Pentru România ... 60 banT. finul II www.dacQFomanica.ro ' Budapesta, 1 Decemvre st. n. 1903 - firul 23 ÎMOMMSEN $1 CIPARIU. Celebrul istoriograf al Romei reposat mai zilele trecute la Charlottenburg în vîrstă de 68 ani, a umplut de jale lumea scienţifică. Întreagă presa europeană comentează în elogioşi articoli activitatea lui. Compatrioţii noştri dedică coloane întregi faptului, că Mommsen a petrecut mai multă vreme în ţara noastră. Nu va fi deci fără interes încercarea noastră de a revoca în memorie cetitorilor noştri o pagină uitată din „Archivu"-1 lui Cipariu. In Octomvrie 1857 Mommsen a fost la Blaj, petrecînd aici doauă zile, ca oaspele lui Cipariu, conferind împreună mai multe chestii din domeniul istoric şi cel al filologiei. înainte cu doi ani, (1855) Cipariu publicase în „programul" gimnasiului din Blaj, textul unei table cerate, aflate la Roşia-montană. Mommsen îşi notează textul şi — fără voia lui Cipariu — îl face cunoscut Academiei prusiace din Berlin, îndreptînd în doauă locuri textul acestuia. Să lăsăm însă cuvîntul lui Cipariu însuş.1 Th. Mommsen, in relatiunea sa de 26 oct. 1857 catrâ Academia r. prusica dein Berlinu, despre calatori’a sa anticaria si epigrafica prein Transilvani’a, sub Ii, citeza si unu adeveratu diptichu, ce astadi se afla in museulu colegiului dein Aiudu, despre care inse insusi adeveresce, eâ e forte vetematu si a nevolia de a se descifrâ. Noi-lu publicâmu aicia de nou, pentru completarea acestei serie de 'table cerate, lasandu tota respunsabiletatea testului pre sufletulu editoriu. Vedi si Inscriptiunile romane in Daci’a de Ackner si Miiller, pag. 135 nr. 630. Pagin’a prima. Lin. 1. Inter Cassium Frontinu{m) et Iulium 2. Alexandrum societas prag(m)atica ex 3. X Kal. Ianuarias q. p. f. Pudente et Pollione cos. in 4. pridie idus Apriles proximas venturas ita conve 5. (ni)t ut quidquid in super societăţi pra{es) 6. titum fuerit lucrum (da)mnumve accident. 7. aequis portionibus su{scip)ere debebunt. 8. In qua societate intuli(t Iuli)us Alexander nume 9. ratos sive in fructo X (qu)ingentos et Secundus 10. Cassi Palumbi servus a (ctor) intulit X ducentos 11. sexaginta. Secun(dus societăţi in fru(ctumet Pagin’a a’ doua. 1. (a)d ussum Alburno. an... (tr)ibu{etur) 2. In qua societate si qu(id soci infe)rant, dum Secu(ndus) 3. pramaticus fuerit, in d(ie) uno X unum {et q)ua 4. dran{tem) unum X XX(XVll)S alio infern debebunt. 5. Et tempore parti(en)di (deduc)to aere alieno sive 6. summas ss. sibi {rec)ip{ere sive) si quod superfuerit 1 Archivu pentru filologia şi istoria Nr. VII. pag. 141-142. www.dacQFomanica.ro Nrul 23, 1903. LUCEAFĂRUL 379 7. dividi aequ(is partibus eaqu)e d.f. pques tipulatus est. 8. Cassius Fron(tinus prom)i(si)t Iul. Ale-xander 9. De qui(bus) rebus... (ta)bularum sig-natae sunt 10. Debentur Iun. Cossae X L, quos a socis. ss. accipere debebit 11. Act. usar 1111 hal. April. Vero III e. Quadrato Cos. Th. Mommsen in pag. 1 lin. 3 literele q. p. f, le esplica cu: quae proximae fuerunt, care forte bene corespundu; — lin. 9 oserbeza, că nu e spaţiu pentru quadringentos ci numai pentru quingentos; — la pag. 2 lin. 4: că 30X1V4=2772, ade:a intru una luna de 30 de dîle, calculandu pre fia-care dî câte 1 denariu si 7* in adeveru face: 37 denari si 7a, si asia lectiunea restituta: XXXVII S adeca 37 semis e certa; — totu acolo la cuvenitului a 1 i o, cum câ va se dîca a 11 e r a 11 e r i, ce noue nu ne-se pare adeveratu, ci numai câ a 1 i o e in locu do usitatulu a 1 i i, prein care se intielege S e c u n d u casariulii societate!; — er’ la lin 10: câ numele Cossae nu e destulu de certu. Noi inca avemu indoiele si la mai multe lec-tiuni si suplemente de ale editoriului primu. Asia ne indoimu la pag. 1 lin. 1: D a s i u s Breucus in Dasios; inse D. Mommsen, deca nu facea asta corectura, nui remanea se corega de câtu C a n a b. in locu de K a r i a b, si apoi cumu si ar’ fi pututu resbunâ pentru ospitalitatea, ce i oam oferitu in 1 Oct. 1857 la cas’a mea, si elu a acceptatu-o in doue dîle, deca nu află macaru doua erate, de si neade-verate, că se pota dîce: sâ elu publica tripticulu nostru intru una copiamai buna şi completa2 er’ mai in diosu lectiunea mea o nu-mesce falsa. Io-mi recunoscu cu tota sinceritatea erorea in numele K a n a b, carea singura nu o am fostu indereptatu panâ la venirea ospelui mieu, de a :ea inse acestu ospe totu nu avea dereptu de a se plânge,in reportulu citatu asia de amaru in cuntrami forâ nece una causa; de ora ce io aveam dereptulu de a denagâ lui 1 1 «in besserer und vollstăndiger Abschrift.» inca si mai multu de câtu iam denegatu, si ai dă si mal pucinu de câtu iam datu. Er’ deca du in trascriptiune a indicatu mai multe lacune de câtu mene, de acea trascriptiunea lui totu nu e mai autentica de câtu a mea, dein causa, câ tablele de 1855 candu s’au publicatu mai antaniu, panâ la 1857, candu a venitu Mommsen la mene, a patemitu forte multu, precumu au patemitu si de atunci in coce si mai multu, nefiendu io in srare de a impiedecâ caderea unoru partecele de cera dein testu, de sî miam datu tota nevolienti’a de a o impiedecâ si am consultatu pre mai mulţi cunoscutorl, inse totu forâ succesu. De acea m’am si festinatu a luă copie de pre acele table numai de câtu la inceputu, panâ a nu paterni stricatiune; si publicarea acelor’a e dupre acele copie, ear’ nu după starea presente a’ testului in tablele amentie. Ceea ce cu asta ocasiune am vrutu a face cunoscutu, câ se nu mai fiu constrinsu a dechiarâ aliurea in adensu si in particulariu. In câtu pentru suplementele aceluiaşi la acestu dipticu nu voliu a me pronunciâ in specia, ci lectorii noştri voru fi oserbatu, câ multe s’aru potâ face almentrea, er’ altele sunt forâ intielesu, precumu suplementulu dein lin. ultima a’ pag. 1 impreunatu cu lin. l-a dein pagin’a a’ doua. De almentrea elu prein aste, ce a suplenitu, a aratatu, câ nece insusi nu este mal pre susu de tota imperfecţiunea omenesca. Cum se vede, Cipariu supărat pe Mommsen pentru critica lui prea aspră, dar mal ales pentru-că acesta utilizează textele aflate la dînsul, fără învoirea luî. împrejurarea aceasta a contribuit, după mărturisirea cunoscuţilor personali al luî Cipariu, ca aceasta să devină închis şi rezervat în contactul cu străinii, cari îl cercetau. Ar fi de dorit să cunoaştem în întregime pasagiul din raportul present de Mommsen Academiei prusiace, căci, după cum înţeleg, în afară de observările critice menţionate, numitul raport conţine şi cuvinte de laudă la adresa „părintelui filologiei române", cum îi zice Şăineanu. Al Ciura. www.dacQFomanica.ro 380 LUCEAFĂRUL Nrul 23, 1903. PASTEL. Mî-era dor — de oceanul de omăt. Mă plimbam alene pe coada lacului. De mult nu mal văzusem copil dîndu-se pe ghiaţă. Zăpada strălucea pe cîmpurl sub razele unul dulce soare de Decembre. Nămeţit de chiciură 1 se întindea stuhul uscat, ca o pătură pestriţă, de-alungul lacului şi in zare neaua dealului despicată de uscăturile unui crîng, se desina ca într’un pervaz pe bolta senină şi luminoasă. — Tu eşti Gherase? întorsesem capul după scîrtiitul paşilor din napoia mea şi care nu-mi fu mirarea cînd văzul depărtîndu-se cu grabă de cel-laltl copii pe Gherase, un ciobănel istet de vre-o 14 ani, prietenul meu de astă vară, care îmi zicea atîtea doine din frunză la umbra ulmului de pe pajişte. Ne revedeam după patru luni. — Unde mergi? mă întrebă într’un suflet, jumătate timid, jumătate voios, de întrebarea mea prietenoasă. — N’arn plecat nicăirl, dar fiind-că mă întrebi, merg spre cîmpurl. — Hal şi eu! — Halde! Şi repede învoiţi, o luarăm mal întîl pe potecă, apoi pe pîrtie2, apoi de a curmezişul cîmpulul îutînd paşii şi rîzînd cum se schimbă ’n promoroacă răsuflarea noastră caldă pe haine şi pe păr. — Uite, vezi urmele astea? Par’că-s nişte găuri stropite tot una înainte şi una înapoi. Şi e un rotocol întreg, şi ia uite mal încolo cum se încrucişează. Mă! dar mulţi au mal fost! Iepuri s’au jucat pe aici, s’au dat de a tăvălugul ! — Dar las, că nici ogarii lui Dinicu nu-s proşti! Cutreeră crîngul cît ÎI întinsul de mare şi scoate iepurele şi de sub buturugă, ba îl şi papă une-orl pînă să vie gonacii! — Era vorbăreţ, numai în răstimpuri şugubeţul de Gherase şi acum prinse limbă, din urmele de pe zăpadă. Ne aflam pe muchea dealului, de-asupra crîn-gulul. Am fi stat noi sub ulmul de astă vară 1 Chiciură = promoroacă. * Pârtie urme de sanie, drum bătătorit din nou pe zăpadă. să ne odihnim o Ieacă — dar moş ger — ne zorea de pe urmă. Şi de vale pe potecă vezi urma acea lătă-reaţă, cu trei degete? Chiar uite, vezi, pînă de-asupra fîntînil merge. — O! şi din multe părţi se adună acolo urme. Ei! Au făcut sfat lupii de-asupra fîntînil. Şi tiptil pe Iîngă el, vezi s’a furişat şi o vulpe, că uite şi urma eî, deasă şi mărunţică, tot una după alta, una după alta păşiturile. — îl ascultam cu luare aminte, bată-1 gerul, căci explicaţiile lui istete, aveau hazul isprăvilor lui Păcală. — Ţişt — şi Gherase tresări, trăgîndu-se cu trei paşi în lături. — De sub tăvălugi1 peste cari păşiam noi, ţîşti un iepure sîngerat Ia o ureche. O luă pe vale spre gîrlă, sărind tot pe de-asupra buturugilor şi cît al clipi, îl pierdurăm din ochi prin desişul crîngulul. In clipa aceia un copoi abia suflînd de oboseală alergă de peste câmpuri îl dete de urmă şi atâta-I fu. Tot crîngul n’a mal fost de cît o săritură pentru el. Ne oprisem locului. Auzirăm mal întîl un foşnet prin stuh un fel de luptă contra desişului îngheţat de trestie apoi un lătrat ascuţit şi nerăbdător, în urmă un ţipăt tînguios şi slab, ţipătul năbuşit al victimei care moare. — Ne uitarăm unul Ia altul Gherase şi eu şi zărind apoi pe zăpada de Iîngă noi picăturile de sînge din urechea nenorocitului, o luarăm înapoi spre vale fără a zice un cuvînt. — Simţeam. Acelaş greu ne apăsa. ÎI părea rău şi Iui ca şi mie de ce călcasem peste tăvălugii aceia, ultimul refugiu al unul urmărit. Dar cine a ştiut că tăvălugii aceia ocrotiau o viaţă ! Ajunsesem pe vale. In margine paşi pripiţi de iepure. Zăpada svîrlită de alergăturile copoului. Ne apropiem de stuh. Intr’o rarişte un ochiu tăiat în ghiaţă pentru măjile pescarilor. 1 Tăvălugi sau vătălugl = o buruiană ghimpoasă, Iarna vintul rupe tulpina el invoaltă şi uscată şi o tot poartă de-a tăvălugul peste cîmpurl de unde şi numele el. Iepurii de multe-orl o iau de adăpost. www.dacQFomanica.ro Nrul 23, 1903. LUCEAFĂRUL 381 0 dîră de sânge de la copcă1 până la cel-lalt mal şi în capătul potecii iepurele se sbătea tn gura copoiului. — întoarcem capul cu groază. 1 CopCă = ochiu tăiat în ghiaţă de pescari. Pe culmea dealului abia acum se iveşte vl-nătorul întîrziat. — Pe coada lacului copil voioşi se dau nepăsători pe ghiaţă, iar noi ne depărtăm mîhniţi în suflet, că lipsa noastră de prevedere a pierdut o viaţă! Simca. 0 CORECTURĂ, LUI ELIAPE-RĂPULESU. Răsfoiesc şi eu multe ziare, reviste, broşuri, etc. Dar din tot ce am răsfoit, n’am găsit nimic mai ciudat, decît revista «tinerimei romîne» din ţara aceasta. Nimic mai ciudat! Şi iată pentru ce: O revistă, care este «a tinerimei», să nu publice tot ce iese din înfocata inspiraţie a acelei tinerimi, — ce lucru e acesta? O revistă a tinerimei, care să trîntească în coşul redacţional productele unor fecunde încercări literare şi ştiinţifice, — cum îşi îndeplineşte rolul de oglindă a intelectualităţii elitei culturale a neamului nostru ? Nu înţeleg, cu un cuvînt, pentru ce nu prea apar în tipar, spre savurarea Romînilor iubitori de tipărituri, «taifasuri» cu plopii şi roman-ticisme «drastici?...» Dacă avem o revistă a tinerimei, să vedem tinerimea! Pe mine nu mă impoartă cine va trînti de vatră revista, cine nu, căci eu ori rid, ori plîng ori mă edific, tot nu mă las de — răsfoit. Să mi creadă însă nimeni, pentru că spun aceste, cum că aşi fi preocupat pentru vre-un suflet candid şi aspiraţiile lui literare. O, nu! Eu sunt de aceeaşi părere cu părintele litera-tureî romîne, cu Ioan Heliade-Rădulescu: «Scrieţi, băieţi, scrieţi»! Sunt pentru încuragiarea tinerimei, a tinerimei romîne; căci doar nu de geaba «Romînul e născut poet». Şi ca să dau dovadă de această rîvnă a mea, de a îmbărbăta pe toţi aceia cari simt în suflet «focul sacru», iată că de o resfirată pleadă a lor mă ocup; şi voi încerca să-i prezint aci într’o grupare intelectuală compactă, unitară,— dela Nistru pîn’ la Elsta. Ş’apoî luptaţi-vă cu dînşiî, scepticilor şi blazaţilor redactori, — dacă vă dă mîna! * Să începem. Un — numele nu impoartă — tînăr plin de vîlvă, de pe valea Prahovei, dă muzei sale acest tribut: Doream în astă lume ah! mult doriam, prea mult Să ’nvăţ carte mai multă să fiu ceva mal cult; Să-mi înavuţesc mintea şi ’ntreaga mea simţire Cu avuţia scumpă cu a poesiei fire Cu viafa literară, nu ca să-mi fac renume, Departe ăst pas de mine; ci pentru al ţării nume Şi să ’ndemnez eroii l’atare victorie Aceasta aveam dorinţă norocul să-mi dea mie Dar sărăcia crudă ... Sărăcie, sărăcie! Cum te-ai alipit tu de un aşa băiat bun şi nu 1-ai lăsat să fie «ceva mai cult» şi să «în-demneze la victorie» ! Poate că nu-şî poate plăti nici cea chirie? Şi el, drăguţul, nu umbla după «renume». Căci nici n’a mal scos — aşa sper — de sub tipar decît volumul ce-mi stă înainte şi care e tipărit la 1889. Aşa se perd talentele! Ş’apoi să nu fie păcat ? ... Dar să trecem dela vecinica proză a sărăciei care nici pe Melpomene n’o lasă în pace, — şi să ne adîncim în cîntecele lui Eros, intonate de alt poet. Cine nu iubeşte în lumea asta? Dar încă poeţii! Un exemplu: Strungăriţă are ’n dinte Şi gropiţe în obraz Gura mică şi ferbinte Şi doi ochi ca de viteaz/ www.dacQFomanica.ro 382 LUCEAFĂRUL Nrul 23, 1903. Fruntea mare şi senină Părul negru ondulat Şi la talie regină Ear la umblet împărat. Cît de plastic! Par’că-ml vine să zugrăvesc iubita poetului, cu strungă într’un dinte, cu ochii â la Schanderbeg, — la talie regină şi la umblet împărat! Aţi mal văzut aşa podoabă de iubită? Cînd poetul — un altul, nu tot cel de mal sus — îşi aşteaptă iubita, cît de fermecător cîntă, parc’ar fi o privighetoare: Căci o stea aşi fi în lume Iar tu eşti !n ceriurl soare Şi aceste două lucruri Cită diferenţă n’arel Printre frunze, prin tufişe Nu-I nici freamăt Nu-s nici şoapte, Pare că-I tăiat în piatră Acest farmec bllnd de noapte. Acuma însă fără milă Ne părăseşti, fugi şi te duci Când ziua este mal senină Şi noaptea are stele dulci. Cîtă originalitate! Ascunde-ţi-vă voi, gramatică şi logică! Trăiască poesia cu două lucruri: farmec de noapte tăiat în piatră şi stele dulcii... Iată, ce fel de lucruri, ce fel de opere de-ale viguroasei noastre tineriml intelectuale se aruncă la coş. Ş’apol nu sunt barbari domnii redactori ? Ş’apol, fără aceste perle mal poate zice vre-o revistă literară romînească, cum că represintă pe intelectualii şi artiştii noştri? Abuz, formal abuzl De ce lipsesc din revistele noastre literare mărgăritare ca acesta: Ah, mi-e dor să mor la ţară Să mă ’ngroape între mohor Şi ca piatră mormîntală Să-mi sădească tot mohor ... De ce ? De ce ? Şf cîtă bogăţie de — mohor! încrezuţii monopolisatorl al criticei literare din zilele noastre, începînd cu «Academia Romînă» şi sfîrşind cu — (nu e trebuinţă de «contra punct») au apucat’o razna şi dă-I cu patriar-chale şi poesie poporală! — Nu înţelege nici unul «spiritul timpului»; căci alt-fel n’ar fi fost respins de şapte ori dela premiu autorul suavei poesil: Epitalam a fost să fie Această mică poesie Dar totul se preface în praf Şi deveni un epitaf. Şi s’a descuragiat poetul de mare talent şi se aşterne praf peste «mica» poesie, încît îmi vine să exclam cu durere: E mică săraca, o bat toţi şi ar mînca mult (autorul, săracul). Dar fratele «De sub arini», oare nu şi-a deschis drumul spre Parnas, de braţ cu incomprehensibilul geniu din Orăştie, chiar. Iată cîte-va fragmente din opera scestor celebrităţi, pe cari dintre contimporani nimeni n’a fost în stare să-I înţeleagă, decît doar strălucita de vie memorie «Tribuna Literară» şi valorosul organ literar din Orăştie, «Activitatea». Intîl «De sub crini»: Negustorita stă în uşă Şi vă invită pe toţi Să cumpăraţi. Intraţi numai fără sfială Şi cumpăraţi ce vă place, Ce nu vă place ... lăsaţi. Cită filosofie socială în acest mic sans gene! Nu mal încape îndoială, că avem a face cu poetul «burgheziei» luminate. Poesia modernă trebue să cînte castraveţi muraţi, spanacul, ceapa, etc. etc. — ş’atuncl înţelegeţi pe «negustoriţa». Dar să vezi pe cel-lalt! Poet european, nu numai aşal Iată cum «în dulce zăpăceală» îşi cîntă iubita: Tot trupu-ţl vibrează Spre zi se umflă pieptu-ml tinăr Ca la o doică ce lăptează. Să mal îndrăznească cine-va a spune că acesta n’a întrecut pe marele poet Paul de Kock. Aceasta e poesia modernă, da; burgheză, încît preferi chiar lui «Figaro ilustră» ... Dar ce să-l mal reproducem aci pe valorosul, căci atît de mult şi bine s’a produs el însuşi, încît ziarul politic literar «Gura Satului» din Arad l-a înşirat deja, de şi e tînăr, între nemuritorii săi. Ce o să fie mal tîrziu, din acest «savant» şi genial! www.dacQFomanica.ro Nrul 23, 1903. LUCEAFĂRUL 383 El este gloria literară a noastră, a romînilor de dincoacî de munţi. In faţa scăpărărel geniului său pe liră, aşi îndrăsni să susţin că se pot ascunde autorii celebrelor rapsodii: Nu pot crede, nu pot crede Nici nu este de crezut Cine ochişori-ţi vede Te iubeşte şi mal mult, — etc. sau : Ah, ochi albaştri, ca unda mării, Ce printre frunze priviţi la mine .. . sau : Şedeam privind în ochii-ţl Era frumos, răcoare; Pe ceriurl erau stele In ochii tăi un soare Unsoare de iubire Cum n’a mal existat... sau: Te-am plîns, te-am plîns O săptămină ’ntreagă ... EtC. Dar ce e mal mult! Nemuritorul autor al exemplarei poesil: Era noaptea ’ntunecoasă, Alba lună luminînd, — ... şi-a găsit în această întrupare a condeia-şuluî-tînăr romîn, nu un slab epigon, ci un rival, care mai că mal i va întuneca steaua, cu a sa glorie... . * Ş’apol să nu scrie? După aceste toate, — cred că am fost înţeles de redactorii şi cetitorii «revistei tinerime! ro-mîne» din ţara aceaasta, dar mal ales de tinerimea cu avînt. Şi de aceea conchid: Scrieţi, băieţi, scrieţi; 1 — dar... ... dar nu publicaţi!!! S. Secula. CT~ )^a\ă mate, ^a\ă mate, ii2)ă\ă\oare ţunVce s\e\e, °\?ui \a \\ne ’n m\ez, ie tvoa’ţta *^\s\ă -V, i)\sun\e me\e ^L,a ^ereas\ra \a şvre\e ^)a\ i\n arvţă ie mă\asă, J^a\ă mate, ^a\ă mare, ^U,asă-\e să zboare n casă. ‘Tremuri, să Vreacă e tnăr^ătAate. 0 etajau. www.dacQFomanica.ro 384 LUCEAFĂRUL Nrul 23, 1903. EMERK MADÂCN. - TRAGEDIA OMULUI. (Urmare.) Adam. Nu blastăm eu norodul nevoiaş, Nu-I păcătos, — e firea lui de-aşa, Năcazul rob neputincios să-l facă, Robla-apol unealtă sîngeroasă în mîlnî la cîţî-va răzvrătiţi nebuni . . . Dar mai nebun ca toţi am fost eu însumi, Crezînd c’ăst neam doreşte libertate. Lucifer. (Aparte.) Tu ţi-ai cîntat cîntarea ta de groapă, Ce-i polrivit’ atîtor mari morminte! Adam. Deci duce-mă-ţi, nu mai voi apărarea Ăstui altar!... (Coboară treptele, lăsînd pe Eva în braţele sclavelor.) Am isprăvit acum! Al doilea demagog. Te apără, nimic nu e perdut! Adam. Prea m’ar durea rana, cînd aş vorbi De apărare... Al doilea demagog. Fă-o! Ăst popor, De-o clipă doar’ ţi-a ’ngenunchiat în prav! Adam. De-aceea doar’ e totul înzadar, Ruşinea lui poporul nu o iartă! Lucifer. Te-ai luminat acum? Ce zici? Adam. Amar! Lucifer. Văzut-al deci că vulgului nătîng, Mai nobil Domn i-ai fost ca dînsul ţie! Adam. Dar stricăcioase amindouă sînt. Alt nume e, — ursita e aceiaş. Şi-I gînd nebun a te lupta cu dinsa Trad. de Octavian Goga. Nici n'am s’o fac! Şi-apoi de ce, de ce S’ar înălţa ăst suflet cătră ceriuri? — Trăiască-şî lui şi caute-şî voluptatea, Cu care umple traiul măsurat Şi îmbătat să schîoapăte spre Hades. O du-mă iar, din nou mă du Lucifer, Voi să privesc rîzînd virtutea altor, Năcazul lor, dorindu-mi voluptatea? Iar’ tu femee, care parc’odată M’ai fermecat într’un lăcaş de frunze Demult, demult... tu eşti nebună, dacă Din fiul tău vei creşte cetăţean! Nebună eşti, cu drept te rîde fata, Sulemenita nopţii din bordel, Ce-aşteaptă vin pe buze şi săruturi! ' Te bucură şi cîntă, rîzî virtutea! — La eşafod acuma, de pedeapsă, Nu că păcat am săvîrşit vr’odată, Ci c’o idee mare-am găzduit. (Aduc o buturugă, lîngă ea stă Lucifer cu o secure. Adam îs! pleacă capul.) întiîul demagog. Să-l omorîţi! Trăiască-ne moşia! Lucifer. (Şoptind.) Frumos adio! — Domnul meu viteaz, Nu-i dulce-acuma alintarea asta A morţii reci? Nu-i dulce, nu-i aşa?... Eva. Ah Pallas ruga nu mi-ai ascultat! (Din templu păşeşte spre Adam îngerul morţii, un tînăr cu faţă blîndă, purtînd în mină o faclă, şi-o cunună de lauri.) Adam. Te-a ascultat. Cu tine fie cerul, O Lucia, mi-e inima ’mpăcată! Lucifer. Blăstăm asupră-ţi lume de ilusii, Iar’ mi-ai stricat cea mai frumoasă clipă. Eva. Fii blăstămat popor lipsit de inimi. Necinstitor lovit-ai fericirea Şi floarea el plăpîndă a murit. Şi nu-ţî e-atît de dulce libertatea Pe cît de-amară, mie ea mi-a fost! www.dacaromamca.ro Nrul 23, 1903. LUCEAFĂRUL 385 iipXA On vaet surd s’aude ' Venind despre hotare: S’a revărsat potopul Ordiilor barbare. — N’auzI tu veste tristă De stingere şi-omor? N’auzI tu glas de bucium Ce chiamă ’ntr’ajutor? E plaiul tot în flăcări, Curg liftele puhoiu Şi sufletul meu arde Spre luptă şi războiu. Vin’, sabie şl flintă Si tu, o murgul meu! Rămîl cu bine, scumpo, Rămîl cu Dumnezeu 1 Din braţul meu zadarnic Vrei să te zmulgî, Căline; Cu viaţa mea înpreună Te-I zmulge-acum pe tine. Lasă ’n odihnă murgul Şi arma las'o ’n culu, Căci nu te las nici moartă De dragul nimănui. — Mă dor a tale lacrimi, Suspinele-ţl mă dor, Dar n’auzi plinsul ţârii, Suspinul tuturor? De-mi eşti aleve dragă, Tu nu poţi să mă ’ndoî: Cînd ţara ni-I pierdută, Pierduţi slntem şi noii — Pustiu rămîle ’n ţară Şi peste tot pustiu! Vreau tu să-mi fi aproape, La pieptu-ml să te ştiu. Pămîntu-I larg, afla-vom Norocu ’ntr’un ungher; Ne-aşteaptă pretutindeni Tot un pămînt şi-un cer. Rămîl deci, mire scumpe, Rămîl, tu suflet drag; Doar numai peste leşu-ml Vel trece al casei prag. — Dar nu te temi, n’ai milă De neamuri, de părinţi, De-a lor blăstemurl grele Şi plînsete fierbinţi ? Pămîntul sfînt al maniei E pentru tine mut? Şi nu te frînge jalea Să-l vezi pe veci pierdut? Tu n’al crescut la sînu-I, Nu eşti a lui vlăstar? Nimic n’al scump ’ntrînsul Nici vatră, nici altar? Val ţie, tu de trel-orî De plîns între femei! Copiii coapsei tale N’or fi declt mişeii Mişel ml-or fi copiii, Mişel tot neamul meu .. . Rămîl pe veci mal bine, Rămîl cu Dzeu 1 George Murnu. www.dacQFomanica.ro O nuntă din Munţii Apuseni. 386 LUCEAFĂRUL Nrul 23, 1903. DR. SEXTIL PUŞCARIU. Suntem aşa de săraci în oameni muncitori şi serioşi cari să fie băgaţi în seamă şi dincolo de hotarele tării noastre, bogată în enormităţi de tot soiul, încît ne cade bine, ne simţim mîndrii par’că, cînd răsfoind prin revistele savanţilor din străinătate, întîlnim pomenindu-se şi cîte o polecră romînească din tara Sf. Ştefan. Unul dintre tinerii noştri, de sigur cel mai distins din noua generaţie, care, prin puterea inteligenţii, prin temeinicia judecăţii sale limpede şi prin hărnicia sa metodică, a atras luarea aminte a învăţaţilor străini e dl dr. Sextil Puşcariu. In Literaturblait fiir germanische und roma-tiische Philologie, care apare în Lipsea si b direcţia profesorilor O. Behaghel şi F. Neumann, — Meyer-Liibke, cunoscutul profesor din Viena, scrie (în numărul din Maiu 1903 pag. 168—169), făcînd critica Anuarului VIII al seminarului romîn din Lipsea, următoarele: «Lucrarea principală a acestui anuar e diser-tatiunea lui S. Puşcariu despre sufixele diminutive în limba romînă. Precum se ştie Quintescu a tratat înainte cu mulţi ani (1867) acelaş subiect şi lucrarea sa intitulată «De diminutivis lingue rumanicae vulgo walachicae nominatae» este cît se poate de bună, considerînd timpul în care s’a scris. Quintescu a judecat multe lucruri mai bine chiar decît mai tîrziu Cihac în dicţionarul său etimologic. Şi iarăşi putem spune despre această nouă prelucrare a aceluiaşi subiect, că, comparată cu operile de pînă acuma, însemnează un mare progres. Autorul care dispune de un material bogat şi e pe deplin stăpîn pe materia ce o tratează, analisează şi rîndueşte tot-de-auna datele aflate cu mare chibzuială şi cu multă pricepere, îndreptînd pe înaintaşi unde află de bine, recunoscîndu-i şi numindu-I, de cîte ori aceştia găsiseră înaintea lui adevărul. Părfii care se ocupă de forma sufixelor i precede cu drept cuvînt un capitol despre sensul lor, care e apreciat după cum să cuvenia. Pe lîngă sensul mieşurător diminutivele romîneşti dau derivatelor şi un înţeles desmierdător şi une-orî relaţiile de spaţiu se prefac în referinţe de timp, aşa că noţiunea de «mic» devine echivalentă cu noţiunea de «tînăr». Capitolul acesta conţine şi alte observaţii interesante. Materia tratată în partea a doua a disertaţiei denotă o judecată cumpănită a problemelor etimologice, iar cînd originea unui cuvînt e întunecată, autorul o recunoaşte în mod în-{eleptesc. Cunoştinţele sale în domeniul celorlalte limbi romanice sunt destul de temeinice, aşa că ele îl scutesc de greşeli. Numai pe ici-colea se găseşte cîte-o eroare, ast-fel, cînd susţine că prototipul pustllla e cerut şi de spaniolul postilla, care conţine însă sufixul — ella (pag. 172), sau cînd admite un spadula în latina vulgară, căruia se opune provenţalul espatla (pag. 183 nota). Amănunte nu pot releva la acest loc. Atît numai voesc să accentuez că autornl a deslegat odată pentru tot-de-auna originea diminutivelor cu tema ş, pe cari le-a dovedit de provenienţă slavă. Numai cuvîntul mătuşă cred că trebue derivat din latineşte, precum am spus în Rom. Gramat. II § 364 şi nu din ruseşte, mai ales pentru-că părechia avunculus-amita se găseşte şi în limba albaneză. La sfîrşitul lucrării se citează sufixele cu tema g cari, apoape toate sunt de provenienţă obscură». Revista Romania din Paris publică în Nrul de Iulie (Anul XXXII p. 476—77) printre hîr-tiile rămase după fostul ei director Gaston Paris şi următoarea recensiune a broşurei studii şi notiţe filologice (estrasă din Convorbiri Literare XXV. Nr. 8 şi 9) de dl Sextil Puşcariu: Dl Puşcariu e unul dintre membrii cei mai distinşi din grupul tinerilor savanţi Romîni, cari de cîti-va ani încoace duc filologia romînă pe drumuri nouă şi fecunde. Memoriul present se împarte în trei părţi. Cea dintîîu conţine o samă de etimologii romîne (din latină) cari toate îmi par excelente (oare-care îndoială am numai despre neg, refăcut după negel din lat. n i g e 11 u m şi despre screm din e x p r i m e r e înfluinţat de excrementum). Autorul e prea modest, cînd spune despre o parte dîntre etimologiile sale, că nu-s nici nouă nici originale. — In partea a doua arată încontra părerii dlui Meyer-Liibke, că sufixele — aticus şi-ata sînt cunoscute şi limbeî romîne. In partea a treia, cea mai importantă pentru filologia romanică în general, autorul stabileşte, după parerea mea, împotriva părerii admise pînă azi, că 5 final în monosilabe nu s’a păstrat în italiană şi ro-mîna sub forma /, după cum se credea, ci că a căzut ca şi în polisilabe. După-ce arată că sînt monosilabe în — s ca trans, în cari s nu apare ca i în nici una din cele două limbi, explică pe i din cuvintele din chestiune prin analogie, împărţîndu-le în trei grupe: 1. pronumele noi, voi, în cari / s’a adaus la no, vo după modelul pluratelor (tot aşa ital. sei pentru se); 2. adverbele ital. crai, mai, v. — ital. piui, poi, unde i e adverbial (cu aceasta ocasie emite părerea foarte plausibilă că magis nu s’a prefăcut în latina vulgară în mags, max, ci în mais); 3. pers. 2 preş. slng. ital. dai, sei, hai, ai, stai, în cari i s’a adaus la da, e, a, sta, www.dacQFomanica.ro Nrul 23, 1903. LUCEAFĂRUL 387 după caracteristica i a pers. 2. şi pentru-ca să se distingă de persoana a 3. Aceasta demonstraţie face mare onoare spiritului de pătrundere al autorului. — Dl P. ne promite continuarea acestor studii, să sperăm că nu ne va lăsa să aşteptăm mult timp. Despre lucrarea dlul dr. S. Puşcariu asupra sufixelor diminutive s’a mal pronunţat elogios şi Mario Roques în Romania (XXX p. 472), care-o numeşte «un travail considârable et bien ordonnâ, d’autant plus pr£cieux que Ies suffixes diminutifs jouent dans la derivation roumaine un role important, et que M. Meyer LUbke n’avait pu qu’effleurer ce sujet au tome II de sa Grammaire» etc, — şi Urban Jărnik, în Zeitschrift ftir Rumănische Philologie (XXVII 503—505, tot acolo se aminteşte pag. 485 şi Dialectul din Valea Oltului, publicat de dl dr. S. Puşcariu în Anuarul V al dlul Weigand), ana-lisează pe două pagini lucrarea dlul dr. Puş- cariu, numindu-o «diefleissigeZusammentragung eines reichen Materials» şi făcîndu-I două observaţii. Relevăm aceste aprecieri, fiind-că unii dintre al noştri, în dulcea lor desorientare, adese-orî stau de vorbă aşa de comod cu semenii lor şi fiind-că e bine să ne cunoaştem oamenii şi după echourile străinătăţii competente. Sîntem informaţi că dl dr. Puşcariu ar fi dispus să primească pe lîngă unele condiţii de ordin intelectual postul de secretar la Aso-ciaţiune. Dacă comitetul central ar avea fericita inspiraţie să ofere acest loc de frunte tînărulul Savant, credem c’ar împlini aşteptările tuturor oamenilor serioşi de aici şi de dincolo, dînd conducerea alesei noastre instituţiunl în mînile unui om care prezintă toate garanţiile unei activităţi rodnice şi serioase. O.-C.-T. CÎNTECE. Cînd gîndeştî că viaţa noastră Nu-î decit un vis, Ce mal stal să-ţl ţii intr’una Sufletul închis ? /. Noaptea cînd răsare luna Şi nu-l pic de nor, Lasă sufletul să-ţi sboare, Lasâ-l călător! Va găsi el vre-o cărare însoţit de-al meu ... Şi cu cel străini pe lume, Bun e Dumnezeu! II. Tremur tot... cu trei găteje Dau s'aţîţ în vatră focul... Pe la geam culcat a lene Trece dus de vînt norocul. Eu îl simt dar nu ’ntorc ochii Nici nu ’ncerc ceva a-l spune, Căci la flacăra călduţă Stau de vorbă c'o minune. Z. Blrsart. www.dacQFomanica.ro 388 LUCEAFĂRUL Nrul 22, 1903. PA6INÎ PIN TRECUT. Actul de numirea Mitropolitului Eftimie. Cel ce s’au ocupat cu trecutul bisericesc al Romînilor de dincoace de Carpaţi ştiu îndestul de bine1 cîte lacune prezintă reconstituirea acestui trecut din causa lipsei, insuficienţei is-voarelor respective sau şi din cauza necunoaştere! sau a nepubhcărei pînă acum a tuturor isvoarelor, ce s’ar mai putea găsi pe unde-va. Actul ce publicăm mai la vale şi pe care l-am extras din «Liber regius»,2 vine să umple una dintre aceste multiple lacune stabilind data numirel mitropolitului Eftimie, de cătră Gabriel Betlilen în 1623 Iunie 1, cum şi teritoriul, care era supus jurisdicţiunei sale bisericeşti. — E de regretat numai, — precum se va vedea îndată din textul acestei numiri — că cel ce a înscris această numire în «Liber regius» a lăsat la o parte, nu a înscris şi actul de intervenţia pe care a făcut-o Ştefan Bethlen, guvernatorul Transilvaniei şi frate cu Gabriel Bethlen, prinţul domnitor, ca acest din urmă să confirme pe mitropolitul Eftimie, intervenţie, care —poate — va fi mai coprins şi alte lucruri interesante pentru noi. Din cauza acestei omiteri, — provenită din indolenţă sau din cauză că era vorba de Romînî, actul acesta nu este tocmai lung. Dăm întîi textul latin, urmat apoi de o traducţiune romînă. Confirmatio episcopatus Valachalis Jephtimiae collati. Nos Gabriel Dei gratia Sacri Romani imperii et Transylvaniae princeps, partium regni Hun-gariae dominus, Siculorum comes ac Oppoliae Ratiboriaeque dux etc.... Memoriae commen- damus etc_____ Quod pro parte et in persona honorabilis Jepthimiae episcopi 3, inhi- bitae sunt nobis et praesentatae, literae que-dam Illustrissimi Comitis Stephani Bethlen, fratris noştri Charissimi, comitatuum Huniadiensi et Maramarusiensi supremi ac perpetui Comitis 1 Vezi în acest sens şi Prefaţa scrierii «Vechile episcopii roniîneşti» de Părintele Augustin Bunea. 2 Archiva statului din Budapesta: Liber regius: Gab-rielis Bethlen voi. XI. pagina 36. 3 Aci în «Liber regius» e lăsat loc alb aşa cam cit ar mai încăpea să fie scris un cuvînt, care însă a rămas nescris. et Consiliarii noştri intimi, nec non regni Transylvaniae gubernatoris, et in simplici pa-pyro patenter confectae, sigilloque ejusdem usuali et cera rubra impresso communitae, quibus mediantibus eidem Jephtimiae certarum ecclesiarum Valachalium moderator ac super-intendens constitutus est, dignoscebatur. Supp-licans nobis humillime ut nos easdem literas, omniaque et singula in eisdem contenta, ratas, gratas et accepta habentes, praesentibus literis nostris de verbo ad verbum inseri et inscribi facientes gratiose confirmare dignaremur. Qua-rumquidem tenor (quia longum erat omnia in-serendo ... ideo compendiose sensum inscri- bere nisum est), quod.........1 dictus Jephtimia, ecclesiarum Valachalium et graecismum amplic-tentes in comitatibus Thordensi, Colosieni, Do-bocensi, Zolnoc utriusque, Bihoriensi, Kraz-nensi, Maramorasiensi et Szathmariensi, dis-trictictuumque Kioar, Bistriciensi et Geoage-niensi existentium promore et consuetudine earum antiquitus observata plenaria atque om-nimoda facultate constitutus est; Anno prae-senti 1623 die l-a Junii In traducere romînă: Noi Gabriel din gratia lui Dumnezeu principe al sfîntuluî imperiu roman şi al Transilvaniei, domn al părţilor regatului Ungariei, comite al Săcuilor şi duce de Oppelu şi Ra-tibor etc. Facem cunoscut etc. că din partea şi în persoana onorabilului Eftimie episcopul ni s’au dat şi ni s’au presentat nişte scrisori al ilustrului comite Ştefan Bethlen, fratele nostru prea iubit, comite suprem şi perpetuu al comitatelor Huniadoara şi Maramureş şi consilier al nostru intim precum şi guvernator al principatului Ardealului şi confecţionate pe hîrtie simplă într’un mod deschis şi întărite cu sigi-iul său uzual şi imprimat în ceară roşie, prin mijlocul cărora se recunoştea acelaş Eftimie ca fiind aşezat ca conducător şi superintendente al unor biserice romîneştl; Rugîndu-ne cu umilinţă ca noi să bine-voim ca pe acele scrisori şi tote cele coprinse în ele în general sau în parte să le confirmam şi primindu-le, apro- 1 Un cuvînt indescifrabil; probabil un utque, s’au o altă asemenea particulă. www.dacQFomanica.ro Nrul 23, 1903. LUCEAFĂRUL 389 bîndu-le şi ratificîndu-le să binevoi m în mod graţios a face să fie înscrise şi inserate în presentele nostre scrisori din vorbă în vorbă. Cuprinsul acestora adică: (fiind-că era lung ale însera întregi s’a căutat a li-se înscrie sensul în mod sumar), că numitul Eftimie este numit (episcop) al bisericilor romîneştl cari se ţin de ritul grecesc, şi cari se află în comitatele: Turda, Cluj, Doboca, amîndouă Solnocurile, Bihor, Crazna, Maramureş şi Sătmar şi în districtele Chioar, Bistriţa şi Geoagi; cu deplină şi orl-ce fel de putere, după obiceiul şi deprinderea acelor biserici din vechime. — Anul de faţa 1623 ziua 1 Iunie. Budapesta, Octombre 1903. N. Dobrescu. ClNTE CE. I. In propria-ml durere Eu chinul mi-l înec, Sub clipitele vremei Smerit genunchii plec. Perdut de fericire Mă văd la peptul el, Salcîmul cerne floare, Şi lacrimi ochii mei. II. Pleacă trenul să mă ducă Să mă ducă ’ntre streini — Rămas bun — aud la alţii, Şi de plîns li-s ochii plini. Pentru mine ca să plîngâ Nimeni nu-i în jurul meu ... Şi de mila mea, pe-o bancă Iml plîng singur numai eu. Mi'tnchen. IRIS. Statua Iul loan Corvin de Hunyade inaugurală de curînd în Buda. (Una dintre cele zece statui dăruite de M. S. împăratul — Rege capitalei Budapesta.) www.dacQFomanica.ro 390 LUCEAFĂRUL Nrul 23, 1903. DOR DE DUCĂ. Cînd văd fetele pe luncă Cum se sbeguesc uşoare Şi ostenite apoi de muncă Culcă — floare peste floare. Cînd văd printre nuferi lacul Tremurînd în creţi uşori Şi prin grîne pitpalacul Desvlăind ziua din zori. Şi cînd văd desişul verde Al răsurilor ce plîng Unde vin să se desmierde Toate mierlele din cring. M’aş tot duce-aşa pribeagă Intr'o ţară fermecată Unde-î vară, viaţa întreagă! Şi iubire, viaţa toată! Slmca. CRONICA. Vieaţa studenţească. Din Cluj primim o corespondenţă (16. XL 903) — pe care, în lipsă de spaţiu, suntem siliţi s’o dăm în extras — despre frumoasa activitate artistică-literară a stu-denţimel universitare romîne de acolo. Ni se spune că Sîmbăta trecută dl Soricu a cetit o disertaţiune şi 2 poesii scrise de dînsul, dl Aug. Raţiu şi I. Iuga a declamat, dl Antoniu Bogdan a cîntat din flaută şi dl G. Stoica şi-a cetit o schiţă reuşită. Punctul de forţă a seratei a fost prestaţiunile călătorului dl D. Simionescu-Simi-cel artist în mandolină. în legătură cu aceste ni se vesteşte că studenţimea romînă din Cluj se ocupă cu idea unei universităţi populare ambulante. Idee fericită. începutul s’a făcut în comuna Măcicaşul-unguresc, unde «domnişorii romîni» au fost foarte bine primiţi de ţăranii noştrii. în mişcarea aceasta îmbucurătoare studenţii sunt cu căldură sprijiniţi de colonia romînă din Cluj, care orl-şi-cum pare a fi mai inimoasă ca cea din Budapesta. Din Viena. Societatea «Romînia Jună» în şedinţa sa de la 14 Noembre curent şi-a ales următorul comitet pe anul şcolar 1903/4: Preşedinte: Mihaî Popovici când. iur., vice-preşedinte: W. de Reuss-Mîrza, stud. technic, secretar I.: G. Novacovici, stud. iur., secretar II.: E.de Cercavschi stud. iur., cassier: L. Lucea stud. med., controlor: Caius Pop, stud. iur., bibliotecar: A. Da-videscu, stud. med., econom: G. Cosma student technic. Urăm noului comitet o activitate spornică. Dela Petru Maior. Seria conferinţelor, cari se ţin în sînul societăţii studenţilor romîni de aici, devin din ce în ce mai interesante. Dumineca proximă a cetit dl Horia Petra-Petrescu frumoasa dsale conferinţă asupra poesiilor postume ale lui M. Eminescu. Căldura şi entu-siasmul care se desprindea din proposiţiile sincere ale dlui conferenţiar a cucerit inimile auditorului destul de numeros. Dl Petrescu a făcut a apoteosare bine nimerită a poetului «nemuritor şi rece». — Dl Monţa, distinsul vio-linist, ni-a cîntat cu o tehnică corectă mai multe bucăţi. * * * Monument de limbă. Branislav Gh. Nuşici în cartea sa: «Cosovo, opis zemlje in naroda» (Cosovo, descrierea pămîntului şi poporului, Novisad, 1803.) zice că în Priştina se găseşte un sahat-kula (turn cu orologiu) în care e un clopot foarte mare cinstit de Turci, fiind-că are următoarea inscripţie: Acestu cloopoo* laoo fă-coot amnealoo jupan ioon molavan 1764. Inscripţia e împrejurul clopotului pe din afară. Sub inscripţie e săpată o coroană într’un arbore (pag. 17). Autorul cărţii nu cunoaşte limba inscripţiei, ceea-ce se poate constata şi din descifrarea ei care trebue să fie greşită. Inscripţia probabil e următoarea: «Acest clopot l-a făcut Dumnealui jupân Ion Moldovan 1764». Autorul nu menţionează cum şi de unde a ajuns acest clopot la Priştina. Dr. Gh. A. * * * Exposiţia de pictură romînă în Budapesta. După cum suntem informaţi, bine apreciatul nostru pictor Octavian Smighelschi, cunoscut publicului nostru cetitor şi din cele două reproduceri din «Luceafărul», îşi va expune şi în Budapeşta, pe la începutul lui Decemvre (nou), cele mai multe din minunatele lui tablouri lucrate în stil bizantin, precum şi o parte din creaţiunile dsale profane. Vom reveni pe larg asupra acestei exposiţii, dînd www.dacoromanica.ro Nrul 23, 1903. LUCEAFĂRUL 391 şi mal multe fotografii din piesele expuse, precum şi unele lucrări făcute anume pentru revista noastră Luceafărul. * * * Anunţ literar. Voind a tipări din scrierile mele volumul al 11-lea de «Novele şi Schiţă», care va fi cam de 18—20 coaie tipărite şi va costa 2 coroane (3 franci), aduc aceasta la cunoştinţa On. Public rugîndu-1 să binevoiască a le abona cu grăbire, ca să mă pot orienta referitor la numărul esemplarelor tipărinde. Tot odată accentuez, că neincurgînd abonanţl de ajuns, nu Ie pot tipări, iar cei ce vor fi abonaţi îşi vor reprimi banii plătiţi, de nu s’or învoi să primească în locul lor volumul 1. al scrierel mele «Novele şi Schiţă», ori poveştile «Dela Moară». — Aceasta rog a mi se şi comunica pe cuponul mandatului poştal. Abonamentele se fac numai la autorul loan Popu Reteganul în Retteg (Transilvania). BIBLIOGRAFIE. M. Eminescu: Gedichte, deutsch von V. Teconţia. Frumoasele traduceri ale dlui V. Teconţia ne-au adus aminte de-o necesitate fundamentală ce se simte adese: traducerea autorilor noştri de valoare în limbi străine, şi, — prin temeinice studii informative şi critice, lămurirea străinătăţii despre producţia noastră literară. Atunci am fi mal binişor apreciaţi şi noi Românii şi n’ar fi cunoscut marele popor dela gurile Dunării, înaintea străinilor, numai după risipa louisdorilor aranjată cu gust prost de cîţl-va ciocoi, învestiţi cu coroană şi titlu de prinţ pe carta de vizită, cari în delirul lor de parveniţi uită c’ar trebui să dee cîte-o slujbă la cutare biserică din Bucureşti, să ierte Dzeu pe bunicul lor, băcanul grec din dealul Spiriî_Aceste fiinţe de-o bravură stupidă în risipa francilor, cari ocură atît de des în romanele lui Marcel Prevost etc. de cîte-orl vine vorba, de-o aventură cu «domnişoara Ninon» coristă la cutare teatru din vre-un sburbiu al Parisului, — aceşti imitalorl înfiorător de slugarnicI şi puţin inteligenţi aî şicului francez — au fost pînă astăzi în general vorbind singurul element informativ al străinătăţii despre însuşirile noastre etnice, despre propăşirea noastră culturală. E evident deci, că se impune astăzi, ca o necesitate de ordin moral pentru noi, lămurirea străinătăţii, despre productele mal de seamă ale geniului romînesc, operele de artă, cari pot fi privite de-o învederare a indivivualităţiî noastre bine cristalizate. Se ’nţelege traducerele dlui Teconţia — despre cari amintim că sînt cu multă sîrguinţă şi pricepere lucrate — sînt numai un modest început al acestei opere, a cărei săvîrşire cade pe umerii viitorului. Noi recomandăm cetitorilor noştri cartea dlui Te-conţia, care se poate cîştiga pentru preţul de 2 lei în Bucureşti, *Rom. Lloyd», Strada Silfidelor Nr. 5. Reproducem două poesil: So oft Ich denk’ Geliebte ... (De ctte-orl iubito...) So oft ich denk’, Geliebte, An dich, an mein Geschick, Erscheint das grosse Eismeer Vor meinem geist’gen Blick. Am grauen Himmel oben Erglănzt kein einz’ger Stern, Und nur der Mond schwebt einsam: Ein Fleck in weiter Fern’. Weit tiber tausend Schollen, Vom Wogendrang gehâuft, Ein mtider Vogel, einsam, Wit matten Fltlgeln streift, îndes mit raschen Schwingen Sein Paar stets vorwărts strebt, Und fern, mit einem Schwarme, Im Osten ihm entschwebt. Die Ietzten Blicke wirft er Nach dem entrQckten Ziel, Ihm ist nicht wohl, noch wehe, Nein, — er verscheidet still, Das einst’ge Gliick durehlebend In seinem Ietzten Traum. Weit sind wir von einander, Stets weiter wird der Raum, Und wăhrend Nacht und Kălte Mich immer mehr umschliesst, Entschwebst du mir in Fernen Wo ew’ger Morgen griisst. G e b e t. (Rugăciune.) Wir fleh’n zu den Barinherzigkeiten, Zum lichten Stern der Meeresweiten: Erhebe uns, sei Schutz und Schirm, Uns in dem drăuenden Gestiirm, Lass’ mild in uns’ren Qualen, Mit gnadenvollem Scheine, Uns deinen Blick erstrahlen, O Jungfrau, ewig reine, Maria 1 îndeosebi rugăm pe cetitorii noştri, — asemeni şi cetitoare, cari folosesc limba germană încă de multe-orl în paguba celei romîneştl — să recomande cartea aceasta blînzilor nemţi şi nemţoaice, cari ajutaţi şi de dl dr. loan Scurtu prin instructiva prefaţă se pot apropia de sufletul celui mal mare cîntăreţ al nostru. G. Constantin Berariu. Făt frumos în grădina sf. Vineri Suceava, 1903. (Editura societăţii academice «Junimea» în Cernăuţ). Preţul 1 cor. Aceasta feeria în 3 tablouri e una din cele mal reuşite producţie literare venită dela fraiil noştri din Bucovina. O reconisndăm cu căldură cetitorilor noştri. Calendarul practic pe 1904, Lugoş, Tipografia loan Virânyi. Un calendar pe cît de voluminos pe atît de ieftin (50 fii.) Calendarul Unirii pe anul visect 1904 (anul V) Blaj, Tipografia Seminariulul Archidiecesan. Preţul 50 fii. Foarte interesant şi variat. 11 recomandăm cu căldură 1 www.dacQFomanica.ro 392 LUCEAFĂRUL Nrul 23, 1903 Amicul Poporului, calendar ilustrat pe anul 1904, întocmit de I. PopovicI, Librăria W. Krafft în Sibiu. Preţul 60 fii. «Acest calendar e un adevărat almanach, cuprinzînd un frumos mănunchiu de piese originale în prosă şi poesie». Noaua Revistă Olteană, scienţifico-literară. An. 1. Nr. 1. Director: N. Popescu-Gorgota. Redacţia şi administrară: Craiova str. Carol 12. Apare lunar. Abonamentul pe an 6 Iei. Sumarul: N. Popescu-Gorgota: Cuvînt întroducător. Traian Demetrescu: Strofe (poesie inedită). Ştefan Braborescu: Domnu «Rîde» (nuvelă). N. Burlănescu-Alin: Sonete. N. Popescu-Gorgota: Părintele istoriei (studiu). Sub-Locot. N. Vulovicl: Glasul patriei (poesie). Dem. D. Stoenescu: Bătrînil şi tinerii noştri istorici. 1. C. Popescu-Polyclet: Cucernice şi Inima (poesie). Ioan M. Russu: Din cartea poemelor. Sub-Locot. N. VucovicI: Vitejilor Martiri (poesie). I. C. Popescu-Polyclet: Intim (nuvelă). Ştefan Braborescu: Au ciair du rfive (dare de seamă). Dem. D. Stoenescu: Chestiuni teatrale. N. P. G.: Recensie. Bibliografie: De la redacţie şi administraţie. — Noaua revistă olteană e reînvierea «Revistei Oltene» redactată pe vremuri de simpaticul visător Tr. Demetrescu. Urăm spor la muncă şi viaţa fără moarte confraţilor noştri din cetatea Banilor. Revista Idealistă N'\ 9, (Bucureşti, Bulevardul Eli-sabeta Nr. 6) importanta publicaţiune preriodică condusă cu multă pricepere de dl M. G. Holban, are următorul sumar: 1. Dr. I. Felix: Progresele igincl în cel din urmă ani. — Alimentele. 2. A. Răchită: Raportul Rabier asupra congregaţilor în Franţa. 3. F. de Curei: Idolul nou. — Actul II şi III (traducţiune de N. Vas-chide şi V. Ghidionescu). 4. Aurel Şuluţiu: Ortografia internaţionala a numirilor romîneştî. 5. Dr. G. Mari-nescu: Secţiunea de medicină umană Ia Congresul de Ştiinţe. 6. P. Vulcan: «Armîna» (roman). — Partea III 7. N. Vaschide: Franţois de Curei. 8. Poezii: Vis de poet, De la vie, Mama unul marinar, Printre alei de cimitir, de Tr. D. Anghel; Mamă, Cîntec de departe, de Florian I. Becescu; Fragment (din poemul «Iutre Stele»), de Alecsandrescu Doroa. 9. Smara: Coloniile şcolare şi Societatea «Sprijinul». 10. Ion Sc. Pascal: Despie Cadastru. 11. Mathilda Serao: Pe stradă — Nuvelă Napolitană (traducţie de Lia Măgură). 12. I. C. Bacalbaşa: Teatrul Naţional — Representaţiiie cu d-ra Ventura; Egl6 poem dramatic de dl Dauş (Cronică teatrală). 13. Cugetări. 14. M. G. Holban: Viaţa în ţară şi în streinatate. 15. Buletin literar şi bibliografic (Cărţi şi reviste romîne; cărţi şi reviste streine). Arseniu Vlaicu. Un atentat nereuşit! Răspuns la broşura roşie: «o pagină din viaţa Iul Arsenie Vlaicu», de «un amic al moralei publice». Braşov 1903. Sămănătorul Nr. 45, preţioasa revistă literară săptă-mînală la care lucrează mal toţi ardelenii noştri adăpostiţi în ţară, are un foarte instructiv şi răspicat articol de dl N. Iorga: Statuia lui Cuza; o frumoasă schiţă de M. Aldea; o nuvela de M. Sadoveanu, poesil de Laurenţia Gnbincea, Oct. Corodeanu şi Emilian; etc. Nr. 46. Un articol tăiat în bronz de dl Iorga asupra lui Eminescu, o minunata traducere de sf. Iosif etc. Iustin CI. Iuga, Viorele de iarnă, polca mazur; Marşul studenţilor din Braşov şi Resignare, romanţă cu cuvinte de I. Scurtu. Preţul fie-căruia 50 fii. şi 10 fii. porto. Se pot procura dela Autorul sau dela librăria «Aurora», Andrei Touoron, Szamosujvâr. Recomandăm cu căldură composiţiile drăguţe ale tinărulul nostru artist. Harnicul compositor încurînd va scoate de sub tipar un nou marş romînesc, întitulat pompos «Thalia Romînă». Urăm zel trainic simpaticului paj al Euterpel romîne. POŞTA REDACŢIEI. “Sub ceriul sur de toamnă» — e frumuşică, Te încurajăm din inimă. Credem că ne vel trimite şi mal bune, deci — publicabile. L. M. Cluj. Porumbelul redacţiei a zburat cu scrisoarea ... Un cunoscut. Ne pare foarte rău, că revista noastră nu publică rapoarte, decît numai din sfera ştiinţelor şi literaturel. Ne alăturăm cu sufletul la jalea, ce-o simt ce ce-au perdut în răposatul un sprijin atît de gata a aduce jertfe pentru neamul său. V. M. Blaj. Poesia trimisă are părţi de o frumuseţă incontestabilă. E povestită însă prea pe lung. Limba e bună. Observăm, că dela tineretul din Blaj primim manuscrisele cele mal gîndite, ale căror autori — între cari şi dta la tot cazul — sunt vrednici de laudă. Lelianu. «Oda» din consideraţiunl de ordin politic, poesia «Farmec» din pricini accentuate de tot des la acest loc — durere, nu le putem întrebuinţa. — In numărul viitor vom răspunde celor-Ialţl. APARE: ABONAMENTUL: In 1 şi 15 a fie-cărel luni, stil nou. Pe I an 10 cor., pe jumătate Preţul unul esemplar 45 bani. de an 5 cor. In Romlnia 60 bani. Pentru străinătate 1 an 15 trancl Şef.redactor: Red.-resp. ALEXANDRU CIURA. OCTAVIflN GOGB. Editura Tipografiei «Poporul Român». REDACŢIA : ADMINISTRAŢIA Strada Zoldfa 13. Strada Vorosmarty 60/a. A VIS. Rugăm respectuos cu insistenţă pe On. re-stanţieri să se grăbească a-şi achita abonamentul, find-că mai sunt cincisprezece zile pînă la momentul fatal... E sfîrşitul anului, — împrejurare care ne dispenzează de ori-ce comentar. Tipografia Poporul RwWW.flaftPrQmaftiCrifrQofQsmarty Nr. 60a.