Prețui 2 Lei ANUL 1884. LUPTA PENTRU LUMINA» REVISTA LITERARA DIN BUCURESCI CONTROL DE STIL. SEMESTRUL I. .LUMINA PRIN LUPTA" LIBERTATE DE IDEI SUMARUL: 4 r de D-nul Al. A.. Macedonski. Ase.—Pastel ” Dera- A' Stince?cu 187. —Visul (imitație) „ „ G>- Basarabescu 188.—Monologul unui Papagal ........ n Dim. A. Stăncescu. 190.—Visul, poezie „. „ M. I. Toncescu. 191.—Bragagiul din Severin, Nuvelă originală . . . „ n Al. C. Vrăbcescu. 192.—Cântecul și poetul, poezie ....... ff „ Al. A. Macedonski. 193.—Zdranga-Zdranga nuvelă ....... „ „ Th. M. Stoenescu. 197.-~Lacrâinile, poesie. ........ w n Carol Scrob. 197.—Intre grozav și frumos ....... n „ Al. A. Macedonski. 198.—La un copifT poezie „ Al. A. Macedonski. 198.—Despre Stil „ Al. A. Macedonski. 199.—Scepticizm, poezie ........ * „ Al. Slâniceanu. 200 —Formula nemuriri, poezie ....... n „ Al. Slăniceanu 201.—Scrisoarea către Coloianu . . . . • n 1 Al. A. Macedonski. 204.—11 Pocta morto, poezie. - . . . . • . • n „ Marco Ant. Canini. 205-— La umbra Sălciei, poezie ....... ^ n Traian Demetrescu ‘205.—De mult, poezie ......... n „ Al. Slăniceanu. 206.—Manfred (dupe Lord Byron) ...... ^ „ Th. M. Stoenescu. 210.—Un concert d’Artaman. 212.—Palidă Umbră „ . Al. A. Macedonski. 212.—Noutăți literare ’ n » Janus- 214.—Isvoarele din Sturzeni, poezie . . ••••„„ Al. A. Macedonski. 215.—Fata frumoasă (dupe Paul Deroulide) poezie, . . . „ Th. M. Stoenescu. 216.—Deputatul invalidat . . . . ■ . . • » n 219.—Paradisul naturalistului » » 222.—Casandra, poezii » Schiler., 22^.—Meditațiuni, poezie ........ „ n Traian Demetrescu. 22J.—Bătrânețe, poezie „ „ Traian Demetrescu. 225.—Apelul făcut de Marco Ant. Canini pentru sporirea biblio- tecei din Bucuresci . . . . • • • . „ r - 227.—înfierarea, „ „ 227.—0 cronică anonimă . . . . . . - . „ V. A. Urechiă 237—Subt Tei (după Alphonse Karr) . . . . . . „ „ Th. M. Stoenescu. 243.—Au poete Alecsandre Macedonski . . . . . „ B A. Simionidi. 244—Poșta Redacției . . . . . . . . • » n No. 3». Reflactiunea si AMiiistratjnnea : Strafla Siirtey-Voia, TIPO-LITOGRAFIA DOR. P. CUCU, BULEVARDUL ELISABETA DOAMNĂ. www.digibiic.ro D-nil abonați, cărora le-a ecspirat abonamentele, sunt rugați a le pre- înoi, trimițându-ne costul printr’un mandat postai. Domnii care vor să aibă colecția complectă din Literatorul pe anul ec- spirat 1883, încunoștiințăm că această colecție se poate trimite cu portul plătit pe prețul scăzut de 15 lei, din 20 cât este abonamentul pe un an. Domnii abonați care de Sf Gheorghe îșl vor schimba domiciliul, sunt rugați a ne face cunoscut noile D-lor adrese, căci în caz contrariu nu vom fi responsabili de perderea numerilor neprimite. GRAND BAZAR DE ROMAHIA No. 7, STRADA ȘELARI, No. 7 SUB HOTEL FIESCHI. Depou general pentru toată Țara, al fabricilor noastre din Europa de: PENTRU BĂRBAȚI, BĂEȚI, ȘI STOFE MODERNE PENTRU COMANDE. Casa noastră resp. fiind avantagios cunoscută de timp foarte îndelun- gat, ne abținem de orî-ce recomandațiunl și declarăm numai, că perfec- țiunea croelil, deosebita eleganță a confecționez și veritabila moderațiune a prețurilor, vor satisface pozitiv cerința onor, ndastre Clientele. BAZAR DE ROMANIA BUCUREȘTI Strada Șelari, No. 7. NB. Rugăm a nota „No. 7“ spre a evita regretabile contuziuni. www.digibuc.ro ANUL AL CINCILEA „LUPTA, PENTRU LUMINA1' No. 4 „LUMiNA PRIN LUPTA" 18 84. CONTROL DE STIL____________________________LIBERTATE DE IDEI Abonamentul: Pe 6 luni io lei; pe un an 20 lei.—Admin. și Redacția, Str. Stirbel-VodA 30. PREȘEDINTE DE ONOARE al SOCIETĂȚEI LITERATORUL D-nul V. A. URECHIĂ DIRECTOR AL REVISTEI ți VICE-PREȘEDINTE AL SOCIETĂȚEI D-nul AL. A. MACEDONSKI SCRISORILE nefrancate se refuză PRIM REDACTOR AL REVISTEI ADMISTRATOR AL SOCIETĂȚEI ȘI CASIER GENERAL D-nul TH. M. STOENESCU PENTRU ABONAMENTE banii s( trimit ’nainte M13 3 Prin al vieții mare poate, mintea mea o rătăcesc Și de bună-voie singur cu speranțe m’amăgesc, Jml creez năluci de aur, întâmplări nepomenite, Urmărindu-le supt farmec, cu privirile uimite Poezie! Tu atuncea, și când umblu și când stau îmi pul aripele-albastre ce avânturile ’ml dau; Nu e stavilă pe care să n’o trâc prin cugetare, Si ’ntemplările-așteptate, le aștept fără ’ncetare 1 Aci dau de o comoară ce se află ’n al meu drum Si mă ’nbăt de bogăție cum te ’nbețl de un parfum. Aci văd că tot poporul mă ridică la mărire Fermecat de-o vorbă numai, de-o mișcare, de-o privire. Aci sutele de veacuri ce-afl se nască, vin pe rend Cu minuni strălucitoare ca să umple al med gând. Aci ’n fruntea unei oaste vitejești, — mă văd de-odată, www.digibuc.ro 186 LITERATORUL Coifurile schinteiază, tobele încep să bată... Aci Statele din lume venturându-Je, — în mine Simt din nou tumultul vieții și renasc dintre ruine. Aci singur și de lume izolat, adâncul cer îmi deschide poarta sacră a obștescului mister Si cu gândul ce sclipește la lumina poeziei Văd în stelele de aur alfabetul veclniciel! Aripi! printre câte visuri poleite mă purtațl ! Câte raze pe-a mea frunte puneți dacă vă mișcațl! De cât soare acest suflet nu ’mi ’l umpleți! Ce splendoare De albastru și de roșu nu ’ntrevăd mângâietoare ! Câte perle de-armonie să deșiră ’n jurul meu Când prin inimă mă faceți să vorbesc cu Dumnezeii! Aripi > Voi sunteți misterul ce mulțimea nu pricepe, Focul sacru ce supt temple lumile ’șl le concepe, Șoaptele ce se preschimbă intr’un cântec nesfîrșit Dus de-a ângerilor voce păn’ la cel nemărginit! Al. A. Macedonski. Ce furtună ! Marea se umflă și aruncă valurile la înălțimi grozave, ca să le lase să cadă apoi la adâncimi fără fund. Casele de scânduri, casele pes- carilor, se mișcă din temelii. Furtuna suflă cu învlerșunare. Pe mare câte un punct luminos, ce apare și dispare ici și colo, ca și valurile, ce se ridică și se coboară ca să se contopească cu apa neagră a mării. E noapte. într’o colibă de pe mal, săracă și nenorocită, ca și meseria pes- carului, care locuiește în ea, o femeie stă la geam cu doi copil lângă dânsa. De la fereastră se vede un felinar în depărtare; e felinarul unei luntre Inima ’I a spus că acea luntre e a soțului el. Simte aceasta. Cu ce interes și grijă se uită! cum urmărește fie-ce mișcare, fie-ce apariție și dispa- riție a el. Iată-o apare. Se luptă cu valurile. E învingătoare!... A dispărut; e învinsă; valurile sunt mal puternice de cât sărmana luntre ușoară și de cât nenorocitul pescar, care se luptă din răsputeri să scape. Grija femeel e la culme. www.digibuc.ro LITERATORUL 187 — lat’o!.. — Nu se mal vede!.. Mal apare de câte-va ort și apoi dispare în valurile negre și înspumate pentru tot-d’a-una. Așteaptă cu inima bătând încă câte-va secunde. Luntrea nu mal apare. Cad în genuchî. Femeia plânge, pentru că a înțeles grozava nenorocire ce ’I a izbit pe toți. Copiii plâng, pentru că ati vâzut pe muma lor plângând. Dem. A. Stitncescu. (Imitație) Sună miezul nopții și pasări rătăcite Păreaiî că ’și unesc plânsul c’un zgomot dureros, Iar stelele pe ceruri de nori acoperite Mureati lăsând pe lume un văl întunecos. Abia ’n această oră un somn ușor mă ’ncinse... In somn un vis de aur încet s’a strecurat Si sufletu-I pe-o rază a soarelui descinse, Dar val, de ce cu visul și dânsul a zburat ? Ș’acum răsună ’n mine o voce ’ncântătoare Ce tainic îmi șoptește cuvântul: te iubesc, Ș’acum resimt pe frunte o buză arzătohre Ce ’n pîeptu-ml redeșteaptă amorul el ceresc. 0! Doamne ’n acea noapte din singura-ml iubire, Din singura speranță în vis ce mi-am creat, AI pus în mine-o rază cu dulce strălucire Dar val! de ce cu visul și dânsa a zburat ? Șoptea dulcele ânger cu vocea nemuririi: «Eternitatea este deschisă pentru noi, «Amoru-ml te va duce la locul fericirii «In regiuni înalte zbura-vom amândoul. 0 ! vis de fericire cu câtă înhățare Pe brațele el albe un ceas m’al legănat, Mi-al redeschis o rană, ș’apol, fără ’ndurare ZburașI, și ’n a ta urmă durerea mi-al lăsat. Gr. Basnrabescu. ------—------------------ www.digitjuc.ro 188 LITERATORUL MONOLOGUL UNUI PAPAGAL Ce drăguț e! Ce vorbăreț! Ce culori vil! Coco, dragă Coco! Puiule!., astea sunt cu- vintele cu care me tot plictisesc toată ziua. „Te plictisești ? — m’ar întreba oamenii, cu mirare, dacă m’ar auzi, — te plictisești când ești lăudat? Phii 1 Ce prost!.“ Da, mă plictisesc grozav, când văd o laudă afectată; aș vrea să ’ml astup urechile — pentru că nu pot fugi, fiind închis în colivie — dar nu pot, căci ce m’aș face, dacă ’mi ași vîrî ghiarele în urechi, când aceleași membre ’ml servesc și la umblat și la apucat, și drept mâini și drept picioare. Me plictisesc... ce cuvent! ’L aud mereu pe la tinerii, cari vin p’aci și cari ’l scot cu un dezgust vădit, când în loc să întâlnească pe coconița cea teneră, pentru care jj^n, și cu care nu s’ar mai plictisi, se pomenesc cu cucoana bătrînă, că vine și ’l apucă la vorbă. Ce frumoasă e, cocomja a teneră! Ochii ăia negri și figura albă, perul seu lung și mă- tăsos. Și e așa de bună! Vine în toate zilele de ’mi schimbă apa, îmi dă de mâncare, și ’mi curăță colivia, ea singură. Dar stă puțin cu mine, numai dimineața, și restul zilei stau singur mat tot-d’auna ; d’aia me plictisesc, căci poți face altfel, când n’auzi de cât complimente, care pe drept dacă ar fi — lucru ce nu ’ml e dat mie a spune — tot ar face să ți se urască, când stai singur toată ziua și ce e mai grozav, închis într’o colivie, în care abia te poți învârti ? Să stau închis, înlănțuit... ce viață !... aș înțelege să fii în lanț, când denșul te-ar lega de inima unei femei, fie mumă, fie soră, fie perechea ta; dar când lanțul or cât de ușor saii de aurit ar fi, te leagă de o colivie, de o închisoare, fie densa cât de frumoasă, e grozav! Libertatea! Țara! Ce cuvinte șfinte și armonioase. Să fii liber; nimeni să nu se ames- tece în cea ce faci; nimeni să nu aibă dreptul să ’țî facă observări — vorbesc de noi papagalii, căci oamenii liberi și fără să aibă pe cine-va, să le facă observări, ar fi pră- pădenie mare. Să fii liber, în țara ta! Oh ! E atât de frumos! Ce folosește iubirea, și interesul, ce ’țî arată un om, când asta nu ’l oprește de a te ține închis! Ce folosesc zahărul și migdalele când ’ți e frică de un fir de pătrunjel! Ce folos că pâinea e mai bună, ca ’n țara mea, și nu sunt acolo, și sunt prizonier. Fie pâinea cât de rea Tot mai bine ’n țara mea, aud pe coconița, adesea, spunând, când se uită pe o carte dintre cele, ce stau colea pe masă. Ce cuvinte frumoase! Ce mare om trebue să fi fost acela, care le-a scris! Patria! ce cuvent armonios. Și ce frumoasă e patria mea! Acea pădure virgină, verde de frunzele arborilor seculari și pe acel fond verde pete de culori de tot felul: paserile de diferite culori ce o locuiesc; și colibrii așa de mici și strălucitori, și semenii mei, și maimuțele cele sprintene, și istețe care sar din pom în pom, și lanțurile cele fac ele încolăcindu-se de coadă, ca să poată, una mai a- geră ca alta, să ajungă până la apă spre a necăji pe crocodilul, care scoate din când în când www.digibuc.ro LITERATORUL 189 capu-i ascuțit; și fuga el după ce ’l a necăjit; apoi cursul atât de lin al rîulul care trece prin mijlocul pădurii și din care bem o apă așa de bună... Omul rar turbură tăcerea poetică a pădurilor virgine; rar pătrunde, și când vine, vine ca să facă reu, și când a trecut, când pleacă se cunoaște după țipetele plângătoare, ce scot mumele — și paserile și animalele — după copiii lor răpiți, după cuiburile sau culcușurile lor stricate, după răgetul leului și tigrului, care se ved fără pui, când se în- torc de la munca lor zilnică, căci și ei și noi avem munca noastră zilnică, ca orl-ce ființă... Acolo aripele ’mi-ar fi întregi, n’aș avea legat de picior acest lanț, care ’mi stânji- nește toate mișcările, aș fi liber, să trăesc cu semenii mei la un loc. Aci, lanțul, închisoarea, egzilul, singurătatea !.. Totul e mai bun acolo. Oamenii, sălbaticii, cum le zic aceștia de pe aici, sunt mat bum de cât denșii, căci dacă aceia fac un rău, ’l fac pentru că sunt sălbatici, pentru că nu au avut pe cine-va care să le spuie, că nu e bine așa și e bine alt-fel. Ș’apoi cine e sălbatic ? Acel ce face un lucru, fără să știe dacă e bine sau rău, or cel ce ’l face, când știe că face rău. Care e fiară? acea care sare asupra alteia, sau asupra omului să ’l omoare, pentru că așa le e dat, așa le îndeamnă instinctul, pentru că n’au inteligență, or omul care omoară, schingiuește pe semenii săi, sau tortură animalele cu știință de răul ce face ? Cine trebue pedepsit ? ucigașul care omoară fără voie or uci- gașul care asasină cu premeditare ?... Legile lor trebue s’o spuie. Ce nenorocit sunt eu!... dar cătând bine, nu sunt atât de mult cum aș fi fost dacă m’ar fi prins mai târziu; ce aș fi făcut eu, dacă, m’ar fi despărțit de societatea mea, de familia mea acum când simț ?.. Atunci a fost mai lezne, fiind-că eram mic, sentimentele nu ’mi erau destul de dezvoltate, dar acum!.... E grozav să fii prins, când ești mare, când simți 1 Biata cioacă de alai tăeri prinsă Je copilul cocoani și adusă aci, era nenorocită și ea dar sta într’un colț speriată, nu se mișca, nu încerca să scape. — De ce nu dai cu ciocul în colivie ? se poate rupe, am întrebat’o. — E peste putință. Aștept ca soarta, sa mă ajute. — Soarta! soarta! ajută-te și te-oiu ajuta. Fără sforțări soarta nu poate nimic. Nu ’ți e dor de libertate, de familia ta ? — Ba da; dar ce să fac? Mai bine stau rece și nepăsătoare și voiu scăpa eu. Voi ăștia de pe la tropice sunteți prea iuți, prea sentimentali, aveți căldură multă în voi... Nu știu ce s’a făcut, că a luat’o de-aci. * Iată a început să se înopteze. Cad de somn! O ce fericire, când vine noaptea! Numai atunci ’mi uit înjosirea și nenorocirea de a fi prizonier. Oh! Doamne! fă să dorm și în somnul meu, să visez că sunt în țara mea, că sunt cu familia mea, fericit, liber, că zbor din cracă în cracă, din pom în pom în pădurea vir- gină, în care m’am născut. Fă, Doamne, ca pământul să stea din învârtirea sa, ca ziua să întârzie, ca noaptea să se lungească, pentru a nu mi se curma visul... Dem. A. Stăncescu. --------------------------------- www.digibuc.ro 190 LITERATORUL D. Toncescu, ne comunică această poezie pe care o reproducem dinPe^gw^ cu plăcere, mal ales că, în acel ziar s’a publicat cu erori de tipar. VISUL POETULUI ALECSANDRU MACEDONSKI Pe iarba înverzită A lene m’odihneam; Prin ceruri mii de stele Cu gândul culegeam. Voiam să fac din ele Cum faci dintr’un buchet, Coroană pentru fruntea Imensă de poet. Din splendidele raze Să-I fac un piedestal, Din vocile de ângerl Concert fără rival. Cu sufletul prin stele Pe aripi de avent; Să zboare, și pizmașii Să cadă la păment. Si ca Cristos, ce fuse Pe cruce răstignit, Din ura lor să iasă Mal viii, mal strălucit. Visam... dar de o dată Un glas a rSsunat: „Poetul t£u în ceruri „De mult e ’ncoronat." M. 1. Toncescu. ■ 'r- i — —■ Q —O www.digibuc.ro LITERATORUL 191 BRAGAGIU^ DIN SEVER1N (NUVELĂ. ORIGINALA) Efa în vara anului 1876 ; pe timpul războiului Serbo-Turc. Pe atunci, Costică, nu era de căt un copil răutăcios căruia il plăceai! zaharicalele ce vatămă atâta dințiil copiilor. Pentru acest cuvânt se făcuse băiatul bun prieten cu bragagiul Stoian care îșl avea bragage- ria în rândul de jos al caselor mătușei sale. Stoian, era un bărbat înalt cu chipul plăcut și vesel, în vârstă de 24 saii 25 de ani. Costică ar fi fost în stare să ’și dea partea sa de răii! pe-o acadea. Dar rahatul îl plăcea și mal mult lui Costică. In cât despre sugiucurile trandafirii cu nuci înăuntru, în cât despre halviță, în cât despre brățările de zahăr alb și roșu, despre cocoșel, nici vorbă că nu le disprețuia. El nu iubea ânsă numai zaharicalele, și dacă ar fi șezut un simigiii în odăile de jos ale caselor mătușei sale, ar fi Iubit de o potrivă, covrigii cu susam, brînzoil, plăcintuțele cu carne saii cu brânză Iar pe de-asupra și gogoșile 1 Cine nu iubește gogoșile? De la mic și până la mare toți oamenii sunt niște gogoșarl 1 Numai gogoșile de tufă nu le iubește nimeni și pe acestea, fi- rește, că nici Costică nu le-ar fi iubit. Prietenia micului băiat cu bragagiul Stoian ținea deja de vre-o șease luni, când într’o dimi- neață, Costică îl găsi gânditor. 11 cercetă băiatul în sus și în jos ca să afle cauza întristării lui Stoian, dar nu află nimic. Stoian, II ademenea ca și în trecut cu rahat, cu sugiucurl, dar nu ’I destăinui nimic. Costică plecă supărat: Auzi neobrăzare! Să n’albă încredere într’ânsul când el era deja nn bărbat! Nu înplinise 10 ani laCârstov?.. Frământat de această supărare ajunse la scoală, unde așteptă cu nerăbdare să vie ora un-spre- zece ca să ’I dea drumu din clasă, căci nedomirirea lui creștea. Ce ’I ascundea oare Stoian? Timpul trece încet, când vrei să treacă iute. Timpul trecu încet pentru Costică, dar trecu. Plecă din noti spre casă. Dar pe drum, întâlni pe Stoian urmat de un hamal ce ducea în spinare o ladă verde, una din acele lăzi brașoveneștl, ne mal cunoscute de mult în București: vopsită cu verde; cercuită cu alamă; înpodobită cu ținte tot de alamă și ce purta pe interiorul capa- cului o zugrăveală ce ’țl aducea aminte de poezia vremel vechi: zugrăveala se conpunea din câțl-va copaci, din un drum de poștă și dintr’un chervan cu șease cal; chlervanul învelit cu cergă de pânză formând coviltir ca la căruțe. înăuntrul lui se zărește trântit de-asupra lă- zilor cu mărfuri un flăcăii de munte ce cântă din fluier. Doul surugii călări pe deșelate, cu pă- rul fîlfâit de vânt, mână, — mână. Astfel era lada pe care o ducea hamalul dupe Stoian. Costică știa bine cum este acea ladă Înăuntru, căci mătușa lui avea una care nu se deosibea de aceasta nici pe dinăuntru nici pe din afară; Mătușa lui, îșl păstra într’ânsa rochia de nuntă. Ce rochie! Ce rochie! — Si florile de lămâiță! Ce frumusețe de fiori de lămâiță! Costică dar, știa cum este făcută lada, pe care o ducea hamalul în spinare, dar nu știa ce este în ea. Ajuns acasă, Stoian o deschise și copilul văzu că este plină cu arme. Puști, pistoale, săbii, iatagane, gloanțe, cartușe... Dumnezeule! Cât se spăimântă el! Micul băiat Începu să plângă : — Nu plânge, îl zise Stoian; n’am ce face; trebuie să plec. Mă chiamă țara! Dar n’avea grijă mă voiii întoarce ! www.digibuc.ro 192 LITERATORUL Stoian plecă a doua zi. Costică plânse mult, dar prietenul săti îl lăsase un coș încărcat cu zaharicale? Și el mânca și plângea. Ensă omul e făcut ca să uite și cu atât mal mult copilul. Costică uită și el. Nu mal a- ducea aminte de Stoian. El murise poate. Cu toate acestea, nobilul sârb, nu murise, și ce este mal mult, nu uitase pe micul săft prieten, căci mătușa Iul priimi într’o zi o scrisoare da tată de la Zvornic. Scrisoarea era de la Stoian. El informa pe Costică despre ridicarea sa la rangul de căpitan, în urma unei lupte sân- geroase Stoian putea ast-fel, să meargă departe. Un glonț ânsă, îl ridică viața pe câmpul de bătaie de la Alecsiuatz. Micul băiat 11 plânse... II plânse și 11 uită. Astfel muri Stoian bragagiul din Severin. Câți Români, plini de tinerețe și de vitejie ca și el, nu vor fi pierit pe câmpiile Bulgariei, la Grivița. Vidin, Opanez, Zmârdan și la cele-l’alte vulcane ale colosului turcesc de unde curgeau gloanțe și foc. Și pe câți dintr’ânșil nu ’I va fi iubit și nu ’I va fi uitat câte un mic Costică! Alecsandru C. Vrăbcescu. T.-Severin. ——-- CÂNTECUL ȘI POETUL Când se naște într’o țară mică — cine e poet, Dacă simte-a Iul făptură că e roasă de-un regret E de sigur de regretul c’a născut. — El cântă, scrie, Si abia In câte-un suflet, află câte-o simpatie, încolo, cine ’l citește sati de pizmă « coprins, Saă cu inima Închisă și ’n citire nedeprius Cartea i-o silabisește. Dar de ce de insomnie doborît, — poetul cântă S’având toate în potrivă inima ’șl-o mal frământă Să mal lase pe hârtie ca să treacă-al său condeiu, Ce ficsează note de-aur pe al foilor temelii ? Pentru ce mal înpletește cu argint și cu matase Stofele predestinate urme multe să nu lase, Visul ce ne tot șoptește? Liliacul alb și roșu Harpa sa o coronează Al săti cântec, ca sideful strălucește, — și vibrează Mal curat de cât un sunet de cristal. — Armonios Ca un țipăt de vioară supt arcușul mlădios Zmulge lacrămi, — Blând și dulce se înalță; — câte-odată De se ’ncarcă de-o mânie vânătă și ne’nfrânată Este pentru vinovăția www.digibuc.ro LITERATORUL 193 Iată cântecul. — Poetul pentru ce ’l mal scoate însă ? Pentru cine e parfumul sati durerea lui cea plânsâ ?... Tot ce știii e că natura strălucindu’I in priviri Ceru ’n sufletu’I coboară cu supreme-ademenirl, Angeril pe buze’I cântă... — Dacă vreți s6 știți misterul Pentru ce și pentru cine?... întrebați natura, — cerul, Saă pe ângerl întrebați! Al. A. Macedonski. ----- ZDR ANGA-ZDRANGA! NUVELĂ (Dupe Charles Aubert) într’o seară, un tânăr ’nalt și slab, cu aerul blând și umilit, se afla în fața ușel unul han. In curtea acestui han, o femee oacheșlă, tânără și coaptă ca un mâr domnesc, supraveghia în acel moment pe rindașul grajdului care înhăma două dobi- toace la o caretă. Din când în când, strigătele unul glas puternic făceaîi să tremure feres- trele birtului de la han. Era glasul Iul Machisot, cel mal bogat arendaș din Ris-les-Fleurs un fel de uliii, foarte voinic și foarte țanțoș cu cel săraci, și care în tot-d’auna vorbea numai despre averea lui. In acea seară, făcea un zgomot mal mare ca de obiceiii, mal ales că ’și vânduse grîul cu preț bun și se îndopase cu vin și cu mâncare. Acest Machisot era bărbatul frumoasei femei oachleșe și coaptă ca un mâr domnesc. Din nenorocire, burtosul arendaș era gelos, grobian, și nu cunoștea câtuși de puțin dulceața glumelor, a vorbelor dulci, a giugiulelelor și a altor zahari- cale căsniceștl, ce plac atât de mult femeilor. Cât despre acel tânăr, care se învârtea împrejurul hanului, era Eugeniă, un tânăr tot din Ris-les-Fleurs. De când drăguța Agata devenise doamna Machisot, bietul băeat era atât de trist și gânditor, că proștii din satul lui începeai! a crede, că va muri de dragoste. # Eraiî aproape nouă ceasuri; un vânt repede și zgomotos trecea prin noap- tea neagră, și o ploicică pătrunzătoare biciuia pe nenorocițil intârziațl pe drum, www.digibuc.ro 194 LITERATORUL Cu toate că era udat până la oase și înghețat până i n fundul sufletu ui bietul Eugeniu nu se mal hotăra să plece de prin prejurul hanului. Intorcendu-șl pe dos pulpanele hainei, îșl întipdea gîtul și privea cu ochii cuprinși de friguri pe frumoasa arăndășiță, care se distingea la lumina unul felinar, prin întunerecul ce era în Curte. In mal multe rîndurl, atras de acea vedenie iubită, tânărul înaintase cu câțl-va pași; dar mal în tot-d’auna, glasul grozav al lui Machisot il făcuse să se dea ’ndărăt. In sfârșit, reușind să ’șl stăpânească temerea, se strecură de-a lungul ca- retei, și simțind bătăile grozave ale inimel, se înfățișă acelei femei, care era cât p’aci să dea un țipăt. — Sunt eii... doamnă Machisot, — zise el. — A ! .. ești dumneata, domnule Eugenii! ? zise frumoasa țărăncuță, foarte mișcată. — Val, da !.. sunt eii, atât de îngrijat, atât de supărat! — Pentru ce? — Am venit aci să Iau niște bani; am așteptat până acum, și am pier- dut trenul. Acum, trebue să mă întorc pe jos... cinci poște! — Ce e drept, e trist lucru ! — Și mal cu seamă pe vremea asta... drumul este așa de răii... — O ! da !.. ventul, ploaia... — Și-apol frigul, doamnă Machisot, frigul... credeam c’o să vă ’ntoarcețl și D-stră, și că, poate... având o caretă destul de mare... și fiiind vecini... Dar, nu mal îndrăzni să urmeze. Tînăra femee, tuși ca în încurcătură : — Oh, zise ea, dumneata al încăpea destul de bine, este adevărat... dar... Și densa se apropiă de Eugenii! și ’I vorbi la urechiă: — Sunt cu dumnealui, — cu bărbatul meii... și el nu e tocmai cum crezi, mal ales când e vorba de dumneata... știe că ’ml-al făcut curte și că odată m’aî iubit... — Te iubesc și acum, scumpă Agato ! Aceste cuvinte erau pornite din inimă; dar și inima Agatei fu atinsă de răsunetul lor. Densa ’șl plecă ochii, spre a ascunde plăcerea ce simțea, și glasul el tre- mură zicând : — Să nu mal vorbim de asta, domnule Eugeniii. — lartă-mă, am vorbit fără să vreaii. — In adevăr, îmi pare răii... dar nu cred că Machisot va voi să te ea. — Atunci, mă duc... www.digibuc.ro LITERATORUL 195 Eugeniu suspină, de-țl pătrundea sufletul. Ărendășița suspină de-asemenl. Amendol aveati o grozavă poftă de a plânge. — Atunci, mă duc... repetă cu întristare bietul băiat, fără ânsă a se gândi să plece. — Oh, Doamne! zise ea, o să i se întâmple vre-o nenorocire ! — Ce ’mi pasă ! urmă tenărul cu un glas suferitor, atât mal bine, voi scăpa o dată! Agata tremură. — Adio, doamnă Machisot... Dar inima unei femei adese ori ascunde comori de bunătate. Ea apucă de braț pe tristul amorezat și ’l Urî spre caretă. — Urcă-te repede, zise ea cu hotărîre, și ascunde-te supt saci. Vom opri trăsura afară din curte. Machisot nu va ști nimic. * Câte-va minute dupe aceia, perechia Machisot se depărta de la han; băr- batul și nevasta așezați cu tot rostul pe capra caretei, de oare-ce înăunlrul el erau saci și alte bagaje. — Hi, gloabă 1.. Zdranga-zdranga! zdranga-zdranga !... La plăcutul zdrăngănit al clopoțeilor, burtosul Machisot, foarte întăritat, înjurând și biciuind caii, îșl socotea în gând câștigul din acea zi. Lângă densul, femeia lui cugeta cu dragoste la bietul Eugenii care murea de focul el. Zdranga-zdranga! zdranga-zdranga!.. Tocmai când careta era să iază din coprinsul satului, se auzi un glas în tăcerea nopțel: — Hei, Machisot! — AI ?... tu ești, Nicolae ? vreî să te urci ? — Cum nu, dacă mă primești. Inima Agatei începu să bată din ce in ce mal tare. Zdranga-zdranga! zdranga-zdranga! — O, ho!... strigă arendașul oprindu-șî caii. Apoi întorcendu-se către nevastă-sa : — Tu Agato, intră în caretă, ’I zise el, acolo poți să și dormi. - O nu! strigă cu ’ngrijire biata femele. www.digibuc.ro 196 LITERATORUL — Nu. Pentru-ce nu? Nu putem sta trei inși pe capră. Aide intră ’n caretă 1 — Nu! Nu ! te rog. E prea întunerec. — Va să zică, o să pierdem vremea cu frica ta de rață... hop ! Și fără a sta mult de vorbă, o luă ’n brațe și o lăsă jos, iar densa intră ’n caretă. Prietenul ii luă locul pe capră. — Hi, gloabă ! O ’njurătură, o plesnitură de bicify și... Zdranga-zdranga ! zdrauga-zdranga! Era atât de întunerec în caretă, și sacii gol formau un covor destul de moale; era un întunerec dulce și liniștit ca ’ntr’o odaie nopțială, când mi- reasa de rușine cere să se stingă lampa. Zdranga-zdranga ! zdranga-zdranga ! Tenăra femeia fu coprinsă de două brațe tremurătoare. — Oh! domnule Eugeniă... lasă-mă, te rog, lasă-mă! — Agato !.. te iubesc.' — Eugenii!... Eugeniă... ești nebun! lasă-mă că țip ! — Numai sufletul meu te-ar auzi. Și ’ntr’adevăr, nimeni nu auzi nimic. Machisot și cu prietenul său, îșl povesteau ștrengăriile din tinerețe și rîdeau cu hohot. Hi, gloabă ! Zdranga-zdranga! zdranga-zdranga! Oh! cât erați de înflăcărați tinerii îndrăgostiți! cât de uscată era setea de pe buzele lor. Zdranga-zdranga ! zdranga-zdranga ! Un mare suspin de recunoștință se ridică penă Ia cer ! Zdranga-zdranga! zdranga-zdranga ! Și al fi zis că clopotele erau de aur, atât sunau de dulce și de ar- monios : Zdranga-zdranga! zdranga-zdranga! Th. Uf. Stoenescu. -------------------------- www.digibuc.ro LITERATORUL 197 LACRĂMILE Voluptate nesfîrșită, scump izvor de mângâiere, Picături de rouă caldă, dar ceresc neprețuit, LacrămI scumpe, numai vouă Dumnezeii v’a dăruit, Peste inimile ’n jale, cea mai tainică putere! Dupe voi vine uitarea și uitarea ’I fericire! Voi care cu omul naștețl, voi care cu el muriți, Pentru ce numai in ochi’ml nu mal vreți să licăriți? N’am și eă aceleași drepturi ca Întreaga omenire? Numa’n voi l’a mea durere, căutam o alinare, LacrămI scumpe, lacrăml scumpe, v’ațl uscat..» nu vă găsesc ! N’am nici dreptul de-a mă plânge; — sunt un mort care trăesc! Lacrima când se usucă, nu mal e nici o scăpare. Carol Scrob. ———---------------------- Intre Grozav și Frumos Prăpastia grozavă cu iadu’I de ’ntuneric Te-atrage când te afli pe margine, ș’atuncl Te-atinge nebunia cu degetul isteric, Te-apropil, și de-o dată, voeștl să te arunci. Te-atrage trandafirul cu cântecu’I îu care Culoarea și parfumul să ’ntrec în simfonii, Te-atrage-o biată frunză, te-atrage-o cugetare: Grozavul și Frumosul sunt două mari Domnii. Când ele de-o potrivă pe spiritele ’nalte Le țin în stăpânire cu farmecile lor, Le mișcă, le dă aripi, le face să tresalte, Contrastul ce se naște e vecinie zdrobitor. Al. A. Macedonski. ■ c o- --------- ■ www.digibuc.ro 198 LITERATORUL LA UN COPIL Ca să te pleci când nedreptatea in viață are-a te lovi Mal bine-omoară-te îndată ’nainte de-a te umili; Când 6nsă n’al avut tăria să nimicești a ta ființă Si al făcut de bună-voie ântâiul pas spre umilință, Si demnitatea in picioare de bună-voie țl-al călcat.... Trăiește! Dreptul tău la viață destul de scump l’al cumpărat! Al. A. Macedonski. Ar fi de dorit ca vorbindu-se despre stil să se intre în cercetarea amă- nunțită a calităților ce trebuie să însușească un scriitor pentru ca stilul săti să nu fie un cuțit de tinichla ca al lui Petraru, — cel cu atentatul de po- lițienească memorie. Aceasta ensă, este cu neputință; ori-câte se vor spune despre stil, vor mal rămânea nenumărate de zis. Mal curend te poți coborî în conștiința unul prim-ministru, mal curând, poți să auzi cântecul sfincsulul de la Memnon, și de o mie de ori mal curend și mal lezne, poți să te faci foiletonist-pamfletar la vre un ziar politic, — fie chiar și la România-liberă. In definitivă, judecata ce s’ar putea emite asupra stilului, poate foarte bine să fie cea următoare: Stilul, dacă nu înduioșează, dacă nu deșteaptă cugetări într’o ordine supe- rioară, dacă nu zmulge zîmbetul sau lacrăma, dacă nu răpește, dacă nu mișcă, poate să rămâie tot stil, dar vîrful săfi, se întoarce în potriva celui care ’l mânuiește. Unii cred că este destul, să aduni și să legi în fraze răii construite, câte- va epitete triviale, pentru ca să fii critic literar. Alții, cred că, pot să devie poeți, înșirând verzi și uscate și lăsându-șl pă-* rul netăiat cu anii. Alții iar, cred că guvernele pot să fie combătute cu puncte și cu câte un Caveant consules la sfîrșitul articolului. Să înțelege că și aceștia aft stil; — și de ce n’ar avea ? Al celor d’ânteiti să rezumă în următoarele trăsuri caracteristice. EI vor zice în tot-d’a-una; „Cutare scriitor să crede om, (aci vor suptlinia pe om ca să arate că scri- www.digibuc.ro LITERATORUL 199 „itorul în cestiune e dobitoc) să crede om, dar are... o fienderiță de stindard „pe care jt ’nscris lupta pentru dreptul de a zice dobitocii.* Si așa mal încolo; — și să nu. se creadă că acest stil este inventat. II veți întâlni adesea în ziare politice. Stilul scriitorilor din a doua categorie, se rezumă în 'Acorduri de tobă: „Voiesc să 'ml fac spre ceruri drum „Și bum.“ Iar dacă aceasta n’ajunge, el vor arăta lumel, ca dovadă că au stil, ple- tele lor ce le trece de umeri. In cât despre scriitorii din a treia categorie și aceștia a ti stil: „ Caveant consules," mă rog dumneavoastră, și!!!!!!!! sati ?!!..? (!) sati iar !!!!!!!........!!......!! Vine apoi stilul făcătorilor de nuvele ecstraordinare, în care tânărul, intră pe fereastră saii pe ușă, la Dulcineea sa și............................................ Trecem de aci, la stilul importat la noi de peste munți: „George âncă să drăgostise într’o nevastă; „George luă atunci până și îndreptă spre Lâna, următoarele: „Află că te-am văzut și că ard de dorința, iar dacă corespunzi, scrie-mi „numai două etc. „George învățăciel (m. p.)“ Acest m. p. m’a entuziasmat în tot-d’auna, — cel puțin de-o potrivă cu faimosul P. T. Publicum / Mal entuziast sunt cu toate aceste, de stil ul de vagon, — n’am cum să ’l nu. mese alt-fel, — cu câte un mare C. F. R.! (Aicea, fie-ml permis să adoptez și eti. stilul punctelor de esclamație și să mal adaug două). Așa dar: 0. F. R. și din partea mea trei puncte de esclamație, iar dintr’a d-voastră câte veți bine-voi (!!!) (Va urma) A. . Măceflonsk i. SCEPTICIZM Spre ceruri cu privirea In taină me ’ndreptez Dar nu știti ce să crez... E mută nălucirea. www.digibuc.ro 200 LITERATORUL Să aflu cât se 'ntinde Nemărginitul cerc Zadarnic mă încerc Căci mintea nu-1 coprinde. E prea departe cerul... In el nu văd nimic Căci omul e prea mic Și prea înalt misterul. Da: Noaptea nepătrunsă De dincolo de nori, La toți cel muritori De veci va fi ascunsă. Mi-arunc apoi privirea La lumea cea de jos Dar fără de folos: Eiî nu 'I pricep menirea. O luptă nesfîrșită, Pe-al vieții val spumos, Un haos zgomotos O viață ’n veci trudită. Credință sau speranță Să am de ce nu pot ?.. Murind se stinge tot, — In ultima instanță. Al. Slăniceanu. FORMULA NEMURIRI Sunt legi nestrămutate Să naști, să mori să naști, Să mori și să renaști In perpetuitate! Al. Slăniceanu. ———-------------- www.digibuc.ro LITERATORUL 201 SCRISOARE CĂTRE CALLOIANU Iubite Prieten, Scrisoarea dumitale am priimit’o; mal ’nainte de aceasta, am priimit broșura d-tale întitulată Un concurs; am mal priimit și polemica în versuri ce ’ml faci onoarea să ’ml adresezi pentru ,Literatorul,, și cu toate că am priimit și citit cu bucurie tot ce oste semnat de d-ta, nu ți-am răspuns — și iată-mă vinovat, — și iată-te supărat pe mine. Vel ști prin urmare, că de astă-zi n aiute, te consider între dușmanii mei, și că dacă d-ta nu mă poți ierta, cu atât mal puțin te voiii Ierta eii, care nu prea am obiceiul să iert nici pe vil, nici pe piorțl. Din fericire pentru mine, dușmănia mea, nu se atinge de astă dată de cât do uu viii, — și viii este, iubito Calloieno, orl-ce tânăr care, inteligent ca d-ta, învățat precum ești, cade la con- curs in fața unul Densușianu. Să ’țl spuiă ănsă, pentru ce al căzut, căci tocmai despre aceasta vorbești în broșura d-tale: Nu ți-al făcut preparandiul la Blasiii, nu ești Român înpămăn- tenit. ci Român pământean din tată în fiii și din neam in neam: de asemenea, nu faci parte din școala literară a d-lul Maiorescu; n’al învățat âncă frângeri do mijloace cunoscute de ce cari izbutesc, iar de d-ta, streine âncă! Iată-te ânsă, căzut la concurs, și în loc să obții o catedră de facultate, iată-to redus să scrii epistole îu dreapta și în stânga ca să reclami o dreptate ce de drept ți se cuvine. Iată upde te-a condus învățătura, scumpul meii. Dacă vel mal naște o dată în lume și mal ales în România sper că eesperionța ce al făcut în viața actuală, îți va fi profitabilă în cea viitoară, Mărturisește ânsă, că lucrul este trist. Eii unul, mărturisesc că lucrul e și mal trist de cât îl crezi. Ești, — ca și mine, — cu de- săvîrșire pierdut, — și ce este mal răii, este că simți aceasta mai mult do cât mine de vreme ce te cobori să polemizezi, — în versuri frumoase, nu zic, — cu un... Ahaka. Acesta cel puțin îmi pare că, este pseudonimul pe care ’șl l’a ales protivnicul d-tale. Dar să lăsăm glumele și să ’țl răspund la ce ’ml scrii, ca frate mal vîrsnic în ale publicității. Vrei să ’țl public îu ,Literatorul* o asemenea polemică, EI bine! Supără-te pe mine cât vrei, dar eii nu ’țl voiii face un ast-fel de răii, cu toate că m’am declarat dușmanul d-tale. Cum ? D-ta, unul dintre cel mal învățațl și inteligențl tineri al noștril, voieștl ca eii să afișez, urbi et orbi, publicându’țl acele versuri, că de oare-ce, al căzut la un concurs într’un mod ce te ridică mal mu’t de cum te-ar fi ridicat izbânda, îți pierzi vremea, talentul, știința, pentru ca să te pul într’o polemică locală, în loc să întrebuințezi toate aceste puteri de care suntem atât de săraci, la lucruri mal demne de d-ta și mal folositoare țării întregi ? Răii si chiar neleal dușman al d-tale, trebuie să mă fi crezut, când ți-al putut închipui, că ’țl voiii da mână do ajutor pe o asemenea cale. Ascultă-mă: ,Literatorul,* și cred că dimpreună cu el orl-ce organ de publicitate serios, va fi în tot-d’a- una mândru de a publica scrierile d-tale în proză satt în versuri, fără nici o rezervă și fără nici un control chiar. Ia prin urmare condeiul, — intră în luptă, — nu si ăpa nici un prilej ca să contribueștl cu luminile d-tale la deșteptarea generală și la marea mișcare literară a viito- rului, pe care noi, cel tineri, suntem datori s’o producem. Dar lasă pe protivnicil d-tale, acolo unde las eh pe al mei. Vel zice că n’am făcut ast-fel în tot d’auna și ’țl vel aminti serile când citeam înpreună cri- 2 www.digibuc.ro LITERATORUL tica mea asupra d-lul Alecsandri. Nu vel avea dreptatej/Alecsandri nu este protivnicul meii ci al tutalor. Alecsandri, este idolul necontrolat al generațiunel vechi, și cu care această generațiune, voiește să apese tinerimea Întreagă, — viitorul poeziei și chiar viitorul literar al țării. Alecsan- dri este încălcarea trecutului asupra prezentului. Este eespresiunea unei epoce vechi. Alecsandri în fine, era autocratul pe care n’aveai dreptul să ’l discuți și să ’l controlezi, — dinaintea căruia nu crai dator de cât să te închini. Acest sistem în literatură m’a revoltat și începutul meii de Analiză-Critică, a ieșit din această rebeliune. Nu tot ast-fel ți s’a întâmplat d-tale, când al luat condeiul ca să ’țl scrii alegoriile mitolo- gice. Dăcă nu le aprob pe acestea, cu atât mal puțin aprob pornirea d-tale în contra lui Hajdeti pe care, cu mâhnire, îl văd lovit în broșura d-tale Un concurs. Da; știti că al putut să fii ne- dreptățit și de d. Hajdăti, dar trebuie să recunoști că, aceasta nu esclude respectul pe care ’l da- torăm cu toți acestui condeiti în adevăr universal ce va rămânea pentru România una dintre cele mal strălucite glorii ale sale. Aș admite escluderea chiar a acestui respect, dacă Hajdăti ar fi o apăsare pentru cel tineri. Pe cât știti ănsă, pe toți tinerii de valoare, Hajdăti îl iubește; dacă izbutesc și lingușitorii să ’l ademenească une ori, uu este mal puțin adevărat, că mal mult il ademenește talentul și că ’l sprijinește mal în tot-d’auna. Dacă regret ceva, — și aceasta este în paguba lui Hajdăti — e că s’a lăsat să fie rătăcit asupra adevăratei d-tale valori. Nu tot astfel merge lucrul cu ilustrul meti criticat d. Alecsandri, care este cea mal supremă incarnațiune a egoizmulul și care în afară de poezia și de persoana sa, nu vede de cât un gol întins Ast-fel, cu toate versurile sale în care priutr’o dibace scamatorie de cuvinte aruncă praf de aur in ochii maselor, posteritatea nu ’l va trece între poeții mari. Adevăratul poet, formează scoală și d. Alecsandri, nu se poate lăuda, nici chiar cu un singur școlar. Byrou, Hugo, Goethe, și alții, sunt dovezi despre aceasta. Dar d. Alecsandri, în egoizmul săti a mers și mai de- parte, pentru ca, pornirea me aîn contră ’I se fie și mal legitimă și pentru ca judecata mea să fie și mal întemeiată : Știi, — sati nu știi,— că cel de la , Literatorul11, am luat inițiativa pentru a se egzecuta și depune în focarul teatrului, un bust al lui Bolintineanu. Aceasta s’a și îndeplinit. Inițiativa noastră, a avut darul să deștepte și pe alte câte-va persoane spre a forma un comi- tet pentru ridicarea unei statue în onoarea aceluiaș poet. Vel zice poate că, această dorință era mal mult o dorință de a se pune în evidență persoanele câtor-va și de a se micșora inițiativa noastră, deoare-ce ati trecut ani de la moartea poetului și nimeni nu s’a gândit la o asemenea ideie. OrI-care ar fi adevărul, inițiativa s’a luat și, — procedare puțin delicată și corectă, — nici unul dintre cel care ati pus în teatru bustul lui Boliutineanu, n’a fost chiemat în presupusul Comitet a cărui constituire a fost multă vreme trîmbițală prin ziare. Acest Comit a avut ănsă, nedibăcia să se pună supt patronarea d-lul Alecsandri. Am zis atunci, că nu se poate găsi mji- loc mal nemerit pentru a se omorî inițiativa luată. Timpul mi-a dat dreptate, și astăzi, nimica nu se mal vorbește nici de statue, nici de Comitetul cel atât de trâmbițat. Am făcut toată această digresiune pentru că știi că digresiunile intră în sistemul meti, de oare-ce înbogățesc ariditatea subiectelor literare. Cu toate acestea, digresiunea mea, îșl are de astă-dată și scopul. Iată’1: Noi am făcut mal puțin zgomot de cât Comitetul pentru statue, dar am făcut ceva. Prin urmare,unde e zgomot mult, nu prea e treabă multă. Lasă pe cel cari sunt prieteni al zgomotului să te atace, să facă gură; lasă pe cel cari te nedreptățesc să ’șl vadă singuri greșelile lor, sati să nu ’șl le vadă, — și fiiud-că, pentru moment, — și poate pentru multă vreme, — cu toată învățătura ce al, ți se tăgăduiește orl-ce drept în țara ta, refugiază-te în sinul științei și literaturel pure. www.digjbuc.ro LITERATORUL 2U3* Știi bine că și revista noastră cât și toate ziarele ’ți sunt deschise. Eh Gușă, îți voiti pro- pune ceva mal frumos căci cred că a sosit timpul ca să luptăm cu toți mână ’n mână. EI bine! Ești în Craiova, — cine te împiedică să nu faci să apară în acel oraș o revistă lu- nară de 32 de pagine, supt titlul de Literatorul Olteniei? Acest titlu, ar dovedi că acțiunea noastră este comună și cum ești cunoscut în această parte a țării, ți-al scoate chleltuielile cu prisos! Și dacă se va găsi, — precum sper, — un alt tânăr de valoare și la lăți, Literatorul Moldovei ar fi fondat, iar școala nenorocită, lipsită de gust și de estetică, de știință și de pa- triotizm, Noua Direcțiune într’un cuvânt, ar fi lovită de moarte în chiar locul unde a văzut lu- mina ; — căci nu trebuie să te înșeli: Chiar înlăturarea d-tale de la catedra la care al concurat, în folosul adversarului d-tale, înpământenit saii nu, o datorezi acelei școli, acelei Noui-Direcțiuni. Acolo este răul, iubite Caloiene, Iar nu în injuriile ce ți s’aii adus, și acet răii este cel care trebuie stîrpit. In contra lui să ne unim toate puterile noastre și să ne sprijinim între noi, căci dacă iertat a fost generațiunel vechi să sprijinească și se înalțe pe d. Alecsandri până la idola- trie și până Ia dogma infailibilității, pentru ce nu ne-ar fi iertat și nouă celor tineri, ne iubim, să ne recunoaștem meritele, să intrăm într’o acțiune comună și să ne sprijinim unii pe alții. Ceea ce a făcut și face tăria generațiunel vechi sunt tocmai acestei calități, acest spirit de corp, care nouă celor tineri ne-a lipsit până acum. Și să nu zici, fiind-că te afli în Craiova, că nu găsești acolo elemente îndestulătoare pen- tru ca să formezi un asemenea sâmbure. Craiova, pe care nu o măgulesc cu intențiunea să mă aleg deputat, a dat naștere la multe ca- pacități și talente, și întru cât mă privește, n’am uitat că sumbrul poet Niculeanu este un fitt al Jiului. Nu mal departe de căt zilele trecute un tânăr, — student âucă, — Traian Demetrescu, îmi trimese un tecst al săli de versuri. Zic versuri, dar cele mal multe, snnt pliue de o ast-fel de corectitudine de vers, în cât nu mă sfiesc,— cu condițiunea de a nu se entuziasma într'unmod dezas- truos pentru dânsul, — de a declara că acest tânăr va putea să reprezinte poezia viitorului. Sunt âncă supt farmecul versurilor acestui copil meșter, care mi-a cerut o prefață pentru ele. Fără ca să ții socoteală de vîrstă, mal cu seamă la asemenea tineri să faci apel și cugetul măreț pe care ți l’am ecspus, se va vedea realizat Iar aceiaș acțiune literară comună va îngloba țara de la un cap la altul și vom saluta o epocă de regenerare și de înflorire nouă pe tărîmul culturel intelec- tuale. Scrisoarea mea a fost începută cu gândul că nu va fi citită de cât de d-ta. La urmă ânsă, mi-am schimbat părerea, și acuma când o termin, îmi prind de veste că sunt multe susceptibili- tăți pe care nu trebuia să le ating. Unde am ânsă atâția dușmani, douț saii trei mal mult, este puțin lucru. Așadar, iasă ce-o ieși: Alea jacta est, scumpul meii latinist. Al d-tale bun prieten, care te roagă să prezinți părintelui d-tale, vechiului și simpaticului meii profesor Calloianu, omagiile sale. Al. A. Macedonski. București, 1884 Mai 17. www.digibuc.ro 204 LITERATORUL Ilustrul filo-Român Canini, ne mal trimite din Veneția, următoarea traducere a unei poezii a d-lul Macedonski. Ea, dinpreună cu altele va figura în volumul de traduceri ce d. Canini pregătește. IL POETA MORTO DI AL. A. MACEDONSKI (dai Humana) Del poeta che s’ammoglia WE’ s’ammazza, poveretto 1 Di sua propria man“ fu detto. Dunque morto e sotterato Sono anch’io, perche ammogliato. D’ora in poi fia che m’assalgano, Contro un morto impuni, i rei Inimici tanti miei Ma chi muor’ corn’ io, pud dire „Paradiso e un tal morire.“ Che il morir fosse un’ orribile Cosa, un giorno io riposava E fra me si ragionava „Chi morto e, di vita e privo; „Non pud amar chi non e vivo.* Ma se morte e per me gioia Tal che aver maggior non possa E se dentro alia mia fossa Fiammeggiar del mio tesoro Veggo i begli occhi che adoro! Io la morte deggio credere Una cosa buona, e intanto, Si da un mese morto, canto Dalia tomba che mi serra Si sta meglio qui solterra.® Venezzîft 1884. Marco-Ant. Canini. www.digibuc.ro LITERATORUL 205 LA UMBRA SĂLCIEI La umbra salcie! s’așează Copila tOnSrii, bălaie.., Și plânge biet, și tot oftează... S’a dus iubitu’I la bătaie. La umbra sălciei citește Kfivașul negru ce-a priimit ; Iubitul el nu mal trăiește... 0 ! cât l’a plâns, cât l’a jelit. La umbra sălciei culcată Zărești pe tânăra fecioară... In somn adânc e cufundată Ș’ar vrea mal repede să moară. La umbra sălciei s’ascunde 0 cruce neagră de mormCnt. Din când în când prin fol pătrunde Un freamăt liniștit do vânt. Traian Demetrescu. Craiova. loco DE MULT... De mult nu ți-am maf spus Al dragostei cuvent, Dar astă-zl sunt supus De-al inimel avânt... Puteri nu mal găsesc Pe buze să ’l opresc. De mult nu ți-am mai scris De focul meu din piept, Căci inima mi-a zis Să nu ’l mal redeștept; Dar astăzi sunt învins Supt focul cel nestins. De mult nu ți-am trimes Fierbinți inbrățișări, De mult nu ți-am cules Pe buze, sărutări; Dar azi ți le trimet Cu ’ntregul lor secret. Al. Slănieeanu. Sl&nic, 1884. www.digibuc.ro LITERATORUL 2țK MANFRED POEMA DRAMATICĂ IN TREI ACTE (pupă Loed Byron) (Urmare) j4_etul al clonii ea SCENA IlI-a MANFRED, ZINA MANFRED Ascultă! Chiar din timpul plăpândei tinerețe, Eu nu vedeam ca alții aceiași frumusețe In zgomotul naturei precum și ’n somnul el; Pământul devenise hidos în ochii mei Si difeream de oameni, prin gânduri, prin simțire, Prin fapte, prin durere, prin geniu, prin iubire, Si ’n mijlocul atâtor ființe, mă simțeam Strein, urât de lumea în care mă găseam. De și, ca om, de cărnuri era a mea făptură, Eu nu simțeam de nimeni nici dragoste, nici ură, Afară de-o ființă, de care ’ți voiii vorbi ; Cercase bucuria lumească-a mă orbi ; Dar eu simțeam plăcerea în locuri singuratici Si ore ’ntregl, eu singur, pe munții celselbaticl, Acolo unde iarba n’o calcă ori ce om Si fluturul nu soarbe al florilor arom, Acolo unde praful zăpada n’o ’nengrește Si paserea prin frunze culcușul nu ’și clădește, Mă ridicam cu corpul și mintea pân’ la cer, Silindu-mă să aflu adâncul său mister. Adese ori în noaptea lucind subt alba lună, Când stelele se mișcă, se ’mpraștie, s’adună, Privirea mea spre ele molatic se ’ndrepta Si inima-mi de simțuri suave tresălta. •Auzul meu de zgomot lumesc era departe Durerea nu’l lovise cu strigăte deșarte, Ci freamătul din frunze și-al apelor murmur Veneau să se ’mpreune cu vântul din prejur. Așa trăiam, și singur simțeam că îmi este bine, Când întâlneam în cale vr’tin om, ’mi era rușine Să cred că sunt ca densul și dacă Îmi vorbea Simțeam că se ’njosește prin el, ființa mea. In visurile mele, descins’am în morminte, Văzut-am nemurirea cum moartea o dezminte ; www.digibuc.ro LITERATORUL 207 Din oasele murdare, din cărnuri și apoi Din resturi preschimbate în praf și în noroi, Scoteam deznodământul c’o minte criminală In care clocotește gândirea infernală. Mulți ani, în timpul nopțel, citind I-am petrecut Si-am dezgropat știința din cel mal vechili trecut; Iar dupe lungi și negre descoperiri, prin care Văzui că ensușl iadul ’naintea mea apare, ’Mi-am îngrădit avântul nebun și obosit, Fiind cu neputință s’ajung la un sfârșit. ZINA Urmează!.,. MANFRED Oh! Nu cicue că ’ți spun a mea durere Cu scopul d’ațl atrage mai multă mângâere. Cuvintele acestea din piptu-mi izbucnesc, Fâșie cu fâșie îl smulg și ’l nimicesc; Prin ele mă apropii- de soarta-mi blestemată De care ’mi-e ființa și viața condamnată, Prin ele fac să iasă tot focul ce-ar putea Să arză cea-din urmă speranță ’n mintea mea. ■ftc ’ți-anT vorbit de multe, nu Jțl-am vorbit de tată, De mumă, de amante, de-amicl, căci nici odată Ființe de acestea în ochi-mi n’au trăit... O singură femee în lume am iubit... ZTNA Urmează!... MANFRED Da! Se zice, că semăna cu mine, Că părul seu, obrazul, privirea, toate ’n fine Eraîi ca ale mele; dar ea, prin caracter, Era împreunarea dintre pâment și cer. Ca mine, cugetarea-i visa ’n singurătate, Simțea același farmec în nopțile ’nstelate, Si setea d’a cunoaște mistere o ardea, Dorința ca pe mine spre iaduri o ’npingea. Avea cu toate-acestea o inimă mal bună, lubirea-i împletise pe frunte’I o cunună Si mila ei scăpase pe mulți nenorociți; Făcuse din orfane femei cu soți iubiți ; Avea surîs de ânger pe buze, și ’n privire Sclipeau adesea lacremi de-o tainică simțire. Mai limpede ca cerul pe soarele dc Mai, www.digibuc.ro 208 LITERATORUL Mai fragetă ca frunza pe arborii din rai, Găsea într’al meu suflet iubirea arzătoare Si mi-o scălda cu lacrăiâi, cum rouă scalda-o floare. Dar dacă răutatea dintr’ânsa ’i-am luat, Jn bine nici odată cu ea n’am semănat. Ah! O iubeam, și singur am omorât’o!... Z1NA Tu ?... Cine MAUFRED Insu-mi ! ZINA Cu a ta mână ?... MANFRED Oh ! nu !... Era mai bine S’o fi lovit cu ferul de degete ’ncleștat. Dar sufletul ca ferul e mult maî veninat; Căci sufletu-I de ânger, privind l’al meu, se stinse, Privirea mea, privirea-i de groază o coprinse ; Făcui să curgă-un sânge, ce nu era al ei, Din vinele ei ensă țîjnea în ochii mei, Si inima când este de-o rană-adânc săpata, Se scurge și remâne de veci ne-vindecată. ZHWS A! Pentru o ființă din rasa ta, voești Cu geniile nalte, cu noi, să te unești ? Te-ai ridicat cu mintea mai sus de nemurire Să ne cobori cu tine în oarba-ți rătăcire ? Nesocotești știința sublimă ce ’ți am dat, Mânjind’o cu noroiul din care ești format? Ne turburi mulțumirea, chemându-ne la tine Si vrei să ne prefacem mândria în rușine ? ’Napoi, copil nemernic al negrului pământ, Ți-ai omorât femeea, găse.șteți-o ’n mormânt! MANFRED Ascultă! De-astă dată, îți spun... dar nu !... cuvântul E slab ca și murmurul ce ’n frunze face vântul .. Privește-me când noaptea alerg ca o nălucă, Privește-mă și-atuncea când somnul chiar m’apucă, Așează-te alături de mine, și ai s’ajungi Să vezi, că nu e lezne din cale să m’alungi ! Vei ști, că nu sunt singur, când singur me vei crede..» Privirea mea ori unde ’n ori ce timp ve vede. www.digibuc.ro LITERATORUL 209 De spirite și furii mS văd nedespărțit, Când sufletu-mi veghiază și când e adormit. MS vede noaptea neagră scrîșnind din dinți cu ură, Mi-aude alba ziuă blestemele din gură. De este cu putință, aș vrea să fiu nebun, Să nu mai știu ce cuget, ce vreau, ce fac, ce spun. Am înfruntat chiar moartea, — dar munții se făcură Mai mici ca un grăunte și apele statură, Oceanul din ’nainte-mi părea că este sec, Când vream din înălțime în valuri să mS ’nnec 1 Un demon fără milă, cu mâna înghețată Ținea a mea dorință în suflet sugrumată. D’un fir de păr din capu-ml într’una mS oprea Și firul era șubred, dar nu se mai rupea. Simțind că e trecutul mai tare de cât mine, Că ved tot reu printr’Snsul și nici o dată bine, Vrusei în adâncimea uitărei să m’afund Si ’n locuri neumblate de lume să m’ascund; Dar soarta mea, s’o schimbe nimica nu fu ’n stare, Căci timpul ’mi imprimase pe frunte : „disperare!“ De-atuncî, ca și păcatul, prin lume rătăcesc, Privesc mereu la alții cum mor, și eu trăesc !... ZINA Ași vrea, de crezi în mine, să ’ți fiu folositoare. MANFRED Va trebui atuncea puterea-țl vrăjitoare Să cheme din morminte pe morți, sau să mc pul In groapă, și cu denșii de viu se me încui. ZINA Promite-ml că porunca ’ml-o vei urma în toate, Jurându-ml, și te-asigur că ’n lume tot se poale. MANFRED Să-ți jur?... Să-ți jur?... Si ție să me supun ? Dar ce ? S’ajung a fi supusul acelei care e Silită să apară ’nainte-mi ori și unde, Pe care pot în iaduri s’o fac să se scufunde ?... t^nie robesc, eu ție ?... Glumești, sau sunt nebun ! ZINA Respunsul teu îmi pare că nu e tocmai bun! Gândește-te că timpul se duce foarte iute www.digibuc.ro 210 LITERATORUL Si nu mai dăm de urma momentelor perdute; Gândește-te că astă-zi de ești ca un proscris... MANFRED Destul!. ZINA Se poate ensă... MANFRED Destul ! Destul! ’ți-am zis. ZINA Atuncea pot d’aicea să mă retrag i1.. Vorbește ! MANFRED Dispari !... (Zîna dispare) Amare zile destinul ne urzește! Noi suntem jucăria cu care timpul reu Petrece când s’oprește puțin din drumul seu. Minutele ce ’n pripă dispar fără ’ncetare, Pe rând ne zmulg viața, suflare cu suflare; Trăim cu toate-acestea; dar știm c’o să murim... Suntem pe pragul morței, și tot ne îndoim; Sub jugul ce ne-apasă cu-atâta tiranie Sătuî de suferința ce pieptul ne sfâșie, In lupta dintre timpul trecut și viitor, Căci timpul cel de față e scurt și-amăgitor, De câte ori la moarte gândim cu mulțumire, Cu toate că din față-i, fugim cu îngrozire. (Va urma). Th. >. Stoenescu. ■----------------------- UN CONCERT Sâmbătă la 26 Mal, s’a dat îu Teatrul Orfeu, un concert în beneficiul orbului violonist N. Racoveanu. Impresiunea ce-aii simțit puținii spectatori ce se aflai! îu Teatru, a fost diu cele mal vil. Pe de-o parte starea tristă a beneficicnlulul te mișca până ’n adâncul su- fletului, iar pe de alta indiferentismul pretinșilor noștri iubitori de arte, te Ajidigna până la dezgust. www.digibuc.ro LITERATORUL 211 In adevăr, Teatrul era aproape gol; ici și colo se vedea câte-un specta- tor prin staluri, iar lojile nu erau ocupate mal mult ca patru saii cinci. Mal tot publicul era constituit din streini, — numai câțl-va români, și a- ceia, de sigur, c’aU avut intrarea gratis. Și când te gândești că bietul orb e român, și fiind sărac, - părinții lui ’șl-atî cheltuit poate banii ce-avead pen- tru hrană, numai ca să ușureze nenorocirea fiului lor, alinându-i-o prin dul- ceața muzicel, a vioarei. Nu mal puțină câta să fi fost și munca profesorului său, d-nul Conrad, care a izbutit să facă pe orb a cânta, fără vederi, așa cum ar avea notele din’nainte; cât despre inteligența și simțul muzical al orbului, e în adevăr de admirat. Cu toate acestea, dupe-o muncă și-o voință de fer, dupe sacrificii mari în raport cu starea sa materială, violonistul român, a voit să zică într’o zi celor d’un sânge cu densul: „Iată, m’am născut orb; părinții mei fiind săraci, nu m’atî trimis să cer pe ulițe; — și-aii oprit hrana de la gură și m’ati învă- țat o artă. Ce-a făcut ensă publicul nostru ? Nu numai că n’a alergat să ’și dea o- bolul pentru nenorocire, dar nici n’aiî avut cel puțin curiozitatea pe care-o are cu prisosință când vine câte-un saltimbanc strein, cu scopul de-a ne spe- cula sub numele de celebritate. Dacă-ar fi fost vorba să se ajute directorii nemți cu circurile arse, precum am mal zis’o în paginele acestei reviste, dacă s’ar fi făcut apeluri la nație ca să subscrie milioane spre a se cheltui la Paris de cine știe cine, dacă-ar fi fost vorba să se ajute orl-ce strein în fine, toți ar fi deschis pungile și ar fi zis: pentru patrie. Când fu vorba ensă să se vie în ajutorul unul artist român, și ce e mal mult, un artist orb, — nici chiar d-nil Miniștrii n’atî voit să audă. In această privință, suntem informați, că muma beneficintulul, însoțită jîe profesorul lui, s’ad dus pe la miniștri, și nu numai că n’au fost priimițl, dar âncă au fost apostrofați de către aprozi. Nu e vorba, s’a mal întâmplat asemenea lucruri și altor cucoane, care n’au avut darul d’a fi tinere și frumoase; cu toate acestea, mal ales d-nul Ministru al Cultelor și Instrucțiunel ar fi putut să facă o ecscepțiune într’un caz ca acesta, când e dator să urmărească d’aproape mersul artelor în țară la noi. Am putea să vorbim multe în privința acestui concert, la care ad luat parte mal mulțl membrii al societăței Lira și la care d-nul N. Racoveanu a egzecutat pe vioară, cu mult talent, bucăți foarte grele din operele marilor com- pozitori,^așteptăm ensă ca orbul violonist să mal dea un concert, publicul să ’și www.digibuc.ro 212 LITERATORUL aducă aminte de adevărata sa datorie, domnii miniștri să nu ofere sprijinul numai dupe înclinări lumești^ și atunci vom vorbi. d’Artanian. PALIDĂ UMBRĂ Palidă umbră, care mister Unul spre altul mereiî ne-atrage ? Vrem de supt farmec a ne sustrage Și dăm de-aceiaș forță de fier. Palidă umbră, care mister ? Fost’am vre-o dată ângerl frumoși Uniți pe-albastrul largului spațifi ? O voluptate fără nesațiu, Ne face olchii mal luminoși. Fost’am vre-o dată ângerl frumoși ? Safi înpreună ars’am în Iad ? Coboară ’n suflet de ’țl amintește... Al med ce ’mi spune e că iubește, Și dacă suntem ângerl ce cad De ce nani arde ș’aicl ca ’n iad ? Palidă umbră, reflecs bizar In care s’află iadul și raiul, Cil unul arde-mi repede traiul, Cu altul aripi urzește-mi iar, Palidă umbră, reflecs bizar! AL A. Macedonski. ---------»—o—o----------- NOUTĂȚI LITERARE D. Louis Chardon, membru al societății noastre și colaborator al Litera- torului,* a pus supt presă un romanț francez, intitulat Mița. Acest J/bmanț ce va apărea în curend la Paris, este destinat să producă o mare sens ație căci d, Chardon, care a trăit mult în România, este cel mal autorizat scrie www.digitNic.ro LITERATORUL 213 un romanț privitor la moravurile, caracterele și literatura noastră. Noi, ne fe- licităm din inimă, văzând că în sfîrșit, România, începe să intereseze mal mult, și câ devine din zi în zi, mal cunoscută în Europa; suntem cu atât mal fericiți de aceasta, când vedem că inițiativa este pornită de la membrii al societățel noastre literare atât de atacată. Astfel, Louis Chardon in Paris, Franțois și Mărie Nizet, în Belgia, Canini în Veneția, Mitilineo și Mainieri în Roma, au întreprins o adevărată campa- nie literară și politică în favorul României. Dar dânșii pentru norocul țării, nu stau în nici o legătură cu falșa literatură, cu falșul patriotism propagat de Noua direcțiune din Iași. Atrăgând astă-zl atențiunea cititorilor noștril asupra romanțului d-lul Char- don, suntem siguri că el va avea darul să răpească simpatiile tutulor, șt că, îndată ce va apărea, toți se vor grăbi să ’l cumpere. La aparițiune, vom face o dare de seamă amănunțită. Urări călduroase facem ca Romanțul d-lul Cha- don să aibă în Paris și la noi, succesul la care talentul său superior îl dă atâtea drepturi. * Să știe că d-nil Louis Chardo, Franșois Nizet, Stephane Le Mâtayer, sunt membrii al societățel noastre. Astă-zl, înregistrăm cu plăcere că d. Marco Ant. Canini a fost numit președinte onorific al „Literatorului* în Veneția. D. Canini, renumitul filolog și poet, a bine-voit să ne anunțe că priimește cu recunoștință titlul pe care societatea noastră i ’l conferă ca un semn de sim- patie și de stimă din partea Românilor ce cunosc luptele lui pe calea pu- blicitățel filo-Române. «■ O Română din Craiova, d-șoara Eliza Opran, supt pseudonimul de Alba- Monte a publicat la Paris un romanț în limba franceză intitulat Une Destinde strânge. Opera Albel-Monte este admirabilă și suntem fericiți că ne-a fost dat s’o citim. * D. Traian Demetrescu, va publica în curend obroșură de poezii, în Craiova, cu o prefață de d. Macedonski. Acest debut pe care îl face tânărul Deme- trescu pare a fi din cele fericite, și cu drept cuvânt, Craiovenil în special, sunt datori să simpatizeze cu densul și să ’l sprijinească. Dacă acest sprijin nu ’I va lipsi și dacă va șli să se ferească de molima îngâmfărel, nu ne înduoim că Traian Demetrescu e menit să meargă departe. Vîrsta, studiul eesperiența, pot să dea talentului său o putere crescândă și să ’l ridice la nivelul poeților mari. www.digibuc.ro 214 literatorul D. Demetrescu a urmat pe d. Macedonski în ce privește versul și ’l mâ- nueșfe adesea cu mult succes; întru cât -.Tivește fondul, tânărul, se apropie de școala poeziei soci.de. Inrîurirea pe care direcțiunea d-lul Macedonski o are literatură devine aStfel din ce în ce mal simțită. Chiar cel cari ne atacă cu mal multă furie nu se pot sustrage de la regulile de versificație pe care le-a stabilit d-sa și cu atât mai puțin se pot sustrage de la direcțiunea ce a imprimat fondului poetice Române. D. Macedonski, — ca și Zola! — este atacat că s’a coborît penă la prostituate și nu este nici unul dintre cel cari ’l atacă care să nu încerce să ’I parafrazeze faimoasa sa Noapte de Februarie. Astfel, numai în București, și s’au produs poate, cinci- zeci de imitațiunl, Din nenorocire pentru imitatori, nicl-unul n’a avut geniul să descrie în trăsuri de foc și într’un mod cuviincios chiar, lucruri în sine necuviindose, dar ce trebuiau și trebuiesc desveiite ca să se ajungă la o rege- nerare socială atât de trebuincioasă. Dar dacă d. Macedonski a găsit imita- tori proști, — și aceștia sunt cel cari ’l atacă, — d-sa a întâlnit în cale și mulțl tineri cari ’l urmează într’un mod strălucit, păstrându-șl fîe-care origi- nalitatea lui proprie. Intre aceștia din urmă, se poate număra și tânărul Traian Demetrescu a cărui aurora născândă o salutăm cu .bucurie. El este unul dintre poeții viito- rului, și, — noi cari deja de pe acuma nu mal reprezintăm de cât prezentul, — suntem datori să facem viitorului un loc cât de larg. Aceasta, cu atât mal mult ca nu cumva trccându’l pe subt furci caudine, să ne pomenim cu un viitor stîrcit. Janus- IZVOARELE DIN STURZENI Lui Nicolaîe Blaramberg Din steiu de piatră alb, — Ia soare, Țljneati, curgeau, licăritoare Supt aurul vărsat de sus, Inpreunatele izvoare Al căror farmec e nespus, Din steiti de piatră alb, — la soare! Nuanța singură in două Le osebea pe amfindouă, încolo, — corpul lor unit Supt o simțire vecinie nouă www.digitNic.ro LITERATORUL Se confunda Îndrăgostit,... Nuanța nu desparte ’n două ! Tn faptul zilei când rubine Deșiră zorile senine Din ceruri până la pământ, Ce roșu-amor și ce suspine Nu răsărea din al lor cânt Supt ale soarelui rubine ! In ora când lumina piere Când totul merge spre tăcere Când și culori și șoapte mor, De câtă tainică plăcere N’a trăsărit acel izvor, In ora când lumina piere! Mult mal frumoasă și curată Se pomenea orl-care fată In unda lui când se privea... Unirea te preface ’ndată Oglinda el știind să dea O frumusețe mal curată ! Dar Intr’o zzi pe când o horă Juca ’n albastrul de-auroră, Scîrboase buzl l’att profanat, Si apele din acea oră, In două părți s’ah separat, Fatală zi, — fatală horă l Al. A. Macedonski. Comentariu. — SturzenI, este numele moșiei lui Nicolaie Blaramberg. Legenda acestei po- ezii o datoresc d-sale. I-o dedic, căci dacă nu i s’ar cuveni de drept, i se cuvine pentru admi- rațiunea pe care o păstrez acestui mare caracter ce nu s’a desmințit nici odată și cu care mă leagă atât admirațiunea cât și simpatiile. FRUMOASA (Dupe Paul Derotilide) Prin târg, pe-a soarelui arșiță, Treceam cu tobele bătând, Când prin mulțime, o fetiță www.digibuc.ro jig LITERATORUL____________________________________________ Purtând flort albe la rochiță: „Soldați curagiii!“ ne zise ea Și urmărind u-ne zîmbea ; Iar eh atunci i-am zis rîzend : — „Curagiii ?. II am destul în mine, Dar mal mult poate 1 aș avea, De-al vrea să te serut pe tine !“ Și ea atunci îmi zise : „Bine ! Sărută-me !“ Iar eh grăbit O sărutare ’l-am răpit, Lăsându’I amintirea mea. Când m’am întors din bătălie, Trecutul, val! era perdut; Căci a dușmanului trufie Zdrobise-a noastră veselie! Veneam cu capetele ’n jos Cn gulerul întors pe dos ; Dar densa tot m’a cunoscut: — ,De asta vrușl o sărutare ?... Inapoiază-mi-o învins !...“ Atnncl sări cu ’nvlerșunare Mușcându-ml fața de turbare Și tobele n’ați mal bătut! Pe-acolo-adesea am trecut, Dar ’ml-am găsit curagiul stins!.. Th. M. Stoenescu. ■---------------- DEPUTATUL INVALIDAT Monolog de St. VellesCU *) reprezintat pentru înteia dată la 27 Aprilie 1884j pe scena teatrului național. (Intri în scenă, foarte supărat. E îmbrăcat curat, dar îmbrăcămintea sa arată gustul provincial. Se aud afară rîsete sgomotoase.) RîdețI.. așa, rîdețl! Când vB voiu vedea in halul meh, atunci vom vorbi {oprinduse se înclină cu sttngăcie). Ce fel ? rîzl și d-ta, domuișorule ? Si do ce ? — A ! știă, din pricina nasului meii. Dar a cui e vina ? Sunt invalidat... m’a invalidat, colo... pe dealu mitropolii. — Nu-mi era na- *) Imitat dupe E. Mor and. www.digibuc.ro Literatorul 217 sul așa... dar am căzut și... (cu necaz). . invalidati Eii: și din pricina iul nenea Spirache Bu- dușcd. Lasă, îl voiii învăța eu !... Istoria mea e scurtă... îmi dațl voe... (îșl scoate mănușile) că sunt invalidat o știtt, dar do ce ? nu mg numesc Lache Pipirigă. Âm fost... sunt do la noi.. din Cerneț.. de peste Oltă. Eram veterinar la Severiu... dar primara de la noi de la Cerneț m’a chemat de l’am curarisit și de bucurie că l'am însănătoșit, m’a făcut doctor... in budget... și de atunci, am rămas doctor. Do fel sunt fecior... de oameni, de neam, nepot al primarului do la noi. — D-nu Hagi lordaclio ghiară-lungă. Din pricina principiilor mele... — Am principii domnilor și doamnelor! — am fost ales deputat cu mare majoritate de 4 voturi, în colegiul I-iă ; și tocmai pentru aceasta apăr cu înfocare guvernele sprijinite pe 4 colegii. Un guvern mal bine se reazămă pe cel puțini și buni... de cât pe cel mulțl. — Si... Auzi 1 un singur colegii! — al celor mulțl — ar semăna tocmai ca o turmă, fie de gâște, fie de ol, care ar mîna ea pe cioban!.. Concetățenii mei m’aii trimis'deputat, cum v’am spus, pentru că am principii și mal ales pentru... mal ales fiind-că sunt lipsit... de ori ce ură saii patimă de partid. Sosesc la București cu trenu dela 8 ore seara, cu t6te că am ajuns la miezu nopțcl (strănută). A doua zi, mg scol, mg în- brac și la 12 sunt la Cameră — Camera e un fel de casă mare în curtea Mitropolii, foarte bine a făeut c’a așezat’o acolo, sfințenia locului, dă pilde bune deputaților. — Ajung! - Nimeni. Oh! când te face odată deputat, n’al nevoe să te grăbești de cât la apelul nominal... Ș’apol de- putaților nici nu le zice nimeni nimic... II la<-ă așa.. să intre, să iasă... parcă n’ar avea nici o treabă acolo; dar mi se pare... că la zor, pun soldați pe la uși de ’I păzesc ca să nu fugă! In sfîrșit dupe ce am intrat, am dat deslușiri unul domn care purta un lanț gros de cia- sornic peste frac. A înțeles ce vream. — D-nu e deputat ? — Da, vezi bine ’I zisei; atunci ’ml-a arătat camera. (După o pauză) Era goală... toacă: EI! apoi ? — Ați venit cam do vreme.. dar, poftiți Ia bufet... Intru... Ca- mera aceasta era plină ca... un oă... am mâncat și eă doug... fierte, mal puțină friptură... mal... scump — dar bun. Acolo găsesc pe d-nu Spirache al nostru de la... din vecinătate, e deputat... pe viață, pentru că votează tot-d’auna cu stăpânirea, ori cine ar fi la guvern. (îzend) Si mg mir zgfi, că e un șiret și jumătate. De vr’o 4 ani — fiind-că are multe slujbe, — o potrivește de se miră și el cum i se trece... Un an a fost în congediă, un alt an, în misiune extraordinară, un an bolnav și unul a dormit la cameră.. Să... doarmă... Aide! fie... daca e somnoros.. dar să doarmă pentru ca să nu vorbească!.. din când în când măcar, să zică și el așa... câte ceva.. ce-o fi... numai să zică ceva... Ași! ți-al găsit! Am băgat de scamă că sunt unii deputațl că- rora nu le place a lucra, nici pe masă, nici dupe masă, ci... numai la masă ! Suna2 ore : — D-nii deputațl se poftească în Cameră!..- striga d-nul roefi cu lanțul de cia- sornic peste frac, — am înțeles atunci că nu era vr'un ipochimen dupe cum mi-1 închipuisem .. Ah! frumos!.. bine zgfl... de când sunt, n’am văzut jețuri mal strașnice — te trage a somn. — (foarte supărat, cu durere) Ah! și închipuiți-vg doamnelor și d-lor, Inchipuiți-vb că abia trei zile am avut viață fericită., numai trei zile. — Apoi îmi găsiră pricină — firește, dacă nenea Spirache tot șoptea când unuia când altuia. — dupg trei zile, ’ml spuseră că sunt invalid .. Așa cum mg vedeți, m’a invalidat! întreb pe nenea Spirache.. Dar bine frățioare ce fuse asta? Dar ce? Eu nu sunt bun? — De... și... — rîdea pe sub mustăți hoțomanul! — DuputațiI care nu sunt.. buni, se invalidează: și când nu mal sunt buni de loc se trimit la Senat... Si tot așa.. mg lua încolo.. — Lasă neică... lasă., te vom alege la... Senat, strigai eh aprins!.. Du-te d-ta la Senat. — 3 www.digibuc.ro 213 LITERATORUL Si necăjit— trec și eti în tribuna gazetarilor... atunci nu știti cum m’am împedecat, și cum ve- deți... mi-am turtit nasul... Și d’atnncl... pentru că tot am venit eă la București, mă duc în toate zilele la Cameră... ascult, dacă n’am voe să vorbesc. EI! să vă spun drep, (bătându-se cu pumnul în piept) m’a invalidat el pe mine, dar... lasă’I... (cu mister) Eă îl aștern la Gazetă de câte-va zile. M’am dus și la Senat... am văzut și acolo .. Am înțeles atât, că sunt două Camere... care nu se prea învoesc. Camera se împarte în dreaptă, stîngă și centru. Dreapta, stîngă, centru nu se iubesc de loc, și poate pentru acest cuvănt se mal subt împart: în grupe cari nu se pot suferi, căci se ceartă într’una, acestea se numesc partide. Partidele, sunt și mal multe., dar de la o vreme, sunt toate liberale și naționale. Guvernamentali, naționali liberali, Conservatorl-naționall-liberalî, FracționișLI naționalf-liberall, Sinceri naționall-liberall și Liberali naționall-liberall... Cum vedeți toți sftnt li- berali și prea bine chibzuisem eă... căci și eă sunt liberal — dar sunt cu liberalii.. de la putere, căci cum vedeți între partide nu este altă deosebire de cât aceia de nume. Adecă: liberali cari țin cu puterea, alții... tot liberali, cari vor să ia puterea și cel-alți... tot liberali, cari vor să reia puterea. Eă ași fi fost cu și pentru acel liberali ce țin puterea, căci pentru a lua saă a relua, e bătae de cap !., Intre acel ce aă fost, ce sunt și vor fi... eă prefer pe cel ce sunt... pentru că de.., alt-fel, liberali sunt cu toții... Și să fiu invalidat... tocmai eă.. eă... care ara principii sănătoase și liberale... Lasă că ’țl o coc eă nene Spirache. Am protestat, dar fără nici un resunet. O! Nimic nu mal are resunet în această Cameră!.. Ba da... răsună clopotul președintelui! Ce frumos clopot!. A! am uitat să vă spun că în fața clopotului e o masă mică, și când îl este cul-va .. vine de bea apă cu zahăr... gratis, a- ceasta se chiamă.. tribună... mare lucru e tribuna., și să n’apuc să vorbesc și eă dupe tribună... căci sunt puține locuri în lume — nici nu sunt — unde bîud apă cu zahăr... poți vorbi ce ’țl place și cât iți place. Vorbea unul erl, dar... nu-mî a plăcut... făcea gălăgie... a vorbit 3 cia- surl... EI!.. și Ia sfirșit cerea să se scadă acsizele asupra băuturilor spirtuoase... pe mine dacă nu mă invalida ași fi cerut să se acorde deputaților pe lângă bilete de liber parcurs pe drumul de fier, intrare gratis la teatru și să desființeze tacsa asupra cărților... de... joc. Erl se discuta... Ce se discuta ? se discuta nu tratat de .comerț: Era vorba de liberul schimb saă de protecțiouism... Nimeni nu asculta pe orator.. nenea Spirache... procopsitul de nenea Spi- rache dormea pe sforăite... dar bine, asta nu e Cameră.. asta e dormitor! — Am voit să știă ce va să zică liberul schimb și protecționismul... căci la Cerneț nu ne ocupăm cu d’alde astea. M’a deslușit un gazetar... E simplu de tot, închipuiți-vă domnilor și doamnelor... că doi amici: Spi- ridon Brindușă și Nichita Bizăilă, sunt amorezați unul de femeia cclul-alt, fîind-că a celui d’ântCi, e blondă, iar a celui-alt e brună... saă duol oameni pleșuvi, se iaă de păr. — Nu fac aluzie la ga- zetari — și fiind că nu se pot părui, îșl trîntesc câte-va calcavurl unul altuia — nici aci nu fac aluzie la gazetari’. — EI! iată... aceasta este pe scurt, teoria liberului schimb, pusă în practică... necăjiți se duc amăuduol să se deslușească la poliție: acesta e protecționismul!.. (cu disperare) Și tocmai când am ajuns să deslușesc atât de bine or-ce theorie, să fîă invalidat!.. Ah! nene, Lasă!.. că ’țl o coc eă d-le duputat... Erl căsca în ecstrema stîngă... apoi s’a dus să doarmă în eutru și s’a deșteptat votând contra ministerului... care ’și a dat demisia. A doua zi, a iscălit: că n’a votat contra ministerului, că el a înțeles că votează cu și pentru minister și că de aceia a ridicat amândouă mâinile la vot... De aici, a născut o ceartă... Unii a interpelat guvernul, alții era să plece acasă supărațî... dar guvernu s’a ridicat ca un singur om și a zis: Domnilor!. totul merge bine!!! Ura !... a fost strigătul general.. și toată lumea a www.digibuc.ro LITERATORUL 2imnie s’a așezat, de la Topeltin istoricul pre larg va putea nescine afiat de unde și Radul Vodă Negru aici în țară s’au pogorît, precum letopisițele cele de ob- ște! areată."- 4 Cine e autorul cronicei ? La ce dată fost’a scrisă ? Este locul să ne întrebăm: cine a scris cronica de care ne ocupăm ? Nimic nu spuseră d. d. Cretzescn și G. loanid la 1858. D. Kogălniceanu însă în o notă, la pagina 85 a tomului I al letopisețelor, zice că d. B. P. Hasdeti atribuie „Frag- mentul* spătarului Milescu. Ba chiar după titlu cronicei luat dela edițiunea loanid, din 1858, d. Kogălniceanu adaoge vorbele: „atribuită Iul MiulescuS d. Kogălniceanu nu crede, cu tote aceste, că paternitatea acestei cronice e cu temeiu atribuită vestitului Milescu, de și nu ne spune cuvintele pentru care se îndoește de întemeiarea aserțiune! d-lui Ilas- deu, aserțiune căreia d. Kogălniceanu i-a dat totuși ființa înscriindu-o în titulatura „frag- mentului" ce a editat, prin vorbele: „atribuită Iui N. Miulescu." Să cercăm și noi a discoase un răspuns la întrebarea: Cine este autorul ? Etă mai întâiu status causale. D. Hasdeu a scris despre spătarul N. Milescu mai întâiu în „Archiva istorică*, Nr. 18 din 18 decembrio 1864, unde traduce ceea ce a zis Neuville despre acest bărbat. In www.digjbuc.ro 236 LITERATOR tlL urmă, a grăit de el în foiletonul „Satirului" N. N. 12, 13 și 14, din 1866. A mai scris apoi în „Traian" II, 1870, N. N. 7, 8, 9, 11, 13 și 14, și în fine despre Milescu po- menește In Columna lui Traian din 15 Sept. 1872, Nr. 8l/lsi- Articolul e reprodus și în- tr’un Nr. al »Românului" din acelaș an. In „Naîirwî", unde d. B. P. Hasdeu face pe larg biografia lui Milescu, d-lui a probat că spătarul N. Milescu e născut la Vaslui (1), la începutul secolului al 17-lea „cam pe începutul domniei lui Vasile Vodă.* D. Picot, în recenta sa publicațiunej „Notice bibliographique et biliographique sur Nico- las Spătar Milescu ambassadeur du Tsar Alexis Mihailovici en Chine, Puris-Leroux 1883 determină anume anul naștere! la Vaslui a lui Milescu, punend’o la 1625. Va să zică, dacă Milescu a scris, cum afirmă d. B. P. H cronica de care ne ocupăm apoi acesta e opera unu! moldovean. D. Kogălniceanu inscriindu-se contra acestei aserțiuni, a zis numai că „acest fragment are de autor un român de preste Olt, care se vede că nici a cunoscut Moldova*. (Vezi pag. XIX din prefața edițiunnel II, a cronicilor). Cum respunde d. B. P. Hasdeu d-lul Kogălniceanu, la contra-aserțiunea acestuia ? Dupe ce în Columna lui Traian Nr. 81/1S1 d. H. citează vorbele d-lui Kogălniceanu, a- poi întâmpină : „Nici din cele întâi, nici din ultimele pagine, nici din cele intermediare, regret, că o asemenea convingere, (că autorul nu e Moleoveanul Milescu) nu se dobân- dește." Autorul fragmentului scrie, în adever, de nu peste Olt, cel puțin în Muntenia ; așa este. Acesta se cunoaște ; o spune și o repetă mereu el însuși; dar de a scrie cine- va în Muntenia și a fi *Român de peste Olt* nu e tot una... Din contra, autorul frag- mentului declară șus și tare, la pag. 108 din colecțiunea d-lui Kogălniceanu ; »iată citesc la letopisețul moldovenesc, carele fiind eu încă în Moldova l’am găsit la loniță Racoviță.» *Să se noteze bine, adaogă d. B. P. Hașdeu, decisivul cuvent încă. In sfârșit d. Ko- gălniceanu apasă asupra Moldoveanului N. Milescu, ca și când ar fi fost peste putință ca un Moldovean să scrie în Muntenia. „Nu numai că Milescu scrie în Muntenia fragmente, dar tradusese în Muntenia din grecește în românește o biblie întreagă... „Și nu numai că Milescu scrie în Muntenia cărți mari și mici, dar încă ajunsese, pe la 1664, mare boieriu în Muntenia, capuchihaia la Constantinopole din partea domnului muntenesc Gligorașcu Ghyca." Despre petrecerea lui Milescu în Muntenia a mai fost scris d. B. P. Hasdeu și în bio- grafia lui Milescu din foiletonul *Salirului». Deosebire este că aci spune, că nu în Mun- tenia ci la Constantinopole Milescu a tradus biblia. D Picot, în „Notice sur Nicolas Spathar Milescu," intemeindu-se pre d. Hașdeu în mare parte, totuși abătendu-se în cât-va de la aserțiunea ilustrului profesor, zice că: „Nous sommes portfe â croire que ce fut en Allemagne qu’il (Milescu) commenqa la redaction d’une chronique roumaine que Mr. Hasdeu lui attribue avec beaucoup de vraissemblance" (pagina 10). D. Picot ne arată pre Milescu în Germania pe la 1665, va să zică pe la aceasta dată ar fi scris Milescu cronica. Me tem că aceasta nu poate fi, de 6re-ce autorul cronicei citează bună-oară pe Topeltin, a căruia edițiune princcps e din Lyon cu data 1668. [I] Vecjl cronica lui Niculcea pag. 209, Tom. II. www.digjbuc.ro tlT^RÂTORltL 2ăl Equitatea cere să amintesc mai nainte de toate că d. B. P. Hasdeu ș’a tras conclusiu- nile sale în privința paternitățel cronicei în cestiune, neavend din ea decât fragmentul publicat în 1858 și în 1872. Poate că dacă d-liu ar scrie astă-zl nu ș’ar pune totă tă- ria argumentărei sale pe vorba „decisivă* încă din cilațiunea maî sus adusă. Autorul cronicei se afla «încă în Moldova»... la cutare ocaziune, deci, zice d. Hasdău, autorul era Moldovean. Va să ijică, decă eu aș fl scris unde-va că *fiind încă la Paris, am aflat la cutare librar cutare carte» ar ii îndreptățit un viitor biograf al meu să scrie despre mine că aci vorba „îiică“ e decisivă și că ea probează că eu eram frances. Voiu mai cuteza să adaog, că dacă chiar am admite că vorba încă însemnează că au- torul era de neam ‘Moldovean», tot nu vedem cum acel „încă» ni-ar autoriza să com- pletăm aserțiunea, că numele acestui Moldovean era Spătarul N. Milescu. Nu ne ajunge să seim că Milescu a fost un scriitor mare, pentru ca orl-ce lucrare am afla maî de Domne-ajută, să-î o atribuim lui, cum se atribuiau lui Carol Magnul, de admirațiunea popoarelor, fapte nu numai ale altora, dar și din alți secol! de dupe moartea vestitului împărat. Nu ne-am propus a face polemică cu amicul nostru d. Hasdeu, despre întemeiarca ort neîntemeiarea aserțiunel seale, căci scopul acestui articol nu este acesta, ci darea în cu- noscință publică a întregei cronice, cunoscută până aiji, de la 18 8, numai în fragment. Totuși credem util a face și noi observațiunile nostre. In mai multe locuri din cronică se poate lua convingerea, contrară aserțiune! d-lul Hasdeu. adecă, că scriitorul ei, de și era ‘încă, în Moldova când-va... nu era moldo- vean. Chiar din pasagiul cu „încă“ resultă pentru noi această convingere. El ijice că : „Aflându-me încă acolo (în Moldova) am aflat la loniță Racovitză, care era comis marc... letopisețul care (pc că este făcut de uu Ureke Dvornirul, om învețat se vede că au fost și au tocmit de câte se pare că au scris cl“ (pgina 18 verso). Cum ? Era autorul cronicei un Moldovean, și încă nu un om de rând, ci Spătar N. Milescu, omul cel mal învețat fost curtean la trei, la patru domnii moldovenesc!: la Va- sile Lupu, (cu fratele căruia, Hatmanul Gavrilă era prieten. Veijl „Satyrul* din 22 A- prilie 1863), la Gheorghiță Ștefan (1653) resturnătorul Iul Vasile Lupu ; la Ghica-Vodă (1657) și la Stefaniță fiiul lui Vasile Vodî... și el Milescu, boier mare moldovean, con- timporan cu Gr. Urechiă, alt boier mare, și el curten al lui Vasile Lupu, și nu scie des- pre densul că a scris o cronică, ba încă numai după scrierile lui îl vede că a fost „om învețat și tocmit ?“ Apoi Urechiă n’a murit decât dupe 1650, și atât d. Hasdeu cât și D. Picot ne areată pre Milescu numai 14 ani după aceea pribegind, fie în Muntenia, fie în Germania; putea dar să vorbească despre Urechiă și despre cronica acestuia în ter- menii maî sus aduși ? Dar d B. P. Hasdeu a susținut, aiurea, că cronica cunoscută sub numele Iul Grigore Urechiă este scrisă de tatăl acestuia, de Nestor (1). Apoi cu atât mal anevoe ne-ar fi de crezut, că o cronică dtja vechie și trecută prin copiare din mână în mână, să nu fl fost cunoscută lui Milescu. Adnotatorii cronicei Iul Urechiă încep încă sub domnia Iul Vasile Lupul și continuă aproape contiropuranl cu Milescu. Apoi ceea ce cunoaște un Eustralie Logofătul, un Simion Dascălul și un Misail Călugărul, putea oare să nu fie cunoscut nnul Milescu? Milescu moare, după afirmarea d. Hasdeu^ la 1714... Cronica (1) Dacă nu ne înșelăm, primul lac unde d. H. a Și *șî urmă drumu, când pe jos, când, urcându-se pentru câte-va parale în câte-o căruță, când în fine atârnândrj-se la spa- tele trăsurilor fără voia conductorilor lor. Cum ajunse la Goettingue, se duse să găsească pe singura persoană ce cunoștea în oraș; acesta era nu profesor betren de la care luase altă dată lecții. Acesta îl primi destul de bine și ’î făgădui că o să se ocupe de el. Stephen nu îndrăzni să spuie că ’î trebuia un loc și se retrase : din când în când tot maî venea la bă- trânul profesor și abia îndrăznea să ’î vor- bească de scopul vizitei sale. Această neîndrăzneală, să nu mire pe nimenea, ea e naturală într’un spirit poe- tic, într’o imagiuație ecsaltată ca acea a luî Stephen ; și cu această natură e ade- sea maî lesne să mergi snrîzend contra loviturelor de pușcă, să treci cele maî în- grozitoare păprastiî. de cât să ceri un mic servicii uuuî om. Te pomenești încurcat cum ar fi un Hercule când ar fi să se lupte cu un pitic. Timpul trecea și betrenul profesor zicea mereă luî Stephen: ‘N’am âncă nimic pentru d-ta*. Cu toate că era înșelat în speranțele sale, Stephen îșî zicea: ‘cu toate că un- chiă meii pretinde că cu doui brațe bune unnî tenor nu ’i poate lipsi nimic, dacă n’aș! avea fericirea să cunosc pe acest be- tren n’ar fi rost să găsesc o ocupație, și, cu doui brațe bune ași muri de foame. lacă-me singur, fără sprijin ; ceî ce m’aîi aruncat avea dreptul să me nască fără să ’mi prepare mai întâi un loc? Lebăda nu are grije să ’șî facă cuibu aproape de gârlă? ‘Nu e nimic, sfârșea el, cu amorul Magdelineî voî triumfa din toate obstaco- lele ; am aceiași parte de succes ca și ceî ce me înconjoară și maî mult de cât eî toți, am puterea care ’mî-o dă amorul. XXXIV MAGDELINA LUI STEPHEN Mi se pare amicul meii, că e un secol ■ de când m’aî părăsit; câmpul e tot fru- www.digibuc.ro 242 LITERATORUL mos, p’aici frunzele pomilor și ale vieței sunt roșii; soarele nu ’și-a pierdut toată căldura; numai, vântul aduce mereii foi din teii noștri! care ’n curând vor remâ- nea pleșuvi; natura are în acest ano-timp toată măreția zilei la apusul soarelui; nu- mai eii sunt tristă, de timpul petrecut de- parte de tine; tristă de toate aceste zile lungi pe care le vom mai duce despărțițî, tot sufletul meii e ’mprejurul teii. E mult de când n’am primit nici o scrisoare Ste- phen al meii; pe cea din urmă ce *mi-ai trimes o țiii mereii la mine: ea e tezau- rul meii. O Stephen! nu te obicinui să trăești fără mine; am trebuință de tot . amo- rul teii. Erî a fost aci o furtună îngrozitoare 1 de dimineață a trăsnit de doue ori; a o- morît un om. Me consolam gâudiudu-mă că erai destnl de departe de mine pentru ca să nu fii în pericol. Un bubuit îngrozitor m’a deșteptat noap- tea. Genevieva veni la mine plângând ; am încercat s’o liniștesc dar eram și eti foarte galbenă. ’Mi ziceam că dacă voi muri, tu nu vei ști că cea din urmă cugetare a mea a fost pentru tine ; m’am sculat și m’am pus să scrii! lui Stephen al meii. Nu pot să 'ți ecsprim ce simțeam scriindu-mi dorințele, care puteai! să fie cele din urma ce aveam ; era în mine cu toate astea un sentiment dulce, fiind-că me ocupam de tine. Murind aș fi Inat cu mine fericirea că ’ți-am asigurat independența. Dupe ce sfârșii aceste dispozițiuni pe care le lăsa! pe masă, deschisei fereastra ; respirația ’mi era âpăsată, nu plângeam, rugam pe D zeii cu încredere să nu ne desparță ; îl rugam să întoarcă de la mine trăznetu, saîi, dacă ași muri, să te console pe tine. Petrecu! ast-fel o noapte de trudă ; nu vroi! să me mai culc, nu vream să să pierz un minut din viață care putea sa fie așa de scurtă ; vream ca toate minu- tele să fie ale tale. Me sui! iar în pat când mai trecu fur- tuna și mulțumii lui Dumnezeii că avusese milă de noi; a doua zi plângeam citind ceia ce scrisesem noaptea și gândindu-me la c -ai încercat tu primind'o. Spune-mi Stephen al meii, logodnicul meii, ai refuza darurile mele dacă ași muri înaintea ta ? Tu nu vei voi voi să me privezi de sin- gura consolațiuue ce ași fi putut lua cu mine. Dar ce nebunie să ’ți vorbesc de asta azi când timpul e senin, când tu te gân- dești la mine, când tu lucrezi pentru fe- ricirea noastră 1 Tata îmi face tot ce voi; am pus să ’mi gătească salonașiu; e încântător, de ce nu ești și tu lângă mine! A! ceva noutăți de la fratele nostru Eugenii! ? Cât ași vrea să ’l pot asigura de prietenia mea de soră ! Spune-mi cum ’i-ași putea trimete o pungă frumoasă pe care ’i am brodat’o (căci tre- bue să me cunoască) și în care am pus o mică parte din economiile mele. Spuue-’i că sunt sora sa, și că trebue să primească prietenește acest mic dar. Și în scrisoarea mea e un dar pentru tine, un inel din perul tneîî. Fiind că veni vorba despre prietenie vo- esc să ’țl cer o mică parte pentru prietena mea Suzana; ea o merită ; este fermecă- toare : voeștî s’o iubești încrezându-te în cuvântul meii ? Are spirit, desinează, zugrăvește puțin, și este chiar artistă în clavir, figura ei e plină de candoare ; sunt sigură că are să ’ți placă ; albeața ei este strălucitoare a- tuncea când nu roșește : perul șeii este plăviț și talia sa perfectă; are toate a- plecarile tinerețe!: un bal e pentru densa fericirea și iubește mult, dar mult pe Mag- delina. Adio scumpul meii Stephen, nu mai am de cât să ’ți spun că te iubesc. XXXV STEPHEN MAGDELINEl Am priimit doue scrisori de la tine, dragă Magdelino, una în care îmi ceri www.digibuc.ro LITERATORUL 243 prietenie pentru Suzana ta, alta în care îmi vorbești de ploaia ce te*a apucat pe când te duceai la poștă să pui prima scrisoare. Nu ’ți-am răspuns îndată fiind că nu știă nimic noii, și nimic bun: soarta nu me favorizează; cu toate astea nu mă voi descuraja; va remânea învinsă de focul și de hotărîrea mea. Da, o iubesc, pe Suzana ta, nu pentru că desinează și cântă la clavir, nu pen- tru că e albă și frumoasă, dar pentru că te iubește și pentru că o iubești. O iubesc, și 1 mulțumesc din fundul su- fletului, fiind-că prietenia ei îți dă feri- cirea mângerei. Sărmană copilă! me ’utrebi daca ași priimi darurile tale în cazul când vei muri înaintea mea! ce-ași putea face ? aș putea trăi fără tine ? nu ești tu sufletul și viața mea? ce-aș deveni eii fără tine, îu mijlo- cul unei lumi, căreia nu ’i pot pretinde nici o afecțiune, de oare-ce am dat totul ca să ’mi mai remâe ceva spre a’l da și ei 1 Această cugetare atât s’a înrădăcinat în mine, că, dacă ideia că tu mă poți uita, că amorul s’ar stinge în inima ta și ’mi-ar întuneca sufletul, nu aș fi de loc emoționat cugetând la moartea ta, căei am muri a- mendoi și ne-am reuni la sinul lui D-zeii, într’o viață mai bună, dacă acesta egzistă ; dacă nu, vom fi nimiciți împreună și sin- gura mea temere ar fi că nu voiii avea ul- tima ta privire că nu voiii culege ultimul teii suspin, că nu voiii muri în brațele tale. Cine știe, Magdelino, dacă această u- nire nn e singura ce ne-a fost destinată? Ai fost muiat, scumpe ânger de ploaia ce te-a surprins! Ai grijă de sănătatea ta, întârziază mai bine c’o zi trimiterea scrisorilor. Am scris lui Eageniii și l’am vestit de darul teii ? adresează-i’l la regimeutu al treilea de cavalerie, poșta i’l va duce de sigur. Adio. Iți trimet, îu schimbul inelului teii pe care ’l-am sărutat de-o mie de ori, un altul la fel, făcut din perul meii. (Va urma) AH POETE ALEXANDRE A. MACEDONSKI Ton chant, est le malheur qui plane sur ta vie Car l’on te verse â flots le poison de l’envie: On voulut te fldtrir on te denigre encor Mais tout ce qui reluit, n’est pas toujours de l’or, Ainsi s’en connais un, qui sur toi poetise.... Qui court apres l’esprit, attrape la betise. Alexandre Slmon. ----------------------------- www.digibuc.ro 244 LITERATORUL NECROLOG G. Sion bfitrenul fabulist și .familia sa, au avut durerea să piardă pe fiul lor Demir, mort în floarea vîrstel. Societatea noastră literară, participă la du- rerea imensă a familiei Sion, și roagă pe Dumnezeu s’o mângâe. A apărut de sub presă Anuarul pentru IsraelițT, pe anul 1884, al VH-Iea an al aparițiunel sale are următorul sumar : Calendar pe anul 1881; Caraițîl .... de Evreii sub Zavera................................ Introducere în Istoria Israiliților . . . . „ losef Caro...................................„ Tăria Unirei.................................„ Ilad-gadia și Cacoșelul........................ Situația Evreilor In Romania.................„ Abe-Nahum Wasserkrug ...... , Eiî vedeam.., Ori unde-., poesii . ... „ Cărțile didactice ale Iui M. Schwarz . . . „ Onoarea evreului................................. Corabia bine-cuventală.................. . . „ Un evreu în scaunul Moldovei ia 15P1 . . „ Ilirch Graetz . ............................... Jehuda Barbu Iscovescu . ....................„ D-l Dr. M. Gaster. „ Dr. E. Schwarzfelt. „ Dr. II. Graetz. „ S. I Rosanis. , D. Jurescu. „ Dr. M. Gaster. „ Dr. E. Schwarzfeld. „ Sacher-Masocli. „ Aureliu Turcii. „ M. Schwarzfeld. „ D. Jurescu. „ L. Casvan. „ E Schwarzfeld „ L. Șaineanu. „ M. Schwarzfeld. Martirul Rosenthal și C. A. Rosetti................................. De-ar fi cerul tot hârtie și marea cerneala......................... Notițe.............................................................. Lista abonaților.................................................... www.digibuc.ro FARMACOLOGIE In Le Journal de Medecine, citim următoarele : Medicii nu sunt infailibili, dar trebue să recunoaștem că el sunt câte-o dată obiectul celor mal nedrepte critici. — De egzemplu : cu toate că un copil, administrâudu-i-se uleiul de morun îl absoarbe regulat, se întâmplă a continui' să slăbească ți a tuși: Cine este învinovățitul de obicei ? Doctorul, cure se presupune că n’a știut să descopere boala de care suferea copilul. Și cine este vinovatul ? De 99 de ori la sută părinții copilului care nu s’aa îngrijit de alegerea medicamentului prescris de doctor. Acest product prețios, tocmai pentru că este prețios, este unul din cele mal falsificate și imitate Supt numele săd, se vând în genere substanțe care nu numai nu conțin nici un principia întăritor dar care câte-o dată pot avea rezultate periculoase. Uleiurile negre safl roșiatice sunt simplu eestrase din ficatul putrezit; iar ale întrebuința, este a absoarbe un corp în descompozțiune. Uleiurile albe, zise purificate, nu sunt de cât uleiurile fost schimbată prin ajutorul procedeurilor himice, și care nu chiar într'ensel un depozit de materii vătămătoare. Pentru ca uleiul de ficat de morun să aibă o acțiune eestras din ficat de pește proaspăt. Este lesne de 'nțeles că eestrage din ficatul lor nu poate fi de cât în detcompozițiune. Rezultatul este că bunul uleia de ficat de morun nu se poate eestrage de cât în locul unde pescuește, dar cu cât peștele proaspăt e mult mai scump de cât cel învechit, cu atât uleinl galben- negre sad roșiatice, a căror culoare a sustrag fermenții putrificațiunii, lăsând întăritoare, e de trebuință ca el să dacă peștii sunt putreziți! uleiul ce fie se se attrin, ce se eestrage din ficatul de morun proăspăt, este mal scump ca uleiul negru sad roșiatic, transformat mal târzia în uleia alb, eestras din ficați putreziți. De asemenea speculatorii fără con- știință aa căutat să influențeze publicul, spuiud că cu cât uleiul ar fi mal îu$his în culoare cu atât e mal priincios. Alții din potrivă purificând uleiurile negre s’aa încercat de a le trece drep uleiur galbene naturale eestrase din pește proaspăt. Cea mal bună garanție, spre a nu zice singura, pentru o dreaptă alegere, este maica fabricel de unde iese uleiul. Când cine-va voeștc bun licheur sad bună șampanie caută mărcile fabricelor repu- tate prin ecșcelența acestui product. Pentru ce dar, aceia care nu suferă în pivnițele lor rachiuri sad vinuri proaste, dad copiilor lor bolnavi producte ca să zicem așa anonime î Pentru ce când e vorba de producțiun! puțin folo- sitoare le caută cu de amăruntul, și când e vorba de sănătatea ți poate chiar viața ființelor ce le 8unt scumpe, nu știd să caute etichetele acelor case, puține din nenorocire, dar ale căror vechi tra- dițiuul de onestitate prezintă toate garanțiile dorite. www.digibuc.ro Se știe că vulgarizatorul, spre a nu zice inventatorul, uleiului de ficat de morun este D-nul Hogg, farmacist din Paris. Având cel d'ântâia în Franța ideia de a întrebuința acest uleia ecstras din ficat proaspăt și într'adevăr medicinal, avu de asemenea cel dinteia ideia să fundeze la Terra-Nova chiar un stabiliment de ecstracțiune. Pentru a distinge productul săd de ale tutulor industriașilor puțin conștiincioși care pun îu circulație uleiuri cu prețuri mic! dar urăcioase, D-nul Hogg dete flacoane* lor sale o formă triunghiulară. Astă-zi modelul flacoanelor fiind cu îndrăzneală contra făcut mal în toată lumea, suntem încunoștiințațl că D-nul Hogg a luat noul măsuri spre a înlesni distingerea în- tre produsul falsificat și cel adevărat și să înlesnească părinților îngijațl de sănătatea copiilor lor de a avea un uleia curat și întăritor pentru copil lor, în loc de al otrăvi cu un uleia plin de ma- terii în putrefîcațiune. Dacă suntem bine informați, aceste măsuri constaa în aplicarea timbralul statului frauCCZ pe etichetele lipite pe sticlele triunghiulare. Nu ’ncape îndoială, că D-nul Hogg luănd aceste dispozițiunl, a avut ca obiect de a opri orl-ce contrafacere a productului săa ; dar aceia ce trebue să mal recunoaștem este că a garantat în ace. lași timp sănătățile unor, bolnavi și âncă, sănătățiie cele mai interesante, ale copiilor. HOGG, Farmacist, str. Castiglione 2; la Paris, singur proprietar HUILE de HOG |fe ULEU DE FCiT DE MORUN NATURAL De o eficacitate sigură, constatată printr’o eesperiență de mal bine de 25 ani, contra Maladielor de pept, Phthisia, Broncliita, Guturale, Tuse tenace, Afecțiuni Scrofuloase, Tumori glandulare, Maladii de piele, Dartre, Poale albe, Slăbiciunea generală, etc. și pentru a întări copil slabi și delicațl; este dulce și lesne de luat. A se feri de oleiurile cbmune și mal ales de acelea ale cărora compo- zițjunl imaginate de speculațiune, pentru a înlocui oliul natural sub pre- tecst de a’l da o eficacitate mal mare și un gust mal plăcut; ele nu fac de cât a irita și a obosi în zadar stomacul, ba chiar pot fi și peri- culoase câte-odată. Pentru a fi sigur de a avea adevăratul uleiu de ficat de morun na- tural și pur, a ’șl procura Oleiul de Hogg precum și atestațiunea D-lul Lesueur, șeful lucrărilor chimice al facnltățel de medicină din Paris, care se găsește pe eticheta fiă-cărul flacon triunghiular. De la 1 Ianuarie 1883 să se ceară pe etichete timbrul albastru al guvernului frances. Deposite în principalele Drogueril și Pharmacil. www.digibuc.ro A se cere semnătura VAUQUELIN și timbrul guvernului francez CATAR, TUSE MAG ARES C A, LARINGITA SIROP SI PASTA LUI VAUQUELIN FARMACIA, 31, RUE DE CLERY ȘI LA TOATE FARMACIILE I maladiile bronchiilor ȘI ALB Boalele de piele, Umflături, Ulcere, Vițiurile sângelui, Afecțiuni sifilitice, sikguuile vebitabilb Dragee Depurative loduratc ale D-rului GIBERT Constituesc cel mal plăcut, cel mal bun, cel mal activ și cel mai economic din toate depurativele cunoscute. Să se ceară (ca și pentru sirop) sem- năturile în roșu ale D-lor GIBERT și BOUTIGNY și timbrul albastru al guvernului francez. Paris, Pharmacia Boutigny Deslauriers Successeur și la toate farmaciile și droguerile A se feri de contrafaceri. MÂNCĂRIME, MĂTREAȚĂ și alte maladii ale pelel, capului CĂDEREA PĂRULUI vindecată repede cu POMADA DESLAURIERS Deslauriers, Farmacia, 31 rue Clery; Paris și la toți farmaciștii și parfumoril A se cere pe etichetă semnătura Des- lanriers și timbrul guvernului francez. 3 AVIS « A apărut de sub presă : g A D OU A ED IȚIUNE | l POEZIILE D-lui Th. M. STOENESCU f Prețul unul volum în hârtie velină: 2 lei g Se ecspediază direct și în județe, trimițându-ne din nainte costul în tim- gg bre poștale. In capitală se află depuse la toate librăriile. -A. ~V I S S’a pus sub presa: Un volum de NUVELE de Th. M. Stoenescu ce va apare în hâr- tie velină, la 1 Iulie 1884. Abonamentele la acest volum se fac înainte de aparițiune cu prețul de 2 lei. Persoanele care-au priimit liste de abonamente, sunt rugate a le înapoia până la 25 Iulie cel mult. www.digibuc.ro ADRESE RECOMANDATE IN BUCUREȘTI. FABRICA DE || BERE ROMANA Erliard Lutlier FURNISORUL CURȚII REGALE BUCUREȘTI 24, Strada Rosetti și Șoseaua Basarab, 24. GABRIELE WASTELLY 35, Calea Victoriei 35. Flori naturale.—Coroane, buchete pentru orl-ce solemnități. • D. SHWAKTZMAN & COMp- Strada Car ol I. Cel mal mare magazin de haine bărbătești, și de copil, cu sucursele la: Galatz, Brăila, Craiova, etc. etc. GRADINA STAVRI In toate serile RepresentațiunI sub, di- recțiunea D lui I. D. IONESCU CONRAD E. BERTTI ATELIER DE T E ZbZEJR Hi .ZVdR IE Str. Isvoruhil 18 bi-i. GEORGE N. IOANIN Magazin de Coloniale delicatese și colori La Mi hal Bravul Str. Mihal-Vodă No. 30. M. BUMBERG et C-ie Deposit de var alb și hidraulic Calea Grivițel 33 București I. FISCHER Poleitor, Badre pentru oglinzi, portreturl, galerii și ornamente de tot felul. 8, Strada Fântânei, 8. 10ANI ESTATIO ȚELEPIS Prima fabrică de calea măcinată. Calitate fină și curată. 9, Strada Model 9. D-l MAX I. SCHAP1RA, din Buztfii face cunoscut că ’șl-a strămutat domiciliul în Galați KABL LANG VOPSITOR Imitator de lemn și zugrav de firme BUUURESCI STR. ST1RBE1-V0DĂ Intrarea Cișmegifi (Slatter) Constructor de mori — București — Strada Colțel 49. Turbine, Mașine de arbori, CazanurI, Pietre de moară, Gurățitoare de grâu, Mașine cu perie de curățat grâu, Aspiratori, Treiuri, Valțurl Patent „Ganz & Gomp.,“ Valțuri de Porțelan, Burați, Burați centrifugali, Elevatori, Cură- țători de Grișl și toate cele l’alte mașine și objecte de esploatare pentru mori, Specialitate: Instalări de lumină electrică. www.digibuc.ro VIS**» D. Comerciali țl7 Industriași, Fabricanți etc, Toți Domnii GomercianțI, Industriași, Fabricanți, etc., care se vor abona la „Literatorul" și vor plăti abonamentul pe un an îna- inte, pe lângă că vor priimi revista, vor avea dreptul să publice pe copertă sau pe fol anecsate, într’un spațiu de cinci linir, fie-care linie conținând 40 litere. Acest anunț va continua tot anul același sau preînoit. Asemenea toate persoanele care voesc să ’și aibă adresele, pot beneficia de aceiași condițiune. Anunțurile și adresele se publică de-o potrivă fie din capitală sau județe. Persoanele care deja sunt abonate la revistă, pot trimite de- acum câte-un asemenea anunț. Ast-fel, Literatorul pe lângă prilejul ce va avea d’a prezintă cititorilor săi o serie de adrese ce le sunt de trebuințăr va putea înlesni și persoanelor anunțate un mijloc ușor și eftin de:a se face mal cunoscute fie prin producțiunile lor, fie prin specialitățile ce.aâ. l www.digibuc.ro NAȚIONALA SOCIETATE DE ASIGURARE în Bucuresci, Strada Carol I, No. 9. Capital social: 3,000,000 lei deplin! vSrsațl în 15,000 acțil câte lei 200, din cari 1,000,000 special rezervat ca fond de garanțiă pentru ramura vieței.- Consiliul de Administrație: Președinte.; D-nul Marghiloman. Vict-lPreședinle: D-nul D. Sturdza. Consilieri: ‘D-nil A. Băicoianu, Em. Costinescu, N. Dumba, I. M. Elias, M. Ghermani, P. Grădișteanu, N. D. Moroeanu, I. Neuchotz, Oronody, V. Pogor, G. C. Filipescu, Chr. L. Zerlendi, G. Zappa. Naționala asigură: In contra : incendiul, grindinel, riscurilor de transport, perderl de valori, spargerel geamurilor, face asigurări de viață în toate combinațiunile uzitate. A *V I S D-nil colaboratori al revistei, sunt rugați a ne trimite mannscrisele cu ortografia adoptați de noi, a- semenea și toate mannscrisele streine vor purta aceiași ortografie ; în cazul contraria ele na vor fi publicate chiar însușind cele-l’alte condițiunl. Redacția. LA CAVALERUL DE MODA — BUCURESCI — Strada Șelari, PNo. 3 COLȚUL COVACI SI ȘELARI Din propria noastră fabricațiune din Europa, priimim ne-întrerupt enorme can- tități de haine pentru bărbați și băeți, dupe jurnalele cele mai noi. Prețurile sunt destul de convenabile spre a desfide ori-ce concurență leală. www.digibuc.ro