„Luceafărul" — fin III. Nr. 7. Budapesta, 1 flprille st. v. 1904. SUMARUL: Dăscălită (poesie) ...______ Studiile dlui L. Săineanu După suferinţa ernel (poesie) .................. în peţite (schiţă) ........ Tragedia omului (trad.)... Mc. Otavă. Dr. Gh. Alexie!. H. Frollo. Horia P.-Petrescu. Oct. Goga. După bătaie (sonet) ... A. Cimpean. Fol răzleţe (I. A. L. Bră-tescu-Voineşli) ......... Dr. S. P. Din Castel .............. Isis. Ilustraţii: Werestchagin. «Părăsit» şi «Apoteoza războiului». Cronică şi notiţe. Cărţi şi reviste. Poşta red. ABONAMENT: Abonamentul se plăteşte înainte 1 Pe un an: 12 cor.; pe Va an: 6 cor Pentru învăţători, preoţi săraci şi studenţi,: numai pe un an : 7 cor. în Romînia-un an : 16 lei; Va an: 8 lei. Pentru preoţi învăţători şi studenţii din Romînia, numa pe un an 12 lei. Un număr 50 bani, în Romînia: 65 bani. On. restanţierî pe anul 1902, 1903 şi 1904. sînt rugaţi a ne trimite abonamentul. On. abonenţî sînt rugaţi a ne comunica adresa exactă şi completă pe verso cuponului dela mandatul poştal, împreună cu numărul de expediţie de pe adresă. Autorii, cari voesc să li se anunţe apariţia publicaţiunilor, sînt rugaţi a ne trimite cîte un esemplar. Rugăm în deosebi pe autorii din Romînia. • J i * www.dacQromanica.ro DĂSCĂLIŢA. Cînd tremurîndu-şT jalea şi sfiala Un cînt pribeag îmbrăţişează firea Şi-un trandafir crescut în umbră moare Şi soare nu-î să-î plîngă risipirea, Eu plîng atuncî, căci tu ’mî resaî în zare A vremii noastre dreaptă muceniţă, Copil blajin, cuminte prea de vreme Sfielnică, bălaie dăscăliţă. Ca strălucirea ochilor tăi limpezi Poveste nu-I mal jalnic povestită, Tu eşti din leagăn soră cu sfiala Pe buza ta n’a tremurat ispită. Cununa ta de zile şi de visuri Au împletit-o rele ursitoare, Ca fruntea ta, nu-i frunte de zăpadă Şi mînă nu-I atîtea ştiutoare. Moşnegi ceteţî aî cărţilor din strană Din graiul tău culeg învăţătură, E scrisă par’că ’n zimbetele tale Seninătatea slovei din scriptură, în barba lor, căruntă ca amurgul, El strîng prinosul lacrimilor sfinte, Căci văd aievea întrupat ceaslovul, în vorba ta domoală şi cuminte. La tine vin nevestele să-şi plîngă, Feciorii lor în slujbă la ’mpăratul, Şi tu ascunzi o lacrimă ’ntre slove în alte ţări cînd le trimiţi oftatul... Şi fete vin să le ’nfloreştî altiţa, La pragul tău e plină ulicioara Şi fetele îşi şopotesc în taină : Ce mînl frumoase are domnişoara. • . . Şi mîngăind copiii altor mame Te stîngî zimbind în calea ta fecioară, Iar’ căpătîîul somnului tău maşter De-un vis deşert zădarnic se ’nfioară. Tu par’c’auzî cum picură la geamuri Un ciripit de pul de rîndunică Şi-un gînd răzleţ îţi înferbîntă tîmpla Cu tine adoarme-o dulce, sfîntă frică... Sfios amurgul toamnei mohorîte îşi mişcă ’ncet podoaba lui bolnavă, Ca din cădelniţî fumul de tămîîe Prelung se sbate frunza din dumbravă. Tu stal în prag şi din frăgar o frunză, La sînul tău s’a pogorît să moară, Iar’ vîntul spune crengilor plecate Povestea ta frumoasă domnişoară. .. Nlc. Otavă. www.dacQromanica.ro 152 LUCEAFĂRUL Nrul 7, 1904 STUDIILE DLUI L. ŞĂIMEANU. în nrul I. (1904) din revista «Transilvania» a apărut un studiu de dl Iosif Popovic! despre lucrarea dluî LazărŞăineanu: «Influenţa orientală asupra limbei şi culturei romîne» (Bucureşti, 1902.) în cele ce urmează, în interesul adevărului, aflăm de lipsă a îndrepta unele greşeli din darea de samă a dlui I. Popovici, amintind, că o dare de samă amănunţită, scrisă de noi, va ieşi în curînd în «Revue orientale pour Ies etudes ouralo-altaiques» (Budapesta). Dl Iosif Popovici în studiul său ne învaţă, că din punct de vedere fiziologic avem sunetul turcesc 6 şi maghiar o, cari să desvoaltă în ro-mîneşte în io şi iu, de es. turc.-Ardr > rum. chior-cior, turc. karagor > rum. caraghior, până aici mai trece faţă de turcisme, ceeace însă zice despre magy. bos > rum. bios; magy. boseg > rum. biuşag, nu se poate apioba de loc. — Al nostru bios n’are de a face cu maghiarul bos, pentru-că asemenea cuvînt unguresc nici nu există. Bios este o formare romînească din cuventul biu, care Ia rîndul său e o împrumutare din magh. bev. Avem la înde-mînă o mulţime de date din literatura veche pentru biu, bios şi biuşug, bişug, dar numai cîteva vom cita: «Băsădui de b i u păînră la zori: satisque allocutus usque in lucem» (Sbiera Cod. Vor. p. 16 şirul 14); «Nu lua doamne dela noi dliulfi tău, ce ne da întrăma-rea cea de biu a credinţi! dereapte» (Bariţ Cat. Calv. p. 77); «bios: reich, reichhaltig, fruchtbar, gesegnet» (Iser: Worterbuch); «abun-dans» (Alexi: Gramatica daco-romana sive va-lachica, p. 247); «dives uber tertilis», (Lexicon Bud.); «Avem bişugu mare însfînta ta casă. (Dosoftei: Psalt. p. 120); «De tine pămîntul să adapă şi de bişug nime nu să scapă» (idem p. 207 şi pp. 358, 377, 391); «Pentru noi Dumnezău să grijaşte şi cu bişuguri ne bla-gosloveaşte (idem p. 397 şi 433.) «In pace lină şi în biuşug mare am trăit» (Sicriul de aur în Ţipar: Analecte, p. 114) etc. Conclusia trasă de dl 1. Popovici «din raporturile o—iu» nu e deci nici decum «din punct de vedere fiziologic o corelaţiune perfectă. «Bios şi biuşug nu sunt din bos şi boseg, ci din bev şi bevseg. Ţinem să îndreptăm din acest prilej o greşală, destul de înrădăcinată în filologia noastră, că anume forma be 1 ş u g: abon-dance, ri hesse, superfiuite (Cihac. Dicţ. II481,) este din bişug cu inorganicul «1.» Dl Haşdeu în «Cuvintele din bătrini» scrie următoarele : «Bişug, ung. boseg, cu trecerea normală a finalului eg, la romîni în ug, ca şi’n meşter^, meşter; betegseg, beteag- et. Astăzi se zice belşug sau b i 1 ş u g, cu inorganicul I.» (I p. 270) A. Odobescu (Michnea-vodă, p. 37) zice «Toţi grofii şi nemeşii din Sibii şi de prin prejur alcătuiau o curte, care se bucura de bib şugul şi traiul domnesc al voivodului marii. Ţipar (Princî. 271). «Ce e îmbilşugarea ungro-vlachilor noştri? Ardelenii-ungureni zic pe multe locure biuşug sau gliuşug dela ung. bdsâg, — ci bilşug, bilşugare sunt ale fraţilor delînga Dumboviţa.» Bariţ (Cat. Calv. 121): «Imbe 1 şugare, ce să mai aude şi în România, seamănă tare cu b 5 seg unguresc.» etc. B u d e n z în vocabularul seu comparativ «Magyar-ugor sz6târ« arată, că forma de azi a cuvîntuluî ung. bdseg odinioară a trebuit să existe ca b e I s e g, precum dovedeşte şi cuvîn-tul mâlysâg (=adîncime), dar n’a putut să aducă măcar unică dovadă pentru sprijinirea părerii sale. în «Nyelvbr» (XV. 509.) am publicat o notiţă, în care prin al nostru belşug am arătat, că Budenz are deplină dreptate şi am dat o pildă din codicele unguresc de Keszt-liely, unde aşişderea să scrie «bolseg.» «Bel şug»-ul noştri' este un monument veclhu pentru limba uugurească, care a trecut în limba română, cînd incă ungurii au rostit cuvîntul ca belşug (bilşug e din forma «belseg»). Din cele scrise pînă aici reiese vederat, că dovada pentru trecerea lui o în iu e cît se poate de nenorocit aleasă; «comunitatea turco-ma-ghiară», pe care pune atîta pond dl I. Popovici şi despre care zice, că «ne poate dă indicaţiuni foarte preţioase referitoare la faptele fone t i c e», din dovezile amintite nu se adevereşte de loc şi răinîne, ca dl I. Popovici să o spri jinească cu alte dovezi inaî «cumpenitoare». Î! asigur însă, că dacă va isbuti să dovedească acest lucru, în prima linie filologia maghiară i va datora cea mai mare mulţumită. Scrie dl 1. Popovici, că dl Şăineanu «poate prin hazard» citează «nume ca Vâmberi, Kunos, dar uită a pomeni pe Budenz, Simonyi, Munkâcsi, Setălă, cari formează sufletul cercetărilor de acest fel». Nu, dle Popovici, Vâmbâri, dar mal cu samă cel mal erudit turcolog ungur, colegul meu dela academia orientală din loc, dl Kunos «formează sufletul cercetărilor de acest fel», căci reposatul Budenz, întemeietorul studiilor ural-altaice în Ungaria, s’a îndeletnicit cu studiul limbelor fino-ugrice şi foarte puţin cu cele turco-tatare, ci numai întru cît a avut nevoie de ele la cercetările sale. în discuţia mare cu Vâmberi, ce e drept, a dovedit o vastă erudiţie de turcologie, cînd i-a arătat lui Vâmberi, că limba ungurească apar- www.dacoromanica.ro LUCEAFĂRUL 153 Nrul 7, 1904 ţine familiei fino-ugrice şi nu grupului turco-tatar. Este cunoscut, că în discuţia aceasta Vâmberi a rămas pe jos, dar nu mal puţin să ştie, că Budenz în viaţa lui a fost şi rămîne pentru totdeauna părintele studiilor ural-altaice în Ungaria. Ca fostul lui elev datoresc memoriei sale, ceea ce dacă ar trăi, ar face-o singur cu ambele mînî, ca să-l apăr de bănuiala, că «formează sufletul» cercetărilor turco-tatare. Dl Simonyi se îndeletniceşte în special cu limba maghiară, cu trecutul ei şi cu gramatica istorică ungurească; este unul dintre redactorii vocabularului . istoric maghiar. Ca profesor la universitate ocupă catedra specială pentru limba ungurească, iar cea pentru limbele ural-altaice o ţine dl 1. Szinnyei. Munkâcsi încă să îndeletniceşte tot cu limbele ural-altaice, mai cu samă cu vogulă şi voteacă; numai în timpul din urmă cu limbele turco-tatare şi numai a parte cu cea osmanii. El şi dl 1. Kunos sînt încredinţaţi din partea Academiei maghiare, sâ scrie despre elementele turceşti din limba ungurească. Elementele vechi, ce au întrat încă în Asia, le scrie Munkâcsi, iar cele osmanii dl Kunos. Specialitatea dlul Munkâcsi este constatarea legăturilor vechi (încă din Asia) ale limbilor turco-tatare şi asiatice cu limba ungurească. Dl Setălă asemenea nu face parte din «sufletul cercetărilor de acest fel», căci ca profesor la universitatea din Helsingfor are ca • specialitate limbele fino-ugrice şi numai întru cit are trebuinţă de cele turco-tatare îşi întinde activitatea şi asupra lor. A bună oară precum un filolog romîn e silit să cunoască limbele romanice, resultatele slavisticeî modeme, etc. 11 i ş n’are de a face cu «tilâs» şi un «e 1 e s» există în maghiară (dl I. Popovici scrie: «cu-vînt ce nici nu există în maghiară»). Pe p. 595—596 din vocabularul istoric unguresc poate afla o sumedenie de exemple. Al nostru «elâs» este ungureşte eles, ceea-ce nici autoritatea dlul 1. Popovici de a şterge acest cuvînt din limba ungurească, nu poate micşora. îl mai poate găsi şi în vocabularul lui losif Szinnyei: «Magyar Tâjszbtâr» (p. 478, Budapesta, 1893 ). în «Palia» cetim următoarele: «Luo toată rnarha şi ilişoul» (37. Biblioteca Museului Naţional din loc). 0 1 e s însamnă după «Dicţionarul unguresc-romînesc» de Gherghe Bariţ (Braşov, 1869) «şedere, scaun, şeţ, bancă, şedinţă, clocire». Vă rog puneţi ori-care cuvînt dintre echivalentele ««/â\a\e. ---2)ox\e\.--- ^)e iuţă uot\ rasate \uua ^\\nă ^)\ lumiueată cvctvşul ie \>ă\a\e. e 9\ri, ^aiurea treaptă se mioaie, C\\^vKjeş\e-aâÂx\c şi ^\\uge şi sus^iuă ^)\au ^ăr’ ie suplei aruuca\t va liuă Icutu, 9ectni\ c\a\e ţesle claie. )ar ţitiuaşul re^ărsal ie ţloaie )i luliute cu stugele se ’mWva. ^)at ariuişul mieluuj ^oştveşle ^)i la lumitv o sţaiă se viteşl*. §5 ’pttcălaWl... vaite mot\\ aţare ^e-uu cal sume\, cu ^.arcuita sltăWaă, ^ăuil, iiu cotuu-t ie ar cjiul tt\a\ sună i^Wnuni la lu^lă iutetos ... iat moare. www.dacQFomanica.ro 162 LUCEAFĂRUL Nrul 7, 1904 FOI RĂZLEŢE. I. Al. Brătescu-Voineşti: Nuvele şi schite. Bucureşti. Minerva. 1903. Un volum în 8°, pp. 147 -j-U—VIII. Preţul lei 1.50. Pe cînd^Convorbirile literare lîncezeau sub direcţia unul comitet cu multă tragere de inimă, poate, dar puţin^chemaL de a salva vechia revistă din criza, în care se găsea, între epoca de înflorire de sub Iacob Negruzzi şi epoca de renaştere de sub Ioan Bogdan, apariţia vre-unei nuvele de dl Brătescu-Voineşti însemna un eveniment. Dar colaborarea lui la Convorbiri a fost de scurtă durată, căci ajungînd judecător unde-va în provincie, autorul lui Pană Trâsnea^sfintui amuţeşte. Trebue felicitat deci dl Nerva Hodoş, nu pentru puţinul gust artistic, care l’a arătat aiegînd'o copertă imposibilă, ci pentru buna sa idee de a culege Nuvelele şi Schiţele Brătesculuî şi de a le scoate în volum, dînd ast-fel nu numai publicului cetitor o carte bună, ci îndemnînd şi pe autorul el să-şî regăsească Muza părăsită. Muza aceasta e înrudită cu a nuvelistului Turghenieff. O tristeţe adîncă e răspîndită peste naraţiunile .unuia şi altuia, nuvele şi schiţe fără pretenţii, cari insă cetite odată, nu se uită. DI Brătescu nu e pesimist, de şi aparţine unei şcoale de pesimişti; pe el îl dor suferinţele bietului microb, dar ni le spune într’un WERESTCHAGIN: PĂRĂSIT. ton duios, fără să crîşnenscă din dinţi, ştiind că sîmburele cinstei şi sufletele curate încă nu sînt nimicite de pe pămînt, cît timp mal trăeşte un Pană Trăsnea, pe care atît îl admiră încît fără sfială îl numeşte sfint. Ca şi marele scriitor rus, dl B.-V. nu se insinuă prin subiecte neobicinuite, ci ne cîştigă prin intimitatea cu cari le înconjoară, ne face să iubim pe eroii Iul iubiţi, să ne pară rău după bietul Castor, care trebue împuşcat. Nu prin declamaţie ci printr’un stil absolut lipsit de artificii, netezit de orl-ce banalitate, prin imagini puţine dar limpezi şi nouă, el ştie să ne înrudească şi pe noi cu nefericiţii cinstiţi, din cari şi-a înjgh-bat familia. Cum să nu iubim pe Florica, cînd el înirerupind de odată ou-ce descripţie, lasă frîu liber sentimentului, arălîndu-ne-o ast-fel: «dormia frumos, cum dorm toţi copiii, ba mal frumos, căci avea acum pe chip o seriositate de-fi venea să pufneşti de rîs şi s'o deştepfi în o sută de sărutări /» Cum să n’auzim sgomotul ce premerge în fie-care cazarmă unei inspecţii, cînd el e descris ast-fel: «Să mai auzi şi fîşîiturile periilor, ţăcăniturile armelor, pocnetul deschis şi cinstit al palmelor, bufnitul mut şi înfundat al pumnilor, înjurăturile, doveditoare de o bogată imaginaţie şi de o minuţioasă cunoştinţă într’ale lucrurilor sfinte, ale celor cari dau, şi- sughiţatul, oftatul şi vaetul celor cari primesc; şi atunci o să al o deplină idee, de ce va să zică o pregătire de inspecţie de Don Colonel...» Reproduc pe cea mal scurtă şi una dintre cele mal bune schiţe ale volumului Magheranul. Dr. s. P. www.dacQFomanica.ro Nrul 7, 1904 LUCEAFĂRUL 163 Măgheranul. Se veştejia într’o oală de pămînt în cel mai întunecos colţ al florăriei cocoanei Linţii, ofilit şi alb ca o earbă crescută în pivniţă, cînd într’o zi baba, descoperindu-1 acolo, îndrăzni să-l ceară, şi fiind cocoana Linţa vestită de bună şi mai ales faţă cu baba, care-i fusese doică, a doua zi cumpără un vas nou, aşeză floarea cerută întrlnsui, şi oprind trăsura ei sclipitoare dinaintea căsuţei babei, se coborî ea însăşi şi dete măgheranul în mîinile bătrîneî. nici împrejurarea că-i fusese dăruit de o cocoană mare, nu l’a putut schimba în cine ştie ce altă floare minunată, ci tot magheran a rămas; dar, pentru că lumea e aşa de ciudată, încît nu-şî face dragostea după preţul lucrului, ci face de a ’ndoasele: preţul lucrului după dragostea ce are pentru el, şi pentru că babei nu i-a dat în gînd să schimbe ciudăţenia lumii, ţine la el ca la singura podoabă care mai înseninează căsuţa ei posomorită. Iar dacă a început a prinde slăbiciune de el, tot îngrijindu-i toată ziulica, WERESTHAG1N: APOTEOZ \ /.-BOIULUI. ^Mulţumirea bătrîneî,' care se învirtea pe loc zăpăcită, nu se poate spune; dar de-atunci, regulat de două ori pe lună, ia ghiveciul în braţe şi călcînd cu îngrijire, se duce pînă la capul uliţei, unde locueşte cocoana Linţa, pert u a-i arăta vădita sporire a florii. Acuma măgheranul a crescut, s’a făcut stufos ca un pomuleţ şi mirositor de îmbată casa. Negreşit, nici faptul că era aşezat într’un vas frumos de porţelan cu chenare aurii şi cu felurimi de chipuri zugrăvite în fel de fel de culori, încet încet a ajuns la ea un fel de nebunie, nevătămătoare, care o face să-l arăte ori-cui întră în vorbă cu ea, povestindu-i nelipsit cum a venit împrejurarea să-l capete: «Pune ’n gînd de vezi, maică; se veste-e-e-jea săracul într’un colţ . . . .» Azi nu e om in toată mahalaua acea, care să nu cunoască povestea măgheranuluî, iar babei nu i se mai zice într’alt cumva decît: «baba cu măgheranul». Cîrciumarul de peste drum, cind ese dimineaţa www.dacQFomanica.ro 164 să-şi ridice oblonul dela prăvălie, văzîndu-o stînd liniştită pe treptele scăriţii ei, o întreabă; «Ce face magheranul, bătrînico?» Tot aşa o întreabă bucătăresele care se duc în piaţă şi precupeţii care vin din spre piaţă — şi bătrîna le răspunde, că e bine; ear dacă se opresc cumva puţin în Ioc, apoi începe povestea: «Pune ’n gînd de vezi, maică: se veşte-e-e-jea săracul oropsit întru’n colţ...» * * * Locuinţa bătrînei se află în aproprierea de podul dela Domniţa Bălaşa. Aceasta este trebuincios de ştiut, fiind că pe acest pod este astă-zi o manifestaţie de stradă, urzită pentru a răsturna ocîrmuirea. E un furnicar de lume de toată mîna, dar mai ales de lume bună: oameni făr' de lucru, sau al cărora lucru poate suferi întîrziere, vagabonzi, postulaţi de slujbe şi studenţi şi elevi de licee cu ghiozdane, toţi cunoscuţii, necunoscuţii, cari în ast-fel de împrejurări se adună ca oile unul peste altul, neştiind nici ce vor, nici pentru ce se canonesc reciproc, ghiontuindu-se şi călcîndu-se pe picioare. Cei cari ştiu ce vor, au pus pietrele caldarîmului de- a curmezişul podului, iar în mijlocul lor, suit pe capra unei trăsuri, un tînăr spîn şi jobenat, gesticulînd şi răcnind, îndeamnă pe iubitul său popor — (care e. adevăratul stăpîn al naţiei, iar nu nemernicii, cari trec răsturnaţi în cupee) — să meargă Ia Mitropolie şi acolo, în incinta Camerei, să dicteze nemernicilor din paranteza de mai sus, cum şi ce fel să se poarte....... Poate că e folositor să se ştie că generosul orator, care îndeamnă pe popor la bine, e un june, care însă de timpuriu n’a putut răbda ticăloasa robie a şcolilor; că acum e gazetar la un valoros organ, şi cum nu e impins să Nrul 7. 1904 vorbească decît de adînca şi neprihănita dragoste ce zi cu zi a adunat pentru sărmanii desmoşteniţi, cari suferă şi plîng în umbră! Se vede însă că nu înţeleg lucrurile tot aşa cei care ţin în mînă puterea, căci trimit o parte dintr’însa, în chipul unui escadron de jandarmi pentru a împrăştia mulţimea. Cine o să se mire auzind că se împrăştie de îndată ca puii de potîrniche. Le sfîrîie călcîiele nu alt-ceva; şi un ogar, asmuţit pe tînărul de pe capra trăsurii, nu l’ar prinde, precum nu-1 poate prinde nici jandarmul care-1 urmăreşte cu sabia... în teacă. O ghiulea n’ar sfărîma mai rău uşa babei! Şi în dreptul uşii era baba, care pleca cu măgheranul la cocoana Linţa... Ca o cîrpă sboară ea îmbrîncită şi se prăvăleşte într’un colţ al odăii, iar tînărul sare pe fereastra de din dos, sare ulucile din fund, mal sare altele şi scapă ... * * * In seara aceleiaşi zile e linişte desăvîrşită. Numai haz a adus manifestaţia. Haz fac cei ca e se plimbă braţ la braţ pe uliţe zeflemisind mişcarea sfirşită fără nici un accident; haz se face prin cofetării, cafenele şi prin casele oamenilor, pînă şi de cei care au încercat să răstoarne ocîrmuirea; în hohote de ris ale altor tovarăşi de seama lui povesteşte junele vorbitor peripeţiile cu fuga lui de la capra trăsurii prin fereastra căsuţii, peste ulucile de din dos: «Nici nu ştiu cine era ... ba da, o babă ... o vrăjitoare...» Numai colo lîngă cheiu, într’o căsuţă posomorită, baba stă pe un scăunel pînă peste miezul nopţii şi plînge încet cu capul între mîini. Nu plînge de lovitura dela coastă: plînge peste măgheranul prăpădit şi peste cioburile ghiveciului iubit.... I. Al. Brătescu-VoineştI. LUCEAFĂRUL l______ www.dacQFomanica.ro Nrul 7, 1904 LUCEAFĂRUL 165 DIN CASTEL. Zorii dimineţei albesc răsăritul Şi Domniţa încă ochiul nu l-a ’nchis: Două nopţi de-a rîndul n’a venit iubitul Două nopţi, — şi-o vorbă măcar nu i-a scris. Şi ’n odae par’câ cu lumină-î plouă Răsăritul astă-zi, — şi ar vrea acum Să mai fie noapte, măcar, un ceas, două Căci mult aşteptatul, poate-o fi pe drum ... Doar iubitul vine numai noaptea cind Somnoros castelul porţile-şi închide Şi cind nimăruia nu-i trece prin gînd Că un geam ca ’n basme, tainic, se deschide Că se lasă-o scară şi pe ea Domniţa Coboară în taină, şi că ’n nrma ei, Zovorind cu grijă singură portiţa Către el se ’ndreaptâ cu paşi mărunţei... Şi zorile albe i mîngîie faţa Dar zorile albe astă-zî nu-i mai plac Căci e-a doua oară de cind dimineaţa A găsit-o plinsâ singură ’n cîardac... «Două nopţi iubite, două nopţi si tu Nu mi-ai trimis ştire unde te-ai fost dus Şi nici măcar vorbă cînd mai vii d'acu Vii cînd iasă luna, ori cînd o fi dus? «Două nopţi de veghe şi de plîns trecui Singură iubite, — nopţi fără de lună Şi nu-mi puteam dorul să-l spun nimârui Plînsă toată noaptea, par’că-eram nebună. «Te-aştept şi de seară, — de o fi să nu vii Şi nici măcar vorbă nu mi-i mai trimite Nu căta zădarnic, — potece pustii ^Ţi-or arăta drumu ’n ţintirim, iubite...» Miinchen. ISIS. CRONICA Dl profesor universitar Nicolae Iorga în articolul întitulat «Şcoala lui Ştefan cel Mare» publicat în «Sămănătoru!» nr. 15, judecînd felul cel mai potrivit pentru aniversarea marelui Voevod, scrie între altele următoarele şire, pe cari le reproducem ca o dovadă de înţelegere dreaptă a trebuinţelor noastre şi ca un nou semn al dragostei părinteşti, ce nutreşte distinsul savant pentru Romînil din ţara noastră: «Să-I dăm ce ni-a dat. RomînT din toate unghiurile, — o faptă pentru Ştefan cel Mare! ... Cea mal mare biserică e şcoala. Să facem şcoala luî Ştefan cel Mare. Aceasta n’ar fi o şcoală cum sînt celelalte. Romîniî, cari încep să albă acelaşi cultură, trăiesc risipiţi unii de alţii şi nu se pot cunoaşte în deajuns, ■— căci nu ajunge scrisul numai, trebue căldura cuvîntulul şi în- $1 NOTIŢE. cercarea ochilor. Atîţia n’aiî puiuţ să audă nici odată măcar o frumoasă limbă literară înainte de a se arunca în viaţă, unde aîî şi misiunea de a-şl păstra caracterul lor romînesc şi de a lucra pentru înaintarea neamului lor, — cel mal buni studenţi din Bucovina, din Bănat, din Maramureş, din Ungaria proprie, din Basarabia ar trebui să stea cîte-va luni, de recunoaştere şi orientare, în oraşul unde bate astăzi inima Romînimil, în capitala Regelui Carol, aici în Bucureşti. O şcoală, un adăpost ar trebui aice ca să-I primească, după cercetarea din partea unor oameni competenţi a scopului şi a puterilor acestor oaspeţi. Cît n’ar înainta prin această sălăşluire împreună idealul de înţelegere a sufletelor romîneştl, şi ce amintiri ar lăsa, cari nu s’ar putea şterge nici odată I» (Sămănăt. p. 288, a III.) * * * • www.dacQFomanica.ro 166 LUCEAFĂRUL Nrul 7, 1904 «Asociaţiunea» publică un călduros apel îndreptat cătră toate inimile nobile pentru sprijinirea «Muzeului istoric şi etnografic al Romî-nilor din Ungaria şi Transilvania», a cărui peatra fundamentală se va aşeza încă în anul acesta. Sprijinul poate fi în bani sau în obiecte vrednice de a figura în oglinda neamului nostru. Suntem siguri, că publicul va şti aprecia măreţul scop după merit şi va contribui cu dragă inimă — urmînd exemplul ilustrei familii de Mocsonyi. * * * Werestchagin. Credem că facem bucurie cetitorilor noştri, reproducînd în numărul de faţă două dintre tablourile pictorului rus Werestcha- de Lermontoff şi Puşkin, în Turkestan a fost de faţă la luptele purtate de Ruşi şi Werestchagin a ştiut să pună pe pînză atît de fidel şi de artistic cele văzute, încît deja în anul 1868 este privit de unul din cel mal buni pictori de războaie. Exposiţia lui din St. Peterburg a stîrnit o revoluţie întreagă în lumea artistică. De aici înainte renumele îi este asigurat. Călătoria, pe care o face în India, îl îmbogăţeşte pînzele .cu ţinuturile munţilor înzăpeziţi al Himalael. în jl878 e de faţă în statul major a lui Skobelen şi Gurko, la luptele de pe cîm-purile Bulgariei, în războiul romîno-ruso-turc. De^ţaicl îşi au originea celebrele tablouri din ESCURSIONIŞÎlI DELA GHIOROC. gin, cu atît mal vîrtos, ‘cu cît catastrofa jdela Port-Arthur este în vie amintire tuturora. Iată şi cîte-va notiţe biografice din viaţa celebrului pictor: Vasile Vassiljevici Werestchagin s’a născut în anul 1842 într’un orăşel neînsemnat din districtul Novgoroduluî, Deja de copil arăta aplicare pentru desemn, stînd ziulica întreagă cu creionul în mînă. în etate de 7 ani a plecat din casa părintească. A făcut studii militare, dar a părăsit în anul 1860 cariera dedicîndu-se cu totul artei sale. A intrat în Academia de belearte din Petersburg, a făcut călătorii de studii în Paris, n Kaukaz a putut găsi frumseţile naturii cîntate ciclul răsboîulul: '«Prisonieriî», «învinşii» şi «In trecătoarea Şipka domneşte linişte». De renume European este ciclul luat din viaţa lui Napoleon. Tablourile lui Werestchagin au contribuit foarte mult la ideile de desarmare, arătînd mizeriile şi torturile îngrozitoare ale războiului. W. a fost un Tolstoi al penelului. Realismul JuI te sgudule, subiectul tractat stă clar înaintea ta, cu toate amănuntele spăimîntătoare. Şi ca ironie a sorţii pictorul, care a sbiciu't cu atîta patimă războiul, trebue să moară cuprins de valurile mării, într’o luptă navală. * * * www.dacQFomanica.ro Nrul 7, 1904. LUCEAFĂRUL 167 Conferinţe literare în Viena. Tinerimea romînă din jurul societăţii «Romînia jună» din Viena a început în 22 Aprilie 1. c. un ciclu de conferenţe. în ziua amintită a ţinut dl dr. Sextil Puşcariu conferenţa sa despre: Afişurile moderne. în 28 Aprilie va ţinea dl Ioan Guirescu, vorbind : Despre trecutul nostru, apoi vor urma dl dr. Erast Tarangul: în drum spre Elada (5 Mal), dl Mihal Popovicî: Anul libertăţii 1848 (15 Mal), dl loan Scarlatescu: Richard Wagner şi opera dramatică, — cu ilustraţiuni muzicale (21 Mal), dl dr. Iosif Popovicî'. Ceva din lit. romînă (1 Iunie) şi dl Nicolae Dobrescu, despre: Romînia pitorească, de Viăhuţă şi Drumuri şi oraşe, de Jorga, paralelă (în 11 Iunie). * * * Ni se scrie din Mănchen: O ştire, care trebue să ne bucure pe noi romînil. Departe, printre streini, doi tineri romînl, luînd calea practică şi mănoasă a meseriilor, şi-au atras lauda şi admiraţia cunoscătorilor. Primul e dl Ladu, din Reghimu-săsesc; pictor decorator de mare merit, cu o voinţă de fer, a eşit al II la concursul de mâestril al oraşului; — al doilea e dl Gheorghe R. Brassai, din Orăştie. Dsa escelează în tîmplă-ria secesională de lues şi în genul «intarsia». Desenele şi schiţele dsale l-au atras laudele profesorilor; multe originale de a le dlui Brassai au fost clasate ca model pentru fabrică. După trei luni, luîndu-şl diploma, se va stabili în oraşul natal. Pe noî nu pot de cît să ne bucure veştile acestea, — căci vedem tinerii noştri romînl apucînd un drum, care îi va scoate mai curînd la bun liman. I. B. * * * Studenţii noştri la Ghioroc. Ideea de a face escursiuni în mijlocul poporului nostru din pro-vinţă pornită spre întrupare nu de mult la tinerimea universitară din Cluj a prins rădăcini şi aici la Budapesta. Studenţii noştri de aici, convinşi despre însemnătatea astorfel de escursiuni, despre efectul nepreţuit educator ce îl pot avea asupra poporului şi îndemnaţi de dorul de a-şi mal scălda sufletul în seninătatea neprihănită a vieţii dela ţară, aii petrecut Sf. Paşti în Ghiorocul din podgoriile Aradului. A fost o idee fericită aceasta pentru că aste locuri din miezuina pămînturilor romîneşti erau prea date uitării şi ameninţate să fie înecate de străini. Studenţii noştri s’aii alipit de popor, au luat parte la serviciul divin esecutînd cîntările liturgice au ţinut discursuri înţelepte poporului, care la rîndul său a răsplătit totul cu manifestaţiunl de adevărată dragoste romînească. în seara ultimă au dat studenţii noştri un concert pentru publicul inteligent cu corul şi orchestra, cari şi acum au escelat prin temeinicia cunoştinţelor musicale şi dibăcia esecutăril atît de des dovedite. Solo de violină al dlui A. Monţa, acompaniat la pian de A. Iorga şi declamaţiunile dlui G. Gîrda au plăcut mult. Punctul de forţă al concertului a fost însă drăgălaşa şi prea frumoasa dşoară Mărioara Dogee din Lipova, al cărui preţios concurs le-a succes studenţilor noştri să-I cîştige. Dşoara Dog£e a pus în uimire întregul auditor prin prestaţiunile măestre, a dovedit o rară dibăcie, o pricepere şi simţ musical neîntrecut, un gust fin artistic şi o măestrie desăvîrşită în saltul sprinten al gingaşelor degete peste clapele pianului, din care storcea melodii dulci, melodii fermecătoare, cari te făceau să admiri pe stăpîna măreţului talent şi a ochilor atît de negrii şi frumoşi. Succesul moral al acestei escursiuni este nepreţuit şi noi dorim ca această frumoasă pornire a studenţimel noastre să se întrupeze cît mai des. Reproducem aci una din fotografiile luate cu această ocasiune. * * * într’unul din numeri! viitor! vom publica neşte articoll interesanţi despre Japonia şi populaţia japoneză, articoll datoriţi compatriotet noaste, dna Cosmuţa, care a făcut călătorii de studii, trimisă fiind din partea ministeriuluî de culte din Ungaria. Dna Cosmuţa a binevoit să ne pună la disposiţie şi vre-o cîte-va clişee după fotografiile luate la faţa locului. Mulţămini dnei Cosmuţa înainte pentru serviciile aduse revistei noastre. CĂRŢI Şl REVISTE. (Dări de seamă şi notiţe bibliografice.) Am primit la redacţie: Dr. I. Beu, Igiena şcolară, broşură de 52 pag., preţul 60 bani. Sibiiu, Tipogr. Archidiec. 1904. * * * Dr. Constantin Lacea, profesor la gimn. din Braşov. Conversaţii, Gesprăche, Conversations. Braşov, Tipogr. Ciurcu. 1904. Preţul nu e anunţat. (60 pag.) * * * Emilia Cordoneanu, Şcoala Frobeliană, Mica pedagogie pentru educaţia copiilor. Călăuza profesorilor şi a familiilor pentru grădina de copii. Bucureşti, Institutul de arte grafice «Eminescu». 1904, 54 pag., preţul 4 Lei. Singura carte romînească, care tractează despre grădina de copii. O recomandăm cu toată căldura atenţiunii celor chemaţi. * * * Junimea Literară din Cernăuţi, Nr. 3 cu următorul sumar: — Nicolai Ieremovicl-Dubău ; dr. Sextil Puşcariu: Poeţi noi; Tanin: Lacriinele florilor; Filnt: www.dacQFomanica.ro 168 LUCEAFĂRUL Nrul 7, 1904 Pribeag; C. Berariu: Ale mărit şi Iubirii valuri (Hero şi Leandru, traducere); -1. I. Nlstor: Antarctica; N. Dracinschi: Bucuria mamei; I. V. Ivaciuc: Primăvara ; D. Dan: Obiceiuri şi credinţe armene la naştere, cununie şi înmormîntare; V. Morariu: Făt-frumos în grădină Sf. Vineri, refiexiunl critice; Lucescu: Taina trecutului; G. Tofan: Dări de samă; Poşta redacţiei. Apare odată pe lună. Aboramentul 6 cor. pe an. Administraţia: Piaţa principală Nr. 3. * * * Vulturul, Nr. 5—1904, singura revistă umoristică romînă dela noi, a apărut cu un cuprins ales şi distractiv. O recomandăm cu căldură abonaţilor noştril. (Administraţia în Oradea-rnare. Abonamentul pe un an 8 cor. Apare de 2 ori pe lună.) * * * Am primit nr. 4 din revista «Convorbiri Literare» din Bucureşti (a. 38, 1904), cu următorul cuprins : T. Maîorescu: Raport asupra ortografiei revizuite. A.: Lordul cel mititel (roman de F. H. Burnett, trad. din englezeşte). D. Zamfirescu: Lydda, partea II (roman). A. A. Nautn: Vornicul, Bătrîna cetate, în urma mea, Vino (poezii). Cezar I. Vîrgolicî: Seară de toamnă (poezie). E. A. Pangrati: Ce-aiî făcut universităţile noastre? (conferinţă). Ciru Oecononiu: Din Rucăr (roman). N. Iorga: încă ceva despre Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare. T. Bogdan: Cîteva cuvinte despre sistemul romîno-centric în predarea istoriei universale. Dr. Radu I. Sbiera: Fiziologia vocalelor romîneştl ă şi !. I. B.: «Academia» lui Lazăr la 1818. E. A. P.: Reorganizarea şcoaleî normale superioare din Paris. G. Bogdan-Duică: Delavrancea: Hagi Tudose, între vis şi vieaţă (dare de seamă) N. Iorga: Comunicări mărunte. * * * Dela institutul de arte grafice şi editură «Mincrva» am primit o copie — admirabil esecutată — a cunoscute! pînze «Vinerea Patrinilor», datorită pictorului Th. Aman. Institutul începe să scoată cu tabloul acesta o serie întreagă de tablouri naţionale — artistic esecutate. E de ajuns a aminti numele pictorului şi pe editori, ca să-şi poată face cetitorul idee despre nivoul artistic al tabloului. Preţul 2 lei. Minerva, Bucureşti, Str. Regală 6. * * * După cum sîntem informaţi valorosul nostru bărbat dl protopresbiter din Lugoj dr. George Popovici va scoate în curînd de sub tipar o carte de valoare deosebită: Istoria Bănatului. Cartea e deja sub tipar în tipografia «Poporul Romîn». P0$TA REDACŢIEI. N. P. Vă rugăm să nu vă supăraţi, dacă din greşală aţi fost provocat pentru achitarea abonamentului, cînd dvoastră aţi plătit deja. Noi avem mal multe şi mal grele prilejuri de întristare, cînd vedem registrele împodobite de numele atîtor on. restanţîerî, cari — între noi să fie zis — îşi aduc prea rar aminte de împlinirea datoriilor. Vuit. Bl. Dta prea te sul sus; fusceii scării sînt slăbuţi, scîrţîie şi stau să troznească .., Adecă cum ? De ce să porneşti dta taman în «lumea filosofiilor, ca să fii privitor la naşterea primei cauze a tot ce există?» Las’o Ia pustia «causă». Tagma filosoficească să-şi caute oamenii prin alte părţi ale împărăţiei. Asta e sfatul nostru: nu-ţl mal bate capul cu. inirozenil din stele, mal bucuros scrie-ne ce fel de om e cantorul din satul dtale, judele cum se poartă etc. .. De alt-fel invenţia nu-ţî lipseşte, limba încă e bunişoară dar «voace» să nu mal zici cît trăeştl! Nahor Urt. Poesia e slăbuţă ca fond, iar rimele ca *ult» şi *lănţuit» se potrivesc tocmai aşa ca şi cînd al împărechia la jug un bou cu un curcan. A. C. Iaşi. Sonetul îl vom publica, e o imagine bine prinsă. Cele-lalte nu sînt aşa succese. «Fraţilor de peste munţi» e prea declamată. începe bine, cu culori vil, sugestive, dar se încurcă în potopul de reflexii istorice: «Pe Kean voevodul, pe Glad, Menomorut» ... Menornorut ăsta e prea ... războinic. CamlI. «La acoarde de musică» ... Ast-fel începi dta seria de «Cîntece». EI bine: acordurile sînt false 1 E. M. Poesia «Dormi în pace» e drăguţă. Sînt însă greşeli mărişoare de limbă ca *gălbinih etc., cuvinte fără rost în ast-fel de poesil, ca «imn religios» etc. Pe urmă ritmul încă e puţin supărat, iară «dureri» cu «ceri» (?) nu rimează. De alt-fel vă încurajăm, din toată inima. Pompiliu. Exemplarele se vor trimite. Poesioarele încă nu ating măsura. «Parodii» nu publicăm. Versurile pentru «albumurl» încă nu ne vin la socoteală. «La sate» e mal apropiată de polomida Olimpulul, dar totuş e cu greşuri. T. L. Din ce ne-a sosit dela dta «Cîntecul» e mal bun. în acest gen îţi dăm sfatul să continui. Cît priveşte «paginile din carnet», nu le publicăm. Bujor. Bl. Din ce ne-al trimis pînă acum, numai pseudonimul e acceptabil. înainte 1 Poesiile «Din trecut» şi «Pe un pui de rîndunică» nu sînt pe deplin succese. Don Paez. Bl. Prin uragan avintă-şl sborul în noapte, sufletu-ml ateu» ... Al nost’ răspuns e următorul: Aruncă-ţl lira ’n Chereteu! APARE: ABONAMENTUL: La 1 şi 15 a fie-cărel luni, stil v. Pe 1 an 12 cor., pe jumătate Preţul unul esemplar 50 bani. de an 6 cor. In Romlnia 65 bani. Pentru străinătate 1 an 16 frânei Redacţia: Administraţia: IV., STR. ZOLDFA, 7. VI., Str. Vorosmarty 60/a. Tipografia «Poporul Romln», Budapesta, strada VOrdsmarty 60/a. PROPRIETATEA Şl EDIŢIA REDACŢIEI. Şef.-red.: ALEXANDRU CIURA. Red.-resp.: OCTAVIAN GOGA. www.dacQFomanica.ro