111 UI 16. ouaapesta, ia uecemvre n. 19U2. Anul I. Nrul 12. Budapesta, 15 Decemvre n. 1902. Anul I. REVISTĂ LITERARĂ APARE: In I şi 15 a fiecărei luni, după stil nou. Preţul unul esemplar 50 bani. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: VI., STRADA VOROSMARTY 60a ABONAMENTUL: Pe 1 an 10 cor., pe jumătate de an 5 cor. Pentru străinătate I an 15 franci. f Dr. IOAN RAŢIU. încă o zi de jale pentru necăjitul neam românesc din ţara Ardealului, jalnică zi în călindarul neamului nostru de pretutindeni: înainte mergătorul stegar al luptelor cu oţelit duh rînduite şi în vremi de grea obidă desfăşurate — căzut-a. Jalea şi teama nedumerită de vremile viitoare — ce resimte turma părăsită de păstor, — cuprinde sufletul obşte! române din ţeara noastră, căci cine ştie de câte-orî se va rîndui mersul vremii până-ce dat va fi Românilor Ardeleni bărbatul menit să umple cu vrednicie golul rămas în urma falnicului bătrân, — să înlocuiască în toate ale sale cu deplină vigoare pe răposaful înaintaş politic al nostru: Dr. Ioan Raţiu. Rând pe rând să pogoară în groapă representanţil generaţiei bătrâne, părtaşi unor vremi atât de frumoase, cari au trăit o viaţă întreagă călăuziţi de însufleţire caracteristică timpului ce i-a născut, moşnegi venerabili cu avânt tineresc, cu cinste şi inimă curată, al căror suflet de multe-orl amărît a fost de graiul nesocotit şi condeiele potrivnice răsărite din nenorocitul duh al vremii noastre. — Să duc pe rend nestoril luptelor noastre naţionale şi cu el vedem mu- tându-să în alte lumi de pe arena neamului nostru : trezvia duhului purtat cu curăţenie, dragostoa de muncă obştească, vigoarea şi perseveranţa încălzită de idealism. Şi teamă ne cuprinde, că adânc în-ţeleni-se-a ogorul luptelor unul neam obidit. Clipe însufleţitoare răsar înaintea ochilor noştri din înşiruirea faptelor răposatului Dr. Ioan Raţiu, şi sunt oglinda curată a istoriei naţionale de o jumătate de veac a Românilor din ţeara ungurească. Părtaş tuturor acţiunilor publice — şi conducător decenii de-arândul al celor mal măreţe afirmări ale noastre, — acest cap luminat a săvârşit muncă de redeşteptare naţională şi apărător cu bun temei ne-a fost frumosul bătrân. II vedem atunci, când să scria anul: patruzeci şi opt, când duhul vremii sdro-beşte zăvoarele umilinţei; îl vedem pe tinărul teolog desbrăcându-şî haina de slugitor al Domnului — şi încingând sabia — pribegind pe plaiurile Ardealului, vestind năcăjiţilor Români răsărirea luminii, îl vedem alături cu visăto- www.dacoromanica.ro 178 LUCEAFfiRUL Nrul 12, 1902. rul nostru erou Iancu în fruntea lănce-rilor, ce bat drumul cătră Mărişel... Şi când au apus zilele grele, de grea răsplătire, — când bărbaţi de inimă încep opera fortificării noastre culturale, el căutându-şî tărem mai prielnic folosului obştesc, urmează studiile la drepturi şi clădind pe bun temei — ajunge un însemnat factor în vrednica pleiadă a bărbaţilor, cari luptă pentru câştigarea drepturilor noastre politice. Avram Iancu moare de jalea ilusiilor zădărnicite cu mintea întunecată, Dr. loan Raţiu, Iacob Bologa şi llie Măce-lariu pornesc cu jalbă „la Impăratu" şi îmbrăcaţi în portul nostru românesc cer dreptate. Atâta poesie planează asupra sufletelor acestei vremi. Răposatul Raţiu devine cu încetul conducătorul mişcărilor noastre; urmând epoca de asuprire, factorii politicei de pe atunci decretează pasivitatea, înfiinţează comitetul naţional, în frunte cu Dr. Raţiu. Cei din urmă 20 de ani din vieaţa răposatului sunt petrecuţi în neobosită activitate. Acţiunile noastre politice bătrânul Raţiu Ie conduce, şi în 1892 ascultând glasul inimii poporului nostru întărit de tradiţiile veacurilor pline de încercări înscenează cea mai grandioasă manifestaţiune politică din timpul mai nou — plecând la împăratul cu Memorandul, în care scrisă era durerea unui neam întreg. Dat ne-a fost să vedem rostul dureros al aşteptărilor zadarnice, dar am văzut totodată oglinda inimei poporului nostru atât de curată şi luminoasă, — încât ne-am întărit cu nădejde pentru viito-torime. Dr. loan Raţiu şi vrednicii săi tovarăşi au întrat în zidurile reci ale temniţelor — şi cu toţii ne aducem aminte de falnicul bătrân când îl vedeam încurajând şirele poporului, ce-1 cântă în doine şi pornind la temniţă din mijlocul celor 20.000 de Români ce porniseră cu fală şi multă amărăciune la cetatea Clujului. Multe doine s’au cântat atunci şi multe flori au căzut la picioarele stegarului când s’a dus Raţiu să pătimească temniţă şi s’a reîntors pe urmă să-şi vadă casa pustiită... De atunci până la moarte fără contenire a muncit acest bărbat. De-aceea perdcrea lui e un adânc simţit gol în şirele luptătorilor noştri. Tinerimea totdeauna a purtat o stimă neclintită pentru acest bătrân pururi ti-năr, — şi astăzi cu adâncă durere plângem perderea unui vrednic isvor de însufleţire, şi nedumeriţi căutăm în şirele oamenilor noştri pe cel menit să-l înlocuiască. Aducerea aminte totdeauna îi vom păstra-o, şi chipul Iui măreţ călăuzi-ne-va pe drumul aspiraţiunilor noastre naţionale. D-zeu să-l odichnească cu drepţii şi să grijească steaua năcăjitului nostru neam. Octavian Goga. ^ţ'rnge \ .. . uşori ie nea se cern, topesc, aţo\ ca $isu\, ^ e ţămeni câni să aş\em •. Tu r,ăreş\\ \n \ine-a\>isu\ <^'ţejnn\el i\n e\em. 3 ama. ^•v mcje \ $i ivcv wea iepărVaVâ ^ficr un sgomo\ nu 'orăTjiear.ă T'^işiea, ce \e Woaiă •. cu gâniu\, ce ttseaîă oî)n \umea \a ruinaiă. LuT Sandu. ^ţrncje \ . .. Tasă câ\ o ■Stea să ningă ■ 3J\sur\ a\Ws $u\gu groşi. °j\[u \ăsa să \e Wtngă <^a7,a ocVuW frumoşi •. CV'ea\a să \i-o s\ingă \ . . . Craiooa. Constantin. S. Stoenescu. www.dacQFomanica.ro Nrul 12, 1902. LUCEAFERUL 179 ADAM SMITN. (Fine). Smith trece apoi şi cercetează însemnătatea divisiunei muncel. Aceasta este partea cea mal aleasă a cercetărilor sale. Nimenea până la densul nu ilustrează aşa de plastic însemnătatea divisiunei muncel. Şi dacă chiar nu să vor putea adeveri unele afirmaţiunî, că Smith ar fi arătat cel dintâlu minunatele resultate ale divisiunei muncel, căci ştim de es. că phisio-craţii încă se ocupară cu această cestiune — totuşi îi rămâne meritul de a fi zugrăvit cel dintâiu atât de espresiv înţelesul ei. Smith nu să nisueşte a cerceta mai aprofundat după originea divisiunei munceî, căci această cercetare i-să pare a cădea în afară de cercul cercetărilor economice. Să mulţumeşte a constata că-şi are originea în natura oamenilor de-a fi avisaţl unii la alţii, în schimb. Am văzut în cele premerse cum — după Smith — schimbul cu divisiunea munceî să condiţionează reciproc. Această împrejurare explică faptul, că el nu poate să cerceteze de cât numai partea technică a divisiunei munceî, iar desavantagele împreunate cu această divisiune nu le vede. In fine relativ la muncă Smith face deosebire între muncă productivă şi neproductivă şi aceasta sub influenţa tendinţei de atunci de-a înţelege, că să produce ceva numai atunci, când să crează materialiceşte. Cu toate aceste nu să poate admite că Smith n’ar fi cunoscut şi n’ar fi priceput valoarea muncel productive în sens modern. El a cunoscut şi a înţeles pe deplin valoarea munceî intelectuale, el singur zice, că e o muncă onorabilă, folositoare şi necesară, numai cât credincios riguroasei credinţe, că a produce însemnează a crea valori materiale, n’a cutezat să considere şi munca intelectuală ca muncă productivă. Resultatele munceî intelectuale nu să puteau defini aşa de bine şi uşor ca ale muncei materiale. Ar fi trebuit să observe Smith că şi productele munceî intelectuale represintă valori economice. Cât priveşte opiniunile lui Smith despre capital ştim, că deja Turgot arătase însemnătatea acestuia, ocupându-să în special cu analisarea procentului. De bună samă Turgot a exersat destulă influenţă asupra lui Smith. Cu toate aceste Smith nu să estinde prea mult, ba chiar nici cât trebue, asupra cestiunei capitalului. Causa e a să căuta în împrejurarea că Smith — după cum deja am arătat — nu priveşte capitalul ca factor deosebit de producţiune. Acesta e fătul natureî şi al muncei şi numai în legătură cu această din urmă represintă forţă de producţiune. Astăzi din contră să constată, că munca fără capital nu poate valora mult. Pe punctul de vedere al lui Smith stau astăzi socialiştii, ceea-ce să poate vedea cu deoşe- bire la Marx în scrierea sa „Das Kapital". — Mai justă ni-s’ar părea opiniunea, că munca şi capitalul sunt doi factori deopotrivă însemnaţi în producţiune. Rbsler zice, că Smith nu ştie să stabilească relaţiile dintre muncă şi capital. Pentru-ce să fie capitalul subordonat munceî şi nu vice-versa? Constată, că Smith analisează capitalul şi — vom vedea mai târziu— şi pămentul numai după relaţiile lor faţă de muncă. In legătură cu tractatul despre capital să ocupă şi cu ideea despre cruţare, căci zice, cruţarea ne duce la agonisirea capitalului. Unii zic, că ideea aceasta ar fi împrumutat’o Smith de la Hobbes, dar că de alt-fel, ar fi fost primul, care ar fi observat rolul cel mare, ce’l joacă cruţarea în agonisirea de capital şi ajungerea bunei stări a naţiunilor. După alţii însă de la Turgot, care de asemenea arată, că cruţarea e calea pentru agonisirea capitalului. Or cum ar sta întrebarea aceasta e aproape indiferent, căci în general teoriile sale despre capital nu corespund. E de înţeles însă. Uni-lateritatea cu care a tractat ideea despre muncă l’a făcut — pentru ca să rămână consequent — să cadă în aceeaş eroare. Deşi Smith n’a tractat destul de evident singuraticii factori ai producţiune!, totuşi partea, ce să referă la producţiune e destul de concentrată şi din toată reese ideea fundamentală, pe care îşi clădeşte teoriile sale: libertatea economică. Nu tot astfel vom putea zice despre partea, în care să tractează circulaţiu-nea bunurilor. In această parte unele chestiuni sunt es-puse prea pe scurt, sau nu sunt de fel tractate. Altele din contră sunt tractate prea pe larg cu deosebire acele, pe cari le poate discuta în legătură cu teoria muncei. Vorbeşte pe larg despre bani, preţ şi valori. Cu deosebire ceste două chestiuni din urmă sunt cele mai însemnate. Ele formează un nou razim pentru socialişti. După Smith banii sunt motorul circula-ţiunei. Cu această asămănare a isbutit să ca-racteriseze destul de bine rolul de mijlocitor, de schimb şi măsurător de valori al banilor, precum şi însemnătatea acestora în circula-ţiune. Cu toate aceste ţine de nebasată aserţiunea mercantiliştilor, că adecă banii ar forma bogăţia unei naţiuni. întreţinerea banilor e grea şi costisitoare şi reduce venitul naţional. Vorbind despre valori, Smith nu să poate emancipa de sub influinţa teoriilor sale despre muncă. Ştim, ca el făcuse deosebire între muncă productivă şi muncă neproductivă, numind orl-ce muncă intelectuală de neproductivă. Despre valori încă zice că numai acele au a www.dacQFomanica.ro 180 LUCEAFfiRUL Nrul 12, 1902. să considera de atarl, cari represintă bunuri materiale. Dacă însă ar fi observat bine ar fi trebuit să admită, că şi pe terenul intelectual să pot crea valori. Un bun poate avea — după densul — o valoare usuală şi o valoare de schimb. O ana-lisează numai pe aceasta din urmă, considerând munca întrebuinţată pentru producţiunea respectivului bun. Vedem dară, că la analisa-rea valorilor ia de basă munca. In aceasta caută socialiştii un nou isvor pentru teoriile lor. Că Smith a ajuns să esplice valoarea astfel, e de înţeles. Epoca, în care a trăit el a avut să treacă prin schimbări uriaşe. Intre astfel de împrejurăn nu e mirare, că Smith, ca să poată câştiga muncei locul ce-î compete, a fost oare-cum constrîns la esagerărî. Economiştii de mai târziu recunosc unilateritatea acestei teorii, căci nu numai munca are să fie considerată la statorirea unei valori, ci şi alţi factori. Astfel teoria sa despre valori în două privinţe e de escepţionat, anume întâiu zice, că numai bunurile materiale au valoare şi al doilea că consideră numai munca la stabilirea acestei valori. Deosebirea între valoarea usuală şi de schimb o face Smith sub. influinţa phisiocraţi-lor. Dar’ deosebirea aceasta nu pare a fi destul de succeasă, căci ceea-ce numeşte el valoare usuală e mai mult o condiţiune pentru valoare in general. Din punct de vedere economic e a se considera valoarea de schimb. Aslfel nedefinind destul de temeinic marginile celei dintâi, a valoareî usuale, ne întâlnim cu cele mai diferite păreri în scrierile ce-au apărut despre Smith. Unii ţin această împărţeală de corectă, alţii de eronată. In tot caşul această împărţeală nu e de natură a întruni consensul cugetătorilor moderni. Causa e că Smith continua şi aci cu unilateralitatea teoriei sale despre muncă şi cu aceasta continua totodată şi eroarea dela început. Valoarea bunurilor esprimată în bani să numeşte preţ. Cum Smith stabileşte valoarea, basat pe teoriile sale de muncă, zicând, că ori-ce valoare trebue să fie egală cu munca întrebuinţată pentru producerea respectivului bun, natural că şi Ia definiţiunea preţului nu va putea pleca din altă idee, decât a muncei. Rămâne consequent, când zice, că preţul unui bun trebue să fie egal cu munca întrebuinţată pentru producerea lui. Interesant însă, că Smith recunoaşte, că în actuala organisaţiune socială din preţ trebue să reeasă pe lângă salar şi venitul după capital şi venitul după pământ, renta foncieră. Aşa ar fi trebuit să judece şi la valori, căci în ultima analisă valoarea şi preţul este unul şi acelaş lucru. In felul acesta dacă Smith recunoaşte, că în preţ pe lângă salar are să se mai cuprindă şi venitul după capital şi renta foncieră — tacite, el recunoaşte şi îndreptăţeşte pe lângă muncă încă doi factori, cari iau parte la producţiune anume capitalul şi pământul. Preţul — zice Smith — e stabilit de ofertă şi cerere. Aceştia sunt doi factori, cari îl definesc. Astăzi, în ultima analisă preţul îl stabileşte tot numai oferta si cererea, va să zică cu nimic n’am fi mai departe de teoria enunţată de Smith. Au fost unii, cari s’au ocupat cu chestiunea preţului încă înainte de Smith. Aşa de es. Hume, care face pendent preţul de cantitatea de bani, aflători în ţară. După Smith Ricardo modifica teoria preţului într’acolo, că îi face pendent de spesele de producţiune. Atât opiniunea lui Smith, cât şi a lui Ricardo cuprind în sine adevăr; ambele sunt însă cam unilaterale. Trebue să însemnăm, că ambele aceste teorii să referesc la preţul târgului. Dacă considerăm, că astăzi spesele de producţiune încă au a să socoti la alcătuirea preţului, ca unele care apasă însă asupra ofertei, trebue să constatăm, că Smith le-a observat, numai cât, ca să rămână consequent, le-a considerat nu h preţul târgului, ci la cel natural. Dar între toate chestiunile tractate de Smith împărţirea venitului formează punctul de cul-minaţiune. Am văzut mai sus cum la stabilirea preţului constată, că acesta trebue să conţină pe lângă salarul muncei venitul după capital şi renta fondară. Din aceste consideraţii trebue să pornească şi la analisarea venitului. Adevărat, că relaţiile între preţ şi venif sunt sunt de tot strînse astfel ca unii dintre economiştii englezi le şi tractează în comun. De altcum şi Smith când ne vorbeşte despre preţul bunurilor nu face altceva, decât ne dă în rea-sumat ideile sale despre împărţirea, repartisa-rea venitului. Dar’ deşi Smith recnnoaşte cum am văzut — îndreptăţirea venitului după capital şi pământ, în această pârtie a studiilor sale nu numai că ridica munca de asupra celorlalţi factori ai producţiuneî, dar’ mai mult aci duce lupta cea mai înverşunată în contra capitalului. Ce să vede din aceste? Să vede şi aci acea unii iteritate, cu care judecă toate chestiunile economice, care rămâne ca un fir roşu în toate teoriile sale, adecă faptul, că consideră munca ca singurul factor de producţiune. El voieşte în un capitolul despre împărţirea venitului să să ocupe cu marea problemă socială. Nu-î succede însă a o reda cu destulă claritate şi precisiune. Urmarea? Cu atât mai uşor poate fi interpretată de socialişti în favorul teoriilor lor. Abstrăgând însă dela toate aceste particularităţi, dacă voin căuta să vedem ce înţelege Smith sub venit, vom vedea, că în această privinţă e de tot aproape de teoriile moderne. Defineşte venitul aproape în înţeles modern După dânsul sub venit are a să înţelege tota www.dacQFomanica.ro Nrul 12, 1902. LUCEAFfiRUL 181 litatea acelor bunuri, cari într’un anumit timp sunt destinate direct pentru întrebuinţare. Acele bunuri, cari nu ne pot satisface trebuinţele nu cad sub această definiţie. Astăzi înţelegem sub venit totalitatea acelor bunuri, cari într’un anumit timp ne stau la disposiţiune pentru mulţumirea trebuinţelor. Dacă vom considera faptul, că Smith face deosebire între venit brut şi net, vom putea observa, că între aceste două teorii — înţeleg a lui Smith şi cea modernă — în ultima ana-lisă mai că nu există nici o deosebire. Astăzi venitul net, curat e acela, care ne rămâne după substragerea speselor de producţiune. După Smith însă venitul curat să obţine după detra-gerea speselor capitalului circulabil şi fix. Astăzi să substrag spesele de producţiune şi între aceste spese obvine şi acea categorie de capital circulabil, pe care Smith o cunoaşte jază la producţiune munca faţă de pământ şi capital. Noi ştim însă, că după Smith, numai munca e factor de producţiune; astfel nu e mirare dacă cu venitul după capital, interesele, şi venitul după păment, rentafonciera, nu să prea ocupă. E foarte natural deci, ca, consequent fiind, precum teoriile sale despre muncă sunt unilaterale şi esagerate, tot asemenea să fie şi cele despre salan . - El plânge vremurile primitive dar fericite, când produsele munceî erau ale muncitorului. Organisaţia socială însă s’a preschimbat mereu. S’a ajuns la ideia de proprietate. Oamenii îşi însuşesc proprietăţi de păment şi-’şi agonisesc capitale. Admite ca pământul şi capitalul trebue să să bucure de oare-câre răsplată. Cu toate aceste munceî trebue să-i revină aproapâ totul. Salarul trebue să fie deci cel mâi considerat între toate referinţele. Astfel esplicând lucrurile nu e rrii- ln Siberia. sub numirea de alimente şi pe care la stabilirea venitului curat el n’o consideră. Astfel vedem c’ar exista oare-care diferinţă. — Pe de altă parte Smith să arată şi inconsequent întru cât venitul naţional îl esaminează tot din acele puncte de vedere ca şi venitul individual. Dela această idee conducătoare să abate, când vine să stabilească venitul curat. El greşeşte, când susţine, că pe acest teren exislă deosebire între capitalul circulabil social (al societăţeî) şi între capitalul circulabil privat. Salarul e răsplata munceî. Aceasta constatare a lui Smith numai bună o putem numi; bună, pentru-că, în adevăr, toţi factorii de pro-ducţiune trebuesc să fie răsplătiţi în proporţie cu partea ce o au în producţiune. Aşa e şi astăzi, când să recunosc ca factori ai produc-ţiuneî nu numai munca ci şi pământul şi capitalul. Salarul, ca răsplată a munceî, trebue să stee în proporţie cu raportul, în care să anga- rare, dacă mulţi văd în scrierile lui Smith sămânţa socialismului modern. Held zice de es. că îndată ce Smith susţine că munca singură numai poate produce bunuri, natural, toate acele revin muncitorilor şi deci dacă întreprinzătorii pretind din ele, prin acesta ei jignesc, vatămă şi alterează justele interese şi preten-siunî ale muncitorilor. Cu un cuvânt, teoriile lui Smith despre muncă, valori şi salar sunt cei mai tari razimî, pe cari să sprijinesc socialiştii. A-l face însă pe Smith responsabil de urmările teoriilor sale — vom arăta — e mare nedreptate. Până aci am cercetat teoriile lui Smith despre salar din punct de vedere socia-listic. Să vedem acuma întru cât consună aceste teorii cu cele actuale. Ştim, că Smith zice, că salarul depinde de tocmeală. Muncitorii ţin să capete salar cât mai mare, întreprinzătorii, din contră, să dee cât mai mic. Această raţiune consună cu teoriile moderne. Minimul unui salar www.dacQFomanica.ro 182 LUCEAFERUL Nr. 12, 1902. trebue să fie cel puţin atâta, ca din el muncitorul să să poată susţine pe el şi familia sa — continuă Smith. De aici porneşte şi Ricardo cu spesele lui de întreţinere, cari în urma urmelor nu sunt alt ceva, decât ceea-ce în timp normal serveşte pentru susţinerea unei familii de muncitor. Esagerează Smith, când urcarea salarului o aduce în strînsă legătură cu numărul muncitorilor, căci salarul nu stă chiar atât de mult sub influinţa creştere! populaţiuneî, e pendent de o mulţime de alte momente economice, precum şi de alţi factori deosebiţi. — Vor rămânea însă vecinie adevărate constatările sale, anume că creşterea salarului nu atârnă atât de actuala stare economică înfloritoare a unei naţiuni, cât mai mult de progresul conţinu ce-1 dovedeşte respectiva naţiune în aceasta privinţă. Adevărate vor rămânea şi constatările sale în ceea-ce priveşte relaţiile dintre salar şi preţ. In legătură cu teoriile sale despre salar consacră câte-va şire şi venitului după capital, intereselor. Din toate espunerile sale însă reese, apare, că el numai ia la cunoştinţă, că îngrămădirea de fond metalic a dat naştere capitalului şi în zadar ne-am cerca să căutăm în „Wealt of Nations" căuşele, cari au dat naştere proprietăţii de pământ şi capitalului ori motivele, pentru-ce acestor doi factori de pro-ducţiune le revine o parte din venit, — căci nu vom afla. Despre venitul după păment, renta foncieră să ocupă de asemenea în mod restrîns. Din espunerile sale în această cestiune să poate deduce, că Smith urmează pe phisiocraţî, când forţa naturală de productivitate a pământului îl conduce să îndreptăţească renta fondară. Anume admite că de îndată ce pământul a ajuns a forma proprietatea cui-va, proprietarul a pretins răsplata pentru productivitatea pământului. Teoria lui Smith însă despre renta foncieră e mancă A trebuit să vină Ricardo, care să-i dee o altă esplicare şi un alt înţeles, care s’o justifice prin împrejurarea ca pământul e un factor de pro-ducţiune limitat, fapt, pe care Smith nici pe departe nu-1 aminteşte. Eată în felul acesta tractează în partea referitoare Ia împărţeala venitului şi cestiunea salarului, intereselor şi a rentei fonciere. Cum am mai amintit şi aci Smith esagerează însemnătatea munceî în detrimentul capitalului şi al pământului. Cât priveşte ideile lui Smith despre con-sumaţiunea bunurilor trebue să recunoaştem, că îi revine un merit strălucit, că în consu-maţiune a văzut el scopul final al producţiuneî al întregei activităţi economice. El a atras atenţiunea asupra intereselor producătorilor faţă de consumatori. Prin aceea că s’a stabilit pe punctul de vedere al consumatorilor a putut să judece mai corect influinţa şi puterea factorilor de producţiune. De aci apoi, cercul largai vederilor sale, care-1 ajută să scoată la iveală atât de strălucit rolul munceî în vieaţa economică. Cu toate că e conştient de însemnătatea consumaţiunei, a acestei părţi însemnate a vie-ţei economice, totuşi din cercetările sale reese ca „Wealt of Nations" e consacrată productiuei şi anume producţiuneî basată pe muncă, lată de ce la începutul acestui capitol, accentuând faptul, că economiştii englezi s’au ocupat mai mult numai cu o parte a vieţei economice, cu pro-ducţiunea, ziceam despre Smith, că deşi nu cade în această greşeală, nu stă departe de ea. Nu cade în această greşală, căci deşi în general nu ne dă teoria consumaţiunei, totuşi consumatorul e ideea fundamentală şi conducătoare în cercetările sale, în jurul căreia totul să învârte. Să vede, că Smith atât de simplă a considerat cestiunea consumaţiunei bunurilor, încât nu numai că n’a ţinut necesar a o cerceta, ci o credea, că nici nu are sens să esi-ste â parte, căci a considerat-o ca o funcţie socială şi individuală, în interesul căreia să întâmplă toată producţiuuea. Cu aceste să termină partea teoretică a cercetărilor lui Smith. In partea a III şi a IV a cercetărilor sale să ocupă Smith cu politica economică, despre care putem zice, că dacă nu e cea mai renumită, este cea mai cunoscută. Şi în mare parte ideilor depuse aci are a să mulţumi o mulţime de reforme liberale, cari au ăvzut lumina zilei. Am văzut, când am espus conţinutul de la „Wealth of Nations" că Smith cât priveşte politica economică e înfocat aderent al libertăţei individuale. Nu credea, că acesta să să poată realisa, pentru aceea totuşi o reclama. La politica economică a lui Smith să observă caracterul special britic. Economia ag ricolă, industria şi comerciul le consideră uniform de însemnate şi le aşează pe aceeaşi treaptă. Dară totuşi în decursul pertractărei, el ca fiu credincios al Scoţiei îşi îndreaptă atenţiunea cu deosebire asupra cestor două din urmă, asupra industriei şi comerciului. Astfel economia agricolă cade pe planul al doilea al preocupaţiunilor sale. In partea a IlI-a cartei sale ca un fel de Introducere la politica sa economică face istoricul agriculturei şi al industriei dela căderea imperiului roman de vest până în timpul său. Critica instituţiunile câte s’au succedat în acest interval de timp şi apoi îşi face observările sale, din cari reese clar libertatea, pe care o reclama pe terenul economic. Pretinde libertate pentru comerciul de cereale. Ideile sale relative la această cestiune ai avut foarte mare valoare practică cu deosebire când s’au redactat aşa numitul „Anti-Corn-Law-League" în contra vămilor de cereale, cari apoi au pregătit libertatea comerciului în general. întocmai cum face istoricul agriculturei, trece în revista şi desvoltarea industriei. Toate observările ce şi le face sunt caracteristice şi din ele reese principiul fundamental al cugetă- www.dacoromanica.ro Nrul 12, 1902. LUCEAFfiRUL 183 rilor sale: libertatea individuală pe teren economic. Astfel vorbind despre salar să ocupă şi cn libertatea muncel, cu cehurile şi timpul de învăţare al diverşilor râmi industriale, la posi-ţie contra tuturor acelor tendinţe a politicei europene, prin cari să împedeca libertatea muncei. Din toate reesc, că idealul său în toate privinţele e muncitorul liber. El voeşte s’a reguleze partea practică a vieţii industriale, dar cum reformele sale de politică industrială, pretindeau indirect o reformă socială generală şi cum dedea o importanţă prea esagerată muncei şi clasei muncitorilor — de aceea proiectele sale de reformă n’au avut succes. In toată partea practică a economiei sale politice să ocupă Smith mai pe larg cu co-merciul, libertatea acestuia şi concurenţa liberă. Ne aducem aminte cum împarte el comerciul în intern, extern şi de transit. Ca punct de plecare la stabilirea avantagelor, ce ne oferă aceste trei ramuri de comerciu, considera capitalul ce să întrebuinţează. Ajunge la con-clusia, că comerciul intern trebue preferat, fi-ind-că ambele capitale alimentează munca internă, apoi cel extern, la care numai un capital e destinat a alimenta munca ţărei, şi în fine cel de transit la care nici unul din capitalele întrebuinţate nu sunt ale ţărei respective. Opiniunea lui Smith în această privinţă e eronată. N’ar fi trebuit să-i scape din vedere, că sensul comerciului ca branşe a producţiunei constă în acela împrejurare, ca să poată mulţumi în măsură cât mai mare trebuinţele. A-tuncî nu i s’ar fi părut comerciul extern şi de transit ca nişte ocupaţiuni, pe cari le poate profesa numai un popor desvoltat economi-ceşte, dar cari nu-î pot favorisa bunăstarea. Judecata lui Smith asupra comerciului extern e grăbită, căci azi s’a dovedit că acest comerciu e un factor de căpetenie al vieţei economice, ceea ce, de alt-cum şi Ricardo a demonstrat cu succes. Că Smith însă nu vede avantagele comerciului extern să explică clar şi prin împrejurarea, că el luptând în contra sistemului mercantil a trebuit să isbească în prima linie în comeiciu! extern, care ştim, era idealul mercantiliştilor. Şi el cugeta că îndată ce-î va succede să dărîme teoria balanţei comerciale întreg sistemul trebue să să prăbu-şască. Aşa şi făcu. In partea a IV a cărţii sale păşeşte Smith mai cu vehemenţă în contra comerciului extern, acolo unde să ocupă cu critica sistemulni mercantil. Meritul lui Smith e că a arătat pentru totdeauna greşelile sistemului mercantil, că balanţa comercială n'a corespuns nici odată aşteptărilor. El ajunge la fericita constatare că de câte ori voim să judecăm prosperitatea unui stat nu balanţa comercială trebue considerată, ci, că esistă o altă balanţă, aceea, pe care ne-o dă raportul dintre producţiunea şi consumaţiunea unui popor. Apoi, că statul cu nici un mijloc nu poate împedeca esportul metalelor nobile, dacă aceste trec peste cantitatea necesară pentru circulaţia internă. Echilibrul normal îl stabileşte comerciul liber. Cât priveşte politica statului de a sprijini industria şi comerţul Smith încă are părerile sale deosebite. El crede superfluă protegearea producţiunei indigene prin împedecarea importului străin. De ce? Pentru-că ştim că Smith era înfocat propagator al ideilor de libertate comercială. Şi azi încă aderenţii sistemului liber schiinbist pot afla destule argumente în „Wealth of Nations". Clasice şi adevăruri indiscutabile vor rămânea constatările, că industria nu se poate ridica pe cale artificială în nici un stat, că fie-care capitalist nisueşte a-şî plasa capitalul în întreprinderi mai apropiate din patria sa, că pro-tecţionismul e de prisos, dacă fabricatele indigene se pot transporta tot aşa de uşor şi de eftin ca cele externe, că mai bine să ne alimenteze străinătatea cu productele sale, dacă aceste sunt mai eftine ca cele indigene, că concurenţa cu statele străine să căutăm s’o susţinem cu producte, în a căror fabricaţiune suntem superiori.—S’ar părea, că Smith merge prea departe cu ideile sale despre libertatea comerţului. Insă nu. Ne aducem aminte, că el în anumite caşuri aprobă protecţiunea şi retorsiunea vamală. Condamnă premiile de esport şi recomandă pe cele de producţiune, ca unele cari în tot caşul sunt mai favorabile. Din aceste reese, că Smith n’a fost tocmai aşa de radical liber schimbist cum multora le vine a crede. Nu; de la el însă au pornit alţii, cari au dus lucrurile la extrem. Aşa de es. avem dovadă Ia şcoala manchesteriană. Smith însă nu poartă nici o responsabilitate. Cât priveşte opiniunile lui Smith despre relaţiile dintre colonii şi ţările matere, sunt în mare parte juste. Sunt îndoelnice însă unele afirmaţiunl ca de es. că or ce binecuvântare atât pentru ţara maternă cât şi pentru colonie încetează, dacă cea dintâi ar căuta să monopolizeze producţiunea acestei din urmă. Cât se atinge de relaţiile Angliei cu coloniile sale nord-americane — deşi laudă politica britică, totuşi recunoaşte imposibilitatea de a-le mai susţinea şi recomandă, ca să le lase să dispună, să-şi croiască singure soartea, după cum vor crede de nimerit. Aceasta s’a şi întâmplat, căci în acelaşi an, în care a apărut, Wealth of Nations" s’a declarat Uniunea nord-americană. Cu politica de comunicaţiune nu să prea ocupă Smith. Vor trebui să vină ceilalţi scriitori ai şcoaleî clasice ca s’o complecteze. Pe ici pe colo consacră câte-va idei spontanei şi politicei de consumaţiune. Cu această politică abia scriitorii moderni s’au ocupat mai serios şi mai intensiv. In fine în partea a V a cărţii sale să www.dacQFomanica.ro 184 luceafErul Nrul 12, 1902. ocupă' Smith cu venitele, încasările şi cliel-tuelile statului. Hasbach este unul dintre aceia, care a analsat mal mult cercetările din „Wealtli of Nations". El susţine că şi pe acest teren Smith sta în legătură cu antecesorii săi. Pentru aceea totuş Smith va rămânea acela, care a dat viaţă ştiinţei finanţelor. — In legătură cu adeste să ocupă şi cu politica de administraţie, pe a t$reî temeiu îşî aşază el teoriile sale de finanţe. Smith voeşte un stat puternic, care să poată fi în folosul economiilor private şi o astfel de administraţie, . care să poată servi scopurilor aceloraşi economii, cu un cuvănt politica sa de administraţie ne presintă statul modern. * * * Acum, după ce am analisat parte de parte din cercetările lui Smith, să căutăm să facem o reprivire generală. înainte de toate ne va apărea înaintea ochilor acea greşală generală, care ca un un fir roşu să poate observa în toate cercetările lui Smith — anume unilateri-fatea cu care exagerează importanţa muncei ca tactor de producţiune, greşala, care serveşte de punct de plecare socialiştilor, greşala însă, care îşi are şi partea el bună, întru cât prin aceasta s’â dat naştere ştiinţei economiei politice. Această greşală generală pricinueşte apoi o mulţime altele nouă. Am văzut bunăoară defini-ţiunea îngustă a valorilor, aprecierea greşită a celorlalţi factori de producţiune, a pământului şi capitalului şi în fine cestiunea împărţire! venitului, în care greşelile lui Smith ajung la estrem. Cum am zis toate aceste îşi au originea în unilateralitatea cu care a apreciat munca. Acest fapt dă un colorit socialistic cercetărilor lui Smith. — La partea practică a cercetărilor sale Smith de asemenea cade în unele erori. Pretutindenea el să. pune pe punctul de vedere al clasei de mijloc engleze, esaminează un om care abia ar esista în realitate şi astfel devine abstract în cercetările sale. In om nu vede decât un singur instinct, care ’l îndeamnă şi-l impintenează la acţiune, anume interesul personal. Pentru aceasta mulţi îl condamnă ca propăvăduitor al egoismului. Această acusă cade, dacă cănsiderăm, că Smith în activitatea singuraticilor indivizi, — activitate mânată de interesul personal, vede o acţiune generală, care nu poate fi decât numii spre folosul so-cietăţei. Greşeşte Smith câ î J voieşte să impună teoriile sale pentru toate timpurile şi când Ie generalizează pentru întreaga societate. N’a ajuns să recunoască, că antagonismul de politică, naţionalitate, ba chiar şi de religie e cu mult mai puternic, decât să să poată supune unor astfel de legi, cari să fie valabile în întreaga lume. Dar ori câte ar fi greşelile lui Smith, valoarea operei sale e incontestabilă; s’ar putea scrie volume întregi despre părţile escelente ale cercetărilor sale. Mersul cel mai mare al lui Smith e că a accentuat libertatea pe terenul economic şi că direcţia care a propăvă-duit această libertate a adus’o la isbândă. El s’a făcut întemeetorul principiului libertăţii individuale. Cu aceste să poate adeveri, că Smith e întemeetorul şi părintele Economiei politice moderne. Aceea ce a creat el a dus lumea la un nou mod de cugetare. Acest adevăr e azi recunoscut de toată lumea învăţaţilor. Chiar şi Rocher recunoaşte că istoria economiei politice se poate împărţi în două perioade, una înainte, alta după păşirea lui Smith — sau „alles Friihere als Vorbereitung auf ihn, alles Spătere als Fortsetzung von ihm oder, Gegensatz zu ihm erscheint".* . * Cu capitolul acesta să termină numai partea referitoare la scrierile de Economie politică a lui Smith. Pentru complectarea acestei lucrări rămâne să mă mal ocup în viitor şi cu cele-l’alte părţi a activităţeî sale ştiinţifice. loan I. Lăpâdatu. www.dacQFomanica.ro www.dacQFomanica.ro tipografiaj ^ poporul român BUPAPESTS, SRT. VOROSMARTY m 60» « “ -■ -* €------ZS-----) Primeşte tot felul de lucrări, ce cad în branşa acestei măestrii şi le esecută cât să poate de ieftin şi ’n stilul cel mai modern. De aci se poate abona (cu 4 cor. la an) „Poporul Român", ce apare adată pe săpt., cea mai bună foaie pentru ţăranul nostru. Să trimite şi ’n mai multe esemplare sub o făşie, plătindu-să esemplarul cu 4 filer7. Vânzătorii primesc 30% rabat. Biblioteca „Poporului Român", ca şi foaia „Pop. Rom.", are scopul să deştepte gustul de cetit al ţăranului nostru şi prin asta să-l cultive. Au apărut până acuma nr. 1. Moş Călin, novelă- de Dorin. (Supliment un călindar de părete pe 1902); nr. 2. Poesiî poporale, adunate de I. B. Pop, înv. (Supliment parlamentul cel nou); nr. 3—4. Trei istorioare morale de I. Bota, înv. (Supliment podul cel nou de preste Dunăre din Bpesta.) şi nr. 5. Cântece de Romul Bortoşîu. Un număr să estinde pe 32 pagini şi costă 10 cr. Calendarul Poporului Român pe lângă un material bogat şi diferit cuprinde 72 clişee şi să estinde pe 208 pagini. Costă numai 40 fii. Vânzătorilor Ii-să dau 10o/o rabat. V. www.dacQromamca.ro J -J r * Nrul 12, 1902. luceafErul 185 Promoţie. — Apoi să veniţi, mă, nu mal aşteptaţi Invitări.. . — Venim, venim, Ia câte? — La douăsprezece, în aulă. Dacă nu-’ţl fi la promoţie, să veniţi măcar la potus. De seară la opt. Ştii în birtul nost. A sosit şi bă-trânu-meu. Vestea din urmă ne-a atins în mod deosebit. Aveam să mergem necondiţionat, să-l vedem pe bătrânu. E un adevărat deliciu să vezi un ţăran simplu asistând la promoţia de doctor a ficio-ru-său. La douăsprezece eram cu toţii în aula universităţii. «Bătrânul» sta într’un colţ, încunjurat de naţie, privind cu un fel de spaimă la lumea din juru-î. îşi ţine căciula necontenit în mână, şi când face vre-un pas, bagă bine de seamă, să nu lunece pe parchetul lustruit al aulei. Să face tăcere. Rectorul şi decanii întră cu pedelii, cari duceau insigniile înaintea lor. Bătrânul să ridică în vîrful degetelor, îşi opreşte respirarea, să uită fix la tinerii postaţi în faţa rectorului. Sunt cu toţii în vestminte negre, cu mănuşi albe. Icoana ficioru-său îi apare de-odată într’o lumină ne-obicinuită. II vede cum stă drept, cu fruntea ridicată, par’că zimbeşte. In străfulgerarea unui gând, bătrânul vede, ca într’o panoramă minunată vieaţa întreagă a ficioru-so. îşi aduce aminte de vremea, când era mic şi îi ducea de mâncare cu desagii, când mergea Joia la mărturie. II vede par’că slăbuţ, zgrebulind în ciorecuţi, cu căciula trasă până peste urechi, venind dela şcoală. Şi câtă bătaie a mai mâncat bietul băiat, că nu avea stare, de gândiai că-şî face de cap. Odată şi-a fost şi pus de gând să-l aducă acasă. Numai popa Iuon i-a stat mereu pe cap : «Măi bade, nu te uita, aşa-s copiii. Numai să înveţe bine, mai lasă-i şi la largul lor. Că din darul lui Dumnezeu tot ai o ţîr de stăricică.» Să gândia mai întâiu să-l facă dascăl, mai pe urmă popă, dar băiatul ţinea morţiş, că el numai .„doftor" vrea să să facă. — Apoi, dragu tatii, vezi bine, că nu mai avem putere . . . — Lasă, tată, că ne-a ajuta D-zeu.. . Şi băiatul a crescut de capul lui la universitate, că bătrânul, bietul, nu mai avea nici o prindere. Să fi ştiut, că îl ţin atâta amar de vreme pe la şcoli, nu l-ar fi lăsat, Doamne fereşte... Acum însă s’au isprăvit toate acestea; fe-cioru-so îi doftor. Şi priveşte cu un fel de sfieală la el, în vreme-ce ochii lui să aprind ca de o apoteosă... El vede pe ficioru-so domn mare, toţi vor sta cu pălăriile în mână în faţa lui. Odată cu capul bătrânul nu să gândia să şadă de aci încolo la ficioru-său. Nu, dar. .. aşa câte-odată, va merge să vadă ce mai face, şi când va eşi cu el pe stradă, va păşi cumpenit şi mândru, şi oamenii să vor coti la spatele lui: «ăsta-i tata lui domnu doftor» . . . Vieaţa viitoare a ficioru-so i-să părea aşa de fericită, cum în realitate nu era să-i fie, nici odată. Cât pentru el--------------de aci încolo — sapa şi lopata. Ştiea el, că nu mai are zile multe, dar ochii i-să umpleau de lacrimi, la cugetul, că Dumnezeu l’a învrednicit s’o ajungă şi asta. Şi figura lui nepretenţioasă lua par’că proporţii uriaşe; ochii lui schinteiau de un foc biruitor, el vrea par’că să spună publicului adunat: »Vedeţi oameni buni, ăla de acolo e copilul meu!» Bătrânul tresare din reverii. Să ridică cu toţii; tinerii doctori depun jurământul pe sceptrul rectorului. El vede cum după aceea, domnii ăia mari dau cu toţii mâna cu copilul lui şi să pomeneşte apoi, că publicul începe a să împrăştia. El rămâne nedumerit. Cum, s’a şi isprăvit totul? Altcum îşi închipuia el lucrul. Credea, că domnii ăia mari îl vor lăuda pe fecioru-său înaintea tuturora, şi că vor spune poate o vorbă şi despre dânsul, că bine a făcut că l’a dat la şcoală, şi că a ascultat de povaţa lui popa Iuon . . . Şi, în vreme-ce, colegii felicitau pe tinărul www.dacQFomanica.ro 186 LUCEAFERUL Nrul 12, 1902. doctor, bătrânul păşia indispus spre eşire, în-vîrtindu-şî căciula în mâni, şi avend multă > grije să nu lunece pe podelele ălea afurisite, j lucii ca ghiaţa. — De seară ne întâlnim la «potus.» Bătrânul stă la dreapta ficioru-so, şi să ridică să întindă mâna, de câte-orl soseşte vre-un universitar. — Servus, Doctore, cum te simţi ? .. . Mă, zău, par’că al o mutră mal domnească, ca înainte de ameaz, mal de doctor. .. Doi servitori rostogolesc butoiul în sală, câteva lovituri de ciocan, o fişîitură ... şi crig-lele să înşirue la masă. Un coleg salută de adio pe tinărul doctor. Acesta răspunde emoţionat. Fiinţa lui radiează de fericire — şi totuş în ochii lui să resfrînge umbra unei nefăţărite păreri de rău. Era regretul despărţirii de prieteni, de vieaţa de universitar, care cu toate miseriile ei a fost poate cea mai fericită epocă din vieaţă-I. . . Vorbeşte un altul pentru «bătrânul.» Şi bătrânul să ridică, de pe scaun. — Şezi, tată dragă! Bătrânul nu vrea să şadă, ascultă până în sfîrşit vorbirea, pe urmă dă să vorbiască şi el. — Domnii mei şi dragii mei. . . eu-’s ţăran prost, nu ştiu să ţin oraţii, dar vă mulţă-mesc pentru dragoste... şi poftesc ca Dumnezeu să vă trăiască . . . Nu ştiu de m’a emoţionat oarecâmi vre-un discurs magistral mal mult, decât cuvintele bătrânului. Cu asta am isprăvit partea oficială a po-tus-ulul. Urmează glume şi cântări, reamintiri din vieaţa colegului nostru, care ne părăsia, ilustrate, în cari sărbătoritul nostru nu uita a să iscăli cât să poate de legibil: Dr. Cutare. Bătrânul începe a să familiariza şi să pune şi el pe glume. Un chelnăr şopteşte ceva la urechia Doctorului ; acesta îl răspunde: — Dacă s’a isprăvit, să vie altul. Să aude cum desfac butoiul al doilea. Şi cheful curge într’una tot mal aprins. Bătrânul să pleacă spre ficior. — Să fi trăit mamă-ta săraca, să te vadă, cum ar mal plânge . . . Şi ficiorul rămâne pierdut în reverii; amintirile din copilărie îl împresoară. El vede căsuţa lor din capul satului, pe mamă-sa, tovarăşii lui de jocuri. Şi din vălmăşagul lor îl răsar doi ochi frumoşi, cari îl învălue cu nespusă căldură .. . ochii etl — Mă, doctore, ean nu mal filosofa aici, cântă-ne aia dela voi! Şi el începe, acompaniat de întreaga companie : Foaie verde, foaie lungă, Toate plugurile umblă, Numa-al meu şede la umbră... Betrânul îşi razimă fruntea în cotul stâng, îşi întoarce faţa spre părete şi îşi duce la ochi mâneca cămeşii, să nu-i vedem lacrimile.. . Simin. In liniştea seriî. In liniştea întinsă-a seriî, Când astriî ’n lumile senine Plutesc, ca 'n visele de aur, Când crengile de florî sunt pline, Căzend petalele-adormite, 5ub mângăerea adieriî, Tresaltă şoaptele aprinse Nălţându-se sub velul seriî. Amanţiî vechea lor poveste Şi-o spun încet, în fericire, Aceeaş vorbă „totdeauna", Acelaş cântec de iubire. Tu, visător, pe fir de gândurî Iţî ţeşî o lume adorată, Şi vise — roze şi iluziî Şub palul luneî fermecată. Dar toamna florile sunt moarte, lluzile s’au stins, şi vise 5ă perd în hăurî fără marginî, Ca paserî dragî de frig învinse. Şi frunzele s’aştern cărăriî In trista eî singurătate, S’au sfărâmat atâtea gândurî, Atâtea vise sunt uitate... Sub cerul trist şi plin de nourî, Se pare moartea că pluteşte, Şi ’n legănarea eî uşoară Natura tristă s'ofileşte. Şi padcă 'n nopţile tăcute, In ventul tremurând a jale, Aud un cânt, ca 'ntr'o surdină: ,,5'au dus şi visurile tale". POPESCU—POLYCLET. www.dacQFomanica.ro Nrul 12, 1902. LUCEAFfiRUL 187 SPAŢIUL Şl TIMPUL.* Distanţa dintre Bucureşti şi Paris pentru drumaşul pedestru e oribilă; pentru maşina cu vapor e relativ scurtă; pentru electricitate dispare. Distanţa dintre Pământ şi Lună (385.000 km.) ar fi foarte însemnată pentru mijloacele noastre de comunicaţie ; pentru electricitate şi lumină e o secundă şi câte-va clipe. Distanţa dintre Pământ şi Soare (149 milioane de km) pentru trenurile noastre esprese ar fi colosală; pentru electricitate şi lumină nu e decât o alergare de 8 minute. Acelaş raport crescând îl întâlnim între noi şi corpurile cereşti depărtate. Dela o stea estremă a calei lactiere până la o stea din celălalt capăt zarea stre-bate abia în 7768 de ani. Iată o distanţă uriaşe, teribilă, din care nici a miia parte nu o precepe fantasia umană. Rămâne necuprinsă chiar şi dacă am aminti, că un tren espres de pe la noi abia ar percurge-o în 14, 164, 120,000.000 de ani! Flammarion observă, că trecutul Pământului şi al tuturor corpurilor cereşti, în toate detaliile, e scris în Univers prin valuri de lumină. Acelaş rost îl are profunda cugetare a lui Eminescu: La steaua, care-a răsărit, E-o cale-atât de lungă; Că mii de ani i-au trebuit Luminei să ne-ajungă. Poate de mult s’a stins în [drum, In depărtări albastre Şi zarea el abia acum Luci vederii noastre. Dela Pământ până la proxima stea fixă lumina abia ar ajunge în nouă-spre-zece sute de ani. Privind din distanţe atât de colosale — colosale pentru noi, disparente în Univers— un spectator înzestrat cu simţul vederii clare, ceea-ce teoreticeşte este posibil, ar observa Pământul şi locuitorii lui tocmai pe vremea' lui Isus Christos, în fasa culturală de acu’s nouă-spre-zece sute de ani. * Un capitol din „Hades Despre mc! o stea ,.fixă“1 nu avem idei exacte, căci nu le vedem în stadiul actual, în fasa cum astăzi rotează, pulsează sau să transformă, ci cu câte-va mii de ani îndărăpt, cam în fasa, cum să aflau în epoca archeolitică a Pământului. Mii de ani trebuesc sprintenelor raze de lumină, ca să străbată dela aceste masse cosmice până la retina ochiului nostru. Zic „raze sprin-tene“, căci zarea lunecă pe undele eterului cu iuţeală de aproape 300.000 de km. pe secundă.3 Timpul şi spaţiul sunt modalităţi ale cunoaşterii noastre. Timpul nu e decât succesiunea, în care observăm lucrurile; spaţiul e direcţia, în care le observăm.3 Sub „timp" înţeleg trecutul, presentul, viitorul, în mersul lor neîntrerupt; sub „spaţiu" înţeleg noţiuniie: „aici, acolo, mal încolo; în sus, în jos“. Astronomia ne demonstrează însă, că noţiunile de „sus“ şi „jos“ nu există, şi noi Vorbim în acest sens numai întru cât ne atrage pământul ; de altă parte noţiunile de depărtare sunt absolut subiective : ceea ce pentru * mine ej,„aicî“, pentru altul poate fi „a-colo“. Şi invers. Timp şi spaţiu nu există în realitate absolută; ele sunt moduri subiective ale observării noastre. ., In acest chip trecutul, presentul, viitorul, precum şi posiţia sau direcţia lucrurilor nu sunt lucruri în sine = „Dinge an sich“, după vorba Iul Kant, ci numai modalităţi ale pricepere! noastre. In Univers nu există în realitate decât un singur principiu: forţa, care să manifestă sub diferite aspecte, ear Universul însuşi e — după vorba Iul Pascal — o sferă imensă, al cărei centru îl aflăm pretutindeni, suprafaţa — nicăiri. G. Todica. 1 In realitate nimic nu e „fix“ în Univers. 3 Mal exact 299.900 km. Iată ţifra statorită din aberaţia luminei, după calculul de acu-I anul al astronomului italian Perotti dela Nizza şi după calculul de acu’s doi ani al astronomului american Michelson. 3 In Sanscrita: Timpul = Kalaha însemnează a numera; spaţiul= deshaha înseamnează a arăta. A •5» www.dacQFomanica.ro 188 LUCEAFfiRUL Nrul 12, 1902. SATUL MEU. Fata clopotariuluî. Afară ţîrăe ploaia şi picături mărunte suflă vîntul în obloanele ferestrilor .Părae multe aleargă cătră şes şi cum vîjăe şi merii din grădina vecinului, să întinde peste tot un sunet ca de cioaie. In casa clopotariuluî din deal, ntr’un pătcel îngust îşi deschide încet ochii fata clo-potariului, Mânuţa. — Mama mea cea bună, gândeşti d-ta, că o să mă mai scol. — Cum să nu te scoli drăguţa mamiî! Nuţa Popii cum a fost de beteagă şi azi e roşie ca un trandafir. Măriuţa îşi aţinti privirea Ia crăcuţele de păr, ce să îmbulzeau la fereastra de cătră uliţă ca şi când s’ar uita înlăuntru. — Mamă dragă, auzit-ai d-ta cum a urlat cânele vecinului la fereastra noastră azi-noapte? — N’a urlat nici un câne draga mamii, toată noaptea am priveghiat lângă tine şi n’am auzit. Ţi s’a nălucit ţie aşa din senin. — Ba eu l’am auzit binej— de doauă ori — şi ăla urla a moarte. Bătrâna eşi în tindă să nu o năpădească plânsul. Vecinii şi rudeniile stau jur cu ochii plânşi şi-şi ascundeau feţele. Beteaga earăşi a închis ochii. Fetii i-s’a schimbat şi glasul, i-s’a stîns, suflarea îi era greoaie şi abia putea grăi şoptind. — Mamă dragă, mor şi d-ta nu te ştii cânta după mine. — Tu, ştiu, că mă vei învăţa, drăguţa mamii. — D-ta ştii «drăguţa mamii, drăguţa mamih şi muerile te vor ride. — Să mă îngropaţi lângă copilul meu, şi să nu-mi puneţi mărgele, că sunt mama la trei copii. Lele Mărie, să nu laşi pe mama să-mi pună mărgele, că ea nu ştie. Şi nime nu-i putea răspunde. — Şi să vii cu cărbuni la mine în deal şi să-mi aduci şi copila, şi la Florii să-mi aduci la cap muguri de salcă, să ştiu când să des-gheaţâ pămîntul. Să-mi faceţi pomeană cum să cade şi să nu mă îngropaţi fără pomeană. Suspine năduşite eşiau din pieptul tuturor. — Să-mi tragă clopotele. la toate trei biserici — unde-i tata? — Aici îs draga tatii, şi bâtrînul clopotar să aşeza pe marginea patului şi plângea cu hohot. — La biserica noastră tu să-mi tragi clopotul cel mare. Tu’l ştii trage aşa de jalnic; am plâns totdeuna. Aş vrea să ştie toţi, că-s fata ta, că nimănui rău n’am făcut. — Daţi-mi copila! — Drăguţa mamii, cătră cine vei zice tu mamă. Vei veni la mine în deal în zile de prasnic, vei plînge — şi nu m’aî cunoscut. De-abia a mai avut atîta putere, ca ridi-cându-şi capul să-şi sărute pentru cea din urmă dată copiii. . . Căldura de vară s’a muiat şi în mişcarea vîntului de avecernie aşa zuruiau spicele de grîu, ca şi când le-ar scutura cineva cu mâna. Norii de-ploaie s’au oprit pe un vîrf de munte şi în razele soarelui erau ca poleiţi cu argint. Lunca ear s’a umplut de cosaşi şi dealul de secerătoare. Hotarul răsună de cântecul lor. Şi soarele aşa să lăsa de încet după deal, de pare-că pe cântecul lor voia să asfinţească. Lin, de-abia străbătînd în hotar începu a suna clopotul cel mic de la biserica din deal cu sunetul lui subţire, plîngetor. . . . In Zăvoiu, de două zile de-abia a cosit trei căpicioare de fîn Toma lui Dinu. De vre-o câte-va zile nu-1 prinde locu. Boii nu-i trag bine şi nevasta e rea de gură. Toată ziua e buimăcit şi-şi uită că unde a plecat de acasă. Livada e plină de muşinoaie şi eri ş’a rupt coasa într’o răchită. Când a auzit clopotele a ştiut, că dragostea lui de demult s’a stîns pentru totdeuna. A stat mult ascultând cum boncăe a jale clopotele din turn. La spatele lui curgea Oltul, încet ca totdeuna. Prin mintea lui Toma să învîrteau clipele de demult, petrecute pe ţărmurul acesta. Atunci el purta pene în pălărie şi Măriuţa era fată mare. Ea venea la întors, el mergea la coasă. Livezile le erau vecine. El n’avea cap să isprăvească cu coasa şi Măriuţa nu găta cu întorsu. — Vai, că leneş mai eşti, bădiţă! — Ne potrivim amândoi, draga mea. — Eu tot voi găta mai inte ca tine. — Gată şi vină, de ’mi tinde pologiî. La avecernie plecau amândoi cătră casă peste luncă de-a dreptul. Ce vremuri! Ea s’a măritat după altul, el a luat pe alta. De-atunci n’au mai ştiut unul de altul. Sunetul clopotelor umplea hotarul cu jă-luirea lor. Toma asculta ca dus din lume, apoi să lăsă pe căpiţa de fîn a vecinului şi plînse, plînse . . . Tullius. www.dacQFomanica.ro sw* Nrul 12, 1902, luceafErul 189 www.dacQFomanica.ro 190 luceafErul Nrul 12, 1902. MIREASA. — »Ne Întâlnim de cea din urmă dată, Mi-e sufletul şi inima sdrobită, Ne întâlnim de cea din urmă dată, Că tata după altul mă mărită... Tu eşti copil sărac, ear eu bogată! Şi vezi... cum tata-1 dus şi nu-1 acasă, Am vrut să ne ’ntâlnim acum odată — j Cum tata-I dus şi nime nu-I ataşă, Să-ţi spun... să-ţî spun, că nu sunt vinovată, Şi bun rămas să-ţî zic, că sunt mireasă 1 De trei zile mă sbat, mă ’neacă plânsul, Dar tata-T foc şi pară de mănie, Că înzadar mă sbat, mă ’neacăplânsul. El nu mă dă să trag in sărăcie, Că-s fata Iul şi vrea s’ascult de dînsul... Cu sila hohotind m’au scos din casă, De-am mers la popa să schimbăm inele, Cu sila hohotind m’au scos din casă, Ca să-mî îmgrop pe veci zilele mele In nenoroc: făcutu-m’au mireasă! Noaptea — am crezut că n’ajung dimineaţa, Şi n’am să văd alt răsărit de soare — Noaptea — am crezut că n’ajung dimineaţa, Dar de năcazuri nimenea nu moare, : Făr’ chinuind le trage toată vleaţa. Să ştii şi tu că mă mărit de silă, ■ Că drag mi-al fost şi drag îmi eşti şi-acuma Să ştii şi tu că mă mărit de silă. Că-s singură şi nu-ml trăeşte muma... Şi tata... val! de mine n’are milă! Să-ţî spun... dar ce să-ţi spun?... să-ţi cad în brsjţă Şi să te rog ca să mă faci uitată — Să-ţl spun... dar ce să-ţî spun?... să-ţlcad în brajă, Sărută-mă odată... încă-odată ... j E ultimul sărut ce-ml dai în vieaţă 1 ' | Şi-acuma du-te... soarele sfinţeşte Şi plugurile vin din arătură — Şi-acuma du-te... soarele sfinţeşte. Ba nu te duce ... stal... mal dăm o gură, Că plugul tatei încă nu soseşte! Şi astăzi tata m’a luat cu răul, Mi-a spus de-acum să mă desbar de tine — Şi astăzi tata m’a luat cu răul, Că te omoară de mai vil la mine, De mal cutezi să treci la noi părăul! Când îl voi fi nevastă legiuită, Te rog pe tot ce aî mal scump sub soare — Când ii voi fi nevastă legiuită, Mă ’ncunjură... că dragostea nu moare ... j Mi-e frică de păcat şi de ispită ! : Emilian. CRONICĂ. Dela „Petru Maior". La societatea „P. M.“ anul acesta merg lucrurile — strună. „Linişte ’n văzduh şi pace pe păment"... Aceasta pacînică dispo-siţie e însă de vină, că numărul membrilor abia e jumătate ca anul trecut. Dar puţini câţi sunt, îşi văd serios de treburi şi lucră cât — pot!,Până acuma s’au ţinut 2 şedinţe literareVînfr'unaTs’a citit o lucrare „Despre rolul dialectelor în limbă", în care un tîner inimos a avut îndrăsneala a-şî ridica glasul împotriva schimonosirilor de limbă, cari se fac sub cuvânt de literatură dialectală. — Lucra- www.d rea a produs discuţie lungă şi înverşunată aşa, că orchestriştii antagonişti din principiu ai discuţiilor — au aflat de bine să ceară încheerea — discuţiei. Un alt tiner student găsind lucrarea foarte'interesantă a luat-o la contrarecensiune şi astfel discuţia se va continua pe lângă toată împotrivirea dlor orchestrişti. — In a 2-a şed. s^au_ citit şi discutat lucrările menite"jpentfiTşedinţa publică, festivă din 13 Dec. (Sf. Andreiu), al cărei program a fost următorul: 1. Cântec de jertfă, de Beetho-w e n,esecutat de corul societăţii, cu acompaniament de harmoniu. oromanica.ro Nrul 12, 1902. LUCEAFERUL 191 2. Şaguna ca scriitor, disertaţie de Ioan Lupaş, stud. phil. 3. Fantasie din Faust, de Al ard, solo de violină esecutat de Leo Bohăţel, stud. techn., acompaniat la piano de Aurel Iorga, stud. med. 4. Cosi fan Tutte, ouvertură de Mo-zart, esecutată de orchestra societăţii. 5. Ceva despre noi, conferinţă de Dionisie Stoica, stud. phil. 6. In zadar, de G. D i m a, esecutat de corul societăţii. 7. Roşa Orientului, vals de Iv a novici u, esecutat de orchestra societăţii. * Şedinţa festivă a succes bine ca totdeauna. Punctele din program, adecă unele dintre ele au fost bisate; toate au fost cu multă dili-ginţă şi precisiune esecutate. Pentru buna reuşită a cântecelor dl Cornel Popescu, pentru aceea a orchestriî dl Leonida Domide au desfăşurat o lăudabilă stăruinţă şi iscusinţă în conducerea, corului respective a orchestriî, compuse din dibaci diletanţi. Dl Leo Bohăţel asemenea a ştiut interpreta în chip pătrunzător sentimentul iubirii şi s’a distins prin o tech-nică isteaţă. Disertaţia despre «Şaguna ca scriitor» ne-a presentat într’un tablou bine or-tunzit pe marele Archiereu ca purtător al condeiului şi dascăl stăruitor întru răspândirea luminii. Iar dl Stoica în conferenţa sa pornind dintr’un punct de vedere mai înalt, filosofic, a atins în treacăt mai multe scăderi actuale. * Dl /. F. Negruţiu stud. techn. a vorbit într’o şedinţă literară a soc- despre „Rentabilitatea asigurărilor pe vieaţă". BIBLIOGRAFIE. Bănăţeanul: Deprinderi păgubitoare. Sfaturi şi învăţături. Cu acest titlu a apărut a doua broşurică din edi-ţiunile Desp. Lugoj al «Asociaţiunii». 16 articolaşe scurte — şi nu prea cu forţă — cuprind cele 67 pagine ale amintitei cărticele. Autorul bănăţean urmăreşte scopul «de a contribui şi el în măsură modestă la întărirea noastră economică, culturală şi morală». Relevează deci mai multe scăderi, pe cari densul le-a observat — după-cum ne mărturiseşte, în călătoriile sale prin Bănat. Vorbeşte în contra unor obiceiuri stricăcioase şi propune unele moduri de îndreptare, dă unele sfaturi nu tocmai hotărîte şi asupra efectului cărora adese-ori încape multă îndoială. In general toate cele 16 articolaşe — reproduse din «Drapelul» — sunt lipsite de caracterul fundamental al sfaturilor pen- tru popor. Nu sunt decât ecoul şters al unor constatări făcute deja mult înainte de alţii cu mai multă putere de observaţie, cu mai mare iscusinţă in mănui-rea condeiului şi mai pricepuţi în meşteşugul de a glăsui pe înţelesul tuturora. Un defect mare al pretinselor «sfaturi şi învăţături» e, că nu sunt scrise în graiul poporului şi că autorul lor nu ştie româneşte, pare a fi lipsit chiar şi de rutina unui ziarist de ocasie. O proposiţie zighirită la pagina 46 ne spune, că «avem în literatura română mai proaspătă multe cărţi scrise anume la înţelegerea, instruirea şi educaţiunea poporuluî«. E de crezut, dar’ ca broşurică de faţă să fie înşirată între scrierile de asemenea caracter; să ne dea însă dl Bănăţeanul voie să-I spunem, că e imposibil lntâiu pentru-că d-sa nu ştie povesti cu poporul. Lim-bagiul articolaşilor săi e plin de nişte cuvinte inconsu-mabile pentru nenea Gligor, ori pentru badea Toader cărora nu le-ar prea veni la socoteală cetind de spre fracţiuni politice, despre discuţii, cari deviază (p. 9) Icarus din mitologie, omogenitate (p. 16.) despre datine neclătinabile, despre, eiectarea cultului după diferite sisteme, dintre cari sfătuitorul bănăţean pe cel după florinul de dare îl află mai just şi ecvitabil şi executabil (p. 21), despre părţi horende, situaţii suportabile, posiţil demne în toate direcţiunile (p. 29) preliminar, naţional şi ecuilibrat, a indigeta vederile, esclusiva plutocraţic (p. 33) etc... etc. şi despre lozinca timpului cu nemţescul cuvent: Der Erwerb (p. 35.) despre lacsi-tatea moravurilor (p. 40), massă inertă şi dezorganizată, exclussivism cras (37) şi despre C. XXV din Analele istoricului Tacit. Cum pot încăpea aceste şi alte asemenea nechibzuite şodeniî într’o broşurică de 67 pagini, menite spre «înţelegerea, instruirea şi educaţiunea poporului". Cine vrea să stea de vorbă cu blagoslovitul popor, tre-bue să-şi tocmească graiul gurii sale după vorba înţeleaptă a ţăranului: «vorbeşte cum ţi-e vorba şi te poartă cum ţi-e portul». — Şi mai trebue, pe lângă aceasta să rămână strict pe lângă felul de gândire al ţăranului, să colinde cu glăsuirea lui numai până unde îi permite cercul de vederi şi de judecată al cutărui cneaz, sau al altui om din sat. E chiar ridicol a te cerca să-ţi arăţi erudiţia în astfel de scrieri, cum face «Bănăţeanul», când să sileşte a ne arăta, că el cunoaşte mitologia antică, povestea lui Menenius Agrippa, pe Newton, Ga-leilei şi Copernicus, pe Tacit, din care îndrăsneşte chiar a cita (greşit — să înţelege!), dar’ apoi la pagina 48, unde îşi espune cu duiumul reminişcenţele cunoştinţe-ţelor sale de drept roman şi de citaţii latineşti din Le-ges duodecim tabularum. Asta va să zică a da dovadă de o erudiţie falsă. întreagă broşura, gemend sub povara acestor tirade — ne presintă un lucru de prisos în raport cu scopul cel urmăreşte, iar autorul ne face impresia, că a zis numai în glumă, că vrea «să contribue la întărirea noastră economică, culturală şi morală». Noi cel puţin nu aflăm serioase aceste vorbe în raport cu felul discuţiei d-sale. Nu aşa să povesteşte cu poporul şi nu orî-cine ştie scrie pentru popor, cu atât mai puţin acela, care nu poate pătrunde în spiritul şi graiul poporului. Scopul acestei broşuri nu justifică întru nimic www.dacQFomanica.ro 192 LUCEAFERUL Nrul 12, 1902. apariţia el. Pe autor nu îl putem felicita. Din contră regretăm, că de astă-dată nu i-a succes încercarea. — Intjre a voi şi a putea există o distanţă mărişoară, pre-ste care dl Bănăţeanul am dori să treacă — sănătos! I. L-ş. * In atenţia lumeî musicale 1 Am primit două composiţil de ale d-lul Timoteî PopovicI: „Ştii măndro când ne iubiam" pentru 4 voci de bărbaţi, preţul 50 filerl, şi Axionul „Cuvine-să cu adevărat", compus pe baza melodiei glasului al 4-lea, preţul 60 fii. , * A apărut „Buchetul meu", poesil de Ioan losif Ardelean. Autorul făcea mult mal bine, dacă paralele, cari le-a cheltuit cu tipariul, le făcea dar unei societăţi culturale româneşti, câştigându-şl astfel adevărate merite... Pe câtă vreme aşa... ILUSTRAŢIILE NOASTRE. In Siberia de Sohaczevsky. Sărmanii.... robii nevinovaţi al stăpânirel volnice şi neumane, martirii sfintei libertăţi a gândirii, jertfele orbului sistem de ocârmuire! Bătrânul cu barba ’n piept, muncit şi doborît de gânduri, supt de ger, aşteaptă resignat ţintuirea cătuşelor. Nelegiuire.... la vârsta Iul! Tristă icoană, din veacul „libertăţii, egalităţii şi fraternităţii" ! * Mausoleul lui Gozsdu. Dăm loc în acest număr fotografiei mausoleului lui Gozsdu, aşezat în cimitirul cel mare al capitalei, lângă gara de Ost. S’a ridicat de câţî-va ani şi a costat vr’o 60 mii fiorini. * înger. S’a stins cu zîmbetul pe buze. Şi nu înţelegi de ce s’a mal născut? II plânge casa toată. Zdrobită de durere, mamă-sa simte nespusă linişte, când aude. un glas inângăetor: „Lasă-1 nu-1 mal căina, el e înger în ceriu"! POŞTA REDACŢIEI Afa. Am primit poesioarele D-tale: «Să crezi?* şi «La lioră«. Constatăm cu plăcere, că asupra scriselor Dtale planează un aer de rumenă sănătate — deşi ce priveşte technica sunt „pecabile", totuş găsim în ele garanţa pentru — viitor. „La horă“ ar putea merge, dar credem, că nici D-ta nu insişti, când îţi spunem că ne simţim îndreptăţiţi a aştepta dela Dta lucruri destul de frumuşele. Dlul C. Stoenescu, Craiova. Manuscrisele ne-au sosit. Dăm drăguţa «Iarnă*. Vor urma pe rând. Avem material mult. Cât priveşte romanul „Pour une nuit d’amour", — noi credem că ne-ar fi binevenite câte-va • traduceri mal scurte, apărând revista noastră în re-stimpurl aşa îndepărtate. • ?■ Dlul Popescu-Polyclet. Ne cerem scuze pentru întârziere. Manuscrisul s’a fost perdut. Dlul Antonius Dringou, teolog absolut. Beiuş(?) »Getitu-ţi-am măiastră odfaMatiei — cum îl zici D-ta »poesie«, ferecată cu pseudonimul D-tale spus în două limbi: „Lilium candens — sau Trandafir fulgurător". Oda D-tale e în posiţia fericită de-a băga fiori în concertul Europei culte, când îl provoci pe Matiaş craiu: Reconstrue Europa (şi jur. Red.) 1 Regatele! înalţăle Nu cumva ca Sodoma . Infernul stingher arzăle In focul sulfur. ... . . Cu crucea ai învins lumea , Eroae când-va p’ăst întins .. Ş’atuncI Fanarul străbuna (1 ?) Lăsă-o în sânge devins Urbi et orbi 1 Apoi: Păstorul de cândva în ziua Amară de ulfii (1!) va sosi Să judece tot, ne fă cu piua (de zahăr? Red.). Intercesă-a ne-odichni Defendânduni-1. (Pre dânsul. Red.)- Apostol şi Rege iubite 1 Cată la ce ne-al profeţit Fă-ne cu Cumele sibile Ziua şi noaptea de’ndrăgit, Să-fi dregem urma. Dle Antonius — redacţia noastră strănută, culegătorii au guturaiu cu toţii. Te conjurăm să Te pul pe carul de foc —să ’ŢI aduni manuscriptele şi să vil să Te vedem în «absoluta Dtale teologie* — căci poet ca Dta nu să mai află »urbi et orbit. Salutare, de trei ori salute, Dle Antonius. «Laude-să Dl Isus Cristosl* Augustin. Poesia «Mama* e anemică. Sujetul e bun — dar espunerea e de tot neîngrijată. Technica scârţăie.Diminutivele: »frăguţă« etc., sunt incolore. Poate altele. Dşoara Lia. Te-am ruga mări ruga, Să trimiţi pe cineva Ce-I mal mândru ’n ţara ta. De-atâta amar de vreme nici un vers. Aşteptăm cu multă dragoste. Viorel. Şirele matale ne-au plăcut, căci ne-au în-prospătat vremile trecute şi ’n special impresiile, ce nu zăboviau a ne copleşi după «primul amor nefericit". Să mal aştepţi niţel, până vel putea privi lumea cu ochi mal optimişti. Nu înceta de-a scrie, căci îţi profeţim, că cel mult preste un an ne vel putea surprinde şi cu versuri „publicabile". Fi mângâiat, că-ţi cunoaştem noi durerea (... ingratan'o mal ştie lumea toată. Greşeli de tipar. In No. 9—10, s’au trecurat următoarele erori mal mari: Pag. 138, şirul 8 din jos „dat la urmă" în loc de „dat de urmă". Pag. 157, „îprea" în loc de „e prea". „Odichă" în loc de „odichnă". Pag. 160, c. II, „zîmbito. R.“ în loc de „zîmbitor". In No. 11, pag. 176 „eos ipso" în loc de „eo ipso". Şef*redactor: Editor şi redactor resp.t fi LEANDRU CIURA. AUREL PAUL BANUTiU. „Tipografia Poporul Român" Budapesta, VI. Strada Vftrflsmarty Nr. bila. www.dacoromanica.ro SUMARUL Ardo. Luptă................................... 42 C. S. Stoenescu. Cântec (după A. de Musset) Iarnă ..................................... 178 Elena din Ardeal. împăcare, luî E.......... 131 Emilian. Mireasa .............................. 190 Horia. O lume-aşT da ........................... 21 In pădure ................................... 73 Melin. Excelsior ............................... 60 Pe drumuri .................................. 67 Octavian. Acasă............................... 22 Ear când vel durmi (după Heine) ... ......... 40 Dorinţă .................................. 95 Toamnă ..................... ... ___ ,..... 114 Bătrâni... ................................. 171 Othmar. Rapsodie ................................ 2 Popescu-Polyclet. In liniştea serii ........ ... 186 Sandu. Mândrei................................ 12 Cu ameazul ................................ 54 Eşti a mea de-acum...........................102 Un dor ascuns .............................. 138 Sempcr Sacerdos. La mormântul tău............ 62 V. E. M. Flori de urzici........................ 14 Despărţire ................................ 29 V. E. Moldovan. Am cântat ............ 111 Un cântec................................ 147 V. Vlad Delamarina. Noi nis acasă............ 26 II. Proză. Aegea M. Antagonism politic, sau puterea elo- cinţel ................................— 41 Agârbiaanu /. Badea Nicolae. Schiţă... ....... 116 Agog..........La anticar ..................... 62 Al. Mensa academica .......................... 103 Ardo. Furtuna ................•............... 168 Bănufiu Aurel P. Scrisori de-ale luîAron Pumnul ... 9-10, 23-24, 44, 62-63, 78-79, 105-106, 126 Ciato Aurel. Spre ideal. Conferinţă ... 45, 53-59 Ciura Al. In loc de program................... 1 Cornea I. Neli. Din preocupaţiile moderne ... 161 Degan V. E. Uspăţul la Românii din Ve- ţel ............................. 81-84,132-136 Goga Oct. f Dr. Ioan Raţiu..................... 177 Gr. Xenia .................................... 22 Lăpedatu I. Adam Smith 97-101, 118-121, 148-150, [163-167, 179-184 Lupaş I. Femeile în istorie ...... 3-5, 38-40, 58-59 „ Matelu Corvinul........................ 129 L. + Octavian Papp ........................... 156 L-ş. Nuvele istorice de 1. Popescu ........... 172 Melin. Frunză veştedă ... .................. 169 Moldovan V. E. Biserica satului. Schiţă........ 65 „ Mister Petre, comediaşul........ 85 ., Emil Zola......................... 115 Pag Othmar. Vis ori realitate? ......................... 28 Otavă. Nic. Esposiţia industrială din Sibiiu ... 155 Pribeag. Allons...................................... 5 Reteganul Pop l. Ioan Păţitul. Snoavă............... 49 Sebastian. Vis................................... 93 Faust de G. I. Lessing.......................... ,21 Siegescu Jos. Dr. Căsătorii de probă .............. 151 Simin. Posthum....................................... 7 Icoane din vieaţa de universitar: „ In capitală ........... ......'.............. 36 „ După cuartire ............ ... ............. 56 „ Ilustrate .............;.. ....... .......... 91 „ In străini .........................1 .......102 „ Studente..................................... 139 „ Promoţie................................... 185 Sylvian Z. Anno Domini 2202......................... 19 Milionar .................................—_____ 109 Tăslăuanu Oet. C. Literatură poporană. - ... 77 Câteva contribuirî la biografia Iu îA.Murăşanu 146 Todica G. Perspective............................... 68 Spaţiul şi timpul...............r.............. 187 Tullius. Satul meu: Mama .......................................... 11 Nenea ........................................... 60 Floriile......................................... 74 Strigoaia ...................................... 107 Domnu notarăş .................................. 141 Fata clopotarului .............................. 188 Vulcan losif. O scrisoare........................... 33 Zola Emil. Poveşti pentru Ninon (trad.): Zina iubirii ............................... 122 Fără lucru ................................144 III. Cronică. Apreţiarea lucrărilor archeologice ale d-IuIToci- lescu de străini .............................. Poeţi distinşi .................................... 14 * Limba şi ortografia .............................. Masa studenţilor din Braşov....................... Statuă lui Brătianu................................ 30 * Şedinţele secţiunilor Asociaţiunil ............... Noutate literară.................................. Premiul Adamachi .................................. 46 * Bustul luî Eminescu ............................... 64 * lulia Haşdău ...................................... 79 * www.dacQFomanica.ro Pag. Adunarea generală a societăţii’ pentru crearea unul fond de teatru român.................... Tolstol In România ............................ 95 # Mc. Otavă — De-ale noastre .................... Al 76 congres al societăţii gerin.-austr. medicale 111 * Descoperiri archeologice .......................112 * Seara de cunoştinţă a studenţilor români din loc Şedinţa de închidere a societăţii Petru Maior Picu Bobârnac. BobârnacI ...................... 127 * Constituirea societăţii Petru Maior ........... Conferenţe filosofice ... ..................... Influenţa temperaturii asupra activităţii intelectuale ........................................ 158 Motive de inspiraţie artistică ............ 159 * Dela „Petru Maior“ ............................ 190 IV. Bibliografie. Al. ... Elena din Ardeal: «Stropi de roauă» ... 14 Codru. ... Biblioteca «Poporul Român« ........... 79 Seb. Stanca. ... Istoria pedagogiei de Dr. P. Pipoş ....................................... 127 ABCdariul ilustrat de St. C. Alexandru ...... 159 D. Stoica. ... V. E. Moldovan Meteor .......... 31 Studii şi documente la ist. Românilor de N. Jorga ......................................... 30 I. Brenndorfer: Elemente româneşti în limba săsească din Ardeal ........................... 30 V. V. Delamarina: Poesil ....................... 30 Opere complete de M. Eminescu I. Iit. pop. 46 Anuarul XXXVIII-al gimn. român din Braşov 46 V. Grigorescu-Elvir. Opinia publică ............ 47 I. Lăpădatu : Teoria asigurărilor asupra vieţii 96 Pag. Anuarul V. al societăţii pentru fond de teatru pe anul 1901—2................................ 96 /. L-ş. Bănăţeanul: Deprinderi păgubitoare ... 191 Musică. Helene Muntean : «Drum la deal» piesă pentru voce şi pian........................... 125 Poşta redacţiei, pag. 15. 32. 47. 48. 64. 80. 96. 112. 128. 160. 176 şi 192..................... V. Ilustraţiuni. Victor Koos. ... Non omnis moriar .............. 6 Zina iernii................................ 13 Povestire hazlie ............................ 19 Distracţii .................................. 27 Guido Reni. Magdalena ......................... 35 Pe câmp ..................................... 39 Massam. Bătrânii ............................... 43 FI. Mureşan. .. Cu ameazul...................... 55 Copil perduţî................................ 51 Pe gânduri .................................. 67 A fost odată .............................. 75 Guillon. ... Sărutul din urmă .................. 85 Adolf Hermann. ... Reverie ..................... 89 La spălat de rufe ......................... 93 Vagabund .................................... 99 FI. Mureşan. ... Eşti a mea de-acum ........... 103 Frumoasa satului ........................... 108 Emil Zola .................................. 115 Zîna munţilor .............................. 119 Să joacă.................................... 123 Monumentul regelui Matia în Cluj ........... 130 După cântec ................................ 137 Hoţii ................... - ...............143 Drăguţa mamei ... ....... ...........— ... 149 Horia la împăratu ... 165 Bouguereau.... La scaldă....................... 173 In Siberia ................................ 181 Mausoleul Iul Gozsdu ....................... 187 înger ..................................... 189 f V www.dacQFomanica.ro