5 li1 । ; bl.' — voiopi, b-flăta- storiea . - • de D-cu $• lonescuiCheiattu; j Ei ~ WHiurec* pceui? ■.y^i.iaac? 2fyronj . ■ M. Skienescn wS| - i.npăratul "'esiiior, bnsm . . . . . . . ' Dumitru Stănceseu | ». m*3 •— Prima €*r*cr ••< <-uve-' .......... . * * ilircea L.. Roseîii I •-jj ’îii, - ~ Keuur* dir> 'ienu. . . . . * Lena Cârnpeanu | 17. — Cugetări............................................ f D-na Cornelia Emiîiun i ‘ . i I ■ 1 1 Ci.1 ! X i C ■ 1 TI !î if ( u .. . -' . __________________ | | - ’ r— — >■ riUfMW. i i iii ii- —— - ( ; '............................... ' ! I REDĂCT1UNEA SI ADMiN.'ST^ATjUxNEA, SÎR. SF. SPION No 25, (SUBURBIA POPA CHITU). j' ’ • i i ___ ________________________________________ I f ~” I 7 BAZAR,DE ROMANȚA (Ă\ ♦ > •7 Sta SȘțeXa-tt. *7 _____ *7^*» 53f’ ari 7 Su^5 Iuțite! F Hoitul jf>epou gen nai peirtr 1 4caU ^tuatvl faunelor noastre 'dm lairopjCde • tfkATRc^lmyr nă^j. si stopez .vod^ t. *rsr cwv r, Casa lîoasba/esp hmd a-.anWioș < un «Dniă de» faimp 7iw^ a lHHf)«t, he țibliuem. dQ, 6fl-l tec tnanțL iunl te<; au n numai ea pBrfcrfiunea. troeleL deosebit eleganță < c rtfeeț nn«I. și »cutabilț mo- derattune a pre( rj or vor ?■ POZITIV < erinfa. (moi noastre C'ienfele. . . f AZAiLDF ROWiâ JVB Rngăut ă,n U wr î. syre> n «wd« fgretab’M to^fuHxiuu .f.i.jj., )■ .... „....^.b.! i .^-.1» ..!...’ A. ■■■-■— » A6 INSTITUTUL „WUC4:TITOEA“ Strada Cet med No. țtw N(g,^storil\Qt. vit> a- a> m i»$ >1 a eu, Sfinff SUB DIRECȚIUNEA D-U rI FNn PAI TK VXU primesc elevi pentm curs nflp pnmare, gim ia< ale sî ■com&ctale, -1) terni șt ec«ternl Instrucțiunea conform cu. prog^amelt-seoaldor puolme; «ujua.X’tgl eiea și disciplina d n cele mai moralizltoare In ipnele luhtX și Ăuoust ale vacanței viitoare, se vor ține cla^e m ac St institut pentru preparați» elevilor rpXetențt saty cate ar voi Să Se prspșrș maț buie^ Se { ri- mese elevi primari și.soi undarL Cine se aboneazit la Literatorul, plătind abonamentul 'nainte pe un an, s'ail domni abonați care preînosec abonaibentnl pe același timp, primesc ca premiu nr-< motoarele cărții Ln volum Nuvele de Jb. M. Stoenescu, un volum Poezii de același, un volum Nunta, Neagra, dramă în două acte ^i în versuri și un volum de Basme- de d-nul Dumitru Stane eseu. Cărțile se trimet franco, mediat dupe priimirea banilor și a -cererel făcute pe o simplă cartă poștală. Rugăm cu această ocaziune pe'D-nif abonați, cu datării petrecut să se grăbească a le achita, spre a nu ne sili la procedări regietabilp. Admînistrațiunea^ www.digibuc.ro ANUL AL VI->'EA No. 6. „LUPTA PENTRU LUMINA" „LUMINA PRIN IUPTA" Abonamentul: Pe un an 20 lei; pe 6 luni, 10 lei; pe 3 luni, 5 lei. PREȘEDINTE DE ONOlRE AL SOCIETATEI LITERATORUL Domnul V. A. URECH1A DIRECTIU1TEA. REVISTEI FEPREZINTATA DE COMITETUL CENTRAL AL S0C1ETATE1 SCRISORILE nefrancate se refuza l'KIM xlDACTOB AL IlEV SC. 1 AD1IIMSTRATOR AL SOClET.VfEI Șl CaS.ER CENTRAL D-nul Th. M. STOENESCU ABONAMENTELE se plătesc ’nainte MONASTIREA GOVORA -Schiță Istorică - (LKMARE SI FINE) Ă ^iimea de știință cunoaște cât sunt de prețuite inscripțiile și orl-ce docu- mente aflate în așezămintele noastre cele vechi; numai prin ele s’a conservat na- țiunea și limba noastră. Ele sunt augurul saii prognosticul timpurilor trecute. Mare parte, aceste in- scripții sunt o icoană pură de gradul culturel și prezintă cu certitudine voința- străbunilor noștri, pentru că și el căutafl cultura, ensă mal mult pe calea religioasă. Așa dar, pot conchide că inscripțiile, dupe frontespiciurile bisericelor noastre, sunt un testimonii! adevărat de starea culturală a străbunilor noștri. Prin subiectul urmărit în descrierea ce fac, nu clarific alt ceva, de cât pun în vedere cititorilor noștri, că este de cel mal mare interes pentiu un călător iu- bitor de a cunoaște antichitățile țărei și legendele sale istoiice ; el nu va putea trece lesne alături cu cel mal neînsemnat locaș, f r i să nu i se deștepte oare-care curiozitate. Dacă cine-va vine înaintea bisericel Mon stirel Govora, ca străin, se oprește www.digibuc.ro literatorul la ușa intrărel, apoi cu un interes deosebit ’șl aruncă, ochii pe frontespiciul de d’asupra ușel. Ce vede ? O inscripție ale cărei litere sunt săpate în peatră și se disting prea bine, așa că se pot citi cu facilitate. Inscripția aceasta este scrisă în limba Română, dupe limbagiul secolelor trecute. Tecstul el sună ast-fel: «Această sfântă și Dumnezeiască biserică întru care se citește și se prăznu- «ește adormirea prea curatei și pururea fecioarei Maria: care din început această «biserică cine o au fost zidit’o nu se știe: iară când au fost în zilele luminatului «Domn Ion Radu Voevod feciorul lui Radu Voevod aii găsit’o această sfântă mo- «nastire și biserica pustie și stricată, leatul 7000, și din bun gândul lui s’aîi apu- «cat de o au dres și o au înfrumusețat și au stătut această biserică, până în zilele «luminatului Domn Ion Constantin Basarab Voevod: și fiind prea învechită și «crăpată cât îl venise vremea a cădea: deci într’această vreme fiind năstavnic «acestei sfinte mănăstiri cuviosul Kyr Paisie Eromonach și văzând slăbiciunea «bisericel îndemnatu-s’a dintru al sCu gând bun, și au prefăcut’o din temelie în- «frumusețând’o cu zugrăveală și cu toate podoabele, cu chelluiala de la el și cu «ajutor din monăstire ca în veci să aibă pomenire sfârșindu-se la ani de la zidi- «rea l„mei 7219 Iulie 25.» Din inscripția de față reese cea mal mare probabilitate că monăstirea aceasta ființează de mal multe secole. Așa dar. tecstul inscripțiunel con- suna cu legenda “a, că primii închinători al celei dintâiu biserici au fost niște colonii bulgare, se crede pe timpul când Oltenia a fost încorporată cu regatul Bulgaro-Român, și că el emigraseră aci provizoriu până când Oltenia s’a consti- tuit în banat; că acești locuitori ar fi fost de confesiune catolică, tolerați de prin- cipii Români, care mal târziu au dispărut în elementul românesc. Poate ca a rămas ca suvenire de la el numirea de Govoia. Biserica a fost așezata tot pe lo- cul vechel biserici, și că a egzistat o altă zidărie veche, se învederează din urmele de zidării vechi de la apusul și sudul monăstirel afară din împrejmuirea actuala. Legende de așa raturasurit multe în gura bătrânului, pe care l’am menționat. Vechiul așezământ ar fi remas mulți am în ruină și ca numai i rin poziliunea lo- cului, Domnii, cari a’r caletoiit pe valea Govorel, atrași de curiozitatea unei vechi zidării, a i găsit de cuviința să stabilească aci un locaș religios Dacă ne-am con- duce dupe numismatica Domnilor ctitoil aflațl în diptihul monăstirel, se poate deduce că pn nul fondator a fost un Basarab Voevod. Mc opresc aci cu aprecierile și culegerile de legende, că poate voiii trece peste sfera pro[ riilor alevcruri; mâ întorc insa la inscripția citata, aci găsesc înteiu pe Radu \oexod care pune și repară biserica aflată in ruină complectă, căci din tecstul inse ■‘pțiirnel nu se preciz >aza cine anume a fost fondatorul primitiv; dar se înțelege c i a egzis at. Pro) abil este ca acest domn religios căuta sa organizeze www.digibuc.ro literatorul 83 nu numai clerul, ci să restabilească și așezămintele cele vechi cu nume istorice; poate că era îndemnat și de Mitropolitul țărei, Ni fon, fosfr patriarh la Constan- tinopole. Dacă cineva privește, în dreapta ușel vede pictural infiernul, și in stânga para- disul, sus se reprezintă judecata viitoare. Pictura este egzeculată în stil cu totul oriental. Dupe această observațiune. intrând în ântâia despărțire a bisericel, vede pe ctitorii picturațl, în dreapta pe Damaschin Episcopul ROmnicuIuî și în stânga pe năstavnicul Paisie, cari a refăcut biserica mal în urmă. La dreapta Episcopului se vede picturat Mitropolitul țărei, Antim. D’asupra ușel în interiorul bisericel se citesc aceste rânduri: „Această sfântă și Dumnezeească biserică prefă- cutu s’a în zilele luminatului Domn Ion Constantin Basarab Voevod și ale părintelui Damaschin, Episcopul ROmnicuIuî, prin osârdia părintelui Kir Paisie Năstavnic“ leatul 1712. Confrontând data aceasta cu datele Domnilor țărei, constatăm că acest Domn este Constantin Basarab Brâncoveanu, și că această reparare este cea din urmă. Mal departe sunt picturațl, Radu Voevod, Basarab Voevod, Vlad Voevod, Matheiu Voevod cu Doamna Sa Elena, apoi câțl-va din boeril care ah dăruit averi și moșii monăstirel și anume unul Barbu Locusteanu etc. Tot în despărțirea întâia a bisericel sunt mal multe morminte cu inscripțiele șterse numai pe unul se descifrează: «aici odihnește nacialnicul Paisie» leatul șters. Din ântâia despărțire a bisericel intrând în a doua, se observă altarul, apoi într’un colț de dulap câte-va cârțlîn limba Slavona, care aQ fost scoase din ser- viciul religios și înlocuite cu cele Române de Damaschin și Inocentie, Episcopii Râmnicului, între anii 1712 și 1726. Acest din urmă Episcop a încuviințat ^e citi în biserică mal bine Românește de cât Grecește. Diptihul Bisericel este prefăcut dupe un alt diptih vechid de un monach preot Nicefor, în 1860. Numele ctitorilor din diptih este orânduit în următorul mod: «Basarab Voe- vod, Vîad Voevod, Radu Voevod, Constantin Voevod, Șerban Voevod și Matheid Voevod. Pe unele file ale pomelnicului'sunt mal multe notițe prin care se spune unele din donațiunile monăstirel făcute de uni din ctitori; între caie se citeșce : «Pomelnicul Iul Popa Dumitru din MăldăreștI, Care a dat sf. monăstirl partea de «moșie din satul Pietrari, un rând de odăjdii, ca în veci să se pomenească cu «neamul săti.» In filele ce urmează se coprind călugării și egumenii monăstirel, cari ah vie- țui! și repausat aci. Alte ornamente în altarul bisericel nu sunt afară de cele necesare serviciului. O evangelie veche, din timpul lui Constantin Brâncoveanu imprimată jumătate www.digibuc.ro 84 LITERATORUL I . - — ■ - ------ - - — - românește. Ornamente de însemnătate nu se mal află; cu toate acestea se po- vestește că ati avut mal multe odoare prețioase, dar cu schimbările timpurilor nu se știe ce s’aiî făcut. Icoanele evangeleștt sunt vechi, precum și cele patru împărătești. Catapeteasma bisericel nu prezintă de cât sculptură în lemn veche. Biblio- teca monastirel nu are conservată, de cât numai cărțile religioase vechi și câte-va cărți grecești tot religioase și viețile sfinților. Icoanele cele mari împărătești sunt zugrăvite cu cheltuiala lui Galaction Episcopul Râmnicului în anul 1818. Dar în natură totul se uzează și se dete- riorează. Mal ’nainte de a termina această descriere, cată să se spue că de ar căta cine-va în arhivele statului, ar găsi multe documente istorice relative la trecutul acestei monastirl, cu toate că actualmente nu prezintă de cât o grămadă de ruine, afară de biserică, care va mal sta în ființă, până când, — nu se știe. St. lonPScu-Chelanu. MANFRED Poemă dramatică in trei acte (DUPE» LOR D-BYRON) (URMARE) ACTUL AL TREILEA SCENA III Munți.—La o distanță oare-care se zărește castelul lui Manfred- — 0 terasă in fața unul turn. —E mezul nopții Herman, Mantiei și atyi servitori. Herman ’n adevăr, ciudată această întâmplare ! In fie care noapte, când liniștea e mare, El vine-aci și ’n turnul acesta ne ’ncetat Veghiază pân’ la ziuă de nimeni turburat. Ne-am introdus cu toții mal mult de căt o odată, www.digibuc.ro LITERATORUL 85 Crezând că vom pătrunde vr’o taină necurată, Dar e cu neputință, din cele ce-am văzut,— De și ne-am dat silința acum ca și ’și ’n trecut, — De-a ști ce fel de studii stăpânul nostru face Și care e misterul ce ’n sufletul săil zace. Mai este o odaie, în care pân’ acum N'avu ’ndrăzneală nimeni ca să ’și deschidă drum ; Ași da cu toate-acestea trei ani din viețuire, Sâ-I pot pătrunde taina măcar cu o privire. Manuel Ferește-te mal bine, că ’n cursă poți cădea. Fii mulțumit și-atâta că al putut vedea. Herman A I Manuel, ești singur mai vechii! în astă casă Și al putea s’astâmperl dorința ce ne-apasă. De sigur, tu știi multe, că mult al stat cu el... Dar câți ani pot să fie de când ești la castel? Manuel Câți ani?.. Dar potsă-1 număr?—Manfred nici nu născuse, Când bunul său părinte în slujbă mâ aduse. Era un om cu minte, cinstit și devotat; — Păcat ensă și fiul că nu ’l-a semănat, Herman Se ’ntămplă și la alți de-acestea cate-o dată. Dar ce deosebire e între fiu și tată? Manuel Bătrânul conte, tatăl stăpânului de azi, Era un om mal verde ca bradul printre brazi; Voios în tot d’auna, afară și în casă, Avea amici In lume și invitați la masă, Războinic fără seamăn, cum astăzi nu mal sânt, Era mal drept ca legea, ca preotul mal sfânt. El nu trăia ’n adîncul misterelor urâte Și nu-I erail spre rele gândirile târâte, Nu se ’nchidea în casă cum face fiul săti, SaU să străbată munții, când timpul e mal rău; De oameni tot d’auna câtă apropiere Și viața lut întreagă fu numai o plăcere. Ca om, putea și dânsul să fie întristat, Dar nu ’l vedeai, ca lupii, prin stânci să fi umblat, www.digitrac.ro 86 LITERATORUL Herman Ce timpuri fericite erail pe-atunci! — Ce bine Trăiați! — Iar azi ce viață în aste vechi ruine! Ași vrea acele timpuri să se re'ntoarcă iar! Manuel Naturi c’ale Iui Mănfred se schimbă foarte rar. Oh! Am văzut atâtea mistere, că ’mi-e frică... Herman Te rog, vorbește, — spune-mi o parte cât de mică Din tot ce știi... Dar iată, că vine cine-va... (Intrii Abatele de Saint Mawrire) Abatele Pe-aicea nu se află stăpânul ten cum-va? Herman Stăpânul meti, părinte, e jos, în turn. Abatele Ce face?... — Ce bine-ar fi să cate cu cerul să se ’npace ! — Ași vrea să merg la densul, ca să-î vorbesc. Herman Nu cred Să fii primit acuma de contele Manfred. Abatele Răspund d’a mea greșală, de poate fi vre una. Voesc să’I văd !... Herman Părinte... Abatele Ce ’mi pasă!... 'Mi-e tot una: Vestește-mă, saă singur mă duc să mă vestesc. Herman M’așI duce, bun părinte; dar... uite, nu ’ndrăznesc, www.digibuc.ro LITERATORUL 87 Abatele Atunci mă duc și singur. Mannel Te rog, nu te ecspune. Abatele De ce ?.. Manuel Aidem pe-aicea, — căci am mai mult a’țl spune. (Fs toți) SCENĂ IV __ Interiorul tur nulul — Manfred (singur) Pe ceruri câte stele!.. Și luna în mijloc Se-arată pe coline ca umbra unui foc. A! Ce maref spectacol! și cât e de frumoasă Natura îmbrăcată în rochia-I neguroasă. Mai bine ’n timpul nopței la densa să privești De cât în ziua mare de om să te scârbeșli. ’Ml-aduc și-acum aminte: în timpul tinerețel Călăi orind prin lume, împins de dorul vieței, M’aflam din întâmplare în vastul Coliseu Și am rămas o noapte acolo singur etî, Im mijlocul acelor ruine suverane Ce fac nemuritoare măririle romane, Copacii pe ’nălțimea arcadelor planați Și foile lor negre la vânt se clătinau, Păreaft că sânt lipite p’un fund de cer albastru împestrițat, ici colo, de astru lângă astru. Departe, peste Tibru. al câinilor lătrat Șpărgea printre ruine ecoul repetat; Iar lângă mine-aproape gemea o cucuvae, Făcând să ’ml înceteze a inimel bătae Și vântul ce prin ziduri ușor se slrecura C’tin glas de sentinelă tăcerea turbura. Era un ce sălbatic și dulce tot d'odată, De care ’nghiață corpul și simlul se desfată. Ce noapte ’ncântătoare ! O văd ca și acum Trecând spre nemurire pe-al văcîniciel drum. In adevăr, ec vrednic să ’ml readuc aminte www.digibuc.ro 88 LITERATORUL De-acel moment, pe care ni l slove, nici cuvinte Nu pot avea putere destulă a '1 descri... Si gândul mefl zanarnic încearcă — a se opri, Căci totul redeșteapta aceiași amintire, Precum deșleapta-o lază a soarelui lucire. (Intrd abatele de Suini Mawrice) (Sfârșitul in No. viitor). Th. M. StoeilCSCU ÎMPĂRATUL peștilor — Sas xa. — Povestit de Ion Georgescu lin Cotn. Bolești, Jud. Dâmbovija. aa. fost odată ca nici odată,când n’arfi nus’arpovesti; șirul povestii d’aicl încolo s’o găti. A fost un om care se îndeletnicea cu pescăria; și ăst om avea un fecior, pe care ’l învăța tot meșteșugul lui, că vezi bine, alta de unde să știe ? Intr’ zi dând cu năvodul, iacă prinse un pește mare și frumos; avea niște solzi d luceai! par’ că erai! pietre scumpe. Dacă ’l prinse, îl duse la mal de ’l dădu iul fîl-săi! să ’l ție, și el o luă iar pe eleșteti, ca să mal prinză. N’apucă sa se depărteze bine pescarul, și se pomeni fîl-săti că peștele vorbește, și T zice cu grăit! blând și par’ c’ar fi plâns: «Băefaș, băețaș, arunca-mă ’n apa, că eu sunt împăratu peștiolr și de ’ml vel face binele-ăsta și ei! mult bine ’țj-oiti face ție». Băiatul s’a minunat când auzi că vorbește peștele c,: Clcendu-i-se milă de el, că se ruga de-ar fî muiat ș’o inimă de piatră, îl făcu scăpat în e eșteii. Peștele cum se văzu la largu lui, se cufundă o dată și iar eși d’asupra apel, ș’apol se dete afund de tot. Trecu ce trecu și iacă se ’ntoarse pescaru ’njurând ca un turbat, că nu mal prinsese nici solz de pește. — £, încailea, ceva bun peștele-ăla mă? întrebă pe fil-s6tl, — ’L-am aruncat în apă. taică, că a vorbit și s’a rugat de mine să ’I dat! dru- mul ; zicea că e ’mpăratul peștilor, răspunse băiatul. Pescaru nici una, nici două, cum eia necăjit, luă pe băiat la bătaie... Că aoleo, că val de mine, tată-s6Q dădea ; și dăl și mal dăl până ostenind îl făcu scăpat. Se duseră el acasă și ’n seara aia postiră sdravăn, ca în ajunul PașteluT, că nu mâncară nimic. A doua zi, nu știi! cum îl veni bine pescarului și iar îl ia la bătaie; și azi așa, mâine așișderea, se luă băiatu de gânduri cu atâta bătaie și ’ntro zi îșl luă și câmpii. Șe dușe el drept înainte multă vreme și dădu de un oraș ; cum intră în el, iacă, www.digjbuc.ro LITERATORUL 89 lângă un zid, un pitic, care cum îl văzu, veni la el și T dădu ziua bună. El cum era singur, prinse bucuros să se ’mprietenească cu piticu și se prinseră frați de cruce, jurându-se să nu se mal despartă de loc și ce-o avea să ’mparță ’n două. Să ’mparță, să ’mparță, da ce se ’mparță ? că n’avead chioară para ’n buzu- nar ; dacă văzură, se otărîră să se bage slugi. Găsiră el loc, amândoi la un stăpân, se tocmiră și isprăviră. într’o zi cum sta piticu la poartă, că ’și sfârșise treaba, iaca vede un om călare pe un cal și âst om mal mâna cinci cal din’apol, și avea cu el ș’o slugă. A doua zi tot pe vre- mea aia, omul cu caii trecu iar cu altă slugă, a treia zi iar și tot cu slugi noi. Piticul, văzând că tot schimba la slugi mereti, se tot gândea : «Măi, ce-o fi făcând el cu slugih ale vechi ? > da nu ’și putea da cu socoteala de loc. Pân’ se oțărî într’o zi, să se ia dupe el, să vază und’ se duce și ce face. Plecă el deci și se duse în târg, ș’acolo așteptă până trecu bogatul călare și văzând un om care sta cu mâinele ’n sîn, îl tocmi, îl puse pe cal și plecă cu el; Piticu dupe el. Trecură el printr’o livede frumoasă, numai cu flori; dupe aia in- trară într’o pădure și umblară ce umblară și se opriră la rădăcina unul pom. Dacă se opriră, descălicară, iar bogatul scoase dintr’o traistă o fringhie, o atârnă de-un cârlig de fiier ce era bătut în pom și puse pe omul de era cu el să se suie. Se sui omu tocma n vârf, ș’acolo, de ce dădu ? Să te miri, să te crucești... coșcogeamite coșu, plin cu petre scumpe. — Aoleo, nene, că ’mi a zburat vederile, bate-le-ar pârdalnicu de neste- mate !.... — Al de scoboară cu el, zise bogatul, și numai urla acolo. Sluga se scoborî cu coșul jos, bogatu ’l deșertă în niște dăsagl și dupe ce ’l deșertă, i-1 dădu să ’l suie la loc de und’ l’a luat: Se urcă bietu om, puse coșu la locu lui și când să se dea jos, ia fringhia de unde nu e ! — Ia atârnă fringhia-aia boerule, să mă daii jos, cad oar n’oitt sări d’aicl să ’mi frîng ceva, să rămâi beteag. — Ba n’am gându tati; răspunse bogatu, așezându’șl petrile bine ’n desagi. — Măre lăsă gluma... Mal zise el ce mal zise, dar bogatul se făcea că n’aude și sărind pe cal, pe- aci ’I fu drumul. — Mă, boerule, mă, ia stal, ia... Mă vin mă, de ’mi ajută să mă daCt jos, că n’am vorbit să mă lași aici. Boeru de und’ s’auză, că fugea de scăpărah copitele cailor. Biata slugă văzând că se ’ngroșase gluma, că boeru se făcuse nevăzut, în- cepu a plânge de ’ți era mal mare milă să 1 fi auzit. Piticu sta ascuns, că vrea să vază ce s’o mal întâmpla. Când tot zbiera săracu, iacă, dintr’o scorbură de la rădăcina copacului, ese un balaur cu o gură de te lua groaza și ’ncet se sui frumos pe pom în sus, pân’ ajunse ’n vârf, unde eia bietu om, și înde deschise gura d’o făcu cât toate zilele și beli niște dinți de gândeai că sunt lopețl, dintr’o ’mbucătură n’avu ce- ălege din bietu om. Iar după ce ’l înghiți, deșchise iar gura și vărsă din ca pietre www.digibuc.ro 90 LITERATORUL scumpe roșii, și mal verzi și mal albe până umplu coșu și dupe ce ’l umplu, se coborî și intră frumos în scorbura lui. Bietu pitic înlemnise acolo de frica și de mila t bietului rumân, da când văzu că balauru a intrat în văgăuna lui, o luă și el înapoi pe drum și se ’ntoarse acasă, * * * A doua zi, când trecu bogatu cu caii prin târg, cine T eși ’nainte să se ducă să T ajute ’n pădure?... Piticu săracu, chiar el, că știa el ce știa și avea ’n gând ce-avea. Se tocmi, și hop! pe cal. Trecu el cu bogatul orașul, trecu livedea, trecu și pădurea și ajunseră la pomu cu pricina. Cum ajunseră, bogatu atârnă fringhia, piticu se urcă, luă coșu, cum îl învăță stăpân'su și se dădu jos cu el. Bogatul deșertă petrăriile în dăsagl și’I dădu coșu să’l suie la locu lui. Piticu nu că ’l-a venit amețeală și nu se mal suie. — Păi ce fac cu coșu ? întrebă bocatu supărat. — Iacă ce să faci? suie’l dumneata ș’asta e. Cum să se suie? că dacă se suia trebuia să se și coboare că nu era nebun să rămâie acolo și dacă s’o coborî și n’o lăsa pe nimeni sus nu mal Iasă nici șarpele pietre. — Măi, că sue-te, câ-țl dau un pumn de nestemate de colea_ din coș. Piticu de loc. — Sue-te mă, c’așa ne-a fost învoiala. — Oliu, mămulică doamne, cum se ’nvârțește pământul cu mine, urla piticu nețiind seama la vorbele bogatului, și se tăvalea. Dacă văzu bogatu că nu e chip s’o scoață Iacale cu el, luă coșu frumușel și se sui să’l puie la loc. Piticu atât aștepta, că cum îl văzu, cu coada ochiului, sus, ’I trecu și amețeală și tot și se repezi la fringhie ș’o desprinse de cârlig de rămase bogatu spânzurat în pom. — Lasă fringhi nă, ce faci? las’o acolo să mă dau jos ! — Las’că stal tu ‘line ș’acolo, zise piticu încălecând. — Măi piticule m. r, îți dau desagii plini, numai pune fringhia să mă dah jos... Piticu ’și vedea de treabă-de se așeza bine pe cal și când isprăvi, se ’ntoarse spre bogat. — Rămâi vere, cocoțat, ’I zise el,—și pironindu’șl picioarele ’n burta calu- lui o luă ’ndărăt spre oraș. Dăl bietu bogat în sus, dă’I în jos, nimic! De sării nici gând, că’șl spărgea capu de nu’șl mal găsea nici țăndări din tivgă.... începu a plânge și plângi, și plângi pâ,n’ auzi balauru! dac’ auzi, se sui sus, și ’l îmbucă pe d’antregu,—și ia- c’așa se sfârși cu el. * * * Acu piticu vrea să se ducă acasă la bqgat, da cum să facă, că nu știa unde sta?... Lăsă și el caii în voia lor și el ’l duseră drept acasă... Acolo porțile ’ncu- iate. Căută el și găsi într’o dăsagă cheia, descuie și intră. Dacă intră ’năuntru, ’l www.digibuc.ro LITERATORUL 91 găsi vârtelnița cân d văzu ce bogății eratt strânse acolo, dar îșl veni în fire curând și deșertând desa&ii, plecă să’șl găsească tovarășu. Băiatu pescarului sta trist că na știa ce se făcuse piticu. Când îl văzu, par’ că văzu pe D-ze-â, așa se bucură. — Ce te-al făcut ? unde-al fost? tot întreba el. — Las’ că ’țl-oiu spune eti pe urmă, T zise piticu; acu ia ’țî simbria și al cu mine. Băiatu dacă auzi așa, se duse la stăpân' săti și T spuse că nu mal stă și să ’l dea ce T se cuvine : — Mă, da ție ți s’a făcut nălucă, or ce-al? Ce ’țî veni așa odoronc-tronc o dată ? — Să ’ml dai și să ’ml dai zicea băiatu, că nu mal stail. — Ăsta e sărit, se gândi stăpânu-săiî, să ’l daă și să mă scap de belea; te miră-te ce ’ml s’o maî întâmpla și cu el. Na, și dute cu D-zeQ, mă băiete, îl zise densul, dându’I dreptul lui. Iar băiatu plecă și se duse cu piticu la casa bogatului. Acolo dacă ajunse și dacă intră înăuntru înțeleni de tot de mirare, când II spuse piticu că toate bogățiile alea sunt ale lor. — Măi tovarășe, tu ’țî bați joc de sufletu meu !.... — Ba nici gând n’am. — Bogățiile-astea sunt toate ale noastre? — Fără lipsă. — Mă, da minunat al fost, nene! zise el într’un sfârșit, auzind cum a pus mâna piticu pe atâtea bogății. * * * Imbogățindu-se băiatu pescarului și piticu taman ca limbașalile, se duse vestea de averea lor ca de popă tun1’. In vremea aia împăratu vrea să ’și mărite fata și dăduse sfoară ’n tarâ că c‘ne s o găsi sa stea cu ea o noapte în odaie a alula va fi, că fata asta avea ce-avea, că se măiitase de 99 de ori și toți ginerii se prăpădiseră, eă a doua zi nu le mal găsea de cât oasele și nu se știa cine T mânca. Piticu auzind, și ca om priceput, nu pierdu vreme și se duse la palatu 'repa- ratului și spuse că el are un frate de cruce, care se prin le să ’ncerce s t I ia fata de nevastă împăratu a prins bucuros si ’l a zis să vie cât de curând, că dacă va putea scăpa, fata va fi a lui. Piticu dădu fuga acasă, spuse tovarășului seu isprava și ’l luă de se dusei ă amândoi la palat. Seaia când intră baiatul pescarului cu fata împăratului în odae, intră și piticu și se întinse pe jos. Peste noapte se sculă, îsl luă tovarășu de lângx fata ’mpăratulul și’l puse binișor într’alt pat, și după aia, scoase paloșu si se puse la pândă. Nu trecu mult și iacă ese din fată un balaur mare; p.ticu cum ’l văzu, harș ! îi reteză capu cu paloșu. După aia sculând și pe ginere, ’l zise: — Știi învoiala ovarașe? Ce vom a\ea, pe din două..- -— Așa e, îi respunse băiatu. www.digitrac.ro 92 LITERATORUL Iar piticu de repezi o dată cu paloșu în spre fată zicând! că o va tăia în două ca să ia jumătate. Când se repezi, fata de frică, nu ’șî cam icni, și’I eși diin gură un oh. Piticu se mal repezi de două orî și maî eșiră două ouă. — Acu, zise el, ia ’ți nevasta și fii sănătos, că balaur erd, ucigă ’l toaca, și el fătase încă trei ouă, care aveau să se facă trei balauri. Apoi, maî spuse băiatului că el e peștele pe care l-a prins tat-sătî și căruia el ’l-a dat drumu în apă; și fiind-că T-a făgăduit că ’I va face mult bine, el s’a ținut de vorbă și ’î-a dat bogății și ’l-a făcut ginere de ’mpărat. «Ș’acu, mal zise el, aibl parte de mireasă și de toate bunurile, și rămâi să- nătos.» Cum zise Vorbile astea pieri din ochii lor. Când se lumină de ziuă și veni ’mpăratu, îî văzu teferi și Sănătoși; Dapăl ce bucurie pe el și pe toată lumea! că’ntru’un rîs ș’un cântec aii dus’otoțl, șapte zile și șeapte nopți. Și eram și eti p’acălo, bate-m’ar norocu, c’ahia mă ’ncăpea locu. C’am mâncat De m’am umflat Ș’am rămas gros, Ca un greiere borțos. Dumitru Stăncescu. PRIMA CIOCNIRE — XT-vi-velă. — de MIRCEA C. ROSETTI tot învertia prin odaiă, ședea, se scula, se uita meretî la ciasornic, și, fiind-că acele T păreai! tot în același loc, îl apropia de urechiă ca se vadă de cum-va nu a stat. Cum? Abia un-spie-zece? Trei oie numai de când lipsia! Ade- văr că eî se despărțiau așa de puțin De la sosirea lor în București, era prima oară când Gheorghiță eșise fără Elena Ce lun»î i se vor fi părut și lui acele ore! Totuși ce voios, ce sprinten, ce mândru plecase la școală. Era în fine, se învețe într’o școală românească, alături cu Români, frații săi iubiți. A! Elena nu per- duse timp întru îndeplinii ea ultimei voințe a bietului său soț, Petru Pop, mort în floarea vârstei, luat de o crudă boală, în urma intrigilor ș’a negrelor denunțări ale unor greci turciți, cari nu’I puteatî ierta că luptă pentru respândirea Româ- nizmuluî, pentru neasuprirea fraților săi — Un lucru ’ți cer, Eleno, un lucru: fă din Gheoiehiță un Român, care să nu aibă o zi, un ceas de odihnă, pe cât un frate d al lui va fi sub jugul străin... Să nu uite că până când un singur Român va fi asuprit toți t’ebue să se pri- www.digjtrac.ro LITERATORUL 93 vească încă în lanțuri... Ah! Macedonia mea!... Eleno, vinde tot, pleacă, du-te în România, pentru ca Gheorghiță să crească învățând, muncind cu Românii, iu- bind cu Românii și întoarce-te în Vlaho-Clisura cu un Român de frunte. Elena vându lot în grabă, plecă, părăsi locul unde trăise de la vârsta de 17 ani. Câte amintiri! O viață întreagă! Plecă totuși, fără a șovăi, pentru a merge înlr’o țară necunoscută, a căreia limbă chiar nu o vorbia de cât cu mare greu- tate ; plecă în pripă, căci un singur gând coprindea, copleșea acum pe mândra fată a lui lemoleone Elefteriadis, pe demna soră a lui Aristide și Philopemene Elefteriadis; împlinirea datoriei iei de soție, de mamă. Un-spre-zece și jumătate!.. De ce o fi întârziind atâta?... Doamne ! să nu i se fi întâmplat ceva! și o mie de închipuiri, unele mal jalnice decât altele, treceai! prin mintea tinerel și mult încercatei mame. In fine, se auziră pași pe scară... Eacă’l 1 O dulce sărutare și îndată o ploaie de întrebări: ce al făcut? ce’țl a zis? Cum te ati primit? ești nemulțumit?... Dar Gheorghiță nu răspundea, un nor întuneca fața lui, atât de senină când pornise la școală. — Ce al? nu ți-e bine?... al ochii roșii, îmi pare că arzi... Si din noti, biata mamă se frământa și deja tremura să nu fie bolnav copi- lașul săii. — Gheorghiță, Gheorghiță, ce, nu mă mal iubești? și Elena rostind aceste cuvinte cu unul din acele accente pe care numai mamele le găsesc, îșl atrase bă- iatul în brațe, sărutându-1, mâugâindu-1 cu o nespusă dragoste: vorbește, dra- gă, spune ce al, de ce să ascunzi ceva măiculi'el tale? Băiatul se porni atunci pe plâns, și cu cât rugămintele mamei sale deveniati mal vil cu atât și lacrimile sale curgeai! mal mult și plânsul îl înecă mal tare. Se încerca une-orl a vorbi, dar această părea a trece peste puterile sale, limba i se încleșta și silințele sale nu produceai! decât un adânc și dureros suspin ! — Ml’aQ... ml’aii.... ml’ail... zis... Grecule\... Și, ușurat de a sa spovedeniă, Gheorghiță, mal liniștit, începu a nara cu o sumă de amănunte, cum fusese luat în rîs de toată clasa și numit Grecule, pentru că, se vede, nu pronunța așa de bine ca conșcolaril săi acea limbă română pe care atâta o iubea! Elena ascultase fără a zice un cuvânt, fără a se mișca; fața’I aprinsese, ochii i scânteiah, sînu-I palpita, degetile i se legau, se împletea ă unul cu altul ca și când ar fi cercat să se sfărâme, unul cu altul, tot trupul îl tremura... De o dată ânsă, tresăltă și sculându-se cu iuțeala fulgerului, începu a se plimba cu pași repezi, mergând, venind prin odaiă și repețind : Grecule! Grecule ! Era ceva sfâșietor în -modul iei de a pronunța aceșt : Grecule. Acest cu- www.digibuc.ro §4 LITERATORUL -—-----------------■— -----------—-------■ - -<•- ■■-1--------------—------- Vânt spunea tot și era singur de ajuns spre a esprima ce se petrecea în acea ini- mă de mamă, izbită în ceia ce avea mal scump, mal sfânt. Grec, grec, Gheorghiță grec! De aceia rupsese ea cu toate amintirile trecu- tului, părăsise cunoștințele sale, căsuța unde născuse fiul săti, unde trăise fericită, iubită? De aceia venise în București, unde nu avea, nu cunoștea pe nimeni, ca să se zică lui Gheorghiță Grec! și de cine, doamne ? D’aceia chiar cari trebuiai! să-l privească ca p’un frate în fine regăsit! Cum ? Și el îl contestai! naționalita- tea ? Și pentru dânșii egzistă oare români legitimi și nelegitimi! Bastard Gheor- ghiță, bastard ! n’are q patria legală ? Grec ! Grec ! Ah ! nu 1 nu ! nici o dată! Și hobila Greacă, în fața nedreptății făcută fiului săti, uita cât de dulce suna în deobște la auzul săti cuvântul grec! Uita, spre a-șl aduce, aminte de datoria ce avea de împlinit; uita jertfele și suferințele iei trecute ; uita pe bătrânul iei tată mort în luptă pentru eliberarea Greciei; uita pe frații săi căzuțl, unul lângă altul, în ultima răscoală din Creta strigând : «Trăească Grecia liberă ! Uita nopțile de copilă, petrecute făcând scamă, căutând răniți, turnând gloanțe alăturea cu mama sa, victimă și densa a selbăticiel turcești: uita, saQ. de nu uita, înăbușea în inima sa tot ce ar fi putut să astâmpere focul ce punea întru împlinirea sfântel sale mi- siuni: trebuia, cu ori-ce preț, se facă un român. Și apoi, lucrând ast-fel, nu de- termina patria sa. In ce aceasta ar putea jigni interesele scumpei sale Elade. Un popor care voiește într’adevăr să fie liber, trebue să voiască libertatea pentru toți! Cum robia unuia ar putea fi întru folosul altuia ? Liberi toți, liberi de o potrivă, nici asuprit, nici asupritor... Elena, obosită, sdrobită de a sa viuăemoțiune, căzu pe un jeț și frecându-șl fruntea ce atât o ardea, căuta a găsi firul cugetărilor. Gheorghiță nu perduse din vedere pe Elena ; spăimântat de turburareaîn care vorbele lui o aruncase și durerea ce citea pe față-I, se încerca de a ghici gândi- rile ce o frământau. — Oare cuvintele sale?... oare... o! nu, Elena ’l cunoștea prea mult ca să nu știe cât de mult ÎI respectă, îl admira patria. Dar cine știe? ’șl aduce măcar el aminte ce a zis?... Suferea atât!... și copilul tremura dea nu fi lipsit de respect mamei sale. Remușcarea venia, și făcea se simtă crudele sale îmboldirl acestei fragede și iubitoare ființe. Dar copilul nu ștete mult gânditor. Inima vorbește mal iute ca rațiunea și nu-I place lungile sfăluirl. Gheorghiță se apropiâ de mama-sa con- fundată în gândiri și aruncându-se la picioarele sale, luându-I mânile spre a le acoperi cu ferbințl sărutări, strigâ cu glas puternic: «Trăiască lElada!» Misc&ă până în fundul inifnel, Elena» tresărind, îșl atrase copilul în brațe, și, Îmbrațișindu-L cu iubire, cu mâpdriă și recunoștință, scoase un înfocat: Trăiască România! www.digibuc.ro