Anul II. Apare în 1 şi 15 a fie-căreî lunî. Preţul unuT exemplar 45 banT. Peiwww.3ISOrbmaniCa.i03 nî‘ Budapesta, 15 Decemvre st. n. 1903 firul 24 ESPOSIŢIA PE PICTURĂ A DLUî oaAVIAM SN|K5HELSCW. Sărăcia, această logodnică veche şi credincioasă a măritului neam rormnesc din ţara Ardealului, ne-a întovărăşit prin perindarea veacurilor călătoare în toate alcătuirile mînilor noastre, dar îndeosebi în biserica cu bun chip a artelor am simţit tot-dea-una suflarea-î rece. Sărăcia este poate şi pricina de căpetenie, că la noi pictura de pildă, n’a avut în atît amar de vreme de cînd ne pomenim, un singur re-presentant barem, care pogorîndu-se în sufletul nostru şi oblicindu-ne cu ochlu treaz umbletele minţii, să încremenească pe pînză o clipă a vieţel noastre romîneştl în Ardeal. Numai pe păreţil caselor lui Dumnezeu scris-au chipuri întru mărirea Domnului meşteri fără nume, iscusiţi într’o învăţătură împrumutată împreună cu multe meşteşuguri dela altă împărăţie, dar frămîntată cu vremea în cugetul lor şi poleită, după chibzuinţă semenilor lor, de povaţa caldă a geniului romînesc. Stilul bizantin în pictură, dăinuitor şi în apus pînă prin secolul al XH-lea, a lăsat urme de strălucire vecinică Ia Ravenna, Palermo, Mont-reale etc., formînd întîîa epocă de desvoltare şi revelaţiune artistică a pictureî bisericeşti, pînă-ce cu vremea, alături de progresul gradat în desăvîrşirea formei, măestria conturelor şi fineţa diferitelor culori, în epoca renaşterel stilul bizantin în Italia a fost abandonat. Noi Ro-mînil însă primindu-1 împreună cu ritul dela Greci l-am încetăţenit în bisericile noastre, pă- strîndu-i şi meşteşugindu-î cu vremea notele caracteristice: sinceritatea, liniştea şi demnitatea concepţiei, esecutarea monumentală şi pompoasă, coloratura simplă, dar vioaie. Stilul bizantin, învederarea directă a spiritului plăsinui-tnr grecesc, a fost pe păreţil bisericilor noastre în cursul veacurilor modificat după trebuinţele şi gustul specific al primitorilor, a trecut prin o denaturare uşoară, îmbogăţindu-se în schimb cu unele note nouă, proprii sufletului şi ochiului nostru. Stilul bizantin la noi îşi are deci tradiţiile sale şi apropiindu-se, iar mal tîrziu înrudindu-se cu su:letul nostru, poate fi privit de-o ma-nifestaţiune a geniului specific naţional, romînesc. Meşteşugari fără fărîm de cunoştinţe teoretice, încorporîndu-şi imboldul stăruitor al sentimentului lor artistic, povăţuiţi de ochiul lor limpede de ţărani dela sate, au zugrăvit cu penel puţin măiestrit pe păreţil bisericuţelor noastre sfinţi cu bărbi lungi şi cucernice, cu căutătură senină, muceniţe cu ochii mari şi zim-bete rumene, patrafire ţesute cu coloarea albăstruiul de seara şi tivite cu aur. Au prins aceşti zugravi năcăjiţi, cu penelul lor, notele vieţii noastre patriarchale romîneştl: frica de Dumnezeu şi cuviinţa bună unul neam obidit, curăţenia gfndulul şi cucernicia sufletului rumenit de cinste, dorul şi aşteptarea cu tare credinţă a unor zile de mărire şi bogăţie. Colorile lor rudimentare, miestura lor puţin meşteşugită e www.dacQFomanica.ro Nrul 24, 1903. LUCEAFĂRUL 395 oglinda firel ce-î împrejmuie: albastrul ceriului senin de la munte, roşul obrazelor sănătoase, aurul sădit cu atît prisos în munţii foşti odinioară ai noştri. Munca lor însă e cu greşuri, sfinţii lor, — aşa zişii «sfinţi romîneşti» cum i numesc neamurile cu cari ne-a bătut norocul formă a celorlalte direcţiuni în pictură şi dispu-nînd de-un puternic talent analitic, să îndeplinească opera de reconstruire în pictarea ajunsă pe mîni străine şi nechemate a bisericilor noastre. Zilele aceste ne-a fost dat prilejul să vedem şi admirăm şi noi ceşti sălăşluiţi vremelnic în OCTAVIAN SM1GHELSCHI. la împreună trăire, — au perdut mult din rostul adevăratei arte bizantine. A fost o necesitat;, ca acest stil potrivit dogmelor bisericei noastre, cultivat veacuri dea-rîndul de zugravi de legea romînească, să-şi afle un continuator cu temei artistic, cu gust rafinat de principiile diferitelor şcoale moderne, care cunoscînd cu de-amănuntul perfecţiunea de această strălucită cetate şi Ungurii, în museul de arte decorative din loc, esposiţia colectivă de tablouri a d-luî Octavian Smighelschi, un talent real de-o concepţie remarcabilă, care în liniştea senină a unul orăşel de pe Tirnave, vreme de zeci de ani a muncit într’o tăcere, vrednică de relevat, întru înţelegerea şi interpretarea co-răspunzătoare a unui ram de artă tradiţională. www.dacQFomanica.ro 396 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1903. Cele cîteva acuarele şi unele creaţiunl profane indică puterea de concepţie şi măiestria acestui penel cizelat de studiu îndelungat şi temeinic, iar puternicele plăsmuiri în stil bizantin ne dovedesc clar, că dl Smigelschi în cursul îndeletnicirilor sale pentru artă, pogo-rîndu-se în adîncul duhului plăsmuitor al nostru, a putut înţelege importanţa specific na,io-nală a stilului bizantin pentru noi. Judecînd numai din acest punct de vedere şi lăsînd la o parte complexul de motive cari justifică astăzi renaşterea stilului bizantin ca o revelaţiune artistică mal corăspunzătoare picturel bisericeşti faţă de^direcţiile moderne, creaţiunile d-lul Smigelschi sunt de-o importanţă deosebită pentru noi. Pe lingă reconstruirea monumentală a stilului bizantin, dl Smigelschi a putut îmbogăţi operele sale cu notele personale ale unei individualităţi puternice. In «Profetul leremie» ne-a dat un cap de operă, de care numai o profundă putere de concepţie individuală a fost în stare să creeze; iar în tabloul ce represintă pe Christos vedem întruparea perfectă a concepţiei orientale: nu prototipul abnegaţiunel şi împăcărel, a suferinţei şi jertfire! de sine a Celui încununat cu spini cum ni-1 presintă apusul ci împăratul luminel, măritul domn al adevărului, pantocratul sălăşluit cu demnitate, linişte şi splendoare pe tron de aur. Atît planul general al iconostasului şi cupolei, tablourile celor 4 evangeliştl, precum şi cartoanele ce reprezintă motivele ornamentale au atras luarea aminte a celor pricepuţi, dîndu-ne prilejul rar al cîtor-va clipe de adevărată mîndrie naţională. Cercetătorii esposiţiel d-lul Smigelschi în frunte cu cel doi miniştrii, cari au luat parte la deschiderea esposiţiel, au rămas uimiţi de talentul şi străduinţa acestui profesor de Iicen, care pe lîngă cele douăzeci de ore la sâptă-mînă, pe cari i le reclamă meseria, a ştiut munci şi crea într’un răstimp atît de lung, des-consinderînd orî-ce apucătură utilitară proprie spiritului tîrgoveţ din capitala noastră jidovită. Lumea artiştilor de-aicî consideră în păşirea d-luî Smigelschi un eveniment artistic, iar jurnalele' ungureşti publică dări de seamă elogioase şi cuvinte de admiraţiune şi — dală fiind desorientarea şi deosebita predilecţie în întortocherea adevărului proprie limbuţiel izrail-tene, — cinstesc în «genialul artist o nouă în-vederare a sentimentului artistic maghiar», pu-nîndu-1 alături de cel mal însemnat pictor bisericesc din Ungaria Carol Lotz. E datoria noastră, ca să-I prilejim acestui puternic talent prin sprijinul şi interesul nostru înflorirea deplină, să-l facem interpretul dra-gostiî ce nutrim pentru artă, să-î ţinem penelul în slujba noastră, Iar cînd frica de Dumnezeu ne îndeamnă să clădim casă de rugăciune sufletelor noastre, să nu scriem scrisori pecetluite cu sfială meşterilor din ţări străine, cari ne cunosc numai din cărţi cu multe greşuri şi nu ne înţeleg, — ci să ne aducem aminte de cel de-acasă, cunoscător şi părtaş tuturor năcazurilor ce ne împrejmuîe, iar ca artist: tovarăş vrednic al plăsmuitorilor străini. Octavian Goga. O SĂRBĂTOARE. Te-am regăsit!... E joc în bătătură, Flăcăi şi fete, mîndril ca ’n poveste, Şoptesc cu drag... O ceată de neveste S’adună stol, şiret din ochi ne fură, Şi ’n mijloc stal tu, fata mîndr’a popii, Cuminte mă priveşti, dai să înţeleagă Cit foc păstrezi pe lumea asta ’ntreagă In ochii tăi, cînd cerci să mi te-apropil... Şi ’n joc nebun pornim lipiţi de-olaltă, Şi stau năuci de-atîta bucurie Sătenii ’n loc şi par’că reînvie Şi-albastrul cer şi ride lin şi saltă. Iar soarele uimit cărarea-şi lasă Şi ne cuprinde ’n raza-I aurie Ne prinde ’n lanţuri, plin de veselie Ţi-aşează ’n cap beteală de mireasă. Şi toţi şi toate cîntă, te ’mpresoară.. . Te preamărim, iar tu mă prinzi în braţă. Eu te sărut nebun pe ochi, pe faţă Şi îmi pari căzută din poveşti fecioară 1 Dar nu ştiu pentru ce să plîng îmi vine, Cînd aste toate le trăiesc şi-i soare. .. Tresar din somn, visaiu o sărbătoare. (1903. Braşov). Eugen Vlad. www.dacQFomanica.ro Nrul 24, 1903. LUCEAFĂRUL 397 NENOROC.., Se făcuse obiceiu; seara n’apuca se bată ceasul de nouă-orî şi eram adunaţi toţi la masa cea lungă din fundul unei cafenele de pe calea Victoriei. Şi vorbe şi minciuni şi glume şi critice şi discuţii înfocate şi rîs... şi de toate. Pe Ia douăsprezece, pe la unu, o luam apoi fie-care in cîte-o parte ca să ne întrunim a două zi cu sacul şi mai plin şi cu mai multă poftă de vorbă. De vre-o cîte-va seri venia între noi şi un artist dramatic, cunoscut vechiu, fost coleg de şcoală şi... băiat bun. Ne povestea o mulţime de comedii, de farse şi de întîmplărî ciudate din viaţa de culise. Terminase conservatorul cu succes mare, dar u’avu norocul să obţie un angajament la Teatrul Naţional. De alt-fel soartea asta au mai îndurat-o şi alţii; cînd s’au dus la directorul cu petiţia li s’a răspuns: nu e loc!... Ce era să facă Rodeanu? Era prea inteligent ca să nu vadă că va fi perdut, dacă va apuca calea provinciei. La noi aşa-e; ori eşti actor la Naţional în Capitală, ori te laşi de artă. Ca să pleci în provincie însemnează să te omori singur, dacă ai nenorocirea să fi puţin mai simţitor decît alţii. Las’ că nici la Naţional nu eşti în sinul lui Avram, dar — vorba ceea — dintre două rele l-alegî pe cel mai bun. * L-am întilnit într’o duminecă ducîndu-se la biserică la Dna Balaşa. Îmi spuse că s’a lăsat de artă şi a întrat funcţionar la ministerul de culte. Era bine îmbrăcat şi ras la mustăţi. Peste cinci ani 1-ain întîlnit la Turnu-Mă-gurele într’o trupă de teatru. Am rămas încremenit, cînd l-am văzul. «N’am avut putere, mon clier, să mă las de meseria asta. Ori-cum... e frumoasă. Am dat dracului şi minister şi tot şi într’o bună dimineaţă am luat-o rasna. Ce era să fac? Nu mai aveam odihnă...» Am tras un :hef de bună întîlnire. După doi ani iată-1 la Bucureşti. Cu hainele tocite, plictisit şi sărac. îşi păstrase acel «ce» caracteristic în vorbă care se observa mai cu seamă cînd vorbia de necazurile lui; era o bătae de joc delicată şi de multe-ori înduioşătoare. — De ce umbli aşa neras ? — îl întrebai odată şi el îmi răspunse zimbind : «îmi jelesc norocul prietene!» Acum se înplinea două luni şi mai bine de-cînd n’avea angajament şi ducea o viaţă . . . Ziua sta toată vremea prin biblioteci şi seara se grăbia să fie cel dinţii la locul de întîlnire. Intr’o seară — urla viscolul afară de credeai ca se prăpădeşte lumea — din vorbă în vorbă dl X., critic teatral recunoscut, zice: «Mai Rodene, de ce nu te faci tu gazetar?» Toţi găsiră ideea admirabilă, fiind-că toţi îl ştiu pe Rodeanu de-un om cetit, cu mult bun simţ şi nu tocmai greoi în purtarea condeiului. «Aşa-e! ziseră vre-o cîţi-va, de ce nu te faci gazeUr ? Rodeanu începu să zimbească şi după-ce se uită la toţi, zise: «N’am noroc, băeţi!» Privirile noastre se îndreptară toate întrebătoare spre dînsul. «Mă faceţi să vă povestesc lucruri cari n’ar mai trebui desgropate, dar să vedeţi numai nenorocul dracului: — După ce văzui că nu e rost de vre-un angajament la Teatrul Naţional, stăm aşa cum stă drumeţul străin la încrucişarea drumurilor. Intr’o zi vorbii cu F., redactorul dela «Lumina» şi mă rugă să-î scriu Cronici teatrale. Bună idee. Iau o carte de liberă intrare la teatru şi în fie-care seară mă înfiinţez la locul meu, rîn-dul £ 1 4-lea, cap de baneî. Trecuse o săptămînă şi mai bine de cînd eram critic teatral, dar nu scrisesem încă nimic. Aşteptam, să cunosc actorii mai bine, să-î văd în mai multe roluri să-i compar, să-î pătrund, în fine să pot scrie ceva de seamă. Tocmai pe vremea asta «Suspinul» gazeta decadenţilor purta campania, celebra campanie în contra artistei Ciuculeaski, v’aduceţi aminte! Se scrisese vre-o două articole fulgerătoare la adresa ei, în cari din «paiaţă» n’o mai scotea. Eu nu ştiam nimic... dar nimic despre asta. Intr’o seară la un antr’act mă duc pe scenă, se juca două orfane. De, eram eritic şi eu, şi www.dacQFomanica.ro 398 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1903. trebiua să cunosc tot. Mă duc pe scenă. Aici dau de Marioara, eleva din conservator. Să ’nvîrtea şi ea pe-acolo ca un fluture. Vorbesc puţin cu ea şi numai vine Cluculeasca. Şi-o chiamă, se depărtează puţin de mine şi... n’o auz pe Marioară... «E criticul teatral dela...» şi fugi repede. Atunci Cluculeasca să apropie zimbid de mine. «D-voastră sunteţi criticul dela...» Nici n’aşteptal să zică dela care gazetă şi mîndru i tăiai vorba: «Da.. . eu sînt, sărut mină, eu sînt...» «Aaa 1... Dta eşti!» «Eu, sărut mină». «Aşi vrea să vorbesc ceva cu dta» îmi zise, şi-avea, mă, un zimbet pe buze, avea un zirn-bet... Cum nu mal văzusem şi nici n’am mal văzut... «Te rog vino puţin!» Şi mă duce, domnule, înlr’un colţ întunecat şi tam-nisam îmi arde două palme de să mă bată Dzeu... «Paiaţă, al? Să mal poftesţî şi mînel...» îmi zise şi plecă. Mă luase drept criticul dela «Suspinul». A două zi mi-am dat dimisia din gazetărie. Altă-dată. Şedeam în strada Crinului. Peste drum şedea... nu ştiu cine, dar la fereastră era tot-deauna o femee în vîrstă... ca să nu fie bătrînă, urită, — dar antipatică. Şi-mi facea curte, pe onoarea mea. Ce zimbete, ce bezele, ce priviri să mori nu alt ceva. Intr'o zi se retrase puţin din fereastră şi puindu-şi mînile după cap să uită găleş la mine şi s’alinta ca o fată nare şi-şi închidea ochii şi se întindea de-mi era frică că i se destramă oasele. In-sfîrşit mă iubea puiculiţa ... Pre vremea aceea mă rugase ăştia dela Lumina să le fac un extras de ce zice Schopen-hauer despre femee. Tocmai sfîrşisem articolul şi eram vesel de felul cum mi-a reuşit. Mă «scol dela masă şi-mi arunc ochii pe fereastră. Simpatia era acolo. Atunci nu ştiu cum mi-a venit în minte să-I fac o scrisoare, o declaraţie nebună. Idea mi s’a părut minunată şi fără să mă mal gîndesc mă pusei pe scris: Ingeraşule, de cînd ţi-am văzut ochii nu mal pot să dorm. Aşi vrea să fiu căţeluşul pe care îl desmierzl toată ziua... şi aşa mal de- www.dacoromanica.ro parte. Am iscălit: visaviul tău. Am chemat un comisioner, i-am dat scrisoarea şi articolul din Schopenhauer să le ducă de-odată: «Uite asta, du-o vis-â-vis la coana Zinca, uite-o... — şi i-o arătal pe fereastră — şi ceastă-Ialtă la redacţie Ia Lumina în str. Cle-menţia. Eram într’o veselie nespusă. Articol făcut. Coana Zinca cucerită... Peste-un ceas mă duc la redacţia Lumina. Intru mîndru în sala cea mare, şi în loc de felicitări mă primesc toţi cu un rîs homeric. Ce se întîmplase? Comisionarul schimbase scrisorile, era uşor cum nu era adresa pe nici una şi plicurile de aceeaşi mărime. Declaraţia o adusese Ia redacţie şi articol la coana Zinca. Frumos sună, al? Schopenhauer şi coana Zinca! Ce era de făcut? Articolul trebuia să apară a doua zi dimineaţa. M’am dus în persoană la coana Zinca. Credeţi că mi l-a dat? Vorbă să fie. Să fi văzut vorbe, să fi văzut linguşeli: Că are să-l păstreze pînă la moarte, că pentru că scrisul meu e sfînt, că dac’ol muri să mi-1 pue Ia căpătă! şi cîte si mal cîte: «Dar îmi trebue la gazetă cocoana, nu înţelegi dta?» Aşi nici n’auzea, nu voia să mă audă. «Cocoană!...» «Bibicule, nu te supera puiule, stal ici, ici lîngă mine stal să-ţi... Dacă aşi fi mal stat... i-aşl fi dat cu ceva în cap; am plecat. Am trimis la redacţie o cartă de vizită: nu-i articol! * Altădată. Eram într’un turneu prin provincie cu o artistă de-aicl dela Naţional. Noi i ziceam diva. In trupă era şi o elevă de conservator, luată anume pentru rolurile de naive. Avea un talent mare pentru rolurile acestea mal ales că şi în realitate era tot aşa. Şi i şedea şi bine; n’avea mal mult de 15 ani. Ne-am înprietinit dela început şi la hotel era mai tot-de-una la mine în cameră. Şi îmi ros-colia prin cărţi, prin geamantan, prin buzunare, tot căuta, tot... i placea eî aşa. Cîte-odată mă superăm şi-o dădeam afară. Peste 10 minute numai ce-o vedeai că deschide puţin uşa şi întreabă: pot să vin?... Ce să-I răspunzi? Vino! şi venea. Nrul 24, 1903. LUCEAFĂRUL 399 Dacă eram lungit pe canapea venia lingă mine să juca cu părul meu şi mă ruga s’o iert. Era chip să te superi pe-o fetiţă ca asta? Odată la o repetiţie generală, — nu mi-aduc aminte la ce piesă — şedeam pe scenă de vorbă cu diva. Marioară sta la cîţl-va paşi de noi şi tragea urechia. Noi vorbiam despre iubire, despre viaţă, despre... în fine era o conversaţie animată şi plină de alusii. Marioara as-cultînd rupea fâşii din tablele caetului şi le arunca pe jos. «De ce rupi Marioară?» Ea îmi răspunse înţepată: «îmi place să rup». Şi şi-a rupt amîndouă scoarţele caetului. O şuviţă de păr i cădea divei mereu pe frunte. Eu scoseî din busunarul de sus al vestei o oglingioară şi i-o ţineam dinainte. Marioara îmi ceru mai apoi oglingioara şi-o aruncă de podele. Simptome de gelosie. A două zi mă întreba dacă o iubesc pe diva. Şi chiar în vremea aceea primii o telegramă dela Bucureşti, dela redacţia Luminel: «Trimete ceva despre turneu. Imediat. Ne faci mare serviciu». Îmi luai hîrtie — şi plecai să scriu în cafenea. Acasă nu era chip, cu dracul ăsta de fată. «Peste două ceasuri să ştii că vin şi eu. Să mi areţi şi mie...» Abia i-am auzit vorbele resunînd pe coridorul hotelului. Am scris vre-o două-sprezece quarturi. Era o apreciere din punct de vedere psihologic al felului de-a interpreta al divei. Cînd veni Marioara eram gata cu scrisul. Par’c’o văd acum: Luă manuscrisul şi citi. Eu mă gîndiam Ia bucuria ce le-o voi face prietinilor dela Lumina. La un moment... un fîşiit de hîrtii... şi — o isbucnire de plîns. Mă uit bine şi. . . îmi rupsese în bucăţele toate filele. La început am vrut s’o bat şi în urmă... stăm zăpăcit uitîndu-mă la ea. Printre sughiţuri îmi spuse: «Ce-aî tu să scrii despre ea? Ce-ai tu s’o lauzi, ce-ai cu ea?» «Dar n’am scris decît adevărul», îngînai eu. «Da, adevărul... dar nu tu, lasă să scrie altul, tu nu trebue să scrii despre ea. Altul să scrie...» şi mă uitem, cum i curgeau lacrimile pe obraz... ... Şi pe urmă?. .. întrebară cu toţi. «Pe urmă?... Ce-a fost, pe urmă a fost prea frumos ca să se spună... Un singur lucru am vrut să vă dovedesc: că nu mi-e dat mie să mă fac gazetar. Nenoroc şi pace 1» ... Era tîrziu. Ne-am despărţit ca să ne întrunim a doua zi cu sacul şi mai plin şi cu şi mai multă poftă de vorbă. — v. \te. CKY« ază zâmbetele rtrete, C’\\\oare ’nlrea^ă irap ^tr’u, *§)rr ţăbarut im fereastră ^T\or Aa noapte trania^tru. ^oţotut ^ou ie tcuita % să mar trăiască vacă. —- ^stă-ză moare m\elesu\ >i2>mtecelor iin VA vacă. <’W\or poieşlite tn pragul <^(o'ţi\\'or \a şezătoare, <^v\oate-o stea ’n albastrul mării ^)\ iubirea noastră moare. — &u rămân să \es statornic .ă de loc bătaie de cap, căci aşa se fac toate matricele. în ce priveşte sfinţii eu nu văd nici un «talent superior» în sculptura de pe tablă. Unde e «corectitatea liniilor şi mişcării-, unde e «perspectiva» şi «umbra», doar în gurele strîmbe a sfinţilor, sfinţii apoi nu se fac vorbind. Posibil ca tipărirea ori mai bine zis reproducerea de pe tabla ce mi-a fost trimisă mie să nu fie fidelă. în tot cazul eu nu văd nici acum «un monument de sculptură în lemn». Rog pe www.dacQFomanica.ro 402 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1903. dl Branisce să frunzăriască Bibliografia roniînă din vremea veche editată pe spesele Academiei de dnii Bianu şi Hodoş. Va afla acolo clişee xilografice de mai mare valoare. Arta bizantină e studiată foarte bine de specialişti. Avem azi chiar un cult deosebit pentru orient. Madonele cele catolice cu forme grase primesc sub penelul artistic a lui Bouguereau pe lingă iubirea de mamă puterea într’un chip neobicinuit de expresiv de a consola pe cei nemtngăiati. Orientul atrage azi lumea. Apusul şi-a isprăvit secretele. Se spune că autorul acestei table numai un BSnăţan poate fi, fiindcă se întîlneşte de cîteva-ori lu în loc de lui. După această logică ar putea fi chiar îstroromîn. înţelesul verbului lega egalizat cu rdolvasni a ceti asupra cuiva şi mestecat cu anatemizarea nu se poate îngădui. Nici odată sub împejurările de faţăforma «Iegu-te» nu poate fi derivată de la legere = cetire. Flexiunea verbală în romînă e foarte conservativă, dar apoi tocnai aşa de mistică nu e. Dacă a dezlega din limba vrăjitorului vine dela ligare cu preficsul romînesc, de ce apoi să nu fie şi primul tot de acea origine. Ca să poţi dezlega pe unul trebue să fie legat şi nu legut ori Ies. Farmecele îşi au limba lor la toate popoarele. Şi apoi e cît se poate de logic ca se sintetiseze aceste cuvinte noţiuni culese din fapte fizice. E de-ajuns a studia sufletul şi suferinţele unui îndrăgostit să nu luăm chiar pe unul făr-mecat şi să ne convingem că e legat şi împe-decat în libertatea acţiunilor Iui fie de natură fizică ori psichică. Că acum într’un dialect forma şi înţelesul se diferenţiază, aceasta e un fapt de natură secundară. Vorba să ne resumăm privirile. N’am pretenţia, dar mai cu samă voinţă de a scărmăna comentarea tablei de la Lugoi cu peria deasă, am făcut-o numai cu cea rară. Rog prietineşte pe dnii Branisce şi Bejan să se opriască de la combinaţiuni iluzorice, să nu clădească teorii pe cunoştinţe false şi să nu mai creadă ca tabla de la Lugoj e primul monument literar romîn de o «supremă importanţă». Nu voesc să le analisez toate părţile corpufui comunicatului literar, ar fi multe de zis. Consideraţii de stimă şi prietenie mă opresc. Un text apocrif cît se poate de cuingărit n’are atita valoare ca să resculăm lumea. Observ în treacăt că ce dînşii consideră de faţă e după moda slavă dos, şi întors. După noi ortodocşii, Dnul Isus Christos e mai mult decît maica preacurată. Vechimea tablei e abia din suta a XVII—XVIII-a şi nu a XV-a. Limba romînească: evangelia şi rugăciunea crucii nu e din suta a XV-a, ea e probabil adăugată, cînd tabla — înstrăinată fiind din fabrica de rugăciuni pentru scoterea dracilor — a ajuns Ia loc sigur. Pe faţă după cum e şi ’n monumentul din cartea rusască citată mai sus, stă scris că cine o poartă cu sine, va fi curăţit şi mîntuit de tot răul. De aici apoi s’a desvoltat brîul de care am pomenit în decursul acestui articol, care era şi mai uşor de purtat. E cit se poate de natural că o foiţă se poate duce mai uşor cu sine decit o tablă. Aici e tot secretul. Viena, la 6 Dec. 1903. Iosif PopovicT. Bolnăvit de doruri multe In geam moarc-mî busuiocul... — Ni s’a dus in altă ţară, Amîndurora norocul SINGUR. Şi grădina stă pustie, Lăcrămînd se stinge macul, Văduvit de fluturi galbeni Şi de mina ta săracul... Purtători senini de grijă, Unde sînteţî ochi căprui: Neplivită-I buruiană Celor patru cărărui!... Nic. Otavă. www.dacQFomanica.ro Nrul 24, 1903. LUCEAFĂRUL 403 Octavian Smighelschi: (Planul cupolei, iconostasului şi mănăstirii din Blaj.) www.dacaromamca.ro 404 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1903. CONFETTI. v. După luptele politice, frumoase şi înălţătoare de prin anii 1892—93, — ştim cu toţii — a urmat o lîncezire, o putrezire de simţeminte. Din sinul tinerimii abea au rămas neatinşi de boala vremii vre-o doi-trei idealişti, cari s’au că trecură graniţa, sau că se poticniră în legile neomenoase şi au fost închişi la Seghedin. Cei dintîi, văzînd neîndurata nepăsare ce s’a stă-pînit peste inimile nenorociţilor :ontimporanî, s’au aşezat în ţară şi ne-au uitat. Cei rămaşi să pătimească temniţă pentru neam şi pentru iubirea lor faţă de acest neam nenorocit, iubire aprinsă care nu-i lăsa în nelucrare, s’au descurajat, au căzut zdrobiţi în lipsa de sprijinul celor-lalţi, a contimporanilor ruginiţi la inimi şi la minte. Aceşti contimporani, domnişori manieraţi, nu s’au îndeletnicit nici atunci (ca şi azi) cu alt-ceva de cît cu batjocorirea, satiri-sarea stupidă a celor buni şi curagioşi. In neghina acestora s’a potopit grîul curat şi azi e plină inteligenţa noastră de grăsuni sceptici, nepăsători, nerecunoscători, intriganţi, laşi, stupizi şi cîrtitori. Fiind-că aceste figuri triste s’au înmulţit prea mult (bîjbăe prin cafenelele Sibiîuluî şi Braşovului, mai ales), li s’a dat numele semnificativ : classa grăsunilor, adecă tagma acelora cari nu fac nimic decît împiedecă pe acei ce voesc să facă ceva. Cu observaţii, cu şicanări maliţioase, desilusionează pe cei buni. Oameni «sublimi în avînlul lor spre pine», vorba dluî lorga. — «Mici de inim', mari de patimi», cum zice Eminescu. — «Grăsuni», cum le zicem noi. Din clasa acestor feţi ai ruşine! mi-am luat subiectul pentru Confetti nr. V. La cafenea joacă calabrias înpreună, zi de zi, patru doctori romînî, tineri de mare speranţă: dr. Nyil, dr. Csd, dr. Hois şi dr. Bir. Dr. Nyil e figură espresivă de «grăsun» Singurul lui merit e că n’a cetit în vieaţă nimic, apoi că e cel mai fără maniere între toţi, om de ceartă şi cel mai bun jucător de cărţi. Are 26 ani şi 116 chile. Dr. Csd are figură de sobol, aproabă necondiţionat pe dr. Nyil, fiind-că să teme de el. Singurul lui merit e că nu dă nimic pe politică. Are 25 ani şi 47 chile. Dr. Hois e mai specialisat. El condamnă cu pathos politica noastră, e un economist şi materialist încarnat, iar meritul lui de frunte e că vorbeşte slab romîneşte şî nu ştie ceti şi scrie în limba mamei lui. Are 28 ani şi 100 chile. Dr. Bir, el n’are merite. Dacă i-ai da o palmă, — ar zîmbi. Face burtă şi joacă, zi de zi, calabrias.. Are 28 ani şi 100 chile. Eu ceteam desbaterile din parlament şi discuţiile politice. La masa vecină jucau calabrias: dr. Nyil, dr. Csd, dr. Hois şi dr. Bir — Cînd am sfîrşit cetitul, mi-a atras atenţia conversaţia lor, care o reproduc fără comentar, pe cum urmează : Dr. Csd: (împarte cărţile): Ambo. Dr. Nyil: (mînios): Binye, binye. Porceştye numa înaintye, că mintyen foi spunye cîtyeva. Dr. Csd: Mai dă-te dracului! Fac şi eu un ambo şi ţie ţi-i şi ciudă. Dr. Nyil: Ba ciudă la dracu să tye ducă. Dr. Bir: Mai tăceţi odată! (îşi pune în ordine cărţile.) Dr. Hois: Mă, auzitaţî că Vlad a fost ales deputat? Terţ contra. Dr. Nyil: Recontra. Bela-cassa. Tye învăţ, io! Ce zîcî dye Vlad? Vlad deputat? Apoi să nu rîzî? — Cînd? Undje? Dr. Csd: Şi eu mi-am făcut cruce. Mi-se pare acum de vre-o două săptămînî a fost alegerea, ci-că la Dobra. Aşa spunea Duţu, ştii, sobolul acela, prostul acela, care tot cu nasu ’n gazete stă. Zice că s'a scris şi în foi la timpul său. Dr. Hois: Gazetele? Cine mai are timp şi de gazete? Dr. Bir: Mai lăsaţi poveştile! Vezi că ai eşit cu «roşu», în loc de «dîbă». Dr. Csd: Da, unde-i Dorbra aia ? Dr. Nyil: Dracu s’o ducă de zăciţă. Mi-o prins’o porcu ăsta de dr. Hois. — Dobra? Dobra unde-i? Nu-ştyu. Dye bu ăsamă în Bihor, că numa acolo a dat dye nyiştye proştyî. Dr. Hois: Asta iera ambiţia lui. Nu io fost destulă plata Ia «Ardeleana». Acum şi diurne ca deputat. Vai de biata naţie cînd oameni de aceştia îi fac politica. (Jocul să sfîrşeşte.) Dr. Nyil: Mai dă-1 dracului. — Cît ai? Io 86. Am nyiruit. Adă banyi! Guba! www.dacQFomanica.ro Nrul 24, 1903. LUCEAFĂRUL 405 Dr. Bîr: (meşterind:) Nu mai gătaţi cu politica? Nu puteţi vorbi alte prostii? Dr. Csd: Da lasă să mai ştim şi noi ce-î cu politica Romînilor... Ia vezi, am auzit că ministrul de răzbel Szril ar fi căzut... şi voi nu ştiţi nimic... Dr. Nyil: Par’că noi tot cu proştii dye ălea avem treabă. Uitye aici: Quart, vannak, cassa, contra! Amu, — fire-aţî ai dracului. (Joacă vehement.) Dr. Csd: Eu pierd deja 8 zloţi, Şcandal! Dr. Hois: lo patru. Dr. Nyil: Nu impoartă. Cit am beut? 10 sticle? Eu plătesc una. 2 zloţi şi pace. Dr. Hois: Eu plătesc trei de bucurie că am scăpat de un şarlatan. închipueşteţi, — ştiţi pe martyrul acela, pe prostul acela, pe Niculescu, vine la mine cu o listă, să cumpăr cărţi. Mi se pare cu un volum de poesii de-a Iui Coşbuc... îmi spunea nătărăul că Ia noi e apatie, că nu cumpără oamenii cărţi, să cumpăr deci eu;... auzi prostul! Să dau eu banii mei scumpi, cîşti-gaţi cu sudoarea mea pe o carte cu prostii, ca să se îngraşe din ei un amărît de poet. — Şi cei mai mult, I-am prins cu minciuna. El vindea poesiile lui Coşbuc, şi pe cit ştiu, Coşbuc a murit de mult. Şarlatan. L-am refusat însă cu politeţă. Dr. Nyil: Eu îl loveam în cap, prostu dye iei. Să vie Iei cu prostii dye ălea. Ce credye iei dyespre noi? — Haliaha! Dr. Csd: Nu te năcăji frate Nyil. în ziua de azi trebue să te obicinueştî cu inconveniente de aceste. Azi e plină lumea de marlyri, de poeţi, de gazetari, cari toţi vorbesc de neam şi de literatură. Ei zic că lucrează pentru neam şi pe noi ne condamnă. Pe urmă tot la noi vin să cerşească. Dr. Nyil: Să vină numai la minye. Io nu pricep gluma. Dr. Bîr: Tăceţi odată mă! De nu lăsaţi politica la dracu, eu nu mai joc cu voi. Hai, luaţi, eu joc la roşu. Zic «terţ». Am «vannak», «trul» şi «cassa». Dr. Hois: Drept ai, frate Bîr. Lăsăm politica pe seame proştilor! Dubă ! * * * Simţeam că o să mi-se facă rău. Am plătit şi am ieşit la aer. M’a cuprins o înduioşare, gîndind la soartea neamului meu, care aşteaptă înbunătăţirea dela inteligenţa asta, copleşită de «grăsuni». înzădar, azi trăim era «grăsunilor». Iar voi, oameni de caracter, idealişti, iubitori de neam şi de literatura lui, ascundeţi-vă şi plîngeţi! — Va trece tîmp pînă vom scăpa de «grăsuni». Turda, Novembre 1903. Sirius. CINTECE. I. Cînd te salţi uşoară ’n horă Mintea tu mi-o furi Mărie Şi-aşi voi să fiu atuncea Fluturaşul de pe iie, Cînd se uită lumea toată Cum joci tu — şi-ţi şade bine — Eu uitînd de toată lumea Să mă uit în sîn la tine. II. Vîntul a aflat pe semne Că eu stau cu draga ’/z casă Şi-a venit şi el, drumeţul Să s’aşeze după masă. Dar cînd mi-a văzut iubita A clipit mirat din geană Şi-a fugit să spue lumeţ Ca ’nviat o Cosinzeană. Z. BÎRSAN. www.dacQFomanica.ro 406 LUCEAFĂRUL Nrul 24 1903. VENEŢIA. Traducere din I. Ce farmec simţi, cină ziua adoarme în amurg, Să stal privind la zborul gondolelor uşoare, — Atuncea cînd laguna, oglindă încă ’n soare, Veneţia sărută cu apele-l ce curg. Şi iată că privirea alunecă... priveşti în nori cum se înnalţă biserici şi palate, Şi cum, pe toată treapta Rialtulul străbate Fiorul care vine din piepturi omeneşti. Un blînd popor acolo stă 'n liniştea Iul sfîntă;— Nici gînduri de mîhnire, nici ura nu'l frămîntă, Nu turbură pe nimeni, de nimeni turburat. Cînd luna fire de-aur resfiră pe lopeţî, El la San-Marc s'adună, şi-ascultă exaltat Poveşti reînviate prin graiu de cîntăreţl! Aug. PLATEN. II. Veneţi’-acum doarme în vise adîncită, Şi 'n jur aruncă umbre din vremurile duse, Şi mort, mort zace leul republicel apuse, — Stau temniţele goale şi fruntea li-e cernită. Şi iată armăsarii de-aramă, ce din spume, Pe turnul 'nalt săriră în vremile păgine, — El nu maisînt acelaşi... vai! astăzi poartă frîne învinşi de corsicanul ce-a fost zdrobit o lume! Vai! cum te-ai stins în umbră popor de regi, tu,ca re Din marmoră zidit-aipalate peste mare, Palate cari astăzi se spulberă în vînt. Pe chipu-acestor oameni, mal vezi, ca o minune, Trăsurile măreţe a' feţelor străbune, Săpate-adînc în piatră pe-al Dogilor mormînt! 13) III. Prin aerul ce pare abia că mal adie, Ai crede că un veşnic şi lung suspin porneşte Din sălile acelea ce moartea le ’nnegreşte Şi ’n cari domneau, odată, dureri şi veselie. Veneţia-: căzută! ea! care-a’nvins Eonii! Norocul dus, de-acuma, în cale'-î nu mai vine! Pustiu e portul! — astăzi corăbii prea puţine Ating frumoasa Piva în care-au fost Sclavonii! O, cît erai de rnîndră Veneţie odată, Cu aer de femee şi ’n aur vestmîntată, Aşă cum Veronese în visu-î te-a pictat... Uimit azi stă poetul şi ’n faţă te priveşte, Un sfînt tribut de lacrămi Veneţie-’ţl plăteşte, Tribut ce nici odată pe morţi n'a înviat! Ludovic Dauş. www.dacQFomanica.ro Nrul ’lkj, 1903. LUCEAFĂRUL 407 CRONICA. Viaţa studenţească. Viena. In seara de 4 Decembre curent Societatea Romîna-jună a ţinut o serată literară. Pe lingă un mare număr de studenţi, colonia romînă din Viena a participat într’un număr destul de mare. Au fost şi doi deputaţi din Bucovina. Presidentul Societăţii, dl Mihai Popovici, după-ce deschide şedinţa salutînd pe membrii coloniei romîne, citeşte o prea frumoasă conferinţă asupra frumosului în artă, vorbind despre architectură, sculptură, pictură, muzică şi poezie. Conferinţa, foarte interesantă, a fost ascultată cu un viu interes. După acea corul execută mai multe bucăţi. Vine apoi dl Zaharia Bîrsan şi declamă cu cunoscutu-i talent «Discursul lui Anloniu la uciderea lui Cesar». Aplause entusiaste şi ne-sfîrşite a secerat tînărul artist, care, sperăm, că va deveni unul dintre cei dintîiu ai scenei romîne. Mai tîrziu a declamat şi poezia «Regina Ostrogoţilor» de Coşbuc cu aceiaşi vervă şi cu acelaş talent. Dl A. Forgaci la vioară, acompaniat de d-ra Lazar la pian, cîntă mai multe cîntece. Apoi iarăşi corul execută mai multe bucăţi. La această serată au participat şi representanţii studenţimei italiene. Unul dintre ei ţine un înflăcărat discurs despre înfrăţirea romîno-italiană şi seceră numeroase aplause. După-ce vorbeşte un preot din Ardeal şi presidentul Clubului romîn din Viena se în-chee partea oficială a convenire! şi urmează apoi partea veselă, petrecîndu-se în veselie pînă tîrziu noaptea. Un asistent. * Dela Petru Maior. Seria conferinţelor inaugurate a continuat-o dl C. Bucşan, vorbind despre «foiţele noastre», în care justifică acest gen literar la noi şi analisează activitatea cîtor-va foiletonişti de-ai noştrii. * Duminecă în 13 Decembre nou, s’a ţinut şedinţa festivă a societăţii, serbind amintirea me-tropolitulul A. Şaguna. Preşedintele sîrguincios, Seb. Stanca a ţinut în termini bine gîndiţi cu-vîntul de deschidere, vorbind de A. Şaguna. Dl H. Petra-Petrescu a cetit o conferinţă interesantă «Mama la poeţii noştri», analisînd cu mult simţ şi dreaptă judecată mama lui Coşbuc, Vlahuţă şi Bîrsan. Dl A. Domide a cetit o schiţă din viaţa dela ţară. Punctul de forţă a fost orchestra condusă de isteţul măestru L. Domide, care a secerat aplause şi bisuri pe-aci pe-aci nesfîrşite. S’au distins şi soliştii L. Bo-hăţel, A. Monţia şi V. Muntean, acompaniaţi la pian de dl Jorga. Inteligenţa romînă din Budapesta a fost representată destul de bine şi a rămas pe deplin satisfăcută de prestaţiunile tinerimii. Vrednic de amintire e şi simpaticul Al. ZamurovicI, care obicînueşte regulat să reprezinte studenţimea sîrbă la adunările noastre. * * * Octavian Smigelschi. Sîmbătă seara, în 5 Decembre (nou), s’a deschis exposiţia de iarnă a museuluî de arte decorative din Budapesta. Partea interesantă şi cu totul nouă a acestei exposiţii sunt tablourile dlui Smigelschi. Acest artist desăvîrşit, răsărit de-odată deus ex ma-china — cum zicea directorul şcoalei de arte decorative — din atmosfera modestă a provinciei a cucerit admiraţiunea şi interesul notabilităţilor cari în frunte cu Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii publice, Adalbert Berzeviczy şi cu Ministrul de Comerciu, Carol Hieronymi, au inaugurat deschiderea minunatei exposiţii. In deosebi Ministrul Berzeviczy a ştiricit cu de-amănuntul, la invitarea cui s’au făcut planurile, cit timp va dura esecutarea, ce technică se va întrebuinţa; apoi s’a interesat de-aproape de studiile ce le-a făcut pictorul nostru şi de soartea lui ca profesor de liceu, despărţindu-se de dînsul cu o vădită consideraţiune, întrupată în cuvintele de adio: sper că ne vom mai întîlni de-acuma mai des. Directorul secţiei artistice din Ministerul Cultelor, contemplînd cu ochi pricepători, nu se putea mira în de-ajuns de forţa şi de monumentalitatea care transpiră impunător din operile măestrului şi-şi esprima părerea de rău că nu l-a cunoscut mai de vreme pentru a-i da prilej să împodobească una din basilicelelor cu technica-i puternică. Iuliu P6kâr u.i scriitor tînăr maghiar, cu studii temeinice asupra în-tregei picturi bizantine — a scris chiar şi nişte foiletoane despre arta şi viaţa bizantină — zicea că el cunoaşte perfect toată pictura acestei şcoale dar în lucrările dlui Smigelschi găseşte ceva nou, ceva particular, pe care i-ar plăcea s’o boteze notă maghiară. Domnul Smigelschi şi merită aceasta atenţiune de care credem că nici ai noştrii, cînd va fi vorbă de zugrăviri bisericeşti, nu-1 vor lipsi. Facem, credem, o plăcută surprindere publicului nostru, publicînd în numărul de faţă portretul artistului — lucrat de el însuşi — şi planul general al iconostasului şi-al cupolei, precum şi schiţa lui biografică: Născut în 1866, luna Martie 9 (nou) în Ludo- www.dacoromanica.ro 408 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1903 şui mare (comitatul Sibiiu), din părinţii Miliail şi Ana. Tatăl artistului a fost un cinstit şi iscusit notar în comuna Bungard şi alte comune. Clasele primare şi liceale le-a făcut în Sibiiu, la şcoalele de stat, luînd bacalaureatul cu «eminenţă» în 1884. în timp de patru ani a urmat cursurile şcoalel «Orszâgos mintarajziskola 6s rajztanâr-kepzd» — şcoală de desemn pentru pregătirea profesorilor — din Budapesta, avînd de profesor pe renumitul pictor ungar Szăkely Bertalan. Aici a fost întotdeauna primul premiant, mal cu samă în conposiţii ornamentale şi portretistică. în 1890 fu numit profesor de desemn întiîu în Şemnitz, apoi în Ibaşfalău (Erz$6-betvâros, comitatul Tîrnavel mici) unde se află şi în present. Cunoştinţele şi educaţia artistică si Ie-a perfecţionat prin dese şi numeroase călătorii: Ca student a vizitat galeriile de pictură şi muzeele din Viena şi Miinchen. Ca profesor a studiat timp îndelungat monumentele celebre de artă bizantină din secolul Vl-lea, Vlll-lea şi Xll-lea aflătoare în Ravena, Firenze, Veneţia etc. Cunoaşte de-aproape stilul mănăstirilor din Romînia, Argeş, Cozia, Tizmana, Turnu etc. şi pictura tuturor bisericilor mal importante din Ardeal. Pînă acum a lucrat adese la biserici de la sate, contribuind prin aceasta la îndrumarea unei direcţii de premenire în arta naţională, a cărui perfecţionare o are şi aştă-zl ca ţintă a activităţii sale. Dl Smighelschi merită cununa de lauri nu numai în pictura bisericească, ci şi în cea profană. Aquarelele şi tipurile de ţărani lucrate de dsa, — cari probabil încă vor fi expuse aici în Budapesta — încă sunt dovezi puternice despre şcoala serioasă, pregătirea temeinică şi talentul intensiv al pictorului de care suntem mîndril că e odrasla neamului nostru. Apel. Comitetul «Asociaţiunifr face un călduros apel cătră publicul romîn, învitînd pe toţi cîţl se interesează de înaintarea culturală a poporului nostru, să binevoiască a-şî da obolul pentru înfiinţarea «Muzeului istoric şi etnografic al Romînilor din Ungaria şi Transilvania», care dispune deja de frumoasa sumă de 100,000 cor. Fondul acesta însă nu acopere toate clieltuelilc reclamate de zidirea şi aranjarea corespunzătoare a falnicului monument naţional, care va împodobi încă în cursul anului 1904 oraşul Sibiiu. Ne înfrăţim din inimă glasul cu cel al Apelului adresat de «Asociaţiune», rugind pe cetitorii noştri să nu-şî cruţe sentimentele de jertfă pentru un scop de-o capitală importanţă penlru adăpostirea mărturiilor culturale ale poporului nostru. POŞTA REDACŢIEI Tragedia Omului» fiind îmbulzeală de material, să va continua numai în numărul viitor. Atunci vom da şi răspunsurile. APARE: ABONAMENTUL: In 1 şi 15 a fie-cârei luni, stil nou. Pe 1 an 10 cor., pe jumătate Pre(ul unui csemplnr 45 bani. de an 5 cor. In Roininia 60 bani. Pentru străinătate 1 an 15 franci Şeî-redactor: Red.-resp. flLEXflNDRU CIURA. OCTflVIAN GOGfi. Editura Tipografiei «Poporul Român». REDACŢIA : ADMINISTRAŢIA Sirada Zoldfa 13. Strada Vorosmarty 60/a. AVIS. Sfîrşindu-se anul cu numărul de faţă, rugăm respectuos pe onoraţii restanţieri să binevoiască a-şl achita abonamentul, fiind-că numărul prim de probă, care se va tipări în 5,000 exemplare — la 5 ianuariu — pe o hîrtie velină cu copertă nouă în mal multe colori, cu clişee originale după operile pictorilor Smighelschi, Simonescu, Hîrlcscu etc., în estensiune de 50 pag., cuprinzînd articole scrise de pene distinse, de peste munţt şi de\a noi — reclamă o mulţime de cheltuell. Rugăm deci sprijinul onoratului public. Redacţia si Administraţia. Tipografia «Poporul Vorosmarty Nr. d)a. SUMARUL, I. Poesil. Agog, Şi iarăşi va să vie....................... Bârsan Zaharie, Cîntece ... -............. 387, Brătescu Ermina, Asfinţit, In Codru ........... Cioban Maria, Gtndul meu ...................... Codru loan, Nepotrivire ....................... Cunfanu Maria Imitaţiunî.......... ............ » » Sonet............................. Dauş Ludovic, Iubire .......................... » » Cîntec............................ » » Veneţia (trad.) .................. Emilian, Mă’mbată amintirile................... Forgacî A., La Nistru.......................... Gherghel Al,, Visare .......................... » » De mult.............. ............ » » Ţiganii........................... Goga Octavian, Tragedia omului, traducere după Emeric Madâch 233, 265, 305, 325, 342, 373, Goga Octavian, Sfîrşit de Scptembre (după Petofi) I. Qrăniţariu, Prietinei..................._ ... Isis, Duo ..................................... » Cîntec .............................. ... » Unde eşti ................................... » Cîntece...................................... Lia, lnzadar................................... » De ce?.................................. ... Mihat U, T., Candid ... ....................... Moldovan Corneliu, Osana ...................... Moldovan V. E., Nu şliu ce vrei................ » » » Pe gînduri .................... » » » Ting-Tang ....................... Murnu George, Pentr’un cîntec ... ... ......... » » Luptă ............................. Nicu, Sărbătoare ............. ................ Popescu-Polyclct C. J., Cryasantema ............. » » » » Doruri de demult ......... » i » » Instreinatul............ Nic. Otavă, La luat Dzeu....................... » » De-o să mor......................... » d Cîntece I ............................ » » » I ...................... » » » 11 ......................... » » » 111 ......................... » » Casa noastră........................ » ». La stînă .......................... ... » . » Reîntors ... ... ;..................... » » Zadarnic ... .......................... » » Singur... ... ...................... Octavian, De mult.............................. > Poveste de anul nou .................... » Cantorul Cimpoi ........................ » Plingi copilă .............•... ....— » Noapte ... ......................... ... » Zadarnic .......^................... » Iubirea mea._ ... ................. » Ruga mamei ............................. » Cîntec ................................. » Despărţire ........................ .... Simca, Dor de ducă ............................ Sirius, Dorinţa ........... .................... » Luceafărul sării... ..................... ». Am plîns................................ » De-aş fi............................ .... Vlad Eugen, O sărbătoare....................... II. Proză. a) Literatură. Agîrbicean I., In Sîmbăta floriilor ........... » » Mătuşa Stana...................... . « “&• Agog, Cel din urmă foileton..................... 86 Bota Pop Enea, La Paloma ................ 169, 178 Ciura AI., Efemeride .......... ... ............ 84 » » Lalage ...........................364 Mateescu-Movila N„ Trei lucruri, poveste........ 207 M. V. E., S’a stins lumina ...................... 111 » „ » Ambiţia ............................ 167 Petra-Petrescu H., La Popa Toader... ...........179 » » » Oara Prînzului ...............248 » „ » Mărioara.......... 312, 333 şi 351 Pribeag, Jalea pădurii.......................... 54 » Irimie Câlimar ......................... 189 » Sfaturi unui bene matur ..............221 Rdeganul Pop lân, Petru finul lui Dzeu ... 55, 67 » „ » N’a ascultat de tata..........237 Sceopul /., Bohemien!...... .................... 93 » » O scrisoare ... ......................281 Sebastian, Cetatea bolii ...................... 29 Secuta E., Seminaristul .........................276 » » O corectură Iui Eliade Rădulescu ... 381 Simca, Pastel ....................................380 Simin, La crăciun ... ............................. 9 » Noograf................................... 47 » La vitrina ......................... 110 » Orb ..................................... 133 » 1 Mai ................................. 163 » Despărţire ......................... 193 » «In provinţă» .......................... 220 » Din o mie una de nopţi....................242 » Profetul Jeremie ........................ 295 » Rivale ............................. 329 » La clinică ........................ 345 Sirius, Confetti 1 ... ....................... 205 » » II ..............................241 » » III............................. 283 » » IV...............................352 » » V ... ........ ................. ... 404 Stupcanu N., Apa trece pietrile rămîn...........254 Tancred, Confesii ............................. 75 » La Altar ................................. 218 Tullius, Satul meu, Ursul... ...................134 » » » Viaţa şi operile lui Simion Cîrnaţ ...................................... 193 Valens, Istoria Unei mămăligi ... ..............354 Vorel Lascar, Departe .. . Departe..............211 » » Visiune ..............................213 V., Nenoroc.....................................397 K. Învinsă, ......... 116, 129, 153, 171 şi 184 Traduceri. Gorkij Max, Din Poveştile Isergileî, (Danco) ... 113 Copâe Franţois, Deasupra norilor ................ 222 Sinkievitz H., Floarea lotus ... ... ... .......255 FlamarionCamiUe; Luceafărul ...........290 b) F i 1 o s o f i e. Bude Valentin, îndoiala sceptică şi cea metodică sau carteziană ... ......................323 Cornea Nelli, Educaţiă etică....................... 7 Lăpedatu lân, Lupte zadarnice ...........50,71, 108 Todica G., William Crookes .............. 11 şi 32 » » Radiotelografia şi fenom. telepatice 103 » » Visuri cu revelaţii artistice......349 c) Pagini d i n t r e c u t. AlexieI Gh., Din trecutul poesiei poporane romîne 366 Dobrescu N., O comunicare referitoare la trecutul bisericesc al Rom. Ardeleni 284 Dobrescu N., Ion Inocentie Clein...... 310, 320 » » Actul de numire a Metrop. Eftimie 288 Pag 6 405 191 28 240 331 360 204 219 406 275 154 177 247 253 384 278 71 187 256 315 389 74 97 145 310 36 50 308 372 385 54 12 128 287 26 67 83 102 158 188 230 268 302 :144 402 3 22 46 85 133 152 235 291 383 399 390 116 167 109 211 396 146 212 www.dacQFomanica.ro „ ■ • p*e- Pirvan V., «O intimpinare» .............. ..... 62 » » Anul 1850 şi studenţii Roniini ardeleni din Viena ............................ 89 » » Papiu 11. bursier al Blajului....... 149 » » Interzicerea Istoriei Romînilor în toate statele austriace ................ 159 » » Dela Aron Pumnul .......................309 » » Din istoria culturel Romînilor BihorenI 338 Dr. Rafia Ion, Alexandru Papiu Ilarian şi deco- raţiunile dela 1850 .......... 4 şi 24 » » O scrisoare aMetropolituluIŞuluţiu 279 Verii, Şcoalele din Braşov ... ............ 76, 94 d) Folclor. . Bogdan T. Fluturul inelat.................. » » Călugăriţa ................... » » Buburuza...................... Dcgan E. V., Descîntece şi lecuiri ........ » » Doine şi chiuituri ......... » » Legende, credinţe din popor P. G., Un rapsod.......................... P. Medeşan, Doine şi strigături — -....... Vana, Poesiî poporale .......-............. Platon N. /., Povestea poveştilor.......... » » Poesiî poporale ............. Tulbure Gh., Cucu................... -..... e) Diverse. C. Adrian, Ceva despre artă Ia noi şi sculptorul Al. Liuba........................-....... 143 Ciura Al., Quo vadis......................- 2 > » Egi vilâgossâg ..................... 136 » » După un an ......................... 198 > » Leo XIII............................ 231 » » Critică romînească ................. 262 » » Naţional şi naţionalist.........-.... 318 » » De departe .....................-.... 332 » » Mommsen şi Cipariu................. 378 Goga Octavian, *Retour» ........................ 33 » » 3/15 Mal ..................... 174 » » FamiliaMocsonyi............... 358 » • csposiţia de pictură a d-lul Smi- ghelschi ..................... 391 L., Meminisse juvabit........-............— 135 » Înviere ....................-.............. 142 Mihai U. Tr., Un curent neîntemeiat în literatura romînească ................................ 243 Nestor Justin, Despre Sexul frumos........ .... 14 Popoviciu losif, Tabla dela Lugoj ............. 400 Puşcariu Sextil dr., O scrisoare ............ 192 » » Scrisoarea II............... 200 » » » III............ 270 » » Despre Maria Cunţanu........... 361 Tulbure Gh. Zaharie Boiu....................... 371 T., Pro domo................................. 303 T. C. O. Dr. Sextil Puşcariu..............— — 386 — Dr. D. P. Barcian.......................... 82 — Ion C. Brătianu........................... 214 — Pentru Astra.............................. 236 .... 217 .... 252 .... 314 17, 36 .... 58 .... 288 .... 42 .... 88 .... 216 .... 249 - - 253 .... 341 III. Cronica. Carneval (pag. 58), Statua Iul Vorosmarty (pag-79), Dl. dr. Alexandru Mocsonyi (pag. 97), Edgar Quinct (pag. 98), 15 Martie (pag. 118), Paştile (pag. 154), f Nicolae Puican (pag. 154), A murit (pag. 172) Esposiţia pictorului Smighelschi (pag. 195), Alegerea dela Dobra (pag, 224), Regele Sîrbilor (pag. 224), Vlădica şi opinca (pag. 257), Cite-va lămuriri (pag. 292), Mormîntul Iui G. Lazar (pag. 292), Adunarea fondului de teatru la Sebeş (pag. 293), Esposiţia pictorului Smigelschi (pag. 293), Pentru pictorii noştri (pag. 294), Serata de cunoştinţă a tinerimii universitare romîne din Bpesta (pag. 316;, O serată artistică literară (Z. Birsan) (pag. 334), In amintirea lui Francisc Deâk (pag. 335), Viaţa studenţească Pag. (pag. 335, 375, 390 şi 407), Exposiţia de pictură ro-mînă în Budapesta (pag. 391), Octavian Smighelschi (pag. 407). IV. Bibliografie. Al., Maria Cioban, Scrisori cătră eleve ediţia a 2-a 20 » Aron Deac, Antichităţi romane ............... 118 » S. Secula, Povestiri şi schiţe...............375 G., M. Eminescu, Gedichte deutsch von V. Te- conţia ..................................... 391 Saul, Prinos lui D. A. Sturdza ................ 155 » I. Al. B.atescu, VoineştI, nuvele şi schiţe 225 Tăslăuanu C. oct., N. Pilţia, Nicolae Sulică, Curs sistematic de gramatica limbii romîne ctc..................... 19 T., Ilarie Chendi, Preludii etc................ 225 » Alex. Lăpădatu, Documentele istorice din Ar- chivale Braşovului etc.................... ... 226 » N. Iorga, Studii şi Documente V. etc.... _. ... 258 » Rusu Şirianu, La Roma ....................... 259 » N. Iorga, Părerile d-lul T. lonescu asupra Macedoniei etc.............................. 259 T. C. O., Diecesa Lugojului, Sematism istoric etc. 296 » N. Iorga, Note critice asupra culegerilor de documente înterne romîneştl etc. 297 * Anuarul XVI al Societăţii pentru crearea unul fond de teatru rumin pe 1902—3 297 » Sorcovă, Clipe de repaus ................376 — V. E. Moldovan, Duşmănie (roman; .......... 172 — I. Lupaş, Cîte-va pagini din trecutul comunei Silişte ................................... 195 — Dr. Gh. Alexicl. Pagini din trecut ........ 258 V. Ilustraţii. Naşterea Domnului................................. 3 Christos de M. Munkâcsy.......................... 15 Anul nou................................'■..... 27 Petrarca, declamind sonete ......-............. 35 După seceriş ......... ..........— -- ••• ..... 45 O duşcă de vin ..................- — —......... 53 Primăvară la teatru - .......-................. 65 Primejdie........................................ 73 f Dr. Daniil Popoviciu Barcian ............-... 82 l'rias ......................-................. 87 La pîndâ şi In luncă............................. 94 Signalul — ..................................... 107 Remuneraţia .................................. 115 Primul flutur ........ .................-...... 125 Infaţa prăpastiel, Revino iar, Pe vîrf de munte, împăcare .............................. 126 37 Vincenţiu Babeş de Al. Liuba ................... 144 Mironosiţele ................................... 147 Jertfa femeilor romane ......................... 168 îngerul păzitor ...........................— 183 Dr. Aurel Vlad ................................ 201 Regele Alexandru, Regina Draga...................205 Petru I, Regele Serbiei..............-......... 209 Monumentul lui I. C. Brătianu....................215 Episcopul Radu între părinţii săi..............* 239 Sisiphus de Al. Liuba ...........................250 «Păstoriul Geniu» de Al. Liuba...................251 Profetul Ieremie de Oct. Smighelschi ............269 Păstorul de Al. Liuba .......................... 277 Dela «Asociaţia» din Bala Mare ..................285 Schiţă de Al. Liuba ............................ 309 Zaharie Bârsan ..................................323 Cina cea de taină, de Oct. Smighelschi ..........331 Portul din comuna Glogon ........................246 Reuniunea romînă de cîntărl şi musică din Lugoj 347 Alexandru Mocsonyi de Foen ................- ~ 350 + Zaharie Boiu ................................. 371 O nuntă din Poiana Sibiului .................... 385 Statua lui Ion Corvin de Hunyade ............... 389 Octavian Smighelschi (portret) ................. 395 Planul capelei şi iconostasului mănăstirii din Blaj 403