Anul al XIY-a.

LUMINA PRIN LUPTA

LUPTA PENTRU LUMINA

CONTROL DE STYL	No. 6	LIBERTATE DE IDEI

Directori: PRINCIPESA MARIA D. GH1KA, ALEXANDRU MACEDONSKI, C1NC1NAT PAVELESCU,

Zopira, poemă...........................

Luciole, versuri francese ....

Iubita mea, versuri.....................

Copilul, versuri.................. . .

L’Alliance Franco-Russe, versuri fran-
cese ..................................

Vrăbiile, nuvelă...................... . .

In secară, triolete................	. .

Epigramă . .............................

Notițele Literatorului..................

Cincinat Pavelescu
Principesa Maria D. Ghika
Caton Theodorian.

Radu D. Rosetti

Leon Duc.

Ion Florescu.

Dem. Moldovenu.

( Alexandru Macedonski

Redacția: CALEA DOROBANȚILOR, 75

No. 6.

BUCUREȘTI

TYPO-L1TOGRAFIA SI FONDERIA DE LITERE, DOR. P. CUCU, BULEV. ELISABETA, 121

1893.

www.digibuc.ro
Tragedie Biblică originală în cinci acte și în
versuri de D-ni Alex. Macedonski și Cin-
cinal Pavelescu se află în repetiție și se
va representa pentru prima oră pe scena Thea-
trului Național din Capitală în $iua de 28 De-
cemvrie 1893.

Autori rogă pe abonați Literatorului și pe înal-
tele domne române, grațiosele sale abonate, a
bine-voi se asiste la acestă representare.

■*1	;

www.digibuc.ro
Anul al XlV-a.

LUPTA PENTRU LUMINA

LUMINA PRIN LUPTA

CONTROL DE STYL

No. 6 LIBERTATE DE IDEI

Directori: PRINCIPESĂ MARIA D. GH1KA, ALEÎANDBB MACEDONSKI, CINCINAT PAVELESCU.

Am fost acusat adesea ori de exclusivism; mi s’a dis chiar ca sunt
invidios și egoist. Dușmani mei m’ati judecat dupe denși. Remâne
ânse netăgăduit ca Literatorul în care pentru ânteia 6ra s’a produs
Duiliu Zamfirescu, cât și o mulțime de alți scriitori-cu care antago-
niști noștri și însuși Convorbirile se mendresc astadi, a fost singura
revista ce și-a deschis tot-d’auna larg paginile talentelor adevărate

In acelaș timp, nu la unul doui am scris prefațe ce i—aii făcut cunoscuți'
— culme a invidiei ’și a egoismului.	>

Publicând astadi noua poema Zopira, admirabilul cap de operă al
lui Cincinat Pavelescu, pot se <Jic ca el este o scriere ce va supra-viețui
autorului și timpului în care a fost scris. A MACEDONSKI

g © 3? 3 31H

Marelui artist, genialul țiottara.

E- EPISOD —

ste liniște suavă, vântul serei dormiteză.
ral9 Nu s’aude nici chiar vocea marinilor voioși.

?Pe a măre! depărtare stele blonde lăcrimeză;
Diamante de lumina, ochi în veci mysterioșl,
Ele scapară pe valuri fulgerări nalucitore...
Adâncimea fremăteză ca o harpă cântatore
Iar palpi tele din aer sunt fiori melodios!.

O corabie veghiada singuratică in zare,
încleștată par’că este de al marel fund stâncos
Dar din când în când s’aplecă cu o lâncedă mișcare
Ca un prunc ce’n al s6u legan se resfața lenevos.
Stegul, pânzele, catargul și frânghiile ’ncordate
Sunt de-argintul lunel clare melancolic sărutate

www.digibuc.ro
2

Și pe-oglinda străvedie se răsfrâng nedeslușit
Așternându-se ușore pe al mare! infinit.
Atmosfera portă 'n unde symphonia veseliei,
Glasuri, cântece, mișcare, sparg tăcerea de cristal
Și se duc, coboră, urcă, când pe-un val, când pe alt val
Să sporăscă vraja nopței și splendorea feeriei.
Căci pe vasul nins de luna, e serbare — generos
Vrea să fie Osman-Aga cu al săi de asta-data.
Fruntea lui pentru o clipa nu mai pare încruntata
Și s'arată bun și nobil și cu toți prietenos.

Masa lungă e întinsa, vinul spumega ’n pahare :
Conștiința șf-o înnecă eniceri in uitare,
fînsă tot se mai întrebă câte unul mai bătrân,
Care cuget îl ascunde Osman-Aga în serbare
Căci în ochi lui de vultur străluceșce-o scaparare,—
Fulger repede, dar roșu ce tradeză pe stăpân.

Vrea sub sabie să trecă vre un nem în răsvratire?
Vrea măcelul, focul, jalea, să le ’ntinda peste tot,
Să’nnoiască vechea vreme de ’npilarl și pustiire ?
Mortea, sila, fomea, plânsul și a dinților scârjnire
Vrea el fala să i-o porte din nepot în strănepot?
Ori voeșce din potrivă să răpescă vre-o ghiaura,
Vre-o copilă, dină albă, ce simțirile îl fură?
Pote nu mal e Zopira pentru el acelaș vis?
Și din nou se redeșteptă schimbaciosa lui natura?
— Dar în urmă dic tot denși: «Ori ce-ar fi, așa e scris»
Maynoții *) cu sfială pe Osman îl înconjoră
înaintea lui s’aplecă, îșl duc mâinele la pept;

Le-e temă și o grije ne’nțelesă ’I înfășora
Căci în fie-care suflet el privirea ’și-o cobora, —
Cercetare, ce străbate ca săgeta ’n ținta drept.
Lungi urări din orl-ce parte isbucnesc răsunatore
Toți serbeză pe vitezul ne’ndurat pentru ghiauri,
El c’un semn alungă valul de urări lingușitore,
Obosit este de a lume! vanitate ’nșelatore,
Printre glasuri osibeșce și răsunete de uri.
La ospăț se reaședă în tăcere fie-care:
Doi sclavi negri desfașoră un covor de Ispahan
Altu-aduce și aprinde narghileua lui Osman
Ce a-lene se lungeșce pe molateca ’nflorare.
Sub aromele de Moka, zarful de-aur aburit
Iși întuneca lucirea măestrirei byzantine
Și Osman din narghileua înpetrita cu rubine
Sorbe lung uitarea grijei înbatat și fericit.
Părul lui, cernită unda, peste frunte îșî re\ar»a
Negra sa posomorâre ca o aripă de corb,
Și adânca lui privire de o fiacare e arsa...
Cine-o ’nfrunta înpetreșce și pe !oc rămâne otb.

’) Locuitori din Mtvqv, canton al Mareei core’ip le cu vechia Laconie.

www.digibuc.ro
3

In caftanul de mătase ce-i înbracă tinerețea
E frumos ca ’nchypuirea unul puget fecioresc,
Pe-aurita-i cingătore petre scumpe strălucesc
In schintel înfașurându’l și mărindu-1 frumusețea.
Lângă el ascuns în umbră un zyfat') șovăitor
De ia tălpi până la creșcet scuturat de ’nfiorare
O privire turburată furișeză peste mare
Ce-ar putea să dea pe față pe mișel și trădător.
Către fine e ospățul. Aga semn cu mâna face
Și un sclav dispare iute închinându-se smerit.
O copilă peste-o clipă se arata liniștit,
E Zopira. Ca prin farmec vocea sgomotelor tace :
In puterea nopțel line sorele a răsărit.

Alb vestmânt și față albă, albă mână, albă totă
Să-l descrie frumusețea nici-o limbă n’o să potă:
Se mlădie ca sulfina sărutată de zephyr.

Ochi mari, sunt o poema gânditore și adâncă,
Stele limpedi cu reflexe de-amethyst și de saphyr,
Vocea el o melodie cum nu e și n’a fost âncă,
Și întrega el făptură un parfum de trandafir.
A turbanului matase diamante o ’nsteleză,
Și pe el mărgăritare șerpuesc. — Al ei picior •
Pare-abia că se atinge de al Indiei covor
Ce în cale i-s’așterne și pe care se așâdă.
— « Pregătiți-vă arcușul și viorele ’nstrunațl!»
Zice-atuncea mândrul Agă. Și ghiauri într’o clipă
Plâng pe corde-a lor durere, și ’și-o strigă și și-o țipă,
Mângâerea e în lacrimi; — sunt de ceruri inspirați.
Spun, ca ’n lume o putere predomneșce neschimbată,
Că în Domnul mântuirea când o cauți o găsesc!,
Dacă vrei să te iubescă trebueșce să’l iubeșcî
Căci a lui mărinimie nu te lasă nici-o-dată.

Spun, de jertfele prin care îndrumatu-s’a Kfistos
Pentru-a ’nfrânge răutatea și necazurile lumel
Spun de patima lui crudă și de lacrimile mumei
Și de Iuda vîndătorul, înjosit și păcătos.

Dar Osman de cum aude a creștinilor cântare
Ce desfide-a lui credință cu avântul el măreț,
Și ce sbora ardătore către cerurile clare

i) Zyfat supranume dat Ovreilor de Turcî, insemnâz i: câine fira le^e, miserabll, ticălos
Turci avâu acest obiceiu dea porecli pe diferitele popdre cu care veneau in atingere, dupe
calitatile și mal cu sâma i porecJea după defectele lor. Aceste supra-nume au mare impor-
tantă pentru cel care studiazi literatura istorica Orientala, pentru ca cele de mal multe
ori savanți moderni ne cunoscând acest obiceiu , se înșelau in aprecierea tradițiunilor
istorice și faceu pe dmem de buna-credinta se vada in 'manuscrisele descifrate lupte e-
roice de 'tigrii, de lei, cu demoni pe când in realitate aceste denurtîiri erau creațiun
ale fantasiei-orientale, fdrte Înrădăcinate de-alminterea. Studii seridse asupra acestor punte
ar arunca o lumina asupra Istoriei Turcilor și a popdrelor în lupta cu el. lata cum el deo-
sibeau in traditiunile scrise și nescrise pe diferitele popore : T.itarl Leszjezi, lăiett, mân-
cători de spurc iciunl; Moldoveni = nudan, bogdan, neumani • Serbii si Bugaril = Hayduc,
haiduci, hoți ; Holandezi= Peyrnaz, venlator de branz-i: Venițien = Bali-kiz, nescasi; Spa-
nioli—tembel, leneși; Fcancezl=ajnezi, mândri; Englezl=*zikazi_lucratori de lana ; Ruși =
Ruzimenzius=suflete rele; Arabi — akylsiz, turbați; Greci — Bovniz slzkojun, berbeci fără
cdrne, etc. etc. VeJl Cantemir.

www.digibuc.ro
4

Se încruntă și-1 priveșce cu mânie și dispreț,
fînsă Greci ’ncep să cânta a străbunilor mărire,
Spun de gloria trecută, se revăd la Marathon
II conduce Miltiade catre-a Perșilor sdrobire
I’aripeză, îi ridică adieri de nemurire :
Vremi mărețe re’nviaza în refrenul monoton :
— El, asculta vechiul cântec al titanicilor dile,
Fața lui se lumineză de un dîmbet, — e răpit . ..
Vitejia îl uimeșce, Perșii mor, e mulțumit,
Leoîiida îi sfaramă : Thermopile ! Thermophile!
Insă el când se înălță prin al musicei transport
Și cuvântul libertate când pe buze Je răsuna,
Cruntul Agă se ridică și c’o furie nebună
Un pistol din brâu smuceșce, glonțul șuera, detună
Cântărețul cade mort.

Musulmani trag hangiarul și crudiniea îi orbește,
Pe creștini voesc să-I vadă svâreolindu-se ’n dureri,
Dar Osman atunci năprasnic se repede ’n Ieniceri
Șeful lor scăldat în sânge, îndrăsnela și-o plateșce.

El, apoi către Zopira se aplecă ’nduioșat
Și la vieță o rechiaină din leșinu ce-o ’nghiațase,
O desmerdă, — ea ’l întrebă... El îl spune c’a visat
Că e linișce deplină, că nimic nu se ’ntemplase.
Și corabia se ’nclină peste marea adormită,
Luna calea și-o urmeză, vis pe valuri călător,
Terce rade argintose din cerescul el fuior
Pe când vântul printre funii melodia ’și-o palpită.
Noptea dulce este totă un cristal străvădletor
Totă ’ntinderea e albă pănă ’n zarea depărtată,
Și pe tot s’așterne clarul unul farmec domnitor.
Dar corabia întregă când de somn e ’ngreuiată
Aga chiamă înăuntru pe zyfatul prefăcut
Și în ochi privindu’l strigă. «Câine, spune-mi ce-al vădut
« Ensă dacă a ta vorbă ar voi să mă înșele
« Dacă lacomul tău suflet e vendărel închinat
« Vai de tine n’am să aflu schingiuiri destul de grele
« Să ’nferez al tău păcat!»

Juda, galben, șovăiesce, se cutremura și dice:
« Jur pe lehova stăpână, pe Kerim și pe Isns,
« Ca vădut’am demoni negri, *) furișându-se ’n caice...
« A mea sortă blestemata între denși m’a condus
« M’au plătit cU pungi de aur să servesc a lor isbândă,

’) Prin demoni negriTurci înțelegeți pe cazaci. E știut că cazaci, ati pus primele base al&
flotilei Rusescl.

EI In caicele lor, devastai! dese ori țărml Turciei asiatice, Bentinck în cartea sa Re.mar
quos sur l’histoire den Khum tartares, ^.ice Într’o notă că cazaci erați atăt deinterpizi la luptă
și atât de meșteri la înșelătorii că nimeni nu i-ar 11 putut întrece. In marea năgră a ti os-
tenit adese orî galere turcești întregi, numai prin hărțuiri zadarnice, și când erați încolțiți
atunci dispărau ca nalucele in caicele lor ușdre ducând cu el prazi nunierdse. Bagase atata
spaimă in turci prin curagiul și indrasn^la’ lor In cât Sultanul Amurat al III se deștepta
ndptea din somn. îșl chema garda și o întreba dacă cum-va cazaci au năvălit asupra se-
raiului și numai la au^ul numelui lor tremura ca varga. De mal multe ori ^ice ; Bergeron,
Kantemir, Storch și Lesur, a voit să închee alianța cu el.

www.digibuc.ro
5

« Hotărâtau mâine săra să pătrundă în Bosphor,
« Să prădeze chiar seraiul au în cugetele lor...
« Diua merg pe lângă țărmuri noptea ’n umbră stau la pândă».
— « Bine câine» dice aga «voiu vedea dac ai mințit».
Și ’nchinându-se judeul ca un șerpe ese-afara.

Ense luna prin ferestre se restrânge liniștit
Troienind eoprinsul tainic ca a el lumină clara,
Și Osman lângă Zopira uita grija ce ’l pătrunde
Cu iubire desvelesce albul chyp surîdător
Peste sinul alb de lapte cade părul el ușor
Și întrega o 'nvelesce risipindu-se în unde.
Ochi ei cu strălucirea unui negru diamant,
Și sprâncenele-i arcate par umbrite cu cărbune.
Vechiul basmu de iubire unul altuia ’și ’l spune
Pănă- ce ’i coprinde ’n brațe somnul, vecinicul amant.
Dar când diua se revărsă și coprinde tot seninul
Fie care se deștepta, rob al tristului destin.

Și—oh! groza!... două corpuri: eniceru și creștinul
Pentru veci de adi,-nainte apărați d“ ori-ce chin
Și ’nfrațiți de mâna morte! lângă vasu’n nemișcare
Către cer sliclindu-șl ochi, parca striga răsbunare
Alintați de-al marei cântec mai duios ca un suspin.
Și cum ceru-și desvelesce totă vraja frumuseței
Se ’ntrevăd în depărtare nisce punte răsărind,
Sunt caice., ’naintăza, șiruri negre se întind
Și pateza ’n a lor cale poesia dimineței.

Sunt zărite .și pe data tota puntea e ’n mișcare;

Prin alarma sgomotosa chiar Osman este vestit
Cresc caicele și umbra li se face tot mal mare,
Se apropie... — Cazaci-, — sunt Cazaci, negreșit.
Aga strigă: «Șoimi de mare îndreptați într’inși tunul.
« Spre Stambul că-I porta gândul mi-a spus jidovul hain
« Ensă jur pe Semiluna ca peri-vor păn’la unul
« Pentru fie care ’n parte nascoci-voiu câte-un chin.
«In zadar s’a pus hatmanul Scatozub *) în a lor frunte,
«Vrend să plece semiluna și puterea să mi-o ’n frunte.
«El și-a dis ca de-a lui prada prea puțin îl mai desparte
«Ca spre ținta vor ajunge duși pe aripe de vis,
«Că puterea musulmana va înfrânge-o, el și-a dis!
Dar Osman e ancă ’n viața ! și Stambulul e departe ! »
Ast-fel dice și da ordin fie-caruia în parte.

Vasul geme și pornesce spre caice cârmuit,
Iar deodata dece tunuri isbucnesc ca o furtună,
Mu’ea ’n valuri se ridică se isbesce și detuna,
Mulți Cazaci în fundul apei îșl duc visul ne’nplinit.

’) Expediția lui Scatozub, dupâ uni istorici, Scalozub s’a Întâmplat prin anul 4543,
Prințul Kantemir vorbesce despre aceste expediții pe larg In tom. II rved. Ptti-w tce Of-
tomane). Scalozub era un faimos vasboinic favorabil Poloniei. Sub conducerea lu , regele
"Sigismund spera 8 faca pe cazaci catolici (după l.essur șiScherer). Elfacuse30 d» expediții
pe mare In caice (czajkas; în contra turcilor si 2 pe uscat contra tătarilor. Era mândru
^iret și brav.

www.digibuc.ro
6

De caice țăndărite este marea semănată,
Câte-un corp ce ’nnotă ’n sînge ici și colo se arată.
Ensă cel rămași în viață dau navală către vas
Și cu căngi îl’încleșteza: Scatozub racnesce: ura!
Âlortea urla furiosa și la mulți le-astupă gura,
Șiruri dese cad creștini, Turci cad la ori-ce pas.
Și caicele ușore de corabie-agațate
Par'o ceta năpustită de ogari, pe un mistreț;
Vasul geme sub povara de cadavre spintecate,
Sunt respinși din nou Casaci dar au inimi încordate
Vor sa ’nvinga sau să moră căci pe viața nu pun preț;
Se reped eu cinci, cu zece, tot mal mulți mal plini de ură,
Uni urca, sunt ca tigri ce s’asvârl pe prada lor,
Lupta, striga, urlă, săbii zăngănesc îngrozitor
Pusei trasnes-, scrîjnesc răniți, crunte chinuri îl tortură.
« Morte! morte! » se aude răsunând ca o fanfară.

Pept la pept se strâng, cu dinți se apuca și se rup,
Fără mila printre rânduri plugul morțel ară,—ara....
Arma cade peste arma, trupul cade peste trup.
Și zadarnic Musulmani vitejia-șl desfașora
Ei încep să șovaiasca căci dușmani se ’nmulțesc
«Am învins!» Hatmanul striga, frați mei vă mulțumesc!
Si pe Turci sub a lui ghioga ca un trăsnet îi doboră.
Dar Osman atunci racnesce: «Nu, voi ancă n’ațl învins!
Înapoi ghiaurl sălbatici căci în viața m’aflu ânce!»
Rîde grosnic, îi desfide și de glonte neatins
Se opresce și ’i așteptă neclintit ca și o stâncă.
Secerați sunt ieniceri ca și spicele de grâu...

Dintre* rănile căscate curge sânge,—curge rîu
Pentru cei rămași în viața desnadejdea e adâncă,
Ei cad unul câte unul. Vai! perduțî sunt toți perduți I
De urgie să mai scape nu mal cugetă nici unul,
Abia dece se mai lupta, opt abia, cinci, patru, unul...
Dar și densul scapa arma,— cade peste cel câduți.
Singur Aga numai densul se mai afla în piciore.
Ca un fulger îi sclipesce iataganu ’ncovoiat
A perdut ori-ce nădejde dar de lupta ne’ncetat,
Vrea să moră ca viteji pentru-a stegului onore,
Ține piept la toți cazaci de-a lor număr ne ’ngrozit
li admira chiar dușmani vitejia uimitore,
Când de-o dată simte brațul ca-i slăbește ostenit
Șovaesce și o ceța îl întuneca vederea
Se retrage, se încercă sa-șl recapete puterea,
Și, minune ! da un strigăt de nebun,—e fericit,
Lângă densul e Zopira alba și transfigurata—
A venit eu el sa moră, tema ’n pept a 'năbușit
A uitat ca e creștina; și lovesce ne ’ndurata,
Mâna ei copilăresca pe stylet e încleștata
II iubesce pe eroul cărui viața și-a ’nchinat;

De primejdia grozavă al ei cuget e’nălțat...

II acopere cu corpul, vrea sa’l scape, striga, plânge
Dar Osman rănit de morte cu amor la pept o strânge

www.digibuc.ro
7

O sărută âncâ-odata, lung, mai lung, și parca vrea
In duiosa ’nbrațișare, suflet viața tot se-I dea.
El apoi dintr’o lovire capu fraget i’l reteza

Si privindu’l, trist îngâna cu un glas ce lacrimeza :
« Numai eu aceste buze le-am atins cât am trăit
Nimini n’are dupe mine să le-atinga nici o-dată. »
Dice și rîclend sălbatic cu un hohot prelungit
Capu’n mare i’l arunca; unda plânge spumegată,
Iar adânc un eko urca și respunde: niciodată
Niciodată!

CINCINAT PAVELESCU.

IUBITA MEA

JSUIMTA MEA, DE UNA-ț)I SEARA,
* CÂND LÂNGĂ MINE S’ \ CULCAT,
ME SARUTY CA 0 NEBUNI . . .

MI-AM DIS: DC SIGUR MA ’NȘELYT.’

YSEAB V CNSE ERA RECE
SI TRLPUL El PARCA ’NGIIIAȚASE,
\M ÎNȚELES PE DATA TOTUL :
DE SIGUR IERI NU ME ’NȘELASE.

CATON THEODORIAN.

C OPILU L

^iim sta pe catafalcul negru Intre perdelele cernite,
o Copilul blond credînd ca dorme, ti pune flori înbobocite
In p"rul alb ce se revărsă pe chypttl stins ce ’nvinetesce,—
Si pe când mama-sa alatun durerea el și-o stapânesce,
El urmaresce o albina ce se înalta In spirale
Ductnd ai sine dulcea miere din parfumatele petale ;
Atunci copilul dice: «mama, iar lângă sinul ei se strânse,
«Albina lucrul si’l tirmespt, si tata dorme».	Mama plânse.

1 o O r	RADU d ROSETTI.

www.digibuc.ro
8

VRĂBIILE

Tpima lor întâlnire. Ce sfioși': tac mereu. El e palid ca și Ivpardsa din
1 corsagiul el. Ea e roșie ca și trandafirul de la butoniera Iul. Și se plac mult.
Și uite cum tremură. Și-o se ’ncepă iar se plouă. Ce sfioși!

B nea pe care șed, sub un castan stufos, o pitită bine dupe niște tufișuri dese,
un fel de încăierare scandalosă de fel de fel de buruieni și verdi și uscate si
tepose. colo, — tocmai la margnea gradinei.

In marginea aleeî din apropiere se înghiesuesce un sir veseli de urmuzl cu frunde
dese, ale căror bobe rotunde și lăptose par o spuză de bumbi de sidef, saă o
presărare de spilce albe înfipte într’o lungă brobodă verde. Cam spre drepta,
și ceva-ceva mal departe, sub îndemnarea unul crâmpei de vânt ce-a început
acum să cam ciupescă d'n vârfurile pomilor, un pleop în It și mândru îsT
plecă puțn capul, cu grația unul senior de viță mare și incet, a-lene, șoptesce
nimicuri și frundătură unei sălcii mal scundace.

Desmațita tot face la nazuri, se mlădie în drepta se mlăde în stânga, aci
dice «da», aci dice <nu».

Câte-va săgeți de sore. scăpvte dintr’o cetate aeriană de nori, shinteiază
în ultimele picături de apă ce mor spânzurate ici și colo, transformă în fo
de aur frundele arborilor âncă ude de norul ce s’a scuturat puțin mal na nte,
săruta și gâdilă ușor o brasdă de ârbă, ce se întinde de plăcere, apoi rîdetore,
fug de se ascund în umbra unul zid vechiu, umed și trist.

In fața bancel, abia la câți-va pași, zace vecinie de urât lacul G'șmegiul, pr e-
tenul mysterios și îngăduitor al amorezaților, poeților si vagabondilor. Tăcere
mare. Nici un pas nu se aude pe aleele mol ș' oacheșe de stropiturile de mal
adineaori. Un broscoi galben-verdul cu ochi umflațl și mirați, cu gura păn’li
urechi, ridică d’odată-capul în midlocul apel, pentru a vedea ce însemneza
atâta liniște. Lacul dîmbește făr’ de voie grhnându-șl fața cu mal multe cercuri,
care se măresc din ce în ce, se cuprind unele într’altele, se depărteză larg si
mângâietor, penă ce dispar cu desăvârșire la marginea apei, unde, pe un pat de
murdărie grosă se legănă câte-va frunde îngălbenite de disperare.

Tot ce vede ochiul, acum, dupe pldie, pare nou, curat, viu; scorța copacului
mal negră și verdele foilor mai prospăt, fie-care colț e un peisagii! genial asupra
căruia pictorul a revenit pentru a mai arunca câte-va pensule de lac.

Pe banca fermecată frasele aii început tremurătore, întrerupte, sucite și căs-
nite, vechi și gole. Pldpelor 1-e greu la del, depărtarea de la o gură până la alta
e tot mare, stângăcia tot împărătesă tare. Fruraosa îșl înșelă pentru ântâia oră
bărbatul; copilul-amant, pentru ântâia oră e luat și ia în serios o femeie. O,
sfânt prim pas, atât de greu, ciudat și sublim, la corrupțl ca și la naivi, la
seducetori reci ca și la sinceri înferbântați 1 O, fir nevădut, răsucit dintr’un
myster și o murdărie, ce sepirl împărăția idealului de a realului, câți au danțat
pe tine, câți te-aă cântat, câți aii plâns și câți au rîs, fără a te putea rupe!

D’odată, înfiorata nerăbdătore tresări, și nervosă d’atâta înconjur, îi arătă lui
cu vârful delicat al umbreluței sale de dantelă și mătase, o poemă mică și

www.digibuc.ro
9

■divină perdută în aleea apropiată cu aripele bătând în aer • jos, pe pământul
âncă umed, într’un amestec de pasiune îndrăsneță si sinceritate pripită, într’o
■ciripire fericită și rîdătore, două vrăbii îșl înpreunaseră ciocurile și se sărutitî
de zor.

Iute,-'ute, făcură și et tot așa.

Ultima lor întâlnire. Se întorc ca de obice i! de la casa de plăcere și nebunii,
■o cutie scumpă și căptușită cu pofte și pirfumată cu suspine în care au închis
pănă cine scie când : vorbe drăguțe și nerușinate, șopte scurte și revollătore
sărutări disperate, fioruri bolnave, tot ce-a fost și n’o să mai fie.

Străbat aceiași grădină în care s’aii întâlnit pentru ântâ a oră acum două
luni abia.

Dar numai sunt eî. Ea : prea obos'tă. El: prea săturat. Merg cam depirte
unul de altul. Aă isprăvit și vorbele, au isprav’t și privirile. Ca și altă-dată
tac, ca și altă-dată țin ochi în jos. Ah! dtr câtă deoseb're. O babă grăbită
sparge tocmai lângă ei o glastră cu flori de magheran. Tresar și trec înainte. In
midilocul lacului o barcă părăsităde lopătar, se mișcă trist și încet nescind în
cotro să apuce. De-asupra, în adâncimea albastră și caldă a cerului, se topesc
ca niște v se, fulgi de nori albi. Ventul — ciobanul frundelor subțire și lung
începe să dică de ducă.

Pe aleie câțl-va copil fugiți de la școlă, cu fețele roșii de alergătură, cu ochi
lacomi și crudi, cu dîmbete rele sub nasuri obrasnice, cit mâinile crăpate și
murdare, dau cu prăștiile dupe pasări. Puțin mal încolo, un grădinar cu bluza
albastră strânge cu o mătură un șir de frunde uscate.

Și sgomotul scurt pe care-1 fice mănunchiul de nuele târșind foile morte
semănă cu vorba : sfârșit!... sfârșit 1... sfârșit!...

— Nu scit ceva, dise ea a len">, a mutit pe bărbatul meu la Severin; mâine

plecăm.

Oh 1 Se întrebă el îngrozit, cum a putut să-mi vestescă cu atâta răcela, sbo-
rul fericire! noslre ? Cum ? Apoi răspundându-I ei :

— țfilele astea o să încep să prepar examenul de licență.

Oh! Se întrebă ea încremenită, cum a putut să rămână atât de indiferent,
când i-am spus că trebue să dicem adio dilelor cu sore ? Cum ?

Grăbiră pași, căci băgaseră de semă că inimele lor au început acum să bată
tare și neregulat ca nisce ciasornice, care dupe ce aii cădut de la o înălțime
se clatină fără de rost âncă câte-va minute, înainte de-a înceta cu desăvârșire.

Când erați aprope să esă din grădină, la întorsătura unei alei mal strâmte,
se opriră amândoi d’odată, amândoi fără să vrea și, aă cadut pe gânduri.

Jos, în fața lor, cu capul storcit lângă ua rotogol mic de sânge amestecat cu
țărână, cu puful pieptului pătat, cu ar pele înțepenite și cu piciorele sgârcite.
zăcea mortă o vrabie, lovită de praștia micilor tâihar’.

— Da, da... ca și dragostea nostră, dise ea. clătinând încet din cap și ochii

’i-se umplură de lacrăml.

El încruntă din sprâncene, întorse capul în colo, suspină lung, apoi lovi cu

vârful bastonului o petră mică ce sări in depărtare.

Paris, Octombre 893.

ION FLORESCU.

www.digibuc.ro
10

ia a/wwas

^^v/oyez la luciole.

(KW De bonheur doux simbdle,
Voyez corome elle voie

■x' En precedant ses sceurs;
Oii va-t-elle, oii va-t-elle
Pour reposer son aile
Si briliante et si frele?

— Sur l'herbe et sur les fleurs.

Sur la fleur rose et blanche,
Qui jojeuse se penche
Suspendue ă la branche
De l’arbuste odorant;

Sur l’herbe verdo^ante
Oii l’alouette chante,
Pour narguer, la mecbante!
Le panvre ver luisant.

Toute tige embaumee,
Que l’aube a ranimee.
Par elle est bien aimee;
Et l’on voit tous les jours,
De la joyeuse foile
Scintiller l’aureâle
Sur la fraîche corolle
Des roses ses amours.

Dis-moi, moucbe luisante,
A mes leux si charmante,
Serais-tu l’âme errante
D’un amant malheuroux?
Ou serais-tu quelque âme,
Dont Ie caprice infame
Concen trerait la flamme
Qu’on doit bruler pour deux?

Vois-tu lorsque t’entraîne
Le plaisir ou la peine,
Un ange qui promene,
Tes ailes dans la nuit?
Ou quelque demon sombre.
Sorti d’un \ieux decombre
S’eclaire-t-il dans l’ombre
De tout beau front qui luit?

www.digibuc.ro
11

Nou, tu dois âtre beureuse
Daus la course joveuse,
O niouebe lumineuse,
Fille des nuits d’ete;
Car ta vie epbâmere
Toujours faite pour plaire,
Me semble un doux mystere
D'amour et de beaute.

MARIA D. GHIKA.

( TRIOLETE ).

jgfe trist e câmpul de secară
£ Când pe ’nserate îl prheșci

Și porțî pe suflet o povara...

Ce trist e câmpul de secară...
De și cu viața ’n primăvară
începi să cred! că ’mbătrâneșci;
Ce trist e câmpul de secară
Când pe ’nserate îl priveșci.

De c.îte-orl, răpit de vise,
întinsul câmp nu m’a vădut
Plutind în cuget peste-ab'se.
De câte-ori răpit de vise
Sburam pe aripi larg deschise;
Dar adi sunt ângerul cădut...
De câte-ori, răpit de vise,
întinsul câmp nu m’a vă lut.

Pe subt secara ’ngălbenită
De vânt culcată la pământ
Zarem venind a mea ispită
Pe subt secara ’ngălbenită
Am strâns-o ’n brațe, înblândită,
Ce simt i-am spus într’un cuveni
Pe subt secara ’ngălbenită
De vânt culcată la păment.

Ce bine este să n’aibi minte
Când greerl țârâe ’n secara
Când ești la inimă fierbinte
Ce b'ne este să n’aibi minte.

www.digibuc.ro
12

Ia spune-mi, dragă mai ții minte,
Ce vise dulci ne fermecară ?

Ce bine este să n’albl minte
Când greerf țârâe ’n secară.

EI da, nu dic, ți-am rupt panglica,
Și-am desnodat al tSu corset
Dar, zăii, o șeii, n'a fost nimica
EI, da, nu dic, țî-am rupt panglca.
Căci al fost blândă ca pisica
Iar eu — ciudat 1 — de și poet
Ei, da, nu dic, ți-am rupt panglica
Și-am desnodat al tău corset.

Subt ploia radelor de lună
Ti-am adormit pe sinul gol.
Rideal, rideaî ca o nebună
Subt ploia radelor de lună.
AdI rîdi cu altul înpreună
Și ventul bate tot domol...
Subt ploia radelor de lună
Ți-am adormit pe sinul gol.

Ce trist e câmpul de secară
Când pe ’nserate il priveșcl
Și porțl pe suflet o povară
Ce trist e câmpul de secară.
De și cu viața ’n primăvară
Începi să cred! că ’mbatrâneșel. .
Ce trist e câmpul de secara
Când pe ’nserate il priveșcl.

DEM. MOLDOVEANU
-----“—---------------------

Publicăm cu plăcere următorea poesie pe care ne-o trimite d. Le os Duc,
directorul revistei La Province ce apare în Paris,

L’ALLIANCE FRANCO-RUSSE

— ODE PATRIOTIQUE —

t ancais! voici pour nous le jour de l’allegresse :
ja voix d’un peuple ami, loyale et vengeresse,
Zient nous dire : « Oubliez le dădain et l’afffont!
i Si vos allies d’hier, dans leur iugratitude,

& Se levent menaeants, fiers de leur servitude,
((La France et la Russie ensemble mareberont!

www.digibuc.ro
13

« Ce sera la revanche Eclatante et superbe,

« Et vous les laiicherez, ces vaniteux brins d’herbe

« Que votre souffle seul avait fait s’elever,

« Et qui ne craignent pas, dans leur jalouse audace,

«Maintenant qu’au soleil vous leur avez fait place,
« De croitre sous vos pas et de les entraver! »

Helas! ii est trop vrai, l’orgueilleuse Italie,
Reniant son histoire, ose, dans sa folie,
Se joindre aux ennemis de la nation-soeur!
Non content d’afficher l’alliance gennaine,
Son prince foule aux pieds le sol de la Lorraine
Et suit Servilement les pas de l’oppresseur 1

Devant l’affront sanglant, râvant des h^catombes,
Les morts de Magenta tressaillent dans leurs tombes:
«Quoi! c’est pour ces gens-lâ que l’on fit tant d’efforts !...
« Eux qui faisaient pleuvoir des lauriers sur nos tdtes,
« Des que souffla sur nous le mistral des tempetes,
« Se rangerent, vaillanlsdu cot6 des plus forts!

« De ces Romains fameux qui conquirent le monde,

«Ils n’ont su conserver que l’altiere faconde,
« Et les g6ants ont eu des nains pour rejetons!...
« Tandis que leurs aieux, dans la paix ou la guerre,
« Par l’epee ou les arts s’imposaient a la terre,
« Eux sont les plats valets des modernes Teutons!

a. Eh bien, jetez au vent nos cendres fremissantes :
« Vous en oublîrez mieux l’aigle aux serres puissantes
« Qui vint vous arracher aux griffes de V'autour!

« Roi galant homme, allons, va te joindre â tes braves f
« Tes politiciens ont brise tes entraves :

« Toujours Machiavel se cache sous Cavour !

« Sinon, redresse-toi pour acclamer la France!

« Mais le fardeau trop lourd de la reconnaissance
« Te cloue â ton sepulcre... Alors, sonnez, clairons!
« Tambours, battez encor vos roulemeuts funebres!
« Que le soleil se voile et qu’au sein des tenebres
« Retentisse, effrayant, le heurt des escadrons! »

Mais non, dormez en paix, o vaillants freres d’armes I
11 suffira d’un mot pour calmer vos alarmes :
Le colosse du Nord vient nous tendre la main !
Tandis que l’Angleterre a son tour nous menace,
Les Russes, regardant nos ennemis en face,
Nous disent: «Nous serons vos freres de demain!»

www.digibuc.ro
14

Oui, ceux qu’avec dedain l’on nommait des cosaques,
Donnent cette lecon aux descendants des Gracq ies,
Et la Triplice a peur de ce nouveau lion ...
D'allies plus nombreux elle se met en quete,
Comme du monde entier pour faire la conquete :
II ne lui suffit plus de l’appui d’Albion!

Elle sonde l’Espagne, incite la Suede
Et voudrait voir l’Europe accourir â son. aide.,.
Eh bien, qu’ils aillent donc, tous les peuples vassaux,
Se ranger sous le joug des reîtres d’Aliemagne!
Qu’ils se metfent demain ou sur l’heure en campagne:
La France et la Russie attendent leurs assauts!

Nous avons tenu tete â l’Europe liguee,
Alors que, par vingt ans de guerre fatiguee,
La France n’avait plus son merveileux ressort.
Si nous fumes vaincus apres trois ans de lutte,
C'est que tout conquerant fait un jour la culbute
Et que nos preux dormaient sous les glaces du Nord.

Oui, seule la Russie arrâta l’epopee.

Mais qu’ă son vaillant glaive on joigne notre epee,
Et nul ne pourra plus terrasser les geants!
Ceux qui s’attaqueraient â de pareils athletes
Verraient bientot l’orage eclater sur leurs tetes
Et creuser sous leurs pas des abîmes beants...

La Russie avec nous, c’est la paix assuree-,
Plus d’une fois deja, tout prets â la curee,
Les AllemandS ont du reculer sous ce frein.
C’est qu’aux bords du Nietnefl et jusqu’a la mer Blanche,
On entend se former un bruit sourd d’avalanche
Des que leur aigle noir s’agite sur le Rhin!

Les Russes, cependant, furent nos adversaires;
Mais s’ils n’effacent pas certains anniversaires,
Ils pardonnent l’erreur comme l’ambition,
Et le seul souvenir qu’ils gardent de Cvimee,
C’est que la France encore a bien sa grande armee
Et qu’elle est, comme avant, la grande nation!

La generosite fut toujours leur partaje :
Les peres ont transmis aux fils cet heritace,
Eux qui, de la ruine ont preserve Paris :
Quand l’Europe â l’assaut se ruait contre un homme,
Les Russes seuls on dit : Respectons cette Rome
Et que seul l’empereur, du moins, soit mis a prix!

www.digibuc.ro
15

Honneur donc â ce peuple, â ce bon peuple russe
Dont l’appni precieux tient en respect la Prusse!
Honneur â tous ses chefs, surtout bonneur au Gzar!
Recevons ses marins le coeur rempli d’ivresse,
Et nos drapeaux meles, que la brise caresse,
Verront s’enfuir la Guerre enchaînde â son cbar !

Oui, la main dans la main, scellons la paix du monde!
Notre alliance â nous etant noble et feconde,
Affirmons-la bien băut, â la face des cieux;
Et, reprenant pour nous une plirase fameuse,
Redisons tous en choeur, d’une voix chalaureuse :
« L’amitie .d’un grand peuple est un bienfait des dieux !)

LUCIEN DUC.

----------------------------

Unuia cu numele Dorna* —

CĂ ’L CHIAMĂ DORNA E PERFECT,
DAR FERICIREA E CĂ SCRIE,
CĂCI E NEVOIE DE HĂRTIE

PENTRU AL APELOR EFECT.

ALEXANDRU MACEDONSKI.



Veneția de d. Radu D. Rosetti, este
titlul unul nou volum de prosă și ver-
suri. Cunoscutul și talentatul nostru co-
laborator, fenerul poet atât de incercat
la o verstă âncă fragedă, cu o simplitate
de styl necăutată și cu atât mal frumdsă,
dă cititorilor schițe în prosă, din viz.ța
sa atingătore și plină de interes. In ’de,
Radu D. Rosetti este un adevărat Meș-
ter ce aminteșce prin sobrietatea sa de
styl pe uni clasici greci.

Negreșit, din punctul de vedere gene-
ral stylistic, în scrierile lui Rosetti, sunt
âncă slăbiciuni și șovăiri, >dac linia men-
te le totale se recomanda precum s’ar
recomanda picturele lui Cabanei prin ca-
racterul antic ce întocmeșce și astă-di
admirațiunea multor pictori și cunoscă-
tori pentru piimitiv^ Pe când o parte

dintre scriitorii români, și mai toți scri-
torii stiăinl recurg la artificii de styl
nejustificate de subiectele lor, la fiori-
turi, ce sunt pulberea de aur destinată
a masca insuficiența lor literară, Rosetti
povesteșce cu naivitatea sa de copil svân-
turat ce are de spus și atinge fără să
voiască, fără a fi cugetat că va deștepta
și in alte inimi emoțjunea sub a cărei im-
pulsiune a scris, fll felicit și îi dic să
persevere: să nu alunece nici în făgașul
de tristă memorie al nouei dircțium ce
a produs pe Bodnărescu și Antologia lui
Beldiceanu, nici să caute a fi vre-odată
altul de cât ce l’a creat natura sa pro-
prie să fie.

— Dan, roman de A Vlahuță este o
scriere de merit apăruta de curând. Au-
torul, fără să fi realisat un cap de

") Ape minerale cunosțute pentru efectele lor speciale.

www.digjbuc.ro
18



MUSICA

„W1EST"

București; Piafa Amzei, W

miMsKi

in

J Autorisat dd oneT. Mitei Ater dl Cul-
, telor și instrtieyunej publice.

r Cursurilej»entjru Plano, vio-
II nă , Teoria șf Armonia, etc.,
incșp in Septembre- r .

^Programa oficială a Statulu
și, a pej,or mai renumite insti-
tute din str JnState.

Esamenele de finele anu-
lui se depun dupe cererea
părinți or la Conservatorul
dejmusică. și declamație din
București. p	?

Penwu mtbrmrțiunl și în-
scrieri a se adret a la instirpt
in toate zilei a dala 12 -*-3 și
de la 0 8 ser£	7

Director, Julîus Wiest.

1—■■-■r

DENTIST

AMERICAN»

r^TAj u



p P^IMUI^ATELIEJR p
d TAPIȚERIE ȘI^DECORAȚIUNE Q
i ASOC1AT1L0& WfflERl HOIAHI 4

'ÎU'CUREȘTIS ȘTuADA ACADEMIEI, 15.	O

,F a gar-Hi.aiKt.	w

. Asemenea s6 însărcinează cu transporturi de jifutâri*de dornicii!A
precum gi arangiatut tor.

! Se țaoale adresa cl^ar^yinir’o i^te poștală.

taoaocic^^

www.digibuc.ro
ia

VIENT PE PARAITRE»

L’ALMANAfH DE U QURIION SOCIALE
ILLtJSTRÂ

POUR 1894

At&cHnt les gld} aiitoris&a dy social isme st V&ite de Idț HttiratUfV
। Sbus 1(1 direcțion de P* ARGYRIADES

IL’Alm&naeK-'de laA'^ctestion'^Socialțesf'hien comun. Ses trois prenidres ann4e»
prit obtenu un grand succâs et celui de l'annde 1894 en obtiendra un plus complet
•eflcore, car il est vraiment trAs intdressant. On eu jugerxpar la liste ci-contge
de ses articles, gravures et portraits:

SOMMAÎRE

Avânt propps. -j-,Annuaire pour T-annAe 1»94. r-^ Calendrier.jr-j--Libert4
bourgeoise, repon.șe â la Tyrannie Socialiste'^- P^ A^gyrîadAs.^iZSăuvenir
den (an ce. J..B. Clement* — Pierre Leroux, Rector Denis. — La luite
de classe, E Landrin. “ Solidaritd, a- George Renard. ‘•Le'Parti socia»
liste. Ed. Vaillant. — Les Inconous, Jules Jouy* —ț Conte socialiste, Lucien
Perin* 5-• La grande iniq-uiie 6conomique, Bencit Malon* — Pensees et
Motside combats—Place nette, AurAlien Schoii. — 11 faut du neuf, V.
Consider ant. —*Jean Misere, EugAne Pottier. !—D Amou£ 6t mariage,
J* Pressigny* — Un Ami du Qotntnerce. — Le Soeialjsme en Chine.
Voix d’outre torn bej Vermersch* 1— Mon râve, Ea C,iau vidre* — La
pilise, Comte de Chevignd* —I Lettre de H. Rochefort sur Louise Michel.
Mr Avânt l’aube, Louise Michel* —v Paysans et capitalistes, Bebel.
WAitechapei, Charlotte Vouvelle. — Quelques pens^drde Fourier cueillies-
lians dilfererits ouvxages historiques. M La cinquiemer couche, V* Jaclard.
Hymne a la mort, J* Guesde. —Qu’est-ce que le1 referendum, Th* Curți*-

'Q£ielcfiies.an'ecdoies,(S-- Le monde marche, H, Brissac* •*- L’espriV moderne,
Margalhaes Lima* — Avânt h chutte. Clovis Hugues, —Statistiques
dive ses. — Le tornbeau de Ia France, O* Descamps. t~ Force des choses,
V. Hugo. A-Les ras, Maria C dliga-Lpevy* —* Unebone &me, Edouard
Guy. — Pour la vie, Paule Mînck. — Les fonctionaires, A* Veber. 1—>
Pensees comico-philosophiques. — Ddmohssons, A* Cipriani* — Barbarie
ef «ivilisalion, F* Engels. —ÎLsd tnOrguej Ga Moroteau. Les deux
pros im i ns, Fourier* W Les trois cartea, J* Richepin* -n— Nous mortes,
£■ Mtseuxa -H ț.a cnapson du' lubLțd. “H Mbyenfc d’acțioa, J.-L. Breton.

Pensees et proverbes orientaux. — Le cotlectivisme, E* Zola. —Union et
discipline, EugAnie Potonid-Pierre. —y.Mopvement socialiste intețnationaL

Rapportdes differehtei ddlegations auGongr&s de Zurich. — Le Mili arisme,
D. Nieuwenhuis. a— Congres des municipalites socialistes de SainUDeniSf-
Henri Laurent. Conte socialiste; 1 fyi stoe(, A* Mercier. -r*- Di rect ion
des entrepi&es, Vanderveldet La cataplasmb social de.da Gbamb'eL fcilbert
Martin. —‘ Maurice Ritinghjusen, E* Rittingausen* — L’Avenir litdraire,
b* Brandebourg. -“4 Sllence au£ paqvces, J. Bi»aUt.’1JVfce Pauvre. Jean
Adalbert. —Histoire vraie, Marian ne. — Bibliographie.— Liste generale
des journeaux.

GRAVURES ET PORTRETE

'Sociafișme et CapitalDmș}. portbiîf d'Hpcier Dfcnis; A ptropbs 3u d&ret do
la Comune; Portrait d’Aurdli. n Srholl; Souventr du Premier Mai; Portrait
de-Louise Michel, de Bebel, Liber d bourgeoise et capitaliste, Max Lti<-s; Entendu.

Ibklr ; Portrait de Malg?ihees Lima; 4ean Valjean (Victor Hugo),4-.
W rt tf j Portraits de Paule Minck, de- Engels ; Notre-Datne-de-Lourdes, G LBant
Mueris: Portraitș ale J,-L, Breton, d'EmiJe Zola, de, Liebknecht^, de John
Burns, d’Ahdreeai'Costa; [de P, RațJiWf, dq 'Vanderveldi; Arghirijides et uf
familie â sa caliute d’Ăuteui ; Pauvre artiste, A. Wiii.rttk ; Portaaii de Marianne*-.

ț/Un fort volume in-8<t da 5J24 pages. Prix t l fp. 50

yhîmseF les tteindndfg mandat] a-raâministraiioit'd^ itvrQuestion-
Sociale, 5, bouleuard Saint-Michel, Paris. RAdaction: 49, rue de Rivoli.

www.digilmc.ro
$0



1 GRAND^ORLOGERi^

PARISIENNE l

11K, Boul* Monjpagiașfi^^y ।

|| MoWhNjottNRk
>$<•	pour

5»-

■A

2 APABVT

Anuarul Mire

3$

CEL MAI W
șr
COMPLECT

en or, urgent^ etmichie^d^^,
M

|| GftAO	&

Prixt trâs convenables

ANUAR

Bt elwaj—aA

PREȚUL» 10 LEI

ÎÎMț B0Al, fflMJir tnOBLEBi, |

PICTURA JN ULEI5< PE JORȚELAN	|

PRIMEȘTE COMANDE și DA LEGȚ1UNI
"d W q 'IU 1

A si; adreșa 14
8E8ĂCT11 .JWMOMtl’' sai îi Ii0ll



190

www.digjbuc.ro
COLABORATORII „L1TERATORUUI“

așezați dupe ordinea alphabetică cu începere de la anul 1880.

Andronesou Gb.— Licențiat în drept din
Paris; fost magistrat.

Athanasiadn.-Licențiat în drept din Paris.

Alexandri Vasile (j-) — Membru al A-
cademiei; fost ministru.

Agapiadis Mabia (f) — Profesore.

Boteanu G- — Colonel.

Bilciubescu V. — L.-locotenent.

Buzoianv Geobge. — Prof. și publicist.

Bbrgamenteb F. -— Profesor.

Baronzi C. — Publicist.

Bogdan. — Locotenent.

Bacalbașa C. G. — Publicist.

Bac alb așa Anton G.

Gapelleanu Paul. — Licențiat în drept.

Chiblac Athanase (f)—Licențiat în drept.
Clavel August B.— Publicist și profesor.
Cecropide D. — Profesor.

Candtano Al. •*— Colonel ; publicist.

GobazzaClotilda.— Publicistă italiană:
Florența.

Cohen Mauriciu. — Profesor și compu-
netor-muzical.

Gbetescu Gr.— Licențiat în drept; pu-
blicist.

Chardonne (Lotus de — Profesor și pu-
blicist francez: Paris.

Cleuziou (Henri du). — Collaborator la
fiRevue des Deux Mondes»; Paris.

Gannini (Mahco-Antonio) (-J-). ■— Publicist
italian: Venezzia.

Gariade Ulyse. — Publicist.

Gensor. — Profesor Universitar.

Czernicov.—Publicist; Moscova.

Dimitp.iade Mircea. — Redactor la Tele-
graphul și publicist.

Durând Oswald. — Publicist: Port-au-
Prince: insula Haiti.

Djuvara Al. — Doctor în științe politice
din Paris și fost deputat.

Demethescu Tbaian. — Publicist.

Dimitriade 0. (-J-) — Artist-dramatic și
publicist.

Dabija Oscar (Anastas).

Dumbrăveanu Th. — Publicist.

Dulfu Petre. — Profesor și publicist.

Drăgulănescu G. (Tj -—Publicist.

Demetriescu Angel. — Prof. și publicist. ■
Dimopol Ghrist. — Publicist: Athena.

Eder (A. de) baron

Eliatte Oscab. (4') — Publicist.

Falcoianu Elena. ■— Publicistă.

Fuster Charles. Director al publlca-
țiunei «La Revue Litteraire et Ar-
tistique» Paris.

FlokescuTon Th. —Publicist.

Florescu Bonifaciu. — (Licențiat în litere
și profesor).

Ghika Maria D. (Principesa).

Geohgescu I. — Artist-sculptor.
Golfineanu Mittv. — Publicist. Paris.
MARAND A ANDRONESCV. •—Publicistă.

Grandea Gr. H. — Fost profesor ; fost
Director al Menit. Oficial: Publicist.

Ghika Pantazi. (f) — Fost prefect, fost
deputat -. publicist.

Grozea Sfelian.---

Hertz. ■— (Cavalerul Edgard de).

Petrus Jacquet. — publicist frances

Janvibr L. J. — Doctor și laureat in me-
dicină. Publicist frances: Paris.

Ionescu (Elisabetha M. Z).

Iancovescu Ion N. — Căpitan.și publicist.

Ionescu-Cheianu . — Public ist.

Kibillov G.—Profesor la șchola de poduri
și șosele, lic. în mathematice din Paris,

Lahovari Gr. N. — Fost prefect; fost de-
putat.

L vescu Iacob, f. magistrat, f. prefect, f.
consul-general al României la Odesa.

Le Metayer Scephane.-—Publicist: Paris.

Laitescu Adrian.

Leboeuf. Ecath. (D-na).

Livescu Ion. — Artist-dramatic în Thea-
trul Național.

Micle Vbbonica (t) —Publicistă.

Marian S. Fl. — Membru al Academiei.

www.digjbuc.ro
LITERATORUL

Macedonski A.

Moldoveanj Den. Publicist.

Macedonski Vladimir. — Doctor in drept.
Manolescu Theodor ft) artist-dramatic.
Moscu Scablat — Doctor în drept.
Negrișanu A. — Profesor și publicist.
Nizzet Fan^ois.— Doctor în litere, phi-
losofie și șciințe. Publicist belgian:
Bruxelles.

Olteanu A.

Orescu Scarlat. — Publicist.

Obedenanu Alen.— Publicist.

Oprișanu D. —Doctor in drept.

OpranU Petre f fost senator.
Pavelescu Gincinat. — Publicist.
PlLAT MlREA.

Petrescu I. C. —Secretar general al M.
S. Regelui.

P. Paltj neant. — Doctor în drept.
Pleșoiant; C. C. (•}*.) publicist.

Pruncu N. (f) fost prefect; fost deputat.
Polichroniade I. N. — Publicist.

Popovici N. Atu. — Licențiat în drept
din Paris; fost secretar general Mi-
nisterului de finanțe: Senator.

o l ir. Student in drept.

A PAZOGLU GlEANTHE (f publicist.

a naiotescu Cremineanu Gr. (f).—Licen-
țiat în drept: Magistrat.

Poni Mathilda.—Publicistă.

Penciulescu Th. G.—Diplomat al scoa-
le! commerciale.

Tinc Nicolae. — Publicist

Rădoiu Ioan. — Licențiat în drept; fost
președinte al tribunalului commercial
Ilfov.

Radu D. Rosetti.

Radu Al. — Profesor.

Racovița D. D. (f) — Publicist.

Rally Hepaclie.	j

Rașianu Dem. St. (f) — Artist-dramatic
și publicist.

Stăncesc.u Cecilta.

Sciieleti Const. P. (^) Publicist.

Spartali 1. S. Publicist

Sion G. (f) — Membru al Academiei.
Scorțeanu Pavei. —Publicist.

Safir D. (f) — Publicist.

Soreanu D. (f) — Student.

Savescu Iuliu-Gesar. —
Scrob Gahol. — Căpitan.
Svor Paul. — Student.
Slăniceanu A._— Profesor.
StĂncescu Dumitru. — Publicist.
Simeonescu Fl.— Student în medicină.
Suliotis Ghr. I. — Licențiat in litere. De-
putat.

Simeonescu A. — Publicist.

Theodorian Caton. — Publicist.

Teleor D. - Publicist.

Trutzescu I. I. —Publicist.

Toplicescu C. D. — Locotenent.

Urechiă Vasile. — Fost Ministru Instr ;
Membru al Academie! etc.

Urechia	estor. — Profesor Universitar.

Vermont I. — Artist-Pictor.

Vlădescu A.—Doctor în drept și medi-
. cină.

Velescu Ștefan. — Profesor și Publicist.
Ventura Grigore. — Publicist.

Velescu Miron. —• Publicist.

Voinov D. N. —

Zamfirescu Duiliu.—Licențiat în drept,
Secretar de legațiune: Publicist.

Zamfirescu St. — Advocat, fost consilier
al Curte! apelative din Craiova, lic. în
drept din Paris.

Etc. Etc.

PROPRIETAR și FONDATOR, A. Macedonski.

www.digibuc.ro