IfcLfâ' ANUL 1884. SEMESTRUL L „LUPTA PENTRU LUMINA1 ,LUMINA PRIN LUPTA REVISTA LITERARA LIBERTATE DE IDEI. >Vnnl al V-lea. — No. 5. SUMARUL Pag. 249.—Cântecele prozei de D-nul Al. A. Macedonski 250.—Les sens criminels Al. Simon. 253.—Nenorocirea, poezie a Traian Demetreșcu. 255.—Putrezirea . » •» » Al. A. Macedonski. 256.—Tăetorii de lemne, (dupe P. L. Courier) . » » St. Grozea. 258.—Plânsul fericire!, poezie ....... » ’ > Traian Demetreșcu 259.—Norocul și Nenorocul, basma v. . , . Dumitru Stăncescu 264.—Vechile instituțiuni ale României . . . > loan Brezoianu 285.—Curs de literatură dramatică (dupe Gir ar din) > » Th. M. Stoenescu 287.—Unde e uitarea, poezie » » Carol Scrob 288.—Nopțile îngrozitoare, poezie .... » Al. A. Macedonski 289.—Din Slănic, corespondență » Demas 293.—Manfred (dupe Lord Byron) 7> Th. M. Stoenescu 299.—0 cronică anonimă » V. A. Urechiă 304.—Subt-Tei (dupe Alphonse Karr).... Th. M. Stoenescu 308.—Notițe Bibliografice .lanus Redacțiunea și Administrațiunea: Strada Stirbey-Vodă, No. 30. BUCURESCI.—Tip. Curții Regale, propr. F. GOBL FII Pasagiul Român. Prețul 2 Lei. www.digibuc.ro !; 7, STRADA ȘELARI, 7 :! Sub Hotel Fieschi. 7, STRADĂ ȘELARI, 7 Sub Hotel Fieschi. GRAND BAZAR DE ROMANIA :: Depou general pentru toată Țara, al fabri celor noastre din Europa de: :; :: W HAINE :: ;; PENTRU BĂRBAȚI, BĂETI ȘI STOFE MODERNE PENTRU COMANDE. ! ► ■ ► Casa noastră resp. fiind avantagios cunoscută de timp foarte îndelungat, ne abținem < > ! * de ori-ce recomandafiuni și declarăm numai, că perfecțiunea croelei, deosebita eleganță a ! [ țj confecținnel, și veritabila moderațiune a prețurilor, vor satisface pozitiv cerința onor. ;; noastre Clientele. ' • ;; BA.ZA.R DE ROMA.NIA ’ * BucurescI, Strada Șelari, No. 7. ] * < ► NB. Rugăm a nota »No. 7“ spre a evita regretabile oonfuziunl. 1 * INSTITUTUL „EDUCAȚIUNEA“ Strada Cernica No. 4 și Negustori No. 7, uis-ă-uis de Biserica cu sfinți sub direcțiunea D-lui ENIU BĂLTEANU 9 Se primesc elevi pentru cursurile primare, gimnaziale și comerciale, interni și ecsternî. Instrucțiunea conform cu programele scoalelor publice; supravegherea și disciplina din cele mal moralizatoare. In lunele luliu și August ale vacanței viitoare, se vor ține clase în acest insti- tut pentru preparația elevilor repetenți sau care ar voi să se prepare mal bine. Se primesc elevi primari și secundari. IMPORTANT Atelier de orl-ce mobile de stejar și negru mat. Subsemnați! avem onoare a aduce la cunoscința onor, public, că in atelierul nostru de sculptură, Calea. Dox’o'banjilor, No.3, de Cișmeaua x'o.șjie se efectuează orl-ce mobile, mal cu s6mă sculptate după stilurile cele mal noi; deosebit în atelierul nostru se află în tot-d'auna mobile gata, precum : săli de lecture, săli de mâncare, săli de dormire, garnituri diferite, mobile de salon, etc., etc., toate cu prețurile atelierului. Se primesc orl-ce comande după jurnale moderne. Lucrurile efectuate în atelierul nostru, fiind bine cunoscute onor, public, ca stil frumos și ca soliditate, sperăm, că vom fi onorați cu comande. A. ECKERT & W. MAYER, sculptori BucurescI. www.digjbuc.ro ANUL AL CINCILEA. „LUPTA PENTRU LUMINA" No. 5. „LUMINA PRIN LUPTA" CONTROL DE STIL LIBERTATE DE IDEI Abonamentul: Pe 6 luni 10 Iei; pe un an 20 Iei.— Admin. și Redacția: Strada Stirbei-Vodă, 30 PREȘEDINTE DE ONOARE AL SOCIETĂȚEl LITERATORUL D-nul V. A. URECHIĂ DIRECTOR AL REVISTEI Ș1 VICE PREȘEDINTE AL 3OCIETĂȚEI D-nul AL. A. MACEDONSKI . SCRISORILE nefrancate se refuză PRIM REDACTOR AL REVISTEI ADMINISTRATOR AL SOCIETATEI SI CASIER GENERAL D-nul TH. M. STOENESCU PENTRU ABONAMENTE banii se trimit ’nainte CANTECILE PROZEI DUEAFTA ȘT STANGA LUI DUMNEZEU XX. Doi oichi însuflețiți de o flacăre bizară, priviră într’o zi natura. Și cei doi oichi văzură : Văzură insecta microscopică purtând războiu altor insecte; paserile, distru- gând insecta; oamenii, distrugând paserile; timpul, distrugând pe oamenii cari nu se distruseseră singuri. Și aceiași oichi, priviră în altă zi natura; acelaș flacăre bizară licărea în- tr’ânșii. Și cei doi oichi văzură : Văzqră insectele renăscând; animalele și flora pământului renăscând de ase- menea. Timpul ce distrusese totul, renăscuse totul. Și sufletul ce licărea în cei doi oichi strigă : „ O! Dumnezeule! Dreapta ta este Timpul și stânga ta este tot Timpul, și ce distruge stânga ta, dreapta ta face să renască ! „ O ! Dumnezeule! Dreapta și stânga ta sunt întinse și asupră-mi: Credința, speranța, iluziunile pe care mi le-a luat timpul, mi le redă tot el. „ O! Dumnezeule! Cum să nu cred și în ziua Dreptății, când astăzi sunt într’a Nedrepții i Al. A. Macedonski www.digibuc.ro 250 LITERATORUL LES SENS CRIMINELS i. Apr&s une grande pluie torentielle, un ciel pur se creusait parmi les nuages blancs et laiteux; tandis que la belle lune ronde, reine de la Solitude, plongeait, comme une baigneuse timide, dans les ondes de l’ombre, recouvrant l’borizon d’une nappe d’or; on aurait dit q’une paix avait 6td conclue entre le ciel et la terre, Dieu et 1’humanitA C’dtait ă la Fusaine, une terre riche et fertile; apartenant ă une jeune fille, or- pbeline, la marquise de Bligny. Un jour du mois de Mai, le mariage se c&dbrait A la Madeleine; aprfes la cere- monie religieuse, les jeunes £poux partaient pour la Fusaine. C’dtait par ce beau soir d’dtd, apres que le temps avait changd brusquement, que le duc de Richemont et la duchesse, sa nouvelle epouse, avaient ouvert la fenetre et attendaient l’heure supreme oii ils deviendraient les esclaves de la voluptd. Cette soirde d’dt6, ddjă dta.it assez belle, mais, pour les jeunes dpoux, les plaisirs qui bientât l’accompagneraient, augmentait sa beautd, l’air qu’ils respi- raient plus suave, l’odeur du melange de toutes les fleurs qui montait du jardin plus enivrant, la Nature plus belle et le bou Dieu plus puissant, car il avait pu crder de pareils âtres, aussi doux l’un pour l’autre, aussi aimants, aussi beureux. Ils s’dmbrassaient de nouveau; les sourires qui passaient sur leurs levres, 6taient ceux que l’abeile avait ddposd sur la rose. . D’un coup, elle se retourna, donnant un dernier regard sur ce lit, qui jusqu’ici 1’avait endormi toujours viergej ces rideaux de soie blanche, ces draps tout blancs, donaient ă cette chambre un air plus virginal ; elle aussi dtait toute blanche dans sa toilette de vierge, qui l’enveloppait une simple gaze et au travers de la quelle on pouvait voir et deviner les traits les plus voluptueux. Elle £tait ravie, elle se sentait envahie par une douce crainte, appuyde sur lui, elle embrassait, le z6phyr qui la ventillait, elle riait ă l’Amour, â la Voluptd, ce mistere inconnu qui la trouble et l’dpanout. Une forte odeur d’un coup lui monta ă la tete, c’dtait le parfum de ces fleurs d’orangers qui de plus en plus l’enivrait. Son teint alors se montrait mieux sur son visage, rouge d’amour, rouge de bonte, de cette rougeur, qu’on aurait retrouv6 sur le volontd de la pâche, qui, flamboie sur le visage des vierges conquises. Elle se serrait prfes de lui, frileuse, car elle avait besoin d’âtre rechauff^e, trem- blante de ddsir.......................................................... Ses yeux petit A petit commențaient ă se fermer; il £tait pâle, mais d’une pa- leur dor6e, abattu, accab!6, aprfes la bataille de l’Amour, la victoire de la vohipt^ www.digibuc.ro LITERATORUL 251 Cette chambre si chaude par les soufles brulants qui s’dchappaient de leurs poi- trines, tomba d’un coup â long sommeil. Des sourires legers, suaves et doux tra- versferent les Rvres des jeunes 4poux, mais bientât ils se perdirent dans les pro- fondeurs du sommeil ... Ils dormaient. II. C’dtait une annde aprfes leur mariage. On s’amusait beaucoup â la Fusaine; tantât une pârtie de plaisir dans les bois, tantât sur l’etang, tantât de belles soi- rdes au cbateau. II y avait un grand va et vient mondain. Par un beau jour dans l’aprfes-midi, vers les quatre heures et demie, la dili- gence du chateau, entrait dans la cour, ramenant de la gare une personne dans une toilette magnifique; grande, svelte, blonde, d’un blond pale, avec des yeuz si limpides que dans leurs ondes profondes, on pouvait voir l’Amour gracieux, vous rire, chanter et enchanter. Cette personne âtait la comtesse de Chaumont, la cou- sine et l’amiela plus intime de la duchesse de Richemont. Pendant bien longtemps la comtesse de Chaumont, avait, captivi l’esprit, le coeur et les sens du duc ; quand il se maria, il l’oublia en effet, mais de temps ă autre un leger souvenir s’entrouvait devant lui, sur cette jeune petite comtesse, d^jâ veuve et qui avait besoin d’etre consolde 11 ne l’aimait pas non, ce n’dtait pas du sentiment id^al qui le poussait vers cette jeune femme, mais c’etait une passion âcre qui trou- blait son esprit et brfilait son sang. La melancolie de ses yeux, vînt de nouveau remuer brusquement les sens de cet homme. Dans la cour du cbateau, le troisifeme coup de cloche annonțant le dîner, se fit retentir et le son que produisait cet acier, donnait au chateau, un air plus sevfere. III. Le temps passait rapidement; un mois venait de s’âcouler, depuis que la com- tesse de Chaumont vînt ă la Fusaine. Tout le monde âtait rentrâ â Paris, seule la comtesse qui manifestait le plaisir de rester encore prfes d’une semaine chez sa cousine. Un soir, la duchesse de Richemont, fât prise d’une migraine affreuse; elle monta de suite dans sa chambre. Seuls, dans un vaste salon, la comtesse de Chau- mont et le duc, restaient l’un prfes de l’autre...Enfin le moment bien aime, tant dâsirâ du duc est arrivâ; jamais on entâsâ une scfene de sdduction plus chaude! Ă peine dix heures venaient de sonner, quand tous deux, montaient dans la chambre de la comtesse de Chaumont. Cette femme, depuis bien longtemps, n’âpprouva un râveil des sens, ses mains commențaient ă s’dchauffer, par les mains Lrfilantes qui tremblaient dans ses www.digibuc.ro 252 LITERATORUL mains; sea yeux commențaient â, sentir une vapeur tifede, ă, l’approche de son regard bouillant; jusqu’ă. mânie sa respiration qui s’âchauffait ă la rencontre de son soufle brulant . . . Un coup brusque se manifesta entre ces deux âtres, tant le vice Ies soulevait et Ies allumait. II n’aimait pas cette femme, non, il l’a haissait, mais Ies luttes de la passion se joignirentaux mouvements de la Voluptâ. Quant â elle, elle restait lă, immobile, Ies yeux vagues dans l’attitude lasse et re- signde, attendant qu’il l’a fît dormir. Mais lui, avait la bouche irritde et sans salive Ies livres sfeches et avec un tremblement extrâme de deșir. O risde humaine! O voluptd sans vertu! . . L’heure etait dâjâ avancde dans la nuit, le duc d’un coup se souleva, el monta dans sa chambre pour que sa femme ne pu rien comprendre. II pârtii renfermant la porte derrifere lui. Mais elle!... elle!... ses sens âtaient dans un sommeil complet!... L’irritation qui la possedait, la fit qu’elle ne pu rien voir, rien comprendre... d’un coup, se leva, alia prendre une fiole, en but et mâme la vida; c’dtait le medicament de l’dveil des sens, elle voulait vaincre artificiellement cet empire qui la dominait... mais c’dtait trop tard !... La voluptd toute entifere la maitrisait, la faisait remuer et se tordre dans son lie, comme une couleuvre bld sâe, âtendant ses jambes, Ies ecartant, relevant ses bras, Ies mettant derriâre la nuque, la pointe des seins ă l’air, laissant que son imagination courrut sur un empire de visions inconnues... de tableaux vagues se perdant dans Ies profondeurs de tenâbres de la nuit... desfrissons de voluptd extreme l’a traversaient d’un bout â l’autre de son corps... ou pouvait enfin voir que son corps n’âtait plus qu’une poupde en caoutchouk... elle se laissait aller au plaisir, sans l’atteindre. . . IV. Le lendeniain matin, jusqu’â dejeuner la comtesse de Chanmont ne se fît ap- perțevoir. La duchesse alia comme d’habitude dans la chambre de sa cousine. Elle monta, ouvrit la porte, entra, ecarta Ies rideaux et se recula en poussant un cri d’horreur terrible...................................................... Depuis la mort de sa cousine, la duchesse de Richemont vivait sdparde de son mari. Elle persista toujours â croire, que c’dtait son mari qui avait tud sa cousine, car elle n’âcorcha jamais l’arbre de la Science, pour savoir et comprendre Ies effets de cette fiole. Elle avait horreur de son mari, cet homme qui la faisait tel- lement souffrir. Dix ans venaient de s’âcnuler... www.digibuc.ro LITERATORUL 253 CAtait par un beau jour d’£te, comme celui de leur premifere nuit de noces, mais maintenant elle nAtait plus dans les bras de son epoux, elle âtait dans ceux de la mort. Car elle dtait mourante, elle avait la phtisie ; cette maladie elle l’avait heritd de ses parents, en meme temps que la beautâ, la noblesse et la richesse. Quand la jeune duchesse se sentit mourante, elle alia finir ses derniers jours ă la Fusaine. Ce meme jardin, ces mâmes arbres, ces mSmes fleurs, cette mâme chambre, jusqu’au nrâme lit lui rappellaient les beaux temps d’autrefois. . ces rideaux de soie blanche, ces draps tout blancs â, 6taient changds en une couleur foncâe, ils £taient eux aussi assombris comme du ieste son cceur ă elle. Alors, pour la premiâre fois depuis dix ans, le duc entra dans la chambre de sa femme. II l’a vît, 6tendue lă, sur ce lit, qui autrefois le faisait sentir des fris volupteux, maintenant le faisant sentir les frissons sous d’horreur, de peine et de pitiA II vît le changement qui s’opera dans cette chambre, cette couleur foneme rem- plațant la couleur blanche, il comprit qu’elle aussi avait le cceur assombri. A peine entiA, il implora le pardon .... D’un coup, une forte odeur lui mon- tat â, la tâte; ce n’^tait plus le parfum de ces fleurs d’orangers, qui l’enivrait, non, c’6tait celui des myosotis, cette fleur triste et sombre. Quant â elle, â son approche, d’un coup une vision s’dleva devant elle, c’6tait le cadavre verdâtre de la comtesse de Chaumont; les Ifevres bleuies, le sang en- flamm6, les yeux entourds d’une ligne verte, comme s’ils dtaient meurtris d’amour. Elle se mourrait....... Cette meme tete 6tait sur l’oreiller, toute aussi belle ; mais au lieu d’un sourire suav et e doux qui traversa ses Ifevres et se perdait dans les profondeurs du som- niei], c’dtait un sourire d’horreur et de piti6 qui se perdaient dans les profondeurs de la mort....... Elle mourut en laissant 6chapper, le mot de Mărie, qui dtait celui de la com- tesse de Chaumont. Alexandre Simon. NENOROCIREA Când eram copil odată, într’un câmp, pestriț de flori, Alergând cu bucurie, M& jucam adese ori. www.digibuc.ro 254 LITERATORUL Nu simțisem âncă ’n mine Doruri, patirne adânci; Ob! De ce n’am murit, Doamne, Când eram copil, atunci. Intr’o zi, culcat la umbra Unul arbore bătrân Presăram tot flori și frunze Peste fragetul meti sîn. Când de-o dată, o femeie, Suflând lung, adânc și greii, S’așeză tremurătoare Lângă căpătâiul meti. Și cu mâna ’I cea uscată De-al el sîn m’alătură, Iar din pieptu-ml, fără voie, Un suspin adânc zbură. „E de mult, începe dânsa, „De când umblu tot mereti „Să te pot găsi pe tine „0! copil iubit al meti!“ Vocea el atât de stinsă Până ’n suflet m’a pătruns, Și făcându-mi-se milă Pentru ’ntâia oare-am plâns. — „Cine ești, femeie spune-mi ?“... Ea din cap a cletinat... — „Mă numesc „Nenorocirea" Fu răspunsul ce mi-a dat. Iar de-atuncea îmi urmează Ori și unde pașii mei; Zi și noapte mă veghiază, Vai! căci sunt copilul ei. Traian Demetrescu 7 Iulie 1883 Craiova www.digibuc.ro LITERATORUL 25’> PUTREZIREA — Dupe Maurice Rollinat — In fundul groapei nădușite De care toți, de geaba fug, Când șase luni sunt împlinite Ce se petrece în coșciug? Rămas’a oare din' dantele, Din oichiul.plin de-un ce fatal, Satt cărnurile duc pe ele Al morții șangăr colosal? E oare pulpa înmuiată In verde și liliachiii, Vopseli ce moartea pune ’ndată Pe cine nu mal este viu ? Pe când un crac se descompune Se uscă oare celă-l-alt ? Satt preschimbarea ce’i supune Le dă acelaș fel de-asalt? Cosciugul care mucezește In alba’I stofă de satin Conține oare, când pleznește, Otrăvurile! pe deplin ? Printre coptură ș’umezeală, Hidoșii viermi, ce sunt destui, In a lor groaznică 'nbulzeală Flămânzi sunt âncă sau sătul? Din noi, ce face ’n veci pământul, Stomah în veci mistuitor ? — Așa tot întrebam mormântul Ce ’nchide-o moartă din amor. www.digibuc.ro 256 LITERATORUL Și gi’oapa cu răcnii! sălbatici, Ce ’nghite ori-ce soartă ’n ea, îmi spuse vorbele dramatici Ce vor trăi în mintea mea : ,,Rotunjii sîni de altă dată, „Intrebătorule ocult, „Și buzele de albă fată „Ce sărutară-atât de mult, „Aceste flori așa iubite „Pe-al voluptății căpăteiu, „In fundul groapei sunt menite „Să putrezească mai ântâiu. „Cât despre suflet, mai trăiește? „E corpul singur pieritor? „Să spunem oare că plutește „De-asupra morții ’nvingător? „Ori cum ar fi, o crudă pace „O află ’n mine răă și bun : „Cadavrul e un mort ce tace „Durerile ce ’l descompun! (1) Al. A. Macedonski P. L. COURIER tAetoriî de lemne din calabria (Scrisoare) îmi scrii rar, scumpă verișoară: faci bine; m’aș obicinui cu scrisorile dese, și n’aș mai pu- tea să sufer întârziere. Totuși, sunt supărat, blândețea ’ți nu mă liniștește. Cum, verișoară, în trei ani, numai de două ori să ’ml scrii! în adevăr, domnișoară.. Dar ce fac! dacă te-aș certa, nu ’mi-ai scrie nici atâta ; deci te ert, temendu-mă de mai-răă. Da, negreșit, îți voi povesti întâmplările mele, bune și rele, triste și vesele; pentru că întîm- pin și de unele și de altele. Laissez-nous faire, verișoară, on vous en donnera de toutes les fa- gons. Acesta e un vers din La Fontaine; întreabă și pe Voisard. „Doamne! ’mi vei zice, am (1) Această teorie a fost emisă de d. Macedonski cn mult ’nainte de a ’ți scrie d. EoIIinat admirabila poezie. (Vezi Capitole filosofice) Ignoranții de la o broșură pseudo literară, Contimporanul din Iași, au făcut mare zgomot la acea epocă, izbind în d. Macedonski și trimețendu’l la scoală. Astăzi, d. Macedonski, trebue în tot cazul, să fie trimes la scoală în tovărășie eu un tânăr ca Rollinat, deja fruntaș în literatura franceză. — Nota Redacției. www.digibuc.ro LITERATORUL 25? citit pe La Fontaine; stiă ce este le Curâ et le Mort.u El bine! iartă-mă. Ziceam dar că în- tîmplările mele sunt felurite, dar cu toatele curioase și interesante; e o plăcere a le asculta, și ’mi închipuiesc că e și mai mare plăcerea de a ’ți le povesti. într’o zi vom începe această ecsperiență la gura sobei. Am de povestit o iarnă ’ntreagă. Am cu ce să ’țl țiti de urât, și prin urmare, să ’ți fiii plăcut, lără vanitate, tot timpul acela; cu ce să te ’nduloșez, să te fac să rîzi, să te sperii, să te adorm. Dar ca să ’ți le scriă pe toate, ah! negreșit că glumești: nici D-na RadclifTe n’ar fi ’n stare. Totuși știfl că nu ’țl place să fii refuzată, și fiind-că sunt înda- toi itor, or ce s’ar zice, iată, până atunci, o probă din istoria mea; dar ia seama că e cam po- somorită. N’o citi când te’i culca; o s’o visezi, și pentru nimic în lume n’aș dori să ’țl cau- zez vise neplăcute. într’o zi, călătoriam prin Calabria Țară de oameni răi, cari, după credința mea, nu iubesc pe nimeni, și urăsc mai cu seamă'pe Francezi. Să ’țl spui pentru ce, ar fi să îndrug multe; e destul că ne urăsc de moarte, și că ’ți petreci foarte ră& de cazi în mâinile lor. Aveam tovarăș pe un tănăr cu o figură. . pre legea mea, ca a domnului aceluia pe care ’l văzurăm la Raincy; ’țl-aduci a-minte? și poate că mai bine âncă. Nu spui aceasta pentru ca să te interesez, dar pentru că e adevărat. Prin acești munți, drumurile sunt prăpăstii ,'cail mergeaft cu mare greutate; tovarășul meii mergând înainte, o cărare ce ’I păru mal lesnicioasă ș mal scurtă ne făcu să rătăc’m. Greșala era a mea; să putea să mă ’ncrez unei minți de două-zecl ani ? Căutarăm toată ziua drumul prin desișul acelor păduri; dar cu cât căutam, cu atât mal mult ne rătăciam. și era noapte ’ntunecoasă de tot, când dederăm peste o casă și mal întunecoasă. Intrarăm într’ânsa, deși cu oare-care bănuieli; dar ce era să facem? Acolo găsim o familie întreagă de cărbunari la masă, la care, de la întâiul cuvânt, ne și poftiră. Tână- rul meii nu așteptă rugăciuni: fată-ne mâncând și bând, cel puțin el; căci e& cercetam locul și fețele găzduitorilor. Găzduitoril aveați înfățișarea de cărbunari; dar casa, al fi luat-o drept arsenal. Erați într’ânsa numai pușcl, pistoale, săbii, cuțite, cuțitoale. Toate astea nu ’ml plă- ceați, și vedeam bine că și eti nu eram plăcut. Tovarășul meu din contră: era ca și al fami- liei, rîdea, spunea cu el, și printr’o nedibăcie pe care ar fi trebuit s’o prevăz (dar ce vrei! dacă a fost scris ..) spuse dintr’o dată de unde venlam, unde ne duceam, cine eram; Francezi, închi- puiește’țl! la inamicii noștri cei maî înverșunați; singuri, rătăciți, departe de -or ce ajutor omenesc! Și pe urmă, pentru a nu lăsa de-o parte nimic din cela ce putea să ne pearză, făcu pe bogatul, promise acelor oameni pentru cheltuială, și pentru călăuzele de a doua zi dimi- neața, tot ce voiră. în urmă, vorbi de geanta lui, rugându’i să albe grije s’o așeze la căpă- tâiul patului săă: nu voia altă pernă de cât pe acela. Ah! tinerețe! tinerețe! cât de plâns îți este vârsta! Verișoară, crezură că ducem cu noi diamantele coroanei: tot ce era în acea geantă și care ’I cauza atâta îngrijire, era scrisori, și nimic mal mul t. Dupe masă, ne lăsară singuri; gazdele se culcaă jos, noi în camera de sus unde am mâncat; un pat suspendat la vre-o șapte-opt picioare spre tavan, unde te urcai cu scara, era locul nos- tru de culcare, un fel de cuib, în care te viral târându-te pe subt niște podele încărcate cu previziuni pentru lot anul. Tovarășul meii se cățără singur și se culcă somnoros, cu capul pe geanta-I prețioasă. EQ, hotărât a veghia, aprinsei focul bine și stăm lângă el. Mal ’ncepeam a mă mai liniști, când, tocmai când mă gândlam că nu mai e mult până la ziuă, auzii de desubtul nostru pe gazdă și femela lui vorbind și certându-se; și ascultând prin cămin, care comunica cu cel de jos, auzii bine pe bărbat zicând : Ei bine! în sfârșit, să ne ’nțelegem; să’l tăiem pe amân- doi? La care femeia răspunse: Da. Și nu mal auzii nimic. Ce să’ți mal spui? Rămăsei de nici nu mal puteam respira, corpu’ml era rece ca marmora; de m’aî fi văzut, n’ai fi știut de eram mort saă viă. Doamne! când mă gândesc și-acum!.. A- mendoi, inal fără arme, în protiva a dol-spie-zecesau cinci-spre-zcre cu tot atâtea arme! Ș1 www.digibuc.ro 258 LITERATORUL tovarășîul metî mort de somn și de oboseală! Să ’l strig, să fac zgomot, nu ’ndrăsniam! să fug singur, nu puteam; fereastra nu era 'naltă, dar jos, doi câini groaznici urlând ca lupii... în chi- puîește-țl, dacă poți, în ce încurcătură eram. Dupe un sfert de ceas, care fu lung, auz pe cine-va pe scară, și prin crăpăturile ușei, văz pe tatăl, cu lampa ’ntr’o mână și în cealaltă cu un cuțit mare. El se urca, nevasta dupe el; eii dupe ușe. Deschise; dar până a nu intra, lăsă lampa jos și veni femeia s’o ia; pe urmă intră cu picioarele goale, și ea, de afară, îi zicea cu gura jumătate, astupând cu degetele lumina prea mare a lămpii: încet, umblă 'ncet! Când ajunge la scară, se urcă, cu cuțitul în dinți, și, ajungând la înălțimea patului, bietul tânăr dor- mîa ’ntins cu gâtul descoperit, — într’o mână ’șî luă cuțitul și cu ceailaltă... Ah! verișoară..- Apucă o șuncă ce era atârnată de o grindă, taie o bucată bună, și se retrase cum a venit. Ușa se ’nchide, lampa se duce, și eă rămâi pe gânduri. îndată ce se lumină de zio, toată familia, cu zgomot mare, veni să ne deștepte, dupe cum le spusesem de cu seara. Se aduce masa, se servește un dejun foarte curat și foarte bun, te încre- dințez Printre mâncări eraă doi claponi, dintre cari, zicea gazda, unul trebuia să ’l mâncăm și pe celălalt să ’l luăm la drum. Văzând claponii, înțelesei în sfârșit ce vrea să zică acele vorbe teribile: să ’l tăiem pe amândoi ? și crez, verișoară, că ai destulă pătrundere ca să ghicești acum și d-ta ce însemnati ele. Verișoară, nu povesti nimănui această istorie. Mai întâi pentru că, dupe cum vezi, nu prea joc în ea un rol așa de frumos, și pe urmă o să-I strici efectul. în adevăr, nu te lingușesc; figura D-tale nu se potriveșce cu aceasta istorie. Eă, fără laudă, am înfățișarea tre- buincioasă povestelor înfiorătoare. Dar D-ta, vrei se povestești ceva ? povestește lucruri cari să se potrivească cu înfățișarea D-tale: Psichea, de egzemplu. Stelian Grozea. PLAISTJ1 FERICIREI POETULUI AL. A. MACEDONSKI Dacă-ași ști că e un suflet Care plânge pentru mine, Dacă-aș ști că sunt și inimi Ce ’mi doresc și mie bine ; O ! atunci mi-aș zice vesel: »Plângi, poete fericit, »Că ’n această lume neagră „Ești și tu compătimit! * Când ași ști că pe-a ta buză E un z’mbet de iubire Și că une orî, copilă, Mai gândești l’a mea simțire; 0! Atunci mi-ași zice vesel: >Plângi, poete fericit, >Că’n această lume falsă , Al putut să fii iubit .* www.digitNic.ro LITERATORUL 259 Dacă-ași ști c’aceste cânturi Intr’o inimă de ghlață Ar putea s’arunce flăcări Din a mea fatală viață; 01 atunci mi-aș zice vesel: , Plângi. poete fericit, ,Că din recea nepăsare ,Tu, o inimă-ai trezit !* Dacă-ași ști!.... Destul sărmane,.... Stinge’țl undele de vise! Amăgirile cumplite Sunt în fața ta deschise! Taci! Și varsă-al disperării Foc, ce traiu’ți va curma, Căci un plâns de fericire Ochil’țl nu vor lăcrîmă! Traian Demetrescu •4 Noemvre, 1883. DIN AUZITE NOROCUL SI NENOROCUL BASMU A fost o dată.... e mult d’atunci și de m’ațl apuca de scurt, nici n’aș ști când, dar a fost un împărat mare și puternic. Și era așa de milostiv și de drept, că venea lumea la el, să le facă dreptate, de prin nouă împărății. împăratul era bogat și în bogății și în copil. Și cum să n’aibă, că se căznise împăratul o vreme, o viață de om, căci nu era tânăr, slavă Domnului! avea părul și barba albă colilie, și când e vorba să fi fost tânăr, ar fi avut atâta înțelepciune, câtă avea dânsul care trecuse și prin ciur și prin dârmon?... Ar fi fost fericit împăratul, dar ce făcu, ce drese — n’avea de lucru, — se po- meni încă c’un copil pe lângă ăi doispre-zece ce avea. Iiii! nevastă, rău frate; avem treispre-zece copii. Rău număr. Incallea nu făcuși doi gemeni.. Trebue să pățim noi ce-va : or o muri vr’unul, or cine știe ce, că e puntul ludil, și unde e puntu ludil, s’a isprăvit. împărăteasa biet, de unde să ’I respunză, că ea abia răbda durerile nașterii când vorbea împăratu.... li. Par’că zisese într’un ceas răii, că de când se născu fata asta — că fată făcuse împărăteasa — din răii în mal reii o duse, bietul împărat. Ba lăcuste, ba vrajbă între prieteni, ba boale, ba bătălii.... ajunsese biata țară, în vr’o zece ani de zii www.digjlNic.ro 260 LITERATORUL de ’i plângeai de milă. Lumea gândește că dacă e împărat, or om bogat, e fericit, dar nu știe cu cât ești mal sus, cu atât și neajunsurile sunt mai mari. Ăsta, coșcogemite împărat.... bogat, una alta, și el mal nenorocit ca săracu de n’are ce mânca, fiind că se știe că nu fac banii fericirea omului, ci mulțumirea sufletească. nr. Ei.... unde am rămas?... Așa.... „’I plângeai de milă.“ Pe bietul împărat ’l durea inima de atâtea necazuri, căci era iubitor de supuși și drept, dar, se poate să te lupți cu D-zeu ?.., Tăcea și el, că n’avea ce face. Dacă văzu că nu mal scapă țara de necazuri, se hotărî să cheme pe toți vracii și înțe- lepții din vremea aia și să .ție sfat cu dânșii, cum că ce e de făcut. IV. Dar nici el nu se pricepeau; numai unul mal bătrân, când auzi de nașterea fetei, zise împăratului : — Măria ta, aici e buba. Copilul ăla — să am ertare — e pacoste și pe capul țării și p’al D-tale și cum să nu fie, dacă e el al trel-spre-zecilea! Dar, de!... noi încercăm... dute D-ta într’o noapte și vezi cum dorm copiii, și să ’ml spui mie. - Bine, respunse împăratul, m’ol duce. Și chiar în noaptea acea, intră în vâr- ful degetelor, în cămara unde dormiau copiii. Toți dormiaă ca lumea, dar când ajunse la fata a mal mică, se minună: dormia cu genuchil la gură și stârcită să fe- rească D-zeu. Eși împăratul din odaie și toată noaptea nu închise ochii de necaz și de mâh- nire. v A doua zi venind bătrânul ce] înțelept, ’i spuse împăratul ce-a văzut, Iar dân- sul oftând a zis : „Până nu vel depărta fata din casă, zi bună de la D-zeu n’o să mal vezl.“ Ce țipete! Ce chilomane! Și cum, doamne iartă-me, să nu fie, că înțeleptul mai zisese, că daca vrea împăratul să se îndrepteze lucrurile, să depărteze fata cu totul, s’o trimiață afară din împărăție. Nu ’I venea împăratului, căci de! era sânge și carne din sângele și carnea lui; dar ce e vinovată țara, să pătimească din pricina mea, cugeta dreptul și bunul, dar nenorocitul părinte ? Mal bine olă îneca necazul în mine, dac’așa ’ml-a fost scris să pătimesc și să scape țara de năpaste. Cum zise și făcu. Spuse fetei pe departe cum și ce fel. Fata mică plânse plânseră și surorile, plânseră și frații și mai vârtos muma, ba plânse și împăratul, dar, ce să ’I faci, fericirea țării înainte de bucuria părintească! www.digibuc.ro LITERATORUL 261 VI. A doua zi, dupe ce o îmbrăcă în vestminte frumoase și ’i dădu băniși toate tre- buincioasele, porunci împăratul unei femei de ale casei s’o întovărășască, și fata plecă plângând. O luă fata spre soare răsare și merse și merse, zi de vară până ’n seară, vorba aia, și ajunse la hotar; aci dădu drumul femeii de era cu ea, și o luă singură îna- inte. Pe drum, se întâlni cu o țărancă. Cum o văzu, o chemă și o rugă să ’i dea halnile el țărănești și să ’l dea p’ale ei de prințesă, și să ’i mai dea și bani pe d’a- supra. Ce vorbă! Cât clipești din ochi țăranca se desbrăcă, se îmbrăcă cu hainele prințesei, luă banii și p’aci ’ți-e drumu: la sat, să se mândrească cu norocul ce dă- duse peste dânsa; Iar fata împăratului plângând de nenorocirea ce dădu-se peste dânsa; o luă înainte, și merse și merse vreme îndelungată până dădu de un oraș mare și frumos. Dar ce mărime, că nu ’I dai de căpătîl, și frumos, de speriat; avea niște case mari de zece douâ-spre-zece staturi de om, par’că erau făcute pentru uriași așa erau de înalte. Bani ’i mai remăsese el niței, dar ce să facă, nu erau să mai ție mult; banul nu e ca năpastea: scapi lesne de el. Se gândi ea ce să facS, să n’ajungă vremea să n’aibă ce mânca. Nu doară, că nu ’l-ar fi dat unul și altul, daca ar fi cerut; că p’atuncl era lumea bună și milostivă, nu ca acum de te gonește de la ușe ca pe-un câine, de ’I ceri ajutor, dar nu ’i venea el: sângele el de împărat nu o lăsa, așa că în- trebă de nu e vr’un loc să se bage slujnică, nici asta nu ’i prea venea, dar in cai - lea era ban câștigat cu sudoarea feței și nu mai avea, nu era loc de stat pe gân- duri și pe ales. Așa intră într’o casă ce ’i eși înainte, și întrebă dacă nu cum-va le trebue vr’o slujnică. Dar nu era nici un loc gol și stăpânul o îndreptă la o casă din apropiere. Se duse fata și T spuse o slugă că în adevăr n’are slujnică și o luă de-o duse la stăpână-sa. Intră cu ea în casă. Dar ce casă, că în ea, numai frumuseți, de ’ți lua vederile; aurării, argintării, petre scumpe, potrete prin perete, bogății nevoie mare, ’i era milă feti și să calce prin casă, Mai văzuse ea bogății și la tat-su, dar ca aici, ba. In sfârșit ajunse la ușa odăi unde sta cucoana; o deschise și ce să vezi! o ară- poalcă neagră și buzată, urîtă de te lua groaza; unde avea o gură pân’la urechi și buze mari roșii de atârna o oca în jos, s’o visezi noaptea și mai multe nu! Chemă pe fată cu binele, — altminteri era dulce la grai — și pe când se toc- mea ’I veni feti să scuipe, dar ’i fu milă să scuipe și în scuipătoare, așa era de fru- moasă, și scuipă drept pe buza arăpoaicii. Arăpoaica pe cât era de urîtă, pe atât era de bună, că altminteri de ș’ar fi pus mintea cu dânsa o prăpădea, dar se mulțumi să ’i zică cu blândețe : — El, tata mea, eu sunt urîtă, dar cât sunt de nrîtă, atât ’mi-e norocul de fru- mos; cât ești tu de frumoasă atât ’ți-e norocul tău de urît: o să ’ți arăt eu asta. www.digibuc.ro 262 LITERATORUL Și s’a minunat fata de atâta bunătate și ’i-a căzut în genuchi de s’a rugat s’o erte, și ’I-a povestit toată viața ei; cum era fată de împărat, cum fusese al trei-spre- zecilea copil la părinți, bum o gonise tată-seă. dupe sfatul vraciului și în sfîrșit tot, precum știm și noi, Iar arăpoaica ridicând’o de jos cu bunătate ’I-a poruncit ca chiar în seara aceia, să puie într’o odaie, pe care ’i-o va arăta, o masă frumoasă și gustoasă cu câte-va feluri de bucate din cele mai alese și vinuri de asemenea, iar dânsa să se ascunză sub pat ca să vază norocul arăpoaicii. Așa și făcu fata și pe la mezul nopții se deschise ușa și văzu, de sub pat, de unde era ascunsă, un tânăr frumos de pica și îndelicat și la trup și la față, de par- că era tras prin inel. Se puse de mâncă nițel, bău și mai puțin și plecă de unde venise. Iar fata se miră de așa frumusețe de noroc. VII A doua zi, o chemă arăpoaica și o întrebă de l’a văzut și ’i-a plăcut norocul ei, și ’I zise că, l’a noapte să ducă tot în odaia aia, trei cumptoare de pâine, și mân- carea s’o care toată ziua, iar vin să fie trei butoaie pline, că are să vie norocul ei și el nu se încurca cu una, cu două,; el mânca și bea, nu glumea; dar a mai sfătuit’o arăpoaica pe fată, să ’i fure un ghem de mătase roșie din sac, când o adormi norocul, căci el era să adoarmă după atâta băutură. Se duse fata seara, dupe ce făcu cum ’i-a fost zis, și se ascunse sub pat; tot pe la ceasul ăla, pe la miezul nopții, intră un sdrențăros de român nene, de se ținea peticiledîră dupe el și gros și gras și bubos, nespălat, nețesălat și când văzu mân- carea, fuga ca ogarul la ea, și mâncă și băii până adormi cu paharul în mână dupe ce băuse două butoaie și dintr’al treilea mai rămăsese cât să îmbeți o muiere. Fata încet, încet eși de sub pat, luă ghemul, și p’aci ’ți-e drumul... Cum simți bețivul, se sculă și strigă cum că: Fata mea, ’ți dau avuții, ’ți dau toate bunătățile pământului, numai dă-mi ghemul; dar fata nici nu se uita îndărăt, că așa o învățase arăpoaica. Iar norocul de necaz crăpă, acolo în odaie. VIII. Nu trecu mult dupe astă întâmplare și se auzi în tot orașul un pristav, care striga cât ’l lua gura cum că era să se însoare un fecior de împărat mare dar că, mătasea cu care cosea rochea miresiise isprăvise și numai găsea nicăeri mătase la fel. Arăpoaica zise fetei să se ducă și ea cu ghemul ei să vază nu s’o potrivi, și dacă o fi așa, apoi să nu ceară alt-ceva de cât ce o trage ghemul. Se duse fata și par’că fu d’acolo ghemul, căci taman așa roșu trebuia. —• Ce ceri, fetiță? întrebă feciorul de împărat, că găsise ce ’i trebuia, că și fe- ciorul împăratului era acolo. www.digibuc.ro LITERATORUL 263 — De, Măria ta... ce să cer... ce o trage ghemul, respunse fata dupe învățul a- răpoaici. — Ia puneți la cântar, băețl, porunci feciorul de împărat și vedeți ce trage. .. și rîdea într’însul de prostia feti. Dar când colo, ce să vezi! minunea minunilor..,, pusese bani mulți, mulți, toți banii cu care venise feciorul de împărat și ghemul tot mai trăgea. — Ei drăcie ca asta! se mirau și se cruceai toți. Ba mai pune cutare, ba cutare, se aduseră toate trăsurile și caii și lucrurile îm- păratului și ghemul trăgea, trăgea mereă. — Ia pune-te și d-ta, măria ta, zise un poznaș bun de glume, să vedem d’îna- dins, ce o fi ! împăratul întâi nu vru, dar apoi se înduplecă și hop! în cântar. Nici nu se așezase bine și se cumpăni cântarul. Toți se minunară de așa lucru. — El, păi te-a câștigat, măria ta, cu toate acareturile, zise iar poznașul. — De! ce să ’l fac, drept e; cine mă puse, să mă sui în cântar, dar ce e drept, e drept și nici D-zeu nu zice că e strâmb, sunt al fetei. Da zicea el așa mai mult, că ’i plăcea fata, că era frumoasă rău, și i se părea lui că e mai frumoasă chiar de cât logodnica lui. Fata cum auzi așa, ’l sări în brațe de bucurie și ’i spuse cine e și cum și ce fel și de unde nunta cu fata împăratului, acum, hait! cu slujnica arăpoaici. După aceia, fata se duse cu el la tată-seu, la împăratul și făcu nuntă mare și benchetuiră multă vreme, de bucurie că scăpase de nenoroc. In capul mesei, la, locul de cinste sta arăpoalca, iar împăratul bătrînul și împărăteasa împrejurul ei. M’ar fi poftit și pe mine la masa lor, că era bun și drept împăratul, dar nu era nici poștă, nici telegraf ca să ’mi bată depeșe pe vremea aia, și om pe jos or că- lare nu putea trimite, că era departe țara lui de a noastră. Și iaca-așa, înghiț și eu în sec și ’mi ling buzele numai gândindu-mă la vinu- rile și mâncările lor împărătești. Dum. A. Stăncescu. www.digibuc.ro 264 LITERATORLL VECHILE INSTITUȚIUNl ALE ROMÂNIEI (1327—1866) DE 1OAN BREZOIANU FOST DEPUTAT LA ADUNAREA GENERALĂ (DIVAN AD-HOC) A ȚĂREl ROMÂNEȘTI DIN l8j7 SECOLUL XIV. „Când cine va a format o armata, a mal isbutit a constitui o națiune." Thiers, le Consulat et l’empire. T. 13, p. 523. SL'MAKIU : Domnitorul.— Consiliul administrativ.— Oficii: marele ban — marele vornic — marele logofet — marele vis • tier marele spătar — marele postelnic.— Administrațiunea județelor : marii căpitani de județe și Atribuțiu- nile lor.— Mnncipalitățile și comunele rurale.— Puterea spirituală — Fondarea a mai multor mănăstiri. - Os- picii de miseri.— Puterea armată.— Legile României (Țara românească și Moldova).— Proprietatea fondară ru- rală.— Apărătorii onoariî, drepturilor și teritoriului român: Tractatul lui Mircea cu Vladislav Jagello, regele Poloniei — cu Sigismund, regele Ungariei - cu Baiazet, sultanul Turcilor.— Datine: Leacuri— Prejudicări (prejugis) — Preziceri (presage).— Resursele saă veniturile României.— Domnitorii ce au bătut moneda.— Uni- tăți de măsură. Domnitorul Domnitorul fie-căruia din ambele principate era autocrator, necunoscâod su- premația ver-cării alte puteri până la capitulațiunile românilor cu Poarta otomană; și nu ’i lipsea nici unul din drepturile majestatice cu cari se mândresc suveranii cei mari ai altor țări. Afară de D-zeiî și sabia sa, nu cunoștea pe nimeni altul mai mare în țara lui. Resbelul, pacea, averea și viața tutulor locuitorilor depin- dea de voința lui Ț Cât pentru succesiunea la tron, găsind în o mulțime de chri- sobule aserțiunea: „rog deci pe urmașul med, fie el din sămînța inimei, domniei mele și din . neamul meu, fie el — după păcatele mele — din alt neam străin, etc.“, nu mal stau la îndoială a declara că nefiind nici o lege, în care primogeni- tura la succesiunea tronului domnesc în văduvie se fie adoptată confusiunea și dezordinea născute din ambițiuni personale, producea luptele sterile de facțiuni și tronul era uzurpat adesea de capul facțiunii celei mai puternice : de unul din- tre fiii domnitorului răposat sati de unul dintre rudele lui, saă de unul dintre bo- erii țărei. Ast-fel, lipsia atare legi salutarii, aducând mulțime de calamități peste țară—prin resbele civile dintre pretendenții la domniate, atât în Țara-românească cât și în Moldavia, mai tot cursul secolilor XV si XVI, a slăbit caracterul și ener- gia națiunii, a sfărâmat or ce cugetare de mărire națională, de înflorire și pros- peritate, a înlesnit streinului ocaziunea d’a se amesteca — fie și indirect — în afacerile din năuntru ale țărei noastre, pentru niște lucrări și fapte cari privi au nu- mai pe fii ei, pregătind cu modul acesta drumul decadenței naționale. *) Cantemir, Descrierea Moldaviel, ed. 1875, p. 36; Fotino. iiTopi’a rîjț naÂat Ăazia; ed. 1819, T. III p. 343. www.digibuc.ro LITERATORUL 265 Veniturile cămării, adică lista civilă a domnitorului cum se zice astăzi, n’avea nici un amestec cu acelea ale tezaurului public, atât în Țara românească cât și în Moldavia. Aceste venituri constau din produsul ocnelor, vămilor și al vinuritului, din decimăritul oilor, caprelor, porcilor și stupilor x). Eie se adunau, or vânzân- du-le unuia sau la mai mulți antreprenori, or în lipsă de antreprenori, de marele vameș a). Domnitorii administrai! țara cu consiliul celor cinci boeri, miniștrii săi, numiți boeri de sfat ’). Cu toate aceste, erau adesea chemați la consilii! și comandanții de cetăți, pârcălabi sau starosti, mai cu seamă în consiliul domnitoiilor din Moldavia. Consiliul administrativ. Mai ’nainte d’a specifica titlurile înalților demnitari ce compun acest consilia, să limpezim numirea generică de boieri. Boieri să ziceau toți aceia câți se aflai! sau fuseseră în vre-o diregatoriă (funcțiune) publică. Numirea aceasta de origine sla- vică pare-se a deriva din cuvântul boliari, cu care populii slavi numiau în vechime pe notabilii lor. Când s’a adoptat numirea aceasta în țările românești— zice Can- temir— nu ne este cunoscut, dar egzemplele populilor vecini, precum Sărbi și Bulga- rii, ne arată că officii boierilor sunt cu mult mai vechi de cât reîntemeierea statu- lui Moldavi ei 4). Am zis că domnitorii administrau ambele aceste principate, cu concursul obliga- toriu al celor cinci mari boieri, cari erau consilierii sei. Aceștia se distingeau între dânșii prin următoarele titluri: marele vornic, marele logofet, marele vistier, marele spătar, și marele postelnic, păstrând epitetul de mare pe cât timp se aflau în acti- vitate. Guvernul Țărei românești se osibia din acela al Moldaviei numai în- tr’aceia că în consiliul celei dintâi figura și marele ban, care administra și repre- zenta Oltenia, și numai când el se afla în reședința Țărei românești. Astfel, func- ționarii aceștia, pe cât se atinge de fondul dregătoriei lor, aveau aceleași atribuți- uniîn ambele țări surori, diferind puțin numai în gradațiunea Ierarhică5). Cantemir și Fotino erau uniți în afirmațiunea că titlurile acestea le-aii împrumutat românii de la imperiul roman dela Răsărit, noi, cât pentru logofet, vistier și spătar, priimim afirmațiunea; dar pentru numirile de vornic, postelnic,.... vorbe curat slavice— sun- tem de opiniune că ei le-au împrumutat de la banatul Olteniei, sau de la regatul româno-bulgar, de unde adecă ne-a venit și limba cancelariei statului român, cât și aceia a bisericei. Dacă ne-am oprit la aceste cinci titluri, cauza este că numai ele figurează prin *) Cantemir, Descrierea Moldaviei, p 115; Fotino, iaropia rîjț itiXat Aaxîaț, T. III, p. 545. ’) HasdSu, Archiva istorică a României, T I, P I, p. 4. •) Cautemir, Descrierea Moldaviei. p. 64; Fotino, loropia rîj; Tzkkai Actxict:, T. IU, p 344 *) Cantemir, Descrierea Moldaviei. pag. 63 și 64 ; Fotino. laropta riiț TtiXai Aaxtctț, T. III, p. 344 s) HasdSu, Archiva istorică a României T. I, p. 170 și 171. 17 www.digitmc.ro 266 LITERATORUL chrisobulele domnitorilor Țărei românești din acest secol, și că numai pe densele le-a adoptat Alecsandru cel bun. al Moldaviei, la anul 1399, despre care iată ce zice chronicarul Miron Costin: Cât a stătut la domnie, îndată a făcut multe și bune lucruri in țară, numărând acest distins chronicar — între cele-l-alte — și pe aceste cinci titluri adoptate pentru boerii ce compuneaă consiliul administrativ al acelui domnitor * *), și cu toate că Miron Costin pune instalarea lui Alecsandru cel bun la anul 6909 (1401), dar această dată este o eroare chronologică foarte neînsemnetoare, de oare-ce nu într’acest an, ci în 6907 (1399) Alecsandru cel bun s’a suit pe tronul Moldaviei 2). Așa dar, atât în Țara românească cât și în MoL davia, consiliul administrativ, format din titularii mai sus însemnați, aflându-se înființați în acest secol, trecem la specificarea funcțiunilor și atribuțiunilor lor, începând de la administratorul și reprezentantul Olteniei. Oficii Marele ban era administrator și judecător peste toată Oltenia, și — afară de venituri — avea numai o simplă supunere către domnitorul Țărei românești. El avea mai mulți subalterni pentru administrația generală a Olteniei: un logo- făt pentru afacerile de cancelarie, un prefect de terg, un condicar care priimea petițiunile celor ce aveaă procese, un administrator asupra penitenciarelor și mai mulți alțl funcționari subalterni pe lângă aceștia El prezida înaltul tribunal al banatului, în care pe lângă procesele criminale, mai rezolva și pe unele procese civile, și da sentința în numele seu, sub semnătura sa propriă, întărită cu sigiliul seă pus cu ceară saii cerneală verde. Pe sigiliul banului se vede reprezintată ima- ginea sa, țiind în mână semnul dregătoriei sale, care era un baston îmbrăcat cu baga și cu sidef; el mai avea dreptul să ție ședință, să cerceteze și să rezolve procese ori unde se află — fie în Craiova, în Târgoviște sau în București. Salariul marelui ban consta din venitul ce ’I da vânzarea dregătoriilor de sub ascultarea sa, din venitul ce ’i aducea cei cinci bănișori ai celor cinci județe, car adunând amenzile de la ispașe precum și pripasurile, le aducea la casierul gene- ral al banatului, osebit de tacsele ce mai lua aceștia de la egzecutarea cărților de judecată ale înaltului tribunal al banatului ’). Marele uornic. De la acest mare funcționar depindea toate judecătoriile ale celor 13 județe de dincoace de Olt. El rezolva definitiv procesele de omoruri, de tâlhării, de furturi și însuși unele civile, afară de unele procese relative la proprietățile fonciere rurale ; dar când deriziunile lui pentru cele civile de competința lui erau *) Chrisovul lui Mircea din 1389 Septemvre 4, de la moșia Jiblea a mon. Cozia Șincai, chronica Romanilor T. I, p. 372, istoria Moldo-română, T. I, pag, 105. ’) Hasdeu, istoria critică a Românilor, p. 90. •) Hasdău, Archiva istorică a României, T. I. P. I. p. 98. Fotino, icropia rtilai Aaztas, T. III. p. 455 carta, nedită a lui Dobromir, banul Craioveî, cu anul 1078 (1569) 7-vre 11. (Cond, Mon. Glavaciocu). www.digibuc.ro LITERATORUL 267 apelate la domnitor și găsite de acesta nedrepte, vornicul suferea penalitatea ce otăra domnitorul. Vornicul răspundea pentru buna sau reaua strejuire a fruntarii- lor țăreî. In consiliul miniștrilor votul lui avea greutate. El avea cancelaria sa particulară precum și prerogativa d’a înfățișa și rezolva procese în propriul său palat; el scotea cărțile de judecată sub semnătura și sigiliul seu, pus pe cerneală sau ceară verde, și pe care sigiliu se vede imaginea sa și semnul dregătoriei sale. Tot aceste atribuțiuni le avea și marele vornic al MoldavieL Ilarele vornic, fiind însărcinat cu paza fruntariilor, orânduia pe toți vătașii de plaiuri spre paza potecelor, și — ca judecător general — câte un vornicel în fie- care județ în circonscripțiunea sa, spre egzecutarea sentințelor date de densul și mai vârtos pentru adunarea pripasurilor, ca și pentru strângerea banilor de la globirea proprietarilor de vite, cari strică holdele și livezile locuitorilor. Salariul vornicului din Țara românească se forma din amenzile adunate de la stricarea holdelor, din vitele de pripas primite de vornicei, din plocoanele acestora, din darurile ce primia de la vătășeii de plaiuri la orânduirea lor în funcțiuni, afară de obligațiunea ce mal aveați aceștia de a vinde fie-care în plaiul seu căte-o butie de vin în folosul marelui vornic. Salariul marelui vornic de peste Milcov era venitul unor dăjdii din județul Bârlad. Semnul acestei dregătorii era un baston de argint pentru marele vornic al țărei Românești, iar pentru cel de peste Milcov, un baston albastru împletit cu aur ’). Marele logofet. Administrațiunea generală a țăreî egzercitând’o ânsuși domni- torul, toate petițiunile sau reclamările către densul se primeau de marele logofet, afară de cele relative la dăjdii care se primiau de marele vistier Osebitele cărți de judecată de la autoritățile competinte, chrosobulele, cărțile de scutiri, otărni- ciile de moșii făcute de subalternii marelui logofet și care se autentificau de calemul (cancelaria) domnesc, se efectuară prin el, treceau prin mâinele acestui mare cance- lar. Mitropoliții, egumenii, prin mijlocirea lui se instituiau; monăstirile sub a lui veghiere erau; corespondența afacerilor străine treceau pe sub vederile lui. El avea sub densul un al doilea logofăt și alți mai mulțl logofeți și logofeței, servind cu rândul. El înfățișa domnitorului petițiunile și sentințele cărora urma să le aplice sigiliul domnesc, după voia ce priimise, trimițîndu-le în urmă unde priveați. Ca simbol al autoritățel sale, el purta un baston de argint verde și cu bule suflate cu aur. Pentru emolumentele lui, avea dreptul să ia, în anul d’întâi al orânduirii! sale daruri dela toate monastirele, afară de cele ce lua de la egumenii orânduiți din nou. Lua tacse de la primirea chrisobulelor, când se întâmpla vre o venire ’) Chrisobul înedit al lui Mircea din anul 1389, Septemvre 4, la moșia Jiblea a monastiri C'ozia; Cantemir, descrierea Moldavieî p. 64; Tunusli, larocia BlaZiar, edit. 1806, p. 38 ; Fotino, bropfa rî;; Aaxia;, T. II, pag. 461; carte de judecată inedită cu anul 7196 (1688) a marelui vornic Gliinea Rustea către popa Horea din Băjesti, județul Ilfov. (La proprietarul acestei moșii). www.digibuc.ro 268 LITERATORUL de domnitor nod ; asemenea lua tacse de fie-care petiție și de la ori-ce acte eșite cu sigiliul din calemul domnesc. — Salariul marelui logofăt de peste Milcov era venitul produs din unele dăjdiidin județul Cernăuți *). Marele vistier. Acest demnitar, a cărui denumire viind din sarcina ce avea d’a pune toga (caftanul) asupra persoanei pe care domnitorul o onora cu vre-un rang, era directorul cancelariei socotelelor de venituri și cheltueli ale statului ; el dis- tribuia toate cislele (repartiția birului) în țară; toți funcționarii supuși la dări și toate satele erați cunoscute de el; el cerceta toate petițiunile relative la dări și la alte afaceri ale tezaurului; el da cărțile de scutiri și ori-ce acte relative la impo- zite ; el avea dreptul să judice în casa sa afaceri relative la veniturile și cheltue- lile publice Județii (șoltuzil peste Milcov), pe cât se atingea de strângerea dăj - diilor prin orașe, depindea de la autoritatea acestuia. Publicațiunile relative la impozite, care, dupe primirea consiliului și aprobarea domnitorului, se trimiteau spre egzecutare, prin mâniele lui se efectuați.—El avea sub dânsul un al doilea și al treilea vistier, un casier și alți mai mulți funcționari subalterni. El nu lua parte la consiliul miniștrilor de cât pentru afaceri privitoare la finanțe și numai când era chiemat. Salariul acestui demnitar se compunea din dările de la satele vistierești și din ori-ce fel de cheltueli ale tezaurului, făcute în trebuința țerei, precum și din tacsele cărților de visterie a). Marele spelar. Capul armatei și în Țara românească și în Moldavia se numia „spătar" ; căci denumirea de hatman de dincolo de Milcov, a fost adoptată tocmai la începutul secolului al XVII. Acest înalt funcționar avea sub comanda sa atât trupele soldate (retribuite): călărașii, pedeștrii, dorobanții, fustașii, roșiorii, etc., cât și cele de scuteală (milițiile). El avea voie să judece în palatul seti pe cei ce depindea de autoritatea sa; Iar la consiliul miniștrilor lua parte cu toți cei-l-alți colegi ai sei. El avea sub dânsul pe un al doilea spătar, un logofăt, precum și alți mai mulți subalterni numiți spătărei. Semnul demnității sale era un baston de argint suflat cu aur. , Salariul acestui demnitar se compunea din următoarele resurse: primea un dar de la fie-care ostași când acesta se urca la gradul de ofițer (șutași). La orânduirea sa în funcțiune de spătar, fie care ostaș îi da câte o piele de vulpe și apoi pe fie- care an câte un car de fân 8). Marele postelnic, mareșal suprem al curții, ședea tot-d’a una în picioare îna- intea domnitorului, și intra or când la dânsul fără să se anunțe. El judeca or-ce ’) HașdSu, Archiva istorică a României. T. I., p. 98 : Fotino, icropia rîjț mxlat Aaxi'aț, T. III, p. 351, 464 Tunusli, i'aropia rîjț BxaX'a;. p. 39; HașdSu, Archiva istorică a României, T. I, p. 167 și 171. ’) Haș dSu, Archiva istorică a României, T. I. P. I, p. 98; Cantemir, Descrierea Moldaviei p. 82; Tunusli iaropla tije BXaXiur, p. 107. a) Fotino, tarnpia tij; niXa< iaxiaț T. III, p 473; Cantemir, Descrierea Moldaviei, p. 81. www.digibuc.ro LITERATORUL 269 prigonire dintre curteni și cel-l-alți împiegați ai curții domnești. El ținea cores- pondență cu țerile streine: el introducea la domnitor pe or-care boer voia să’l vorbească pentru vre-o afacere saii pentru a’și lua ziua bună, și tot prin el, dom- nitorul trimetea răspunsul său. In consiliu-el n’avea nici fotoliu, nici vot, dar se admitea de multe ori, sati. din învoirea celor-l-alțl consilieri, sau — din ordinul domnitorului. In acest caz el figura ca locotenente al domnitorului, și stăruia pe lângă cei-l-alți consilieri ca să iea deciziuni de urgență pentru afacerile ce nu su- fereau întârziere, insistând dupe putință a se împlini dorința domnitorului. Avea sub a sa autoritate pe al doilea, al treilea și alți 12 postelnicei. Semnul autorității sale era un baston de argint masiv. Acest demnitar, fiind mijlocitor la domnitor pentru ver ce afaceri, trăgea din aceasta osebite foloase: și apoi toți cei ce învesmânta toga (caftanul) îi da câte un prezent analog cu rangul ce primea. Iar peste Milcov, credem a fi avut drept sa- lariu venitul din oare-care impozite ale prefecturei Sucevei, de oare-ce pe timpul lui Cantemir se găsește a fi avend venit din acelea ale lașului >4udLministrațiunea județelor Fie-care județ se administra de către un funcționar numit „marele căpitan de județ11, care se zicea și căpitan de margini, și care era în aceiași vreme și coman- dant peste o mie de oșteni din miliția județului respectiv. Totuși, peste Milcov, căpitanii de județe, păstrând relațiunile lor militare cu spătarul, ca și funcțiunea de administratori de județ, întâlnim la unele județe, din Moldavia, sub numele de pârcălabi sau starostii a unor județe, persoane cari locuind mai tot-d’auna în reșe- dință și ocupați pe lângă domnie cu alte sarcini ale statului, n’aveau alt amestic în afacerile județului, la care erau numiți, de cât a se folosi de unele din veniturile lui, în loc de o retribuțiune ce urma să priimească pentru serviciile ce făceau în capitala domnitorului și țărei.— Marii căpitani erau și judecători în județele lor, dar se vede că competința lor era mărginită la procese de natură poate că a acelor ce se rezoalvă astăzi de judecătorii de ocoale, deoare-ce ei judeca,rezolvași egze- cuta deriziunile lor pe dată dând ordinele necesarii pentru aceasta, fără a da afară carte scrisă de judecată; și lipsa unor asemenea cărți din archivele noastre ema- nate dela autoritatea lor, afirmă zisele noastre. Această atribuțiune o aveau și căpi- tanii de plăși, în cerculjurisdicțiunii lor, cudiferință că cei nemulțumiți pe jude- cata lor, puteau să se adreseze către marii căpitani spre rectificarea năpăstuirii ce ei credeau că li s’au făcut. In respectul proceselor, marii căpitani erau supuși ma- relui vornic care era cel mai mare judecător al județelor din jurisdicțiunea sa, ca și marele ban în Oltenia. Fotino, taropi'a irâlai ia*iac T. III, p. 485 ; Cantemir, Descrierea Moldaviel, p. 81 ; Istoria Moldo-românit T. I, p. 105. www.digibuc.ro LITERATORUL 270 Marii căpitani în județele dela câmp, fiind însărcinați și cu paza confinilor din acele regiuni, erau priviți ca mai mari în raport cu cel-l-alți camarazi ai lor din ju- dețele dela munte. Demnitarii aceștia aveau în țară — zice Fotino — o mare pu- tere și influență în afacerile ostășești cât și în cele administrative. Instituțiunea aceasta a marilor căpitani dejudețe, a căror întreită funcțiune : de comandant de oștire, de administrator și judecător de județ, ne-a atras cu deosebire atențiunea. Noi credem că ea este foarte vechie și înființarea ei în regiunile acestea se ascunde în secolil ce preced pe acest al XIV secol. In Țara românească și Mol- davia ea a egzistat până către începutul secolului XVIII; în Temișiana până pe timpul Marii Terezei, când a înființat grănicerii; în unele județe ale Transilvaniei — Hațegu, Făgărașul, Monostor și Boșar — până pe la 1848. Adusu-s’a ea de părinții iioștti în regiunile bătrânii Daciei ânsăși cu colonizarea ei? Are ea vre o afinitate cu ființa marilor căpitani de provincii din Spania de astăzi, a căror atribuțiuni ne sunt tot atât de puțin cunoscute ca și data certă a înființărel lor la noi? Viitorul o va spune J). UT unicipali tâțile Târgurile (urbele) sati orașele din ambele principate române libere, mari sau mici, se administrati de un județ cu 12 bătrâni din târgul în care ei erau domiciliați. Credem că instituțiunea aceasta a egsistat deja în acest secol, fiind-că cronicele zic : „și a început Radu Negru a’și organiza și întocmai țara cu județe, cu judecă- tori, cu dregători și cu alte așezăminte ce erau în folosul domniei și al țărel;“ a egzistat, fiind-că pe la jumătatea secolului următor, încep actele publice să vor- bească de oare-care lucrări ale unora din aceste instituțiuni atât în Moldavia cât si în Țara românească, ceia ce probează mai mult ființa vechimii acestei institu- țiuni iar nu a creațiunei ei în acel timp. Numirile de șoltuzu ce se da județului (judelui), ca și aceia de purgarl ce se da bătrânilor în unele târguri, mai mult peste Milcov, nealterând întru nimic fondul, eoinpetința, atribuțiunea și obligațiunile personalului ce dirigea această instituțiune, trecem la dispozițiunile ei; fiind de opiniune că noi am moștenit această institu- țiune de la străbunii noștri, precum am moștenit de la dânșii: capul și inima, pla manii și sângele, carnea și oasele noastre; iar vecinii noștri—sașii — ati împrumu- tat această instituțiune de la români, fiind-că a găsit’o folositoare. In ceia ce se atinge de competință și atribuținnile municipalității noi recunos- când faptul că 1). llașdeti prin laboarea sa a putut întruni membrii cei risipiți si is'dați ai corpului acestui așezământ, 'l-am priimit întocmai adăogându-i numai spre complectam — și alți membri ce am mai putut găsi și noi în alte inedite *) Fotino, tOTOpia tr,; nâXai A«'’ar, T. III, p 350; Hasdeu, Archiva istorică a României, T. I, P. I, pag. 171. lunusli, jTop’a tu; «Z.aț, pag 38 y 61. www.digibuc.ro LITERATORUL 271 acte publice. Acum să pășim în statuarea atât a drepturilor cât și a datoriilor mem- brilor ai acestei instituțiuni. Alegerea și Drepturile municipalității. Membrii municipalităților se alegeai! de comunitatea unui târg pe fie-care an. Municipalitatea era autonomă în cercul proprietăților urbane; voind a căpăta de la dânsa vr’un obiect, guvernul nu pronunța, ci intra în tocmeală d’a dreptul cu dânsa. Cele mai multe documente menționând tot d’auna complectul municipalității în numărul de 13, totuși chiar singur județul era destul pentru a reprezintă pe toți colegii săi, fiind numai el responsabil pentru sigiliul municipal. In afaceri de cea mai mare importanță, bune-oară, vânzarea vre unei proprie- tăți urbane, pe lângă membrii ordinari, se mai adăoga și alțl membrii ad-hoc, și anume preoții și diaconii domnești, sau vr’o câți-va bătrâni din oraș Fie-care municipalitate avea câte un sigiliii propriu care se întipărea cu fum : sigiliul Târgoveștei era un vultur bizantin, — al Trotoșului un braț cu ciocanul, — al Petrei era o capră, — al Botoșanilor un păun, etc., în jiurul căruia se scria slavonește sau românește ; „pecetea orașului cutare.u Sfera acțiunii muncipalităților nu se mărginea numai în cercul propriii al târ- gurilor respective, ci și afară din târguri, asupra întregului teritoriu dependințe sau ascultător de dânsele, în care se coprinde mai multe sate din prejurul său. Datoriile muncipalității. Muncipalitățile aveau datorie de a apăra teritoriul orășenesc contra uzurpațiunilor, precum se vede din generalitatea documentelor ce le vom însemna mai jos : De a cercetași dacă se poate, d’a împăca procesele pentru vii, case, etc., totuși, partea nemulțumită pe soluția procesului dată de municipalitate avea dreptul de apel la domnitor; De a certifica sub sigiliul municipal, transacțiunile de proprietăți între orășeni, precum se vede din generalitatea documentelor ce vom însemna mai jos : De a ține un registru de toate proprietățile orașului; De a veghia asupra aprovizionării orașului în condițiuni stricte, cerute de uzu- rile țărei; De a aduna și respunde fiscului dările cuvenite din partea orașului; De a forma din orășeni contingentele de oaste cerut în timp de rezbel. Casa județului servea drept pretoriu al municipalității. Lucrările municipalității se scrieau slavonește până aproape la începutul sutei a XVII, totuși se află acte municipale scrise românește âncă din secolul XVI *)• *) Hasdău, Archiva istorică a României, T. I, p. X; Chrisovul inedit al lui Mihail Petrascu Vv. cu anul 7106 (1598) Iul. 5, către județul din Râmnicu Vîlcii (M. Cozia); cartea de judecată inedită a județului Gherghina din București eu 12 purgarl și betiâni al orașului cu anul 7171 (1663) Mai (Cond. Mon. Sărindarul); cartea de judecată inedită cu anul 7096 (1588). Aprilie 9, a județului Tudorau din Tergoviște (Cond. Ep. Buzeu); cartea de judecată a județului Siman din București cu anul 7100 (1592) (Cond Mon Mihaiii Vodă). www.digibuc.ro 272 LITERATORUL Comunele rurale. Satele își aveau administratori și judecătorii lor dintre țăranii satului respectiv, care se numiafi județ! de sate. Necunoscend ensă cercul restrâns al atribuțiunilor lor administrative, ne mărginim a afirma cel puțin egzistența unei atare autorități comunale *). Puterea spirituala, Fondarea administrațiunii bisericei din Țara românească se crede a fi fapta lui Alecsandru Basarab (1327). Acesta a înființat cele două catedre mitropolitane; una pentru Oltenia, cea-laltă pentru Valachiamare; și în adevăr, pe la 1392, se vede figurând în actele publice mitropolitul Antim — numit în secoli! următor! archi- mitropolitul Atanasiu al Severinulu! și al slăvite! cetăți egumen.— Cât pentru fondarea căpeteniilor clerului din Moldavia, nu avem date certe spre a ne pro- nunța ; totuși putem spune că în jumătatea a doua a acestui secol egzistadoi erarhi în Moldavia : losef și Meletiu, chiritonisiț! de archiepiscopul Antonih al Galiții— care trăia între anii 1371 —1376 — contra competinței sale neavând el adică ju- ridicțiunea canonică asupra bisericei, Moldavie! ci acela din Ochrida. Acest fapt poate să se fi urmat — zice un prelat român — or din vre-o necesitate urgentă d’a avea țara păstor! cât mal curând, or din cauza depărtării archiepiscopulul Ochridei din Moldavia, or din cauza probabilă a văduviei de chiriarch în care s’o fi fost aflat în acel timp mitropolia Ochridei; cu toate acestea, întregimea acestei formalități canonice s’a împlinit mai în urmă prin bine-cuvântarea trimisă de ar- chiepiscopul Ochridei păstorilor acestora, după solicitarea făcută de luga-vodă. Apoi, considerând că în vechime s’ah recunoscut doi erarchi în Mauro-Vlachia (Moldavia) și că în lista catedrelor mitropolitane, scrisă în 1387, se găsește și mitropolia Moldaviei; considerând că afară de mitropolitul Sucevei și al țărel de sus episcopul de Roman se întitula și era numit în chrisobulele domnești până pe la jumătatea secolului al XVII, mitropolit de Roman și al țărel de jos, putem afirma egzistența—ca și în Țara românească—a doi mitropoliți în coprînsul Moldaviei. Pe lângă aceasta, putem asigura că ambele aceste țări — într’acest secol — ’șl aveau bisericalor regulată, cu catedrale chiriarchiceștl, cu monastiri, cu ieromonachi, și monachi, cu protopopi și preoți. Dar de unde — ni se va zice — vine dreptul de juridicțiune al archiepiscopu- lui Ochridei asupra bisericilor din Dacia ? Vom răspunde îndată : Justinian, împăratu imperiului roman de la răsărit, în secolul VI, fiind născut în Ochrida (prima justiniană), voind a da o splendoare locului nașterii sale, ’l a ridicat la rangul de archiepiscopat, supuind juridicțiunii sale mai multe provin- Melchisedec, Chronica Romanului și a Ep. de Roman, p 225. www.digibuc.ro LITERATORUL 273 cil, între care și pe Dacia noastră. Spre sprijinirea acestei afirmațiunl, reproducem câte-va pasage din nuvela XI, publicată în magasinul istoric, T. III. p. 303. „Am otărît — zice acest împărat prăsit din romanii Epirulul — în respectul preoțesc să o adorăm (pe episcopia) cu cele mai mari prerogative, ca sfântul epis- cop al primei justiniane, patriei noastre, să se înalțe la rangul nu numai de mitro- polit, ci de archlepiscop, și cele-l’alte provincii să fie sub ascultarea lui, adică : Dacia mediterană, Dacia ripensă, Moesia secundă, Dardania, provincia Prevali- tană, Macedonia secundă și partea Panoniei secunde, în care e cetatea Basiana (Basiașu). „Acum, fiind-că cu ajutorul lui D-zeă, republica noastră s’a mărit într’atâta, în cât amândouă rîpele Dunării sunt populate cu cetățile noastre, și atât Vimia- niclu (poate Vidinul), cât și Recidua și Literata, care sunt dincolo de Dunăre, se află iarăși supuse guvernului nostru“... De la această epocă datează relațiunile canonice ale bisericilor din Dacia cu autocefala biserică a Primei justiniene (Ochrida) al căreia episcopl purtau și titlul de patriarhi. In adevăr, Ochrida aceasta, mândră de prerogativele date de împăratul Justi- niani, originarul — cum văzurăm —din acele locuri, făcând pe archiepiscopul ei al doilea în ierarchia bisericească dupe archiepiscopul din Constantinopole și cel mai mare dintre toți cei-l’alți archiepiscopl, era capul tutulor vlădicilor sâr- bești. Dar nu mai puțin contribuia la ridicarea și întinderea autorității primului prelat al Ochridei, și ființa tronului său în reședința Megalo-vlahiei, una din pro- vinciile Epirulul, și în urmă cuibul suveranilor români al regatului româno-bul- gar din evul mediu *). Ea ’și a mai păstrat snlendida sa pozițiune puțini ani ăncă dupe căderea Constantinopolel, când prin uneltirile egoistice ale călugărilor din această urbe, pornind în decadență, s’a risipit mai târziu cu desăvârșire 1). *) D. Rizu Rangabe, ministrul Greciei pe lângă curtea Berlinului, în o convorbire ce a avut cu corespondintele unui ziar german, în 1881, relativă la cestiunea anecsărei Tesaliei la Grecia, a zis că românii din Epir, Tesalia și Macedonia ar fi greci romanizați. Noi întrebăm pe D. Ran- gabe, ce caută în menționatele provincii numirile de sate : Crușovu, Călăreți, Văleni, Săracu Cărpinișul, Vlădeni, lepurem, s a. 1., nume de safe, cari se găsesc numai în România. Și fiind- că știu că 0. Rangabe o să îndruge — cu iertăciune — și verzi și uscate, fără să ne dea un răspuns temeinic, ’i adăogăm că neadevăr a grăit D-lui. Românii din provinciele menționate, sunt — știe bine D. Rangabe — emigrați din Dacia traiană și stabiliți în acele ținuturi de Aurelian împăratul romanilor; așa cântă istoria : numele satelor le sprijinește acest adevăr, limba lor ’l afirmă. Dar vor unii din el să trăiască sub numele unei alte ginte, cum făcea Coleti mai anii trecuți, cum facea Tricupi, fiă-le de bine, noi ne ocupăm de istorie iar nu de edu- cație, caracterul și interesele unor indivizi. ’) Hasdeu. Columna lui Traian, p. 663, an. 1878; HasdSu, istoria critica a României, p. 90, 125 ; Laurian. Magazinul istoric, T III, p 303, istoria Moldo-Română p. 108 ; Hasdgu Archiva istorică a României, T. 1, p. 140, www.digibuc.ro q»74 LITERATORUL Fondarea de monastiri. Tot în acest secol, afară, de vechia monastire Strehaia, al cărei fondator se găsește âncă în sînul secolilor trecuți, Vladislav Basarab (1360) fondează monastirea St. Anton,numită Vodița- RaduBasarab(1372)fondează mo- nastirile Tismana, Câmpu-lung, Biserica domnească din Curtea de Argeș; Mircea cel mare (1386)—pe aceia numită Cozia: înzestrându-le cu moșii, țigani și destinându-le pe cele mai multe, pentru azilul celor ce vor îmbrățișa viața contem- plativă a călugăriei și pentru ospitalitatea călătorilor. — Peste Milcov, Ștefan II Mușat zidește cu piatră, în locul unei mici bisericuțe, monastirea Neamțu, la anul 1393, în mărimea și stilul în care se vede și astăzi. Ospieiti. ) Teulescu, Archiva Română, p. 85 și 8J: Fotino, iaroș'a ttj, lila/ia?. p 60; Mulcliisedec, eliruuica Ronrmuluî urbei, p 213, 315 și 316. www.digibuc.ro LITERATORUL 275 d’al face, Mircea pune temeliile viețel acestei instituțiunl. Ast-fel el — cel d’ân- tei — orânduește a se da oștenilor ca soldă câte doi bani roșii pe zi, osebit de merticul de mălaiti, de melu și porțiunea de carne, destinate fie-cărul oștean - și afară de cele-l’alte straie, pe tot anul — la paște — mal primia aceștia câte un postav pentru manta și câte o cbiveră nouă. Așa dar Mircea Radu, formând oș- tirea permanentă a format națiunea, căci acela care a reușit — zice istoricul Thiers — a întocmi o armată a mal format națiunea. Credem însă că Mircea s’a ajutat mult în creațiunea sa cu proiectele de organizarea oștirel, moștenite de la unchiul săii, domnitorul Vladislav Basarab. Cu toate acestea Mircea, reclamă de ]a națiunea, pe care el a întocmit’o, nu afecțiunea și admirațiunea posterității el, ci un cult de toate zilele, o statuă în costumul seu cel elegant de cruciat, după cum ’l am văzut noi zugrăvit pe pereții interni despre ușe în monăstirea Cozia. Credem că simtimentul și titlurile Mircel cunoscute mal bine de generațiunea ce suc- cede, vor face ca această generație, să nu sufere mal mult lespedea ingratitudinii ce apasă peptul unei națiuni căria recunoștința nu’I a fost nici uă dată străină. Atât în Țara românească cât și în Moldova oștirea se deosibea : I. In oșteni scutiți și retribuițl cela-ce constituia oștirea permanentă. IL In oșteni scutiți de dăjdil și servind cu spesele lor, cela-ce forma oștirea de scuteală, adică milițiile, și III. îndoaie sau oaste în dobândă cum se zicea peste Milcov. Oștirea permanentă. Iacă cum așterne Fotino cetele oștirel permanente pentru Țara românească: Dorobanți pedestri................................... TalpeșI.............................................. Catane............................................... Roșiori de țară (călări)............................. Seimeni pedestri..................................... F erentarl........................................... Lefegii........................................... Sărățel.............................................. Socotelnicel......................................... Vânători călări...................................... „ pedestri........................................ Fustași (sulițari) slugitorl călări și pedestri . Lipcani călări....................................... Călărași............................................. Aprozi............................................... Garda domniască (copii de casă) . ............. 10000 2000| 4000 2000/ 5000 2000 3000 500 50o} 1000 500l 1000 500 J 2000 100^1 2000 10001 500 500 29500 www.digibuc.ro 276 LITERATORUL Să asternem acum și oștirea permanentă a Moldavei dupe Cantemir: Zece căpitănii de câte uă antă oameni fac......... 1000 Patru căpitănii germane (după stranie) de câte uă miă oameni..................................................... 4000 Patru căpitănii străine.................................. 4000 Două-zeci căpitănii călăreți de câte 100 oameni . . . 2000 Patru căpitănii lipcani de câte uă miă oameni.... 4000 Așa dar oștirea permanentă a României eraintr’acest se- 15000 col un număr de 44500 oșteni, osebit de oștirea permanentă a Olteniei despre care ne având date certe, n’am putut să puift nici uă țifră în privința ei. Milițiile sau oștirea de scuteală. Să trecem acum la milițiile asupra cărora Can- temir aplică proverbul: de la armă la sapă. Oștenii aceștia cari servia cu spesele și era scutiți de toate dăjdiile, în timp de pace cultiva pământul, și sub numirea de catane de țară și martologl, și peste Milcov de dorobanți, priveghia trecătorele și vadurile rîurilor ca și confiniile țărilor; iar în timp de rezbel, părăsindu’și lucrarea câmpenească din județele în care locuiau, și formând un regiment de câte o mie oameni de fie-care căpităniă de județ, alergau la apărarea patriei însoțind oștirea permanentă. Așa, Valachia mare, care avea la câte-va județe câte două și trei căpitănii, ne dă de la cele 18 căpitănii ale sale suma de oameni . . . 18000 OPenia cu cele cinci căpitenii ale sale.............................. 5000 Moldavia cu ale ei 19 căpitănii dupe cele 19 județe ne dă suma de oameni......................................................... 19000 La care adaogând și cele 8 căpitănii de dorobanți pedestri, adică oameni............................................................ 8000 Avem dar milițiile României peste tot un număr de . . 50000 Deci, România având într’acest secol: Oștire permanentă............................................... 44500 osteni Milițiile în număr de........................................... 50000 „ Avea peste tot o sumă de........................................ 94500 „ Gloatele. Când era un pericol mare ce amenința Patria, domnitorul spre a ei salvare, chiema pe lângă oștirea permanentă și miliții, pe flăcăii în stare de a purta arma, și aceștia lăsând sapa alergați din toate unghiuiile țărei la capitală spre înrolare; această nouă oștire purta numirea de gloate. Căpeteniile acestor oștiri, afară de domnitorul, capul ei suprem, se numeau: Marele spătar. Marele căpitan peste o mie. Căpitan de plasă la miliții. Vătaful peste cinci sute. www.digibuc.ro LITERATORUL 277 Sutașul — dincolo de Milcov căpitan de sută — peste o sută oameni. Căprarul — căușanul peste Milcov — peste zece oamenL Armele lor erau: sabia, fustea (sulița) eu două vârfuri, unul drept și altul în- covoiat în jos ca cosorul, lancea, fustea simplă, ostia, scutul, arcul și curcura (tolba) cu săgețile, măciuca, coasa și securea cu coada lungă 1). Legile lîoiiitinioi Dupe ce împăratul Traian a învins pe Decebal risipind și stingând în mare parte pe Daci și făcând Dacia provinciă romană, a colonizat’o cu Romani. Noii aceștia coloni de bună seamă au adus cu dânșii în Dacia așezămentele și legile romane, și aceste legi ad remas în vigoare cât timp a stat Dacia sub puterea romană ; dar în urmă, slăbind imperiul și colonii Daciei, fiind părăsiți de or ce ajutor și ră- niți prin încursiile barbarilor, legile acestea nu s’au putut păstra de cât prin obi- ceiu și prin tradițiune. De aici vine legea zisă obiceiul pământului atât la românii din țara Românească cât și la cei din Moldava, și pe care noi o credem a nu fi alt-ceva — dupe faptele urmate — de cât dreptul roman, mai mult saii mai puțin alterat prin voința domnitorilor 8). Proprietatea fonciarsi rnvalil In ufma constatărel făcută de Cantemir, nu remâne îndoială că ambele ace- ste principate, dupe colonizarea Daciei cu colonii romani, aii fost tot-d’a-una lo- cuite de generațiunile ce s’aii succedat din acei coloni 8). Apoi, uzul ce era la Ro- mani d’a împărți coloniilor pământul cu ocaziunea descălicăril (colonizării) a că- tat să fie aplicat și în Dacia cea pustiită de furiile rezbelului ce Dacii susținuseră cu atâta înverșunare contra Romanilor: că acest uz a fost aplicat și în Dacia se vede adeverit prin însuși egzistența până astăzi a descendinților acestor colonii mi- litari, numiți moșteni saă rezași, la care se poate vedea documente că moșiile ce ei posedă au fost în timpurile cele bătrâne, stăpânite de câte șeapte opt și mal mulți moși 4), cei d'ântâi proprietari români ai moșiei ce locuesc. Nu mai puțin se dovedește aceasta și din reforma așezământului din acest secol al oștenilor nu- miți dorobanți cari aă remas și sub acea formă militară a lui Mircea cel mare, a ’și păstra datina moștenită de la moși și de la strămoși d’a fi oșteni din tată în fiu spre a ’și apăra moșia ce le remăsese de la acei moși. Cât pentru afirmațiu- nea ce fac cronicarii, cum că locurile, târgurilor, braniștile și locurile pustii, erau pri- *) Hasdău, Istoria critică a Românilor, p. 83 ; Thiers, Histoire du consulat et de l’empire, T. XIII, p. 523 ; Tu- nusli, ioropia rjjț BĂS/Ja;, p. 57; Fotino, ioropia rîi; aliat Aazia;, T. III, p 355 ; Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 93 și 94; Ilarian, Tesauru do monumente istorice T. III, p. 181; Hasdău, Archiva istorică a Romanței, T. II, p. 29. ’) Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 107 ; Tunusli, îatopia rr.î Bza^ia; pagina 30. •) Cantemir, chronicul Romano-Moldo-Valacliilor, T. II, p. 93,90, 193, 812, 216, 224, etc Laurian și Bălcescu, Magasinul istoric T. II, p. 254; Ilarian, Tesautu de monumente istorice, T. I, p. 391 www.digibuc.ro 278 LITERATORUL vite ca avere domnească (a statului), și că domnitorii dăruia din acestea monasti- rilor — cari serviau de azil călugărilor săraci, infirmilor și călătorilor, — pre- cum și militarilor — pentru servicii însemnate aduse țărei, o admitem și noi de bună și întemeiată, pentru cuvântul că am văzut mai multe acte publice de ase- menea natură. De acea, pentru cuvintele de mai sus, proprietatea foncieră'privată fiind cons- tatată, nu găsim pe tot teritoriul principatelor de cât patru specii de propietăți fonciere rurale: 1. Moșii moștenești safi răzășești (proprietate colectivă); 2. Moșii domnești (domenii); 3. Moșii boerești (proprietate individuală); 4. Moșii monastirești (proprietatea zisă mână moartă), asigurate de obiceiul pă- mântului (dreptul român) prin următoarele dispozițiuni: „Nimeni n’are voe să planteze pe moșiă streină, viă sau pomet fără știrea proprietarului ei; Nimeni nu poate să pescuiască prin gârlele și bălțile de Ia o moșie, fără știrea domnului moșiei; „Nimeni n’are voie să calce pădurea sau livedea de fân sau holdele de semănă- turi, rezervate de domnul unei moșii pe seama sa; „Cel ce face casă pe pământul străin, nu se poate bucura de posesiunea ei, re- măind ea avere a domnului acelui pământ.“ Dar guvernul ca să puie stavilă abuzului ce ar fi putut să viă or de la proprie- tar or de la plugar ce voia să cultive vre un agru pe moșiă străină stabilește ur- mătorul urbariu 8): „Cel ce seamănă pe moșiă străină, cu sămânța, laboarea și chieltuiala sa, dă proprietarului moșiei din zece una, adică zecime; „Când un plugar nu va cultiva agrul ce are pe o moșiă străină până în trei ani, proprietarul acelei moșii poate dispune de acel agru cum va voi; „Câți au vii pe moșiă străină, dau din 20 măsuri vin una domnului moșiei, ceia-ce se chiiamă o tastină". -A.pâ,râ,torii onoarei drepturilor s®ii teritoriului României. Alexandru Dragomir Basarab. — Carol Robert, regele Ungariei, coprins de dorul conchistelor, năvălește în Septemvre din anul 1336 prin Severin în Țara românească. Domnitorul Țărei românești, Alecsandru Basarab, în apărarea legitimă a țărei sale, ’l întâmpină cu atâta curagiu în cât Carol Robert, perzându-și toată oastea, abia a putut scăpa din mâinele lui Alecsandru — prin petecele plaiului Fotino, ioropia Tîj; jraxiaț âaxia;, T. III, p. 406. www.digibuc.ro LITERATORUL 279 Cloșanl, stravestit în straie de serv, în țara sa. Vitejii unguri, zic clironicele un- gare — prinși ca pești în mreajă, cădeau ca muștele de săgețile romănilor ! Petru Mușat Domnitorul Moldaviei, lovește oastea lui Cazimir, regele Poloniei, care irupsese în pământul Moldaviei la 1359 pe la St. Petru, cu atâta bărbăție, în cât-distrugând toată oastea polonă și făcând prizonieri pe cei remași în viață ’i înapoiază regelui prin rescumpărare cu bani, oprind ânsă cele 12 steaguri luate în bătaie ca să ornamenteze, și să le conserve în castelul de la Suceava, spre a se servi de încuragiarea posterităței la fapte mari în apărarea patrimoniului străbun. Vladislav A Basarab. Ludovic-Carol, regele Ungariei, numit de Unguri cel mare, dominat de năbădăile de care suferise și tatăl seu, și sub pretestul, că Vladislav, domnitorul Țărei românești, izgonind garnizona ungurească din Vidin, a restabi- lit dominația lui Strașimir, regele Bulgariei, cumnatul lui Vladislav și inemicul ungurilor, pornește oștirile sale în Bulgaria și reocupă Vidinul. D’aci caută să treacă Dunărea în Țara românească. Vladislav se opune, îi îneacă mai multe șeici, facându-i trecereaimposibilă; dar luând știrea că altă oaste ungurească trece frun- taria în Țara românească pe la Bran — cu toată opunerea vornicului Dragomir, locotenentele său aleargă în acea parte de loc, sfarmă acea armată de transilvă- neni, ucide în luptă pe Nilolau, voevodul Transilvaniei, pe Petru vice-voevodul ei și pe alte căpetenii, în cât ungurii cu multă trudă au putut scoate cadavrele șefi- lor lor din mâinele românilor întărîtați de o dreaptă rezbunare.— In acest timp— vara anului 1370 — ungurii conduși de Nicolau Gara, unul din generalii lui Lu- dovic ai oștiri ungurești dela Vidin, a izbutit să treacă Dunărea prin ploaia săge- ților corpului de oștire română, lăsat de domnitorul Vladislav spre a opri a lor trecere ; au luat’o apoi în sus pe țermnl stîng al Dunării, având șeicele la îndemână pe apă, au trecut prin satele numite astăzi : Cetatea, Pristolul și Hinova și aii poposit la Severiii, urmăriți și hărțuiți de corpul de observațiă român, care se apropia și se depărta de oștirea năvălitoare dupe localități și împrejiurări. Apoi, mirosind că vine și armata română de la Bran, a cărei avangardă și sosise, în ajutorul oștire! române dela Dunăre, Ludovic — sub impresiunea nenorociri în- tâmplată tătălui său în aceste regiuni, lăsând Severinul, pe la miezul nopți,—trece repede și în cea mai adîncă tăcere pe la Rusava în Temișana fără altă ispravă. Tractatul Iul Mircea-Radu cu Vladislav, regele Poloniei. De și în formă Sigis- mund, regele Ungariei arăta domnitorului Mircea al Țărei românești toată ami- cia cuvenită, într’ascuns ânsă conspira contra demnități suveranului român și în- suși contra siguranței statului acestuia. Aflând marele Mircea cele ce se urziaă de Sigismund*) contrasa, și temându-se de o lovitură fără veste din partei, — înclieiă li Acest Sigismund striga mai târziu în Adunarea de la Lucu, ca să se ia măsuri spre ester- minarea a tot neamul românesc și a domnitorilor lor dupe păinentul Daciei, ca unii ce nu sunt credincioși nimănui, fără ca logica și echitatea să poată lumina și risipi aberația mintală. www.digibuc.ro 280 LITERATORUL un tractat de alianță ofensivă și defensivă cu Vladislav, regele Poloniei, din preună cu Petru Mușat, domnitorul Moldavjei, ca or când vre una din părțile contractate va fi atacată sau va deschide rezbel cu Sigismund, turbulentul rege al Ungariei, cele-l-alte două părți să alerge numai de cât în ajutorul aliatei lor. Asicurat din partea aceasta, Mircea respinge mai multe irupțiuni din partea turcilor după teri- toriul român. Ast-fel în 1395, Baiazet, sultanul turcilor, în dorința sa de conchi- stă, intră în Țara românească, și domnitorul Mircea își apără teritoriul țărei sale. Bătălia cea mare se face la Rovina lângă rîul Ialomița, în 17 Mai 1395 ; Mircea distruge oastea turcească cu desăvîrșire, trece Dunărea, gonește remășițele horde- lor barbare până la confinii Andrianopolei, și coprinzând Dobrogea, pune garni- zonă română în Silistra. Tractatul Iul Mircea-Radu cu Sigismund, regele ungurilor. Văzând Sigismund această faptă mare de arme, efectuată numai de Mircea cu românii săi, și convin- gându-se că Turcii nu sunt nebiruiți, se unește cu proiectul prinților creștini — format în urmarea rugăciune! și stăruinței imperatorului roman de la Răsărit — d’a porni o cruciadă împotriva turcilor, lovindu’i ânsuși pe teritoriul conchistat de dânșii. De aceia Cornițele de Nevers (Jean sans peur), capul acestei cruciate, autoriză pe Sigismund ca să se alieze cu Mircea, să’l înduplece a lua și el parte la această cea mai din urmă cruciată contra necredincioșilor. In urma acestora, Sigismund înțelegânduse cu Mircea încheiă un așezământ de alianță, cu condițiă ca Mircea să lase liberă trecerea oștirilor aliate prin țara sa, să îngăduiască pe a- ceasta a’și face aprovizionarea celor necesarii cu plată pe bani gata și cu bună tocmeală, și să’și unească și el oștirile cu ale aliaților, luând parte el ânsuși în bătaie, dacă și el, Sigismund, va lua parte. In anul următor aliațil au și trecut oștirile lor prin Țara românească, iar Sigismund cu ungurii săi prin Serbia, și în- tâlnindu-se cu oștile lui Baiazet la Nicopole, sa dat aici acea vestită bătălie, în care Sigismund, a fost părăsit de ungurii săi cei credincioși și viteji, tocmai în ferberea cea mare a luptei, și creștinii din astă causă, dar cărora alt minterea nu le-au lipsit nici curagiul, nici devotamentul, au rămas cu desăvârșire bătuți. Tractatul lui Mircea Rada ca Baiazet. Dupe catastrofa de la Nicopole, Mir- cea cunoscând de aproape ce sunt și până unde poate cineva să se rezime pe ali- anțele prinților creștini, știind asemenea de mai nainte și ipocrizia și perfidia și ușurința lui Sigismund, contând pe credința și vitejia fictivă a ungurilor săi; iară pe de alta, considerând și poziția sa în urma nenorocire! de la Nicopole, d’a lupta singur c’un inemic atât de puternic ca Baiazet, trimete pe dată ambasadorii săi la acest sultan, cu însărcinarea d’a lega cu dânsul o alianță de apărare, în niște acestui svănturat; de oare-ce românii - ca or și care neam — cată să fie credincioși mai întei intereselor neamului și țărei lor, și apoi să se gândească la împăcarea altor interese străine (Tezarul de monumente istorice, T. III, p. 255). www.digjbuc.ro LITERATORUL 281 condiții ce s’ar putea primi de demnitatea sa și a țărel sale. Baiazet, măgulit de o atare propunere, și nu mai puțin de înlăturarea lui Mircea din amicia cu Sigis- mund, priimește propunerea și încheiăcu ambasadorii luf Mircea următorul tractat coprins într’un hati-humaiu: 1. „Prin marea noastră clemență, noi consimțim ca principatul de curând supus, în bătălia de la Nicopol prin nebiruita noastră putere, să se guverneze după pro- priele sale legi, și ca domnul Țărei românești să aibă dreptul d’a face rezbel și pace și acela de viață și de moarte asupra supușilor săi. 2. Toți creștinii care îmbrățișând religia mahometană, vor trece în urmă din ținuturile supuse puterei noastre în Țara românească, și vor deveni iarăși creștini nu vor putea să fie reclamați și atacați de nimeni pentru aceasta. 3. Toți românii care vor merge în vre o parte din posesiunile noastre, vor fi apărați de harac'u și de or ce altă capitațiă. 4. Domnitorii creștini vor fi aleși de Mitropolit și boerl. 5. Dar din cauza acestei înalte clemențe, și fiind că noi am scris pe acest dom- nitor raia (supus) în lista celor-l-alți supuși ai noștri, el va fi dator asemenea de a da pe tot anul la tezaurul nostru imperial trei mii bani roși d’ai țărei sau cinci sute lei de argint în moneda noastră11. Dat la Nicopole în 805 a lunei Rebiul-evel (1397), și sa scris îh archivele imperiale l). Prin acest tractat, sultanul recunoaște Țărei românești toate drepturile de su- veranitate a unui stat liber și independinte, cu simpla escepțiune că domnitorul re- cunoaște — la rândul său — suprema'ia sultanului prin darea pe fie-care an a acelui prezent de trei mii bani roși d’ai țărei. Va să zică țara, avea să se bucure și în viitor de toate drepturile unui stat independinte, ca și până acum. Dar nu tre- cură doi ani de la încheiere i acestui tractat și Baiazet începu a face cereri ca de la o provincie câștigată cu armele, fără să ție cont de litera și soiritul tractatului în- cheiat, Ast-fel el pretindea ca să ’i se trimiță pe tot anul câte zece mii galbeni sub titlu de tribut în.loc de prezentul prevăzut în tractatul de alianță, precum și câte cinci sute de copii pentru corpul ienicerilor săi. Domnitorul Mircea răspun- zând la aceste cereri că el se ține de cele așezate în tractat, se gătește de luptă. Apoi, de și Mircea-Radu și domnitorii, urmașii săi, au avut a respinge adesea câte-o năvălire de cete de Turci jefuitori din țară, dar țară favorizată de starea de anarchie în care căzuse imp riul otoman după disfata lui Baiazet (1402) prin Tamerlan, a rămas cu desăvîrșire indepedentă până către deceniul ântâl al jumătății a doua a secolului următor Ț ’) Cantemir pune anul egiril la 592 iar nu la 622. *, Hasdeu, Columna lui Traian, 1877, X-vre, p. 664 și 659; Șincai, chroni i omânilor, T. I, p. 307, 308, 324, 336, 337, 356, 365, 367, și 375; Fotino, iaropia rijț naXtz âaxia;, T. III, p. 369; Tunuuli, iaropia Tîjî BXa/iaț, p 26. 18 www.digitNic.ro 282 LITERATORUL Datine Leacuri : a) Dintele de cal. Când dinții copiilor la schimbare ies cu anevoiă, femeile țăra- nilor din văile Carpaților și însuși de la câmpii— spre a înlesni eșirea lor — egzer- cită, din timpuri nepomenite, vechiul obiceiu de a atîrna de gâtul copilului păti- timaș cu un găitan subțire, un dinte de cal, pe care — dupe ce el ’și a arătat miraculoasa sa virtute — îl pun la păstrare ca să se serve cu dânsul și la alți copii la periodul eșirii anevoioase a dinților. Tot cu dintele de cal — dupe ce ’l-a pisat făcându’l pulbere — se afumă cel ce suferă de dureri de măsele sau de dinți. a) Balega de porc. Printre medicamentele cu care se servesc țăranii români, ca să tămăduiască ranele provenite din lovituri, trînteli sau căzături dupe cai sau din care cunoaștem că cea mai uzitată este balega de porc, administrată asupra ranei sau umflăturei — ca cataplazmă — sau dând suferindului să bea zeamă stoarsă din această balegă; dar lucrează mai iute — zic țăranii — balega de mis- treț când ea se poate găsi. c) Nalba și chreanul cu miere Când țăranul pătimește de tuse—spre lecuire — bea ceaiu de flori de nalbă, și când boala rezistă, atunci ia chrean cu miere de câte trei ori pe zi, tot d’auna pe ajunate. Prejudecări (prejugâs): a) Aiul și panglicuța roșia. £lncă din cea mai adîncă vechime, țăranii—ca să ’și apere copii și mai cu seamă pe cei snovoșii — cum îi numesc ei de deochiti,, pun în dreapta frunței copilului un cățel de usturoiu cu o panglicuță (cordeluță) roșiă. Fața roșiă și aiul au virtutea d’a respinge acțiunea săgeatei ochiului celui rău. Când ânsă fiul sau fiica vre unui țăran s’a deochiat, se chiamă baba satului cea mai pricepută la leacuri, ca să’l descânte (fiind încântat). Aceasta socește, și daca — făcând niște mișcări cabalistice cu ambele ei mâini împrejurul frunței și tâm- plelor deocheatului—îi vine săcasce, face declarație către asistenți cum că în ade- văr bolnavul este deochiat. Apoi continuând acele mișcări cu mâinele, care se par că ar trage ceva afară din întrul capului, își începe cu glas șoptitor descân- tarea sa—întreruptă în durata ei numai de căscături la oare-care intervale — astfel: „D’ofi deochiat de fată mare: să-i pleznească ochii, să’l pice costițele, să rămâie chială; d’o fi deochiat de muiere: să’i crape țîțele, să’l curgă laptele, să’i pleznească copilul la piept; d’o fi deochiat de om: să’i crape boașele, să’i curgă puroaiele." Acest blestem terminat, s’adresează către deochiu : „Ieși deochi dintre ochi, din fața obrazului, din creerii capului, din sghîrciul nasului, din rărunchi, din ficați: că te ajunge blestemul de mumă, și te du în pustie unde cocoșul nu cântă, unde omul nu viețuește, nici vita s’adăpostește. www.digibuc.ro LITERATORUL 283 „Să- răxnâie (cutare) curat, luminat, ca argintul strecurat, ca aurul lămurat. Fii sănătos." Preziceri (presages): a.) Dupte zborul paserilor. Când rândunelele zboară continuă aproape de su- prafața pământului, anunță schimbarea timpului spre xeu. Când cioarele puse în stol pe copaciu nu departe de casa omului, și fac o concertare zgomotoasă prin gărăitul lor, sburând dintr’o cracă într’alta și manifestând o voiciune și un nea- stâmpăr escepțional, să te aștepți la schimbarea spre rău a timpului. b) . Dupe glasul paserilor. Când coțofana cântă dimineața pe gard sau pe vre un arbore aproape de casa ta, sosirea unei rude, unor c aspeți cunoscuți, anunță ea, și doamna casei cată să puie fota (șorțul) spre gătirea gustărei celor ce peste curând cată să sosească.—Când cucuveaua cântă pe o casă, pustiirea acelei case anunță ea. c) Dupe internul corpului paserilor. Când placa de la coșul unei paseri do- mestice— unei găini cum am zice— este de unjoșu deschis, anunță prosperitate și bogăția în casa aceluia în a cărui curte s’a prăsit; când această placă are o gropiță în partea ei de dinainte, moarte anunță în casa aceluia în curtea căruia s’a prăsit acea pasăre. Fiind că sătenii de la cari am cules acestea au declarat că toate acestea obi- ceiuri ezistă la dânșii din cea mal adâncă vechime, le-am așezat și noi într’acest secol. U-esnrsele veniturilor Homâniei Veniturile publice constau mai cu seamă din bir (darea personală), din dăjdiele impuse asupra industriei agricole, din venitul ocnelor și vămilor. Birul, se plătea în bani, cele l’alte se efectuai! din câte o zecimă (zecime) din producte și animale. Aceste venituri se regulai! dupe timpuri, necesitate și împre- jurări, de către consiliul administrativ. Iată dările în acest secol: Birul, decimăritul de la oi, capre, porci, stupi, grâu, vin, de la Căile de fân cosit, carul de transport (podvadă), globirile, darea de cal de poște, serviciul ce- lor trei zile pe an al satelor țermurene la pescuitul morunilor de Dunăre. Din acestea se deosibea veniturilor cămării (lista civilă), care nu avea nici un ames- tec cu acelea ale tezaurului public, și care constau din produsul vămilor, ocnelor și decimăritul oilor, porcilor, stupilor și vinului. Aceste venituri se adunai!, or vân- zându-le unui saîi la mai mulți antreprenori, or se căutat! adesea de însuși oameni de încredere ai domnitorilor sub veghierile și ordinile marelui vameș. Cantemir în considerațiunea întreținerii unei oștiri atât de numeroase în Mol- davia, zice că veniturile produse din dăjdiile anuale erau foarte mari, de vreme www.digibuc.ro 284 LITERATORUL ce numai de Ia singurul Câmpu-lung moldav se strângea sub titlu de decimă, până la 24,000 ol pe tot anul. Și noi, întemeindu-ne pe-o asemenea considera- țiune pentru Țara-românească deducem că ambele țări surori au trebuit să se bu- cure de un venit destul de însemn ător. Domnitorii ce «îi Usltnt monedă Mulțumită stăruinței cei fără preget a d-lor Dimitrie Sturzea și Cesar Boli ac, astă-zi posedăm o colecțiune aproape complectă de momdele bătute de domni- torii ambelor țări Reproducem dar și noi numele acelor domnitori, care s’au dis- tins fabricând asemenea monede în acest secol, atât pentru Moldova, cât și pen- tru Țara românească, întemeindu-ne atât pe lucrările sus numiților archeologi cât și pe unele din cronicile noastre locale. Moldavia. Bogdan I......................... 1350 — 66 Petru Mușat...................... 1374 — 90 Ștefan I............. 1390 — 92 ; 1395 — 9 Țara Românească Vladislav Basarabu............... 1360 — 73 Mircea cel mare.............. 1387 — 1418 2). Unitîlți Alecsandria<, cine o va fi făcut nu știtî — și înlr’alte cărțulii ce se văd pe la unii, pre la alții aicea în țară după care umblă norodul acesta, rătăcindu-se și cred cele ce nici o dată de crezut este, că nici att fost acelea vre-o dată, nici pot fi, că măcar acea „Alecsandrie* bălmăjește, și asemenea ca aceea alte căr- țulii, ci acealea aflări omenești sunt satt basme de cele ce făcea și scornîa poetici atenienl în vremea Elenilor, pentru orbul norod.* Ce vom zice de lauda ce se cuvine autorului „Istoriei țărei Românești dintru început*, când îl vom afla, cercetând in interesul scriere! sale hrisoavele Domnilor ? Zice el: „mal trudit-am încă ca doară din hrisoavele Domnilor, ce sunt pe la boerime și pe la mănăstiri date și lăsate, câte am putut vedea, să putem scoate cevașl, ca să știm măcar dintr’altele nu se poate afla, căci că într’ânsele se vede a zice cevași, dând pricinile pentru ce sunt date acele hrisoave, adică : att sunt pentru-că att dăruit Domnii și boeril țărei (cum fac împărații și Domnii cel mari și îndu- rători). . . și acolo poveste spune. Așa și în hrisoavele cele ce datt la mănăstiri, când fac mă- năstirea, pentru ce o fac și cine o face, acolo spuind ca o istorie, se vestește lucrurile*. Dar dacă autorul nostru știe valoarea documentelor, el de hrisoave puțin s’a folosit: ,că puțin folos și acelea ’ml-att dat, pentru-că risipit lucru și foarte prescurt zic, și fără cap poves- tesc, și numai de un lucru vorbesc : att de cele cui se dă, att de cel ce dă; așa de mănăstiri descrie încă ceea ce acel mănăstiri i se închină și nici de alte lucruri se mai întinde.... și încă mal este și aceasta, că cine este acela carele să poată ședea să vază hrisoavele tuturor, ce scritt și cum scritt, ca să poată dintr’ensele aduna să istorisească lucrurile ce rtt fost ale țărei ? Ș cine este acela să poată face aceea, ca să culeagă dintr’acelea i..ăcar cap și coadă lucrurilor, cărora printr’atâta noean de anî s’att înfășurat și s’att desfășurat, satt vre un adevăr să ne do- vedească ?...* Așa judecând el despre diferitele izvoare ale istoriei, silit se vede a consulta mal mult scrii- torii streini, și cât va fi putința foarte va nevoi, ca ce va fi mal adevărat după zisele lor, să arate. Recunoaște că asemenea scriitori streini, de ale țărei noastre, nu pomenesc decât cam trecător... numai cât le trebue, apropiindu-se câte unde-vașl de ale lor lucruri, care pe larg is- tovesc și povestesc.... pentru care și cât fac, mulțăm ită trebue să le dăm, că, încă nu de tot din tablele lumei uitați suntem* (pag. 3). Dar dacă istoricul nostru se vede silit a recurge la izvoarele ecsteme, el nu ignoră, că acelea sunt scrise de „voitori de riă*, și că „nu adevărul scritt, ci micșorează lucrurile și pe locuitorii el răii fi defăimează și multe hule le găsesc*. www.digibuc.ro 300 literatorul Cum să nu facă streinii una ca aceasta es lamă dureros scriitorul Român, ca >în stepena ce astăzi (țara), în care ticăloasă și jalnică este cine cum îî este voia Scrie, căci nu este nimeni, nici cu condeiul nici cu palma a-l sta împotrivă și a-l răspunde! După ce văzurăm ce știe și ce crede scriitorul nostru despre «orgințile istorice, veți afla cu mulțumire, gândesc, că el, în scurta lucrare ce ne-a lăsat, atinge o urnă de cestiuni, cari se agilă astăzi în mijlocul nostru Voii! cita câte-va din ele : 1) EI snsț ne că Dacii și Gețil sunt, unul și același popor. La fila 3 pe ver>o) citau I pe Bon- finiti Anton în istoria ungurească, constată că Dacii și Gețil sunt rudă de vreme ce și unii și alții aceeași limbă aă, și dintr’un loc aii eșit*. Același lucru repelă la fila 14: »însă dar câți aă grăit și aă scris de aceste țări, toți zic că Dac»! ș> Gefia (pentru că mai tot un neam aii fost aceia), mal nainte vreme că o aă chemat și s’aiî numit dela acele neamuri scitice, adică de la Daci și Geți....* 2) Altă cestiune cu stăruință tratată, cu mult inaintea lui P. Major, și cu concluziuni diame- tral opuse fu : peritaii ori nu toți Dacii ? La fila 8, lăudatul nostru scriitor zice : »Așa dar Traian supuind și desăvârșit domolind toată Dacia și socotind ca să tocmească în- tr’acelașl chip, de la care să nu aibă alte turburărl, nici să le mai vie alte griji, aă poruncit, de prin prejurul biruințelor sale de a adus Romani locuitori de ’l-att așezat aicea.. cari și până astăzi se trag (cum voin arăta) dintr’aceia". Insă nu ca doar Daci nici unul n’a mai rimas, cât doar pustiindu-se /le tot și ne mai rămâ- ind nimenea cine a locui aceste pământuri, a ti pus Traian și aă așezat Romani, ci numai a lor crăie să nu mal fie, nici capete dintr’enșii poruncitori să nu rămâe, nici a lor nume de stăpâ- nire să nu se auză, ci numai de Romani. Iar și din el alți aă rămas, că iată și Licinie de neam. Dac se trage, cum scrii! mulțl. însă de proști oameni era. .* .... >Aeest Liciniă... aii fost de fel dac, măcar că foarte puțini rămăsese (zic istoriile) de atât amar de ani ce într’ânșil grele oști și mulțime nespusă de vrăjmași aii stătut și aii bălăcit, pe cari cu sabia și cu foc i-aă stins, și âncă din câți și rămăsese, cum s’ati zis, doar cu viața numai ce era, că alt tot subt nemilostivii ostași se mistuise și se topise*. Mal deschis, mal fără sfială susține neperirea Dacilor, la fila 21, unde scrie : >Deci așa rămâind Romanii în toată Dacia păzitori și moșteni prin cetăți și prin ținuturi, îm- părțindu-și pământul și locuri având voevozii lor, câtă-va vreme s’aQ tras așa și aă stătut, însă nici numele lor într’alte le zic : Vlahi saii într'alt chip, ci oastea română când se vorbla de dânsa, iar când nu, de Dac e se chiema toate Dacii încă multă vreme încoace, și de mulțl se numea, pentru, că și din Daci și Geți erau încă mulțl rimași, cum mal sus s’ati zis, că nu s’a putut stinge toți oamenii d într’o țară, cum mici se poate, ci tot ou rSmas. Numai ci... necrezân- du-I, la dregătorii și la altele ale țărel nu-I trăgea, nici îl amesteca, pentru ca nu aducându-șl aminte de cea de curând voinicie a lor, și de stăpânirea lor ce aă avut și cum aă perdut-o, să nu se viclenească și ear să se scoale împotriva Romanilor...*. Și după ce cu atâta bun simț, cu atâta judiciă scrie autorul nostru despre neperirea Dacilor apoi arată la fila 21. pe verso, că Dacii și Romanii »de multă vreme, printr’atâțea ani tot într’un loc trăind și lăcuind. și bine unii cu alții amesteeându-se prin rudenii, unul luând fata altuia, altul feciorul altuia, atâta s’aîi amestecat și s’ati unit, cât mai pe urmă împreună tuturor Daci le zicea, până când, Grecii scriitori ânlâitL zic toți că le aii schimbat numele de le-aii zis Vlahi Avem semn că atâta se unise acei Romani de aicea cu acei Daci, cât nu s’aiî mai despărțit apoi între dânșii nici când s’aă rupt de împărăția romană și aii intrat printre dânșii alte limb^ oi tot într’una s’aii ținut și aii rămas și până astăzi...*. www.digibuc.ro LITERATORUL 301 Nu un scriitor judicios ca al »IstorieI țărei românești dintru început,* va susține apoi acea autochtonie a Românilor, de care ne vorbia mal deunăzi un tânăr și de merite mari poet, a că- ruia lipsă din săraca noastră republică literară o dorim foarte scurtă. Români neaoși, pur sang?! ,Nu zic, scrie cronicarul nostru, că toți câți se află locuitori întru aceste țări, sunt Români, că aceea nici a fost nici este nici într’o țară câte putem ști că sunt în emisferul nostru, ci mal mulți streini și veniți de printr’alte țări, încă mal vârtos cei ce se află și până astăzi mal bla- gadorodnicl și mal de folos neamuri, unii sunt din Sârbi, alții din Greci, alții din Franci, alții dintr’alte limbi, că și domn mai mulți din streini aă stătut, cum și Basarabeștii se trag din neam sârbesc și alții domni de alte neamuri* .. Ca acestea dar neamuri de tot felul viind el lo- cuitori pământului și așezându-se, fiind dintru aceia mal mulți vrednici și destoinici, rămâind moșteni și numele de a se chiema români... Așa dar mal mulți și aicea de aceia sunt și de a- cela se văd... că nici unuia mi se pare din câți mal nainte se văd astăzi și la Curte că sunt, a cărora aă tată-săă aă moșe-sâă, aă strămoșu-său aăcevași mal sus, care se nu fi fost: ati Sârb aii Grec ati alt-cevașl neamuri aii fost și bogați și cinstiți.. Ci dar .. și aicea amestecați cu de alte feluri de oameni, cum și până prin toate țările ... »Că nici un rod osebit de oameni în veci poate rămânea în lume, nici felurile 1 imbelor în mii de ani tot acelea neschimbate și nemutate pot sta, că nimica sub soare este stătătorii!, ci toate câte sunt, în curgere și în mutări sunt zidite de vecinica lui D-zeă înțelepciune și pu- tere!* 3-a. A treia cestiune resolvată de istoricul nostru anonim, este acea a nesfrămutărel la ordi- nele Romei din Dacia în Moesia a tuturor coloniștilor lui Traian La fila 17 scrie: „Iar cum Ga- lian împărat să’l fie ridicat pe toți (pe coloniști) cum aă zis unii ce mal sus am arătat: că vrând din Misia și din alte locuri multe din Elada, să gonească pe Goții, cari coprinsese acele ținuturi» aă că se desnădăjduise de a putea ține pe DachI, cum zice acel Joan Zamoiscbi, iar pentru împresurarea acelor Goți ce și pe aicea coprindeaă, aceea încă și împotriva crezutului și a so- cotelel este, pentru că cum a vrut acel împărat așa lesne a ridicat atâta sumă de noroade de oameni, cu case, cu copil, fiind așezați pe aceste locuri mal mult de 200 de ani, (că atâta era de la Traian până la acest Galian, cum s’a zis: a fost împărățind Traian la anul de la Chr. 118, iar Galian la anul 271, după cum zice Carion). Deci dar oameni înfemeiați ca acela și stăpâni măriși bogați făcându se și de mari neamuri romani aice înfemeiați, să’l ia Galian să’l mufe înlr’alte locuri pe toți? Și apoi aă doară cu acești Romani ce era pe aice vrea acel împărat. . să’șl ție împărăția, numai cu ostașii ce avea în Dacia, pe cari toți cel-l’alțl împărați îl lăsase și’i așezase numai aceste țări să păzească?... Iată dar se cunoaște și se înțelege că mică împă- răție și de nimica ar fi lost aluneca! Și aceasta încă este: aă doară și acelor voevozl și oamenț mari, cari cum s’a zis, ca moșteni se făcuse aicea, nu mal bine era și el a face cum alții aă fă- cut — și ei mai pe urmă încă aceea aă urmat — de s’aă despărțit, când aă început împărăția romană a se pleca și a se îngusta, unul într’o parte de sub ascultarea lor trăgându-se și puin- du’și domni, alții într’altă parte se dețându-se aceasta, nu este cel pu(in singular d’a auzi pe partizanii uleiului roșu zicând că acest uleiu, obținut prie simpla lăsare a uleiului a se purifica la aer, este perfect din toate puntele de vedere, afară de unul, starea substanței grase, cea mal importantă din cele ce compun uleiul ? căci noi nu presupunem ca să fi venit în idee cul-va de a pretinde că acesta, cu materiile organice în descompo- zițiune mal mult saii mal puțin pronunțată ce conține, să fie atât de sănătos ca uleiul galben, pro- venind din ficat destul de proaspăt spre a servi de aliment, chiar din puntul de vedere al igienei; aceasta ar fi o paradocsă imposibilă de susținut, dacă s’a încercat aceasta, nu trebue să se vadă de cât o probă despre influen(a ce ezercitează asupra unor spirite miracolul în medicină. Trebue dar să se- înlăture cu desăvârșire uleiurile închise, neputând fi întrebuințate de cât în cu- relărie, în industria pieilor, dupe cum se întrebuințai, înainte d’a se introduce uleiul de ficat de mo- run în medicină. Vom zice tot astfel de ecstrasele de uleia de ficat de morun și de alte prepara- țiunl neraționale bazate pe ignoranța absolută a caracterului esențial a uleiului de morun, ce este un aliment gras, histogenic mal ales, dupe cum a scris profesorul Gubler, și ale cărui elemente nu pot fi concentrate. Este chiar ecstrema importanța să ’șl păstreze mal mult sati mal puțin o mare bo- găție în substanța grasă care face să se prefere uleiul de Tera-Nova aceluia de Novergia; acest din urmă, mal fluid, dar d’asemenea mult mal sărac, nutrește ca cel din 16iCt. www.digibuc.ro Produsul ce ne ocupă a fost introdus in Franța, spre a zice așa, de către un farmacist din Paris, D-nu Hogg, âncă de acum 37 de ani. La acea epocă, Cbomel, Orfila, Crousseau aii fost imediat propagatorii devotați, grație ecscelențel și urățeniel produsului pe care D-nul Hogg ajunsese a li-l procura. Convins că trebuia să opereze asupra ficatului de pește proaspăt, el fondă în 184-9, la Saint-Jean de Terre-Neuve, chiar în locul pescuirel un stabiliment special, unde ecstrase uleiul cunoscut jiniversalmente sub numele sătt. Am văzut numeroasele atestațiunl ale D-lul Hogg. care ne sftnt de ajuns de a reproduce câte-va linii dintr’o scrisoare a D-lul Lesueur. șef al lucrărilor chimice de la Facultate.- .Uleiul Dv. fără îndoială, n’are nici unul din inconvenientele uleiurilor brune, subt raportul gustului și al mirosului el conține o mal mare cantitate de iodure de potasium, comparată cu aceia ce-am găsit în uleiul brun, etc.* Uleiul de Hogg este așa cum ese din ficații proaspeți care ’l produc, de culoarea paiului având gustul peștelui preaspăt, dupe cum l-a constatat D-nul Deschamps (d’Avallon). Prin proprietățile sale tot-de-odată nutritive și stimulente, el operează vindecări în toate cazurile unde toate cele-t’alte medicante recOnstituante aii rămas fără efect. HOGG, Farmacist, str. Castiglione 2; la Paris, singur proprietar H UIL E 'o t H OG gH ULEU DE PICAT DE HORITE SATURAI De o eficacitate sigură, constatată printr’o ecsperiență de mal bine de 25 ani, contra Maladielor de pept, Phthisia, Bronchita, Guturale, Tuse tenace Afecțiuni Scrofuloase, Tumori glandulare, Maladii de piele, Dartre, Poale albe, Slăbiciunea generală, etc., și pentru a întări copii slabi și delicați; este dulce și lesne de luat. A se feri de oleiurlie comune și mai ales de acelea ale cărora compozițiuni imaginate de speculațiune, pentru a înlocui oliul natural sub pretecst de a’i da o eficacitate mai mare și un gust mai plăcut; ele nu fac de cât a irita și a obosi în zadar stomacul, ba chiar pot fi și periculoase câte-odată. Pentru a fi sigur de a avea adevăratul uleiu de ficat de morun natural și pur, a’și procura Oleiul de Hogg precum și atestațiunea D-lui Lesu- eur, șeful lucrărilor chimice al facultățel de medicină din Paris, care se găsește pe eticheta fie-cărui flacon triunghiular. De la 1 Ianuarie 1883 să se ceară pe etichete timbrul albastru al guvernului frances. Deposite în prin- cipalele Drogueril și Pharmacii. www.digibiic.ro .r' 51 MALADIILE BRONCHIILOR Ț? j ȘI ALE 1 L Jj GATULUI Îs *j| CATAR, TUSE MĂGĂREASOĂ, LARINGITĂ | j* ȘH SIROP ȘI PASTA LUI VAUQUELIN !5 d i FARMACIA 31, RUE DE CLERY ȘI LA TOATE FARMACIILE Ș J A se cere semnătura VAUQUELIN și timbrul guvernului francez. »» Goalele de piele. Umflături, Ulcere,Vițiurile sânt Îv gelul, Afecțiuni sifilitice, Siogwțilio VesîtabilO ; DRĂGEE DEPURATIVE WDURUE A ale D-ruluI GIBERT A\ Constituesc cel mal plăcut, cel mal bun, (f cel mai activ șî cel mai economic din (/ toate depurativele cunoscute. )) Să se ceară (ca și pentru sirop) sem- )» năturile în roșu ale D-lor GIBERT și 1 w și timbrul albastru al gi tt Paris, Pharmacia Boutigjy o (ll[ Successeur M ți la toate farmaciile ți droguerilc. ((/( A se feri de contrafaceri. mâncarjmeTmatreața^I și alte maladii ale pelel capului )))) CĂDEREA PĂRULUI vindecat repede cu «c POMADA DESLAURIERS Deslauriers, Farmacia, 31 rue Clery; Paris ți la ți f irnwiștiî și parfumorii in t ira Des- laun Te, ,i m iul uve f'aicez. 3 TH. M. STOENESCU A apărut de sub pressă : A doua Edițiune de Preșul ml volum h hârtie velină: 2 lei NUNTA NEAGRA Dramă localizată fu 2 acta, în versuri PJ Hârtie velină, prețul 1 leu 50 bani. 6) Să ecspediază direct și în județe, trimițbndu-ne din nainte costul în timbre poștale. In capitală se află depuse la toate librăriile 1 Aproape gata: Un volum de NUVELE de Th. M. Stoenescu ce va apare în hârtie velină. Abonamentele la acest volum se fac înainte de aparițiune cu prețul de 2 lei. Persoanele ce au primit liste de abonamente, sunt rugate a le înapoia până Ia 15 Septembre cel mult. www.digibuc.ro ADRESSE RECOMANDATE IN BUCUREȘTI FABRICAȚIE NE DU BEBE ROMANA ERHARD LUTHER Â. ERHARD LUTHER A FURNISORUL CURȚII REGALE 24, Strada Rosetti și Șoseaua Basarab, 24. Bucuresci. Cea mal bună fabrică de bere din Romănia. Se primesc comande din toată țara cu condițiunile cele mai avantajoase. ., l . . ERHARD LUTHER FABRICAȚIEI DE BERE ROHHAnA D-nul D. lacobsohn, bijutier, strada Carol 21. , M. Schwartz, optician, strada Carol 24. t R. I. Locusteanu. Magazin român cu haine gata și croitorie, strada Stirbey-Vodă 5. Frații Rosenzweig. Atelir de croitorie, calea Vict 42. Frații Bedițeanu. Magazin de coloniale, strada Styr- bel-Vodă, 11. D-nul loan Kosman. Magazin de coloniale, strada Styrbel-Vodă, 8. D-nil Friamboli et Rădulescu. Magazin de coloniale, strada Covaci, 10. D-nul Rudolf Scbispel, lampist, str. Styrbel-Vodă, 21. D-na Louise Cusutorie franceză, calea Victoriei, 69. D. SCHWARTZMAN & Comp Strada Carol 1. Cel mat mare magazin de haine bărbătești și de copil, cu sucursale : Galați, Brăila, Craiova, etc. CONRAD E. BERTH Atelier de Tâmplărie Strada Isvorultil, 18 bis. Dr. STĂUCEANU, Piața Amzel, 21. GEORGE N. IOANIN Magazin de Coloniale, delicatese și colori LA MIHAI-BEAVUL Strada Mihal-Vodă, 30. M. RUMBERG & C-ie Deposit de var alb și hydraulic Calea Grivița, 33. București 1. F1SCHER Poleitor, Cadre pentru oglinzi, portreturî, galera și ornamente de tot felul. STEADA FONTĂNEI, 8. 10AN1 ESTATIO ȚELEPIS PRIMA FABRICĂ de CAFEA MĂCINATĂ CALITATE FINA ȘI CURATA Strada Madei, &, D-1 MAX I. SCHAPIRA din Buzeu face cunoscut că ’șl-a strămutat domiciliul în Galați. PAPIER AAIBIlE Hârtie de țigări; se comandă de către H. Wartha, reprezentantele casei Gaston d’Argy din Paris. A se adressa: WARTHA, strada Doamnei ALBERT BAUER Constructor de mori — București — Strada Colței, 49. Turbine, Mașine de aburi, Cazanuri, Pietre de moară, Curățitoare de grâu, Mașine cu perie de curățat grâu, Aspiratori, Treiuri, Valțuri Patent jurnalele cele mâi noi. ;> Prețurile sunt destul de conve- nabile spre a desfide orl-ce concu rență leală. www.digibuc.ro www.digibuc.ro