I __ www.dacoromanica.ro_______________________________— - Budapesta, 1 Ianuarie n. 1903. firul 1. Rnul II. QUO VADIS? înainte cu o jumătate de an, când am păşit cu revista noastră pentru jn-tâia-oară în faţa publicului românesc, eram câţiva sceptici, cari nu puteam crede, că publicul nostru ne va da sprijinul trebuincios. Şi între neîncrezătorii aceştia, cel dintâlu eram eu. Câte întreprinderi de acest gen, câte ilusiî literare nu s’ausfărîmat de indiferentismul publicului nostru?! Şi cum era să isbutim chiar noi, când nu aveam în gruparea noastră o „individualitate puternică", care să garanteze în faţa publicului, că n’o să ajungem pe urma celoralalte reviste literare, adormite în Domnul, pe când erau abia în leagăn? Eram însă, în aceeaş vreme, prea tineri şi prea entusiaştî, ca să nu începem ceva, chiar cu risicul celui mai de-săvîrşit fiasco. Şi, după o jumătate de an, putem constata cu oare-care bucurie, că neîncrezătorii, de astă-dată, s’au înşelat. Publicul românesc ne-a sprijinit, nu într’o măsură, care să ne încânte chiar, ci ca-rea să ne îndemne totuş a merge înainte. Sprijinul, ce ni-s’a dat, dovedeşte în deajuns, că publicul românesc, alăturea de noi, a înţeles necesitatea unei reviste a tinerimii, ca stimul de nobilă emulare pe teren literar. Abstracţie tâcend dela greutăţile în- ceputului, însaş apariţia revistei, ca organ esclusiv al tinerimii, este de natură a nu încăpea în cadrele criticei de până acum. Nu înţelegem deci, cum într’o recensiune critică — datorită de altcum unul condei competent — suntem puşi . în comparaţie cu ,,'Sămănătorul". Cum să face, că nişte începători nepretenţioşl să fie puşi alăturea de Vlăhuţă şi de Coşbuc? Şi nu înţelegem pentru-ce ni-să re-proşază atât de des, că nu cultivăm folklorul şi că nu facem artă naţională, ca „Sămănătorul" bună-oară. Înţelegem şi noi, că pentru un popor ca al nostru, numai arta tendenţioasă are drept de existenţă — deocamdată — şi întru-cât ne-au permis puterile am şi lucrat în direcţia asta. Cu mult trimbiţata „artă naţională", stăm de altcum destul de rău; toată lumea o predică, şi abia de putem spune, că ar şi practica-o cineva. Căci orl-cât de mult aşi ţinea la părerea recensentuluî din chestie, n’are să mă convingă nicl-odatâ, că admirabilele traducţiî din „Divina Comedia", „Odys-see", Ada Negri, Shelley, Heine, lbsen, Bi'irger, Verlaine etc., ar însemna artă naţională. Atât, în ce priveşte critica obiectivă; cât pentru alţi „autori critici", cari scriu numai din necesitatea ce o simţesc de a să acăţa de cineva — ne pare rău, dar nu putem sta de vorbă. Trăim în www.dacQFomanica.ro Nml 1. 1903. luce/\f£rul 3 epoca Caionilor, cărora toate le sunt permise, şi cari, în discuţii de materie literară, încep pe calapodul tocit de a isbi eo ipso în ,,Familia“... La alte neamuri, un muncitor de talia directorului „Familiei'*, ar servi drept model de entusiasm şi activitate, — singur în ziaristica română se dă mână liberă tuturor Herostraţilor mititel, de a zefle-miza activitatea unul bătrân venerabil, care a muncit toată viaţa în ogorul pă-răginit al publicisticei române! Vom urma înainte pe drumul început, pe deplin convinşi, că alăturea de revistele literare ale tinerimii străine, o revistă a tinerimii române este, pentru noi, o datorinţă de onoare. Sprijinul publicului românesc ne va servi drept garanţă, că încetul cu încetul gustul de cetit se deşteaptă, şi va veni o vreme — noi, poate, n’o vom ajunge — când publicistica română nu se va mal putea plânge de nepăsarea publicului... * Va veni o vreme... In preajma sfintelor sărbători, când credinţa răscoleşte din adâncul fiinţei noastre cele mal gingaşe emoţii, suntem gata a crede şi noi în zorirea acestei vremi. Vedem par’că desfăcendu-se din neguri o stea... şi craii dela răsărit păşesc estasiaţl în urma el, convinşi că o să ajungă în urmă la ieslea Mântuitorului. Tot astfel zărim şi noi, cu ochi sufleteşti, desfăcendu-să din negurile viitoarelor vremuri o stea minunată : o viitoare mărire a literaturii noastre. In credinţa aceasta, dorim cetitorilor noştri şi neamului românesc întreg: Sărbători fericite! Al. Ciura. DE MULT.. Că pogorîtu-s'a de mult, O înţeleg, o cred, o ştiu ... Că s’a ’ntrupat dintr’o Mcrle, Să moară El cel vecinie viu. . . Şi că din groapa Lui de lespezi S’a înălţat biruitorul — Şi că doar azi trăeşte încă, Isus Chrislos Mântuitorul. . . îl înţeleg duiosul basm. Prinos aduc povestei sfinte Şi ’ngenunchiănd la liturghie, Mă ’nchin şi mâna mea nu minte. Dar uite stau nedumerit, Un gând în mintea mea tresare: Spre mântuirea lumii noastre Nu cred o altă întrupare. De sus din slava lui albastră Eternul lumilor părinte Cu ochii-i văzători a toate Zadarnic astăzi ne-ar cuprinde. în drumu-i lung azi n’ar mai da Pe'ntinsa Lui împărăţie De-o altă „Sfântă-Prcacurată Fecioară Marie“. Octavian. www.dacQFomanica.ro 4 LUCEAFERUL Nrul 1, 1903. ALEXANPRU PAPIU ILARI AN $1 PECORAŢIUNILE PELA 1850. Luptele sângeroase dela 1848—49 să finiră Românii în acele lupte de tristă aducere aminte jertfiră avere şi vieată, 40.000 de Români rămaseră morţi pe câmpurile de luptă. Şi pentru toate acestea, care fu răsplata lor? Jertfele lor, credinţa lor, alipirea câtră casa habsburgică au rămas neremunerate; ba încă — ce e mal dureros — fură chiar batjocoriţi conducătorii lor: Avram Iancu atentat, Ioan Axente arestat, prefecţii şi tribunii batjocoriţi în diferite chipuri, ear unora li-să puse în vedere chiar şi pedeapsă de moarte.1 2 Pe când să petreceau acestea, Nicolae, ţarul Rusiei distinse pe unii dintre bărbaţii noştri istorici, aşa pe Avram Iancu, loan Axente şi Simion Balint, cu decoraţiunea Sf.-Ana cl. II., pentru atitudinea lor politică, şi le trimise de-coraţiunile prin ambasada Rusiei dela Viena la guvernul din Sibiiu.a Lucrul însă cât-va timp fu ţinut în secret, până ce în urmă prin luna lui April 1850 în Nrul 27 al foaiel „Bucovina" ajunse în publicitate. 3 Fireşte acum lucrul nu mal putea rămânea în starea cea veche. Modul de gândire la curtea din Viena trebuia să să schimbe; era acum nevoită, să recunoască şi să remunereze şi ea meritele incontestabile ale conducătorilor români. Hotărîse deci şi Monarchul patriei noastre, să decoreze câţl-va Români mal distinşii, foşti prefecţi, tribuni, şi alte persoane din inteleginţa noastră ardeleană. Decoraţiunile împărăteşti făcură să să nască feliurite sentimente şi păreri între Români; unii nu voiau să le primească, mal târziu însă le primiră, dar în irod demonstrativ. Starea aceasta sufletească a Românilor o aflăm caracterisată într’o scrisoare contemporană, într’o epistolă a înflăcăratului tribun dela 1848 şi nemuritorului nostru istoriograf Alexandru Papiu Ilarian, atunci student în drepturi la universitatea din Viena Austriei. Ea este scrisă în Viena la 28 Septemvrie 1850, atunci când să lăţise deja vestea distinc-ţiunilor imperiale, şi este îndreptată lui George Bariţiu, cu care Papiu de pe vremea aceasta şi până pe la 1872, până pe timpul confusiuneî sale mentale a întreţinut o deasă, îndelungată şi foarte interesantă corespondenţă, pe cum apare din Corespondenţa» lui Bariţiu. Scrisoarea din cestiune e păstrată în bi- 1 G. Bari(iu, Părţi alese din istoria Transilvaniei. Sibiiu 1890, Voi. II. pag. 073. 2 G. Bariţiu, op. cit., loc. cit. 3 G. Bariţiu, op. cit, loc. cit, blioteca Academiei Române din Bucureşti, secţia Msselor Nr. 996 în corespondenţa neuitatului George Bariţiu, care corespondenţă, preţioasă sub diferite rapoarte, în curend are să o dee publicităţii învăţatul nostru ardelean, dl George Bogdan Duică. De aci o am şi eu prin amabilitatea dlul Ioan Bianu, eruditul profesor universitar şi bibliotecar la Academia Română, care cu multă bunăvoinţă mi-a pus copia la disposiţie, cu multe altele dimpreună, pentru scrierea mea despre Vieaţa şi Activitatea lui Alesandru Papiu Ilarian, a cărei publicare este deja în curgere, şi va apărea cât mal curend, drept prinos memoriei lui Papiu, din incidentul aniversării de 25 de ani dela moartea sa. Vorbind Papiu despre decoraţiunile, ce s’au hotărît să să dee Românilor pentru meritele lor în mişcările anilor 1848—49, mal în-tâlu spune părerile unora şi altora în punctul acesta; apoi îşi spune părerea sa, şi îl îndeamnă pe Bariţiu, şi prin el şi pe alţii, ca şi eî să şi-o aproprieze, rugându-I să nu primească acele decoraţiunl, ci să pretindă, ca niaî întâîu să să decoreze naţiunea română (bine înţeles cu drepturi politice şi cu libertăţile naţionale), şi numai după aceea să să decoreze singuraticii. Intru cât această scrisoare presintă un deosebit interes nu numai sub raportul vieţii Iul Papiu, ci şi sub acela al gândire! Românilor din generaţiunea dela 1848, socotit-am să o public »in estenso«, drept contribuţiune la ca-racterisarea generaţiuneî din aceea epocă; şi anume socotit-am să o public în revista tine-rimel, ca tinăra generaţie de astăzi să să ştie însufleţi de ideile marilor el antecesori. Las aşa dară să urmeze scrisoarea în toată întregimea eî, cu o singură deosebire numai, cu schimbarea ortografiei: Viena, 28 Septemvrie n. 1850. Domnul meu! Poate vel fi ştiind, că mal bine de 60 inteligenţi români din Transilvania sunt decoraţi pentru meritele lor cătră tron cu cruci de aur şi de argint, între aceştia eşti şi D-ta, Iancu, Balint etc., până şi domnul Băr-nuţiu, ba şi eu, peste aşteptare. Mi-să pare, că unii Români din Viena nu vor să le primească. Nici un argument, nici o causă nu este pentru care să le poată primi un Român adevărat, dar sunt o sută şi o miie de cause, pentru care nu să pot primi aceste medalii. Căuşele acestea fiecare Ie spune după priceperea, după punctul său de vedere. Unii zic, că medaliile sunt lucruri copilăreşti, care să cuvin numai parviştilor şi majorparviştilor; alţii preste tot află în medalii un semn, www.dacQFomanica.ro torni 1, l90i LUCEAFĂRUL S ---------,------ ■■ ------- ■ ■ , I-2-.- » . y --- naşterea Domnului. www.dacQFomanica.ro 6 LUCTAFI-RUL Nrul 1, 1903. un mijloc de a corumpe pe oameni, şi pentru aceea nici un om de omenie astfel de semne de corupţir.ne nu poate purta pe peptul seu; iară alţii pentru medaliile cu care s’au decorat, inteligenţi, prefecţi şi tribuni etc. etc. vor zice, că sunt premiile pentru meritele celea mari ale Românilor, şi cum ă este batjocură pentru Români, ca un lancu, Axcnte etc. să poarte medalie asemenea cu Lederer Meisterul din Sibiiu, cu unguri:I Gelei din Abrud, cu care s’au bătut; apoi este batjocură, ca lancu după atentatul făcut, Axentc după arest, toţi prefecţii şi tribunii după deosebite batjocuri, acum să să decoreze cu nişte medalurl, care să dau căprarilor şi gemeinerilor; vor mal zice unii, cum poate purta lancu etc. cruci ca un Erdălyi Episcopul rebel dela Oradea-Mare etc. etc. când lancu şi-a vărsat sângele pentru împăratul, iară acela a fost tot cu rebelii. 1 Iară noi să zicem aşa: Noi şi Voi şi toţi Românii cel buni, că nu le primim, dară nu pentru aceea, că ar fi prea mici, pentru-că dacă sunt dela împăratul, nu facem deosebire intre mici şi mari, dar nu le primim, pentru-că noi ne-am bătut şi nc-am vărsat sângele pentru împăratul, şi pentru drepturile naţiunei, iar nu pentru stele şi monete. Acum vedem că dacă tronul este întărit prin sângele al vre-o 40.000 de Români ucişi, şi prefacerea in ceituşe a vre-o 300 sate, dar cu toate acestea naţiunea incă geme tot sub vechia tirănie,- şi să află acum 1 Episcopul Vasilc Baron Erdtflyi primaorâ a (ost pe partea insurgenţilor magiari, iar după revoluţie s'a dat pe partea Austria-cilor. t)r. I. R. 2 Subtinieiile lui Al. Papiu Hartan. Dr. I. R. Intr’o stare cu mult mal miserabilă decât înainte de 1848, că încă atunci nu îşi cunoştea drepturile, acum şi le cunoaşte, au promise, le-au meritat, şi-au periclitat averea şi vieaţa pentru ele, şi totuşi el sunt dene-gaţl. Cum putem noi dară a ne înfăţişa cu cruci şi cu medalii, cu semne de sărbători înaintea orfanilor, înaintea părinţilor fără fii, înaintea satelor arse, înaintea naţiunei ce geme şi grăbeşte după avere şi după drepturi meritate etc. etc. Aşa dară mulţămită pentru medalii, dar poftim, să să decoreze mal rainte naţiunea, apoi particularii. Acestea credem, că le vel răspunde D-ta şi toţi Românii cei decoraţi cu medalii Bezirks-Comi-saruluî, care va da medaliile, şi tocmai şi Gubernato-relul, şi dacă mal este în D-Voastră iubire şi credinţă, cătră această naţiune năcăjită, vă rugăm să nu primiţi acestea pete pe peptul D-voastre care l’aţl espus de atâtea-ori glonţului duşman. Să te înţelegi cu Munteanu, Rusii, Antonelli, cari încă sunt decoraţi. Dcaitmintrea salutare. Al D-Voastră prietin: Alesandru m. p. Aşa gândea Papiu, aşa credea el, că e bine să facă; pentru aceea îndeamnă şi pe alţii, ca să cugete întocmai şi să luere in spiritul acesta, căci numai aşa mai puteau acum impune lumei, care privea la naţiunea română. Dr. locn Raţiu. (Va urma.) „5i earăşî va 5a vie"... ? Era soborul■ sfinţilor din ccriuri Şi Dumnezeu pe tronul lui de aur Sla rezîmat povâţuind norodul. Şi zise el: „Să vie vestitorul /“ Păşi alunei din ceala cea fe ângeri Archanghelul, de veşti aducătorul Şi astfel zise ’ngenunchiănd tărînă: „Cutreerat-am lumea pământeană Şi ’n sborul meu supusu-leam vederii Palat le cu scările de-aramă Si straşina bordeelor de paie: Şi plâns-au Doamne ochii niei d: jale Şi sufletul şi inima mea plăns’a Când am văzut şi turma şi păstorii Şi gândul lor şi lupta-le împotrivă. Sau smuls din legea obş'.ei răposate; Altarul tău e părăsit şi meşter Şi nimeni nu-i s'aducă jertfa laudei, Minciuna e pe lumea lor pitică Catapetcazma templelor de bronz. De ce-i mai Uşi? Inghiaţă-le păr in'.e Cuvc.ital tău pe buza lor de vam şi M'am pogorit şi ’n duhul lor ingus.t Şi m’am trudit să ies la suprafaţa, lira să mor de fierea înrăirii. .. Să perzi părinte neamul ăst mişel Cu trăznete precum odat Sodoma, Genunchii lui să simtă tremurând Mânia Ta de Tată şi de Domn!" Astfel plângea archanghclu-n ţărână Cu plâns închis ... Mânie ’ncremenise, Pe fruntea Lui, de viaţă dătătorul, Dar să perdu in rostul unei clipe Şi Dumnezeu zimbea: — Nu voi să-i perd! E resvrătirei firea lor supusă Şi sufletul şi inima şi mintea Incepe-voi o nouă pomenire Lăsând din nou o dungă de lumină Pe lumea lor perdută ’n intunercc... Să te pogori din slava ta albastră lsus Tu învăţător al lumii. In întunerec sămănând lumină Va fi car’ pace şi ’nvoire bună Trezind din nou iubirea adormită!... Zimbind amar, îngenunchiă lsus Şi-apoi răspunse inălţându-şi fruntea Şi zise el: Părinte nu Te-nscult! Agog. www.dacQFomanica.ro luceafErul 7 Nrul 1, 1903. EPUCAŢIA ETKA. Noi asistăm azî la un spectacol, care ne umple de groază şi de speranţă. De groază, când auzim cum trozneşte din toate părţile clădirea organisaţieî societăţii actuale, zguduită de crizele economice, cari sunt tot atâtea urmări ale incorectitudinilor societăţii de azî. Şi ne nutreşte speranţa într’o grabnică evoluţie, spre o mai perfectă şi mai justă or-ganisaţie socială. De-odată cu mariie case, unde sunt acumulate averile, să prăbuşeşte şi clădirea vechilor moravuri. In locul ideilor ruginite, cari au diriguit lumea, o morală mai sănătoasă începe a lumina minţile. In evoluţia civilisaţieî, morala nu a progresat în aceeaş măsură ca ştiinţa. Dacă am constata statistica moralei, ne-am speria de tabloul ce ni s’ar înfăţoşa. Civilisaţia în mersul ei pe-cât de mult a favorizat ştiinţele pe atât de regretabil a neglijat desvoltarea principiilor educaţiei etice, cu toate sfaturile luminoase ale lui H. Spen-cer, Bain, Guyau şi altor filosofi. . Ce discordie umilitoare între moravurile'de paradă afectate şi între viata reală? Intre frazele codurilor învechite şi între aspiraţia sufletelor noastre luminate? Intre prejudiţiilc mucegăite şi sufletul nostru liberat, conştient, modern? ' Care este cauza care par’că mereu a sta- '• vilit evoluţia educaţiei etice? Căci orice fapt are o cauză, precum o;îce acţiune arc un motiv. Fie care efect devine o cauză, cum fie care cauză a fost întâi un efect. Cauzele cari convergcază spre a produce efectul rău al educaţiei de până acum, sunt multe, dar cea principală este dirigarca eî iraţionabilă, sau mai bine zis negligată într’un mod culpabil. Ideile sociale, politice sau morale sunt întâîu efectul şi nu cauza evoluţiei sociale. Oiî-ce evoluţie socială, perfecţionând ideile preconizate, are ca efect progresul cultural şi emanciparea întelectulă corespunzătoare. Aceasta emancipare intelectuală care se afirmă din ce în ce mai mult, tinde la reforma organisaţieî sociale şi mai ales la reforma educaţiei primitive de până acum. Unul din punctele principale ale acestei reforme este educaţia fenieei, care preocupând tot mai mult, nu numai cugetătorii, dar şi bărbaţii de stat, a devenit o importantă chestie socială sub denumirea de „feminism". Cu progresul civilisaţieî înlesnindu-să tot mai mult instrucţia femeii, chestia feministă ia din ce în ce proporţii mai mari. Şi evoluţia chestiei e mal puternică decât să crede în aparenţă. Feminismul devenind o importantă chestie socială complică pe toate celelalte chestii, încât forţamcnte trebue să-i dăm tot mai multă atenţiune. Dar foarte mulţi să întreabă încă, că ce este dar «feminismul ? Un academician din Franţa l’a definit cu următoarele simple cuvinte: „Permettre aux femmes qui ne s-mt pas nourics par un homme de manger tout de meme". Cu alte cuvinte feminismul e produs, de cruda autoritate, foamea. Da, «foamea», această nevoe reală a produs feminismul, acest curent puternic, resultat al vremelnicei stări economice, care tulbură azi atâta lume în beatitudinea de nepăsare. Nevoile apăsătoare cu logica lor de fer, constrîng femeca de a reclama partea ci la dreptul de existenţă. Femeea fără surse de traiu, femeea care u’are perspectiva de a se mărita, lipsindu-î zestrea, această singură cerinţă în căsătoriile moderne, începând a pretinde drepturi la o existenţă cinstită s’a produs această chestie mult discutată. Mulţi însă dau acestei chestii fel de fel de teorii stranii lipsite de sens moral: ba că femeea învăţând să face bărl at, ba că se apropie anarchia, ba că femeea nu va mai avea legături constante cu bărbatul. Fel de fel de aberaţiunî. Revendicările feministe sunt un lucru logic şi firesc impuse de nevoi, de desechilib-rul economic, care a schimbat situaţia femeii de când nu mai are acea importanţă in gospodărie ca în vremurile când la vatră s’a făcut pânea, la vatră s’a ţesut pânza. Stricta necesitate, «foamea», acest chin sfâşietor, înebunitor, o sileşte pe femee să reclame drepturi la instrucţie, drepturi de existenţă ; aceasta nevoe imperioasă o face să alerge de dimineaţa până seara după o bucată de pâne — şi câte odată în zădar. Căci lucru curios! mai de grabă câştigă femeea o rochie de mătasă decât un codru de pâne. Par’ că mătăsuri, briliante, trăsuri — toate ar fi cu belşug în lume! Foamea femeii este crud exploatată! Bărbatul, stăpânul lumei, de toate îi dă mai bucuros: juvaericale, aur, rochii, numai pâne nu. Şi câte femei ar prefera bucăţica de pâne, câştigată cu muncă cinstită, unui lues, plătit cu castitatea ei. Şi câte femei ar prefera liniştea unui cămin familiar — unde e trimisă mereu când reclamă drepturi — furtunilor luptei pentru trai www.dacQFomanica.ro LUCEAFĂRUL Nrul 1, 1901 8 Toate femeile ar corespunde cu plăcere destinaţiei lor firesci ca să fondeze o familie, dar durere majoritatea lor e lipsită de această fericire fiindcă, este constatat de inexorabilă statistică, că numărul căsătoriilor să micşorează din an în an, în mare parte din vina bărbaţilor caii tot mai mult fug de sarcinile ce impune căsătoria. Feminismul — care implică revendicările feministe — este deci un resultat firesc al celibatului bărbaţilor. Femeea lăsată pe drumuri este avisată de aşi asigura existenţa prin instrucţie şi astfel reclamând şi câştigând drepturi, să realizează emanciparea el. Dar cu cât să luminează femeea cu atât mal mult conlucrează la educaţia etică a omenire! deci emanciparea ei intelectuală contribue la progresul moral. Fără concursul femceî nu să inai poate face nimic, ca s’a dovedit productivă atât în sfera ideilor cât şi în influenţa sa asupra omului. Odată admisă în domeniul cugetării şi a raţionamentului, femeea dă dovezi de capacitate întocmai ca bărbatul. Pleiada femeilor doritoare de instrucţie creşte necontenit. Numărul doctoreselor, licenţiatelor şi ale conferenţiarelor desminte tot mal plastic „inferioritatea femeeî", acest argument cardinal de care să servesc adversarii emanci-părel femeeî. Dar când vedem femei savante ca regina Carmen Sylva, Clămence Royer, care a inventat «chimia geometrică» şi multe altele, acest argument care a devenit aproape o dogmă, ca să nu zic „o banalitate", să distruge de la sine. De o inferioritate în sens absolut nu poate fi vorbă deci, căci numai prin comparaţie s’ar putea stabili o inferioritate. Dar nici atâta nu e suficient. Mal trebue şi foarte bine precizat, aceea ce ccnstitue superioritatea unei fiinţl omeneşti. Superioritatea depinde de calitatea creeru-lul care e hotârît de mal multe condiţii, între altele de câtimea de substanţă rară care se găseşte în creer. Diferenţa între creerul bărbatului şi acel al femeeî să afirmă în raport cu educaţia ştiinţifică a individului. Dacă în general bărbatul este mal superior, aceasta să datoreşte educţiel lui ştiinţifice, de care să bucură de veacuri. Până ce instrucţia femeeî abia s’a început în timpul recent graţie progreselor civilisaţiel. Educaţia ştiinţifică este azî bine stabilită şi accesibilă fiecărei fiinţe umane sătoase de a şti. Aceea însă, ce Iasă încă mult de dorit la întreaga omenire, este educaţia etică. Adeverătul scop al educaţiei ar trebui să fie cultivarea sentimentelor sociale: altruism, bunăvoinţă — căci „desvoltarea moralei este condiţia de existenţă pentru societate" zice filosoful Guyau. Deci, locul întâîu în metodele de educaţie ar trebui să-’l ocupe educaţia etică, singurul factor pentru cultivarea sentimentelor şi deci pentru îmbogăţirea sufletului prin idei generoase, vederi largi şi sublimele doctrine creştineşcî: iubirea de aproape. Perfecţionării educaţiei etice ar trebui dată o deosebită atenţiune fiindcă indizirii în acţiunile şi ideile lor sunt determinaţi socialmente, dar contribuesc la rîndul lor de a crea şi determina puterile sociale. Numai prin educaţie etică să poate omul pătrunde de morala naţională, de esenţa frumosului, binelui şi a adevărului în toată splendoarea sa pură şi sacră. Pentrucă din cauze complexe toate condiţiile sociale să modifică mereu, educaţia trebue reformată, perfecţionată în sens de a desvolta raţiunea şi de a întări şi oţeli fisicul generaţiei crescânde. Şi mal ales educaţia femeeî ar trebui începută cu o seriosă educaţie fisică şi etică în vederea menirel lor sublime de a deveni mame de familii. La noi fie care femee ar găsi un adăpost în portul căsătoriei, dacă s’ar desvolta raţiunea şi judecata cari ar modera pretenţiile exagerate şi tet odată ar fi sentinele adevărate ale datoriilor morale. Este deci o urgenţă vitală de a reforma viaţa socială începând cu reforma educaţiei. Prin o justă şi sănătoasă educaţie socială, viaţa familiară s’ar modifica conform idealului fixat de o concepţie morală cristalizată. Educaţia etică este deci singurul mod eficace pentru regenerarea moravurilor şi pentru înflorirea unui popor. Bpesta, 15 Dec. 1902. Nell Cornea n. Misiei. www.dacQFomanica.ro Nrul 1, 1903. luceafErul 9 LA CRĂCIUN. Văzduhul îşi cerne uşor popoarele albe de fulgi, cât vezi cu ochii un giulgiu alb şi curat de zăpadă învălue pământul. Ca şi cănd lumea întreagă ar îmbrăca vestmântul păcii în onoarea Aceluia, care a adus în lume pacea sfântă a zărilor albastre! Şi cum fulgii să pogoară unul câte unul, din trecutul amintirilor îmi apar rînd pe rînd icoane sfinte şi dragi . . . Pare că văzduhul doineşte o colindă, în cadenţă străbate sgomot de zurgălae şi clopoţei, văd craii înţelepţi cu păstorii, cari au venit să să închine Copilului-Dumnezeu şi peste toate o difusiune de lumină: ângerul. Da ân-gerul! • — Şi-o să vină mamă dragă? — De sigur, dragule, tu ai fost bun şi la copiii buni le aduce ângerul daruri. — O cum aşi vrea să-l văd, oare să lăsăm fereastra deschisă? — Nu, copilul meu; el va veni numai după-ce adormi, dar copiii cei buni îi văd în vis, când îi sărută pe frunte. . ' Mă gândeam să nu dorm toată noaptea; voi închide ochii, şi când să va pleca spre mine, am să-l cuprind în braţe. „O rămâi ân-geraş dulce atât ’mî eşti de drag!" — Şi pe ânger cine-1 trimite? — Isus, micul Isus. Apoi trebui să-mi spună istoria micului Isus, cum s’a născut într’un staul de vite, deşi era Dumnezeu, cum a suferit batjocura şi ura oamenilor pentru-că el îi iubea nemărginit de mult, şi cum aceiaşi oameni l’au pălmuit, l’au scuipat în faţă şi în urmă 1’au pironit cu cuie pe cruce. Eram gata să plâng, dar mama mă mân-găiă şi-mi spuse că El a înviat iarăşi şi îi iubeşte şi acuma pe oameni mult! — Şi pe mine? — Şi dragul mamei, doară copiii sunt cele mai bune făpturi din lume. Când m’am culcat, mă simţiam obosit, şi-mi adusei aminte, că nu trebue să dorm. La gura căminului jucau flăcări roşietice într’un vîrtej fantastic, făcând să să audă bubuitul monoton şi adormitor. Mă bucuram dc căldura de sub plapomă şi din chilie; pe atunci nu aveam idee, că sunt oameni cari petrec noaptea sub vre-o poartă vechie în voia gerului şi-a zăpezii — şi-’mî era milă de cânele nost’ numai. Cât ii va fi de frig sărmanului afară, şi ce frumos ar şedea el pe covorul de lângă cămin, s’au lângă patul meu! Dar îl uita; iute, mă preocupa sentimentul unei bucurii ce se apropia. Oare ce-mi va aduce ângerul ? Dacă l’aşi vedea! L’aşi ruga aşa dc frumos, de ar trebui să rămână, i-şi spune, că sunt bun, şi l’aşi ruga să durmim alături e aşa de cald şi de bine în patul meu!... Mama suflă luminarea şi era aşa de bine acum. Lumina focului proiecta pe păreţi umbre bizare... văzul de-odată cum să apropie mama. închisei ochii să crează că dorm; simţii cum îmi ridică perina şi mă învălue cu pla-poma la picioare „ca să nu răcească drăguţul", apoi simţii suflarea ei aproape, mă sărută pe frunte: „Somn uşor! “ Doamne, cât de bine-î să ai mamă! Atunci mi-a venit în minte un mic prieten, care nu cunoscuse pe mamă-sa şi aşa m’a cuprins o milă, de-mi venia să plâng. Hotărîî să împart cu el tot ce-mi va aduce ângerul. Mi-să închideau ochii de somn, mi-I frecai puţin şi aţintii apoi privirea pe chipul Madonnei de pe păretele din faţă. Cum zimbia de drăgălaş, părea că mă priveşte. Lumina fâlfăitoare da o expresiune de vieaţă icoanei sfinte, mi-să părea că văd clipitul ochilor şi încreţirea buzelor curate în su-ris... deodată chipul să mişcă în cadru şi figura de Madonnă să desprinse... şi venea cătră mine, ţinând în braţe pe micul Isus, care îmi întindea drăgălaş mânuţele binecuvântate. .. Aţipisem. In cămin jarul era potolit, aproape să să stîngă. Îmi era năcaz că adurmisem. Dacă ar fi venit ângerul în vremea aceea, nu l’aşi fi văzut. O — şi de-ar şti el cât îl doresc! Cât trebue să fie de frumos şi de bun şi o să rămână cu nume dacă-'l rog. Cum o să să bucure mama dacă l’ar afla dimineaţa în patul meu. De sigur ne-ar afla îmbrăţişaţi! Şi cu evlavia şi dragostea proprie copiilor, îmbinându-ml rnânile^ începui a mă ruga încet! „Ânger, ângeraşul meu", cea dintâiu rugăciune ce mă învăţase mama. A zis Rousseau că e absurditate a vorbi copiilor despre religiune, şi mie mi-să pare că nici-odată nu am fost aşa de avut în rugăciune, ca tocmai atunci. Pleoapele îmi cădeau din când în când grele ca de plumb, mă luptam cu o putere mult mai tare ca mine. Prin tot trupul îmi trecea un curent mângăitor, care îmi adia faţa, imi cuprindea mijlocul, răpindu-mă tot mai mult, tot mai mult... Câte-odată trăsăriam privind cu ochii speriaţi la Madonna, care mă privia zimbitoare în semi-umbra chiliei ca şi când mi-ar zice: „Adormi, copilul meu, nu vezi cât ţi-e de somn ?“ Şi-am adormit. www.dacQFomanica.ro 10 lucuaferul Nrul 1, 1903. O clipă numai să fi veghiat, şi vedeam ângerul. A venit tocmai în momentul adormi-reî. Simţiam ca prin vis cum s’a plecat asupra mea şi încolăcindu-şî braţele după gâtul meu şi-a odihnit capul pe sînul meu. Ce moale-î era părul, trebuc să fi fost de aier! Apoi mi-a şoptit aşa de dulce să nu mă supăr, dacă să va duce iarăşi, căci sunt mulţi copii buni în lume şi ângeriî trebue să poarte grija tuturor. Mi-a spus că mă are drag, mi-a sărutat fruntea şi ochii şi gura — şi iarăş ochii... Şi eu nu aveam putere să mă desme-ticesc, de-oparte somnul şi de alta sentimentul acela de fericire nespusă, beţia dulce a nevinovăţiei, când ştii că braţe iubite te cuprind şi buze^atât de virginale te sărută... Ânger dulce, mai vedea-ne-vom iarăş ?! Slmin. Figura a treia cu Finale din Valsul „SUPERIORI". de I. Mureşian. ■Z> www.dacQromanica.ro Nrul 1, 1903. LUCEAFERUL WILLIAM CROOKES. (Pagini din «Hades»), O. Todica. Profesorul William Crookes e membru al Societăţii Regale de Ştiinţe din Londra, chimist şi fisician de frunte. La 1861 descopere Ahaliul L Făcând să treacă unele scântei electrice prin tuburi de sticlă evacuate de aer, ajunge la ideea «materiei radiante»; construeşte tuburile numite după dînsul «Tuburile lui Crookes» şi prin aceste pune basă temeinică la alte studii şi invenţii epocale, în special Ia experienţele lui Roentgen. Prin 1862—8, forma cea mai abominabilă a spiritismului, invertirea meselor, era atât de lăţită prin toate cercurile sociale ale Londrei, încât la insistenţa pressei Societatea de Ştiinţe însărcinează pe Crookes cu studiarea faptelor şi experimentările accesorii: să scoată la iveală şarlataniile şi scamatoriile spiritiste punând astfel capăt atâtor buiguieli stupide. Când s’a pus Crookes la experimente, toată pressa l’a salutat cu bucurie, ca pe un bărbat de ştiinţă, care e mai capabil de a demasca spiritismul şi despre care nimeni nu putea presupune că ar cădea jertfă apucăturilor perfide a'e mediilor. Dar Geheimnisvoll am lichten Tag Lasst sicii Natur des Schleiers niclit berauben : Und was sie dir nicht offenbaren mag, Das zvvingst du ihr nicht ab mit Hebeln und mit [Schrauben. Ce s’a întâmplat? După 12 ani de studii neîntrerupte, în decursul cărora i-au stat la disposiţie mediile cele mai vestite: Eglinton, Home şi alţii — Crookes scoate o scriere voluminoasă («Spiri-tualismus und Wissenschaft»), în care recunoaşte adevărul occultismului, neputend contesta realitatea fenomenelor. Anume, el ajunse nu numai la resultate egale cu cele constate de «Societatea dialectică», dar la resultate mai frapante. Şi avu curagiul de a mărturisi în lumea largă, că totul e adevărat. Desamăgire şi consternaţiune să deslănţui în toate cluburile «docţilor» şi aceiaşi savanţi, cari mai ’nainte aduceau osanale lui Crookes, să grăbiră acum a-1 declara de incompetent, 1 Un element chimic, cu pondui atomic 204. Dintre combinaţiile sale: subhidratu! de Ahalium, TI (O H) e de importanţă ca reactiv asupra ozonului din atmosferă. Impregnând făşil de hârtie cu subhidrat de acesta, reactivul să transformă sub efectul ozonului în oxid de Ahalium, TkOa, o substanţă negricioasă, insolubilă in apă; 4T1 (OH) + ăO:i ■-= 2TH0.1 -f H. OH + O2 ozon brun Reacţiunea e mal caracteristică pentru ozon, decât cea a Ozonometrilor actuali, cu iodură de potasiu şi amidon. iar cercetările sale de neştiinţifice şi fantastice. Crookes să provoacă la martori oculari, erudiţi în toată puterea cuvântului. Inzădar. Lumea oficială nu voia să creadă, nu voia să să convingă. La insistenţa, ca să asiste personal la experimentări, dădeau răspunsuri evasive. Ţineau de incompatibil cu demnitatea lor de a să «dejosi«, de a-şi schimba — eventual — profundele cunoştinţe. Adversarii colportează ştirea, că Crookes şi-a cunoscut eroarea, îşi retrage afirmările. Acesta le dă atunci o desminţire straşnică. Nou sgomot între «luminaţi». Crookes examinează, studiază mai departe ignorând cu desăvârşire bârfelile maliţioase. O bună parte din activitatea şi energia ulterioară şi-o consacră studiilor acestor fenomene, studii, de cari nu s’au ruşinat de altmintrelea nici Wallace, Lodge sau Barret. Nimic, cred, nu-î resumă mai exact activitatea perifrasată în şirele anterioare, decât celebru-i discurs de deschidere, rostit în faţa alor zeci de savanţi încrezuţi în ştiinţa lor. In adunarea societăţii «British Association for the advancement of Science» ţinută în 1898 la Bristol, Crookes era president al Adunării. Vorbirea de deschidere i a sunat deci dela catedra fruntaşe. Trecând în revistă ultimele cuceriri ale chimiei şi fisicei, Crookes îşi mlădiază discursul la analisa faptelor occulte şi la eruarea basel ştiinţifice a lor. «Acum aş dori să vorbesc despre un lucru — zise el — după părerea mea, de cel mai mare interes. Publicul nu cunoaşte nici o faşă a activităţii mele ştiinţifice atât de bine ca faptul, că iau parte la anumite cercetări psichice. Sunt vr’o treizeci de ani, de când mi-am publicat raportul despre acele experimentări, cari aveau de scop să arete, că in afară de orizonul ştiinţei noastre mai sunt forţe inteligente cu totul deosebite de inteligenţa comună a oamenilor muritori. Raportul îl cunoşteau aceia, cari mi-au oferit onorul de president al Societăţii noastre şi în şirele ascultătorilor vor fi mulţi, cari adastă curioşi dacă voiu aduce vorba şi despre aceste chestii. «Voiu aduce-o, deşi pe scurt. — Deja Wallace, Logde şi Barret ne-au atras atenţia, că da, cestiuni de acest gen să pot discuta cu toată francheţa în congresele noastre. Totuşi în amănunte nu mă dimit, căci lucrul fiind sub litigiu, nu interesează maioritatea savanţilor colegi. Dar a le trece sub tăcere, sau a le ignora, ar fi semnul unei slăbiciuni, cu care eu nu mă pot împăca la nici un cas». Dacă am renunţa la aceste cercetări, cari în mod loial să nisuesc a ne lărgi orizonui www.dacQFomanica.ro 12 LUCEAFfiRUL Nrul 1, 1903. vederii; dacă ne-am înspăimânta fie de dificultăţile, ce să ivesc în cale, fie de agerimea criticei, cu asta am aduce ruşine ştiinţei. Scrutătorul savant trebuie să ţintească vecinie înainte "Să răscolească prin puterea inteligenţii sale toate ascunzişurile, pas de pas»; să urmărească raza de lumină, ori unde l’ar conduce, chiar de n’ar fi aceea rază decât zarea trecătoare dela flacăra unul smeu. Nu am nimic de retras; profesiunile publicate le susţin în întregime, ba am încă multe de adaos. Regret numai că primele esplicări nu erau destul de precise, căci de sigur ăsta era motivul de lumea şciinţifică le-a întîmpinat cu atâta resistenţă. Atunci nici eu nu ştiam mai mult decât faptul nediscutabil, că să constatau anumite fenomene, cari în ştiinţă erau nouă, dar pe cari le-am remarcat cu înseşi sensurile mele, ba şi cu înregistrări automatice. Observam o fiinţă de doauă dimensiuni stând pe un punct al suprafeţei, în anumită atingere cu o fiinţă de tot streină. «Cred că astăzi văd mal departe. Considerabile valuri de lumină s’au revărsat asupra acelor fenomene misterioase, arătând că între forţele neesplicate şi între legile cunoscute esistă un raport continuativ. Acest progres îl datorim în mare parte unei alte societăţi, care de asemenea m’a onorat pentru anul acesta cu sarcina de president; înţeleg «Society for psychical Research». «Dacă pentru întâia-oară astăzi mi-aş espune cercetările înaintea lumei ştiinţifice, mi-aş lua alt punct de plecare, nu cum l’am luat atunci. Aş începe cu telepatia, adecă cu acel fapt fundamental, că ideile şi sentimentele să pot transmite dela un suflet la altul, fără de intermediul sensurilor cunoscute până astăzi. Cercetările de până azi au scos la iveală o sumă de fapte de estremă importanţă pentru psichologie, totuş nu am ajuns încă la acel grad de certitudine, ca resultatele obţinute să le asignăm immediat la anumită secţie a Societăţii noastre. «Tocmai de aceea mă restrîng la indicarea directivei, care ne oferă mai mulţi sorţi de isbândă. In telepatie ne isbim din capul locului de două fenomene fisice. O schimbare fisică să îndeplineşte în creerul A, care suggereasă şi provoacă o schimbare fisică similară în creerul B, unde s’a suggerat ceva. La mijloc între aceste doauă procese fisice mai vin de sigur şi alte întâmplări şi în ziua când să va trage perdeaua şi din dreptul acestora, cercetarea lor ulterioară va reveni la cutare Secţie a Societăţii Britanice. Dar aceste fapte intermediare nu se pot manifesta decât în linie con-tinuativă: suntem îndreptăţiţi la presupunerea că toată fenomenalitatea universului stă în raporturi strînse; nu să împacă cu spiritul ştiinţei de a vedea în telepatie puteri misterioase, când în sensul ultimelor descoperiri ale ştiinţei, vibrarea eterului posedă astfel de calităţi prin cari totul e posibil până şi transmiterea ideilor. (Va urma.) U f\s ie io\\u se coi oară ^eriul ţe ’rixnieree ’pusixe, ^)\ Vxa\a floare s\ă să moară SuV Vrurtxa rece arcyrAxe r>(saxx\ettta. ^)e-as\rpra e\ urx cer serirx, G^r^VăcătaX ie raz,e roşă, ţ\âr\s ^e\a\e\e-\ se ’rxc\vn, tija tuş\e oc\u periu\x, ivAoşx. ct\sau\erca ţărăsi\ă, feş« ajunge ni ai iute la ţăl, decât infanteristul bătut de soare şi praf; tinerul neastâmpărat, sălbatec şi guraliv e preferit celui retras, moale şi blând. Acela e < interesant», acesta e — şi iarăş îl apucă mâna. Unuţa îneacă plânsul, insă suspină înainte. Lasă să vadă el şi să simtă, că a supărat şi vătămat pe o femee nevinovată, (căci femeia care trăeşte cu sfadă e totdeauna • nevinovată). El să aşează lângă ea; ea earăş plânge. II cuprinde cu braţul capul frumos, îl netezeşte părul; — iar ca să lasă, căci vede in ochii lui îngerul păcii, care iartă şi uită toate. El îl sărută mâna şi îi şterge lacriinele, — ea îl săruta şi între sărutate... murmură şi îşi afirmă nedreptatea făcută. El o mulcomeşte cu totul; şi apoi amândoi să miră cum de s’au certat pentru o aşa nimica. EI să iubesc iarăş ca şi în cele 24 ciasurl când s’au cunoscut şi îşi joară dragoste vecînică fără nor. Ce folos. In alte 24 ciasurl să mal ceată odată, să mai împacă odată şi mal ioară odată. Cearta asta e ca furtuna rodnică a verel, ea înoeşte dragostea lor. De aceea zic, numai aşa pot fi fericiţi, dacă să ceartă ca copiii şi să iubesc ca copiii. Căci altfel nu să poate. www.dacQFomanica.ro 16 Luceafărul forul 1, 1903. Pentru aceea nu e reu. Mal rău e că eî rar umblă pe un drum; pleacă bărbatul atunci re-mâne ea acasă, pleacă ea atunci rămâne el acasă. Şi aşa rar să înţeleg ce vreme e afară. Mal ales că ea nu prea înplineşte vorba apostolului Pavel: mulier taceat in ecclesia. (Asta însă a fost atunci, când Sara era foarte supusă părintelui Avram, iar apostolul o încuraja cu cuvintele: »Saro, nu fi aşa sfiicioasă!« Morala la toate acestea e, ca să te porţi bine cu sexul frumos, căci femeia nu e nici inger, dar nici demon, făr’ o făptură ca şi tine (făcută după chipul şi asămănarea lui D-zeu.) Cu ea trebuie să te înveţi şi să te nimereşti în acelaş gen, număr şi caz. Tu eşti substantivul, ea adjectivul, care-şl dă acel »eptheton oman«, după care cin’ te vede, te cunoaşte. Şi aşa să o preţueştl, ca regula de substituire, »de com-pcnsaţiune«, să nu esiste. Golul el să nu să poată umplea. Căci, vedeţi, deşi e greu traiul şi deşi vieaţ?. asta e o luptă neîncetată cu năcazul şi nevoile, — totuş mal sunt mulţi mulţămiţî ca Philemon şi Baucis, cari trăesc de 50 ani, ascunşi în vre-o colibă, de faţa lui Joe şi ochii oamenilor. Beatrix, aceasta însă a fost mulţăinită totdeauna cu Filimon al său, a avut încredere în el şi nu i-a cerut nici odată prea mult ori ce n’a putut da. Nici n’a zis vre-odată, ca şi Eva Iul Adam, după-ce au fost scoşi dinraiu: »Tu trebuia să fi mal cuminte!« Ea i-a stricat tare rostul şi i-a nimicit odichna, Du armer Vater Adam, du, Dein erster Schlaf war deine letzte Ruh’! Azi trăim altă lume. Din toate părţile auzi, că s’au stricat moravurile, cresc lipsurile, scad intratele şi sunt scumpe preţurile. Iacă pentru aceasta să înmulţesc şi burlacii. Căci el nu sunt totdeauna inimici ai femeilor, fără sunt amici şie-şl, cari îşi cunosc modrul şi nu să încumetă a ridica sarcina, ce poate le-ar fi prea grea. De vină e de sigur, şi dragostea; căci şi aceasta, ea şi sexul frumos, era mal curată, mai ideală. Atunci nu era lipsă, cel puţin în măsura de azi ca statul să facă totatâtea legi particulare, ca el să ocrotească pe văduve, pe săraci şi orfani. Nici institute pentru copiii aflaţi nu erau. Durere, azi să mulţumesc d-şoarele, cari caută nu pentru a gusta bucuriile casnice, ci caută o pârtie, care să le dee titlu, avere şi plăceri ori chiar să le lase iute văduve. La acestea n’al ce căuta, dacă nu eşti pârtie. — Nici nu ne trebuesc. Pămentul e un paradis întreg, el roişte de Eve, cari aruncă în dreapta şi stânga mere din şorţul plin. Dacă vom gusta şi voi tinerii din ele, vom face ca alţii, căci: „Lumea e cum este şi ca dînsa suntem noi.“ Românului special îî e dragă femeia, care îl mângăe; o preţueşte mult şi vorbeşte cumpă- tat cu ea. Adevărat că o mai bate câte odală, dar o bate pentru-că i-e dragă. N’o alungă însă nici după-ce i-s’a urît de ea, făr’ rămâne indiferent, ca la multe altele. Vedeţi' numai că şi naţia mal cuminte nu îndrăsneşte a rosti o vorbă încumătată, făr’ a zice: se fie cu iertare. Aşa e bine şi frumos, căci relaţiunea asta dintre dragoste şi respect susţine buna înţelegere. Am arătat până aci mal mult părţi bune aşa cum mi-au venit în minte. Partea rea sau de tot rea să o arete cel-ce nu vrea să să însoare ori nu-î plac femeile »ab urbe condita«. Eu sunt de credinţa, ca sexul frumos e partea cea mal bună, cea mal blândă, cea mal curată, cea mal nobilă a noastră. Sexului frumos suntem încredinţaţi cu toţii, de sub mânile lui am eşit buni saU stângaci cum suntem; căci răi nu suntem. El ne-a ocrotit şi învăţat cu toată dragostea : cum a simţit şi cum a ştiut mai bine. De aceea dragostea cătră femeie şi dragostea de femeie a fost veacuri întregi unica simţire cântată de poeţi. Şi cu toate-că vieaţa asta, aşa de întinsă şi feliurită, avea patimi tot aşa de multe şi felurite, cari îl munceau pe om, iubirea a fost patima de căpetenie. Din ea au crescut ca dintr’o tulpină iubirea cătră familie, iubirea cătră ţeară şi în sfîrşit iubirea cătră omenime, iubirea idealului; tot atâtea sentimente şi simpatii intime, cari din ce în ce mal mult mişcă pe oameni, cari tot mal mult stăpânesc vieaţa afectivă a omenimel. Şi e frumos idealul acesta, e un vis fericit, e poesia vieţii. Toate aceste prin femeie şi până-ce lucră numai îngerul din ea. Trec anii, a trecut duhul bun; trec frumseţele, a trecut şi farmecul. Farmecul îl cunoaştem şi de aci înainte, însă în sensul de a vrăji ori descânta. Eu nu volu mal continua, căci am ajuns până unde mi-am propus să merg. De încheiere mal amintesc numai aşa numita tendinţă de emancipare. Au drept la aceasta? Da. Mai emancipate ori mal învăţate, decât sunt azi, nu vor fi; dar drept au. Au dreptul să-şi crească doctori, profesori, azl-mâne advocaţi, cari să le apere interesele, libera desvoltare şi să le asigure vaza sexului. Pentru-că representanţiî aceia le cunosc mai bine păsurile, bucuriile şi durerile. Emanciparea e lucru de mult început, azi însă e tot acolo; să vede că teren nou nu mal pot câştiga, ce au însă vreau să ţie totul. La ce să şi plâng ştiind că în alte vremuri bărbaţii nu numai le făceau legi, dar după legea făcută de el, le putea şi secuestra. Erau tratate ca res şi erau galanţi acel iuristl, cari le numeau belissima species seguestrationis. Iar Senatus Consultum Vellianum nu le primea nici ca mărturie în faţa legii. Avut-au mal târziu şi funcţiuni sacre publice, ba au ajuns mal de multe-ori şi pe tron. Nu sunt nici în ziua de azi toate legile bune, una însă stă, cum-.ă sexul frumos la www.dacQFomanica.ro Nrul 1, 1903. LUCEAFfiRUL 17 domnie statornică nu va ajunge nici odată; pentru-că cine nu ştie apăra nu e bun nici la lârmă. Ţinta lui e mult mal nobilă: să fie sabine, inger de pace pentru societate şi pieptul sbuciumat al bărbatului. Femeile să bucură de dreptul natural. Acu pretind şi drepturi politice de cetăţean; drept privat şi o altă posiţiune socială şi economică. Fie. Eu ca sincer adorator al sexului frumos, doresc să poată fi alegători, deputaţi, solgă-birae şi chiar miniştrii. Nu cred însă că va fi bine aşa. Nici aceea că le va lăsa inima să fie de-odată executorii de dare. Au fost însă şi sunt esecutorîde inimă. ... Cine ştie, dacă nu sub impresia unei astfel de dulci esecuţiuni, am scris şirele acestea. Iustin Nestor. F0LKL0R. Descântece şi Lecuiri. — Din comitatul Hunedoara. — Emil V.jJeganL 1. SOARE SEC. Poporul crede, că durerea de cap ce să simţeşte regulat la anumit ceas din fiecare zi cu înţăpăturl vil, numită de el «soare sec», o capătă acela, care mănâncă togmal în minutul, în care asfinţeşte soarele. Leacul cel mal sigur în contra acestei dureri e: Să te duci în câteva dimineţi pe nemâncate şi înainte de răsăritul soarelui la un izvor cu apă mergătoare (curgătoare) şi cu o mătură părăsită de trei ori să asvîrli apă peste cap şi de trei ori să te freci pe cap cu apă rece şi să zici: O soare săc în va’le t’e-aplac, Io cred’eam că ieşti în capu meu Da Ieşti în fundu tău. Fugi soare, Că t’e-agiunge hăsta soaie. (Auzită dela George Irimie, bărbat în Vîrstă. Veţel.) 2. RAST. Mamele au mult năcaz cu pruncii până sunt mici pentru-că aceştia cad mal uşor în acest morb de foaie (pîntece). Rastul să poate vindeca în mal multe chipuri. a) Să pul pe partea dureroasă a pântecelui doauă pite, ce s’au copt în cuptor prinse de olaltă şi să le rupi acolo calde. Aburii pînilor au putere tămăduitoare. b) Să crepl o cioară vie în doauă şi caldă s’o puni pe locul unde te doare. c) Să te razimî cu pîntecele de tulpina (trupina) sălcii albe (o speţie mal rară de salcă) şi şă tal cu cuţitul din coaja atinsă cu partea soarelui ce te doare o aşchie, dar s’o tal atunci când luna dă napol (când decreşte). — Coaja o puni în podul casil la «băbură» (fum) şi zici: «Când o da aşt’ia asta roadă, atunci să mal al (s. am) rastu; atunci şi nici atunci ». (Comunicată de bătrâna: Maria Cizmaş — Veţel.) d) Te duci Miercuri şi Vineri sara la «apa mergătoare», întri în apă şi cu cuţitul tal de trei ori în năsip în forma crucii şi de trei ori puni apă la partea stîngă a pîntecelul şi zici: «De-o fi din săc să ţese De-o fi din apă, să potoapă De-o fi din osteneală să peară*. (Auzită dela bătrâna: Ludovica Gaşpar din Veţel). 3. GALB1NARE. Faci căucuţ (scafă) din ceară de stup curată şi frămîntată la gura sobil şi pul în el apă neîncepută (adecă din ciubărul plin) şi ceva aurărie (sculă de aur), apoi beai din această apă de doauă ori pe zi. Să foloseşti apă de aceasta de Marţi până Marţi. 4. STRICĂTURI DE VlNTURl. Adeseori când omul să bolnăveşte (bece-geşce) pe neaşteptate şi are mîncăriml pe pele, ori are «nevoie» (epilepsie) etc. auzim pe ţăran zicend: «De bună samă or trecut vînturi peste iei» ori «că l’or stricat hăle Doamne». Că ce sunt anume acele «vînturi» şi «hăle Doamne ţăranul însuş nu-şl dă samă. El ştie bine «că lucru bun nu-’s, şi că puterea lor îl blăstămată, deci trebue înfrîntă. Arma cea mal sigură a lor e afumarea beteagului (bolnavului) cu câte toate mestecăturl. Au ei o anumită plantă, iarba vîntuluî (iarba rară cu frunze ca perii de cap, cari stau pe rădăcină lemnoasă în formă de pămătuf) pc care o sapă cu rădăcină cu tot în dimineaţ i www.dacQFomanica.ro 18 LUCEAFĂRUL Nrul 1, 1903. Sân-Toatleruluî înainte de răsăritul soarelui şi uscă rădăcina ei cu îngrijire. Mai au un fel de plantă de pădure numită «■coardă», pe care încă o ţîn la îndemână pentru deosebite morburi, dar aceasta poate fi înlocuită cu «coarda» ce să face din lozele de curcubetă (bostan) hibălite (defectuoase). lai un pic de rădăcină de iarba vîntuluî, un pic de coardă, iai apoi din patru coifuri ale casii şi ale şurii şindilă ori paie «în mersul soarelui» precum şi din noauă pari de gard tai aşchii cu cuţitul numărîndu-i înapoi (9, 8 etc.) Toate aceste le mesteci bine, cu tămîie puni jar pe vătrar şi îl afumi pe beteag apoi ii încunjuri de trei ori cu fumul. (Bătrâna: Ludovica Qaşpar Veţel.) 5. URCIOR. Buba roşie de la ochiu numită «urcior» o capătă omul când de afară se uită pe fereastă în casa, unde arde lampa. Cel cu urcior să-şi aplece capul spre o gaură (apertură) pe unde iese fum din cuptor şi acela, care mai întâiu i-a zărit urciorul să-i sufle în ochiu şi să zică de trei ori: «Hau hau, cum io câne Aşa tu până mâne». (Solomia Haiduc, muere în etate. Veţel.) 6. FRAS. Copii dela sîn adese să piestrec lovit de un morb epileptic cunoscut sub numirea de «fras.» Pe un atare prunc îl lecuieşte mamă-sa punînd în pat peste eL troaca Iui de scaldă, făcând cu mâna cruce pe toacă şi zicend de trei ori : Când e ficior: «Doamne ajută! când ţi-oî fi io muiere (soţie) şi tu miie bărbat, atunci să mai ai tu fras; atunci şi nici atunci». Iar de e fetiţă: «Când ţi-oi fi io bărbat şi tu mie muere, atunci să mai ai tu fras; atunci şi nici atunci.» (Dela Cătuţa Gaşpar, babă bătrână. Minthia murăşană.) (Va urma.) BIBLIOGRAFIE. . Dări de samă. N. Pilţia-NIcolae Sulică, Curt sistematic de Gramatica limbii române întocmit pentru şcoalele secundare după cele mai noauă recerinţe ale instrucţiunii, Volumul I. (Etimologia), Brassd, 1902 XII + 144 pg. în 8°. Numele d-lui Sulică, tinerul şi harnicul profesor dela gimnasiul mare public român din Braşov, la noi în Ardeal cumpăneşte ceva în ale filologiei. D-sa e cunoscut şi apreciat mal cu seamă de o parte din cetitorii unei gazete cuotidiane, în foiletoanele căreia obicînueşte a-şî publica interesantele — de multe-ori foarte preţioasele studii şi notiţe populare din domeniul filologiei. — Aparatul ştienţific modern şi temeinicile cunoştinţe filologice, cari să reoglindează în cele mai multe caşuri din aceste studii ale D-Sale, ne lasă nedumeriţi asupra ambiţioasei d-sale modestii de-a şi le piti in foiletoanele unei gazete de toate zilele, fiindcă astfel de cercetări migăloase şi subtilităţi ştientifice, foarte interesante pentru specialişti, nu prea interesează pe grosul cetitorilor, cari abonează numita gazetă, deşi autorul lor le presintă sub eticheta de populare. Aceasta slăbiciune a tinărulu! filolog, dela care aşteptăm multe lucruri bune, de altfel nu micşorează intru nimic nici valoarea în sine a acelor studii nici reputaţia celui care le iscăleşte. Aurul, ori-unde s’ar găsi, să caută! Domnul librar-editor H. Zeidner din Braşov, cu- noscând reputaţia dlul Sulică şi «voind să scoată o noauă ediţiune din gramatica română a răposatului profesor N. Pilţia,... a aflat cu cale« a-1 «încredinţa pe dl Sulică — cu revidarea, (?) respective prelucrarea manualului conform celor mai nouă pretensiuni (?) ale instrucţiunii*. N. Pilţia, fiind, unul din cei mai conştienţioşi gramatici români în patria noastră» şi dl Sulică, «neaflând deocamdată timpul oportun de-a păşi cu totul independent cu un nou sistem gramatical — de altmintrelea reclamat de progresul limbii noastre literare... şi de progresul ştiinţiî limbii româneşti —« a luat asu-pra-şi prelucrarea gramaticii române a lui N. Pilţia. presentându-mi-o cu «diferinţe esenţiale* faţă de cea veche, «conservând (?). însă, sistemul cărţii* — «obicinuit în toate (?) gramaticile*, — fiind de «convingerea că... după „cc Ic mai elementare principii pedagogice limba maternă este aceea, care trebue luată ca basă de instrucţiune la propunerea tuturor limbilor străine" — şi prin urmare în şcoalele secundare numai un curs sistematic de gramatica limbii romun • poate satisface acestui scop şi nici decum o gramatică elementară aşa numită aplicată» ... care s’at putea ... cu mult succes întrebuinţa în şcoalele elementare, în cari scopul principal e ca şcolarii începători să-şi însuşiască în formă corectă literară elementele limbii româneşti, dar nu să-şi sistemiseze cunoştinţele de limbă românească». Am compilat aceste p ;sa^'e din prefaţa semnată de dl Sulică, fiindcă ele vor s: '.•.utiveec apaiiţia noului www.dacQFomanica.ro Nrul 1, 1903. LUCEAFfiRUL 19 manual de gramatică şi să justifice vechiul lui sistem, cu care nor nu ne putem împăca — şi fără să-î facem proces de conştiinţă dluf Sulică, bănuim că şi dluf duşmăneşte astfel de sisteme greşite «de pe la 1400* — Să ne lămurim. • lntaiu, nu putem admite afirmarea dluf Sulică că învăţământul gramatical al liitibeî materne, în cursul secundar, urmăreşte numai scopul principal de a să înţelege maî cu uşurinţă gramaticile limbilor străine, cart se propun în gimnasiu, fiindcă el — după părerea noastră — maî are de scop, să înveţe pe elevi şi a scrie şi vorbi corect româneşte — scop tot atât de principal ca şi cel dintâiu —. Aceasta din simplul motiv că în cursul primar şcolarii nu-şi pot însuşi în formă corect literară elementele limbii româneşti*. Majoritatea bacalaureaţilor nostrii — chiar şi o parte dintre profesorii de limba română de pe la gim-nasiile noastre, pot dovedi cii prisosinţa dluî Sulică că nici ei nu şi-au însuşit ceea-ce pretinde dl autor ne-vrîstnicilor absolvenţi ai claselor primare. A doua, chiar admiţând că elevii părăsesc cursul primar bine pregătiţi, aşa .că„cursului secundar nu-i mai rămâne decât să le sistmiseze şi completeze cunoştinţele de gramatica l.-române, nu putem admite, tot «după cele maî elementare principii pedagogice* moderne, felul lor de sistemisare, adoptat în «cursul sistemului de gramatică* corectat şi complectat de dl Sulică. Să ştie, că gramatica e unul dintre cele mai grele studii cari să propun în cursul secundar, fiindcă abstracţiile şi subtilităţile capriţiosse sunt străine fragezilor minţi obicinuite cu viaţa reală. Propunerea ei, însă, tocmai în primii ani ai învăţământului secundar, din consideraţiunî pur practice, să impune, aşa că pedagogia modernă, duşmană mucedelor sisteme medievale de a îndopa ţinerile generaţii cu vorbe goale, neputendu-o înlătura, a căutat, avend in vedere desvoltarea firească a facultăţilor intelectuale, s’o facă mai accesibilă micilor cetăţeni ai gimnasiului, adoptând — ca şi la celelalte studii — metoda aşa numită inductivă, adecă: din multe exemple se scoate regula, care aflată, să aplică prin şi mai multe exerciţii. Gramatica scoasă de dl Sulică e alcătuită tocmai de-a ’ntocrsele: multe regule, puţine exemple! E un fel de metafisică a gramaticii, o gramatică de cuvinte! — Crede autorul ei că a recita regule, înseamnă a le înţelege şi a face progres în limba maternă? Ştim că nu crede şi că alte consideraţii l-au făcut să dea manualul d-sale în mâna elevilor. Dacă ne permitem a-î reproşa aşa de sever acest păcat al cărţii d-sale, o facem, fiindcă pe scoarţa ei cetim : /după cele mai noauă recerinţe ale instrucţiunii . (!!) Ce înţeles au vorbele acestea adăogate de dl Sulică?! Din cele de mai sus nu urmează însă că gramatica revăzută de dl Sulică e rea din alte puncte de vedere. Ca cuprins şi limbă ea e cu mult superioară grama-t'cilor netrebnice de l.-română apărute până acum în K ru noastră. E scrisă într’o limbă corectă românească, c i Pate cu care sunt înzesirate foarte puţine dintre c .r.ile ticluite de cărturarii noştri. Are multe capitole u.i.t.- bune şi mai cu seamă unele adăogate de d-sa ireproşabile. Scăderi să găsesc, însă, şi in această parte. Definiţiunile (nefericitele de definiţiuni!) sunt în parte defectuoase. Spre pildă: 320. Vorbele, cu cari arătăm fiinţe şi lucrări sau stări ale fiinţelor şi lucrurilor, să numesc substantive*. Va să zică, după definiţia aceasta, vorba om nu e substantiv, căci omul nu e nici fiinţă sau lucru neînsufleţit, nu e nici însuşire, lucrare sau stare a fiinţelor şi lucrurilor. Dl Sulică; poate zice: nu, atributul /neînsufleţite nu să referă şi la fiinţe. Bine, deşi să poate înţelege şi aşa, dar lucrurile însufleţite ce sunt? Cuvintele: Capitol, substantiv, şi o mulţime altele, tot după aceeaş definiţiune, nu sunt substantive etc. Cum aşa e şi restul definiţiunilor din gramatica prelucrată de dl Sulică; greşite. Recunoaştem — drept concesie — greutatea de a da definiţiuni bune, mai ales în gramatică, unde nu esistă autor impecabil. Terminologia gramaticală încă nuc infailibilă. Aşa: părţile vorbirii nu sunt părţi de cuvânt; substantivele cari se declină după ambele genuri sunt ambigene, ... termin mai exact decât eterogene şi greşitul: neutre—-, la pag. 24 cetim declinaţiune iar lapng. 26 declinare — sau una sau alta! etc. Spaţiul nu nepemiitesâ insistăm asupra tuturor «micilor defecte' ale cărţii, şi asta nici nu poate fi scopul unei limitate recensiuni, ca a noastre, mai cu seamă că dela tinărul filolog din Braşov aşteptăm să descopere şi îndrepte însuşi greşelile strecurate în prima ediţie a manualului de gramatică, pe care figurează şi numele d-sale. Ca încheiere, iscălim şi noi zisele dluî Sulică din prefaţa cărţii, că «literatura noastră didactică e incă — foarte — departe de a fi realisat idealul unei gramatici române sau cel puţin o gramatică de model a limbii române* — sau măcar una bună — şi că »va trece încă mult timp până-ce sâ vor găsi acei gramatici români, la cari cu drept cuvânt se va putea odată aplica vorba celor vechi: «Gramatici custodes Latini sernionis*. Oct. C. Tâslăuanu. * Calendari'ul Minervei pentru 1903. Cine vrea sâ constate progresul rapid ce Pa făcut calendaristica română, va argumenta de sigur cu noul calendar al institutului de arte grafice şi editură -Minerva- din Bucureşti. h cel maî modern şi atrăgător calendar românesc care îşi dă în adevăr scama despre rolul ce are azi o publicaţiune de felul ăsta şi e la înălţimea exigenţelor atât ca execuţie cât şi ca fond. Partea literară e cea maî variată posibilă şi articolele sunt scrise de autorii cei mai buni din toate regiunile româneşti. Conţine o mulţime de fotografii şi ilustraţii bine răuşite, intre cari, aquafor i ne prezentă cu deplin succes pe regretatul pictor român Th. Aman ; remarcăm şi cele douâ suplimente artistice după picturile măestrului. Cu o vorbă: lucrarea te mulţumeşte pe deplin, decât ne surprinde cum în publicaţia atât de îngrijită s’a putut strecura greşala, că prezidentul actual al Asociaţiunil c d-l Eugen de Mocsonyi. II recomandăm cu căldură atenţiune! cetitorilor noştri! ♦ Am primit: Istoria şcoalelor centrale române gr.-or. din Braşov un voluminos op istoric eşit din www.dacQFomanica.ro 20 luceaferul Nrul 1, 1903. peana distinsului nostru profesor Andretu Bârseanu. Asupra acestei opere de înaltă valoare In curând vom reveni. * După cum nl să anunţă, colaboratorul nostru dl /. C. Popescu-Polyclet (Craiova), va scoate în curând un volum de versuri: Note de seară. * Maria Cioban, scrisori cătră eleve, ediţia a Il-a, Arad, 1902. Broşura de care ţinem să facem menţiune, este bine cunoscută publicului românesc şi în aceeaş vreme, bine apreţiată chiar, căci vedem că apare deja (după un an 1) în a doua ediţie. Fapt, ce ne inspiră multă încredere, că în sfârşit şi publicul nostru începe a înţelege importanţa sprijinului, ce trebue dat productelor noastre literare. In 12 capitlil, autoara, în formă de scrisoare, dă sfaturi prea frumoase tinerelor eleve relative la religiune, iubire de neam, economie, lux, aroganţă, lectură, etc. Forma uşoară în care să tratează chestiunile aceste — cele mal de căpetenie pentru o viitoare fată mare — facilitează în măsură foarte mare cuprinsul. Şi chiar din titlul singuraticilor capitlil enumeraţi mal sus, să vede ochiul ager al profesoarei, care cunoaşte aşa de bine cusurul elevelor sale şi ştie ce anume sfaturi să le dea. Şi pentru ca materialul să fie şi mal comunicativ, aproape fiecare scrisoare e adusă in legătură cu vre-o istorioară foarte potrivită. Altcum, ici-colo materialul ar fi fost prea serios pentru capetele fluşturate ale drăgălaşelor bacfişe, cari n’au încă destul astâmpăr ca să fie bune, nici destulă rafinerie, ca să fie rele. .. Broşura d-nel Maria n. Cioban, prin singur faptul, că apare în a 11-a ediţie, dovedeşte, că e la înălţimea cuvenită, umplând un bine simţit gol în literatura noastră didac.icâ şi că nu ar trebui să rămână o singură fetiţă din pension, fără să o cunoască! Al. ILUSTRAŢIILE NOASTRE. Cu 1 Ianuarie, revista noastră presentează cetitorilor săi pe faţa primă, o ilustraţie alegorică în cel mal modern genre: Luceafărul de dimineaţa 1 Ţinta noastră e, ca să ţinem pas cu ultimele manifestaţii ale artei. Fiecare ilustraţie următoare va apărea în altăculoa:e. Naşterea Domnului. Christos să naşte, măriţi-1; Christos din ceriurl în-tîmpinaţi-1; Christos pe pământ învâţaţi-vâ; cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-l, că s’a preamărit 1 Veniţi să ne bucurăm şi să ne veselim... Să să veseliască ceriurile şi să să bucure pământul II Christos — din „Christos înaintea lui Pilatu celebrul tablou al Iul M. Munkâcsy. MUSKĂ. „Superiorii*4, de lacob Mureşianu. Suntem fericiţi a presenta cetitorilor noştri iubitori de musică o figură dintr’un frumos vals datorit compo-sitorului lacob Mureşianu, autorul splendidei balade «Mănăstirea Argeşului». Istoricul acestei piese, este de natură a ne releva un colţ de vieaţă colegială a profesorimii din Blaj. Com-posiţia datează cam de 4-5 ani şi este dedicată superiori- tăţii de pe atunci a Internatului Vancean de băieţi. Cel patru superiori îşi aveau fiecare câte o figură potrivită, încât îndată la cea d’lntâiu execuţie, fiecare îşi recunoscu portretul. Cea mal frumoasă parte a composiţiel este, fără îndoială, cea din urmă, pe care măiestrul a avut amabilitatea a ne-o da nouă. Cel mal tînăr dintre superiori era adecă anno dazumal amoresat, de aceea din figura dedicată lui transpiră atâta gingăşie şi atâta poesie încât nu ne îndoim, că în scurt timp valsul acesta are să devină tot aşa de popular, ca celelalte mult apreţiate composiţil ale măiestrului. REDACŢIONAL. Revista Luceafărul, cu începere dela 1 Ianuarie întră într’un nou period de' existenţă. Entusiasmul curat a! unor suflete visătoare a dat naştere acestei reviste; călăuz ne-a fost pe drumul nostru nădejdea şi sfiala drumeţului pornitor pe căi neumblate încă. Astăzi suntem la un popas- al îndelungatei călătorii. Dacă osteneala ne-ar fi copleşit puterile şi ne-ar fi slăbit nădejdea glasul celor ce întâlnim în calţj, ne-am aşeza spre vecinie re-paos — asemenea drumeţului sleit in vlagă şi lipsit de nădejdea de-aş ajunge ţinta. Dar auzlt-am şi cuvent de dragoste, îndemn însufleţitor în calea noastră — glasul spus de buze maştere nu ne-a desnădăjduit — deci întăriţi în putere ne continuăm călătoria ascultând glasul inimel noastre şi răzimându-ne pe cuvântul de «Doamne ajută» al celor chemaţi de-a Înţelege şi cinsti pe deplin nobila ţintă, la care tindem. Mulţămită aducem celor ce ne-au înlesnit cărările cu glasul şi obolul. Ţinem a aminti la locul acesta unele mici schimbări făcute în redacţia noastră. Redactorul nostru responsabil dl Aurel P. Bănuţiu, în urma multilateralelor ocupaţiunl, începând cu 1 Ianuarie a cedat redacţia colegului nostru Octavian Goga, râmânând şi pe mal departe editorul revistei. Aducem mulţămită dlul Bănuţiu, pentru serviciile prestate în folosul revistei noastre. Luceafărul îşi continuă deci apariţia, făcându-să pe viitor o mulţime de îmbunătăţiri, atât ce priveşte cuprinsul, deschizând mal multe rubrici nouă, cât şi în privinţa formei mărind corpul revistei la 20 pagini. Nădăjduim şi de-aicl înainte la sprijinul binevoitor al oamenilor călăuziţi ca şi noi de sentimentul de jertfă şi de speranţa unul viitor mal bun în treblle literaturii noastre. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: VI., STRADA VdROSMARTY 60a APARE: ABONAMENTUL: In I şi 15 a fiecărei luni, după stil nou. Pe 1 an 10 cor., pe jumătate de an 5 cor. Preţul unul esemplar 40 bani. Pentru străinătate I an 15 franci. Şef*redactor; ALEXANDRU CIURR. Editor: Red.-rcsp.: RCJREL PRCIL BflNCITÎU. OCTRVIRN GOGfl. „Tipografia Poporul RowWW.fâtfââitâmdfliCa.rftia Vorosmarty Nr. 60a.