, iar pogănici băiatul, îndesat şi înalt cît un şteand de brînză. «Vezi-I, toată ziua n’au astîmpăr, iar sara adorm la cina jumătate, şi dimineaţa, pînă s’a săturat soarele de drum, poţi tăia lemne pe ei. — Aşa vom fi fost şi noi, moşule, las’ că vor avea ei vreme să deîe şi cu capul de pietrii. — Eu unul drept să-ţi spun, n’am prea ştiut de astfel de petrecanii. — De altfel la munte-s mai rari copii. — D-ta pela munte ai crescut, moş Mitru ? Credeam că eşti viţă-porodiţă de-aici din sat. — D’apoi ce să zic, aşa vre-o şeptezeci fără doi de ani. Spunea taica, — Dumnezeu să-î dea odihnă, — că nu intrasem într’al optulea, şi dam oile’n strungă de se crucea baciul, iar păcurarii mă purtau pe pălmi, ca pe un ou roşu. — Moşule, vină şi ne mînă dumniata pe amîndoî, hai zăii moşule, că Nuţa nu mai vrea să fie singură vacă.» Ochii mari, umezi ai băiatului se rugau mai departe. Fetiţa din mijlocul curţii, unde a fost rămas cu ochii în pămînt, ridică nueluţa de jos şi se apropie sfioasă. Ajunsă, înălţă şi ea luminile albastre, privind la moşu, fără să cli-pîască din gene. «Măi voinici, uite vă dau la unu cîte patru gogoroane, şi căriga asta, să o daţi de-a roata prin curte.» Fusese azi moşu Ia boltă de şi-a luat tăbac, şi nu şi-a uitat nici de voinicii lui. Copilaşii porniră voioşi la joc, iar moş Mitru umplu bine pipa roşie, mică, cu ciutură scurtă. Razele furişate printre ramurile frasinului înalt, luminau şi mal mult nouraşiî albi de fum. Odată cu umbrele mol ale dealurilor din ceriul albastru aproape străvăziu se lăsă pe încetul răcoare, şi tot mai multă linişte. Vîrfurile vinete ale munţilor străpungeau în depărtări bolta senină, neguroasă, plecată să îmbrăţişeze pămîntul. Din cînd în cînd de pe cîmpiile largi se ridicau stoluri dese de grauri, ce zburau, învăluindu-se, înspre coastele împădurite ale Văii-rele. Moş Mitru rămase cu ochii pironiţi la munţii mari, îndepărtaţi. «Vezi dumneata, munţii aceia la răsărit, ce pare că se roagă în înălţarea lor cătră cer? Acolo mi-am trăit eu zilele de tinereţe şi de bărbăţie, bine, rău, cum s’a nimerit. Pîn’am fost numai de capul meu, cine-a ştiut că trăeşte în lume? Supt ceriul limpede, supt brazii voinici, în liniştea adîncă, ori în furtunile viforoase pline de urlete, răzimat pe bîtă, ori tolănit pe muşchii de mătasă verde, să ai rînduri de vieţi, şi să nu te saturi de trai. — Aveam oile mele în turmă, şi aveam şi de simbrie pe tot anul. Cînd îţi poartă Dumnezeu de grije, îţi merg toate bine şi să ţi-se puie duşmanii în tovărăşie cu dracu, şi tot nu te pot face să dai înapoi. Peste vre-o ciţiva ani aveam turmă deschilinită, mi-am tocmit un păcurar de omenie. Acum eram trei: eu, el, şi băiatul meîi Uie. Munţii nu erau aşa de scumpi pe-atunci, şi-am prins cum zic, cheag cum se cade.» Moş Mitru scociorî un lemnuş din buzunarul pieptarului înfundat, şi-şi aprinse din nou pipa, ce adurmise în mîna bătrînului. Suge des din www.dacQFomanica.ro Nrul 21, 1904 LUCEAFĂRUL 361 tevea scurtă, şi ochiul de jar din pipă vede acuma bine. Copilaşii aleargă prin ograda largă, şi rid cu lacrimi de goana nebună a cărigil de lemn. Supt poalele dealurilor dela apus iarba verde, tînărâ se întunecă. Miros de sulcină vine pe aripile moi ale boarei călduţe. Moşul se ridică încet de pe laiţa albă. Privi aşa fără de ţintă în depărtări, apoi oftînd se aşeză iarăşi. «D-ta zici că şi acum e cheag destul la gospodăria noastră. Dar nu-i. D-ta nu ştii, dar îţi spun eu că nu-î. Putea să fie altcum. Putea. Apoi după un răstimp de tăcere: — Şi vezi, eu sînt de vină, că nu e altcum. Numai efl. llie ce ştia? Să fi zis eu că nu, el nu ar fi zis da, pentru toată lumea.» Moşneagul se înfierbînta. Barba lungă, de omăt, era iritată. Pipa ardea încă, dar Mitru scoase din şerparul lat suliţa scurtă lucie la vîrf, iar la rădăcină cu strat negru, şi curăţi bine în cuprinsul negru al pipei. O umplu apoi din nou din beşica largă, soioasă şi îi dădu foc. Acum trebuia să-mi spună tot, căci inima a început să se descarce. Frunzele frasinului înalt alintate de boarea lină, şopteau încet între ele. Umbra căsii lui Moş Mitru era în mijlocul drumului. în sat era linişte încă. Doar afară, la săpat de cucuruz, se mai auzîau doine trăgă-nate, ori rîsete sănătoase de umpleaîî pe departe aerul limpede. Din cînd în cînd venia numai pînă la noi vre-un dăngăt înfundat, melancolic de clopot, dela turma de boi din aluniş. — In răcoarea plină de mirezme a însărăriî Moş Mitru începu să povestiască cu glas limpede, aşezat. — Dvoastră, cari sînteţi vecinie cu oamenii, nu puteţi înţelege ce bucurie simte cel dela munte, cînd se pogoară cîte-odată, aşa pe vre-o zi sau pe două, în vr’un sat din apropiere. Cu zile înainte ţi-le pui toate la cale: la cine vei merge, cum te vei purta, ce vei povesti, ce vei cumpăra. Faci socoata înainte: pe tăbac atîta, pe opinci atîta, pe curele iar atîta. Astea toate fac atîta. Acum pe brînza ce o duc pot căpăta cam atîta. Dar asta n’a fi destul. Mai pun şi două peî, să rămînă şi ceva pe de-asupra. Aşa mergi gata de acasă, cum se duce băiatul la şcoală. — Deaceea trebue să se statoriască rînd: cînd merg eu, cînd îi vine vremea lui Bucur, şi cînd cade sorocul pe llie. Vezi bine, pînă era llie mic, mergeam eă în locul lui, dar după ce-î răsărise mustaţa, cum l-aşi mai fi oprit dela cea ce i-se cădea? Vr’un an de zile cum mergea, aşa se şi întorcea. Cumpăra ce avea de tîrguit, mergea la’nchinat într’un rînd cu creştinii, mai povestea, cînd eşiau din biserică, celor ce-1 încunjurau vre-o păţanie de pe la munte, şi atîta tot. Ochii negrii, aprinşi nu cutezau încă să privîască luminile curate, vorbăreţe ale fetelor cu obrajii înfloriţi. Şi cum nu ar fi stat cu el în vorbă Doamne, cum nu ar fi stat! Că era cu părul retezat scurt, negru ca tăciunele, cu grumazii albi ca laptele din găleată, cu obrajii de crini şi în mijlocul crinilor: ruji sălbatece. Cu cojo-ciţa pe umăr, înalt şi drept ca bradul, gîndeai că-i un făt frumos din poveste. După cureaua îngustă, înflorită, fluerul povestitor de suferinţi şi doruri, aştepta să-şi arete virtutea. — Bucur, de cite-orî se-’ntorcea llie acasă, aducea vorba pe de departe, ca să-l descoase. Voinicul rîdea, clătina din cap şi s’apuca de muls, ori pornla cu oile. Din depărtări doar, tîrziu de tot, de se auzîau suspinele nemîngăiate ale fluerului, cum pătrund adînc şi se’neacă în noaptea codrilor bătrîni. II. Se pornise o vară de sămăna mai mult a toamnă. Vînturile grele zbuciumau cît e ziulica de mare, umplînd de dureri şi desnădăjduire cîr.tecul brazilor înalţi, iar noaptea urlau* se vă-îetau în huzdoapele întunecate, în prăpăstiile ameţitoare. Norii de plumb izvoreau grămadă, din miazănoapte, şi învăluindu-se, scăpau Iar grămadă după vîrfurile înalte ale munţilor dela miazăzi. Rar, cînd pădurile tăceau, se scutura ploaia prin sită de mătasă. Sara aripile de vînt băteaă mai grabnic, şi frigul îl simţiai pînă ’n mâdua oaselor. Pe-aşa prăpăd de vreme de unde să faci brînză multă? Trecură vre-o două tîr-gurî, unde mergeam într’alţi ani, dar n’am avut cu ce merge. La cel de-al treilea însă am ho-tărît să mă duc cu ce va fi. Şteandurile toate şi vre-o patru berbeci. L-am luat şi pe llie cu mine, să-mi ajute şi să mai vadă şi el lume. In tîrguri ca ’n tirguri: învălmăşală, larmă, grabă, tot omul cu treaba lui. Abia răzbiam să măsurăm. Cînd era şteandul cel din urmă pela jumătate, iată vru să cumpere o femee mai în vrîstă, cu privirea aspră, cu sprîncenele îmbinate, înaltă dar pietroasă, cu o fetişcană aşa de vre-o 16 ani. llie tale felii albe de brînză şi le aşază în cumpănă. Femeea cea înaltă, cu sprîncenele îmbinate, bagă bine de seamă să se facă măsurarea dreaptă. Fata, sorbind din ochii albaştri, umezi pe llie, îşi uitase cum se des-leagă desagii, ca să adune tîrgaşul. De altfel avu să mai aştepte, căci llie şi de zece ori s’a plecat dela şteand pînă la cumepene, pînă a făcut să stea limba dreaptă. — Eu număram la bani, dar totuşi nu mi s’a ’mpărut de curată treaba. «Vezi şi de banii ăştia tată; 5 chile de brînză». Femeile pornise, şi pretinul meu le urmărea şi acum din ochi. Vedea bine că s’au oprit la fereastra mare a unei bolţi, plină cu tot felul de minunăţii. «Mă llie, aici, îs banii numai de pe tre www.dacQFomanica.ro 362 LUCEAFĂRUL Nrul 21, 1904 chile, unde i-al pus pe ceilalţi? — Ori doară nu ţi-a plăt t bine? Voinicul mă privi zăpăcit. Se căută prin buzunare, dar nu află nimic. — Am văzut unde s’au oprit. Las’ că nu scapă ele aşa uşor. Mă mir numai cum de nu am băgat de samă la asta. Ştii, mai mare ruşinea!» Se perdu prin mulţime îndată, şi eu nu puteam să mai gindesc de va putea scoate banii ori nu, căci cumpărătorii veniră iar, şi şteandul se deşertă în grabă. Am vîndut şi berbecii, şi llie nu s’a mai înturnat. într’un tîrziu numai iacătă-1 că răsare din furnicarul de oameni. «Le-am fost aflat îndată, tuţule, şi mî-au dat banii, dar mî-am dat de neşte pret.nl, îi cunoşti d-ta pe Toma şi pe Vasile. Ei, apoi cu aceştia m’am întîlnit, şi nu te vei supăra dacă-ţi spun, că m’am dus cu ei la un păhărel de vin. — Bun vin a fost? — De mijloc, dar ei, Vasile şi Toma, ştiu de tot multe. Mai ales Toma, trei zile şi trei nopţi efl cred că ar putea tot spune şi tot nu le-ar găta. — D’apoi acela a umblat multă lume şi ţară. S’a şi deşteptat, de-i ca un diac din strană. — Auzi numai, tuţule, minune, că minune caută să fie: ai văzut femeile ce-au luat de la noi brînză, ştii, cari n’au plătit bine, — apoi iacă, Toma ăsta şi pe acele le cunoaşte.— Eu gîndiam că înalta cea cu sprincenele îmbinate, e mama copilei plinuţe, iar şerpoîca ai cu ochii vineţi să-î fie copila. Dar ţl-ai găsit. — Toma ştie că nu-i aşa. Cea uscată şi înaltă e mătuşă, făta e orfană de mamă. — Eu aşi fi jurat că-î mamă-sa. — Vezi bine, tuţule, dar Toma nu zice aşa. El ştie şi satul de unde-î. Lîngă satul nostru, cale de-o poştă, la dreapta. — Măgurelele? — Ai gîcit. E al dracului Toma ăsta, tuţule, zău de nu.» Vedeam' acum că beuse binişor şi că are să-mînţă de vorbă, dar noi mult nu ne puteam învîrti prin tîrg, ci pornirăm în grabă. Bucur singur cu strungarul numai n’are ce face; nu le gată de muls toată noaptea. Norii vineţi, grei, tot izvorau din apus, ameninţători. Vîntuiile năvăleau din toate părţile umplînd pînzeie de şetre ale negustorilor, învineţite şi ele de frig. Caii la ham, şi hai să pornim, că ne va ajunge numai vr’o vreme şi mai şi. — llie, roşu ca un t andafir, cu ochii învăpăiaţi, umezi, nu se putea mira nici acum îndeajuns, cum de Toma ăsta ştie toate, pînă şi pe fata cea plinuţă, cu ochii albaştri ca două stele curate, o cunoaşte că e din Măgurele. După tîrgul acesta însă llie începu să nu mai vorbîască alîtea. La muls era inaî harnic ca pînă acum, dar cu oile nu te mai prea puteai încrede să-l trimiţi singur. «Cine ţi-a furat gîndurile, llie ? De bună sama e făcătură, ţi-a luat cineva din urmă, ori mal în grabă: te-aî întîlnit în pădure cu Ieielc-frumoasele. Auzi, mă llie, nu fi tu prost, de-i aşa. spune-mi tu mie şi de nu te voiţi scăpăta nu-mi mai zici j:e nume. Eu mă pricep la tot felul de desfaceri. — Mai bine vezi-ţi de lucru, Bucure, şi la-să-mă tu pe mine în pace. Am eu cap să-mi poarte de grije.» Nu putea durmi şi aşa scotea oile la pornială şi in locul meu şi a lui Bucur. Zicea că lui i mai place să meargă, să fie numai cu oile singur. în adîncimile pădurilor bătrîne cred că şi acum se mai păstrează cîntecele lui de jale, din gură şi din fluer. Se ’ntîmpla uneori de era sară cu lună, şi cu flori de argint deschise pe bolta neagră. Pădurile adînci de brad suspinaţi rar, ca trezite din vise. Cormanele negre să ciătiau încet, vîjăind adormitor. Vre-o buhă nefericită, ţipa cheunînd din scorburi putrede, ca şi cînd ar fi atins’o săgeata otrăvită. în strungă noatinii şi berbecii, sterpele noastre, rumegă clătinîn-du-şî corniţele în lumina albă a lunii. De departe venia dăngătul plin, curat, al clopotelor de la oile pornite la păşune. — Pe aşa vreme nici eu nu puteam durmi. îmi veniau în minte atîtea gînduri şi mi-se deşteptau atîtea dorinţi, de-aş fi putut sta noaptea întreagă fără să închid un ochiu. — Şi aşa auziam, pe cînd se ridica luna sus din pădurea de brazi, şi umplea de lumină albă văile afunde, şi cununa întreagă de munţi, — auziam cum începe să crească în tăcerea şi pacea aaîncă, o tremurare lină şi fricoasă de glas dulce. Glasul creştea tot mai mult, pînă ce de argintul lui se umpleau văile şi munţii îndepărtaţi. Doina mîhnită curgea puternic din pieptul tînăr. Pădurile oftau în adîn-curî, primind spre păstrare cele din urmă frîn-turî ale doinei ce se stingea. — Apoi într’un tîrziu, fluerul lua locul glasului. Să fi împrumutat glasul de la cîntăreţele măestre, de la fluerătorii harnici ai pădurilor, nu putea să le învîriă cu atîta dor. cu atîta foc. Cîte. nu-mi veniau şi mie în minte atunci, oftam, mă întorceam de pe o lăture pe alta, mă zvîrcoliam şi nu puteam să dorm. — Dimineaţa eram ca mărul cel bătucit. O'nd veni rindul să meargă llie în sat, părea că i-ai luat cu mina toată supărarea. Mai ales cu Bucur nu ştia cum să vorbiască mai frumos. Cînd se ’nţorcea era tot mai abătut, şi cîn-teccle erau tot mai dese, tot mai f.umoase, tot mai dureroase. Bucur vedea el bine ce trebue să fie şi nu-l mai năcăja nici cu o vorbă le- www.dacoromanica.ro Nrul 21, 1904 LUCEAFĂRUL 363 gănată. Efi încă, ce să fi făcut? Să-l las’ să cinte, că şi eu am cîntat cînd am fost ca el. Doar’ a treia săptămînă, cînd ml-a fost rîn-dul meu să cobor la ţară, în sat văru-meu Ni-chifor mă prinde de glugă şi mă ţine ’n loc. «D’apol pe Ilie de ce nu-1 mal laşi în sat vere? mal stal tu pe Ia tîrlă, şi las’ sărăcuţul să mal ese şi el între oameni. — Cum nu-1 las, Nichifore, doar şi azi e săptămînă a fost. — Ba de 6 săptămînl pe fîcioru-tău nu l-a mal văzut nime la noi în sat, de gurile rele au şi început să umble: ba că teacă, ba că pungă. — Las’ dar că va veni el de-aicl încolo. Pînă acum poate va fi mers aiurea la biserică pentru aproapele.» Adecă, — gîndiam în mine — tot cea din Măgurele a furat inima băiatului nostru. — Numai de-ar fi fost în ceas bun. III. Ilie, bun cum a fost totdeauna, cătră toamnă îmi spuse ce gînd are. Fata-i place de-1 îngroapă de viu, tatăl fetei se ’nvîrte încolo, priveşte cu mîndrie la copilă, şi nu se dă în laturi de la un aşa pas. Iar fata? Floare tot plînge cînd e şi tatăl său de faţă. Badea Co-stan însă ţine morţiş la ceva: Ilie să lase munţii şi oile, să vie în sat, că moşie va avea un hotar întreg. Feciorul cu treaba asta nu s’a prea putut împretini aşa uşor. în urmă totuşi, dragostea a învins şi se hotărî să se apuce de plugărit, cum dorea badea Costan. Atunci îmi spuse el ce gîndurl are. Dar badea Costan mai doria ca să merg şi eO în sat; să ne vindem oile şi tot şi să lăsăm munţii. — Aici, vezi bine, eu porunciam şi nu ochii albaştrii ai Floa-reî. Eu munţii nu mi-î las, le-am zis, voi faceţi cum gîndiţi că va fi mal bine, şi Dumnezeu să vă ajute. Din nuntă m’am ales şi eu cu ceva. în ziua a treia am adus doi lăutari cu mine la munte, şi vr’o patru ferii de vin. Şi ml-au zis hara-midele, mie şi Iui Bucur şi strungarului Cercel, oblu doauă zile în ca;.ăt. Gospodăria noauă mergea bine. Nora era sprintenă ca o suveică, iar Ilie aşezat şi cuminte în toate lucrurile ca un bătrîn. — Nepotul şi nepoata veniră în doi ani unul după celalalt. Dar la un cărat de grîu, — şi era greu pă-mîntul, aşa se făcuse, — Costan se îmbolnăvi şi muri cu zile în aprindere de plămîni, tare şi mare ca un zîd. La vr’o trei săptămînl numai ce se trezeşte Ilie cu o ceată de domni, că vin şi-I cearcă curtea, casa, şura. grădina, vitele. De aici apoi merg la pămînturî şi le însamnă pe toate pe ţoale. D-l părinte veni, şi-I spuse lui Ilie că domnii ăştia au mal calicit încă vr’o 10 familii din sat. 0 datorie veche, zice-se că ar fi, de pe vremea libertăţii. Era aci în sat o curte boerească, Gharfaş, şi cică părinţii celor de acum i-ar fi de r-fundat toate buţile cu vin cite le avea în pivniţa din vii. De atunci sînt tot legiuiri peste legiuiri, oamenii au plătit atîta de s’ar fi putut cumpăra un corn de ţară, şi totuşi mai cer şi acuma: cică toţi cei vinovaţi trebue să fie pedepsiţi. Apoi tatăl lui Costan zic c’ar fi fost conducătorul pe acele vremuri. Ilie ce să fi făcut? Cine să-l apere? Pe ceialalţf cine l-a apărat? Dumnezeii sfîntul, altul nime. Că popa-I bun şi ştie cum se descoasă lucrurile. Dar pe el cine-l ascultă? A cercat cu alţii, şi I-afl făcut de ocară, că 1-afi băgat în temniţă ca pe tîlhari, de a stat biserica un an fără liturghie. Ca să rămînă curtea şi casa şi un petec de pămînt, a trebuit să vindem şi oile. — Să vindem oile, şi eu să las munţii unde am crescut!— Vezi, dta nu ştii încă ce năcazuri sînt în lumea asta. Dar le vei şti, că eşti de-ai noştri şi dta. Feciorul popii de aici e de mult dus în Ţară. Are slujbă bună, şi cunoaşte pe-acolo oameni buni. El a căpătat la un boier de-acolo loc pentru Ilie al meu şi pentru Floarea, şi acum de doi ani îs duşi. Cuminţi cum sînt, adună bani frumoşi, şi de-a ajuta Dumnezeu de-or veni sănătoşi, şi să-şi cumpere pămînt, că uite ceşti doi mititel cresc şi el, acuşi vor fi juni, şi să nu se treziască cu nimic dela părinţi. Moş Mitru oftă din adînc şi porni în tindă să aţîţe focul, să pue de mămăligă. — Şl-apol, moşule, cum îţi vine, acum bătrîn să te îngrijeşti de-ale mîncăril şi de copil aceştia ? — Vezi, nepoate, de cînd mi-am vîndut oile şi m’am coborît la ţară, viaţa mea s’a gătat. Da, atunci am făcut o petrecanie la stînă, să nu gîndeştl rău, dar aşa cum mă vezi de bătrîn atunci am plîns ca un copil, şi m’am îmbătat ca un beţiv. Aşa s’a gătat viaţa mea. Acum Iată căpşoarele aceste bălaie mă mîngăie şi mă ţin să nu ’nchid ochii. Fac şi efl ce pot, nepoate, dar Dumnezeu vede cîte aşi dori să pot face pentru ei. Copilaşii aduc acum aşchii şi gătejuţe lui Moş Mitru să aţîţe focul. BUrînul se pleacă, 1 sărută pe frunţile senine şi două lacrimi ca două alune se perd în barba Iul albă de zăpadă. www.dacQFomanica.ro 364 LUCEAFĂRUL Nrul 21, 1904. EMERIC MAPÂCH. - TRA6EPIA OMULUI. (Urmare.) Trad. de Octavian Goga. TABLOUL IX. (piaţa Greve din Paris. Pe balconul unde stătuse Kepler la masa de scris, e aşezată guillotina. Lucifer călău. Adam reprezentînd pe Danton, vorbeşte de lingă guillotină poporului. In sunet de tobe se apropie o ceată zdren-ţoasă de recruţi. Ziuă.) Adam. (Continuînd.) Egalitate, frăţie, libertate! Mulţimea. Să moară cel ce nu vrea s’o cunoască! Adam. E drept, e drept! — Două cuvinte ţin Ideîa mare plutitoare ’n lume. Unu-1 avem pe seama celor buni: «E patria ’n pericol» . . . şi-î trezim. Cu celalalt păcatul înfierăm: «Să tremuraţi!» — şi ei rămîn zdrobiţi. Măriţii regi ni s’au împotrivit, Noi le-am zvîrlit al regelui nost’ cap . . . Şi preoţii s’au ridicat ... — atunci Din mina lor noi fulgerul l-am zmuls Şi-am pus pe tron iar prigonita minte! Dar nici cuvîntul celor buni rostit, N’a fost strigat zădarnic, în pustie. . . Armate-avem în luptă unsprezece Şi-avem viteji, ce rînd pe rînd se’mbie Să umple golul morţilor eroi. . . Şi credeţi voi că furia de sînge, Va zeclui doar’ şirele naţiunii ? Cînd ferbî metalul, drojdia de lut Arunci, rămîne chipul lui curat! — Şi noi de-am fi chiar doritori de sînge, Ne poreclească lumea ’ntreagă monştrii: Noi patrie vrem, liberă şi mare! Recruţii. Noi numai arme vrem şi căpitan! Adam. Adevărat, voi numai arme vreţi, Voi ce purtaţi atit amar de lipsuri! Vi-e haina ruptă, şi sînteţî desculţi, Dar baioneta toate vi le-aduce. Veţi birui. Poporu-i neînvins. Acum s’a dus un general la moarte, Ce-avînd soldaţi şi stînd în fruntea lor A fost bătut. Mulţimea. Ce trădător infam ! Adam. Ai drept. — Un singur dar are poporul: E sîngele, jertfit cu-atît prisos Şi dragoste pentru ’nflorirea ţării . . . Şi cînd un om, ce are ’n dreapta lui Darul ăst sfînt al vre-unuî popor, Nu poate lumea 'ntreagă să’ngenunche, E trădător! (Din mulţime s’alege un oficer). Oficerul. Mă lasă ’n locul lui, Să şterg ruşinea, cetăţene, eu! Adam. încrederea ţi-e vrednică de laudă, însă temei, că-ţî împlineşti cuvîntul, Tu dă-ne ’ntîl pe cîmpul de bătaie. Oficerul. în suflet port temeiul! — Ei, şî-apoî, Am şi eu cap, ce poate că plăteşte Mai mult ca cel căzut la ghilotină! Adam. Că l-ai jertfi tu, unde-î chezăşia? Oficerul. Chezăşuîesc eu însumi! Nu-i destul? Pe viaţa mea eu nici un preţ nu pun. Adam. Altfel gîndeşte parcă tinereţa. Oficerul. Te mai întreb odată, cetăţene! Adam. Răbdare, scopul o să ţi-1 ajungi! Oficerul. Văd că nu-mi crezi. Te ’nvaţă deci de-acuma Să ai păreri mai bune despre mine. (Se ’mpuşcă.) Adam. Păcat de el. . . Doar’ ar fi meritat Un plumb dujman. . . Haid’ duceţi-1, prieteni, La revedere după biruinţă! — (Recruţii pornesc.) De-aşi fi părtaş şi eu ursitei voastre, www.dacQFomanica.ro Nrul 21, 1904 LUCEAFĂRUL 365 Dar nu mî-e dată lupta glorioasă, Nu duşman vrednic, luptător pe fată, Ci nevoiaşi ce ’n taină ţesu-şl mreaja Asupra mea şi-a scumpei mele patrii. Mulţimea. Arată-ni-1 cu degetul şi moare 1 Marquis. Nu Danton 1 Dacă sîntem vinovaţi Vinzi patria cînd nu ne dai perzării. De nu sîntem, — respingem mila ta. Adam. Tu cine eşti, de-aşa te porţi cu Danton? Adam. Cel ce-aşi putea s’arăt e mort deja. Mulţimea. Dar bănuiţii? — Doar’ cel bănuit E păcătos deja. L-a înfierat Poporul, un profet ce nu dă greş. Să moară toţi aristocraţii. Haideţi La temniţi toţi, s’aducem judecată, Căci legea noastră-I legea cea mai sfîntă 1 (Mulţimea porneşte spre puşcării.) Marquis. Eu sînt marquis. Adam. Opreşte-te, ori nu ştii C’alt titlu nu-I afar’ de cetăţean? Marquis. N’am auzit că regele-ar fi şters Vr’un titlu. Adam. Adam. Acolo, nu! Căci lacătul puternic, Văzduhul greii care omoară mintea, Tovarăş nî-e de veacuri! — Nu acolo! Trădarea stă cu fruntea ridicată. Cuţitul ei ascute-şi-1 pe banca Conventului. — Acolo să vă duceţi! Mulţimea. Deci la Convent! Nu-i premenit destul. Dar mai întîi la temniţi să ’nvăţăm. Tu pîn’atuncî înseamnă-i trădătorii, Danton, pe toţi; (Mulţimea se opreşte ameninţînd. Intr’acela un sans-culotte tlreşte după dînsul pină în apropierea Iul Danton un tînăr marquis şi pe sora acestuia, ce reprezintă pe Eva.) Un sans-culotte. Noi uite-aici aducem, — I-am prins acum, — pe-ăştî doi aristocraţi. Ăst chip superb şi haina lor cea scumpă Negru pe alb le-arată ’ntreg păcatul! Adam. Veniţi aici! Ce nobilă păreche! Sans-culotte. Tovarăşi 1 Noi să mergem iar’ la muncă, Pe vînzători i-aşteaptă doar’ pierzarea 1 (Sans-culotti pornesc cu mulţimea, tineretul se apropie. împrejur mal rămin cîţîva gardişti.) Adam. Eu nu ’nţeleg ce simpatii m’atrag Spre voi. Vă scap cu propriu-mi pericol. Taci! Nenorocit ce eşti! Intră ’n armată; calea ţi-e deschisă. Marquis. Nu mî-a dat voie Regele nici cînd, Ca să servesc străinii cetăţeni! Adam. Deci o să mori. Marquis. Va fi mai mult cu unul, Din neamul ce moare-pentru Rege! Adam. De ce te-asvîrlî — aşa în braţul morţii? Marquis. Ori crezi tu doar că dreptul ăst numai Voi îl aveţi, voi oameni din popor? Adam. Te ’mpotriveştî, deci iat’o fac şi eu. Şi o să ’nving. Te scap şi făr’ să vrei. Credinţă port c’un viitor mal paclnic, în care-i stînsă patima ’nvrăjbirii Ml-a mulţămi că scap un bun bărbat. Gardişti! Degrab’ la casa mea să-l duceţi Şi pentru el vă fac răspunzători. (Clţlva gardişti 11 conduc pe marquis.) Eva. Fii tare, dragă. (Va urma.) Marquis. Rămîi cu Dumnezeu. (Pleacă.) www.dacQFomanica.ro 366 LUCEAFĂRUL Nrul 21, 1904 LA VERONICA MICLE. Aşî vrea la groapa ta să viu Pe locuri depărtate, în zile negre cînd pustiu De dor inima-mi bate. Să bată vîntulprin cipreşi, Iar luna să lumine, Atunci de supt pămînt să eşi, Zimbind să vil spre mine. în tainica cucernicie Să mă ’nfioare-un dor şi-un gînd. Ferice căreia ca ţie Datornic l-a rămas un sftni. Maria Cunţan. Lumina visului bălai A celui fără moarte, Din văl de raze să răsai Şi norii să te poarte. Cu părul lung şi despletit, O mitică crăiasă, Pe capul cel dumnezeii Cunună de mireasă. CRONICA $1 NOTIŢE. Artemiu Anderco. Cetim în «Răvaşuh că, >n 6 Noembre 1904, dl Dr. Elie Dăianu a ţinut, la serata «Reuniunii femeilor» din Cluj, o conferinţă despre scriitorul maramură-şan necunoscut Artemiu Anderco, care a trăit între anii 1853— 1877. Scrierile acestuia în 7 volume manuscrise se află în proprietatea dluIDr. Dăianu, care a binevoit a ne promite un articol mai lung asupra scriitorului descoperit de d-sa. Nu cunoaştem valoarea celor 7 volume, dar în sărăcia noastră, ne bucurăm de orice descoperire literară, sperind că bucuria noastră la cetirea manuscriselor nu va fi cu totul înăbuşită de deziluzii. în acest număr publicăm portretul reînviatului scriitor. ' * * * Kimon Loghi, pictorul de origine macedonean, aranjează la «Ateneul Romîn» din Bucureşti o expoziţie, care se deschide la 1 Noembre (vechiu). Numărul viitor (duplu) al revistei noastre va fi împodobit cu mal multe reproduceri după tablourile expuse şi va cuprinde notite informative amănunţite asupra acestei expozi-tiunî. Publicul nostru cetitor va avea prilejul să admire un talent artistic lui prea puţin cunoscut. * * * «Un învăţat romîn». Dl Dr. losif Popovici, făcînd o călătorie de studii în vara aceasta a trecut şi prin Cluj; aici a vizitat muzeul etnografic al societăţii «Eke» şi a fost foarte bine primit de savantul director al muzeului Dr. Her-man Antal. Tînărul filolog, trecînd spre Viena, a avut amabilitatea a se opri mal multe zile şi pe la noi. Aici am avut fericita ocazie de-a vedea frumosul rezultat al .-tudiilor ce le-a făcut: mal multe caiete cu un preţios material folcloristic şi linguistic pe care Asociaţiunea ar face foarte www.dacaromamca.ro Nrul 21, 1904 LUCEAFĂRUL 367 bine să-l ceară spre tipărire. Propunerea cilul Popovicî făcută Asociaţiuniî ca să-î dea ajutorul cuvenit pentru studiarea dialectelor romine dela noî, e o idee fericită, în faţa căreia budgetul Asociaţiuniî n’are să stea la îndoială, fiindcă dsa e un om cu pregătiri temeinici în acest ram, cum puţini se găsesc şi în străinătate. Asociaţiunea poate s’ar şti îngriji ca să-î dee şi o ocupaţiune permanentă dlui Popovicî. Nu?! * * * Coşbuc în ungureşte. Cetim în «Peşti Hir-lap» (15 Oct.) că societatea «Erctelyi Irodalmi târsasâg» a hotărît traducerea poeziilor poetului nostru Coşbuc în ungureşte. Cu traducerea afost însărcinat R6vai Kăroly, care şi pînă acum a tradus mai multe poezii româneşti, publicate în diferite reviste ungare. s}t * * Adunările poporale din Banat. Sub acest titlu a apărut o broşură volantă, în care se descriu cu multă însufleţire adunările convocate de deputatul dr. A. Vlad în comunele Răcăşdia, Sasca-mont. şi Berlişte. Entuziazmul şi dragostea curată cu care au primit ţăranii pe deputatul romîn, sînt o dovadă mai mult pentru a îndemna şi pe alţii la o activitate dc deşteptare. . * * * Secretar al II-lea al Asociaţiuneî a fost ales dl Ion I. Lăpedatu, cunoscut cetitorilor şi din coloanele acestei reviste. Ca absolvent titrat al şcoalei comerciale superioare din Budapesta şi ca om cu o cultură serioasă va putea aduce servicii importante Asociaţiei pe terenul economic şi administrativ, aşa că secretarul 1, faţă de un specialist, se v« putea dispensa uşor de aceste atribuţiuni şi va putea dezvolia o mai intenzivă activitate literară. ' * * * O circulară. Vicarul episcopesc al Orăzii-mari, Preacuvioşia Sa Vasile Mangra a adresat o importantă circulară tuturor oficiilor protopo-peştî şi parohiale din districtul gr. or. romîn al Orăzii-mari, învitînd pe preoţi a scrie cronica bisericeî din comunele în cari servesc. Circulara specifică datele pe cari aii să le cuprindă aceste cronici, cari pot să fie de mare importanţă la alcătuirea istoriei noastre bisericeşti. Pentru exactitatea datelor ar fi bine să se întrebuinţeze şi un control sever, ca lucrările să fie conştien-ţios şi serios făcute. CĂRŢI $1 REVISTE. (Dări de seamă şi notiţe bibliografice.) Vasile Pîrvan: «Alexăndrel Vodă şi Bogdan Vodă» ş. pie ani din istoria Moldovei 1449—1455, Bucureşti, lu.-'iiuitul de arte grafice «Minerva», 1904. 1 voi. de 128 ]■. in «o (Preţul 2 lei). O lucrare serioasă, care îmbrăţişează o epocă nebuloasă din Istoria Moldovei. Autorul lucrează cu un mare aparat critic şi cu o metodă strict ştiinţifică, calităţi cari asigură rezultatelor obţinute o valoare netăgăduită. Atît această lucrare, cit şi altele cari s’au săvîrşitîn Seminarul de Istoria Ro nînilor de sub direcţia dlui prof. D. On-ciul, dovedesc că ’n capitala ţării romîneşti se munceşte temeinic... iar pentru noi această muncă e un simbol de îmbărbătare şi încredere. * •* * Virgiliu : Bucolicele şi Georgicele, traducere cu un studiă biografic şi cu note de M. Străjan. Bucureşti, Socecu, 1904. 1 voi. de 224 pp. (Preţul 2 lei 60 b.) Neobositul profesor penzionar din Craiova, a făcut un bun serviciu laicilor, necunoscători ai limbei latine, traducînd în forma originală inspiraţiunile idilice şi pa-triarchale ale marelui poet din epoca de aur a litera-turei latine. Traducerea e bună, şi pentru cei Iubitori ai frumseţilor amice în poezie e un prilej de desfătare. Notele cari însoţesc traducerea sînt bogate şi contribue mult la înţelegerea deplină a hexametrilor. Provincia-lizmele — adeseori prea riscate — cu toate justificările din Epilog ne supără. * * * «Sămănătorul» numerele 42, 43, 44, cuprind articole de N. lorga. schiţe şi nuvele de T. Cercel, Constanţa Hodoş, M. Sadoveanu, poezii de Natalia losif, V. Vrîn-ceanu, G. Vîlsan, Ecaterina M. Sadoveanu, apoi cronici şi bibliografii. — «Făt-Frumos» (Bîrlad), nrul 13 publică o frumoasă schiţă de Emilgar: Conul lordache lovu. — Cugetări de A. C. Cuza, poezii de C. Moldo-vanu, D. Naum, A. Mîndru, Al. A. Naum, şi o baladă inedită de V. Alexandri. — «Junimea Literară» (Suceava) n-rul 10: o nuvelă gprmană de H. Salus, şchiţe de Nello, Neagu, poezii de V. Hunţan, N. D. Cîmpean, Rotică, Dări de seamă. * * » Duet de Conan Doyle, tradus de dr. Victor Onişor. Bistriţa 1905. Preţul 1 cor. 60 bani. Romanul unei tinere părechi, copiat după natură. Scris într’un stil uşor şi v>oiu, e plăcută lectură în sările lungi de Iarnă. * * * «Revista Idealistă» (Mogoşeşti, prin Mihăileni, Ro-mînia), anul II nrul 8 are următorul sumar inţeresant dr. Hurmuzescu: Despre Radiu. 1. Bărbulescu: Cum ar trebui îndrumată chestia macedo-romînă. St. Antim: Pentru-ce n’au voe femeile să tae pasări. N. L. Costake: Studii din vechia literatură franceză. A. Cehov: Sărăcie de suflet (nuvelă). N. Vaschide: Cambridge. H. Bordeaux: Frica de viaţă, (roman). B. Creangă: Poezii. I. C. Duca: Alegerile prezidenţiale din Statele-unite C. Bacalbaşa: Cronică teatrală. Buletin literar şi bibliografic. * + * www.dacQFomanica.ro 368 LUCEAFĂRUL Nrul 21, 1904 Emanuel PărăJanu, Cartea Săteanului, nuvele (— şi poezii!—), Tlrgu-Jiu, Libr. N. D. Miloşescu, 1904.1 voi. de 180 pp. (Preţul 1 coroană). Cuprinde povestiri din viaţa ţărănească şi poveşti cari pot fi cetite cu folos de popor. Cele mal multe din poezii sînt banale, doar imitaţiunile poporale-s mal reuşite. * * * Am primit la redacţie următoarele lucrări ale dlul dr. Radu S. Sbiera: Die Physiologie der Rumănischen Vocale ă unde î, 17 pp. (Retipărire din Zeit f. Rom. Phil.) «Die Prosodischen Functionen inlautender muta cum liquida bei Virgil», (lucrare de Seminar, de 60 pag.) «Amintiri despre Eminescu», (retipărire din «Almana-chul Literar», pe 1903.) «Autori Romînl bucovineni», — studiu critic. (Retipărire din «Deşteptarea»). Fiziologia vocalelor romîneştl ă şi î. (Retipărire din «Convorbiri Literare».) Toate aceste lucrări mărturisesc sîrguinţa şi serioasa pregătire a autorului, de care poate vom avea ocazie să ne ocupăm altădată mal pe larg. • • • Domnul Vasile Mihailescu, într’o broşură (de 60 pp.) întitulată: «Cum povestesc istoricii despre marii străbunii, apoteozează, cu drept cuvînt, Istoria lui Ştefan-cel-Mare de N. Jorga. O admiraţiune neţărmurită şi cinstită a făcut pe autor să scrie aceste pagini, cari sînt cuminte scrise. * * * Vasilie Pîrvan, Cîteva date nouă cu privire la familia Cuza, — Estras din «Convorbiri Literare», Bucureşti, 1904. ' * * * Sever Secula, Biserica din LehecenI — Cărpinet, — schiţă istorică. * * * Raportul General al Comitetului Reuniunii romîne de muzică din Sibiiu pe timpul dela 1 Sept. 1903 pînă la 31 August 1904. Redacţional. Redactorul nostru responzabil, dl Octavian Goga, ple-cînd la Berlin, rugăm ca toate scrisorile ce privesc revista noastră să se adresze: Redacţia «Luceafărul» Budapesta. __________ P0$TA REDACŢIEI. G. V. P. laşi. Cîntecele sînt drăguţe, dar prea puţin vorbitoare... Cele mal bune strofe le înveştmîntăm în haina nemuririi • UNEI MOARTE. Mă cauţi pînditor cu ochii... Spinoglu. Progres. Cine scrie versuri ca cea dela vale, numai progresa poate: lac’ răsare mîndrul soare 1 UI’ că ’nfugă vîntul 11 Mă sărută scumpa floare Şi-mi alină dorul. Sisifus. Astea le trimiteal mal bine uiiel domniţe îndrăgite de-un filolog. Pe oceanul meu de vise Tu pluteşti un astru fix, Ţî-aşI da toate-a mele scrise, Dac’al vreasă-ml fii sufix. • Insă dacă eşti tirană Şi vel rlde de-al meă vis, Pun un lexicon pe rană Şi m’apuc Iarăşi de scris. Ecouri. Luna de miere. — Drăguţă, nu te uita prin fereastră. Te vede cineva şi n’o să rămînem singuri. Şl-apoî cu degetul la gură... Te-am înţeles ce-al vrut să spui, Şi frunzele pe ram tăcură Şi’ntregul crîng cu lumea lui. Iar braţele-mî te-adăpostiră, Şi plînsul pe obraji ţl-am şters, Cuvintele înmărmuriră, Şi astăzi mi se prind în viers. APARE: ABONAMENTUL: Lai şi 15 a fiecărei luni, stil v. Pe I an 12 cor., pe jumătate Preţul unul esemplar 50 bani.. de an o cor. In Romtnia 65 bani. Pentru străinătate t an 16 franci Redacţia şi Administraţia: IV. STR., ZOLDFA, 7. Tipografia «Poporul Român» Budapesta, 'strada Amazon nr. 6—8 PROPRIETATEA Şl EDITURA REDACŢIEI. Şef.-red.: ALEXANDRU ClURA. Red.-resp.: OCTAVIAN GOGA www.dacaromamca.ro