Nrul 6. Budapesta, 15 Septembre n. 1902. Anul I. APARE: In 1 şi 15 a fiecărei luni, după stil nou. Pre|ul unul esemplar 50 bani. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: VI., STRADA VOROSMARTY 60a ABONAMENTUL: Pe 1 an 10 cor., pe jumătate de an 5 cor Pentru străinătate I an 15 franci. USPĂŢUL LA ROMÂNII PIN VEŢEL* Pentru lămurirea temei ce ml-am ales, din capul locului ţin să fac aci observarea că „nunta" Ia Românii, de cari ne ocupăm, să numeşte „uspăţ". Cuvântul „nuntă" e aproape necunoscut. De aceea la Românii din chestie nu vom auzi nici de „oaspeţi de nuntă" ci tot de „uspăţivl" şi „cuscri". Cât pentru „vornic" el mal cu drag întrebuinţează cuvântul „otfell", ori „gazdă". Când maî sunt doauă zile până la cununie să face chemarea cuscrilor (uspăţivilor) la uspăţ. Atunci des de dimineaţă să „schimbă ei doi otfelî în haine de sărbătoare", iau o bâtă subţire în mâni şi câte-o ploscă verde, de păment numită şi ea „otfeli"; de aci pare că şi-ar fi împrumutat vornicii pe al doilea lor nume. Plosca e plină cu vinars şi e împodobită cu sişcineie împcnate (năfrămî cu flori) şi cu primuri (panglici) mândre. Otfelîul mirelui colindă pe la toate neamurile şi cunoscuţii mai de aproape ai mirelui ; otfelîul miresei pe la ai miresei. Când întră otfelîul în casă zice: „Bună ziua!" — Dând Dumnezeu la cutare om un fecior (ori fată): Dumezeu dându-1 Mă-sa scăldându-1 Şi aplecându-1 Dumnezeu mare crescându-1 Ajungân(d) vremea căsătoriei O trimes cărţi Şi răvaşă în toate oraşă Şi ţudull în toate buzdull.** * Veţelul e o comună românească cu 480 locuitori, situată în comitatul Hunedoara aproape de Deva, pe ţărmul stâng al Mureşului. ** case slabe. Făcendu-să maî înainte credinţarea (fidan-ţarea) după ahaîa (aceea) ajungând vremea la cununie, la sfântul altar, aşa vă pofteşte şi pă D-Voastră; ca pă neşte vecini buni şi dulci pă cutare zi dimineaţa: La un scaun de hodignă La un păhar de beutură La mal multă voe bună Să ne petrecem împreună." (Deneş Tocaciu, bărbat în vîrstă. Veţel) De cumva cel chemat nu poate lua parte la uspăţ atunci îi spune cu frumosul că nu merge; iar dacă uu vrea să meargă, atunci încină (închină, adecă bea) din ploscă odată or de două ori, prin ce să obligă că va merge la uspăţ. In dimineaţa zilei de cununie otfelii iau din nou satul de-alungul, dar acum merg numai pe la acei cari alaltăieri le-au făgăduit că vor lua parte la uspăţ, pentru ca să afle nu cumva careva din ei şi-a schimbat planul. Astă chemare la uspăţ să face pentru-ca socrii să ştie, din bună vreme, pentru câte guri să fiarbă de mâncare. Mireasa se scoală în zori de zi parte ca să dea ceva ajutor pe lângă oale, parte ca să-şi despăture şi să-şi întindă hainele de cununie ca să nu fie pre boţite cum au stat în ladă. îmbrăcămintea miresei e foarte bogată. Fie-care fată să sileşte să-şi coasă însăşi hainele de uspăţ din bună vreme. Poalele cămeşii — maî mult rochie, căci n’are mâneci — şi-le face din pânza cea mai fină de casă, ţesută din fuior bătut cu bumbac. Tivi-tura pe dedesupt e făcută tot în osişori. Deasupra tiviturii se fac cusături mândre cu fire de bumbac tăind şi scoţînd fire din pânză, www.dacQFomanica.ro 82 LU€EAF£RUL Nrul 6, 1902. car! sunt de toată frumseţa, numite „tăieturi". Pe din-jos de tivitură poalele sunt înfrumse-ţate cu siptă (dantelă) lată de trei până’n patru d’eşt’e (degete). Cămaşa miresei e de comun făcută din giolgiu (şifon), arare-ori din pânză de casă. Ea e scurtă, aşa că de abea de un lat de mână întrece în jos dela brîu. Pe amândouă părţile pieptului, cămaşa are câte şase rînduri de pături. La grumaz în loc de guler să coase or hurculaş (brodărie de boltă) or ciptă de casă aşa, ca să să vină fodori cât mai mari. — Mânecile cămeşii sunt croite cât să poate mai largi şi pe la cot să strîng cu un golund (per-tlu, nemţeşte Bortei) alb pentru ca mânecile să stea înfoiate în partea de asupra mânii iar dela cot în jos mâneca să sloboade (lasă) în fodori, cari să gată în ciptă lată de casă. Preste golundul dela coate, care de obicei e tras prin mânecă, e datină să să prindă primuri (panglici) roşii. Peste poală mireasa îmbracă o rochie (zî: roşe.) lungă cam până la nodeîele* picioarelor. Această rochie e ţăsută din arnicî în patru iţe, or e făcută din „vig de păr" dela boltă. In partea de desupt a rochiei, la înălţime de două pălmi dela margine, jur înprejurul rochiei să coase un ştraf (vargă) de barşon (catifea) negru cam de trei degete de lat, iar de două părţi ale barşonului să prind primuri de deosebite colori. Pe rochie pune mireasa multă trudă de o împătuleşte (o face toată pături) bine de sus până jos. Rochia să strînge la trup cu frîmbii (legătoare.) # Peste cămaşe să îmbracă laîbărul (vestă muerească) de barşon or „de păr cu pene de mătase de la Deva" arare-ori, numai de arnicî în patru iţe. La chiept (piept) laîbărul e sco-binat (decoltat) tare, ca să să poată vedea păturile cămeşii. In loc de guler să prind la laî-băr colţişor! făcuţi din un vig cu laîbărul. Marginile laibăruluî pe unde vin prinse copciile e obiceiul să să întărească cu oase de peşte, cu pene de gâscă, or la caz de lipsă chiar şi cu bâte. Pe amândouă marginile laibăruluî, dela capătul pieptului din sus începând, jur împrejur să prinde un barşon de coloare desclinită cu a laibăruluî, iar pe lângă barşon să coase puşpurel (colţişori de boltă) de diferite colori. — Iarna nu să îmbracă laibăr ci scurteică de tîrg. Mamele din bună vreme tot adună crucerl pentru scurteică fetei, că „doamne ce ruşine mare s’o ajungă uspăţu fără scurteică". Pe dinainte să încinge mireasa cu două feluri de cătrînţe. Una e albă ca neaua şi e făcută din giolgiu cu hurculaş lat, alb, prin prejur. Peste cătrînţa cea albă îmbracă mireasa una alta mai scurtă şi mai îngustă, ca să să vază bine hur-culaşul cătrînţeî celei albe. Cătrînţa din urmă * Glesnele. e toată împenată şi împodobită cu puşpurel colorat. Mireasa când să gată de biserică să perie (pieptină) numai cu o cică (cosiţă), pe care o lasă să-i atîrne pe spate. De cică să «leagă simplu o primură mică roşie iar în formă de belciug o primură Iată cam de 4 deşte şi toată împenată. Primură aceasta e lungă de ajunge pe spate mai până la încheieturile genunchilor. Pe cap poartă mireasa o cunună din pene de tîrg (flori). Siscineul (cârpa de cap) de uspăţ al miresei să numeşte poselat (ung. patyolat) şi e alb ca neaua şi mare de poţi acoperi cu el patul. De poselat grijeşte mireasa ca de ochi în toată vieaţa ei. II învăleşte numai la sărbători mari şi la moarte cu el să îngroapă. La gât poartă mai multe şiruri de mărgele mari; iar în urechi cercei mari. Pe picioare mai de mult nu vedeai la mireasă decât cizme; astăzi însă toate să bat după papuci (ghete). Portul mirelui e cu mult mai simplu. El poartă vara numai ismene largi, cum rar se mai vezi la alţi Români. Ismenele au din jos ciptă lată de casă, care ca să să vază, mirii dau ismenele peste turiacul cizmiî. Cămaşa lui e de fuior bătut cu bumbac şi nici când nu e mai lungă ca până la genunchi. La grumaz cămaşa are guler strimt de ciptă, care să îndoieşte în afară. Pe piept are tăiăturî. La marginea din jos e cusută o ciptă lată şi mândră. Bumbii cămeşii sunt de obicei roşi pentru frumseţă. Peste cămaşe să încinge cureaua, iar peste ea să îmbracă un laibăr de arnicî or de postav negru. Pe cel de postav îl cumpără gata din tîrg; croitura lui e asemenea cu a vestei domneşti, numai cât la acela e tot un postav negru şi dinainte şi dinapoi. Guler are lat de un deget şi ridicat în sus. Are bumbi mari de cositor. Laibărul de casă să apropie mai tare de vesta domnească întru cât are guler mai lat şi îndoit în afară. Peste laibăr mirele îmbracă şpenţel (căput) vînăt de postav, cumpărat gata în tîrg. Cioareci îmbracă ficiorii numai iarna, când cămaşa să vîră în ei. Iarna în locul laibăruluî mirele poartă sub şpenţel cojoc mic (pieptar). Pă cap mirele are colop (pălărie); iarna căciulă. Colopul e mic, cu veşî, margini, bro-durî mici întoarse oblu îri sus până la înălţimea fundului. In colop pune peană de tîrg cumpărată de mireasă, care samănă cu penele din cununa ei. încălţămintea lui, sunt cizme cu creţe (încreţituri) dese şi cu tureşî scurţi şi tari. Mireasa e dusă la biserică şi la socrii mari totdeauna în car cu patru boi. De car să îngrijeşte mirele. > www.dacQFomanica.ro £i ? Nrul 6,. ,1902. LUCEAFfiRUL :k 83 ! Carul ide uspăţ cu podoabele lui felurite e frumos la privit. — Acest car de tegulă să 5iic>lungeşte, ca se încapă cât mai mulţi, cuscri în o sel.’ Partea de dindărăpt a carului e acoperită , cu un abrus (faţă de masă) alb cu mărginile ţ!, toate ciptă, care cu o margine spînzură spre păment, iar de cealaltă e legat bine în car. Peste abrus să întinde un covor colorat — ţă-;f. sătură de casă — aşa ca să să vază o parte • bună şi din abrus. Covorul pe lângă aceea că e legat cu funii să mai sprigioneşte (spri-- jineşte) şi cu două perne (perini) cu feţe albe şi toate pui pe la cornurî şi pe margini. Perinele să aşază cât mai ridicate pe covor parte pentru podoabă, parte pentru ca să fie drept spate unui scăunuţ or unei lăzi, care să aşază înapoia carului pentru ca să şază mireasa cu nănaşa pe ea. De coarnele boilor să acaţă siş-cineie de pojnar (buzunar) albe, iar de ştreangurile boilor să leagă şingălăie (clopoţele) mai mici ca cele dela grumaz, pe cari şi de altădată le poartă boii legate de o curauă (curea). Răstăiele (beţe, cari ţin grumazul vitei în jug) sunt noi (nouă) de lemn de corn, curăţite de coaje şi rase cu cuţitul aşa că răsătu-rile rămîn pe el şi sunt aşa de frumoase, că ai sta să juri că-s flori albe. In vîrful răstăie-( lor de obicei să lasă tri craşî (craci) lungi de cari flutură în vînt sişcineie mari împenate. Carul să mai împodobeşte vara cu flori naturale şi cu frunză verde; iarna cu brad verde, frunze de fonfiu (saschiu), iederă şi cu poş-piang (tufiţă pururea verde). Boii îi mână bi-rişul (om plătit, ung. beres) anume tomnit pe ziua cununiei. Cuscrii din bună vreme să strîngue (adună) fie-care la casa acelui tînăr din partea căruia fu chemat. Pe când să apropie cuscrii mirelui cu carul împodobit de casa miresei, toţi uspăţivii (cuscrii) miresei cu vornicul lor în frunte ies la poartă şi o leagă bine cu funii şi o încuie, apoi pun ciuhă în uşă şi aşa aşteaptă în uliţă pe cei ce vin. In cară şed muerile; bărbaţii vin pe jos. — Când să opreşte carul înaintea porţii amândoi vornicii stau faţă în faţă şi ţin frumosul dialog: Otfeliul mirelui: „Bună ziua uspăţ cinstit şi frumos 1“ Otfeliul miresei: „D-Voastră, dară şe um-blaţi^şe căutaţi?" U:> lini Bine samă-o să ne dăm, Ca pe dumnia-voastă să vă îngrozască, Inîjg TtCă.tinăru npst crăişor . Şi-am venit cu direptăţl . . fşsmi ;il plin de pară şi de dor. Dela’mpăraţI de la toţi, . • , f i Pintr’a dânsului primblare • J i Că noi florişica s’o luăm ., Ct i.a f. O'găsit o tinără floare, Şi aşi să n’o lăsăm. . ; .Iot! j.Garei înfloreşte Şi nu rodeşte , * Veţelul e comună grănifărească^ www.dacQFomanica.ro 64 LUCEAFăRUL Nrul 6, 1902. Florişica să ni-o daţi, Că de unde nu de noi nu scăpaţi Ultaţi-vă dumnia-voastă * Că noi avem firman (firmă) cu peşele (Atunci arată „otfeliur, adecă plosca) Şine ştie carte letinească Să vină dară s’o şetească Iară care nu ştie Ahăla să nu vie. Să-ne aduşeţl şinstiţî socri mişl şi mari, Oameni cărturari Vr’un popă cu barba deasă Să şetească cartea — aleasă. Să nu fie vr’unu cu barbă rară Să-ne ţină pân pă sară, Să fie unu cu barba ca fusu De Ioc să-ne dăie răspunsu. Răspunsu nost îl şasă păhară de vin, Şasă şisnîele de in, Ca vinu noi să-l bem, Cu şişcinlelle să-ne ştergem Ca de aici sănătoşi să mergem. ŞinştiţI socri mişl şi mari Să aveţi şi lăutari Şi de nu-ţl ave(ă) bucaşe de-agluns Să vă cotaţi loc de-ascuns: BuţI cu vin Şi şuri cu fân. Viţăluţa grasă, Şi copila hai frumoasă Să şadă cu tinăru nost la masă. Otfeliul miresei: Şinstite otfell de casă Mulţămim de vorbă aleasă, Că şe ne spunl nu ni frică, Că suntem întregi ca măru Şi vă dăm tot adevăru. (Dela Deneş Tocaciu, om în etate, Veţel.) La aceste vorbe să desnoadă funiile dela uşă, iar vornicul miresei intrând în curte scoate în faţa celuîalalt vornic o „mumuiaţă", bărbat or femeie cu şuba pe cap de nu i-să vede faţa gătită din bună vreme: „ Ahasta-î! — place-vă ?“ Otfeliul mirelui răspunde: „Place, hai dă-ne-o, da de s’ar afla cineva la ea (să spună că e a lui) D-Voastră răspundeţi 1“ — Mai gândin-du-să un pic zice vornicul miresei: „Bine da şe semne aveţi pe ea?“ Otfeliul mirelui: Mal mărgelată Şi mal şerşelată. Impleşită C’o şică Şi cu poşelat lat Pă spate lăsat. (Deneş T.) Cu aceasta otfeliul miresei e prins, întră singur în curte şi aduce mireasa înaintea carului, o întoarce odată pe sub mână; o dă apoi celuîalalt otfeliu, care încă învîrtind’o odată pe sub mână, o duce la nănaşă, care o ţucă odat apoi mi-o ajută să să suie în car, unde şăd una lângă alta dinapoi pe scaun, or pe ladă. Mireasa e cu cununa de tîrg pe cap iar năframa albă (pocelatul) o ţine după grumaz împăturată în lung. Mirele n’are loc anumit în car. De obicei însă şede pe ladă lângă mireasă or dea-dreapta or de-a stînga după cum îî dă loc nănaşa. Lăutaşii (lăutarii) dacă pot încăpea de muieri în car, să suie — dacă nu, merg în fruntea boilor împenaţî, iar în jurul lor merg bărbaţii. Pe drum cătră biserică mireasa plânge, junii strigă hop !.. hop !.. hop ! şi sar sus bătându-şi turecii cizmelor cu pălmile, iar muierile îngână zicala lăutaşilor cu câte-o cântecă de jele ori chiuie care pe cum o taie gura, ca de esemplu : Mulţămim lu Dumezeu C’o făcut pă gându meu. Să ruga veşina noastă Să-I facem fata nevastă Io rupsăl frunză de tel Şi făcui pă voia el. — ("Deneş Tocaciu.J In biserică până când popa săvîrşeşte actul cununiei ochiul privitorului obicinuit să caute din când în când şi în laturi, vede cum neamurile tinerilor însurăţăi să întrec în a face la „boloane“ (vrăji). Voi aminti şi eu două din aceste, cari să deprind mai adeseori: O rudenie de-a mirilor lipeşte ceară curată de stup de hainile acelora bombănind: „Doamne agiută! — Cum să lipeşte ceara, aşa să să aprindă dragostea ’ntră iei — Şi cum trag goan-gile (insecte) la mniere (miere), aşa iei unu la altu. Tot atunci o rnuere, care are ficior la ţiţe, pe furiş îşi desface pieptul şi mulge un pic de lapte pe miri zicend: „Cum i potcă (lipsă) la copil de mamă, aşa să-î fie la mire de mireasă". (Nevasta Maria Pădurean, Veţel.) V. E. Degan. www.dacQFomanica.ro Nrul 6, 1902. LUCEAFERUL 85 MISTER PETRE, COMEPIAŞUL. Novelă de V. E. M. In luna lui Iunie din anul 1873 au fost călduri dogoritoare, ca rareori altădată. Stradele modeste din orăşelul Beiuş gemeau sub colbul de o palmă, caracteristicul până azi al Beiuşului. Să scăldau vrăbiile în colb, semn de ploae şi tot nu ploua, iar colbul creştea, creştea mereu. Când ieşeau băeţii dela gimnaziu, şi vre unul îşi măgulea pretenul cu vre-un pumn după grumaz şi o lua la fugă, n’avea decât să-şi târăe piciorele răscolind colbul, ca ostenite, frământau din greu glia binecuvântată, să dea roadă, ca să aibă toamna din ce să plătească dările şi să mai rămână şi de — palincă. Femeile îşi aninaseră la brâu rochiţele dealtcum scurtuţe, lăsând să strălucească în soare genunchii slăbuţi şi scorţuroşi, tălpile desculţe, cu tină uscată pe ele. Feţele lor palide, arămii, moştenite din părinţi pătimaşi, al-coolişti, se înbujoraseră de căldură într’o ro-şaţă bolnavă — ofticoasă. Săpau tăcute, mo- Sărutul din urmă. să dispară din ochii lumeî, învălit în nor de praf, ca zeii din mitologie. Nu-î poliţie care l’ar fi putut descurca din vălul des şi năduşi-tor să-l aducă de guler la lumină. Venea ciurda de porci? Să întrerupea comunicaţia. Veneau bivoliţele, vacile, vre-o turmă de oi? Ce să-î faci, erai silit să întri în prăvălie la Gutmann, ori în cafenea la Hirschmann. Era pe la săpatul al doilea. De amândouă părţile pe lângă drumul negligat ce vine din spre Oradea-Mare, trece prin Pocola şi strătaie Beiuşul, săpau ţăreniî păpuşoiul. Bărbaţi, neveste, fete, asudate şi arse de soare, roase, abea câte-un copilandru mai avea poftă de glume, dar văzend că nu prea i să trec, o lua cu glas trăgănat şi întrerupt de respiraţii obosite pe câte-o doină supărată, aşa cu jumătate gura: „De ce maică m’al făcutu, M’al făcutu, m’aî crescutu ... Atunci căţelul ascuns în earbă îşi ridica plictisit capul şi privea la el cu milă, cu limba scoasă de-o palmă şi lăsată trândav într’o parte. De odată s’a ridicat puţin pe labele dinainte, şi-a ascuţit urechile, apoi a început să latre leneş, răguşit. www.dacQFomanica.ro 86 LUCEAFfiRUL Nrul 6,1 1902.'i •—:*Ţiba, dihanie,1— i-a strigat o babă, şi toţi' au întrerupt, aşteptând să vadă că ce să ridicase greoi pe drum. S^ auzia scârţăit văicăitor de roate neunse,,v plesnituri1 rie biciuşcă, glasul lărmuitor şi ne-armbnic dela clopoţelele de alamă legate cu cingători late de piele la grumazul cailor. Era o caravană curioasă. Trei cară încărcate cu fel de fel de pachete, grinzi, pânzăturî, prăjini şi altele, trase de câte doi cai mari, slăbiţi până Ia oase, cu bureţi la picioare şi cu şelele rănite de hamurile petecite. — Comedieşii, ni mă, comedieşil — îşi strigau ţărenii. Şi carele trecură greoae spre Beiuş. Co-medieşiî sdrenţoşi, lihniţi, palizi, bărbaţi, femei, băeţandriî, copilaşi mici, să uitau moros din vârful carelor unde să ţuguiaseră, iar vizitiii plesniau din bice şi îndemnau caii cu strigăte asurzitoare. Câţiva bărbaţi mergeu pe jos, ascunşi în umbra tîmpită a carelor, care trecea dincolo de şanţ. Curgeau sdrenţele de pe corpul lor uscăţiv, cum să târăiau pe lîngă care. Purtau pe cap căciuli incolore, de clowni ori de jockei, abea între creţe aflai vre-o rămăşiţă din coloarea originală, ca ‘reminiscenţe spălăcite. Unul avea chipiu şterpelit dela cavalerie, unde servise, celălalt pantaloni de infanterie. îşi duceau ghetele în mână, să nu să tocească. Doi căluşel, poni, slăbiţi şi murdari, erau legaţi de şerigla carului din urmă. Păşiau posomoriţi şi gânditori, lovind în zadar după muşte, cu coada lor tăiată scurt. Din când în când loveau cu copita muştele de pe foaie, ori îşi întorceau capul să dea după muştele de pe spate, şi atunci frâul legat scurt îîsmâ-cea brusc, iar ei îşi urmau posomoriţi calea. Doi câni albi, lânoşi, păşeau grav, cu limba scoasă, căutând umbră când între roate, când sub picioarele cailor. La marginea oraşului s’au oprit să să cureţe de praf. De aici până în piaţă mersul lor a fost un fel de mers triumfal. S’au văzut înconjuraţi de o droae de gură-cască, băeţî nespălaţi, hamali, ba chiar şi babe cărunte, şi toţi căscau ochii mari, ţinend privirea ţintă la oaspeţii exotici, călcându-să unii pe alţii. ' Pe strada Orăzii să făcuse un colb nepătruns, încât sărmanii comedieşi tuşiau de praful înghiţit. Ca să scape au dat zor cailor, dar copiii s’au luat şi ei la fugă şi aşa praful s’a făcut şi mai mare. In sfârşit au ajuns în piaţă. ’vLa semnul directorului, un om gras, blăjin, sdrenţos, toţi s’au coborît şi s’au pus îndată pe lucru. Unul s’a dus să înştiinţeze autorităţile. '' Directorul a făcut dintr’o privire planul. S’a pus stâlp într’un loc, ţinend capătul unei frânghii. Un altul a prins capătul celălalt :Şi cu frânghia întinsă a plecat roată, lăsând urmev ^ de tărîţă preserată pe colb. ^ *" In partea unde era 'să fie Intrarea, au bătut doi pari şi îndată au şi întins o pânză m murdară şi ruptă, pe care să putea încă citi: HYPODROME i ' “ CIRCUS . r • - • ■ - Giusepe Rivoli; s Peste-o jumătate de ceas era gata „circul", r • un cerc ocolit de făşiî late şi murdare, de’ pânză, neacoperit. Lângă circ un cort irnpîo-visat, pe seama personalului şi pentru cai. II. Leana lui Onuţ, căzuse în păcat. Să ai un copil nelegiuit, e ruşine, dar ruşinea trece, oamenii să dedau, însă rămâne năcazul, să ţii, să creşti din al părinţilor, fructul păcatului tău. Până îl ai, cu greu te măriţi, aşa că de l’ar lua D-zeu, numai bine ar face. Aşa să gândea Leana lui Onuţ. Altă zi era tîrg la „Beiuş", Leana şi-a luat în braţe copilaşul de trei ani, şi haida să meargă şi ea la tîrg. Avea adunaţi cam vre-o doi zloţi, i-a legat în colţul năfrămiî, să’şî cumpere ce va vedea bun, frumos şi lesne, Meziazul nu-î departe de Beiuş — abea-î de două asvârlite. Intr’un ceas Leana, cu copilul în braţe, era în Beiuş. Aici era lume multă, cât târgaşi, dar mai mulţi holbaşi. Era şi o comedie, Să adunase lume multă Ia uşa ei, că era un buclucaş de om uns cu * fărină pe faţă, cu căciulă ţuguiată şi cu un fund mare cât o ferdelă. Să strîmba, rîdea, făcea de rîs şi bătea într’o dobă mare. Un altul tot hodorogia pe româneşte, şi striga lumea să intre, că nu-î scump, numai o piţulă. Leana s’a dus mai aproape, s’a îndesuit să vadă mai bine. Copilaşul s’a spăriat şi a început să plângă, dar Leana l’a mulcomit. Şi s’a tot uitat Leana, multă vreme s’a tot uitat şi a rîs de omul buclucaş, uns cu fărină pe faţă, care făcea şodenii, şi să trudea să înţeleagă ce spune domnul celălalt. , Domnul acela să uita mult la ea* apoi-uu într’un târziu o agrăi: n;- : ‘ — Auzi leliţo, dă-mî mie copilul ăla 1 — Ce-mi dai pe el ? răspunse Leana, cărnii, în glumă. .asojJn iş — Că ţi-oi plăti! Cât ceri ? Domnul nu glumea. Un Om din satul e!,iub i-a şoptit în ureche: „Dă-1 tu, şi te Scapă l^on Leana s’a socotit repede, şi când domnul acela tsi a chemat-o în lăuntru să să târguiască, a învi’.O trat rîzend. *. .•i.jv.pî j§qu(J www.dacQFomanica.ro Nrul 6,, 1902. i LUCEAFĂRUL j 87. S’a trezit între comedieşiî şugubeţi, cum sunt ei. , . — Cât ceri dară? — 50 de zloţi! a zis Leana ca să ceară mult. . . Adă mâna ! a zis domnul a cui era comedia. Leana nu s’a gândit mult, ba rîdea încă şi să bucura că scapă de. copil şi încă mai capătă 50 de zloţi.. A dat copilul şi nici nu l’a sărutat măcar. Un comediaş a luat copilul, care par’că presimţea ceva şi începuse să plângă. Dar Leana nu-1 auzia. S’a uitat cu ochii schinteietori la bani, apoi i-a legat în năframă şi a dat să plece. — Mai stai! — i-a zis domnul acela. — Cum îl cheamă? — Petre. — De unde-î? — Din Mezieş, D-le! — De câţi ani să fie? — De trei! — Bine, acum poţi merge. Leana a eşit găimăcită, şi a luat-o dea-tina cătră casă. Abea când a eşit din Beiuş şi s’a văzut singură pe hotar, a început să plângă. .... „Că batăr de l’aşi fi sărutat, până când l’am dat........................................ După ce a plecat Leana, directorul Giu-sepe Rivoli a luat un călindar unsuros, l’a deschis la luna Iunie şi pe pagina pentru însemnări a scris cu litere şovăitoare: Petre Rivoli, Mezieş; corn. Bihor, Ungaria, 1873 la 24 Iunie, de trei ani; 50 fi. A presărat scrisoarea cu năsip, a pus că-lindarul în puiul unei lădiţe de sub car, apoi a eşit din nou afară, lângă omul cel îmbrăcat şod, uns cu fărină pe faţă, cu căciula ţuguiată, care făcea şodenii şi lucru ride rîs............... III. Pe malul Dnieperuluî, aproape de isvoare şi de Moscva, e Smolenscul. Orăşel vechiu, plin de amintirile marelui resbel şi ale marelui Napoleon. Era o dimineaţă frumoasă de August; turnul bisericel „Sfintei Treimi" strălucea în depărtare, iar steagul dela circ să legăna molatec, .plictisit. Era un fel de cort din scânduri, ca o cupolă, cu două intrări şi la partea dinspre ră-sâritjot. din scânduri, ceva garderoabe, grajd, şi altele. Deasupra, în vîrful coperişulul tot de scânduri^ era întărit pe o prăjină lungă steagul roşu-alb. Deasupra intrării era o pânză colorată, întinsă, şi pe ea numele circului: Circus Giusepe Rivolu După representaţia succeasă din preseară,. directorul Rivoli era bine dispus. S’a sculat în zori şi a eşit înaintea circului, în lăuntrul căruia diletanţii osteniţi dormeau duşi. Giusepe Rivoli nu îmbătrânise pare-că de loc în ceşti 4 ani din urmă. Acelaş grăsun, rumen, gălăgios. Să uita mulţumit la circul destul de im-posant, care-î purta numele. — Hei, — să gândea el — unde eram eu acum 4—5 ani ? Ce sărăcie mai duceam prin orăşelele din Ungaria. In Dobriţin ’mî-au spart pânza de trei ori. In Kanija ’mi-au aprins circul. In Seghedin mi-l’a dus apa. Şi totuşi, totuşi ! Eî, dar acum! Uite! E tare, din scânduri, larg, şi l’am asigurat Şi ce personal! Mister Howe, o! ce jockey, apoi clownul, un şuster din Trautenau, are haz mutra lui, par-că ar fi un sfânt văpsit dintr’o biserică rusească. Şi Mister Petre, auzi frate, băiatul, s’a pus aseară pe câştigat de aplause, cât să crezi că’i joc-keyul circului regal din Londra. Va duce-o la mult, Valachul. Ei, dar Fanny, calul de pompă, o! ce paşi, câtă eleganţă şi ce dans. Baronul Varmacseff mi-a promis 5 mii de ruble pe Fanny. Ei, dar nu dăm noi pe Fanny! Şi Rivoli de fericit ce era, voia par’că să îmbrăţişeze tot circul. Deodată s’a încruntat. — „Nu-î permis să vadă personalul că sunt mulţămit. Nu! Eu rămân tot directorul strict." E timpul exerciţiului şi ficiorii dorm încă. — Heîl! strigă el cu glas furtunos: „Hei, leneşilor, vă arde soarele pe burtă! sus, sculaţi că vărs Dnieperul pe voi; ei, eî...!“. Şi tot circul s’a pus în mişcare... Apoi au compus programul serii. — Petre va păşi la tot caşul! a zis Mr. Howe. — De ce? a întrebat Rivoli. — D’apoi... aseară! Nu aţi văzut ce ovaţii a primit băiatul ? — Poi, că da! Vom face să creadă oraşul că n’avem alte puteri de cât doar pe micul Petre. Va păşi mâne! Lui Rivoli nu-I contrazicea nimeni, dar de astă-dată a venit nevastă-sa: — Tu mă ştii Rivoli, baroneasa Ransky a trimis ciasul ei de aur să’l dau lui Petre, atât i-a plăcut băiatul. — Aşa 1—1 Atunci da...! şi Rivoli i-a dat o „persecă“ lui Petre, care stetea de-o parte supus şi isteţ. Apoi s’au început probele. Au scos un ponny alb şi i-au dat galop, roată prin circ. . — Alle — hoppa — strigă Rivoli, şi Petre s’a pus gata să sară pe cal când va galopa pe lângă el. Era uşurel, elastic, Petre. L’a trenat de 4 ani încoace directorul Rivoli, l’a trenat aşa cât bietului Petre îi era acru sufletul. L’au pus pe cal, atunci când el nici pe jos nu ştia merge. www.dacQFomanica.ro 88 LUCEAFfiRUL Nrul 6, 1902. A căzut de zeci de ori pe zi, şi atunci Rivoli îl plesnea şi cu biciuşca, încât dunga plesneî rămânea vînătă pe pulpa ori pe coasta băiatului. Şi iarăşi îl puneau pe cal, aşa fără frâu şi fără şea. După călărit venea gimnastica. îl forţau până ce băiatul leşina. A zăcut odată din căzături 2 luni, odată 3 săptămâni când ş’a scrintit mâna, apoi când a trecut un cal peste el şi i-a frânt o coastă, a zăcut 3 luni. Era palid şi subţirel băiatul, dar musculatura lui să desvoltase abnormal. Să dedase cu răul şi acum părea vesel. Ţinea privirea isteaţă ţîntă în ochii directorului, ca îndată ce acesta va striga comanda obicinuită de: Alle-hoppâ, — să îşi ia avent. Rivoli plesnea mereu din biciuşcă şi căluţul galopa, răscolind praful de firez ce era preserat pe jos. Cu o săritură isteaţă Petre a' fost pus în picioare pe cal. Ş’a pus mânile pe şolduri şi stăpân pe mişcările propri, balansa măiestos, acomodându-să galopării calului. Au făcut mai multe exerciţii, pe urmă au adus pe Fany, un cal superb, mare, şi i-au dat galop în cerc. — Allă — hoppâ — striga Rivoli şi Mister Petre, căruia îi sunase comanda, s’a uitat întrebător la directorul. Să sară el pe Fanny, când el aşa-î de mic, încât îi poate trece pe sub foaie în mers ţanţoş. Răspunsul directorului a fost o lovitură de biciuşcă, încât bietului Petre îi eşiră lacrămile. Ştia ce însemnează asta, s!a pus deci gata să sară pe Fanny. După două plesnituri de bici Fannyi ş’a iuţit galopul. Petre tremura. Când a sunat a doua-oară comanda, ochii lui s’au înpăingenit, s’a avântat odată, a prins cu mâna stângă coama calului şi pe o clipă a rămas atârnat aşa, căutând zadarnic să să apuce şi cu mâna dreaptă. Fannyi, care galopa, şi-a încurcat picioarele dinainte cu a-le lui Petre şi el a sburat ia 3 paşi depărtare, rămânând lat pe năsip. Biciuşca directorului l’a ajuns. Petre a oftat dureros şi a încercat să să ridice, dar n’a-vea putere. Atunci l’a ajuns a doua lovitură. Băiatul ş’a adunat ultimele puteri şi s’a ridicat clătinându-să. Spre norocul sărmanului Petre, Fanny începuse să dea semne de nesupunere, şi până când Rivoli s’a pus cu biciuşca să-o reguleze, băiatul s’a mai recules. — Alle — hoppâ — a răsunat de nou comanda. Ochii lui Petre ear s’au înpăingenit, — ş’a luat avent, dar cu o clipă prea târziu; a scăpat coama din mână şi a lunecat sub cal. Fanny a sărit peste el, puţin a lipsit, să nu-1 atingă pe Petre copitele dindărăt, dar au fost cu mult mai amare loviturile directorului Rivoli. — Allă — hoppâ — a strigat el de nou şi Mister Petre ear ş’a luat avent... IV. Scriau 1890, când în Torino s’a. întâmplat că un cal, în decursul dresării, l’a lovit aşa de rău cu copita pe directorul Rivoli, cât sărmanul a stat 5 zile în pat. Anunţurile, pla-catele spuneau că din causa acestui accident representăţiile vor fi dirijate de Mister Petre Rivoli. Bietul betrân, directorul Rivoli, s’a sculat, nu-î vorbă, — după 5 zile, dar de atunci nu s’a simţit bine. Cum venea vremea de ploaie, începea să-l doară coastele, cât nu era bun de nimic. Atunci toate afacerile circului cădeau în sarcina lui Mister Petre. Spunea adese-orî Rivoli, că dacă va muri el, Petre va prelua conducerea circului, până va trăi nevasta, apoi va fi însuşi stăpân. Că tare-’l plăcea pe Mister Petre, personalul întreg.. De alt-cum era favoritul publicului; punctul lui din program nici odată nu rămânea ne aplaudat. Şi era cunoscut în toate părţile ca o putere de prima calitate în circ. Giusepe Rivoli era mulţumit de succesul ce l’a avut prin Mister Petre. Spre toamnă s’au dus pentru câteva re-presentaţiî Ia Stralsund. Abea au sosit aici, şi bătrânul director a început să să simţească rău. A venit un medic, l’a căutat cu de-âmă-nuntul şi i-a dat ceva leacuri. Când a eşit i-a spus însă directoarei că toate s’au sfîrşit. Şi într’adevăr peste alte două zile starea lui Giusepe Rivoli era atât de desperată, încât nu s’au dat representaţii. însuşi bolnavul îşi simţea sfârşitul. Şi-a spus dorinţa că ar voi să vorbească singur cu Petre. Băiatul a venit la patul bolnavului şi ochii lui lăcrimau de durere. „Petre, — a zis bolnavul — tu nu ştii încă ceea ce voesc să-ţi mărturisesc acum. — Am greşit poate în contra ta, dar poate ţi-am făcut şi un bine. D-zeu ştie. Era prin 1873. — Atunci eu eram sărac şi năcăjit. Aveam un circ hârbuit, de acele cărora noi le zicem „potârnică“, — şi mergeam cu el prin sate mai mari şi prin oraşe mici. In Ungaria, într’un orăşel de lângă Oradea-Mare, am dat mai multe representaţii la un tîrg. Ştiu că erau călduri mari şi o secetă ne mai pomenită. Dinaintea circului stetea o ţărancă tînără cu un băeţel în braţe. Am cerut să-mi vîndă băiatul şi ea mi l’a vîndut cu 50 florini. Băiatul acela erai tu Petre. Eu te-am crescut şi te-am trenat. Nu ştiu, ştie D-zeu, bine am făcut ori rău. Tu îmi eşti drag Petre, şi mă vei ierta. ..." S’a făcut linişte. Petru îşi simţea capul ameţit şi greu, pe urmă a început să plângă.... www.dacQFomanica.ro Nrul 6, 1902. LUCEAFfiRUL 89 V. Dorinţa de pe urmă a directorului Giu-sepe Rivoli nu s’a împlinit. Directoriţa a di-solvat circul şi a vîndut tot ce se ţinea de circ, apoî s’a retras la viaţă liniştită, in Genf. Mister Petre s’a angajat la Circul Regal din Dresda, pentru leafă de 4 mii de franci pe an. Dar nu mal era cel de mal nainte. Mustrat de o singură gândire, îşi împlinea me-chaniceşte datorinţele. Mărturisirea directorului, pe care îl ţinea de părintele său şi îl purta numele, l’a sgu-duit puternic. Se simţia străin în meseria Iul şi adeseori să visa că e ţăran şi că lucră cu sapa, alăturea în brazdă, lângă ma-mă-sa. Nu ştia dea-bună seamă urăşte oare pe fiinţa aceea fără suflet, care l’a vîndut, ori o iubeşte cu focul iubire! de mamă al acelora, care nu ş’au cunoscut mama. In fine s’a decis să ştiricească dacă mai trăeşte oare ? Oficiul notarial, la care s’a adresat, i-a răspuns că tiă-eşte o femee săracă şi părăsită în Me-zieş, corn. Bihor, lângă Beiuş, despre care să spune că şi-ar fi vîndut băiatul nelegiuit unul director de circ care era la tîrg în Beiuş. E tare săracă şi bolnavă, lucrează în sat cu ziua. Inima Iul Petre s’a torturat la ştirile acestea. încă în aceeaşi zi a trimis mamei sale 200 de franci prin oficiul notarial. Notarul a chemat pe Leana la sine. — Ascultă Leano, — pare-ţî rău că ţi-aî vîndut băiatul? — „Lasă-mă d-le, rogu-te lasă-mă nu mă mal amărî. Destul de tare m’a ajuns blăstămul;... şi a început să să bocească. — Uite Leano, — ficeorul tău s’a făcut domn mare, şi îţi trimite din ţara nemţească 100 de zloţi. Ajută-te cu el şi roagă-te Iul D-zeu să te ierte! Leana a rămas găimăcită şi nu ştia visează ori şi-a perdut minţile. Dar peste două zile a venit la notarul să-î scrie carte ficeoruluî, că: „Dumnealui", dacă poate, să vie batăr pe o zi să-l văd, că doară mi s’a mai uşura păcatul"... Notarul a făcut cartea. Peste o săptămână Leana a primit 200 de florini dela ficeorul său, cu răspunsul că nu poate veni, şi că nu poartă dor de o mamă fără suflet ca şi ea . . . . VI. De după Vlădeasa eşise luna, galbenă ca un gălbinuş de ou, răvărsând raze de aur peste vîrful cernut cu omăt al Vlădesiî şi alBiha-reî şi peste câmpia troenită dela Beiuş până Ia Vaşcău. Neaua strălucea schimbând colori nedesluşite ca bobii de roauă în razele soarelui, şi scârţâia răutăcios sub paşii grăbiţi al drumeţilor. Din când în când ieşea din Beiuş câte o sanie trasă de cal mărunţi, de munte, iar în dricul săniei să sgribulisără ţăranii în cojocul lor din piele de oaie. Apoî s’a auzit şueratul-signal, al trenului ce sosea dinspre Orade. In gară s’a făcut puţină mişcare, trenul s’a oprit şi câţiva pasageri s’au dat jos luând’o repede spre oraş. Era şi un străin, şi părea de tot neorientat. De odată s’a îndreptat spre un domn, care stetea lângă intrare şi părea că aşteaptă pe cineva. — Sunteţi d. Notar? întreba străinul nemţeşte. La răspunsul afirmativ cei doi domni şi-au strîns mâna prietineşte. Era Mister Petre. — Vă mulţumesc că m’aţî aşteptat, zise el, apoi s’au dus la trăsură. — Mal trăeşte? întrebă el după ce s’au suit, şi trăsura a luat-o spre Meziaş. Reverie. www.dacQFomanica.ro 90 LUCEAFĂRUL Nrul 6, 1902. ' ...... . . . • . . ţ^ Da, însi e la cele din urmă. Nu va reastră. Când a privit'în odaie, Leana şedea A; ducfcro riicî trei rzile.,:>Te pomeneşte mult,-şi pe pat şi ţinea braţele întinse cătră fereastă. spune că nu. poate nturi până nu o drţi. Totuşi: ar fi bine ■ să. intri la ea, că în urmă, tot mamă ţi-a fost, şi ea nu ştia ce face, când te-a, vendut. i— Nu,—asta nu voi face-o;—zise Petre. M’am hotărît, şi eu nu îmi schimb hotărîrea. Mă doare mult, dar nu pot face alt-fel. O mamă de sus îmi arată par-că cea-ce am să fac. Un glas tainic îmi spune, că marele păcat terbue ispăşit. Voiam să o văd, de acea am venit. Ea nu trebue să ştie, nu-î iertat să ştie că eu am fost aici. O privire prin fereasta luminată, o privire, Auzia glasul ei dar nu ştia româneşte şi nu înţelegea. A văzut pe Rachila cum să lupta s’b ţie în pat, de oare-ce credea că Leana aiurează. . . . Dar el a înţeles că mamă-sa l’a văzut pe el de departe, cu ochii sufleteşti........ . ^ A fost o clipă sfâşietoare. . In inima lui Petre sa desvoltat o luptă — grozavă, s’a cutremurat, pe urmă luând o ho-tărîre repede a luat-o la fugă spre trăsură. ... Să duce... să duce... Petre !... Petre! de ce te duci ? strigă Leana desperată, pe urmă a dat un ţipăt sfâşietor şi a căzut pe perne, leşinată. atâta-i totul, şi iară-şi voi pleca. Te rog încă Caii fugeau în galop şi Mister Petre întruna _* striga să mâne mai repede. Luna rîdea batjo- coritor pe cer şi lumina drept, faţa stranie a lui Mister Petre. Notarul nu putea să’l domolească. Pe urmă l’a lăsat în voia lui şi sta tăcut în trăsură. Omătul scârţâia înţăpător sub roate. Au sosit la gară şi Mister Petre, a plecat cu trenul de dimineaţă spre Oradea-Mare iar de acolo spre Dresda. odată să păstrezi taina. — Eu nu te pot constrînge dacă nu vo-eştî. Una ştiu şi eu, atâta, că e crudei ceea-ce faci. Ce dureri va avea sărmana dacă va auzi din întîmplare că ai fost aici, dar nu ai intrat, fără ai privit prin fereastră. — Aşa trebue să fie! zise Mister Petre, scurt, Era după miezul nopţii. Luna era sus, pe la mijlocul cerului, când s’a oprit trăsura, cam la 100 de paşi dela sat. Aici s’au dat jos, şi au luat-o pe o cărăruşe spre sat. Din capul satului a treia casă, era casa Leniî. Prin ferestruţa joasă răsbăteau razele chinuite ale luminării de seu, tremurau puţin lângă parcan şi să perdeau în lumina lunii. ■.In.vatră ardeau molatec câţî-va tulei şi coceni, şi lelea Rachila îi rînduia cu cleştele. Motanul ghemuit la gura vetrii torcea nepăsător, iar în pat sub cearceaf de pânză şi sub ţol ..de lână zăcea Leana, galbenă şi slăbită de mult ce bolise. > De câteva zile îi era tot mai rău. Lelea Rachila o străjuia ca prietenă cu care fetiseră deodată. :De cu seară au fost lăsat-o ferbinţelile şi a fost ■ aţîpit. '• A dormit până mai nainte, când au prins-o din nou fierbinţelile. Era mai fără astâmpăr ca până aici. A început să vorbească aiurând, vorbe fără legătură, apoi a început să dea cu mânile în aer. Avea vedenii. Lelea Rachila s’a pus pe marginea patului să o mulcomească. — „lată-1, zicea bolnava; vine, vine. El este, Pătruţu meu, el vine la mine să mă mai vadă odata. Dar uitaţi, el e mânios... supărat VIL Când a leşinat Leana, Rachila a crezut că a murit şi că sbuciumările de mai înainte au fost lupta cu moartea. A pus ţolul peste Leana, pe urmă i-a pus luminarea la cap. — A făcut cruce peste pat, — a zis „D-zeu s’o ierte!" — şi s’a dus să scoale vecinii... — Cum au şi lăsat’o pe ea singură lângă Leana? — ...................... * * * Leana s’a trezit şi s’a văzut singură în casă. A văzut luminarea la cap şi a trântit’o la păment. Apoi a eşit aşa cum era în cămaşe numai şi a luat’o la goană spre Beius. A răsbătut-o frigul, dar ea ardea. Ometul scârţâia sub picioarele ei desculţe iar din spre pădure să auzia un urlet de lup flămând. — Ce-î păsa ei ? .... Vedea în cale pe feciorul său, frumos, frumos, cum a fost tată-său şi el îi tot făcea semn să alerge după el. Şi Leana alerga tot mai tare, tot mai tare. — De-odată a văzut ceva în drum şi s’a oprit pe o clipă; urletul de lup flămânzi s’a auzit aproape. Leana a pornit cătră el.Jji pă-, rea că-i domnul acela de la circ şi că^îl cere ______5 __________..________________ copilul. A strîns pumnii şi s’a aruncat năval-j. Ving. dar să uită urît la mine. Nu mă poate nică asupra lupului. A fost o luptă scurtă. Peste ierta, nu, şi eu sunt păcătoasă..... Ah!.......... câteva clipe nu să auzea decât clonţăitul dela iată-1..... două fălci băloase, cum rup întâi în,^carne Mister Petre s’a fost apropiat încet de fe- apoi bat. repede, repede şi lacom;..»... ■i&O 'jG f„., • ., ., ' •.- 'r— . ăaconio www.dacQFomanica.ro ILUSTRATE. Sunt doi. . Ii aud adese capacitându-să reciproc, dar nici odată nu i-am auzit aşa desluşit, ca în seara adeea. Gum era Sâmbătă seara, plec la birt să cinez. In sfîrşit cât de sărac să fi, totuş măcar Sâmbătă seara trebue să poţi face seamă de o cină caldă Ia birt. Ales când birtul e de a doua mână. l Ieau o halbă şi dau cu ochii peste lista de bucate. Sunt momente în viaţa omului, când luând lista asta în mână, te uiţi maiîntîi Ia preţ şi numai pe urmă dai cu ochii şi de bucate. Scriitorul acestor rîndurî încă trecea prin astfel de,, „momente" în seara aceea. Căci ce haz are, mă rog, să ieai pe rînd bucatele cele scumpe — să-ţi faci ilusiî deşarte — şi pe urmă tot să rămâi la cele ieftine ? Mai bine te uiţi la preţ, să ştii cu cine ai a face, omi-ţend cu democratică mândrie preţurile, cari întrec o coroană .. . Isprăvisem cu cina şi fumam liniştit, în vreme-ce cu mâna stîngă îmi număram paralele din busunar. Vedeam eu că de o halbă nu mai pot face seamă, dar un „şnit“ tot aş mai putea eu chivernisi. Atunci numai mă pomenesc, că o fetiţă de vre-o patrusprezece ani, să apropie de masa mea şi-mi oferă nişte cărţi poştale ilustrate. Era sărăcuţ îmbrăcată, de-o paliditate bolnăvicioasă, cu ochi albaştrii şi bucle castanii. Poftim ilustrate !... Chiar era s’o îndepărtez cu un gest, când unul începe â-fnî vorbi. Ştiţi unul, din ce-î doi, de cari pomeniam mai sus. — Eşti sătul acum, îţi şade bine s’o alungi pe biata copilă, fără să-ţi dai seama, că ea poate rabdă foame de ieri. Alungă-o, e foarte;frumos din partea ta;... ■ ■ ’ ^.Ruşinat de dicţia asta lăuntrică, fac semn copilei'să să apropie./ ■ . f.hţ’vrerfie-ce răsfoiesc*'printre ilustrate,- o întrăb^dacă' are părinţi': i ' ,• ' 'lfEâ'*încăpe%iâşifial: : ' >' — Tata a mririt':. i / frânta e boînâvăŞ..-. frate-meu mai mic e epileptic.... De câte-ori mai auzisem formula asta min cinoasă 1 — Vezi, eu ştiu că minţeşti. — De ce nu-mi spui drept? ‘ : Copila să încurcă, să roşeşte şi ochii i-să umplu cu lacrimi. ' ’ -v — Mă rog... " ■ — Ştiu eu, că aşa ţi-au spus de acasă, să zici, dar spunem drept. 1 • Şi ea îşi pleacă capul în păment, îşi muşcă1 1 buzele şi abia într’un târziu îmi spune:: 'om ' — Suntem foarte săraci... dar n’am fostei totdeauna aşa... : O măsura! odată cu privirea şi m’am cori-vins, că spunea adevărul. • 1 Ochii ei inteligenţi, trăsurile-i fine, în sfât-! i şit înfăţişarea ei întreagă mărturisia de o po- : trivă, că copila asta frumuşică şi palidă —' „n’a -fost totdeauna aşa.“ In sările lungi de iarnă va fi adurmit în căldura pernelor moi; mamă-sa|:’ • îi va fi făcut cruce preste perne şi o va fi acoperit earăş cu plapoma, 'când să 'sbăteâ-' în :,n visurile ei de copil... Toţi o alintau şi ea era aşa de răsfăţată şi de zburdalnică. Un ;-studănt de a VII clasă gimasială“ va "fi scris versuri1 pe tema ochilor ei albaştrii — şi ea Ie cetia'şi' TA le arunca rîzînd... • ; Acum?.. Cu ghetele sparte tremură pe >pl asfaltul podit de nea, aleargă din cafenea îri,;-'r: cafenea cu ilustrate, să poată duce acasă o' bucată de pâne şi câţiva cartofi fripţi... şi ->H adoarme sgrebulită pe o mână de paie, !:în 1 vreme-ce crivăţul zugrăveşte pe gearriuri visele ei de copil nenorocit în flori de ghiaţă . . I Visul ■ nenorociţilor: flori de zăpadă! Şi ştudentul de oare când, care azi iscăleşte, pbatăj’ Cu riiultă*’1'*' gravitate: „student în drept", nil: mai visiează ^ de ochii ei albaştri.... O fată' Sărâăă nu' maî:0/ e motiv pentru poeţii liricîj ceî mult perithi' pictori . ... ’ • i w 25KJ O rog atunci: " ' —; Alege-mi d-ta domnişoară câteva. -Cum a trăsărit sărăcuţa, când i-am 'zis „domnişoară"! De când nu-1!' va' mai fi1 zi'sn‘7' nimeni vorba asta! • ■ ‘ ■ - ; u ,feţv)i Zimbeşte sfiicios: • • - i KiiJi • ^ Nu arii aşa frumoase *'de albs i iptelM Dar totuş, te rog, alege-mi. ... Le''iea odată până în capăt, le mai iea odată şi-abia în urmă să determină să-mi aleagă trei. www.dacQFomanica.ro 92 LUCEAFfiRUL Nrul 6, 1902. I-le plătesc, gândindu-mă, că în sara asta, o să mă mulţămesc fără şnit. Abia s’a dus insă palida Mignon, când mă pomenesc că celalalt — ştiţi celalalt din cel doi, de cari pomeniam mal sus — începe la mine cătrănit: — Eşti un dobitoc! Ce lipsă aveai de ilustratele astea proaste? Vreai să faci pe mărinimosul? Frumoasă mărinimie! Ales, că e vorbă de o frumuşică cu ochii albaştri. Te-a minţit,' nătângule, n’o vezi cum' zîmbeşte de cu zor domnului ălui gras dela masa din colţ ?.. Nu vezi cum îl cuprinde talia, şi ea nu să împotriveşte ?... Nu vezi cum îî şopteşte la ureche ?... De ce nu i-al sărutat mâna măcar, căci vezi domnul ăla ÎI săruta gura... Zău eşti mărinimos, eşti poetic, al dracului de poetic... te felicitez. Şi auziam cum celalalt rîde, a batjocură. Pe urmă adaugă: — Mi-ar plăcea numai să ştiu, că ce vel dejuna mâne. Nu ştiu cum, dar de câte-orî vorbeşte vrc-unul din el, totdeauna mi să pare, că are dreptate. Nu amândoi de-odată, ci fie-care succesiv. Acum îmi era năcaz, de ce mi-am dat banii şi de ce m’am lăsat aşa de lesne amăgit. Dau să-mi număr paralele sub masă, şi spre marea mea bucurie constat, că aveam cu două coroane mal mult, de cât credeam. — Chelner un şnit. Şnit-ul ăsta l-am cerut nu într’atâta pentru mine, cât mâl vertos pentru celalalt, care din fire e materialist. Încetul cu încetul revolta i-să potoli. Dar în curând mă pomenesc cu un bătrân înaintea mea: — Poftim ilustrate! L’am depărtat c’un gest. Celalalt zîmbia cu satisfacţie: — Corect! Doar nu vel ţine în spate toţi sărăntocii, când însuţi eşti sărac. Fumam liniştit, în speranţa că acum i-am mulcomit pe amendol. Ce amăgire! Când îi ţineam împăcaţi, aud în lăuntrul meu şoapte tot mai pronunţate, până mă pomenesc cu o gălăgie. Celalalt tăcea satisfăcut, dar cel dintîî ajunse earăş la suprafaţă: —: Frumos! Alungi pe bătrânul neputincios cu un gest de suveran. Nu-1 vezi cum să uită de lihnit la restul de mâncare din farfuria ta? Dacă ar lua înfăţişarea favoritei tale de mal înainte — cu ochi albaştri şi cu păr buclat — al fi mal bun de inimă ? Ai ? Asta va să zică mărinimie ? Merci... Celalalt mormăia liniştit: — Bea-ţi şnitul şi mergi acasă, nu mal asculta lâ fleacurile lui! Stăm nedumerit şi poate celalalt ar fi eşit biruitor, dacă nu mă scotea din sărite gestul brusc, cu care domnul cel gras dela masa din colţ, îl dete drumul bietului bătrân. Sărmanul! Ce încurcat îşi cerea scuze şi cu câtă grabă îşi aduna ilustratele, ca să plece. II fac semn să să apropie, dar nu mă observă. ' Cât de cinstită era înfăţişarea acestui biet bătrân! Curăţel, cu barba albă pieptănată frumos, cu plete cărunte ... sărmane plete venerabile, unde aţi ajuns! II fac din nou semn, dar nu mă observă nici de astădată şi trece în odaia de alături. Un adânc sentiment de mâhnire mă ia în stăpânire şi mă îndeamnă să-l urmăresc cu privirea. Chem un piccolo şi-l spun să mi-1 aducă. Bătrânul îşi netezeşte mustaţele şi vine în pripă. Imî face un compliment adânc (cât de ruşinat eram în faţa lui 1) şi mă întreabă: — Domnul porunceşte ceva ?... — Mi să pare, că aî neşte ilustrate, să vedem... Şi în vreme ce răsfoiam prin ele, îl întreb: — Cum ajungi d-ta, la vîrsta asta să vinzi ilustrate ? ... — Mă rog... am fost la armată... m’am rentors cu un picior de lemn_______de lucru nu mal sunt bun... ce să fac... să cerşesc mi-e ruşine... Şi ochii lui de-un albastru spălăcit, să umplu de lacrimi. Cum stă drept şi marţial în faţa mea, îmi reaminteşte pe militarul volnic, plin de vieaţă. .. Ştiea oare feciorul volnic şi ţanţoş, că la bătrâneţe are să stea drept şi marţial înaintea unul băieţandru, ca acesta să să îndure şi să-î cumpere ilustrate de câţiva cruceri ?... Abia să duse bătrânul, când celalalt is-bucni earăş cu mult năcaz: — Bravo 1 Eşti adevărat Mecenate. Dacă nu erai tu cu cel zece cruceri al tăi bătrânul ar fi murit de foame. Trebue să existe în lume şi dobitoci de tagma ta, altcum leneşii şi paraziţii n’ar avea încătrău; ar trebui să muncească şi el. Dar nu vezi tu că bătrânul tău venerabil era beat? N’aî simţit duhoarea de alcool ? Urmăreşte-1 şi convinge-te, că de-a-drep-tul în cârciumă să duce. Are să închine, la sigur, un păhar de rachiu în cinstea ta... Cel dintâi mă liniştea: — Nu-1 asculta; bătrânul e om cinstit, ţi-al făcut pomană cu cel zece cruceri. Şi din vorbă în vorbă eî să pornesc la ceartă. Şi asta aşa "merge în totdeauna şi pretutindeni. Nu pot scăpa nicl-odată de hărţuiala lor; nu fac un singur pas în vieaţă să nu-î aud chemându-mă unul în dreapta, celalalt în. stînga. Şi de aceea sunt totdeauna zăpăcit, şi nu ştiu în cătrău anume să o ieau, ca să scap de poveţele şi de gâlceava lor fără de sfîrşit. Simin. www.dacQFomanica.ro Nru! 6, 1902. LUCEAFĂRUL 93 FAUST — de O. E. Lessing. — Legenda despre Faust a fost prelucrată de sute de indivizi cu mult înainte de măreaţa dramă a lui Goethe. In literatura germană Lessing este primul, care a voit să-i dea o formă adevărat dramatică. S’a şi ocupat doi ani cu acest subiect, fără de a-1 da vre-odată. A apărut un „Faust" anonim, care s’a atribuit lui Lessing. întreaga composiţie însă dovedeşte, că nu ea Iui, decât o singură scenă, care să deosebeşte mult de celelalte. Această scenă e de Lessing şi e una dintre cele mai frumoase scene ale dramaturgiei germane. Faust cere să-I vină cel mai sprinten spirit al iadului, pe care să şi’l ia în serviciu. Apar deodată şeapte spirite, dintre cari Faust are să-şi aleagă unul., Iată scena întreagă. Faust: Voi, sunteţi iuţimea iadului? Spiritele: Noi. Faust: E deopotrivă a voastră iuţime ? Spiritele: Nu. Faust: Şi care e cel mai iute? Spiritele: Eu. F" •t v" La spălat de rufe. www.dacQFomanica.ro 94 J ‘COCEAFfiRUL _ r>flNruI* 6ii"i'902. Faust: Minune, că dintre şapte dracî sunt numai şase mincinoşi. Faust: Imî trebue să vă cunosc mâl de-a-., proape. ’ * ‘ Spiritul,I: Să poate. Cândva! Faust: Cândva ? Cum o înţelegi. Ştiu şi dracii predica despre căinţă? Spiritul i : Dă — celor 'încăpăţînaţi. — Dar nu ne opăci. Faust: Pe tine cum te chiamă şi cât eşti tu de iute? Spiritul I: Mai iute ţi-aş putea-o dovedi, decât răspunde. Faust: El bine. Priveşte. Ce fac acum? Spiritul I: Treci repede cu degetul prin flacăra luminii. Faust: Şi nu mă ard. Te du şi tu şi treci de şapte ori aşa de iute prin flăcările iadului şi nu-ţl arde pielea. — Tu taci? — Nu pleci ? — Să ştiu şi dracii lăuda ? — Da. Da. Nu este aşa de mic păcat, pe care voi din mână cumva să-l lăsaţi. — Al doilea, cum te chiamă? Spiritul II : Chil, pe care limba voastră trăgănată îl botează: săgeata pestilenţeî. Faust: Şi cât eşti tu de iute? Spiritul II: Ce crezi, că sunt nedemn de numele ce-1 port? Faust: Atunci te du; slugeşte medicilor. Cu mult prea-’ncet eşti pentru mine. — Faust: Al treilea, — te chiamă — ? Spiritul III: Mă chiamă Dilla; şi-ale vânturilor aripi mă poartă. ... Faust: Şi tu.al patrulea? : •„( . Spiritul IV: Mă chiamă Iutta, căci lunec pe razele luminii. Faust: O voi, a căror iuţeală în margine de numeri o poţi cuprinde. Nemernicilor! Spiritul V: De-a ta mănie nu-î învrednici. EI sunt numai solia Satanei în lumea cea trupească: iar noi în cea spirituală. Pe noi mal iuţi ne vel afla. Faust: Tu ce iuţeală al? Spiritul V: Ce-o are gândul omenesc. . Faust: Aceasta e ceva. Nu-s însă în tot-'dâauna iuţi ale omului gândiri. Nu, când vorbă este de drept sau de virtute. Ce leneşe-s atunci. Tu poţi, când vreai, 'iute să fi; dar cine-’mî garantează, că în totdeauna vel voi? Nu, în iuţime atât de puţin mă încred, precât în mine, trebuia încredere să am. Ah! — Ia spune-mi tu a ta iuţeală. Spiritul VI: Sunt iute ca şi răsbunarea răsbunătorulul ? Faust: Răsbunătorulul? A cărui răsbu-nător ? Spiritul VI: A celui puternic, a celui îngrozitor, care singur să răsbună, căci deliciu îl este răsbunarea. Faust: Drace ! Cârteşti; căci văd, că tremur te cuprinde. Iute, zici tu, că eşti ca răsbunarea lui — era să-I zic pe nume. — Nu, să nu-1 mal amintim aci între noi. — Să fie oare iute răsbunarea lui? Iute? — Şi eu mal am încă vieaţă? Şi mai păcătuesc? Spiritul VI: Şi faptul, că te lasă să pă-cătueştî, e răsbunare. Faust: Şi un drac să vie, aceasta să mă înveţe ?! Dar astăzi abia! Nu, nu-I iute răsbunarea lui; şi dacă tu nu eşti mal iute, decât răsbunarea lui — te du. — Şi cât eşti tu de iute? Spiritul VII: O tu neîmpăcate muritor de nu îţi sunt nici eu destul de iute — Faust: Spune, — cât de iute? Spiritul VII: Nici mal mult, nici mal puţin, decât e trecerea din bine la rău. Faust: Haha! Tu eşti al meu! Ca trecerea din bine la rău! — Da, aceasta este iute. Nimic nu e mal iute. — Departe de aici, voi melci ai iadului. — Departe. — Ca trecerea din bine la rău. — Da, aflat-am singur cât este de iute. — Am aflat. — Trad. de Sebastian. : i, ■ ■ :' ■J 1 ■ < U’>. •v • • * V’--.' ’ - •* ’ ji; • r,: ■ r . !■ . ii.'" ' ■ • ' * h; -îi-: ' - .■ • . . ' . : . -"I .fi?}' : ■ ... : - •• •' -r.tja.fi.!!•' ii: r s/ ‘.l'i;’- ' .i ti: - • ii', ■ • v’> 5 \niiiU r;rp!.l \ i«1i . ! < : -.-j v ■ t ; , : 'r' 'r j » >.i . 1.' r •: i C ; ‘ i•'■•■••''î >r . www.dacQromanica.ro ? •j.Nruf. 6, 1902. ;; LUCEAFĂRUL Mj Q5 .DORINŢĂ. Departe-aş vrea de-aicî să viT , In alte lumî senine, Jn dimineaţa de Floriî ,Să me cunun cu tine. : . Să , ne-aşezăm în satul nost, 5'avem în deal o casă, Să fiu cel maY cuminte 'n sat Şi tu cea maT frumoasă. Să vie şi mama la noT, Că 'T necăjită tare, Şă aibă tichn'un an orî doT OrT cât pământ maT are. Şi să trăim acolo’n munţî De cât traT avem parte, Eu sara să-mî adun săteniî Şi să le spun din carte: Că sunt din iţeam împărătesc Din ţară depărtată, Că doară şi ‘pământul ăst Era al lor odată ... .1 , . • Şi că azT oamenii 'nveţaţî Aşteaptă să să nască CJn mare craT îrripărăţesc De legea românească. CopiiT noştî tu să-T înveţi Credeul . . . născătoarea . . . S'ajung să-T văd cântând pe toţi In strană, sărbătoarea. Rtunce împăcat cu rostul RcesteT lumi deşerte, Să mor, să-mT zică satu 'ntreg: Că Dumnezeu să-l ierte I Şi popiî nost din întâmplare Vre-un oaspe-atuncT să-T vie; Pe cine 'ngropT părinte azT? — Pe-un om de omenie I . . . Octavian. 0 N I C A. Adunarea generală a societăţii pentru crearea unui fond de teatru român s’a ţinut— după cum am amintit în numărul trecut — în Bistriţa în zilele de 7 şi 8 Sept. n. a. c. Bistriţeniî au primit cu adevărată .dragoste românească pe oaspeţii sosiţi. In şedinţa primă s’a cetit ^raportul general şi al cassaruluî. . Cel mai mare interes l-a deşteptat raportul şi propunerile comitetului în chestia modificării statutelor sociietăţiî şi a măsurilor de luat în vederea înfiinţării teatrului român. Raportul acesta, care să abate dela hotărîrea de a schimba statutele, constată faptul, că şi în cadrul statutelor de acum societatea putea pune în lucrare* acelea mijloace, cari să pregătească înfiinţarea teatrului nostru. Nou alesul director al gimnasiului din Năsăud, d. loan Păcurar a ţinut o conferinţă despre artă. In a doua zi s’a cetit disertaţiunea d-ltii Dr. Valeriu Bra-nişce: „Cum jucăm teaţru7“,ear d. Dr. Iosif Blaga a întreţinut publicul cu o conferinţă din domeniul artei dramatice. Adunarea peste tot a aVut un succes strălucit. Tolstoî în România. Cel mal mare scriitor rus în vieaţă, Leon Tolstoî escomunicat fiind de sfîntul sinod, voeşte să părăsească Rusia şi să să stabilească definitiv în România. Să vesteşte că în 28 Septembre va sosi în Sinaia, unde va fi prezentat reginei Elisabeta. Iarna o va petrece în Bucureşti, iar vara în roman- www.dacoromanica.ro 96 LUCEAFĂRUL Nrul 6, 1902. ticul sat din apropierea Sinaieî, Poiana Ţapului, unde i să va clădi o simplă, dar comodă vilă. Tolstoî de multă vreme corespondează cu regina Carmen Sylva, pe care-o stimează foarte mult. BIBLIOGRAFIE. Teoria asigurărilor asupra vieţei de Ioan I. Lăpădatu. Domnul Lăpădatu, muncitorul nostru coleg, a dat la lumină o publicaţiune valoroasă, care are menirea să vulgarizeze ştiinţa asigurărilor pe viaţă. După istoricul asigurărilor, d-sa cu un frumos aparat ştiinţific, face teoria matematică asupra asigurării pe viaţă, a unei, douor şi mai multor persoane. Cartea, fiind una din cele puţine ale ramului acestuia, azi la ordinea zilei, merită atenţiune deosebită. Stilul înalt şi metoda tractăriî, inaccesibile orî-cui, impun cartea esclusiv interesului clasei culte şi specialiştilor. * Anuarul V, al societăţii pentru fondul de teatru român pe anul 1901—1902, publicat sub îngrijirea secretarului societăţii Dr. losif Blaga, în partea literară cuprinde : 1) Discursul preşedintelui societăţeî, d. Vulcan, ţinut Ia adunarea generală din Şimleu. 2) Un capitol din activitatea diaconului Coresi, disertaţie cetită tot acolo din partea d-lui Nicolae Sulică, prof. 3) Mişcarea teatrală la noi în anul 1901, de Dr. losif Blaga. 4) Societatea teatrală G. A. Petculescu (Adaus la istoria primei societăţi teatrale române ambulante din Transilvania, Ungaria şi Bănat) de Dr. Valeriu Branişte. 5) Teatru ca mijloc al cultureî, disertaţie de Ioan Budişan. Biografii (din cartea de aur a membrilor fundatori). 6) Cestiunea teatrului la noi de Ioan Scurtu. Cuprinsul preste tot e bogat şi feliurit; anuarul să recomandă de sine. Reverie. (Pictura lui Adolfin Hermann). O cuprinde dorul pe frumoasa orientală. Prinde mandolina şi cu degetele-I gingaşe scoate din strunele instrumentului o arie, care mână in mână cu doru-i fierbinte să îndreaptă spre „el“, spre Făt-frumosul cu ochii mari şi limpezi, care i-a şoptit odată o vorbă fermecătoare. Priviţi-o cu băgare de S3mă şi din ochi îi veţi ceti o poveste lungă, lungă şi duioasă. La spălat de rufe. „Da mai ţineţi minte,dragile mele, ce era să păţesc azi-vară... şi de ce ? .. Auzi, dragă, par’-că n’o ştia tot satu 1 Ori nu spusese Maria Onuluî la toată lumea: că-i una aşa şi-aşa, că Radu chiar i povestise soru-mea câte şi mai câte de ea... Şi-apoî nu ştii, draga mea şi-a lui D-zeu, că Vuţa Lenii o făcuse la Florii de două parale.. ? Să mă dea ea pe mine la lege .. că ce-am spus dreptul.. he-hei, stai fă, că nu eşti prăsită în ceasul ăla! Acum eacă-to c’a ajuns la vorba mea! Uite să nu-mi ajute D-zeu — vorbă mare zic — de n’o fi văzut-o Naie-al nostu cu copilu în braţe, pe bulivard...... Tiii da zdravănă fată are şi Măria Grecului... Curat vorba aia: „Ce naşte din pisică şoareci mănâncă?..“ Şi-aşa cu treanca-fleanca şi nimica trece vremea şi spală rufele, fără să obosească. POŞTA REDACŢIEI. Pygmalion. Omiţend versurile mai neîngrijite, le dăm numai pe cele frjmoase din „Toamnă", ca să te convingi, că d-ta ştii scrie şi frumos, când... vrei. De jalea codrului plâng Şi de jalea codrului Codrului pustiului, Da mai mult de jalea mea Mi să rupe inima. Iară speranţele mele Vor înmormînta cu ele Ai mei două-zeci ani tineri Pedepsiţi de Sfînta Vineri Ca să nu li să’mplinească Nici o poftă tinerească. Şi deaceea ’s trist la gând Că mi-e toamnă prea curînd 1 Cinqcoeurs. Versificaţia bunişoară; fondul cam banal. ILUSTRAŢIILE NOASTRE. Sărutul din urmă de Guillon. Aruncaţi de furtună în mijlocul mării, fără nădejde de scăpare, rătăcesc purtaţi de furia valurilor nemiloase. • Urgia potopului să’nteţeşte, valuri cât munţii cu-tropesc luntrea şi ea în clipele din urmă îşi perde con-ştienţa. Ear’ el în durere nebună ne-vrend s’o lase pradă furtuncl şi sfăşiind hainele de pe ea, în luptă desperată cu apele — depune ultimul sărut pe buzele ci nesimţitoare. Comitetul Şefwedactor; ALEXANDRU CIURA. . Me OCTAVIRN QOQR IOAN LUPAŞ IOAN MONTANI DIONISIE STOICA de redacţie, Editor şi redactor resp.: AUREL PAUL BAMUJÎU. n b r i : IOAN lApEdaT . VASILE E. MOLDOVRN SEBRSŢIRN stanca QEORQE ZftRIA. „Tipografia Poporul Român" Budapesta, VI. Strada Vorosmarty Nr. bUa. www.dacoromanica.ro f--------•-------' Alifie cu succes sigur în contra loviturilor, crepărilor de piele, precum şi în contra tuturor ranelor învechite să poata căpăta numai dela pregătitorul ei, Emil Geiger BUDAPESTA VII., Str. Akâczfa 47, parter 16. = 1 borcan mic 1 cor. 1 borcan mare 2 cor. = In provincie să trimite cu rambursă, or pe lângă trimiterea înainte a banilor. Spesele de postă 30 bani. Falsificările sunt urmărite prin lege. Patent maghiar, 23.030. k---------------—,—a Ludovic Czirer şi fiul = legător de cărţi, = atelier de passepartous Budapesta, YH-, £ip~utcza }tr. 15. Esecută desemne de creion, cadre artistice pentru tablouri şi fotografii în grup; tot asemenea să angajiază la fixarea pe pânză a planurilor de construcţii precum şi la orce fel de lucru din această branşe. Modele de desemn şi preţcourante se trimit gratuit. Fotografii se împărtăşesc de preţuri avantagioase. Ludovic fărtos i ceasornicar ’ BUDAPESTA, ; Erzsebet-korut 1. \ 9* M v» v* Vinde ceasuri de buzunar de aur şi argint, precum şi = lanţuri şi juvaericale. = Garanţă de 6 ani. Preţurile să plătesc în rate de tot mici. Listă de preturi să trimite in cinste. Garol Irideric * * • Hagenauer Fabrică de decoraţii bisericeşti. Atelier de gravare şi pictură pe sticlă. Specialitate în tereştrii pentru biserici. Bpesta, VIII. Yig-u. 14. î se. TIPOtSRAFIA^- J * POPORUL ROMÂN BUDAPESTA, STR. VOROSMARTY m. 60» « “ J €-------ZS-------» Deschisă în 1 Martie n. 1902 şi asortată cu cele mai frumoase caractere şi ornamente primesce spre efeptuire tot felul de lucrări, ce cad în branşa tipografică şi le esecută prompt şi în stil modern pe lângă preţuri convenabile. . Avend scopul, ca să ridice arta tipografică românească pe aceeaş treaptă cu cea streină roagă pe P. T. public românesc a să adresa cătră densa cu deplină încredere. De aci să poate procura cea mai bună şi cea mai eftină foaie pentru ţăranul nostru: Poporul Român, ce apare în lunile de earnă de 2 ori pe săptămână şi costă esemplarul 1 cr. Din Aprilie până’n Octombre apare odată pe săptămână în numeri dupli şi costă esemplarul 2 cr. Abonamentul pe 1 an 4 cor. pe Va an 2 cor. Anunţuri să primesc la Administraţia „Pop. Român" (VI. Strada Vbrosmarty 60a) şi să publică pe lângă preţuri moderate. Biblioteca „Poporului Român“ ca şi foaia „Pop. Rom." are scopul să deştepte gustul de cetit al ţăranului nostru şi prin asta să-l cultive. Au apărut până acuma nr. 1. Moş Călin, novelă de Dorin (Supliment un călindar de părete pe 1902); nr. 2. Poesii poporale, adunate de I. B. Pop, înv. (Supliment parlamentul cel nou); nr. 3—4. Trei istorioare morale de I. Bota, înv. (Supliment podul cel nou de preste Dunăre din Bpesta.) Un număr să estinde pe 32 pagini şi costă 10 cr. V dacoromanca ca.ro