! ANUL AL SEASELEA No 4. „LUPTA PENTRU LUMINA" „LUMINA PRIN LUPTA" CONTROL DE STIL jfo B HIN E C A 17 fEBBU ARIE 18S5.Î LIBERTATE DE IDEI $ -ir Abonamentul: Pe un an 20 lei; pe 6. luni, 10 lei; pe 3 luni, 5 lei. PREȘEDINTE DE ONOiRE AL SOCIETATEI LITERATORUL Domnul V. A. UREOHIA --------------1 SCRISORILE nef rancate se refuza $ DIS.SCI’ITTJSrZE.A. REVISTEI BEPREZIKTATA DE COMITETUL CENTRAL AL SOCIETATEI 1______________________ . ABONAMENTELE se plătesc ’nalnte PRIM REDACTOR AL REVISTEI ADMINISTRATOR AL SOCIETAREI ȘI CASIER CENTRAL D-nul Th. M. STOENESCU SPERANȚA Ce mândră, este ziua când cerul e albastru, Când totul ne zîmbește, când luminosul astru, Prin razele lui calde ne face să uităm Durerile amare de care ne văităm. Ce tristă este ziua închisă, înnorată Când totul par’că plânge, când norii ne arată Prin negrele lor umbre, că e și pe păment Urât și întuneric ca ’n veclnicul mormânt. Ce mândră este noaptea, când stelele și luna Lucesc, sclipesc cu farmec până la zori într’una, Când somnul cald și dulce ne leagănă ușor Și ne ridică ’n ceruri prin visuri de amor. Ce tristă este noaptea lipsită de lumină, Când cobea ’n întuneric s’aude cum suspină, Când somnul nu ne prinde, când plângem și dorim... Mal bine moartea rece, de cât să suferim I Eti n’avul de cât zile și nopți întunecate Și visurile mele, în negru îmbrăcate, www.digibuc.ro 50 LITERATORUL ----i-------------- - - ----1----.--------■--------?---— La sinul lor sălbatic de mic m’ati legănat, Iar cerul pentru mine tot nu s’a luminat. Mal mult ca altă dată văd azi că se ’nnorează, Și groaza mă Coprinde, că nu știtî ce 'ml păstrează Ne ’nduplecata soartă ce 'n lume m’a împins Ca să remân într’una tot eu în veci învins. De s’ar sfârși o dată această luptă mare, Să tiec în altă lume de pace și uitare, Și dacă e acolo un drept judecător, Adevărat și mare și nepărtinitor, De sigur că Iertarea va fi a mea răsplată, De și nu am pe cuget nici cea mal mică pată, Și sigur că din tronul înalt și strălucit, VoiQ auzi cuvântul: «te iert, c’ai suferit!» Carol Scrob CHIN SI IUBIRE (URMARE) II Sunt nouă și jumătate seara; lampa răspândește în odaie, fim cauza abat- jourulul pembe. o lumină dulce. Maiorul e la club. Elena, întinsă pedormettză ci- tește. Tom, câinile danez mare, cu părul creț, alb cu pete galbene, doarme cu capul pe labe, întors spre ușe. — Dacă n’a venit pân’acum, nu cred să mal vie și dacă ar veni, ar face răii ; maiorul poate sosi, zise densa, lăsând mâna ce ținea cartea să cadă a lene în jos și întinzendu-se. — Să mă culc, adaogă pe urmă, îndoind foaia la carte, ca să știe unde a ră- mas. Și punend’o pe masă, se sculă de pe dormeuză și se duse la oglindă, unde începu să’șl desprindă de acele ce’l țineați legat, părul care ’I căzu pe spate și pe umeri în valuri aurii; apoi îșl desprinse fundele de la rochia el lărguță de bo- rangic albastru și cu o mișcare leneșe o dădu peste cap, remâind numa, în că mașa albă cum este cașul, pe care sfârcurile țanțoșe ale sînulul el o țineați de- parte de trupu’I atrăgător. Cămașa și tot ce punea un văl formelor el, căzură la rându-le urmând calea ce urmase rochia, și ea rămase despuiată de tot în fața oglinzii ce o arăta pe de-a’ntregu. Se frecă puțin pe pept, și zîmbind de mulțumire, începu a se scărpina, și unghiile sale trandafirii lasati urme ce bateai! în roșu pe dul -ea el pi fie. Dupe aceia îșl petrecu cămașa de noapte și lăsând arunc ite pe jos, în dezor- dine, acele acoperăminte țineaii âncă proaspăt în ele mirosol dulce al cârmi- www.digibuc.ro LITERATORUL 51 i ■■■-■»■ . .. ....? ■■ —T-— ... - ■■**,.!' .- - ■ r îl wl» »■■ 1 - rilor sale, se duse la pat și suindu-se în el, se vîrî în plapomă, unde, cu o mână, sub cap, începu să se gândească, pân’ o fura-o somnul. De-ar fi văzut’o cine-va roșie la față, poate de plăcerea ce’I pricinuia gându- rile, cu ochii albaștrii de acea culoare albastră dul^p, ce are seninul cerului în diminețele de vară, și cu figura încadrată în rama poleită neregulat, făcuti din părul s6Q, în mijlocul albiturilor și dantelelor ce o înconjurati, ar fi rămas în- cremenit de admirare 1 III Ochit mart al Elenii se încinseseră și ființa el se afla în starea de piroteală, de la care până la somn nu e de cât un pas, când, o bătaie ușoară și repetată se auzi în ușe — Cine e ? întrebă Elena fleșteptându-se. — EQ, coniță, răspunse o voce de femeie. — Ce este ? — A venit. Nicu ? întrebă repede Elena, ridicându-se și rezemându-se în cot. — Da; poate să intre?... Era atât de mulțumită, de fericită, că venise Nicu, în cât; uitând tot, până și că maiorul putea sosi dintr’un moment într’altul, se coborț din pat, și cu pi- cioarele goale, fără a voi să înlârzieze nici atât cât să’șl ia pantofii, dădu fuga la ușe și deschizend’o, zise : — Să intre! N’apucă să sfârșască acest scurt imperativ, și în locul slujnicil, care se dădu la o parte, se ivi figura drăguță a unul tenăr oacheș, cu ochii înflăcărați, și cu o mustață ce abia mija. — EU mă duc la slujba mea, coniță, zise slujnica, pe când Elena trăgând pe Nicu în odaie. încuiă ușa de două ori. Câinele cum vâzu pe tenâr, începu a mîrâi. — Taci, Tom, îl poiunci stăpână-sa, și câinele tăcu, urmândensă ase uita cu coada ochiului la noul venit. =— Așa târziii ? urmă apoi Elena, cu o imputare copilărească, adresându-se către Nicu. — N’am putut, dulceo, n’am putut 1 M’a ținut un prieten până adineauri. Nu puteam scăpa de el. Știi cum sunt prietenii, se cred în drept a te urma or- unde, până și la ființele iubite; și de nu teinvoieștl, te urmăresc sa vadă unde te duci, în ce casă intri, și a doua zi un prieten d’al lui — pe care ’l întâlnește mal curând— știe cât și el, fără însă să uite de a’l ruga «să nu spue la ni- meni». Și acel prieten spune intimului său, nu fără a’l adăoga acelaș - țuitul sărutărilor sale, suspinele și în sfârșit sforăiturile lui. Și nu a fost de când lumea chin mal îngrozitor, Tantal n’a suferit mal mult de cât densul în colțișorul în care era osândit să stea, fără să cârmească, fără să se mișce. IV A doua zi, maiorul se sculă tocmai la zece, și dupe ce ’șl sărută nevasta, care, plângându-se că are o migrenă grozavă, era să nu se dea jos din pat, plecă la treabă, și, în sfârșit, dupe atâtea ceasuri de chin și osteneală, Nicu putu să se odihnească puțin, tot în patul în care se odihnise și maiorul, și nici odată odihna nu T-a părut mal dulce și mal de prețuit, ca atunci. Denuis. MANFRED Poemă dramatică in trei acte (DUPE LORD-BYRON) (URMARE) ACTUL AL TREILEA SCENA I (0 săli in castelul lut Manfred) Manfred, H e r m a n Manfred’ Ce ceas să fîe-.acuma ? Hernmn Mal e păn’ la sfințit Un ceas, — și crepusculul se-anunță strălucit. Manfred In turn, gătit-al totul, precum ’ți-am dat poruncă? Herman O da! stăpâne, totul, de-atuncl e gata âncă. www.digibuc.ro 54 LITERATORUL Manfred Prea bine! Du-te-acuma 1 (Herman est) Manfred Se nașie ’n pieptul meu O liniște, pe care ca s’o ’nțeleg ‘ml-e grea! Un fel de nepăsare, pe care nici odată Nu știa s’o fi avut’o în viața-mi turburată: De n’așl ști ce’nsemnează filosofia,—ce Ca ori ce vanitate mal mincinoasă e, — Ași crede ca secretul de aur, că în fine pilosofală piatră o aflu azi în mine. Ori cum, această stare va trece în curănd... M6 v6d întâia dată ca asiă-zl cugetând, Căci spiritul mea zboară prin lumi necunoscute, Purtat de o putere cu aripi nevăzute... Dar cine e?.. Hernian (intrând) Seniore, — abatele-ar dori Să vă vorbească. (Aba'ele de Saint Manricp inti ă) Abatele Cerul de rele-a te feri Seniore!.. Manfi ed Mulțiîmescu-țl părinte,— și fii bine Venit în aste ziduri cu vorbele-țl divine, Căci or și unde intri tu bine cuvintezî Și poli pe cel nevrednici spre cer să’l îndreptezl. Abatele Dea Dumnezeă, 6 Conte, adevărat să fie! Dar... ași dori ca nimeni afar’ de noi să știe Ce-am să’ți vorbesc... Manfred Eși Herman! (Hirman tse) Și ce al să’mi voibeștl? Abatele Iți vom vorbi pe față, cum cred că o dorești!... Iar vîrsta mea, credința și ha;na preoțeasca www.digibuc.ro LITERATORUL 55 Vor face-a mea ’ndrăzneală erlare să găsească. Ș’apol, suntem, știi bine, vecini,— de și cam rar Ne intâln’m, de vreme ce nu te vezi pe-afar’. De Dumneata cam mul e prin lume se vorbește, Și unul le începe iar altul isprăvește, Din n in zi se naște un zgomot mal ciudat, Ln zgomot ce te face în ceruri vinovat, Ce pune-o neagră pală de fala-țl strămoșească. M am îndoit d’o dată,—lăsândi'-I să vorbească, Dar astăzi, am dorința ca numele ce porți Să fie fără pată, cum l-ail lăsat cei morțl. Yanfred Te-ascult,—te-a=cult. Urmează Abatele Se zice, din păcate, Că faci un fel de studii de lege neertate Că eșl la miezul nopțel, ferin u-te de-al tei, Spre-a merge la ’n alni -e cu domenii cel r6l, Că’n valea neagră-a morțe! fac vrăji neauzite, Și-aduni pe lang tine fantazm iaite. En stiă -ă iar sc ’ntamplă cu amenl să vorbești, Ba ch ar pânde prilejul din drum să 1 ocolești. Și poale 1 cmal asta îi face a p supune Cu faptele-li ascunse nu pot fi fapte bune. Mii uf ied Și cine suni acela, ast-fel de mă voibesc? A bâtele Chiar frații mei calug' rl, pe care nu-I numesc, laranii p ni de spaimă, vasalii tăi în fine, Ce te p 'esc cu frică, uitându-se la tine. Ți-e via în pericol... Manfred Viata? Dar le-o daă! Abatele Bil viu să ’ți scap viața, iar nici de cum s o la.il. Nu țiu s4’țt aflu gândul si tainele ciudate, Dar dacă cele zise pot fi adevărate, Ai âncăl timpul, conte, spre bine "• t ’ idrepta, Impacă’te cu cerul și el te va ierta. www.digitmc.ro 56 LITERATORUL Manfred Te-am înțeles. Și iată, stlnt gata a’țl răspunde: Or care mi-ar fi gândul si taina ce m’ascunde, Or cine-am fost odată, or cine-așl fi acum, Or-care ’ml-ar fi mersul pe or și care drum, Secretul ce rămâne e între cer ți mine, De nimeni n’am nevoe spre-a mă ’ndrepta la bine. Călcat-am vre o dată divinele-țl porunci? Probează,— și pedeapsa o voiti primi atunci. Abatele Nu conte nu pedeapsa va fi a ta scăpare, Ci numai prin căin(ă să dobândești Iertare. Noi nu avem puterea decât să te ier am, Și frista-tl rătăcire spre bine s’o ’ndreptăm; Să’țl înnălțăm speranță spre sferi e divine Și’n minte să’țl restrângem gând'iile senine. Acel ce pedepseș e, e singur Dumnezeii • El zice, «răzbunarea e numai d ptul meu. Manfred Bătrâne, nici puterea credin Io umane, Nici ruga îndreptată putere su e ne Nici formele căinței, nici postul d’or e f Nici sângele ce-ar curge s ibt dinții de oțe, Nici groaznica tortură din remușcărl născută, Nimic, nimic nu poate o inimă-abăt tă, Cum este-a mea, s’o zmulgă atâta de ușor Din crima ce 1 deschide un iad îngrozitor. O singura pedeapsă nu poate f în 1 me Să egaleze ’n tocmai, in fapt ca și în nume, Dreptatea ce și-o face un suflet condamnat Și care recunoaște că este vinovat. (Va urma) TH. M STOENESCU. www.digibuc.ro LITERATORUL 5 MONASTIREA GOVORA Schiță Istorică (URMARE) Pe dealurile deja descrise, se cunosc încă urme, sati rămășițe de vie. Cătunul sau satul vechitl a fost alâturl spre răsărit, pe valea Tarnița și Govora. Pe aceste locuri nu mal egzistă astă-zl alte cătune, de cât mai la răsărit, pe piscul Riza se află cătunul Buleta. Via a fost în ființă până Ia 1816, când egumenul monastirei Galaction, a trecut Epis- cop al Râmnicului. De aci înnainte totul s’a ruinat, și monastirea Govora, nu a rămas de cât un conac al arendașilor, cari țineați în arendă moșia Govorei. Acești arendași erad și curatorii monastirei, și ca Greci, străini de așezămintele țârei, întrețineau biserica cu personalul cât puteau. Acum este locul să ne întoarcem cu descrierea asupra altor fapte istorice mal im- portante, petrecute în această monastire, pe temeiul cărora ne vom sili a clarifica schi|a istorică, spre a se vedea cum lucrau străbunii la propășirea limbel și prin ce anume lo- calități. Să trecem acum la cestiunea cu privire la localitatea caselor monastirei. Ce vedem în interiorul el ? Totul trist! numai suvenirea istorică ne calmează gândirea. La altarul bi- sericel se află casele unde locuește curatorul, care sânt în stare mai bună • sub ele gă- sim douâ catacombe și câte-va camere. Aci a fost instalată tipografia română, dupfi cum se dovedește din niște notițe aflate într’o carte a bătrânului Isidor (Acatister) care spune : Fosta adusă sub casele egumenești tipografie de blagocestivul domn Ion Mathri Basarab Voevod. Intorcându-ne acum la sciinfa istorică, aflăm că bunul Domn Mathei Basarab în- ființase aci prima tipografie. El aduse tipografia din monastirea Strehaia (Mehedinți), unde o așezase provizoriii și o așeză în monastirea Govora, în anul 1636. Probabil că în ca- merile ce am menționat. Tipografia a început a funcționa abia în anul 1640. Luminatul Domn puse de se tipări mal ântâiil Pravila cea mare bisericească, sub direcția arhimandri- tului Meletie ; aceasta eși la lumină în 1643. Camerile, unde a fost așezată tipografia prezintă o particularitate deosebită, că ni- meni n’ar mal putea locui în ele de cât numai fantomele și stafiele mitice ale nopțel. Niște ferestre mici și în fața pământului, fără să străbată prin ele vre-odată razele so- lare, o egrasie perpetuă, ce domină în toate unghiurile, afirmă puternic, că cu multă ane- voință lucrau străbunii noștri la săltarea limbel. €e conți ast minunat între trecut și pre- zent 1 Nimeni n’ar crede, dacă n’ar cunoaște evenimentele trecute, că aci s’au tipărit primele cărți în limba Română. Am căutat a găsi ceva urme sad rămășițe din acea tipografia, dar nu am văzut de cât in fundul unei caverne, unde am mers cu luminarea, un lemn de stejar mal mult pu- tred, ce servise ca cumpănă la teascul de tipărit, dupâ spusele bătrânului. • Daca am continua cu cercetările, ca să constatăm timpul cât a stat tipografia aci, găsim o inezactitate în date. Unii pretind că după patru ani ar fi fost transportată la mo- nast’rea Snagov, tot de fericitul domn Mafeiâ Basarab, dar aceasta nu se învederează din www.digibuc.ro 3 ____________________________LITERATORUL____________________________________ gendele mănăstire! Ceea ce dovedim din istoria episcopiei de Râmnic, este : Ia anul 1710 isim înființată în Episcopia Rbmnicul-Noul-Severin o tipografie. Nici o afirmațiune con- arie nu egzistă, că episcopii Râmnicului n’ar fi adus tipografia aci din monastirea Go- ora. Dup6 o simpla apreciere, trebue să credem, că ea a fost adusă din Govora în R6m- ic, iar nu transportată aiurea. Cauzele cari au determinat pe bunul domn a înfiiința ti- ografie în Govora aă fost fortificațiile și catacombele monaslirel, cari îl garantau sigu- anta, pentru-că, după cum vom dovedi în descripția ce facem, data ființărei acestei mo- lastirl este foarte veche, și că în anul 1492 a fost reparată și înfrumusețată de Radu >1 Mare. Așa dar, este timpul să venim asupra chestiune!celei mal importante șt să privim ucrul din puntul de vedere, mal ânteiă estetic și în urmă, să facem analiza cuvenită. Biserica este situată pe o înălțime de păment n partea de nord, ridicată de un metru și i /s iu fața chiliilor, iar cu cele-1 alte stă în Ijniă orizontala. Ea nu prezintă nicî o fru- muse e de vre un gușt de architectură vechiu sau nod, ci numai o zidărie foarte tare, învinețită de tempestele timpului; are 2 turle. Ea actualmente este acoperită cu șiță! Cu toate astea, înnainte de anul 1828 a fost acoperita cu plumb de domnul MateiU- Ba^arab cum se dovedește din inscripțiile aflate în interiorul s6ti, și care se vor trece la timp; dar din nenorocire, arendatorii greci din acele timpuri, sub pretecstul că acoperi- șul biseiîcel este ruinat în unele locuri, l’aă ridicat, înlocuindu-1 cu șindrilă. s. lONEsru cufiaku. Priîmim din Iași apelul de mal la vale, căruia-I facem Ioc, cu multă plăcere, în paginele revistei, felicitând călduros pe inițiatori și urându-le izbândă strălucită. In 16 Iunie a anului curent 1885, vor fi 50 de ani împliniți de când, mulțumită ze- loșilor luptă ori al deșteptării naționale de atunci, dupe multe greutăți și pedicl ale împre- jurărilor timpului, Iașii serbară, cu o rară solemnitate și o bucurie publică anevo’e de descris înfintarea Academiei Mihailene. Crearea acelui așezământ superior de cultură în- tr’un timp de lupte interioare în contra-înrîuririlor streine, fu o manifestare strălucită a vi ahtațif aspirații or naționale și un pas de o însemnătate nemărginita pent u propășirea ulterioară a culturel române. G nerațiune actuala datorește netăgăduit, în foarte mare parte, avutul intel ctual, de care se bucură a ta-zl, începuturilor de cultură de pe atunci, ori cat de modes e s’ar pă- rea ele la întâia vedere. In orl-ce epocă a dezvoltării noastre naționale, aventul patriotic al acelui timp de leînViere va putea fi luat drept model pentru lupta nobilă a natiunel ronâne în năzuințele sale spre cultură. Sub intuirea acestor cugetări corpul profesoral dn lași de toate gradele de înifița.- men , a crezu de a sa datorie a lua inițiativa unei sărbări de reamintire a acelei fru- moase epoce de redeșteptare naț onală. In acest scop, a ales din sinul .sân un comitet ■pecial instrciuat cu organizarea unei festivități publice pentru aniversarea de 50 de an a inaug iră il Academiei Mihailene din laș! www.digibuc.ro LITERATORUL 5$ '■ -—-<—, „---------.... -----ar-,.—....—L—k_ Cojnitetiil conving va fi lucru, folositor și instructiv pentru |oțl iubitorii de culturi română. cunoșdnța fazelor prin care a trecut educațiunea noastrâ naționala, a hotărît; j.) A publica cu ocaziunea acestei aniversări un Memoria asupra istoriei școaleloi cu documentele corespun/C oare. 2) A organiza o ecsposițiune care va consista atât din cărți și manuscripte vechi ro mâneștl de ori ce natura și din o -1 ce timp, până la anul 1835, cât și din cărți și manu- scripte care aâ servit în special la învă ament in școalele noastre, iarâsi din timpurile cek mal vechi până la 1860, fie în limba română saă în orl-ce limbă străină, și toate aceste din o?I-ce provincie română. Comitetul face dar un călduros apel atât la foștii elevi și profesori al școalelor na-- ționale în general, cât și al Academiei Mihailene în special, precum și la toți iubitorii de cultura, a-I da prețiosul lor concurs spre realizarea acestui scop. Drept aceea, comitetul^ îl roagă a-I veni în ajutor prin subsriere în listele emise și prin trimitere de cărți și ma- nuscripte, dupe cum se specifică mai sus. Orl-ce trimiteri de cărți și manuscripte, se vor face pe cheltueala comitetului, care se îndatoreșle a le înapoia, dupe închiderea ecspozițiunil, în starea în care le va fi primit. Trimiterile să se facă cel mal târziu până la 15 Mal 1885. A se adresa la domnul* N. Culianu, rectorul Universității din Iași. COMITETUL EGZECUTIV: Membri: N. Culianu, A. Dmsușianu, C. Erlnceanu, Casier: . r— .. 1 , ..-..J-,7,ț, --- „ y.. ■ , , .... ■’ --„mj,. r, .T.r arte. Ar mal fi de dorit ca de la streinî să Ia lumina, principiile progresiste, dar Sîmțimântele să le remâe românești, curat românești. Puținele reprezentări ale piesei Mândrie și Amor, ne-ati dovedit că Direcția a'eatrulul a ’nceput să-și facă datoria, dar că publicul, numai el este de vină. 1° Am voi să facem aci pe larg istoricul acestei frumoase drame, dar spațiul i(indu-ne restrâns, vom da numai o idee despre subiectul el. ? Marquisa de Beauliqu, văduvă, are doi copil, un băiat și o fată, Octav și ajara de Beaulieu. Amândoi sunt tineri și fata e în vârsta măritișului, fiind în a- £’evăr și în vorbă de a se mărita cu vărul săli, ducele de Bligny. Piesa începe 'ând marquisa în unire cu fiica sa și cu nepoata sa d-na baroană de Prefont, șteaptă cu nerăbdare sosirea ducelui de Bligny. Peste-un moment, sosește Bachelin, advocatul și intimul casei, care anunță marquizel, că un proces ce avea, fusese pierdut și că prin urmare toată averea 'narquizel era ruinată. Această lovitură e dureroasă pentru marquiză, dar o ține Ascunsă de fiica sa,—împărtășind’o numai fiului săli Octav, care, ca bărbat, era lestul de tare spre-a rezista. In scurt, ruina e știută de toată casa, afară de tănă- (a marquiză. Această ruină face pe ducele de Bligny să renunți d’a mal lua pe Clara de soție, și se și logodește cu D-ra Moulinet, fiica unul burgez devenit milionar, sta- bilit de curând în ăceiașl localitate. Această nouă lovitură ajunge la urechile în- .regel famiilil a marquizel,—remăind Iarăși necunoscută Clarei. In acest timp însă, D-ra Moulinet, subt pretecstul unei vizite de vecinătate, —vine la marquiza cu tatăl seft, și remând singură cu Clara, — cu care fusese colegă în pension, — îl spune că ducele de Bligny se logodise cu densa. Această știre e dureroasă pentru Clara, dar îșl ascunde toată mișcarea sufletului, și păre- ri fața rivalei sale a nu simți nici un regret. Spre a’șl rezbuna ensă, în orgoliul îî atins, se horărăște a lua de bărbat pe ori care altul, care-i-ar eși în cale. De curend, un tânăr, Philip Derblay, un mare industriaș milionar, devenise unic al casei, împreună cu sora sa D-ra Suzana Derblay. Philip de și din clasa ndustriașilor, dar prin simțimântele lui nobile și printr’o educație, îngrijită știuse să câștige afecția marquizel și a casei sale. Din primele zile, el simțise pentru Clara un amoc înfocat, dar nu cuteza să-I o spue,—mărturisind acest secret al Uimei numai lui Bachelin, intimul casei. Bachelin, arată lui Philip ruina mar- quizel, retragerea ducelui, și ’l îndemnă de-a cere pe Clara în căsătorie, fiindu-I țocmaî momentul favorabil. Philip se hotărăște, dar cu condițiunea d’a se-arată că nu știe ruina marquizel, ca să nu pară că voeșțe să umilească pe viitoarea lui soție. In adevăr, tratările încep, marquiza este prevenită, și Clara la rândul seh află de noul seu pretendent. In acest timp, D-ra Moulinet, se preumbla prin grădina cu tatăl șeii și cu ru- dele Clarei Ducele de Bligny, auzind de această vizită a logodnicei sale cu scopul de-a da o lovitu ă Clarei,—se indignează și vine repede la marquiza să-I ceară ertare, că el nu era câtuși de puțin complice acestei cutezărl nedemne. Toți vin în salon unde erați Clara, marquiza și ducele. Atunci Clara, spre a’șl rezbuna contra duceluî —întinde mâna Iu? Philip Derblay, priimmd a fi soția www.digibuc.ro LITERATORUL A lui. Actul întâia se termină cu mândria triumfătoare a Clarei, cu satisfacțiunea moroasă a lui Philip și cu surprinderea fulgerătoare a ducelui. In actul al doilea, căsătoriile între ambele partide sunt deja săvârșite; lui Philip cu Clara e tocmai dupe cununie, cănd ambii soți, sunt lăsațl de toa rudele în camera vecină celei nupțiale, Mirele care lubia cu atâta înflăcărare p Clara, n’avusese nici odată prilejul să’I spue o singură vorbă de iubire. Acu? remâind singur cu densa, îl face o declarare din cele mal focoase. Clara ânsă ascultă cu nepăsare, îl respinge când s’apropie de densa, și’l face a pricepe c iubește pe ducele, când, nedomirit, îl cere socoteală de atitudinea sa. La aceasf mărturisire, Philip, din culmea decepțiunel sale, îșl ecsprimă toată suferința și t< disprețul în aceiași vreme, până ce Clara, crezându-se encă bogată și că o luas cu zestre, ÎI spune că I da toată zestrea sa, numai să-I dea libertatea a face c voește. Philip văzând această mândrie insultătoare a femeel sale, âncă nu-I spurj că-o luse săracă, fără zestre ; și, spre a o pedepsi de purtarea sa, spre a părea | mal nobil pe cât îl credea ea, îl acordă toată libertatea, dar ca să nu se produc un scandal public, să remâie ruperea numai între el, — iar în fata lumei să fi ca și doi soți uniți. Pentru aceasta, Philip aiată Clarei un apartament, și el îs oprește pe cel l’alt, ca să trăiască împreună, fără-a fi împreună. Trec zile, și nimeni nu știe această rupere între ambii soți. Toată familia c,rede fericiți. Philip îșl îngiijește soția ca un bărbat rar,—ii face toate îndato ririle, îl îndeplinește toate, dorințele, împinge devotamentul pănă la pericol; dar n| rămâne pentru dânsa decât ca un simplu prieten, tot d’auna amabil și bun în faț lumei,—rece și disprețuitor cănd se află numai cu ea. Dupe un timp, Clara începe a simți remușcarea de fapta sa, —Iar cănd s convinge de noblețea de simțimănte a soțului săa, îl iubește cu nebunie, resping c& dezgust declarațiunile ducelui, care âncă nu înceta d’a o urmări. Dar în za dar, Philip rămâne lot cu același caracter nestrămutat, spre marea durere a CL rel, care încearcă toate mijloacele să se împace cu el. | Actul al treilea se petrece în ziua numelui Clarei.—Bărbatul sătt ii face toaț, onorurile. Dar printre invitați se află și ducele de Bligny cu soția sa, fostă d-r Moulinet, Philip nu încetează de a curteni pe ducesa, d’a o însoți pretutinden d’a vorbi neîncetat cu densa, ceia ce dă naștere unei gelozii revoltătoare în inim| Clarei, văzendu-se părăsită, ne băgată în seamă de însuși bărbatul săa. Aleargă 1 un nou mijloc de împăciuire : Cktav, fratele el, se iubea cu Suzana, sora lui Ph lip. Clara spune aceasta soțului săa, și-I cere să unească pe acești doi tineri, car se iubesc. Philip refuză în mod solemn, și urmează a’șl toi tura femeia prin a fectata simpatie către ducesa de Bligny. In cele din urmă, Clara, ne mal putân suferi, gonește din casă pe ducesa și pe ducele, în gura mare-și in fața tutulor c asistatt la serbarea zilei numelui el. Iar când ducele, în mod provocător c femeia sa la braț, întreabă pe Philip, dacă răspunde de insulta femeel sale, Ph lip cu un ton demn de cel mal devotat bărbat, răspunde: „tot ce face femeia me' este bine făcut.» Astfel dar, duelul între Philip și ducele devine inevitabil. La începutul actului al patrulea, Philip îșl face testamentul, prin care las de moștenitoare pe soția sa, și pe sora sa Suzana, dănd acestei din urmă perm siunea d’a lua pe Octav de bărbat. www.digibuc.ro LITERATORUL Apoi pleacă. Ia locuf de întâlnire, cu martorii seî. Clara, după-o suferință ecstremă, de teamă ca nu cum-va bărbatul setî sa fie cel împușcat, pleacă repede și ajunge pe câmpul de lupiă, tocmai când ducele Irăgea cel dinteiu cu pistolul. In momentul ânsă d’a ajunge glonțul în pieptul băr- patulul seu, ea se aiUncă în brațele lui, glonțul o lovește pe densa In brațul stâng. Aci duelul încetează și îngrijirile se dau Clarei rănite. Martorii sunt de părere a înceta orl-ce luptă și toți se grupează împrejurul Clarei, a cărei rană, dups spusa Doctorului, nu e mortală. Atunci, Clara, cu toată ardoarea iubirel și a remușcă- j -ci sale, spune bărbatului seu, că ea e moartă cu trecutul seU, dar că renaște demnă de-a fi iubita, îl roagă s’o ierte, ceia ce și face nobilul seiî bărbat, și o dată pu împacaiea lor, începând, de sigur, și viața cea mal fericită. | Acesta e subiectul piesei, care or cât de bine ar fi narat, tot n’ar putea să 1 msprime în destul vioiciunea simțimentelor și delicatețea dialogurilor așa cum ^unt în piesă Am dori să facem și oare-caie aprecieri asupra egzecuțiunel artiștilor, dar, "Spre a nu fi obositori, amânăm pentru altă ocaziune. j Aceia ce e de observat, este că rolul Clarei a fost jucat alternativ de la o ^reprezentate la alta, de D-na Aristița M. Manolescu și de D-na Ana Gr. Mano- lescu Ar fi în adevăr interesant a stabili un raport între ambele egzecuțiunl ale ^artistelor, dar timpul nu e âncă pierdut, piesa poate se va mal juca, și ocaziunea A'a fi priincioas i. 1 De ocamdata, să se știe că în curând Teatrul va prezenta publicului si alte piese- Maci) th, tiagedia lui Shakespeare, tradusa de Dul G. Begescu; Kean, “comedie (nu dramă cum vedem pe afiș) de Al. Dumas; Ooidiu, de Dul, V. Alecsan- ’df Și Epamiio. di, operetă (!) de Dul Negruți. (lArtanian DIN LAPONIA I Karasjok — Laponii sedentari. Laponia bone0iana, pe o suprafața de 1318 mile geografice pltrate numără 6500 io cu torl. Ea se împarte in trei provincii (Aemter), câte trele reunite sub puterea unei căpetenii •mar cu nui i le St ni, avend reședința la JYomșae. Aceste trei prefecturi sunt: Norbnd, Tromsae și Linmark, adminiafiate fie-care de calre uh prefect sad Amtman. Pre- Se u Finmarkului provincia ce ne inteiesează mai in particular, ave reședința la Ham- merf s . Ii ca e n ac sie Aentr e sub-împărțita în cantoane sau Figdirîe>-; Finmarku, a e trei Cantoane: Alton, Hammerlest si Oslfinmarken, care sunt un fel de sub prefecturi e e mart și ele n comune sau G ni ii d>>. In Ostfimnark găsim comunele Vardoel *Vadsoe, Heneby, nen, Sydvarang r și Karasjok. Dar, sâni ne închipuim că toate din puntele ce arătam, sunt în adevăr orașe sau www.digibuc.ro LITERATORUL .63 orășele. Nueste numai o unitate administrativă atât pentru prefecturi cât; și pentru ca- pitalele cantoanelor. Acolo rezidează în mod obligatoriu prefectul sati sub prefectul, daca este, — âpol, preotul, profesorul, neguțătorul numit piin decret regal, etc. Administratorii sunt tot-d'a-una prezenți; dar cei administrați lipsesc cea mal mare parte din timp, într’atâta că nu se poate ști dacă trebue să se dea numele de rr«.ye saă de safe, dar care nu sunt alt cexa de cât centrurl administrative. Cu toate -acestea, afară de casele funcționarilor, se găsește în general un număr oare care de locuințe. Ele aparțin Laponilor nomazi și chiar Laponilor sedentari, instalați pe te- ritoriul comunei, la o distanță mal mult sau mal puțin mare de oraș. Aceste case nu sunt în realitate de cât colibp, neocupate în cea mal mare parte a anului, și ce nu se deschid de cât în zilele de căsătorie, sad atunci când se duc în capitala locuitorii res- pândițl pe teritoriu. Karasjok este singurul punct în interiorul Laponieț norvegiana unde se poate găsi în tot timpul anului o însemnată grămădiră de populațiune. Se poate dar zice despre Ka- rasjok, care numără de la 200 până la 250 locuitori sedentari, că este singurul oraș la- ponian în Norvegia. Să nu se creadă cu toate acestea, că vom face o Introducere într’un organizm așâ de complicat, cum este acela al unul oraș Nu. Aci totul este relativ. Avem case, baratce, în număr de 200 sau 300, din care 60 până la 70 servesc de locuințe, restul fiind nu- mai prăvălii, coșare, etc., care depind de cele dintâiU. In mijloc, este o singură biserică. Karasjok este construit pe un platou unit, foarte întins, înalt, de la 10 până la 12 metri de-asupra nivelului apei și mărginit de o coas'ă, saă mal bine de o curbă, formată de către rîO. Toate casele sunt de lemn și aă numai un cat. D’abia trei se găsesc cu două caturi. Ele sunt locuințele lensmandulul, preotului și neguțătorului. Sunt acoperite cu pa- pură, în formă de țigle. Numai prăvăliile, și coșarele n'aă de acoperământ de cât. sc nlurl. Toate casele sunt la o distanță de 10 până la 50 metri de la una la alta și sunt înconjurate de garduri, destinate a închide animalei^ domestice. Totul e fără nici o ordine, la întâmplare, în mijlocul unei verdețl din cea mal tânără și din cea mal frumoasă, marg nita prin myriade de poteci ce conduc de la o casă la alta. Inautru nici stradă nici drum. Dupe direcțiunea unde merge cine-va, intră prin case, trece de la o proprietate la alta și nimeni nu aie nimic de zis. Aspectul general e vesel, înfr'adevăr, și cu totul original. Cum am mal spus, casele sunt tot-d’a-una construite din lemn și mal toate dupe același model; se poate constata că ele se aseamănă pe din năuntru ca și pe din.afară. Ele formează un lung pătrat, având ca unică deschizătură, o ușa de-oparte, o fereastră de alta, și chiar aceasta din urina este închisă. Intrând înăuntru, te afli într’o tiridă largă de doi metri, plină cu toate obiectele și unel- tele posibile și imposibile, butoaie, căldări,plasa de pește, sănii, proviziuul de lemne, pește uscat, piei de animale, haine de iarnă etc. Această tindă, care nu priimește lumina decât prin ușa, este despărțită de odaia unică ce urmeaza, prinlr’un perete ce ține lărgimea casei. Odaia cea mare este de locuit, de culcare, ținând loc si de bucătărie. Se găseste într’ânsa bănci, une ori și scaune, — cu foate că mal des Laponii prefera să .șeadă pe jos, — o masă, un fel de lemn ținând loc de pat într’un colț, sad mai bine o ladă de crăci acoperită cu piele de căpri- oară ce face un pat destul de larg și foarte plăcut, — mal plăcut chiar somnului de cât mul- te din paturile noastre de la țara. Intr’un colț, la dreapta sau la stânga ușel este un cămin larg, mare, bine îngrijit. Douâ www.digibuc.ro 64 LITERATORUL saă trei câldărușl, ulcica pentru cafea, câte odată una saii două castroane, formează toată bate- ria bucătăriei. Pe pereți sunt cuiere, un fel de rafturi lungi, foarte încărcate-cu unelte, cu instrumente de pescuit și altele, intre altele numeroase vase cu lapte, pe care le pun la dispozițiunea or cui, cu multă dărnicie. Pe plalond sunt lungi stinghii saii grinzi de lemn, de care sunt atârnate gabnțl, bastoane, pusei, — dar ce pusei! —• într’un colț al odăel, este de obiceia un fel de răsboiu de țesut, saă un fel de masă de ciobotar. Căci toți acel oameni supt foarte industrioși, și în singurătatea lor, în depărtarea lor de centrul comercial, se îndestulează pe el înșile fabricând lucrurile de trebuința. Ast-fel e interiorul celor mal multe din casele laponilor din Karasjok: Ele nu se deosibesc de cât prin mărime. Unele aă câte două odăi, dar tipul < am descris este mal același la toate; toate casele apoi sunt acoperite la fel. Olana n’a rezista în destul zâ- pezel și n’ar reține căldura. Se întrebuințează dar în toată Laponi un procedea special de înveliș. Se așează la început scânduri pentru a acoperi clădirea. Pe de-asupra lor se întinde trei sad patru rânduri de scoarțe, prin care apa și frigul nu pot pătrunde. A- supră acelor scoarțe de copac se așterne un strat gros de pământ, acoperit cu iarbă. As- pectul dă o culoare verde frumoasă, și mal tot-d’auna acoperișul pare o grădină. Se pot vedea chiar și arbuști plantați cu multă îngrijire și soliditate. Alături cu casa de locuit, se văd, dupe trebuințele proprietarului, una saâ mal multe baratce de lemn, ce servesc pentru animale, ca hambare, ca magazii și în care se închide tot ce nu se poate ține în casă. Aceste baratce, une ori grămădite câte șease sau opt, sunt unele lângă altele, unite prin peretele cel mai lung. Ast-fel unite, ele produc un e fect ciudat, și sunt foarte mărunte spre a putea sta cine-va într’ânsele în picioare. Alt obiceia, ce dă multă originalitate, este că puțurile din Karasjok având până la 12 și 14 metri de adâncime, se vede lângă fie-care dintr’ânsele cate-o prăjină imensă ținută în e- chilibru la a treia parte a înălțimel sale, de o grinda mare de lemn, formând astfel cumpăna de care e atârnat lanțul și găleata cu care se scoale apă. In împrejurimea caselor și baratcelor, se găsește de obiceia âncă o specie de eonstruc- țiune cu totul specială. Un fel de uscător mare eespus la soare, făcut dm prăjini, legate unele de altele și pe care se așează, pieile ce trebuesc uscate, coarne de animale, sânii, plase de pescuit. Toate acestea aâ câte-o dată o înfățișare din ce.e mal fantastice. Curățenia ânsă e la înălțimea el, înăunt ti ca și în afară. Toți locuitorii din Karasjok n’aa câtuși de puțin aerul unor oameni săraci și in mizerie, dupe cum ne-ar părea nouă la prima vedere. Cel mal mulțl aă câte una sau două vaci, une ori și mart multe, — apoi mal aă și ol. Mal au âncă marele avantaj de a nu plăti chirie. Fie-car e proprietar pe casa unde locuește, care valorează între 60 și 150 kronori, (90 la 275 franci), une ori și mal mult, dupe starea pro- prietarului. Lemnele sunt foarte eftine. Toate pădurile Finmarkulul aparțin statului, și guver- nul dă fie-căruia gratis lemnele ce-I trebuiesc pentru încălzit. Incunoștiințează pădurarului lemnele ce-I trebuiesc, și el, la rândul săa, arată locul de unde trebue să tae. Cât despre lemnele de construcție, ele se plătesc dar foarte eftin. Laponia este adevărată țara a egalitățel: săraci saii bogațl, toți au casa, îmbrăcămintea, hrana în aceiaș mod. (Va urma) A. KffiCHLIN-SCWARTZ. www.digibuc.ro