Nrul 7. Budapesta, 1 Octomvre n. 1902. Anul I. APARE: In 1 şi 15 a fiecărei luni, după stil nou. Preţul unui esemplar 50 bani. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : VI., STRADA VOrOSMARTY 60a Pe ABONAMENTUL: 1 an 10 cor., pe jumătate de an 5 cor. Pentru străinătate I an 15 franci. ADAM SMITH. Dacă ar fi să ascultăm de actualii economişti germani, puţină importanţă ar trebui să mal dăm astăzi lui Adam Smith, bărbatul despre care voim să vorbim şi ale cărui scrieri de economie politică şi morală ne-am propus să analisăm în studiul acesta. Nouăle teorii de economie politică ale şcoalel germane nu mal au nimica comun cu cele enunţate şi susţinute odinioară de Adam Smith şi puternica sa scoală. Ele cred cu desăvârşire greşit întreg sistemul de economie politică al Iul Smith, căruia nu-I mal atribue altă valoare, decât doară istorică. r Mal mult, multora le place să susţină, că acest sistem al lui Smith, acest smithianism ar mal fi avut şi păcatul, de-a servi de punct de mânecare bizarelor teorii socialiste. Cu toate acestea, şi cu toate că în decursul modestelor studii, ce am făcut, ne-am simţit mal mult atraşi de şcoala germană,, totuşi credem, că Adam Smith va fi încă multă, multă vreme un tip vrednic de studiat şi va rămânea poate pentru toţi vecii o celebritate rară. Nu credem, în fine, că cine-va să poată aprofunda cestiunl de caracter social-economic, fără să nu cunoască şi fără să nu admire pe „părintele economiei politice", pe Adam Smith. Eată de ce, astăzi, când facem începutul unul ciclu de modeste studii din domeniul Economiei politice, ţinem să începem cu însuş întemeietorul acesteia. Dacă zicem întemeietor, să nu să creadă cum-va, că am voi să înţelegem, că înainte de Smith economia politică nu şi-ar fi avut cultivătorl. Da, şi încă mulţi. Cu Smith însă să începe o nouă epocă. El priveşte şi esaminează lumea de pe un piedestal cu mult mal înalt ca predecesorii săi. El nu e numai economist, ci mal pre sus de toate philosoph; şi el vrea să cuprindă philosophia Intregel so- cietăţi. Nisuinţele în parte şi le-a şi realisat. Philosophia sa cuprinde trei ramuri principale şi anume: morală, politică şi economie. Philosophia din studiile sale esercitează o influinţă uriaşe asupra lumel economice, încât îl ridică de-asupra tuturor predecesorilor şi contimporanilor săi şi îl înalţă la rangul de şef al unei şcoli, care în curând devine stăpână pe cugetul unei lumi întregi. O astfel de personalitate, credem, merită şă fie studiată şi aprofundată din toate punctele de vedere. Scopul studiului acestuia nici că va fi altul. Vom căuta să stabilim precis sistemul de economie al lui Smith, precum şi basa philosophică a acestuia. Din aceste apoi ne vom nisui să scoatem la iveală individualitatea acestui philosoph şi economist. Cum însă individualitatea acestei rarităţi de om şi cum ope-rile acestuia numai aşa le vom putea înţelege pe deplin, dacă vom cunoaşte amănuntele vieţel sale, căci numai cu aceste vom putea întregi chipul personalităţeî, ce ni-’l vom imagina din activitatea sa ştiinţifică, credem, că nu vom putea începe mal nimerit studiul nostru, decât lăsând să urmeze o schiţă biografică a acestui ilustru philosoph şi economist. I. Adam Smith s’a născut în 5 Iunie 1723 In Kirkcaldy, un oraş maritim din Scoţia, unde părintele său ocupa o funcţiune mal aleasă la oficiul de vamă. Abia câte-va luni după nascere perdu pe tatăl său şi astfel greutăţile creştere! nevrâsniculuî copil căzură cu desăvârşire în sarcina mamei sale, fica unul modest proprietar de pământ. Ea să nisui a da orfanului său băiat o creştere cât mal morală, ceea-ce îl şi succese. Nimic nu turbură această preocupa-ţiune a el, afară de un curios incident. Să în- www.dacoromanica.ro LuCEAFfiRUL Nrul 7, 1902. 9â tâmplă anume, că copilul în vrâstă de abia patru ani fu furat de neşte ţigani nomazi, din manile cărora, ca prin minune, curend se mântui. Studiile şi le începu la şcoala elementară din Kirkcaldy, unde rămase până la etatea de 14 ani, până în anul 1737. De aici merse la colegiul din Glasgow, în care de predilecţie să ocupa cu matematicile. Intre profesorii săi de la acest colegiu era şi renumitul phisiocrat Hutcheson, ale cărui cuvinte pline de foc îl cuceri pentru şcoala lui Quesnay. Hutcheson îl recomandă în atenţiunea amicului său Hume, philosoph şi phisiocrat cu reputaţiune, cu ale cărui scrieri Smith deja să şi făcu cunoscut. In anul 1740 tinărul student trece la universitatea din Oxfort, unde rămâne şase ani. Deşi acest timp fu mai mult un period de stagnare pentru vieaţa intelectuală a acestei universităţi — Smith ştiu să-l întrebuinţeze cu multă pricepere. Ceti mult, cugetă matur şi inedită serios. Classicii latini şi greci fură obiectul de căpetenie al preocupaţiunilor şi studiilor sale în Oxfort. Pe lângă aceste însă nu negligă nici pe Hume. Cum însă universitatea din Oxfort nu adera de fel noului raţionalism, Smith trebui să sufere înfruntări şi pedepse, cu deosebire când era surprins cu Hume, ori alte scrieri de categoria acestuia. In anul 1746 să reîntoarse în oraşul său natal, unde rămase lângă mumă-sa până în toamna anului 1748. In acest timp cu ajutorul lordului Kames începu în Edinburg un ciclu de prelegeri publice din literatura englesă. După-ce două erni continuă cu destul succes aceste prelegeri, cătră fine începu a prelege şi cestiuni economice şi cu deosebire pleda cu multă căldura în favoarea libertăţeî comerciului. Reputaţiunea de conferenţiar ales şi de om străduitor îi era deja stabilită, când în anul 1750 murind profesorul de logică de la universitatea din Glasgow, Smith ocupă catedra vacantă. In vreme ce ţinea cursuri de logică, suplinea şi catedra de philosophie morală de la aceaş universitate, catedră, pe care o şi obţinu în 1752 după ce renunţă la cea de logică. In scurtă vreme devine profesorul cel mai renumit şi tineri din toată lumea alergau Ia Glasgow să asculte colegiile sale de philosophie morală. Aci am putea număra numele cele mai distinse ale acelui timp. Glasgow-ul, mai bine zis industria şi co-merciul estins şi în floare ale acestuia, avură o înfluinţă covârşitoare asupra profesorului-phi-losoph. Aceste îl determinară a-’şî îndrepta cugetul cătră tot felul de cestiuni economice. Mulţi susţin, că dacă Smith ar fi rămas în Oxfort nici când n’ar fi devenit economist. Să făcu membru al mai multor societăţi de caracter politic, social şi economic. De aci înainte activitatea sa nu să răstrînge numai între zi- www.dacorom durile şcoalei. Aranjază o serie de conferinţe publice, în cari esplică şi comentează cestiuni economice. Scrierile lui Hume să răspândiră mai mult prin apostolatul lui Smith. E interesant a să şti, că deşi aceşti doi bărbaţi corespondară în modul cel mai intim încă de pe la anii 1739, totuşi nu să cunoscură decât numai după venirea cestui din urmă la Glasgow. Smith conlucră prin anii 1752 la înfiinţarea renumitei „Select Society", societate, a cărei ţintă era să imiteze activitatea academiilor franceze de pe atunci. Trei ani în urmă dă la iveală jurnalul „Edinburgh Review“, din care apărură numai doi numeri, dar în cari Smith scrise valoroase articole. Dorinţa lui Hume era ca Smith să să stabilească definitiv în Edinburg, astfel când deveni vacantă o catedră de dreptul internaţional de la universitatea din acel oraş, stărui mult să să permute. Smith însă nu fu aplicat a-’şi lăsa catedra din Glasgow. Deşi Smith lua parte activă la mişcările politice din Scoţia, şi deşi de multe-orî susţinea credinţe, cari să opuneau făţiş sentimentului public al Scoţienilor, totuşi ajunse la mare popularitate. Popularitatea aceasta devine generală în toată Anglia atunci, când dă la lumină renumita sa scriere „Theory of Moral Sentiments." Când Townshend, ministrul coloniilor, ceteşte această opera şi când Hume îi da unele desluşiri despre activitatea şi persoana lui Smith, hotăreşte, ca în societatea acestuia să-şi trimită fiul în călătorii de studii pe continentul european. Smith primi ofer-tul ministrului coloniilor şi plecă în călătorie timp de aproape doi ani. Mai mult să opri în Francia, unde făcu cunoştinţă lui Vol-taire şi Rousseau. In Paris să întreţinu mai mult timp în societatea lui Quesnay, întemeietorul şcoalei phisiocrate, Turgot, Necker şi alţi bărbaţi de stat ai acelui timp. Esperienţele câştigate în această călătorie, contactul cu lumea economică îi potenţează interesul cătră cestiunile economice şi deja în acest timp să apucă de celebra sa lucrare „Wealth of Nations." După reîntoarcerea în patrie să retrase în Kirkcaldy, unde continuă cu diligenţă lucrarea începută. Deja în 1770 să ocupă cu ideea să o publice; abstă însă de la această idee şi trei ani încă o lucră şi prelucră. In 1773 pleacă la Londra cu gând să-’şî edee în fine lucrarea. Aci, nouăle esperienţe câştigate îl fac să mai amâne alţi trei ani această publicare. In fine în 9 Martie 1776 mult cugetată operă vezîi lumina zilei. Abia trecură şase luni şi ediţiunea primă fu epuisată. Nimenea nu credea, că un om lipsit cu desăvârşire de practica vieţei economice să poată scrie o operă de atâta valoare. Lumea rămase încremenită însă, când văzu cât de mare îi fu amăgirea. Intre aceste obvine moartea prietinului său iica.ro Nrul 1, 1902. LUCEAFfiRUL 99 Hume, fapt, care consternă mult pe Smith. Lasă casa părintească şi în 1778 primeşte o funcţiune de inspector vamal în Edinburg. Che-valier, economist francez, susţine, că de la această dată Smith fu perdut pentru ştiinţă. Singura mângăere îi era bătrâna sa muma, pe care o aduse în Edinburg, şi o colosală bibliotecă. In anul 1784 îî moare mama, ceea-ce fu o lovitură puternică pentru Smith. Sfârşitul i surprinse în toiul activităţeî. Interesant, când simţi, că i se apropie sfârşitul, îşi arse toate manuscripte!? mai deranjate, cam 16 volume. Astfel se sfârşi Adam Smith. Datul morţii sale e 17 Iulie 1790. II. Zisesem, că cu Smith să începe o nouă epocă, că el o rupe cu modul de cugetare al Vagabund. să apropia şi lui. Mai face unele mici călătorii prin Anglia, în cari adese-ori avu fericirea să constate roadele activităţeî sale. In 1787 universitatea din Glasgow îl alege Lord-rector. Mintea bătrânului philosoph şi economist nu era obicinuită a să da hodineî. In anul 1790 anunţă în Monitorul Universal din Martie, că o să scrie o recensiune asupra lui Mon-tesquieu. Moartea însă nu-î dădu răgaz; îl antecesorilor săi, percepe lucrurile într’o formă nouă şi în chipul acesta pune basă unui nou sistem de economie politică. Astfel, dacă e vorba să-’l înţelegem pe deplin, va trebui mai întâi de toate să ştim ce idei dominau în materie de economie politică înainte de păşirea lui Smitt; căci el s’a format sub influinţa acelor idei şi tot aceste sunt şi criteriul, de unde, mai târziu, pornesc nouăle sale teorii. www.dacQFomanica.ro 100 LUCEAFĂRUL Nrul 7, 1002. Cum însă aceste idei au fost multe şi diverse, le vom reda numai în resumat, oprindu-ne mai amănunţit numai asupra acelora, cari au înfluinţat mai mult asupra lui Smith, sau cari i-au servit ca punct de mânecare. III. înainte de păşirea în public a lui Adam Smith două puternice sisteme de economie politică au domnit în Europa. Unul a fost aşa numitul sistem mercantil, sau simplu mercantilism, altul, mai târziu, phisiocratism. Cel dintâi, deşi lipsit cu totului tot de faţă ştiinţifică, curând deveni stăpân pe politica a mai tuturor statelor din apusul Europei; cel de al doilea însă are meritul de-a fi primul sistem ştiinţific de economie politică. Sub mercantilism avem să înţelegem acele teorii, ori mai bine zis credinţe, după cari bunăstarea popoarelor şi naţiunilor ar consta în abundanţa de bani. In urma acestor credinţe, acele ţări, în al căror pământ nu să află mine de metale nobile, trebue să nisuiască ca prin comerciul estern să aducă cât mai mult metal nobil în ţară. Aşa numita balanţă comercială trebuia să arate totdeauna un esport mai mare şi mai de valoare ca importul. Spre scopul acesta pe de-o-parte prin industrie trebue în-pintenat comerciul, pe de altă parte trebuesc căutate debuseurî pentru productele de esport şi în fine importul trebue îngreunat prin taxe vamale. Aceasta era politica mercantilă, o po- • litică naivă, dar care, fiind lesne amăgitoare, curend deveni generală. Statele o esersau în cele mai diferite moduri şi aceasta din causă că credinţele propagatorilor ei erau foarte maleabile. Intre mercantiliştii cei mai renumiţi ai acelui timp, trebue să amintim în prima linie pe Colbert, care deşi susţinea, că nu e nimica mai nobilă ca munca omenească, totuşi e ase considera ca cel mai cu influinţă mercantilist. Amintim mai departe pe Thomas Mun, James Stevart şi renumitul Law. Direcţia, sistemul phisiocrat îşi luă începutul în Francia. Deja sub Colbert să putu observa pericolul, la care ar putea duce intransigenta politică mercantilă. Această politică sprijinind comerciul şi desvoltarea industriei, aceasta din urma ca mijloc de a stimula pe cel dintâi, negliga cu desăvârşire interesele economiei agricole. In contra acestei doctrine greşite să începe o puternică mişcare iniţiată de Quesnay. Şi anume, ca să pareze pericolul să agita tot mai mult pentru sprijinirea agri-culturei, căci, să zicea, comerciul şi industria neproducând direct valori, nu mai trebuesc sprijinite. Basaţi pe dreptul natural, cereau completă libertate în economia agricolă. Aceste sunt basele sistemului phisiocrat. Un sistem de doctrine, cum vedem, cât să poate de unilaterale. Să susţinea mai departe, că numai cu ajutorul economiei agricole să poate deschide calea spre producţiune. Singuri numai agricultorii formează clasă productivă; celelalte clase de populaţiune sunt sterile. In consequeţă numai asupra agriculturilor trebue repartisată darea. Ca agricultura să progreseze trebue casat sclavagiul şi colonatul; comerciuluî de bucate trebue să i-să acorde deplină libertate. In fine nici comerciul şi industria nu Ie scăpară din vedere; cereau libertate şi pentru aceste, precum şi casarea breslelor şi îndepărtarea tuturor pedecilor din calea comerciuluî esterior. întemeietorul acestei direcţii, şcoale, e Quesnay, care, pe lângă cele espuse mai sus, susţine, că singur pământul dă venit curat, împarte populaţiunea în trei clase: productivă, neproductivă şi capitalişti. Industria, după dîn-sul, e ocup3ţiune neproductivă. Combate, ţinând de greşită teoria balanţei comerciale. Mirabeau susţine, că amestecul statului în economia agricolă nu numai că e fără resultat, dar şi păgubitor. Consideră de bun şi folositor sistemul de propietate în mic, prin ceea-ce să pune în contrast cu ceî-alalţî cugetători al acelui timp. Turgot, în calitate de ministru al lui Ludovic al XVI, voieşte să pună în aplicare, în practică doctrinele phisiocraţilor, dar, cum zice Kautz, cu aceasta a nimicit acest sistem, căci n’a făcut altceva decât a dovedit greşelile şi unilateritatea acestuia. Recunoaşte însemnătatea muncei şi a divisiuneî acesteia. Vede deja că munca liberă e cea mai eftină. Aurul şi argintul nu sunt numai representanţiî de valori, ci şi valori însăşi, cari să supun întru toate le-geî de ofertă şi cerere. Atribue mare însemnătate capitalului în economia agricolă. îndreptăţeşte interesele după capital, aceste nefiind altceva, decât preţul întrebuinţărei capitalului. Dintre aceste două sisteme mai mult a fost combătut mercantilismul. Deja curând după naştere acest sistem îşi află puternici duşmani în Anglia. Şi cel dintâi, care deschide focul e Hobbes, filosof egoist. Crede, că valorile îşi au originea în muncă, care, ca ori şi ce altă proprietate, poate fi schimbată. Recunoaşte însemnătatea banilor în circulaţiune. In politica de comunicaţie admite amestecul statului, dar numai până la o anumită limită. E prietinul dărei de consum. Petty susţine, că numai întru atât e lipsă de bani, întru cât să poate susţinea circulaţia; tot ce trece peste această măsură, e de prisos. Crede a fi suficient şi numai un metal nobil ca banii în circulaţie, celălalt putând servi şi numai ca marfă. Reducerea procentului e o urmare firească a escedentuliil de bani. Combate teoria balanţei comerciale, de asemenea şi amestecul statului în afaceri economice. E prieten al dărei de consum. www.dacaromamca.ro Nrul 7, 1902. LUCEAFĂRUL 101 North, alăturea cu Petty e cunoscut ca cel mai înverşunat inimic al mercantilismului. Diliginţa e isvorul producţiuneî. După dânsul procentul poate fi stabilit numai de legea ofertei şi a cererei şi nici odată de legislaţie. Locke, cere că numai aţâţi bani să fie in ţară ca să să poată satisface creditul agricultorilor şi muncitorilor. In ceea-ce priveşte finanţele crede, că darea în ultima analisă revine tot pe agricultori. înaintea balanţei comerciale să pleacă. In urma atâtor atacuri mercantilismul îşi ajunge sfârşitul. Phisiocratismul însă îşi trăieşte epoca de mărire, când lupta începută de Petty, North şi Locke îşi afla continuare în operile câtor-va distinşi cugetători englezi. Aceştia vedeau prosperitatea vieţeî economice în completa libertate,şi pe când phiziocraţii pretindeau această libertate numai pentru economia agricolă, aceştia şi pentru industrie şi comercîu. Să nu fim rău înţeleşi. Şi pentru phiziocraţi libertatea economică era devisa luptei lor, dar prea multa unilateritate pentru economia agricolă, le întuneca întreg sistemul. Următorii lui Petty, North şi Locke sunt cei mai apropiaţi înaintaşi ai lui Smith. Ei duc campania mai departe cu mult succes. Intre aceştia vom aminti în prima linie pe Hutche-son, profesorul lui Smith, după cum deja ştim. Preţul bunurilor îl stabileşte pe de o parte cererea, pe de altă parte greutăţile de produc-ţiune. Crede, că cel mai nimerit măsurător, de valori ar fi munca şi productele agricole, căci valoarea acestora e constantă, nu e supusă fluctuaţiuneî cursului. Interesele întru atâta le îndreptăţeşte întru cât creditorul pentru banii împrumutaţi şi-ar putea cumpăra anumite bunuri naturale, cari să-i aducă venit. Dacă ne amintim şi Turgot îndreptăţeşte interesele. Hutcheson însă deja înaintea acestuia află soluţiunea. Hume, cum ştim deja e cel mai sincer şi bun prieten al lui Smith. Asupra acestuia trebue să ne oprim mai mult, teoriile sale să le e-spunem mai detailat, căci, cum vom vedea mai târziu, relaţiunile între Hume şi Smith sunt de tot strânse în materie de economie politică. Hume să ocupă cu tot felul de cestiunî; scrie despre comercîu, despre lux, despre bani, interese, despre balanţa comercială, despre dare, despre creditul statului etc. După dânsul un popor desvoltat economiceşte cu comercîu, industrie şi agricultură înfloritoare e în aceeaşi vreme şi puternic. Susţine, că e strânsă legătura între puterea unui stat şi vieaţa economică sănătoasă a aceluia. Perfecţiunea, înaintarea în bunăstare materială aduce cu sine şi perfecţiunea moravurilor. Isvorul desvoltăreî economice e munca şi sirguinţa. Toate ocupaţiunile materiale sunt folositoare. Ocupaţiunile spirtuale (doctor, advocat etc.) sunt neproductive. Munca omului liber e cea mai ieftină şi mai ducătoare la scop. Ori şi cine să dispună liber, nesupărat de nime peste roadele muncei sale. Vorbind despre salar zice, că urcarea acestuia măreşte rîvna da muncă, măreşte şi numărul lucrătorilor ; în acelaş timp însă scumpeşte marfa, micşorează esportul şi astfel bunăstarea naţională a unui popor uşor poate fi periclitată. Procentul deprinde de oferta şi cererea capitalului. Procentul scăzut, mic, e semnul unei stări economice înfloritoare. Trecend la consu-maţiune face deosebire între lux şi risipă. Luxul îl stimulează industria. Despre bani zice, că sunt mijlocitori de schimb, măsurători de valori şi deci locuţiitori de muncă. E lucru secundar câtă cantitate de bani să află într’o ţară, căci nu aurul, ci forţa de muncă constitue puterea unei ţări. Un escedent de bani urcă preţurile, dar pentru aceea preţ mai mare numai atunci obvine, dacă acest escedent s’a răspândit în toate clasele sociale. Banii să repartizează între diversele popoare, ce economiceşte vin în contact unele cu altele, aşa că stau în raport direct cu munca, bunurile economice şi activitatea industrială, ce să găseşte în diferitele ţări. Intre isvoarele de venit naţional, Hume atribue mare importanţă comerciuluî şi în special comerciului estern. In circulaţie cere deplină, libertate, căci deja Provedinţa şi natura a avi-sat pe oameni unii la alţii. Agricultura e basa de fer, pe care să clădeşte întreg organismul economic al statului, dar pentru aceasta totuşi singură numai agricultura nu poate ferici un popor, e de lipsă încă un factor, care să pre-lucre productele brute şi aceasta e industria. Susţine dare de consum şi lux, căci aceste nu apasă umerii poporului. Ţine de eronată darea de cap; nu e justificată aserţiunea phisiocra-ţilor, că ori ce dare ar reveni în ultima analisă tot pe economia agricolă, căci şi darea agricolă poate fi încărcată pe alţi râmi de ocupaţiune. Admite că biletele de schimb fac circulaţia economică mai vioae, dar să teme, că aceste vor scoate aurul din circulaţie şi astfel munca şi mijloacele de esistenţă să vor scumpi. Esce-dentul de bani scumpeşte bunurile. Hume să în-doeşte în activitatea salutară a băncilor. In privinţa socială are nişte doctrine de tot originale. Crede, că starea economică înfloritoare a naţiunilor trece de la o naţiune la alta, să schimbă după vremuri şi împrejurări. (Va urma.) www.dacQFomanica.ro 102 LUCEAFĂRUL Nrul 7, 1902, EŞTÎ A MEA DE-AOJM .. ----şXxx, dSi eţXX a mea ie-acum ■?>\ eu ’s a\ X&xi, să ţXxx,.. <'Ue 4oru\ \eu am sxiJerxX U şu ie -îedmcW. '2)u'Deş\e-mJ, eu \e-am \\iV\X Şxxx tecx Xe •Qom XxxVx. 2)căţa\-am Xeajet, cum me $exx, j£u sţaia asXa'tx mim, ^x, ^)oamue, câX m'a xsXcrtxX 0 XuţXî, cu ţijâm Wx-un ioc, ca ^otW sV\x XumxX, ciji. am si Txxx aiă-mârn. §) joa\i \ara ie iuţmam------- ^)e a”. mu\\x ţe\\Xon j\m -Jteme, si mi XxxţX cu ex, ^)i-x Jac, si sXjoace'u txon . .. ^J)at sţuue-mx, ^earxo, Xxx me $rex, 0t ^rex si me omofxl —1 '2> a \a, S°™e, sxixxX a \a, ^0e ce Xe-ax miox 'î \ ^)e ioruX Xiu am suJerxX, ^0av u’oxu max sujen x x i’aXXie JXofx 6e scuXuraxx *^e ţituX \ux şx'aX ex. ^s^oateXe ţtrîeţXx sţuueau J£u JeXe mau ţx sme". Sandu. IN STREINI. Nici odată n’am simţit mai strîns legătura colegialităţii, ca în sara aceea. La masă, ne aduse vestea un prieten, că mâne-o să avem înmormântare. — Cum ? Cine? — Un rigorosant în drept. Din cei ce luam masa împreună, erau abia doi-treî, cari îl cunoşteau. Cu toate acestea un sentiment de nefăţărită părere de rău ne strînse inima. Cei cari îl cunoscuseră ne pove-stiau amănunte din vieaţa lui — şi amănuntele acelea erau aşa de luminoase şi de înduioşătoare, încât numai asupra unui mort să puteau restrânge... Eram de acord, să luăm parte la înmormântare, în corpore. Unul îşi ia pălăria şi începe a circula. — Să-i luăm o cunună! Ideea era frumoasă, cum însă număram, spre nenorocirea noastră, 27 a curentei, nu prea era realisabilă. Ne veni o idee mântuitoare: Să amanetăm ceva. Rînd pe rînd ne scoatem ceasornicile din busunar... inelele din degete — şi în dimineaţa următoare depunem la picioarele colegului nostru o cunună de flori naturale, cu petea tricoloră. Intr’o cameră scundă dela clinică, două luminări îşi resfrâng lumina tremurătoare asupra feţei celui adurmit de veci. Un preot bătrân — tatăl mortului — plângea cu capul plecat peste marginea sicriului simplu, de lemn văpsit. Rînd pe rînd chilia să umple de lume, zidurile sombre ale clinicei să înduioşează de acordurile cântărilor funebre: „Cu adevărat deşertăciune sunt toate" ... Şi toţi resimţiam sensaţia binefăcătoare a păcii şi a odihnii... ne salutăm de departe www.dacQFomanica.ro 104 LUCEAFfiRUL Nrul 7, 1902. unul pe altul cu privirea, şi fiecare cetia în ochii celul-alalt propriul său gând: „E frumos, că ai venit şi tu“. De câte ori aud cântările acestea, mă pierd cu gândul departe, departe... îmi reamintesc rînd pe rînd icoana iubiţilor, cari nu mai sunt şi ei îmi apar aşa de buni, aşa de liniştiţi şi de senini — cum nu-i văzusem nici odată în vieaţă. Abia plânsul bătrânului preot mă trezeşte din reverii; îmi întorn capul să nu-i mai văd buzele strînse în sughiţe de plâns — nici părul cărunt — frumoasele lui plete de popă românesc strălucind în reflexul luminărilor, albe ca argintul. Feţele vecinie zimbiteare ale camerazilor mei să posomoresc; ici-colo vezi pe câte unul ştergându-şî într’ascuns o lacrimă ce-î scapă fără voie, în vreme-ce alţii plâng, fără să-şi ascundă lacrimile... şi cu toate că mortul îmi era necunoscut, simţesc că pleoapele îmi tremură, şi o perdea de lacrimi îmi împăiginează ochii. De ce plângeam eu ? ... Deplângeam oare tinereţele unui camarad de studiu, sforţările lui zădărnicite aproape de ţîntă; ori nădejdea bătrâneţelor bietului popă românesc, care îşi chema pe nume odorul cu mângâieri de părinte: „Vai dragul tatii, drag, cum te-aî dus tu!“... Să face mişcare generală, sicriul să acoperă. Eşiţi în liber, mâhnirea ni să pontenţează. Sub farmecul tânguitoarelor cântări de îngropare, uitaserăm, că suntem în capitală şi fără îndoială fiecare să gândia, că are să petreacă mortul până la groapă, cu capul descoperit. Acolo va zice din tot sufletul încă un „Doamne eartă-l“, aruncând o prietinească mână de ţărînă peste dînsul. Numai acum ne trezim din visări şi ne împăcăm cu gândul, că toate acestea sunt cu neputinţă aici, unde cimiterul e situat la o distanţă de două-treî oare. Petrecem sicriul câtva, pe urmă — în mijlocul bulevardululuî — ne descoperim capetele, preotul ceteşte deslegarea. Vizitiul dă bice cailor şi carul morturar dispare în galop. Cotim în o stradă laterală, urcăm în tramvai şi ajungem la cimitir înainte de sosirea carului mortuar. Un vânt rece de Noemvrie clătina ramiî despoiaţi ai salcâmilor... Ne înşiruim în preajma gropii şi aşteptăm până să aşează frânghiile sub sicriu. Atunci un... ăla (după toate aparenţele un păzitor dela cimitir) îşi face repede cruce şi începe maşinal: r — Mindenhatd Uristen ... Abia a spus însă aceste două cuvinte şi îi făcurăm semn, să înceteze. El să opreşte mirat regretând bacşişul întrevăzut. îmi închipui, că necuviinţa asta să practică la toate înmormântările din capitală. Cum cimitirul e prea departe, ca preotul să poată petrece mortul până la groapă, un „boactăr" de ăla dela cimitir va fi învăţat o formulă de rugăciune. Şi, ca osteneala să nu-i fie mare, cred că nu greşesc, când socot, că va fi învăţat aşa un fel de formulă interconfesională care să să potrivească şi catolicilor şi reformaţilor... în cas de lipsă şi Ovreilor!... Ne-am descoperit capetele; un coleg a vorbit de despărţire şi am zis la urmă cu toţii un „Tatăl-nostru“. Vântul era tot mai înteţit... prin ramiî despoiaţi ai salcâmilor şuera par’că a pustiu şi a moarte. Urcarăm înfriguraţi în tramvai. — Mă, începe unul într’un târziu, de va fi să mor, să mă duceţi acasă în satul meu... Că de-aş şti că mă îngropaţi aici, m’aş ridica din sicriu, aş pune mâna pe un sfeşnic... apoi să vedeţi... Un zimbet fugar însoţeşte cuvintele lui şi iarăş ne cufundăm în tăcerea de mai ’nainte. La ce ne gândiam noi? La moarte?... Nu. Gândul morţii e înseninător, ear sufletul nostru era întunecat şi posomorit. Nu de moarte ne era nouă atunci, ci de moarte în străini. Şi nu mă îndoesc, că fiecare îşi cerea ceasul morţii, să-l ajungă acasă. ... Să adoarmă cu luminiţa de ceară între degete, în plânsul domol şi năbuşit al iubiţilor, cu icoana Maicii Domnului la căpătîiu ... Popa cel bătrân să-l prohodească şi clopotele bisericii să plângă în urma lui. .. şi el să le cunoască glasul şi mort şi să-şi gân-diască: astea-’s clopotele din satul meu ! Să vină bătrânii şi să ofteze, să vină prietinii să lăcrimeze, să vină fetele cele frumoase şi să plângă; şi cea mai frumoasă dintre ele, să-şi smulgă părul şi să blasteme... Toţi să stea cu capetele descoperite şi la fiecare „popas“ popa cel bătrân să-şi pună ochilarii şi să-î cetească evanghelia... Şi când să va porni popa să vorbiască, vorba să i-să împedice în gât, şi lacrimile să-i picure în barba-i albă ca zăpada ... Să plângă cu toţii — şi în plânsul lor să-î ierte toate slăbiciunile şi tot ce rău le-a făcut pe lumea asta. Şi înainte de ce ar arunca peste dînsul o mână de ţărînă, bătrânul duhovnic să-şi mai potriviască odată ochelarii pe nas, cu glas duios să-î cetiască deslegarea şi să facă cu sapa cruce peste groapă: „Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi cei-ce lo-cuesc într’însa". Simin. www.dacQFomanica.ro Nrul 7, 1902. LUCEAF£RUL 105 DELA CEI CE NU MAÎ SUNT. Aurel P. Bănuţiu._ Scrisori de-ale lui Aron Pumnul. VII. Fiîule Paule! Am primit scrisoarea, ce ml-al trimis’o de’mpreună cu absolutoriul de drepturi. Absolutoriul e bun. Dumnezeu să-ţî Insufle tărie de suflet, ca acum să poţi începe lucrarea în viea Domnului şi a naţiunii. Eu de acest absolutoriu acum de-ocam-dată nu pot face nici o întrebuinţare, fiind-că într’însul stă scris, că tu eşti ardelean: apoi ştii beleaua, despre carea ţi-am fost scris mal nainte. Am văzut din scrisoare-ţl, că tu eşti foarte desperat atât despre soarta naţiunii din Ardeal şi Ungaria, cât mal ales despre soarta ta. Eu cred şi cunosc că nu este chiar aşa de rău, cum ne închipuim. Ce să ţine de soarta naţiunii, trebuie să ştim, că ea a ajuns acum aşa de departe în folosinţa drepturilor naţionale politice, cât nimeni nu o mal poate lipsi de acelea: deci noi putem numai să mal câştigăm, însă nici decum să pierdem din câte avem până acuma. Dacă unii Unguri fanatici şi ne-înţelepţl strigă prin gazete, că Românii au făcut rău că au trimes la Senatul împărătesc, şi prin aceea au greşit foarte mult faţă cu naţiunea ungurească, şi acest pas greşit şi-l pot îndrepta numai prin pocăinţă, dacă să vor ruga de Unguri să-î primească ca să să unească Ardealul cu Ungariea, zicend că Ungurii sunt mărinimoşî şi le vor erta acea greşală mare. Asta este o fanfaronadă aşa de mare, cât nu cred să i se mal afle soaţă pe pămînt. Val de Român, când va ajunge să trăească din graţiea ungurului, a sasului ori a neamţului! Românul a dovedit şi în timpurile barbariei, când era asuprit de toţi, că are şi capacitate înaltă, şi înţelepciune profundă, şi energie, şi bani. Şi au doară numai acuma, când sunt în folosinţa drepturilor politice ce se află într’o stare mai rea şi mal apusă? au doară chiar acum să fie lipsiţi de capacităţi, de înţelepţi energici, şi de banii trebuincioşl ? Asta să nu o creadă cine-va mal mult, căci să înşală cumplit! Românii ardeleni au bărbaţii săi cel mal învăţaţi şi cel mal zeloşi naţionalişti în cele mal înalte dire-gătoril, atât la guvern cât şi la judecătorie: tot aşa şi Românii din Ungaria. Românii din Ardeal şi Ungaria au astă-zl două metropolil, şi prin urmare biserica lor este neatârnată de străini: de Sîrbil carloviţiani, şi de Ungurii catolici stregonianî. Aşa dară îşi pot administra bisărica cum voesc fără amestec străin, pot ţinea sinoade metropolitane, episcopeştl, comunale sau sătene, îşi pot întemeia fonduri reli-gionare, cum este cel din Bucovina, ca să fie asigurat fie-care preot, fie-care biserică, fiecare învăţător comunal; îşi pot organisa şcoa-lele după dorinţă şi trebuinţă, cu un cuvînt pot înflori după dorinţa inimeî, căci cine îl opreşte. Aşa dară cine ar mal putea avea cuvînt să zică, că Românii din provinciile Austriace n’ar avea referitiv libertăţi de ajuns de a să de-svolta şi a înainta în ştiinţă, cultură şi în fericire după placu-şî? Eu sperez, fiule: că Românii noştri în scurt timp îşi vor face toate aşezămintele de cultură, de fericire şi de înflorire. Ear dacă nu şi le vor face: atunci sunt mişel, nu mal au nimica din caracteriul stră-bunesc român, şi atunci să cuvine după toată dreptatea să piară, şi să le cântăm: vecînica pomenire! pentru că orl-ce fiinţă cc are mijloacele de a trăi, şi a să întări, şi nu le întrebuinţează merită să piară! Eu nu cred însă aceasta despre Românii austriac! de astă-zl, de aceea îţi zic şi ţie, fiîule Paule! lapădâ-ţl ideile cele posomorite, de carile pătimeşti aşa de cumplit. Căci ce să atinge de causa ta, tu nu stal aşa de rău, cum îţi închipueştî. Dacă al absolvit drepturile, intră în vre-o cancelarie şi îţi începe lucrarea, că stipendiul dorit îl poţi căpăta şi ca diregătorlu cancelarial; ba încă poţi face şi mai mult, adecă umblând la cancelarie poţi şi studia şi a te pregăti de riguros, şi când eşti pregătit bine, te duci, şi îţi faci rigurosul, şi vii iar în cancelarie-ţl şi te pregăteşti pentru al doilea rigoros şi aşa mal departe. In chipul acesta, câştigi două, adică: ţi-să numără şi anii serviciului în cancelarie, şi îţi faci şi doctoratul dorit. Eu de voîu mal putea păstra stipendiele de pân’acum, unul îl voîu păstra pentru tine la întâmplare când al intra în vre-o deregă-torie ca practicant fără leafă. Despre înfiinţarea stipendielor celor mari, mă îndoesc în est an chiar şi eu însu-mî din două cause : 1) pentru că acum doi ani de zile au fost foarte nefericiţi în principate în privinţa productelor, şi de aceea finanţele lor să afla în scăzămînt înfiorător; 2) pentru că chiar acum să află Domnitorîul dus la scăldătorî în Germaniea, şi fără el nu să poate face nici o hotărîre despre lucruri însemnate. Cu toate acestea sunt sigur, că până la anul tot înfiinţez vre-o două, trei, că-î bombardez necurmat şi nu le dau pace până nu vor împlini dorinţa şi trebuinţa neapărată a naţiunii. îmi scrii, să te recomând la vre-unul din căpitanii şi comiţii supremi români din Ardeal. Mie mi-se pare că aceasta ţi-ar strica mal mult decât ţi-ar folosi; fiind-că atunci ar socoti or-care cu tot dreptul, că tu eşti aşa de necapabil www.dacQFomanica.ro 106 LUCEAFfiRUL Nrul 7, 1902. cu tot absolutoriul de drepturi, cât nu poţi intra în vre-o deregătorie, fără numai prin re-comandaţiunea şi chizăşia altora. Eu să fi fost în locul tău, aş fi colindat până acum pe toţi comiţii supremi români din Ardeal, şi m’aş fi recomandat lor, şi le-aş fi cerut sfatul, ce să fac? şi le-aş fi cerut spriginirea şi patronarea, numai aşa să face omul cunoscut acolo, unde să cuvine, şi de unde poate să-I vină ajutorul. Aceasta să o faci numai decât, cu or şi ce chip. îmi vei zice poate, că n’ai bani de călătorit, însă eu îţi răspund, că să poate călători şi fără parale, mai ales în patria ta, şi între cunoscuţii tăi. Eu îţi vorbesc din esperienţa mea proprie, căci la 1848, când m’a aruncat soarta din patrie peste Carpaţî n'am avut nici parale, nici vre-o scrisoare de recomandaţiune; ci m’am dus eu cu capul meu şi m’am reco-mândat şi la Domn, şi la miniştrii, şi la boieri, literaţi, şi m’am recomandat aşa, cât ştiu, că nu mă vor uita nici în mormînt. De aceea şi ascultă acum de acelea ce le- spun, căci ei ştiu, că eu nu le spun ce-va rău. Apoi căzînd revoluţiunea şi constituţiunea României, şi intrând Muscalii în ţară, am fost nevoit să călătoresc de acolo, şi provedinţa mă îndreaptă fără vre-o precugetare a rriea spre Cernăuţi; dar eu n’aveam nici o para la sufletul meu, şi vezi cu doi doue-dedari împrumutaţi dela profesorul ardelean Nistor, am călătorit apostoleşte dela Bucureşti prin Urzicenî, Brăila, Galaţi, Bîrlad, laşi, Botoşani, Dorohoiu, Mihăleni la Cernăuţi, deşi în tot drumul acela am fost urmărit din pas în pas de către un Emisar al lui Coşut, care emisar, înzestrat cu bani de ajuns, conduse în mai multe locuri, precum la Bîrlad, la laşi şi la Botoşani sicari vagabunzi, ca să mă omoare tâlhăreşte; însă îngerul păzitor al meu mi-a descoperit secretul înfiorător şi m’a apărat de densul. Eată fiiule, că se poate face călătorie şi fără parale, chiar şi în ţară străină, cu cât mai vîrtos prin patriea sa şi printre ai săi. Fă dară şi tu aşa: du-te pe la comiţii supremi români, te recomandă lor şi le cere sfatul; şi vei vedea, că pe când te vei întoarce dela denşii vei avea speranţă de vieaţă mai multă, decât ai putea învăţa în teoria şcoalei în decurs de zece ani de zile. Cearcă cu un drum şi la guvernul ţării, dacă cum-va s’ar afla vre-un loc deşert, ca să întri în deregătorie fără amânare să înceapă a ţi-se număra anii serviciului, căci toată ziua şî tot minutul, ce-1 petreci fără slujbă este pierdut pentru vieaţă, şi pentru patrie, şi pentru tine, căci tu încă ai numai o vieaţă, şi nu două. Ei dacă soarta te-ar prigoni, şi răstriştea ar aduce cu sine, că tu după toate acele încercări, să nu poţi căpăta nicăirea loc de aşezare, atunci intră în deregătorie chiar şi la Saşii voştri, şi chiar şi fără leafă. Insă poartă-te aşa de sîrguincios, aşa de cu reverinţă şi cu ascultare către mai marii tăi, cât chiar şi ei să recunoască, că meriţi să-ţi dea leafă, şi fii sigur, că atunci ţi-o vor şi da. îmi scrii, că ai voi să treci în principate, să serveşti statului lor, mai ales, ca fost stipendiat al lor. Asta nu se poate din capul locului; pentru că ei au făcut acele stipendie pentru tinerii români bucovineni cu acel scop, ca tinerii ce se vor împărtăşi de ele după ab-solviciunea sau mântuiciunea studielor, să ră-mâie acasă în patria sa şi să apere drepturile naţiunii sale. Cei din principate au pentru ţara sa stipendiaţii săi trimişi pe la Paris, Berlin, Viena, Florenţa, ş. a. Ear’ de altă parte nici nu s’ar cuveni să-ţi părăseşti patria ta, chiar atunci când avem trebuinţa de ajutorul ştiinţelor tale. Eată vezi pă mine m’au ales senator la Făgăraş încă la 1849, şi am fost şi întărit, şi precum ştiu nemţeşte, şi esamenele de drepturi încă li-le făceam până în trei ani de zile, şi aş fi putut să fiu căpitan acolo, cu leafă bună şi sigură: şi vezi n’am primit, pentru-că am ştiut că acolo să află români vrednici, cari vor şti apăra ca-usa naţiunii şi drepturile cf, ci am rămas în Bucovina cu leafa mică de 630 fl. v. a. pe an, şi încă şi aceea nesigură fiind că pentru nişte denunţări trimese la guvern asupra-mi din partea unor duşmani eu nu mi-am primit întări-tura definitivă de profesor în decurs de 14 ani, adecă dela 1849—1863, şi afară de aceea am stătut tot sub preveghiare secretă poliţienească, fără ca eu să fi ştiut ceva despre aceea. Tot aşa m’a chîemat şi mă chiamă încă la universitatea din Iaşi ca profesor, cu leafă de 380 de galbeni pe an, şi n’am primit, nici nu primesc, deşi aici am o leafă foarte mică, fiind-că trebuinţa cere să rămân încă cu tinerimea română bucovineană, ca să o deştept, din amorţeala şi letargiea în care se află cufundată. Fă, dacă ţi-se pare, şi tu, aşa fiiule! Du-te nu unde capeţi leafă mare, căci aceea tot o chieitueşti toată, or cât ar fi de mare, fiind-că trebuie să trăeşti după rangul lefeî; ci caută să te aşezi acolo unde vezi că te chiamă pro-vedinţa să lucri pentru naintarea binelui public al naţiunii, ear nu numai al tău. Poate ţi-am scris prea multe fiiule Paule! şi poate tu nici n’aî trebuinţă de^al-de-astea; dar ia-le în nume de bine, căci ele provin din-tr’o inimă, ce te iubeşte, ca pe fiiul său, şi ar dori să te vadă cât mai curînd aşezat într’o posiţiune, în care să poţi lucra şi tu din par-te-ţî pentru scumpa noastră mamă naţiune! Aron Pumnul. (Va urma.) profesor. www.dacQFomanica.ro Nrul 7, 1902. LUCEAFERUL 107 SATUL /v\EU. Strigoaia. Lina Iul George e strigoaie. Nu-î lucru numai aşa de vorbă, ci e fapt adevărat văzut de jumătate satu. Ean să întrebaţi numai pe vecinii eî, să vedeţi ce-or zice ! Bietul Nan, vecinul el de-a stânga, tot să să sugrume de năcaz, că nu o poate prinde deşi de mult ii bate urma. — U, de aş putea pune mâna pe ea, tu nevastă, ce măciucă i-aş pune aici după urechea stângă, de ştiu, că am avea pace. — Ba să nu te cutezi, că nu ştii ce păţeşti. Ţi-să uscă mâna, te poceşte de orbeşti, ori îţi face de prăpădenie, şi tu ce păment să-I faci? Umblă ’n banii ei, că-I cu dracu. De când a venit strigoaia asta in vecinătatea lor, nu mal pot prăsi nimic. Porcii le mor cu grămada, vacile nu dau lapte, li să uscă ver-deţurile în grădină, n’o rabde Dzeu de strigoaie. Vaca el e fătată de doi ani, aproape de un an mînzată şi ea tot câte trei şuştare de lapte mulge, pe când a bietului Nan e de abia doauă săptămâni fătată şi nu dă cât să mânce el cu nevasta la cină. Viţelul l’a văndut, că n’avea ce suge şi slăbea de nu mai căpăta nimic pe el. — Unde poate fi laptele dela vacă? — Numai la strigoaia din vecini. Le-a şi spus băiatul lui Gligore, că el a văzut pe bătrâna într’o dimineaţă, când să crepa de ziuă, că şedea cu şuştariul lângă propteaua gardului şi mulgea lapte dintr’o nuia, ca din şipot. — Eî, strigoaia de unde nu-ţî mulge lapte, sau de unde nu-ţî poate face rău? — De acea tot o-aş unge cu-o sburătură peste ceafă de o-aş prinde, măcar de m’ar usca ca pe earba — zise Nan cătrănit. Fapt e, că la bătrâna toate ’s unse ’n casă. Unde te uiţi, tot caşi dospiţi, ca dela o turmă de oî, brânză, unt smîntîna de putea deschide o lăptărie la feliu. — Lele Lină, a zis într’o zi nevasta lui Nan, nu ştiu ce-I, că vaca asta a noastă nu sloboade lapte de loc şi uite a Dtale cum dă, nu ne-al spune şi noauă ce să facem? — Nu ştiu, draga mea, nu ştiu. Poate nu-I bună de solu. Ba că asta-I. E bună a eî. Ce să facă, că aşa nu o mal pot duce ? — Eu o chem la juraţi, a zis Nan, să-I spue omeneşte legea, ca să ne dee pace ori să să ducă din sat. — Dar dacă să întâmplă şi acum, ca în anul trecut? Intr’o noapte s’a trezit satul, că bat clopotele într’o dungă. Cine-va a pus foc la gardu bătrânel. Baba a venit la juraţi şi s’a văierat, că altul n’a putut fi decât vecinul de-a dreapta şi el să-I facă dreptate. Uitatu-s’a cineva în gura el? Ba le-a părut bine la toţi, că o mal ostoaie cine-va dela fărădelegi. * Ce să vezi, la o săptămână vecinul a căzut la pat şi mal sculatu-s’a? Când nc-om scula toţi. Apoi de-ar fi fost cu atâta, dar în anul acela n’a avut nici grâu, nici cucuruz, tot a bătut peatra. Unde vei afla acum un om în sat, să-şi bage mâna pentru tine în foc? Nan nu ştia ce să facă? Doar nu va vrea nici baba asta să-l scoată din sat. Să încerce el cu buna, să roage pe bătrâna şă-şî trimită balele necurate prin alte locuri, asta însă l’ar face de toată minunea. A pornit la crişmă. Când s’a întors era breaz, răcnea din toate puterile. A pus mâna pe furcoiu dela grajd şi a pornit cătră bătrâna. — Să eşl din sat sirigoaie, să te muţi, că-’ţl învîrt furca în măruntaie. Biata bătrână s’a ascuns într’un coş în pod şi nici nu sufla. Numai mâţa îl umbla încet cu coada ridicată miăunând. Era o mâţă albă cu păru sbîrlit, cu coada pururea ridicată şi ascuţită. Când a văzut-o Nan, că vine cătră el, a stat o clipă neştiind ce să facă. Mâţa asta tre-bue, că e Satana, care ajută pe bătrâna în fărădelegi. Mulţi or fi văzut-o făcendu-să ţinţarlu, fum, câne şi îl aduce bătrânei toate de-a gata. Să dea, să nu dea. N’a stat mult pe gânduri, căci în clipa următoare aşa a lovit-o cu furcoiu de i-au sărit ochii din cap, ca doauă mărgele. Biata mâţă numai odată a gemut, dar aşa de îngrozitor, de lui Niculae de-odată i-a sărit beţia. A eşit pe portiţă ca eşit din minţi. Cu ochii dălbinaţî, cu faţa spăriată ca un nebun a întrat pe uşa, unde nevasta îl aştepta cu inima strinsă de frică. Copiii plângeau, căci nu înţelegeau din toată întâmplarea nimic. — Trebue să o ostolu odată, zise lun-gindu-să pe păcelul* de cătră uliţă. închise ochii, ca să-şi abată gândurile într’altă parte, dar nu putea aţipi de loc. Nevasta îl sta răzimată de un sac plin de grâu şi să uita dusă pe fereastra curţii. A trebuit deci să o paţă şi asta! Aşa te vîră beţia la năcaz. Ce fecior frumos era şi Gligor şi unde nu la adus beţia? A spus la * Pat, păticel. Red. www.dacQFomanica.ro 108 LUCEAFfiRUL Nrul 7, 1902. frunză şi earbă, cine sunt strigoaele în sat, — le-a văzut la Sftu George — şi cum i s’au dălbinat ochii din ziua aceea? Astăzi cine ar mai zice, că el a fost odată flăcăul satului? Ce să va alege din bărbatul ei, Dzeu ştie. De ar mai fi cine-va vecin cu strigoaia de bătrână, ca să împartă necăzurile, dar curtea cea dea dreapta să pustieşte. holdelor, îi va mărita cânepa şi rodul ostene-lclor sale eată-le prada beţiei. Din nou îl prinse mănia. Porni şchiopătând cătră crişmă şi peste un ceas ear sbiera la portiţa bătrânii, dar nu îndrăsni să între în curte. Bătrâna însă suia atunci dealul din dosul satului, de-abia ducend o corfiţă cu multe de Frumoasa satului. Nan aţipise puţin, dar să vedea, că grele visuri îl apăsau, căci gemea şi să scutura câte odată ca de friguri. De-odată să trezeşte cu nişte cârcei în piciorul drept, de îl săgeta până la inimă. — Doar nu mă va fi pocit?—zise cuprins de groază şi îşi întinse încet piciorul. Pân’ acum o fost cum o fost, da acum! Grânele sunt coapte şi baba îi va lua mana toate în mână, şi când a ajuns în verf îşi mai întoarse odată privirea cătră sat. Casa nu i să mai vedea dintre crengile arborilor, dar să vedeau crucile mormintelor ca şi când s’ar mişca în razele soarelui. Ea n'are pe nime şi pământul din cimiter e al tuturora, numai al ei nu. îşi întoarse capul apoi porni earăşl fără a şti încătrău. Tulllus. www.dacQFomanica.ro Nrul 7, 1902. LUCEAFĂRUL 109 MILIONAR. După-ce dădui ordin strajnic servitoarei, ca timp de două ore, să nu fiu deranjat de m’ar căuta orî-cine — mă’ncuiaî în odaie, căci do-riam să am linişte deplină, până voîu sfârşi articolul de mâne. ’Mi cunoşteam oamenii; de-o săptămână, de când stau în casa asta, vizitele să ţin lanţ: când Stan, când Bran! Trebue să-î mai în-ţarc..... Am lăsat fereastra deschisă. Teiul din grădină e încărcat de floare. întreagă odăiţa e plină de-un miros aromatic. Locuinţa asta ’mi place. Azi am avut în genere impresii frumoase.........prevăd c’am să scriu bine. ------Zbrrr! Zbrrrr! Vorbă să fie ! S’ar putea alt-fel... Ascult 1 Un moment de tăcere_________de nou zbîrnăe clopoţelul electric, cu îndârjire şi mai mare. La dracu, asta tot e prea din cale-afară, oamenii ăştia nu-ţi dau un minut răgaz! Cine poate să vină? Auzi paşii servitoarei prin coridor_______un scârţîit prelung, iritant.... i-a deschis uşa antişambreî. — Acasă e domnul Zeno ? — recunoscui glasul de bas secund al lui Remus Rovin. — Nu, a ieşit. A zis să spun domnilor, cari îl vor căuta, că are să să întoarcă peste două ore. Vă rog să veniţi mai târziu 1 — Am o afacere de tot urgentă. Aşi dori neamenat să vorbesc cu d-sa, nu ştii unde l’aşi putea găsi ? — Regret, nu ştiu! — Atunci mai bine îl aştept aci. Poate să să înapoieze mai de grabă. Eară, — nu puteam scăpa de prietenii ăştia nici când. Desigur ear’ vre-un duel. Mă scol şi descuî uşa, poftindu-1 înlă-untru. — A, tu acasă? Spunea servitoarea, că eşti dus. De când fiii lui Traian, să’ncuiă de groaza fraţilor lor? — Aşi, nu 1 Mă simţiam rău şi aveam de gând să mă culc puţin. Dar ce vent ? — desigur ear’ ai lipsă de vre-un martor, am auzit că te-ai certat urît cu Qhiţă______ Prietinul Remus, să pare nici n’auzise vorbele mele din urmă. Din toată figura lui transpira un neastîmpăr curios. Cu mânile amândouă înfundate’n buzunarele pantalonilor, măsura de-alungul chilia cu paşi mari şi apăsaţi. Avea un aer neobicinuit; hotărît, aşa nu-l mai văzusem. Deodată, ca trezit, să opri în mijlocul odăii şi oftă lung şi jalnic. — Zeno dragă, spune, am eu talent? Glasul lui era straniu, ochii lui mari căprii mă priveau fix. — Ce’ntrebare? Tu ştii bine că ai talent şi’ncă mare. Nu te-a lăudat profesorul tău ... n’ai luat premiul prim la examen ? — Ei bine, e drept că şi eu ţin că am talent. Cu toate astea sunt o existenţă pierdută, un om ursit să trăesc fără de nădejde într’un viitor mai bun şi condamnat să mor sărac şi necunoscut. Visuri? . . . puzderii spulberate de vent! Viitorul meu ? Profesor de desemn la un liceu... să co-reg mânjiturile de creion ale băeţilor... să muncesc la iucrurî zădarnice, şi să mă istovesc într’o lucrare de nimic.. . asta e soartea mea! Aşteaptă încă, ai încredere — ţi să spune — multul e încă îndărăpt. Poţi căpăta vre-un ajutor____ Dar azî-mâne sfârşesc cursul... de unde ajutor? Dela cine? Să aşeză trudit pe-un scaun. Privea în gol. — Eu te’nţeleg, cum nu te’nţeleg mulţi, dragul meu. Plâng împreună cu tine, dar nu-ţi pot ajuta. Ah, că n’am barem 50,000 zloţi, jumătate ţi-aşî da ţie: na, du-te cultivă-te, studiază, adapă sufletul tău de artist din isvoarele fecunde ale Italiei şi Franţei. Deodată, întreaga lui faţă să însenină. — Zău, mi-ai da tu parale, să fi bocotan ? Mi-e frică că încă mai iute in’ai da uitării! Viitorul apropiat va dovedi de altfel. La vorbele din urmă avu un zîmbet uşor şi sarcastic. — Ce viitor apropiat? — nu te’nţeleg! — Ştii tu bine vorba românească: Când norocu-şi schimbă pasul N’aduc ani, ce-aduce ceasul. — Şi? . . . — Şi? ... şi... soartea ta e hotărîtă. Fiul norocului, de-acum poţi trăi cum doreşti. De azi vieaţa să schimbă... ori-ce zi va fi pentru tine o nouă şi o nouă variaţie. De-acum sunt sigur, n’ai să te ocupi de cât cu literatura, vei călători în lumea toată... Laura va fi a ta. Tu, Zeno dragă, numai tu vei putea să mă faci fericit şi pe mine! 1 — Ce ţi-e azi? Ce vorbeşti minuni—cum să pot eu face lucrurile acestea?Aşi înţelege, să fiu milionar ear nu un calic! Cu o mişcare elegantă să ridică de pe www.dacQFomanica.ro 110 LUCEAFfiRUL Nrul 7, 1902. scaun şi-mî făcu un compliment până’n pământ. — Umilit robul luî Dumnezeu, Remus Rovin, salută pe fericitul său prietin: milionarul Zeno! Un fior îmî trecu prin tot trupul: băiatul ăsta a nebunit! Mă uitam la el, îngrozit: — Remus, pentru numele luî Dumnezeu, ce vorbeşti? — Ha, ha, ha, isbucni el — mă crede nebun omul. Apoi dar să mă lămuresc; înainte de a o face însă — cu toate că ’ţî cunosc firea liniştită, măcar că ştiu că cu una două nu-ţî eşi din sărite —, în faţa descoperire!, ce am să-ţî fac, te rog să fi mai calm, foarte calm, te rog să ai mult, dar foarte mult sânge rece. Ce număr are losul tău? aşa-i că 360? — 360, da! — Apoi scumpul meu prietin, primeşte felicitările mele, ai câştigat premiul de un milion. — Ia du-te, lasă glumele la o parte! — Astea nu sunt glume; pe cuvântul meu de onoare ’ţî spun: losul 360 a câştigat un milion — eacă ceteşte gazeta şi te convinge. Răsfoesc repede. Ochii mei lunecă grăbiţi asupra paginelor jurnalului... când deodată zăresc pe pagina a patra anunţul câştigurilor. O clipă rămân încremenit: „De astă-dată norocul surîde în primul rînd losului No. 360, care a câştigat premiul prim de un milion!“ Scot grabnic losul din portmoneu, să mă conving pe deplin dacă are numărul 360; mă uit şi era aşa, mă uit din nou în jurnal, tot aşa. Era va să zică realitate! Mă mai uit odată, pentru că nu’mî venia să cred ochilor! Ori cum însă — rămânea că eu am luat premiul de un milion. In clipele acestea am simţit un curent, care m’a sgudit în tot trupul... eram inconştiu de ce făceam... când plângeam, când rîdeam şi umblam în sus şi’n jos prin casă repetând mereu numai două cuvinte: „eu milionar, eu milionar" ... In vremea asta servitoarea neliniştită de sgomotul ce-1 făcea Remus, intră. — Susană, zic la moment, să comanzi o trăsură! Cu o grabă indescriptibilă mă făcui gata de drum şi în cinci minute eram în trăsură cu Remus! — Birjar, la „Banca Croesus" ! Remus era mai sguduit, decât mine, era nebun! Să uita la mine şi rîdea, rîdea: Mă, tu milionar? milionar, mă Zeno! Mi-li-o-nar? — şi mă săruta, rîdea, rîdea ş’apoi cânta Marseillesa! Eu ?____Nu’l mai vedeam, nu-1 mai au- ziam! Creerul îmi funcţiona cu celeritate grozavă, gândurile ’mi mergeau cu o repeziciune uimitoare; fel de fel de idei mi să năşteau repentin, pe urmă erau întrerupte brusc de altele nouă şi nouă, cari îmi copleşau creerul înfierbântat. — încă azi am să plec cu trenul proxim acasă— Dumnezeule, mi-e frică, că biata mamă-mea are să nebunească de bucurie__________ eu milionar?... eu, sărmanul ei băiat?_________ mâine voiu merge la Laura... ah, ce va gândi ea, când intrând pe uşe voi striga: dulcea mea Laură, eşti a mea, a mea pe veci... nu ne mai temem, că n’avem cu ce trăi______sunt mi- lionar şi tu vei fi soţia unui bogătan ... când să ţinem oare logodna ?_____Joi______ba Duminecă ________________________________ încă în săptămâna asta, las să-mi ridice în „Dumbravă" o vilă drăgălaşe.... şi ah, „vom fi atât de singuri şi atât de fericiţi"!... Milostivă provedinţă, cum îţi voiu putea mulţămi vreodată vieaţa dulce, viitoriul de aur ce mi-1 oferi.. . cum ?... S’a schimbat... de-acum am multe şi nobile datorinţe: ei, acuma las’ pe mine s’arăt Românilor cum să jertfeşte, am să reorganisez Asociaţiunea, în anul viitor o ,să intre în vieaţă teatrul naţional român______da, o să-i dau şi lui şi la toţi___ Remus, tu ai să mergi pe vre-o 3—4 ani la Milano sau la Paris, unde ai voie ... să te cultivi, să te perfecţionezi în pictură şi să revii ca glorie şi podoabă a Românilor .... Uh — în lături cărţi încărcate cu paragraf!, n’am să vă mal cetesc nicî-odată, am să mă ocup numai cu literatura.... Am să fiu milostiv cu toţi săracii şi lipsiţii ... şi_ — Da al tu creiţarî la tine, Remus, să plăteşti birjarul... c’apoî ţi-î întorc eu cu prisosinţă. — Cum să n’am! Am la mine două coroane ! Eacă am sosit______ean’ ascultă ... par’că aud un glas------ Domnule Zeno ! Domnule Zeno! De când vă strig... vai da greu mai dormiţi. Vă rog sculaţi-vă sunt deja şapte ore şi-aţi zis aseară să vă trezesc, c’aveţi mult de studiat. Z. Sylvian. www.dacQFomanica.ro Nrul 7, 1901 LUCEAFfiRUL 111 AM CÂNTAT... Versurile mele toate Impletifi-le cunună Vot muri azi mâne, poate, Şi pustii o să rămână. Ingropaţi-le cu mine Că mi-’s dragi din cale-afară,— Glasul ventului de seară Tainic o să le îngâne. Numai una, o cântare, Cea din urmă poesie, Răspândiţi-o ’n lumea mare, Ca să ţină mărturie, Că-am trăit şi eu în lume Ca un vis, ca o poveste, Şi-am lăsat lumei aceste: O cântare şi un nume, Ca un zîmbet de-o clipită, Ca o floare, care-o scuturi, Sau scînteie răscolită Dintr’un chaos de trecuturi. V. E. Moldovan. CRONICĂ. De-ale noastre. Trandafirii mor în glastre şi busuiocul să îngălbeneşte în grădiniţa din faţa casei. Atunci plecăm noi la drum; cu paltonul pe umăr cu geamantanul în mână suim într’un cupeu de cl. III şi ne ducem la— „învăţătură". „Să ne mai trimiţi ilustrate" — zîmbesc surorile. Mama mai vine înc’odată îngrijată lângă fereastra vagonului: Oare ştergarul ăl cu vergi roşii pusu-l’am? Trenul pleacă. Fluturări de batistă, câte-va lacrimi, ce te munceşti să le suprimi. Peste 20 de ceasuri ne preumblăm pe stradele capitalei ? Şi tu ? Când ai sosit ? Pe rând ne întâlnim cu toţii-------plecăm la bere, la locul cel vechîu. Chelnerii tot aceeaşi. Zîmbesc cu dragoste când ne văd, la casă aceeaş madonă cu perucă blondă şi cu ochi negri. Şi ea zîmbeşte. Şi să porneşte vorba. Fie-care din noi mai aduce cu el câte un om nou, mai toţi sunt băeţî rumeni la faţă, cuviincioşi, timizi, să uită vag şi nedumerit, îşi pipăie buzunarul de-a stânga tot la două minute, acolo-i „buchelariu cu rata primă". Aştia’s „embryonil", cele mai fericite fiinţe. îi cunoşti de pe haine, de pe legătura de la grumaz, de pe pieptănătură şi după... subscriere. Iscălesc grav şi complect: student în drepturi — ori: student în filosofie. Să-î vezi pe „bătrânii" cum îi studiază 1 la întâia halbă îi întreabă cu o deosebită bunăvoinţă de unde -sunt______la a doua încep a face glume pe contu lor; în ton grav şi serios le spun să grijască biletele dela tramvai____embryonii zîmbesc nedumeriţi_______ la a treia „se fac per-tu“... ia a patra încep ei să vorbiască; în proposiţii periodice şi cu grijă spuse îşi varsă entusiasmul lor virginal: că adecă tinerimea universitară ar putea lucra mai mult.........„Bătrânii zîmbesc dumiriţi, deşertându-şi maşinaliceşte halba.... Este în aierul lor de patron — un fel de calmitate po- www.dacoromanica.ro runcită, un fel de cuminţenie zîmbitoare, care ar vrea să spună: Să vă văd pe voi peste trei ani. Unu începe o doină, că: Mai dă-mi doamne zile multe Să mă duc vara la munte S’auz ventu’n fagi bătendu . . . Românii îşi pleacă frunţile, stau răzimaţi pe coate... toţi tac, numai unu n’are stare pe scaun, să tot ridică: auzi mă, auzi mă!... Asta-î „Moţ". De-acum să începe farmecul „sării de cunoştinţă". Cântece, discuţii politice şi la urmă o aiurare vagă a „bătrânilor". Mă 1 Da Sandi unde-î ? Ascultă frate 1 Erî mi-a trimis scrisoare, că — ean ghici? Să’nsoară... Să’nsoară! — Al dracului... Şi ne gândim pe rând la toţi cei „isprăviţi". Le trimitem câte-o „ilustrată". — Mintea ni să perde într’o reverie dulceagă, în care întrezărim pe mama îngrijată de ştergarul ăl cu vărgi roşii, — satu nost întreg... şi’n grădinuţa de lângă rîu pe fata „notără-şulul" dela noi.. . Nu ştiu coase, ori descoase . . . Tăcuţi şi gânditori o luăm cătră casă. ... Aşa să trec zilele în străini.------------ Frunzele cad veştede de pe castan . . . şi cade bruma. Asta-i vremea când trandafirii să ofilesc în glastre, ear — studenţii români aşteaptă „rata a doua" ... Nic. Otavă. Al 74-lea congres al societăţii germanice-austriace a medicilor şi naturaliştilor s’a deschis la Carlsbad Luni (22 Sept.) sub presi-denţia doctorului August Hoffman. România a fost representată prin ‘"savantul profesor Mari-nescu şi doctorii Demetriadi şi Mitulescu. 112 LUCEAFfiRUL Nrul 7, 1902. Discursul de deschidere a fost rostit de profesorul Hărtcl, ministrul instrucţiune! publice în Austria, în presenţa alor 2000 de con-gresiştî. . D. dr. G. Demetriadi a participat la lucrările secţiei dermatologice (de piele) şi a luat parte la discuţia asupra diabetului (boală de zahăr) şi a boalelor de piele presentând mai multe importante observaţiunî. Peste tot locul şi din partea tuturora, medicii români sunt obiectul celor mai vii simpatii. Descoperiri archeologice. In sudul Basarabiei, lângă Ackermann, în urma unor săpături, s’au descoperit însemnate rămăşiţe archeologice, pietri cu inscripţii importante, toate din epoca romană. Săpăturile continuă şi să crede, că să vor descoperi şi alte bogăţii, martore ale strălucirii romane. Zola, celebrul romancier din Francia, a murit în Paris, Luni noaptea, asfixiat de gazul de cărbune (oxid de carbon), ce s’a revărsat din sobă şi i-a inundat odaia de dormit. Soţia sa încă a rămas inconştientă, dar medicii speră că o vor putea scăpa. BIBLIOGRAFIE. N-rul 2 din biblioteca literară a ziarului „Libertatea“ cuprinde: Doi ochi căprii, poesie de V. Bon-tescu; Câmpia libertăţii, de G. Coşbuc; Trei de-odată, poesie de Maria Cioban; Roderich de M. Kossak, trad. de Romulus şi Flori de urzici de V. E. M. Biblioteca aceasta va cuprinde tot-deauna reproduceri din foiţa „Libertăţii1' şi să va distribui gratuit abonaţilor foii. Radacţiunea voeşte în chipul acesta să sporiască bibliotecile abonenţilor. ILUSTRAŢIILE NOASTRE. Vagabund. Nu’şi cunoaşte părinţii. E fructul păcatului. Mamă-sa, care cine ştie pe la cine a slujit înainte de asta cu vr’o 18 ani, a făcut o nefăcută şi l’a născut pe coconaşul din portret şi l’a lăsat prin mahalaua oraşului. A crescut, D-zeu ştie cum, şi acum cutreeră stradele capitalei, fără de a şti, că mâne ce va face. De foame nu moare, căci ştie multe meşteşuguri; de durmit, doarme de primăvara până earna sub cerul liber. Earna? — Intrebaţi-1! E vesel, nici când nu cade’n desperare. Dacă părinţii i-au fost păcătoşi, el de ce n’ar fi mişel? Eşti a mea de-acum ... o scenă idilică datorită tinărului nostru absolvent al şcoalei de bele-arte din loc, d-lui Florian Murlşan — şi lucrată anume pent u „Luceafărul". Poesia prietenului nostru Sandu ne dispensează de orce comentar al acestei frumoase ilustraţii. Frumoasa satului. E frumoasă din făptură, dar apoi dacă să mai şi îmbracă cu hainele de sărbătoare?! Cât e de smerită şi cât i şade de bine şi dacă ştim şi secretul, că hainele sunt de ea făcute, o admirăm şi mai mult. Are şi gălbiori pe frunte, cari de asemenea fac pe feciorii din sat să să ’ntreacă s’o peţiască. Pe George al Sandului însă nu galbinii l’ar face să înebu-nească, de ar perde-o pe Florica, ci hărnicia, bunătatea şi frumseţa ei. POŞTA REDACŢIEI. Zuard. Nuvela D-ta!e întitulată „Blanca“ am primit-o şi cu durere trebue să te încunoştiinţăm că nu să va publica. Causa nu e faptul, că ar fi rău înjghebată, (dimpotrivă e drăguţă şi frumuşică uneori), ci împrejurarea dureroasă, că subiectul e prea depărtat de sfera vieţii noastre româneşti. Cosmopolitismul în artă e admisibil uneori, dar la nici un cas nu-1 putem scrie noi pe steagul nostru. Scopul nostru e de-a ne creşte literariceşte, prin urmare tendinţa naţională ni să impune; cultivarea motivelor româneşti e prima şi cea mai necesară condiţiune a tineretului, care pune mâna pe condeiu, cu pretenţii de-a face literatură. Bună-oară D-ta, pentru-ce ne preumbli prin „şalele parchetate ale salonului X“ — şi nu ne duci în tinda crîsnicului Pan-tilie din satul D-tale; de ce ne descrii „aburii leneşi ce să înălţau din ceaşca de argint" şi nu ne spui d. e. cum să ridică „aburii" din mămăliga răsturnată pe masa părintească? Te rugăm fă-o asta, şi pe „gentila D-şoară Blanca", — dacă ne primeşti îndrumarea colegială, botează-o: sănătoasa Sanda. Salutare. Şuţu. Ne-am bucura mult, dacă ne-ai trimite alte poesii, cari să nu fie numai admisibile, ca cele primite — ci să esprime puternic şi simplu iubirea de neam şi simţul de jertfă. Ne-ar fi bine venite nişte traduceri din poeţii străini, cu cari te-ai ocupat. Gimnasist. „Am făcut câteva poesii—şi vi le trimit spre publicare". Bine ai „făcut". Şi ce e mai mult, corăspund regulelor poetice, învăţate de D-ta şi de alţii pe clasa a Vl-a, dar cu toate astea nu ating măsura de a să „tipări" în Luceafărul. învaţă şi pe prietinii D-tale, ca să scrie mereu, când au timp şi chef, dar să nu să grăbiască a trimite „spre publicare". Mai e timp. „E toamnă" — adevărat. Şi pe-aci au început a să’n-gălbeni frunzele. Un „dor vag" ne cuprinde privindu-le şi . . . — cetindu-ţi poesia întreagă o compătimim din inimă pe draga şi-ţi publicăm strofa ultimă: Draga mea, te ocrotiască Paza sfintei noastre legi; Glasul vântului tomnatic, Să n’ajungi să-l înţelegi. Prietinul. Am găsit Ia redacţie două strofe, cari cine ştie cum vor fi ajuns aci. Nu te vei supăra, dacă publicăm aci una din ele: M’aş juca cu păru-ţi negru ?i în ochi lung te-aş privi, ână ce de-atâta farmec Mort de beat aş adurmi. Şef-redactor: Editor şi redactor resp. : RLEJtflflDRU CIURA. AUREL PAUL BANUJÎU. „Tipografia Poporul WWWdlftPrpmanyCaŞţpda Vorosmarty Nr. 60a. Alifie cu succes icudovic Czirer şi fiul -cirmr- - dlgUl - = legător de cărţi, = în contra loviturilor, crepărilor de atelier de passepartous piele, precum şi în contra tuturor Budapesta, YlJ., Sip-utcza f(r. 15. ranelor învechite se poate căpăta numai dela pregătitorul eî, Esecută desemne de creion, cadre arti- Emil Oeiger stice pentru tablouri şi fotografii în grup; BUDAPESTA tot asemenea se angajiază la fixarea pe pânză a planurilor de construcţii pre¬ cum şi la orce fel de lucru din această VII., Str. Akâczfa 47, parter 16. branşe. = 1 borcan mic 1 cor. 1 borcan mare 2 cor. = Modele de desemn şi preţcourante In provincie să trimite cu rambursă, se trimit gratuit. or pe lângă trimiterea înainte a Fotografii se împărtăşesc de pre¬ banilor. Spesele de postă 30 bani. ţuri avantagioase. Falsificările sunt urmărite prin lege. Patent maghiar, 23.050. L Ă Ludovic fârtos ceasornicar BUDAPESTA, Erzs£bet-korut 1. •!* •• «• Vinde ceasuri de buzunar de aur şi argint, precum şi = lanţuri şi juvaericale. = Garanţă de 6 ani. Preţurile se plătesc în rate de tot mic;. Listă de preturi se trimite in cinste. Garol frideric* « »Hagenauer *?• »V« *?{ Fabrică de decoraţi! bisericeşti. Atelier de gravare şi pic-^ tură pe sticlă. Specialitate tn tereştrii pentru biserici. Bpesta, VDI. Yig-u. li TIPOGRAFIA POPORUL ROMÂN <5 BUPAPESTA, STR. VOROSWRTY nr. 60» €------------2-S-----------» Deschisă în 1 Martie n. 1902 şi asortată cu cele maî frumoase caractee şi ornamente primesce spre efeptuire tot felul de lucrări, ce cad în branşa tipografică şi le esecută prompt şi în stil modern pe lângă preţuri convenabile. Avend scopul, ca să ridice arta tipografică românească pe aceeaş treaptă cu cea străină roagă pe P. T. public românesc a să adresa cătră dânsa cu deplină încredere. De aci să poate procura cea mai bună şi cea mai eftină foaie pentru ţăranul nostru: Poporul Român, ce apare în lunile de earnă de 2 ori pe săptămână şi costă esemplarul 1 cr. Din Aprilie până’n Octombre apare odată pe săptămână în numeri dupli şi costă esemplarul 2 cr. Abonamentul pe 1 an 4 cor. pe Vz an 2 cor. Anunţuri să primesc la Administraţia „Pop. Român" (VI. Strada Vorosmarty 60a) şi să publică pe lângă preţuri moderate. Biblioteca „Poporului Român" ca şi foaia „Pop. Rom." are scopul să deştepte gustul de cetit al ţăranului nostru şi prin asta să-l cultive. Au apărut până acuma nr. 1. Moş Călin, novelă de Dorin (Supliment un călindar de părete pe 1902); nr. 2. Poesii poporale, adunate de I. B. Pop, înv. (Supliment parlamentul cel nou); nr. 3—4. Trei istorioare morale de I. Bota, înv. (Supliment podul cel nou de preste Dunăre din Bpesta.) Un număr să estinde pe 32 pagini şi costă 10 cr. J .ro www. /: