QNTROL DE STIL. SUMARUL: D-nul Ti n Al. Slăniceanu. n n n de n ANUL 1884. SEMESTRUL I. .LUPTA PENTRU LUMINA11 .LUMINĂ PRIN LUPTA11 REVISTA LITERARA DIN BUCURESCl LIBERTATE DE IDEI. Pag. 125 .—Frurză de Imortală, poesie. 126 .—întâmplările unei băil'cuțe . 130 .—Studii asupra limbel . . ■ . 131 .—Despre Stil. .... •133.—Dacă, poesie 134.—Manfred (dupe Lord Byron) 141.—In valuri, poesie. 142.—Nimic, nici chiar speranța, poesie 142.—Copilul Muncitorului . 144.—Datoria (Dramă, dupe Fr. Coppee) 150.—rErmil, nuvelă .... 161.—Fragment din Medea . 172.—Două scrisori ... 174.—Curcubeul, poezie 174 .—Erată ...... 175 .—La Vizită- . • . . . 176 .—Amorul și Moartea, poezie 177 .—Subt-Tel (dupe Alphonse Kt-re) . Al. A. Macedonski. Dein. A. Stăncescu. AL. A. Macedonski. Al. A. Macedonski. C. P. Schelet.y. Th. M. Stoenescu. Dim. N. Voinov. Al. A. Macedonski. Dim. A. Stăncescu. d’Artanian. Th. M. Stoenescu. Al. A. Macedonski. Al. A. Macedonski. Carol Scrob. Th. M. Stoenescu. Reilactinnea si Admiiiistratinnea: Strada StiiW-Voda, No. 30. BUCURESCl TIPO-LITOGRAFIA DOR. P. CUCU, BULEVARDUL ELISABETA DOAMNA. 1884. Prețul Q2 Lei Cwww.digibuc.ro D-nii abonați, cărora le-a ecspirat abonamentele, sunt rugați a le pre- înoi, Irimițendu-ne costul printr’un mandat postai. Domnii care vor să aibă colecția complectă din Literatorul pe anul ec- spirat 1883, încunoștiințăm c£ această colecție se poate trimite cu portul plătit pe prețul sqăzut de 15 lei, din 20 cât Cste abonamentul țe un an. Domnii abonați care de Sf Gheorghe îșl vor schimba domiciliul, sun ne face cunoscut noile P-lor adrese, căci în caz contrarul nu vom resț&will de perderea numerilor neprimite. GRAND BAZAR DE ROMANIA ÎTo. 7, STRADA ȘELARI, No. 7 SUB HOTEL FIESCHI. Depou general pentru toată Țara, al fabricilor noastre din Europa de: PENTRU BĂRBAȚI, BĂEȚI, ȘI STOFE MODERNE PENTRU COMANDE. Casa noastră resp. fiind avantagios cunoscută de timp foarte îndelun- gat, ne abținem de orl-ce recomandațiunl și declarăm numai, că perfec- țiunea croeliî, deosebita eleganță a confecțiunel, și veritabila moderațiune a prețurilor, vor satisface pozitiv cerința onor, noastre Clientele. BAZAR DE ROMANȚĂ BUCUREȘTI Strada Șelari, No. 7. NB. Rugăm, ar nota „No. 7“ spre a evita regretabile confuziuni. www.digibuc.ro ANUL AL CINCILEA No. 3 „LUPTA PENTRU LUMINA" „LUMINA PRIN LUPTA" 18 8 4. CONTROL DE SȚIL____________________________LIBERTATE DE IDEI Abonamentul: Pe 6 luni io lei; pe un an 20 lei.—-Admin. ți Redacția, Str. Stirbel-Vodă 30. PREȘEDINTE DE ONOARE DIRECTOR AL Și V1CE-PREȘEDINTE D-nul AL. A. 1 REVISTEI SOCIETÂȚEI LITERATORUL D-nul V. A. URECHII AL SOCIETÂȚEÎ ACEDONSKI V PRIM REDACTOR AL REVISTEI 61 0 v ADMISTRATOR AL SOCIETÂȚEI ȘI CASIER GENERAL nefrancate se refuză D-nui th. m. stoenescu PEiXTRU ABONAMENTE banii st trimit ’nainte FRUNZA de IMORTALA Oare nu vi se întâmplă Se visați pe când dormițl Și nimica ’n ciuda voastră Ca să nu vă amintiți ? Tot ast-fel și alte vlețe Poate ’n lume le-am trăit, Fără ca să știm nimica: Nici ce-am fost, — nici ce-am simțit. Al. A. Macedonski, ------OW-O--------- www.digibuc.ro 126 LITERATORUL ÎNTÂMPLĂRILE UNEI BĂNCUȚE1) Schimbăcîoasă și nestatornică, mal e și lumea asta. Nu e de cât foarte puțin timp de când am eșit de la tarapana și am ocolit și țara și o bucă- țică din străinătate. Eram frumoasă, când am eșit din . . . tarapana, eram să zic pension. Și adică de ce n’am zis ? nu mă înșelam în comparație. Tarapanaua e pentru mine, cea ce pentru fete e un pension. Iau fetele ca termen de comparare, pentru că vedeți bine sunt terminată în a, și ori-ce substantiv, afară de es- cepțil și de nume proprii, terminat în a, e femenin, zice la gramatică. — Ziseiu’că tarapanaua se aseamănă cu pensionul; Eacă de ce: într’una te ia dintr’un metal, te lustruește, te gătește, te netezește, te face albă și te scoate din tipar frumoasă de pici, ca să faci plăcere oamenilor — par’că nu le faci destulă și nefîind albă și frumoasă; numai să fii. — In cel-l’alt te ia de la părinți, te netezește cu glicerine și mal știiâ și eu ce, te gătește cu turnure pe sub hainele cu mii de culori, te face albă și plăcută cu săpunuri de Lubin, cu Pomadă pentru buze, cu Vinaigre hygienigue și cu fel de fel de alea, și te puue în tipar . . . asta, în corset, ca să te scoață la maidan frumoasă la în- fățișare, să placi bărbaților, cărora cu toate astea nu le poți place îndes- tul, dacă nu ești întovărășită de vr’o câte-va mii — cât de multe — de bu- căți din specia mea, Dar ce mă apucaiîi eu de comparări, par’că sunt criticii de teatru, care trebue să facă comparări între actori și piesele ce se joacă, ca să ’țl spuie dacă cutare actor sau piesă e mal bună sau mal rea, de cât cutare sau cutare. Să ’mi urmez mal bine istoria. Ziseiu că eram frumoasă. Da, eram. O spuiu, cu toate că lauda de sine nu e permisă, dar aci e licență prozaică — fac și eu în proză cela ce fac poeții care bat accentul pe penultimă în loc de antepenultimă și zic că e licență poetică — și am făcut această licență prozaică, ca să fac o compa- rație între trecut și prezent. Ș’apol luațl d-voastră o băncuță, ori-care ar fi, scoasă acum din tarapana, și veți vedea de nu vă va străluci printre degete cu colori mal vil de cât dresurile cucoanelor. . . care se dreg. Ș’acum nu sunt urîtă, nu e vorba, dar hei . . . fosta’l lele, m’am trecut, ml am beut paralele. Si cum să nu te strici, când treci din mână în mână, măcar și de argint să fii. . . Fie’ml permis să fac și comparări. Vi s’o fi urît cu ele. Dar asta e din 1). Monedă de 60 bani. www.digibuc.ro LITERATORUL 127 cauză, că de când sunt, nu am auzit de cât comparări: ba cutare e mal fru- mos ba e mal urit, ba băncuța asta e mal bună, căci a venit mal la timp, ba e rea, mal bine venea erl, etc... etc. Iar ’ml am uitat istoria. Ertați-mă, chers lecteurs et lectrices — știîî și fran- țuzește; am trăit în Franța câtă-va vreme, luată de un franțuz de aci, ca să mă puie într’o colecție lângă alte băncuțe de alte naționalități, dar nu știfi ce dracu a avut într’o zi, se vede că n’avea parale, că m’a schimbat la un bancher și iar am venit în București, căci, vezi bine, unde era să mă duc? Spune-ne, soro dragă, istoria, că ne-ai plictisit... pare că vă aud zicend. Așa o fi, dar ce vreți, lucrul mic ca și omul mic trebue să facă gură, zgomot mare, ca să fie și el băgat in seamă și eti vreaii să mă laud, să fac gură, ca să mă audă toți. O fi cam ridicol, nu e vorba, dar cătați bine și veți vedea că tot așa sunteți și D-voastră oamenii. El, acum vă spuiu istoria până la sfârșit. Dacă ’ml voiu da în petec, să mă lăsați jos și să nu ’ml mal citiți întâmplările. Fiind-că eram frumoasă, curată, albă, un lucrător mă vîrî în buzunar. Se amorezase de mine. Dar n’a avut parte. ’L a prins. De atunci fuseiu mal bine păzită. In fine mă luară la Visterie. Acolo o grămadă de neamuri de ale mele. Frate-mefi Leii, unchiu-meu Douilei, tata bătrînu, de înzecită mărime, D-nu Cincilei. Toți erați pe acolo. Așteptati să ’î împartă pe la lume ca pe sol- dați la cvartir, pe la unii mal mult, la alții mal puțini, la alții de loc. Privilegii și aci ca ’n tot locul; ce să ’I faci ? ’Ml. așteptam soarta. Trecuiii în mâna unul odăiaș, care mă dete p’o pâine. Așa trecuifi în mâna unul grec brutar. Trăiam bine; prin mâinile lui albe de făină, cel pu- țin nu ’ml perdeam din albeață, dar el mă dete unul grânar. De aci trecuiu la un moșier, care iarna mă dădu la joc, la un club unde toți erați liberali, se vede, căci toți vorbeați de libertate, și afară era scris * Clubul liberal* ... Liberali or fi fost, dar prea mare libertate în mișcarea mâinilor . . . erați să se pălmuiască într’o seară, Dar era bogațl mal toți, plini de bani. De unde atâția bani, nu mă pricepeam eti de loc, până ’ml spuse un frate mal mare al meti, că așa sunt el mal toți . . . ăștia liberalii. . . De aci de la cărți, trecuiu la un franțuz, franțuzul cu colecția de ! . . Si apoi mă întorseiti în țară. Uitam să spuiti că ’ml era urît al dracului în Franța. Nu știam nici o limbă, ea să vorbesc cu băncuțele de alte națio- nalități, nici nu puteam eși ca să vizitez cel puțin orașul, și era Parisul. Am făcut și eu ca bolnavul pe care '1 trimite doctorul în străinătate să viziteze, ca să ’I mal treacă, și el acolo cade mal greu bolnav și vine înapoi mal rău de cum a plecat, fifirliîî de parale și de sănătate, și fără să vază ce-va, www.digibuc.ro 128 LITERATORUL Fuseitî trimisă de bancherul unde mă schimbase franțuzul iar în Bucu- rești la un alt bancher. El mă dete într’o zi împreună cu multe altele unei tinere femei, foarte frumoasă. EI!. mă făcusem eu urîtă de atâta trecere din mână în mână, căci alt-fel gelozia era gata. Densa mă dete la un%sărac în- tr’o zi la șosea ; vrea să se arate milostivă în fața unor persoane, ce erai! prin prejur. Eu ’I am știut gândul și ce avea în inimă, căci cugetarea și inima unor ast-fel de ființe e în buzunar, dar nu avuiu ce face, nu pot striga. Trecuiti cu destul dezgust din port-moneul de piele de Rusia, dintr’un buzu- nar parfumat, în buzunarul murdar și cârpit al cerșetorului. Dar tot făcuiu și-aci ce-va. Pantalonul săracului se descususe puțin la un petic, dar atât de puțin, în cât nu puteam să es; aci ’ml stabilii! observatorul și începuiu să mă uit pe șosea. Era pe seară. Șoseaua era în toiul el. Fel de fel de găteli, care de care mal frumoase; dacă te-al fi uitat la fie-care persoană în parte, al fi văzut fel de fel de pălării, fel de fel de ghete, fel de fel de haine, fel de fel de fel... toate ramurile industriei naționale și internaționale erau repre- zintate. Tineri cu ghete ca ciocul de barză, trântiți picior peste picior cu mono- clurl în ochi, resturnațl în fundul trăsurilor mânate de niște muscali bătăloșl, femei de toate rangurile, de la negustor până la ciocoii!, de la boeri! venițl în calesce grele trase de armăsari bătrînl, până la populația săracă dar cu- rată, venită cu căruțele cele necurate, trase de cal slabi și prăpădiți, cu lo- viturile biciului săpate pe pele, ale iarăși internaționalei companii a vagoa- nelor de drum de fer american. Trasurile alergau una dupe alta și la rondul al doilea, se întorceai! îna- poi. Dacă al fi stat să judeci puțin, al fi văzut că această succesiune de tră- suri e tocmai imagina fidelă a mersului lucrurilor și oamenilor din lume: unii fac ocolul vieții mal iute și plec pe lumea cea-l-altă — nu ca de la șosea pe calea Victoriei — și asta, pentru câ avend bani mal mulți pot lua muscali, ertațl, vream să zic petrec mal bine cum înțeleg el, mal rău cum ar înțelege or ce profesor de igienă și se duc mal repede să se întâlnească cu reposațil întru fericire moși și strămoși ; alții nu petrec așa de mult, nu ’și perd nopți întregi în orgii, muncesc, și aceasta face mult bine, atât cor- pului cât și sufletului, merg mal încet dar o duc bine și când pleacă pe lumea, poate mal bună de cât asta, se duc cu sufletul împăcat, că n’aii trăit de geaba cât aii trăit. Trăsurile alergau unele dupe altele când, apăru de o dată pe cea ce în- locuiește în București, Champs Ehjstes ale Parisului un london, cum am auzit zicend pe un abonat al englezeștii companii a tramvayelor, un fandau cum ar trebui să se zică. www.digibuc.ro LITERATORUL 129 Dacă aș sta să descriu și landaul acesta, apoi ași spune că era cel mal nostim din câte se găseați la^ Sosea; era mic, îmbrăcat cu atlas auriu; caii cari aveau onoarea să tragă cea mal nostimă caleașcă depe șosea, erați niște troteurl rusești negri ca pana corbului; vizitiul care avea onoarea să mâie aceste frumoase patrupede, producte ale marii și răpitoaril noastre vecine, avea mustățile rase și un guler, care nu ’I permitea să se uite de cât înainte. Si înăutru acestui landati, vâzuiii pe cine ? pe fosta mea stăpână; Țeti fiind că stăm în buzunarul el, nu o cunoșteam de căt pe ea și nici de cum caii și echipagele sale); nostimă figură dar poză mojicească, se vedea cât de colo că nu era de neam și că ajunsese acolo unde era numai din întâmplare, prin vinderea cu câștig bine înțeles, al vr’unul product industrial sati corpo- ral. O mulțime de dalgaucl se țineau dupe densa. Rîdeam în mine de toată omenirea, care se crede atât de deșteaptă și care în realitate e atât de proastă, în cât se lasă să fie înșelată de toate aparen- țele și nu caută în fond ; căci în fond, ce era această femeie ? eă o cunoș- team destul de bine: o femeie ipocrită, care ar fi fost bucuroasă să aibă ce mânca într’o vreme, și care acum, pentru că găsise un om, care ’I da cu prisos, abuza de bunătatea, saii mal bine de prostia lui, căci omul prea bun e prost, ca să se mândrească cu banii și trăsurile lui, întocmai ca cloaca în penele păunului. * * » Se făcuse seară. Cerșetorul o luă spre casă. Eu în buzunarul lui. Ajun- serăm într’o casă veche, o cocioabă cu geamurile sparte și lipite cu hârtie, cu zidul crăpat, mal fără acoperiș; aci cugetaiiî la mizeriile unei vieți pline de întâmplări, de căderi și de ridicări, și drept să vorbesc, preferam moartea. Dar cum să scap de viață ? eii, care nu sunt ca oamenii de carne și oase, ci dintr’o plămădeală tare, care nu se uzează de cât foarte greu. Ca să scap din această viață plină de sdruncinărl și morale și materiale va trebui saii să mă arunce cine-va la vr’o temelie de casă, saii să staii penă la infinit în lada de fier a vr’unul sgârcit, — dacă voiii nemeri unul din aceia cari, dacă ar putea ’șl-ar lăsa averea prin testament tot lor înși-le, saii să fiii aruncată în vr’un mormânt, ca să ’ml sfârșesc și eti întâmplările ca omenirea în păment, ori să aștept până s’o strânge vr’o dată și băncuțele, cum s’aii strâns biletele de 5 lei ca să mă topească, după cum pe ele le-aii ars, să facă din mine cine știe ce, saii în fine să mă roază vr’un mi- nistru al epocilor viitoare, pentru gloriosul titlu de : roade-băncuțe. Dem. A. Stăncescu. —ooOoc»--------- www.digitrac.ro 130 LITERATORUL STUDII ASUPRA LIMBEI m Venerabil Ciudată manie de a se zice bătrânilor de considerațiune : Venerabili! Eti unul, dacă aș fi în locul lor m’aș supăra de acest epitet pe care îl a- runcă cu nedibăcie tinerii lingușitori cari voiesc să parvie ! Da: M’aș supăra, și iată pentru ce : Știri că acest cuvânt, de și nou introdus de la Franțuzescul Vânerable, îșl are rațiunea de a fi și în limba noastră, căci cultul Venerei, este aproape singurul dintre culturile păgâne ce a pătruns și ce a prins rădăcini în chiar religiunea noastră răsăriteană ; Știri, ca dovadă despre această înrîurire, că avem în București o biserică ce sa numește sfânta Vineri; Cunosc că nici o altă religiune mal mult de cât a Venerei, nu are darul să atragă mal mulți tineri și chiar pe unii bătrâni. Dar rezultă oare din faptul că mal toți tinerii cât și un oare care număr dintre bătrânii noștril, sunt Venerabili, rezultă oare, că trebuie să aplicăm și bătrânilor demni de respect, acest calificativ ciudat ? Ce ? pentru că se află bătrâni, cari cu toate că au părul alb, nu voiesc să renunțe la religiunea tinerețel lor, calificativul Venerabil trebuie să le fie a- plicat ca un titlu de stimă și de onoare ? ȘirețiI de bătrâni carii nici la opt-zecl de ani, nu voiesc să renunțe de a fi Venerabili. De sigur că dânșii sunt de vină, că dânșii trebuie să ’șl fi a- propriat singuri acest termen, răpindu’l de la adevărata lor destinațiune ! Această mică discuțiune, nu este vre-o ispravă mare și nu dovedește mult dar în tot cazul, ea are meritul de-a arăta că egoizmul bătrânilor face ne- contenite încălcări pe moșia tinerilor. EI ’șl-afi luat pe seama lor până chiar și cuvintele ce ar fi trebuit să fie lăsate pe-a tinerilor ! Dar pentru a fi drepți, trebuie să spunem că respunderea primordială a acestei încălcări, nu este a bătrânilor noștril ci a celor Franțezl. Prin urmare, al noștri pot să rămâie Venerabili; tot ce este de dorit ar fi ca el să nu devie și Venerați. Să păstrăm cel puțin Venerațiunea, pe seama femeilor frumoase! A. Al. Macedonski. — - - — www.digibuc.ro LITERATORUL 131 DESPRE STIL (Urmare) Arătarăm că stilul simplu poate să devie o armă puternică, cu dibăcie mânuit; în unele cazuri ensă, și stilul pompos îșl are meritele lui. Vom da căte-va egzemple : STIL POMPOS „Nemuritoarea privighletoare de la MirceștI, marele bard, sublimul cântăreț al gintel latine, omul care a fost proclamat de către Gamille Lafargue, Ven- tura, Pia Brătianu,'Petre Velescu, etc, poetul Regilor, Regele poeților, Ho- rațiu al României etc, a mal repurtat un triumf fără precedent, colosal, de ne-descris, cu ocaziunea piesei sale Fântâna Blanduzitâ. „1 s’au prezintat în genuchl coroane de argint, de aur, de carton poleit cu panglici verzi, roșii, albastre și etc. etc. „Acest erou al poeziei Române, a mai fost și eroul unul banchiet ecstra- ordinar, la care, d. Maiorescu, marele orator și necomparabilul critic, a bine- voit a ridica toaste. „In genuchle dar, dinaintea acestui rege al poeziei care printr’un simplu decret al său este în stare să schimbe pe geniii în gentil (cu intonația pe i), și cine va cuteza de azi înainte să mal susțină că d. Alecsandri, n’a fost și nu este de cât un talent amabil, cu multe rime greșite și cu multe versuri șchioape, să fie demn de disprețul lui Gamille Lafargue ; Ventura Pia Bră- tianu, Petre Velescu, etc. Un alt egzemplu : STIL POMPOS „Guvernul Român, acest guvern demn de atâtea laude, care a cedat Ba- sarabia pentru mănoasa Dobrogie cu Ghiustenge capitală, în capul căruia se află d. loan Brătianu, pentru care publicul este entuziasmat de la un cap al țării la altul, cu acel bătren Brătianu, căruia i s’ar cuveni ca resplată pentru tot ce a făcut cu ajutorul oamenilor săi, domeniile întrunite ale Giurgiului și Brăi- lei, cu titlu ereditar pentru el și copil lui penă la al nouălea neam, a- cest guvern zicem, cu acest d. Brătianu și cu acest! oameni al săi merită toate laudele, toată admirațiunea și toate sincerile felicitări mal ales pentru că, simțind că reacțiunea sta să triumfeze, a pus’o la loc prin împușcăturele de la Buzău, urmate de câte-va morți ale u- nor oameni de nimic; a pus’o la loc prin falșul atentat al lui Pietraru cu care a izbutit s’o terorizeze, prin ridicarea fără mandat de la domicfiile lor www.digibuc.ro 132 LITERATORUL a unor oameni recomandați de periculoși punând la loc chiar pe această ne- demnă și criminală reacțiune, — mal ales prin autorizata și legitima lovitură de Stat a atingerii libertății presil. (Aci am pus un punct și reîncepem ast-fel). «Presa devenise în adevăr prea nerușinată : Ea cuteza să se rîdice în con- tra milionului subscris pentru înzestrarea primului nostru ministru, care cu toată această subscriere... etc, etc. «Presa devenise în adevăr nerușinată 1 Ea cuteza să se rîdice contra mi- lioanelor intrate în pungile particulare; în contra părintescului guvern, despre care îșl permitea să spue, că are infamia de a fi transformat țara într’un pa- șalîc-Brătianu. «Laude dar înaltului nostru guvern pentru măsurile ce" le-a luat și să sperăm că de aci înainte d. Brătianu, și cu toți al săi, va putea să ’șl ur- meze în liniște opera sa, această operă pentru al cărei triumf a luptat de la 1848 și penă acum.* Nu este așa, zicem la rândul nostru, că stilul pompos îșl are și el meritele și că dușmanii clefetitorl ai actualului guvern sunt deja zdrobiți cu desă- vârșire ? Iată în fine un alt eczemplu : STIL POMPOS «Banca Națională, patriotica instituțiune a guvernului liberal, prin repețitele el emisiuni de banf de hârtie devine din ce în ce mal sigură. «Această instituțiune, eminamente patriotică, și la care s’au specializat in finanțe o mulțime de bărbați astă-zi iluștrii, trebue sprijinită din răsputeri, căci numai cu acest chip, se va ajunge la disparițiunea aurului din țară, a- cest vil metal ce pricinuește de veacuri atâtea lupte, atâtea dezastre, atâtea patimi și atâta neodihnă. «Povățuim pentru acest cuvânt, pe toți comersanțil noștril și în de obște pe toți cetățenii, să refuze cu desăvârșire, aurul, argintul, sau orl-ce alte monete de metal și să nu primească de cât banii de hârtie al băncel, ac- țiunile băncel și orl-ce alte hârtii va mal pune banca în circulație mulțu- mită bine-voitorului concurs al d-lor Bilcescu și consorțium, — căci o repetăm, numai ast-fel, vom putea să scăpăm de aur și să ne asigurăm în hârtie de capitaluri din cele mal însemnate. «Precum vedem, Banca noastră Națională, va realiza în curând idealul că- tre care tind ideile progresiste : Suprimarea aurului a celor-l-alte metale bă- nești, ce aii fost penii astă zi izvorul nesecat al tutulor relelor ce aii bântuit o- menirea." www.digibuc.ro LITERTORUL 133 Aceste câte-va eezemple credem că arată în destul ceia ce ne-am propus. Dar pentru a se ajunge la asemenea foloase, trebuiește un meșteșug de condeiu superior celui reclamat de un stil simplu. Ast-fel, în cestiune de stil, nu este de stat la îndoială spre a se alege cel simplu, afară de cazurile pe care le aduserăm mal sus. In adevăr, — în materie de laudă nu trebue nici o dată să lauzi pe jumătate, dacă nu vo- eștl să ’țl atragi consecințe neplăcute. In critică este cu totul alt-ceva. Zi de eczemplu, despre d. lacob Negruți, că a făcut versuri, une ori des- tul de corecte și chiar destul de poetice, și d. lacob Negruți, chiar dacă ar avea un caracter din cele mal amabile, se va supăra. Spună ensă, tot despre dumnealui, că este unul dintre poeții cel mari al epocel, că tot ce scrie este curgător și plin de ademenire, de farmec, de frumuseți se sâ descopăr la fie-ce moment, și va trebui ca d. lacob Negruți, să aibă un caracter prea puțin amabil pentru ca să se supere. (Va urma) Al. A. Macedonski. Dacă-ar fi să ne unească Soarta noastră într’un gând Și subt el să ne umbrească Pomul dragostei plăpând, Tu, atunci în fericire De durere al scăpa Și din ochi-țl cu iubire Sufle tu-ml s’ar adăpa. Pe-amendol pământul mare Să ne ție ar fi mic; Pentru noi un cer și-un soare Să lucească-ar fi nimic 1 Cond. P. Scheleti. -- www.digibuc.ro 134 LITERATORUL MANFRED POEMĂ DRAMATICĂ IN TREI ACTE (dupe Lord Byron) (Urmare) A.otvil doilea SCENA I (0 colibă, în mijlocul Alpilor de Berna) MANFRED și VENÂTORUL Venătorul Mai stai!... E ance vreme destula; te vei duce. Me tem că amețeala din noii o să te-apuce, Căci corpul teu și mintea bolnave sunt și-acum; Ești slab și n’ai putere destulă pentru drum. Pripeala în asemeni împrejurări nu-i bună. Remâi, și mai pe urmă vom merge împreună. Dar unde vrei să mergem ? Manfred Ce ’țl pasă !.. Nu voesc Conducător, când drumul ’mi-e lezne să ’l găsesc. V NĂTORUL îmbrăcămintea, portul și-a ta înfățișare îmi spun că porți un hume și cunoscut și mare... De sigur, ești vre unul din nobilii seniori A căror bogăție, castele, servitori Formează-o frumusețe prin văile vecine. Deci, care ’ți-e castelul ? Căci poate foarte bine Să ’l fi vezut, și poate aminte să ’mi aduc De densul, și cu ochii închiși să te conduc. Manfred Ce ’ți pasă !.. VăNÂTORUL Foarte bine ! Me iartă de ’ntrpbare; Dar cel puțin, fii vesel, gonește-a ta ’ntristare. Așa! Bea vinul ăsta, — e vechiiî... De câte ori ’Mi-am dezghețat cu densul ai 'înimei fiori Și mi-am vezut durerea schimbată ’n bucurie ! www.digibuc.ro LITERATORUL 135 Să bem, căci împreună d’acuma cine știe De vom avea prilejul să ne ’ntâlnim ! Manfred ’Napoî! Napoi!.. Nu vezi sărmane că iadul e ’ntre noi, Că ceata de fantazme în jurul meft se strânge ? Nu vezi că în paharul ce ții se află sânge ? VÂNĂTORUL Ce spui îmi vine-a crede că iar te rătăcești : Manfred Iți spun că este sânge, și tu te indoești ? E sângele din mine, — izvorul ce o dală Curgea cu ’mbelșugare în inima-mi curată, In vinele acelor viteji din neamul meu, Al căror sfânt renume ’l-ași fi dorit și eu, In.vinele acelei pe care-a mea iubire Ar fi voit s’o urce mai sus de nemurire* Dar sângele acela a curs din vine-afar, Și astă-zi mi se-arată din nou, și astă-zi iar II văd curgând cum curge un fluviu în turbare Al cărui trist răsunet se sparge ’n depărtare. Pământul se roșește și apele ’n vapori II dau afar’ cu groază și ’l umflă pân’ la nori; Acolo se preface în munți și văi de sânge, Iar ușa ’ntredeschisă a cerului se strânge Și eu rămân același blestem rătăcitor Și n’am măcar speranța în Iad să mă cobor !.. VÂNĂTORUL Ori cine-ai fi străine misterios, ori-care Ți-ar fi trecutul, nimeni de-atăta remușcare N’a suferit ca tine și nici va suferi. De vrei să mori, așteaptă, ești om și vei muri; Dar pen’ atunci mângâe adânca-țî suferință Și roagă-te la ceruri mereu, să ’țl dea credință, Manfred Credință ! Ce credință ? Minciuni!.. Acest cuvânt E numai pentru bestii create din pământ; Dar paserea din aer pământu nici nu ’l vede Si ’n zboru-I singuratic ’n niminea nu crede. Vorbește de credință la cel din neamul tău... Eu nu ’nțeleg credința ca ori ce nătărău ! www.digibuc.ro 136 LITERATORUL Venătorul Să me ferească cerul să fiu d’un neam cu tine ! Dar, cât ar fi de mare durerea ta, bine S’o suferi cu tărie ! Manfred N’o sufer îndestul ? Privește-mâ, am viață, trăesc!... VÂNĂTORUL Dar ești sătul De densa, și pe față ai frigurile morței. Manfred Ți-am spus că sunt dușmanul ne ’nduplecat al sorței; Menirea mea nu este c’a ori și cărui om ; In mine nu se află din lume un atom Si eu traesc cum nimeni nu poate să priceapă, Iar viața la sfârșitu-i din noii o să re’nceapă, De și mulți ani și multe speranțe-am îngropat. Trecutul nu-i nimica și tot ce-am îndurat ; Căci veacuri nesfârșite mai am să duc pe umăr Si ele ’n vecinicie vor trece fără numer... Pământul, omenirea se vor schimba pe rând, Vedea-voiu multe stele din ceruri jos căzând, In spațiu va apare o lume nouă poate Si eu, în viață encă, le voiu vedea pe toate Cum nasc ș’apoi în noaptea uitărei cum dispar, Iar moartea voiu chema-o și-atuncea în zadar ! VăNÂTOBDL D’abia în toiul vârstei te ved că ești; — ca tine Sunt mai betrân, și iată, sunt mulțumit de mine. Manfred Crezi tu că traiul nostru de timpuri stă legat ? Se poate; dar prin fapte e timpul măsurat. Si am făcut atâtea în lumea blestemată, Ca nopțile de care ’mi-e viața ’ntunecată Si zilele de care atât sunt de scârbit Schimbatu-s’au în veacuri ce nu mai au sfârșit, într’un deșert, prin care furtuna când se-abate Ridică ’ntreg cortejul de zile sfărâmate Si ’n urma lor nu lăsa de cât un vaet lung, Un șir de lungi speranțe ce nu se mai ajung. www.digibuc.ro LITERATORUL J37 VÂNĂTORUL Sărmanul!... Nebunia din nou îl rătăcește... Si mila mă coprinde de dânsul, când vorbește. Manfrkd Ce bine-ar fi, amice, să fiu cum zici, nebun ; Atuncea tot ce cuget și toate câte ’țl spun, Ar fi a nebuniei tâmpită aiurare Si n’așl simți cât este durerea mea de mare. Venătorul Ce cugețl tu ?.. In lume ce vezi atât de rău ? Manfrrd Ved sufletnl din. mine alături cu al teu, Virtutea, fericirea, răbdarea, umilința, Respectul, bunătatea, tăria și credința Cu care de-o potrivă destinul te-a ’nzestrat; Văd zilele în care muncești până ’nserat, Ved nopțile în care odihna ’țî-este dulce, Văd groapa unde moartea la vreme-o să te culce, Văd florile și iarba, sub crucea ta crescând P e care-o să le ude copii tăi plângând, Si văd-., dar când la mine ajunge cugetarea, In loc de mângâere, găsește disperarea. Vânătorul Ai vrea să ’țî schimbi destinul pe-al meu ?.. Manfred Oh ! Nici odată ! Ar fi o mișelie de nimenea iertată!... Destinul meu să ’l aibă un altul n’așî dori. Ce siifer eu, nu poate Un om a suferi Nici chiar în vis, căci somnul în moarto s’ar preface. Venătorul Atunci, când suferința atât de bun te face, Se poate presupune că ești un criminal ? De sigur, când un suflet e bun, virtos, moral, Nu lasă nici o urmă de rele dupe sine... Făcut -al iu vr’o ciîmă, când vrei atâta bine ?... Manfred Oh! Da ! — Si ânce crime ce n’au judecător www.digibuc.ro 138 LITERATORUL De care amintindu-nrî, și astă-zi mă ’nfior !. Egzistă oare crime mai negre, mai cumplite, Mai pline de mustrare, ca cele săvârșite Asupra unor inimi pe care le iubești Si a cărora iubire te face să trăești ?... A! cel puțin dușmanul să’I fi zdrobit vr’o dată! Dar am avut în suflet iubire ’nveninată!... Venâtorul Să ’țî dea înțelepciune și pace Dumnezeu !... Mai roagă’l câte-o dată, îl voiu ruga și eu. Manfred Păstreze-și bunătatea și mila pentru |ine ! Iar tu ’n zadar vei cere iertare pentru mine !... Me duc !... Se ’ntârziază. — Dar uit că ’țî daforesc... la’aruul acesta,— primește’l!... Mulțumesc!... Remâî aci, căci drumul îl știu și fără tine, Furtuna nu mai bate... Si-acum, remâî cu bine ! SCENA II O vale în Alpi. — O cataractă. Manfred (sosind) E-aproape mezul nopții și razele din cer Răpesc și duc spre soare al apelor mister. Culorile frumoase se ’mprăștie ’n talazuri, Plutesc și ’mpestrițează surpatele zăgdzurî. Coloana argintie de apă curge ’ncet Si seamănă cu coama uscatului schelet Pe care călărește neobosita moarte Ca pe-un fugar ce singur e ’n stare să o poarte. ’Naintea-acestuî farmec sublim, sunt numai eu, ' Si-ași vrei în tot-d’auna să ’l ved se ’l simt mereu, Să cuget în tăcere l’a mea singurătate Să ’mi readuc aminte de zilele-adorate, Si beat de amintire, să uît al meu blestem Alăturea cu zîna acestui loc... S’o chem !... (Manfred ia în mână câte-va picături de apă, pe care ie aruncă în aer șoptind câte-va cuvinte magice. Dupe-nn moment de tăcere apare zîna Alpilor din undele cataractei). www.digibuc.ro LITERATORUL 139 SCENA III MANFRED, ZINA Manfrbd O zînă ’ncântătoare cu perul de lumină, Cu ochii vii și limpezi, cu forma ta divină Prin care de-o ființă iubită ’mi amintești, Cu sufletul în care privirea-țî oglindești Surîsul teii e dulce c’al unei dragi copile In. leagăn adormită în primele ei zile, Când inima-i zvâcnește sub visul el ușor Ca lacrima sub geană, ca raza supt un nor; Roșeața ta e focul ce ’l uită aurora Pe-obrazul de zăpadă al muntelui, în ora Când cerul cu pământul maî mult se ’ndrăgostesc. O ! Zînă!... Dacă ânsă-țî ’mî-ai cere să citesc In tine tot ce mintea și inima-mi găsește, Coprins’ ai fi de milă și mi-ai striga : — oprește! Me iartă dacă poate din somn te-am deșteptat Sau dacă dintru’un dulce moment te-am turburat. Dar vezi, cend omul are în mâna lui puterea, Nu cugetă că altui împiedică plăcerea Si te-am chemat; îmi place cu tine să vorbesc Căci simț o mângâiere in ochi-ți când privesc ZÎN A Precum cunosc puterea din sferile divine, Te-am cunoscut tot ast-fel, d’o dată, și pe tine. Te știu că aî un spirit fecund, nemărginit Prin care multe bunuri și rele-ai sevârșit, Ecstrem în tot d’auna în faptele-ți bizare, Ce te-au târât cu alții mai repede ’n pierzare, Știam că pentru mine veniseșl, să ’mi vorbești, Si te-așteptarn ; — acuma, poți spune, ce doreșli ? Manfred Să te admir, și-aproape să fiu d’a ta ființă E singurul meu cuget și singura-mi dorință. Căci toate câte aflu în cer și pe pământ La cruda mea durere nesimțitoare sunt. M’am cufundat în umbra adâncilor mistere, Si spiritele nopței ’mi-au dat a lor putere; Zădarnic ânsâ timpul și graiul ’mî-am pierdut, Nimica pentru mine să facă n’au putut; www.digibuc.ro 140 LITERATORUL Căci le-am cerut aceia ce n’au în stăpânire, Si m’aîi lăsat să umblu și azi în rătăcire. Zina Ce lucru-atât de mare a’ți împlini nu pot Acei a căror umbră se ’ntinde peste tot? Manfred Egzistă ensă unul, pe care ’mi-este frică Să ’l mai repet ! Zina — Ascultă, puterea mea e mică Alături cu aceia a geniilor mari. Dar dese ori se ’ntâmplă cei mici să fie tari. Vorbește, voiu să aflu durerea ce te-apasă, Si chiar de n’ași putea-o înlătura, ce ’ți pasă ! Manfred îmi redeștepți, trecutul de-amare încercări Si vrei să ’mi dai speranță prin alte zdruncinări ! In finet. . Poate glasul și ochii tei să ’mi fie, In ora cea mai tristă, o scurtă bucurie Așa ! . . Să ’ți spun durerea, ca frate să ’ți-o spun, Si sfaturilor tale ca orb să me supun; Să ’mi dai o mângăere, nn zîmbet, o privi e, Să ved că ești mișcată la trista-mi povestire, Să nu mai simt nevoe de nimeni, de nimic, Să nu rostesc zadarnic cuvântul cel mai mic, Să fiu ca condamnatul ce la ’ntuneric moare, Pe care ’l re’nviază o rază de la soare, Să fiii c’acel ce zace uitat de moarte chiar, Si-așteaptă ajutorul la zgomotul de-afar, Să fiu ca cea din urmă ființă urgfsită Si lacrămile mele și fața-mi vestejită In tine să deștepte regretele mai vii, Lumină, bunătate și soră tu să ’mi fii! (Va urma) Th. M. Stoenescu. ------•<«>--------- www.digibuc.ro LITERATORUL Ul Hm De la maluri Dus de valuri, Plec scutit d’orl ce nevoi; Luntrea zboară, E ușoară, Dar e bună pentru doi. Urlă valul, Fuge malul Cu roșaticu-i pământ; Apa-I mare Fund nu are, Și e poate un mormânt. Vântul crește Se ’ntețește, Apa ’n luntre a intrat, Și ea ’n undă Se cufundă, Geme-adâncu ’nfuriat. Dar ce ’mi pasă De me lasă Si noroc și Dumnezeu ! Lângă mine Te-am pe tine Draga sufletului meu!... Dim. N. Voinov- —■----——------------------ www.digibuc.ro 142 LITERATORUL NIMIC NICI CHIAR SPERANȚA... Nimic, nici chiar speranța în suflet nu mal cântă Când mut e viitorul și aripa ți-e frântă Departe lași în urmă al visurilor raifi.... Și lacrăma, chiar dânsa, când pică pe hârtie E rece ca înghlețul din inima, pustie De florile din Maiu! Nimic, nici chiar speranța în oclhl nu licărește Când ziua dupe ziuă bolnavă se târește,... Și poate ca să fie de aur cerul plin Și poate s’aibă stele albastra adâncime, Verdeață nouă, câmpul, pădurea, ’ntunecime Si rîul alb, — suspin ! Nimic, nici chiar speranța în groapă dupe tine Atunci nu mal voiește să vie, — și nu vine !... Și poate ca să fie orl-ce dupe mormânt: Dreptate omenească făcută unul nume, O viață viitoare, și ’n tainica el lume Noul aripi, — nouq&ent ! AL A. Macedonski. COPILUL MUNCITORULUI Stăm la fereastră. Era o seară frumoasă de iarnă. Fulgi mari cădeau me- reu pe casele deja albite. Pe geamuri mii de floricele de ghlață cu forme, care de care mal frumoase și mal variate. Peste drum de mine. într’o căsuță mică, dar frumoasă prin chiar micimea, simplitatea și curățenia el, locuia un muncitor cu familia sa : soția sa și un copilaș ca de vr’o patru ani. Perdeaua de la fereastră era ridicată. Flacăra de pe vatra muncitorului răspândea în odaia de la drum, unde locuiau el, o lumină clară, ce mă făcea să pot vedea tot ce se petrecea acolo. www.digibuc.ro LITERTORUL 143 Lângă foc ședea muma înaintea unei oale, ce era pusă pe cărbuni; lângă ea copilul, și înapoia lor, cu capul pe labe, un câine. De o dată văd pe copil alergând spre geam și pe muma sa care venea dupe el, luându’l în brațe și ridicându’l la fereastră. Tocmai mă gândeam ce putea să ’l fi făcut să alerge cu atâta grabă, când auziiti în depărtare cu- vintele : Cine primește steaua frumoasă și luminoasă ? Ințeleseiti atunci, că și copilul auzise ca și mine, și că dăduse fuga la geam ca să vadă steaua. Strigătele se apropiaiî; se văzu o lumină albă pe zăpadă și steaua apăru. MS uitaiii la fereastră iar, și văzuiîi cum copilul din bucurie trecu la întris- tare și în fine începu să plângă, căci steaua trecu înainte, iaritcum mumă-sa prin sărutări și desmierdărl căuta să ’l împace. Fiind că cunoșteam starea materială a vecinului meă de peste drum, îmi’ închipuiii, că copilul vrusese să vadă steaua și să auză cântecile și că muma nu voise să facă o cheltuială zadarnică... Deschiseiii fereastra, cu toate că era frig, chiemai înapoi, strigând, cât pu- team pe copil cu steaua și le plătii să cânte la geamul copilului muncito- rului. Cum se auziră cele d’ântâiă note ale cântecului, văzul pe copil apărând în brațele mamei sale... Tabloul ce ’l aveam acum înaintea ochilor, era fermecător. Pe un fond de crăci albe de chiciură, ce se mișcaiî încetișor, o căsuță, albă și ea, pe al cărei coș eșa fumul ce se ridica liniștit în văzduh, și la geamul căsuțil, copilul bătea din palme de bucurie văzând zugrăvelele de pe stea și auzind cântecele... Lângă el mama sa, ștergea cu o sărutare cea din urmă lacrimă, ce cu strălucirea unui briliant, se rostogelea pe față’I. Ta- tăl, muncitorul, venise și el, și se uita cu drag la fiul său. Pe stradă, care nu prea e umblată nici de trăsuri, nîci de sănii, cei trei copii cu căciulile îndesate pe urechi, albi de zăpadă, cântau mișcând steaua ale cărei raze se jucaii fantastic pe cărarea albă, bătătorită de picioarele trecătorilor. In cele din urmă, băeții cu steaua sfârșiră cântecul dascălului prea învățat și plecară; copilul nu făcu nici o împotrivire : adormise în brațele mumii sale. Peste puțin, nu mai auzii de cât strigătul de : Cine primește steaua fru- moasă și luminoasă, în depărtare, apoi flacăra de pe vatra vecinului med se stinse. Muncitorul se dădea odihnei dupe o zi de muncă, Iar eiî mă retrăsei de la geam. Singură zăpada mal cădea în fulgi mari, pe pământ și pe case. Dem. A. Stâncescu. o > 1 ■■ ■■ '■ www.digibuc.ro 144 LITERATORUL FRAN^OIS COPPEE Episod dramatic într’VLix act PERSO ANELE Daniel, profesor. Marta, văduva unui ofițer. Enric, fiul seti. Scena reprezintă terasa unul otel mobilat pe malurile unul port. In fund se zărec pânze le corăbiilor și orizontal mărei. La ridicarea cortinei, Marta, în doliu, șade pe un scaun. Fiul s6ft Enric, în verstă de aproape 14 ani, tot în dolitl, e în picioare lângă dânsa. SCENA I MARTA, ENRIC ENRIC Așa dar, vom pleca ? MARTA Da ,vom părăsi Franța. ENRIC 0 călătorie ! ce fericire I MARTA Am suferit destul. Aceste câte-va luni in’aii îmbătrânit cu zece ani. Avem cu ce trăi, și astă- seară chiar vom pleca pentru America. Nu! nu am speranțe nebune, crezănd că acolo vel avea un viitor strălucit; dar, aci, mă îndoesc de ziua de mâine chiar ! trebue să plecăm ! ENRIC Și vel fi mal fericită ? MARTA Poate. (Enric se depărtează spre a privi oceanul; Marta îl urmărește cu ochii) Ce blestemat războiii! El ’ml-a răpit pe tatăl tăă și tu nu știi nici unde ’I este mormăntul. și tu, tu scumpul meii ^îopil, atât do bun și atât de frumos, al fi avut aceiași soartă ! 0 Franță, pe care te Iubeam, patrie ce m’ai văzut născăud, a cărei limbă e așa de frumoasă, în care am www.digibuc.ro LITERATORUL 145 simțit lumina soarelui și a primelor mele amoruri, în care acest copil a putut să ’mi zică: „Mamă!“ val! va trebui să te privesc cu amărăciune, să ’mi pară cerul tăfi blestemat și aerul t6ă sugrumător! Tu m’al lăsat în văduvie, — numai cu acest copil. ENRIC Ce frumoasă e marea! Mal ales într’o călătorie lungă, cată să fie fermecătoare. Ultă-te, vezi acel fum gros și acel vapor ? MARTA El vine dintr’acolo. ENRIC Marea ! căt e de frumoasă ! Am văzut, mamă, ridicând păuzele pe cele trei catarte alo coră- biei noastre Un matelot zicea : „vântul este priincios*. 0 ! Să mergi pe mare! Ș’apol, am cu- raj eii. Am cugetat mult. Atât mal răii dacă ne vom înneca. Da... Ași vrea mal bine să fim în mijlocul furtunii, căci te-așl scăpa pe sfărîmăturile unul catart. Știfi pe Robinson pe din afară. Cu voie safi fără voie, îți voifi face o casă de frunze pe un plaifi aurit, în fața valurilor, și-a- colo vom petrece amândoi, singuri, fericiți, mult mal fericiți, dragă mamă, de cât am putea fi aci; căci n’am să te mal văd tristă, nu este așa mamă ? MARTA Copile! (ia o parte) cât de repede se uită la vârsta lui! (tare) Alde, du-te de vezi dacă s’a pregătit totul. ENRIC Alerg! MARTA Sărută-mă: așa, să fii cu minte. (Enric o sfirută și ese). SCENA II MARTA (singură). Nu ! cel puțin de nu voifi fi efi fericită în egzil, va fi sărmanul meii copil. Patrie !, ce însem- nează patrie ? Un prejudițiu vulgar, care ’mi va lua copilul la cel d’ântâl război, spre a ’l a- runca ’n furia gloanțelor. Si cu toate acestea. 0 ! Franță ! el adora numele tăfi, acel erofi pe care ’l iubeam, și s’a sacrificat pentru tine. — Oh! Doamne! Dacă ar putea să mă vază c’anl pără- sit locuința în care eram fericiți, și că în dolifi printre mulțimea zvfinturată, îl duc copilul spre a-I cerca norocul; dacă, cu fața însângerată. .. Nu! Acest vis îmi face răii. Sunt mumă, și a- bine acela ce fac. Datoria mea este de-aml scăpa copilul. Sufletul meii e ’mpăcat cu conștiința; el trebuie să asculte temerile unei mume. Ori ce alt simțimânt nu mal viețuește ’n pieptul meii. (DANIEL apare ’n fund) A! Daniel, bunul prieten al bărbatului meii! www.digibuc.ro 146 LITERATORUL SCENA III MABTA, DANIEL DANIEL Pled ? MABTA In astă-seară. DANIEL Si copilul ? MABTA II laii cil mine. DANIEL Ascultă-mă. La școala de țară, unde ’nvăț pe micii țărani să citească, am acolo numai ființe bune și devotate ; dar, când acel copil aii aflat că d ta pleci într’o lungă călătorie cu tânărul lor prieten, că înaintea viitorului întunecos și plin de pericole, micul lor camarad fuge ’n țări străine, el aii pronunțat un cuvânt întristător, și-aii zis despre dânsul, ca de un soldat, — de- zertează ! .. . MABTA Scumpe prieten! . . . DANIEL Este adevărat, fiul d-tale e âncă un copil: D-ta dispui de dânsul f dar onoarea te oprește de a’I duce așa de departe, înainte de-a consimți el. I-al luminat oare sufletul sSii nevinovat? A- flat-a oare din gura d-tale ce ’nsemuează o patrie și ce datorie are pentru dânsa ? Cunoaște el acest război imfam și ura din sufletele noastre ? Știe că ni s’a răpit Alsacia și Lorena, că Met- zul și Strasbourgul aii trebuit să ’șl plece fruntea supt jugul german, și că noi suferim precum un soldat, într’o bătrânețe întristătoare, sufere âncă de piciorul tăiat odinioară ? Știe el că ta- tăl săii a murit în război ? MABTA Dar el mal știe, că ’l iubesc, că este viața și speranța mea, și că de ’l-așl pierde, ași muri de durere. DANIEL Marto ! MABTA ’TI-aducI aminte de seara ’n care plângeam, lângă d-ta, când acel ofițer, prizonier în Ger- mania, îmi trimise crucea de onoare a bărbatului meii și cuvintele prin care ’ml da să ’nțeleg c’a murit! Adu-’țl aminte. Era înr’o noapte de Septembrie. Ingenuchiănd atunci lângă patul copi- lului meii adormit, m’am rugat, în fața d-tale chiar, către cel a tot puternic : 0 Doamne! Păs- trează-’ml cel puțin pe acest copil! www.digibuc.ro LITERATORUL 147 DANIEL Eîi ânsă am cugetat: Pentru răzbunare! Marto, in numele sângelui și a lacrimilor vărsate... MARTA Nu! Franța ’mî-a luat bărbatul: 11 e destul! DANIEL Nu vel putea să pleci. MARTA In astă-seară îl voi lua cu mine. DANIEL Vel face o lașitate! MARTA EU nu sunt o Romană. DANIEL Vel regreta ânsă mâine această hotărâre. MARTA Sunt mumă 1 DANIEL Și Franța e de-asemenl o mumă. MARTA 0 mumă, ce vrea să ne sugrumăm pentru dânsa. DANIEL II datorăm brațele spre a o răzbuna. MARTA Și astă-zî, vă sfâșiațî între voi. DANIEL Marto, dacă te-ar auzi soțul dumitale 1 MARTA Vocea lui îmi șoptește la ureche: — du-te ! pleacă I DANIEL Tu blestemi, Marto 1 www.digibuc.ro 148 LITERATORUL SCENA IV MAETA, DANIEL, ENBIO. ENEIC Mamă, corabia e gata, pânzele el deja flutură în aer. Să plecăm repede, să plecăm! K ! d-nul Daniel... DANIEL Enric... MAETA Nu asculta pe acest om ; el îți va spune că nu trebue să pleci, te va înspăimânta de călă- toria depărtată, cu pericole necunoscute și cu țărmuri nesigure. Apoi va pronunța și mal tare numele Franței, îți va da speranța lui mincinoasă; îți va prezice timpuri mal bune, mai fericite, un vânt glorios făcând să fâlfâie drapelele, soldați mergând la hotare. Nu asculta, copile, pe-a- cest om! viața ța întreagă el vrea s’o sacrifice visului săi! înșelător. Iți va spune cuvinte mari, ce îngrozesc, rechiemând trecutul întunecos și chiar pe morțl. In sfârșit, dacă mă iubești, nu as- culta pe-acest om. DANIEL Te ’nșell, Marto !... ISIu mă îndoiesc de fericirea și liniștea ce te-așteaptă acolo ; mă cunoști prea bine spre a mă crede că mint. Plecați. Cerul e curat și marea e blândă. Vântul e propice și valurile line. Plecați- Lumea Nouă, pământul primitor, în care vă veți duce pe-o cale liniștită, vă păstrează ca azil dezerte fără margini ; acolo veți găsi aur, noroc și mulțumire. Plecați dar... Raiul vă așteaptă. Pentru un om care speră, care calculează, care se iubește, patria e câmpul ce ’l lucrează și ’l seamănă, și e un simțimânt stupid și foarte vechi de-a se lipsi de pământul Unde dorm resturile strămoșești. S’apol, ce părăsiți ? O Franță lovită, care sângerează, aplecân- du-se pe-o sfărâmătură de sabie. Fugiți. Pentru voi aci este un infern ! (Cu o adânci întristare) Am ajuns în fine la epoca dorită și această țară alunecă pe un povârniș fatal. Nn mal în- drăsnesc să sper că se va opri într’o zi, spre a se ridica mare, așa cum este visul unei na- țiuni. Aceia ce am văzut în ultimul răsboiti, m’a făcut să cuget c’am trăit prea mult. In ora disperărel și-a lacrimilor, când Parisul zdrobit depuse armele, în ora când, supt aceste ziduri, nici învingătorul nu cuteza să se apropie, răzvrătitorii parucizl și nebuni cu steagurile, roșii, răzvrătitorii fără patriă și fără Dumnezeă, însângerând orașul și aruncându’l în flăcări, ridicati toaste în memoria acestor ruine, supt care se aflai! mii de germani. ENEIC Sfârșește, d-le Daniel. Mă faci să roșesc. DANIEL Nu, copile; timpul n’a trecut âncă: câte o dată, vindecarea sosește dupe cea mal grea durere 1 Da! voiam să ard orgoliul din spiritele tinere. Dar, când am văzut că m’ail înțeles, că ș’au plecat fruntea supt cuvintele’ml adevărate, am dat glasului mei! accente de mângâiere. Le voi www.digibuc.ro LITERATORUL 149 spune dar că aii fost eroi printre sărmanii noștri soldați; că aceștia spăimântațl de orizontul negru, dar sperând âncă în steaua Franței, aii mâncat pâine uscată, aii dormit pe pale și aii căzut, învinși, dar loviți în față. Le voi spune toate acestea; le voi redeștepta ura și suferința, și voi da Franței mulți răzbunători. ENRIC Răzbunători ! MARTA Daniel! Daniel ! gândește-te! Stil prea bine că n’am de cât pe-acest copil. Stil care-a fost moartea tatălui săă, culcat pe palele însângerate, în mijlocul strigătelor dușmane, poate chiar înțelegi că această națiune e perdută. Daniel, răspunde ! Se poate să nii’l ucidă pentru nimica, în zadar P Oh! Nu mal am nici o speranță DANIEL Ascultă-mă bine, Marto. Sunt un biet om, Iar nu un profet; cu toate acestea sper âncă să fim scăpațl. MARTA Dar un copil!... -DANIEL Copile, datoria ta ’țî vorbește ! Noi apostoli al învățăturel, care vă purtăm pe genuchl și vă facem să urîțl nepăsarea, — când plecați în război, perii noștri deja albiți, se albesc de tot, și vă bine-cuvântăm cu brațele tremurătoare. MARTA Așa dar, chiar voi vă ’ndoițl ? DANIEL Nu ne ’ndoim. Dați-ne fii voștri; el sunt arzători și viteji. Dațini-’I ! Vom scăpa țara cu dânșii. MARTA Vis zadarnic ! Speranță ne ’ndeplinită. ENRIC Ascultă-’l, mamă! DANIEL Nu este jug pe care puterea să nu ’l scuture, și rușinea întipărită pe obraze dă putere și a- țâța la răzbunare. Dar spre a ajunge aci, trebuie ca fie-care cetățean să devie un soldat, patria ’ntreagă o familie armată, bogatul același cu săracul, nobilimea același cu poporul. într’un regi- ment națiuna se amestecă : toți mănâncă din același pâine uscată și dorm pe aceleași paie pu- trezite. Si când acești soldați, conduși de bravi generali, luptându-se, murind, mulțumiți de viață, legați prin frăție, vor merge liniștiți, tari, supuși, și ridicând până la ceruri strigătele de în- vingători, le vor răspândi în toată lumea și vor înfige vechiul drapel pe vechile noastre hotare I www.digibuc.ro 150 LITERATORUL MARTA Dar dacă vom cădea âncă odată ? Dacă ferul german ne va străpunge pănă la inimă V Dacă Parisul îșl va vedea zidurile căzând ?... DANIEL Femee, nimeni nu cunoaște destinul armelor. Dar, dacă ele strălucesc pe orizontul nostru, e că Parisul n’a uitat gloria strămoșească. ENRIC Mamă, are dreptate. Disperarea d-tale era să te ’ndemne să faci o faptă rea (iui Daniei) Nu mal plec 1 MARTA (lui Daniel) Nenorocitule ! Ce-ai făcut ? DANIEL Datoria 1 MARTA (lui Enrîc) Si această datorie, tu o ceri de la mine, copil fără de milă ? ENRIC (aruncându-se de gâtul el) Oh! da! MARTA Fie! Speranța mea de-acum va fi la cer : Dumnezeii să ’țl fie într’ajutor ! DANIEL Dumnezeii intr’ajutorul Franței!,.. d'Artanian. ERMIL NU.VELĂ (urmare) n Intr’un oraș mare, prietenii se întâlnesc foarte rar și mal mult pe întîm- plate, Iar dacă acolo ești străin, întâlnind un câine chiar din țara ta, îl el drept un prieten și ’țl vine să-I vorbești, să ’l întrebi de părinți, de rude, de concetățeni și să ’l arăți la toată lumea, zicând: acest câine e din țara mea. Fie acel oraș Veneția, Roma, Madridul, Londra, chiar Parisul, ori www.digibuc.ro LITERATORUL 151 cât de măreț și de strălucit s’ar arăta, — dacă nu vezi zidurile în care-al născut, curtea în care te-al jucat ca copil, vecinii care ’ți dedeati sati le de- deal „bună dimineața* totul ți se pare strein, și ori câte zile al petrece ui- tând, un singur minut de suvenire e de-ajuns să ’ți deștepte cele mal vil regrete. Acolo, viața este o beție, spre care te atrag zilnic frumuseți âncă necu- noscute, plăceri âncă negustate, curiozități nenumărate, patimi chiar de care anevoe te poți desface, — în scurt, tot ce sufletul admiră și nu găsește cu vinte spre a descri. Une ori farmecul e atât de mare, că dupe ce l’al cu- noscut în întregul și până la culmea lui, ți se pare că nu ’țl-a rămas nimic straniu, și începi a te cobora pe scara lucrurilor ce-al admirat, până ce te re’ntorcl la • cel mal simplu, la cel mal neînsemnat; aci, regăsești primele pă- suri ale viețel, primele încântări, primele simțiri nevinovate, și atât de scumpe ți se par, încât al vrea să rămâi pentru tot-d’auna cu dănsele. — Dar, privirile ’ți sunt obosite, inima ’țl-e roasă, nu mal înțelegi ce vrei, ni- mic nu ’ți mal place, și-ai dori să schimbi un palat chiar, dacă l’al avea, pe-un colț singuratic al naturel, unde marea să ți se rostogolească la pi- cioare sau frunzele să te adoarmă prin șoaptele lor. In locul zgomotului din orașe, al dori tăcerea întreruptă numai prin dezmerdările paserilor sati prin murmurul unul izvor, și-acolo să cugeți, să visezi și visul să te ’nnalțe de- parte de pământ, departe de tot ce-al văzut și simțit pe densul. Dorim rea- litatea în toată goliciunea el, dar când înlăturăm întunerecul ce-o ’nconjoară, când ridicăm vălul ce-acoperă chiar ființa noastă, carnea, oasele și ameste- cul din care sfmtem formați, — mâhnirea și dezgustul ne silesc să fugim de această realitate, iar spiritul spăimântat de putregaiul în care voiam să ’l cufundăm, se re’ntoarce mal trist, m’al obosit în orizontul sătî de visuri, de lumi închipuite. Și ce s’ar întâmpla, dacă în tot momentul ne-am gândi la putreziciunea ce viețuește fie-care ființă, fie-ce lucru și am căuta realitatea până în corpul ce iubim mal mult ? — Am fugi de tot ce ne ’nconjoară, ne-am sfâșia căr* nurile și ne-am tâmpi mintea, ca să nu mais imțim, ca să nu mal judecăm. Nul. . Intr’un izvor nu admirăm apa și pietrele prin care se rostogolește, ci viața lui pe care une-orl o asemuim cu a noastră, murmurul săti lin sati întrerupt ce seamănă cu scursoarea zilelor noastre, acel ceva care ne mișcă fără să știm cum și pentru ce; într’o pădure, nu admirăm lemnul și frun- zele el, ci liniștea și singurătatea pe care-o dorim de-atâtea ori pentru noi; în hrana și aerul prin care trăim, puțin ne pasă de viermii sau de mlazmele ce s’ar afla, destul că ne prelungim viața și cu densa firul simțirilor, bune sati rele, dar care singure se luptă între astăzi și ’ntre mâine; într’o femele www.digibuc.ro 152 LITERATORUL nu iubim carnea și sângele el, ci amorul dintr’ensa și răsfrângerea simțirilor noastre. Cât de tristă e realitatea și cât de nenorocit e omul care nu s’a putut ridica mal prjesus de densa. Cu toate-acestea, ea e pretutindeni, și ochii fără voe o ’ntălnesc și mintea fără voe o presupune. într’un oraș mal cu seamă, realitatea e mult mal dezgustătoare, alături cu ura și invidia, cu calomnia și lașitatea, cu desfrânarea și decăderea, cu vi- țiul și murdăria trupească și sufletească. In Paris de pilidă, realitatea e îmbrăcată cu haine de aur, dar buzele ei putrede se ascund subt zîmbete rafinate. Acolo, ca ori și unde, dacă o femee a încălțat ciorapi de mătase și ghete fine, spre a ’nșela ochii, crede că mintea nu va pătrunde până la pelea aspră și lustruită ce ’ncearcă să ascundă ; Iar bietul bărbat, când se deșteaptă di- mineața cu părul vălvol, cu ochii tiviți de câte-va lacrimi închegate, cu buzele scorojite, spre a ’și lua halatul și papucii, crede că femeia îl va erta această înfățișare prozaică, în hatârul primelor iluziunl ce ’și făcuse despre dânsul. Așa o fi pentru femeile care iubesc numai odată. Dar cum mal toate iubesc de mal multe ori, preschimbările urmează dupe fie-ce pierdere de iluziunl. O dovadă despre aceasta, ne-o va da Ermil, el, care era atât de bizar, atât de misterios; dar care cunoștea lumea și obiceiurile el, precum se cu- noștea pe sine. Dacă nimeni dintre prietenii lui nu știa unde dispăruse din.nou, el era convins că plecase la Paris și că se afla acolo de câte-va zile. Intr’unul din otelurile Parisului locuia Adrian cu Erina, nevasta lui. Ași fi zis Romeo și Julieta, dacă eroina lui Shakespeare ar fi fost tot atât de dibace ca eroina mea, să fugă de la părinți pentru totd’auna cu Romeo al el, dupe cum Erina fugise cu Adrian. Se iubeau, — și căsătoria lor săvârșită mal în urmă, s’a făcut, cum am zice, din amor. Ce-I păsa lui Adrian dacă aceia ce făcuse Erina pentru densul, ar fi putut s’o facăpentr’un altul, dacă fugind de la părinți, ar fi fugit într’o zi și de la el, mal ales că o deprindere rea nu se câștigă dintr’o singură dată; ce-I păsa dacă Erina îl va disprețul într’o zi; destul că ’n.iintea căsătoriei îl spu- sese că ’l iubește. Ambele odăi ce ocupați, respundeaîi una ’ntr’alta, formând salonașul și ia- tacul. Acest din urmă prezintă mal mult interes mal cu seamă pentru denșil, căci pereții lui știaîi toate destăinuirile lor amoroase. într’o dimineață, Andrei se sculă mal de timpuriu ca de obiceiti; Iar Erina, www.digibuc.ro LITERATORUL 153 âncă în pat, se părea că ’l egzaminează, așa cum nu făcuse nici odată. A- drian luase papucii în picioare, aruncase halatul peste umeri și se freca la ochi, căscând și întinzându-se ca dupe somn. Jos, lângă pat, ciorapii Iul ste- teatî cocoloșiți pe covor, păstrând urma degetelor subt niște conture de nă* dușeală uscată ; alături ghetele, pline de noroiu, aveați aerul d’a protesta că Adrian nu le stropise nici odată cu parfum pe din ’năuntru ; perna pe care dormise, era ghemuită într’un colț al patului și albeața el se schimbase în- tr’un lustru tot alb, dar căptușit cu un strat fin de mătreață, împestrițat ici și colo cu fire de păr din capul lui; pe un scaun erați aruncate în neregulă cămașa de ziuă și hainele lui; Iar pantalonii cu căptușeala de la betelie a- aproape roasă, își arătati genuchil scofălcițl, adeverind că stăpânul lor îl în- covolase prea adese-orl; într’un vas de porțelan, lângă sobă, era o babilonie de țigări, de chibrituri și de alte amestecături eșite dintr’un gâtlej omenesc ; în fine, tot iatacul avea o înfățișare prozaică, și afară de Erina, care stetea gânditoare, întinsă în pat și cu cotul rezemat de pernă, nu era nimic care să te hotărească să stal acolo. Adrian, dupe ce se întinse și căscă de câte-va ori, se mal scărpină în cap și-apol dispăru dupe-un paravan, așezat într’un colț al iatacului. Erina, care privise cu de-amănuntul la tot ce-o înconjura, auzi dupe para- van un fel de bolboroseală de apă și o frecătură de perie, care dovedea că Adrian îșl spăla dinții. Erina ascultă pentru-uu moment cu nepăsare; dar, când revăzu ciorapii, ghetele, mătreața dupe pernă, vasul de porțelan, — ochii el se ficsară spre tavan, ca și cum ar fi voit să pătrunză printr’ânsu până la cer, apoi se închiseră cu mâhnire ; — mâinele el se încrucișară și’șl ascunse capul în pernă. EI!. . Trecuseră multe luni de miere, și veniră zilele în care bărbatul începe să ’și arate arama. Femeile se deprind cam greii cu acele zile; dar Erina părea a nu se deprinde nicl-odată. Ea ’și aminti de timpurile când Adrian îl apărea spilcuit ca o păpușă, de prima noapte în care se dezbră- case în odaia vecină și venise la dânsa în vârful degetelor prin lumina slabă a candelei, — în sfârșit, trecutul plin de poezie îl apărea aproape ruinat spre a lăsa loc unei noi epoce, epocă de proză și de tristă realitate. In acea zi, Erina simți o mâhnire nedescrisă și gândul el era atât de pre- ocupat, că mal la toate întrebările bărbatului săii, îl răspundea în neștire cu multă anevoință. — Ce-al tu, Erino ? o întrebă el asigurându-se de întristarea el. — N’am nimic! Ce vrei să am ? Să eșim puțin din casă, la aer curat; a- erul ’rol-ar face bine. . . — De ce nu ’ml-al spus mal din ’nainte ? zise Adrian cam încurcat; acum e www.digibuc.ro 1F4 LITERATORUL târziii; voiam săx es singur, făgăduisem unul prieten să mă ’ntâlnesc cu el. — Nu face nimic. Merg și eti; cred că n’avețl secrete ; vel vorbi ce al de vorbit cu acel prieten, și apoi ne vom plimba. — Așa e, dar... — Va să zică, nu vrei să mergem împreună ?... Iți mulțumesc : îngână Erina, oare cum atnsă de puțina amabilitate a soțului săti. Adrian găsi de cuviință să nu-1 mal răspundă, și vrând să lasă cu orl-ce chip singur, îșl luă pălăria și era gata să plăce, când văzu pe Erina cu ca- pul aplecat pe spatele unul fotolii! și ’I se păru că plânge. — Ce fel, Erino, plângi ? . . Pentru ce plângi ?. . — N’am oare dreptate ? Dar nu! Nu vreaiî să mal stau în Paris; — să ne ’ntoarcem în București; cel puțin nu voiiî rămâne singură când pleci. Și zicând acestea, lacrămile picați din ochii el, izvorâte dintr’o mâhnire nevindecabilă saii poate dintr’o amintre sfâșietoare. — Nu ’ml-al vorbit nici odată ast-fel, Erino; îl zise el; eu toate acestea, trebuie să al ceva. Să vedem, spune-mi. . . Saîî mal bine îmi vel spune dupe ce te vel liniști. . . Acum, să mergem împreună prin oraș; lartă-mă dacă m’am purtat răii cu tine. . . Dar vezi, când te întâlnești c’un prieten.. . — Acum, e de prisos! — Nu ! Să mergem ... te rog ! . . — Fie! zise Erina; dar te previti că nu vom mal sta mult în această stră- inătate, mi s’a urât... Să plecăm din Paris !... — Vom vedea!... zise Adrian, pe când Erina îșl punea pălăria și mâ- nușile. Peste câte-va minute, tinerii căsătoriți se aflati pe stradele Parisului; iar Adrian nici nu căta să se ’ntâlnească cu acel prieten, — ceia ce făcu pe Erina să creadă că fusese numai un pretecst din parte-1, spe a eși fără densa. Nu-1 impută .ânsă nimic și ’n tot timpul păstră răceala unei femei nepăsătoare. Gând se întoarseră acasă, servitoarea le eși înainte și le spuse că ’n lipsa lor venise cine-va,—un domn tânăr, cum îl descria dânsa, că întrebase de el, că-I așteptase cât-va în salonaș, dar că apoi plecase fără să ’și spue numele. Amândoul se întrebați, cine putea să fie ? Iar Adrian găsi prilejul să con- vingă pe femeia sa că era prietenul cu care voia să se ’ntâlnească. In sine ânsă era nedomirit de acea vizită neașteptată, și Erinel îl venea și nu-I venea să ’l crează. — In sfârșit! Ce ’ml pasă! zise ea. Astă-seară să mergem la teatru; n’am fost de mult, și... www.digibuc.ro LITERATORUL 155 — Să mergem, zise Adrian, dar vezi... că... — Iar ? — Ași merge, ensă... Aceiași mâhnire a Erinel, și-apol aceiași supunere a bărbatului el. In adevăr, la ora teatrului, prin lumea care se așeza pe scaunele din par- ter, se arătară și cel doul căsătoriți, cu pretențiunea lor de și mare, — dar cu acea înfățișare provincială saii populară, ce caracterizează mal tot-d’auna perechile care ocupă, la un teatru, două staluri în loc de-o lojă. Cortina se ridicase, și publicul nerăbdător remase înt’ro adâncă tăcere. Nu se mal auzeati de cât cuvintele actorilor și din când în când câte-o es- clamație a vre-unul spectator original. Spectacolul absorbise atât de mult atențiunea Iul Adrian, că uitase și pe Erina alături de densul, pe când privirile el ca prin instinct se plimbati îm- prejurul sălel. Ar fi zis cine-va că Invidiază pe toate acele femei parisiene, în luesul cel mal delicat, întriale căror benioare intrări sati eșeafi tininerî și bătrâni de treptele cele mal înalte ale Franței. Cochetăria și eleganța acelor femei, curtenia și manierele acelor bărbați, ar fi fost, cu drept cuvânt, dorite și invidiate de orî-ce altă femee mal prejos de cât ele. Dar în această observațiune a publicului, Erina simțea ceva stranii, un fel de presimțire de care nu se putea desface. Spre a ’șl izgoni neliniștea a- tât de ne ’nțeleasă, densa îșl îndreptă atenția pe scenă ; cu toate acestea, pierduse mult din mersul piesei și căuta să prinză firul intrige!. De-o dată în stânga el, într’o lojă de benioar, se auzi un hohot de rîs spre care privirile mal multor spectatori, o data cu ale el, se îndreptară. Adrian nici atunci nu ’șl clinti ochii dupe scenă. La auzul acelui hohot și la vederea aceluia care ’l lăsase să ’I scape, Erina îngălbeni și ochii săi se ficsară ca într’un punct unde presupui o fan- tomă și încerci a te dezamăgi. In zadar ensă Erina căuta să se dezamăgească. Ea cunoștea pe bărbatul care rîsese în lojă, îl cunoștea foarte bine, și tocmai in această siguranță căuta o schîntee de îndoială spre a se liniști. Ar fi voit să deștepte pe bărbatul său din atențiunea-1 fanatică, spre a ’l cere o domirire, dar dupe-o scurtă reflecțiune, renunță la această hotărâre. Neliniștea ânsă ’l creștea. Iar când văzu pe acel bărbat vorbind foarte afectuos cu o copilă de vr’o cincl- spre-zece ani cu care se afla în lojă, simți un cutremur de gelozie. — Nu!... Mă ’nșel! cugetă ea. Nu poate fi el! E peste putință. Cu toate acestea, ce nu se poate în lume, mal ales când cine-va are o voință nestrămutată, și aur, mult aur, prin care s’o preschimbe în fapt. De și o mulțime de cugetări aduseseră îndoiala în mintea Erinel, — to- www.digibuc.ro 156 LITERATORUL tuși privirile el nu se schimbai o clipă din locul spre care erai răpite. — E peste putință! mal cugetă Erina; dar ca o desmințire, surîsul bat- jocoritor al omului din lojă o lovi în față și o săgetă în suflet. într’un mo- ment binoclul lui o ficsă așa de bine că ori ce îndoială ’I dispăru. Tot a- tuncl copila ce ’nsoțea pe persecutorul Erinel, la un cuvânt al lui, se aplecă din lojă-afară și păru că studiază cu de-amănuntul înfățișarea el. Biata femee, în turburarea sa, credea că toată lumea șe uita la densa, și ne mal putând suferi bătăile inimel, apucă pe bărbatul săi de mână și ’I zise : — Adrian,—’ml-e răi, — pare că-am friguri,—să mergem... nu mal pot sta ’n teatru... — AibI răbdare, îl zise Adrian; tocmai acum când e mal frumos... — De nu vrei, plec singură... — Ce fel ?... Va să zică ți-e răi tare ?... Să mergem atunci. Și amândoul soții se sculară, tulburând pe o mulțime de paclnicl privi- tori și eșiră spre a-I lăsa să bombănească și să-I ocărască în urma lor. Când ajunseră în vestibilul de la eșire, dupe colonade, apăru mergând îna- inte, o pereche ca și el, în care Erina recunoscu pe omul și copila din lojă. Ar fi voit să se oprească din mers, dar cugetă că ar deștepta bănuell bărbatului săi, și înaintă cu curagil. La eșirea din stradă, o caretă trăsese la scară, în care se urcă omul cu copila, lăsând să-I scape un hohot mal batjocoritor, pe care Adrian îl socoti ca o glumă a celor doi necunoscuțl, dar pe care Erina îl primi ca o mușcătură înveninată. Dupe ce Adrian coborâ treptele și plecă pe jos cu femeia ^a, ușa caretei se trânti cu putere și caii trecură pe din’naintea lor; iar Erina părea că aude âncă acel hohot, înăbușit de cristalul echipagiulul. Ajunși acasă, Adrian cercă să dea femei sale toate îngrijirile unul bolnav, dar când densa îl refuză până și pe cele mal mici, se crezu în drept să-I ceară o ecsplicare. — Spune-mi, ce te face să fii atât de tristă; căci de sigur tristețea e sin- gura ta boală ?... e foarte firesc să nu fii veselă, în mijlocul streinătățil unde ne aflăm, dar aibl puțină răbdare, mai am un an de studii, și-apol vom pleca... In tot cazul, voii să știi de ce ești tristă ? Ți-am făcut el ceva, ai primit vre-o veste rea ? Spune-mi ! — Nu, nimic! respunse Erina cu greutate. — Atunci, iubești pe cine-va, sal al lăsat în București pe cine-va pe care ’l iubeai și-acum te căeștl? — Ești nebun !... — In sfârșit, ce pot să cred el, care te văd ast-fel ?... Știi bine cât te www.digibuc.ro LITERATORUL 157 iubesc, mi-a! mărturisit de atâtea ort că mă iubești, mi-al dat dovezi chiar... Este ânsă un mister în tot ce faci, în tot ce vorbești. . . Să vedem, poate âm făcut răii învoindu-mă la fuga noastră; dar și această pată astă-zl e ștearsă în fața legilor. — Nu este-așa 1 Spune-ml! . . *-*- N’am nimic de spus !. . De-aci discuția luă un caracter mal serios, mal aspru, mal înțepător ; Iar când și unul și altul presimțiră că rezultatul ar fi neplăcut, Erina merse de se culcă în patul său, Iar Andrei se întinse pe o canapea în salon și nu se știe dacă ochii lor se închiseră până la ziuă. Dimineața, firul armoniei se restabili pe nesimțite între cel doul tineri, și par’că nu se ’ntâmplase nimic între dânșii. Spre seară, când toată lumea ese din casă, spre a uita grijile și zăpușeala zilnică, amândoi se urcară intr’un omnibus și coborâră aproape de Câm- piile Elisee, spre a se plimba per pedes apostolorum, ca doi porumbei care fug de lume, cu toate că lumea o găsești tocmai când fugi de ea. Câmpiile Elisee, sati mal bine șoseaua Parisului, au talentul d’a atrage multă lume, mal ales din aceia care caută poezie pentru suflet saîî măgulire pentru vanitate. Și unii și alții îșl văd dorințele îndeplinite; dar cel mal mulțumiți sunt aceia, care, la umbra frunzelor și a boschetelor, au câte-o puică de dezmerdat. Pe șosea, când voiră să traverseze spre Bois de Boulogne, Erina luă bra- țul bărbatului săti ... ca să n’o calce trăsurile îșl zise Adrian; dar ca să braveze pe ori-cine, cugetă dânsa. Si -într’adevăr, la brațul unul bărbat ca Adrian ar fi bravat până și pe omul de la teatru, care ’l inspirase atâta neliniște. Dar cine putea să fie acel om de care Adrian nici nu visa ? . . II cunoștea e] oare ? Chiar de l’ar fi cunoscut în alte vremuri, saîî cine știe unde, *- câți nu seamănă unul cu altul și pe câți nu-1 pierzi din memorie chiar de i-al cunoscut de-aproape. Putea să treacă pe lângă Adrian de-o mie de ori, — el l-ar fi luat drept un necunoscut, s— ceia ce nu era tot astfel pentru Erina. Echipagele cele mal bogate urmaîî unele dupe altele, blasoanele lor tre- ceau ca ’n revistă: prinți, conți, duci, marchizi, și era un mers feeric al roatelor și livrelelor diferite pin colori și specii. Tropotele cailor se auzeaîî crescând din depărtare, se apropiau și Iarăși deșcreșteau în zborul lor mono- ton, ne’ntrerupt. Pe când tânăra pereche privea cu invidie la întregul convoi de vieți feri- cite, se auzi la spatele lor niște ninchezături de cal negri, pe care un glam- baș l-ar fi numit de rasă arabă. El duceau dupe dânșii un dockar mal u- www.digibuc.ro 158 LITERATORUL roș ca ventul, precum ar zice un poet în versuri, și nările lor se răz- bolal cu aerul ce pătrundea în ele c’o iuțeală sălbatecă. Când cel doi tineri priviră înapoi, caii deja erau pe urmele lor. Erina d’abia avusese timpul să vadă cine era acel dockar, și copitele cailor să- pând pulberea ’I-o zvârliră în față ca o ploaie noroioasă. Adrian bombăni câte-va înjurături, Iar dânsa la brațul lui, simți că se învârtește pămentul, un văl negru i se ’ntinse pe ochi și subt acel vel ’I apăru imaginea ce părea c’o urmărește, imaginea omului pe care ’l văzuse în lojă la teatru și ’n doc- karul ce-I zvârlise noroiul în față. A doua zi, Erina era bolnavă în pat; bărbatul veghla la căpătâiul el; Iar cinci zile în urmă, doi cal albi cu hamuri de Rusia, înhămațl la o trăsură de casă, îl așteptau la poarta otelului. — Ești gata, -Erino ? întrebă Andrei pe femea sa. — Da ! . . Să mergem! Si amendol coborâră scările, spre a se urca în trăsură și a se duce la a- celeașl Câmpuri-Elisee. unde cu câte-va zile ’nnainte fuseră stropiți cu noroi Femela vanitoasă are mijloacele el d’a sili pe-un hărbaț să-I cumpere tră- suri, s’o ducă lateat.ru în rândul înaltei arisrocrațil, să-I îndepiinească toate caprițiile, toate ambițiunile. Adrian era unul dintre acel bărbați orbi, care întemeindu-se pe faptul că posedă o avere, de și frumoasă dar limitată, cred că le este de-ajuns a să- tura orgoliul unei femei, chiar când acel orgoliu cere sacrificii mari. Ast-fel, o nouă stea apăru pe orizontul Parisului, o nouă lume, bogată și lucsurioasă, se deschise pentru Erina, care urmă prin împrejmuirea c’un nu- măr de lingușitori și de curtezani, dar care sfârși prin ruina bărbatului săi. Ce-I păsa, dacă densul într’o zi îl va zice : — „cată să ne restrângem, căci sunt ruinat." Ce ar fi riscat dacă un milionar îl va oferi aceia ce băr- batul săîî n’ar mat fi în stare, în schimbul frumusețel și a onoarel sale ? . . Destul că avea prilejul să braveze pe persecutorul el, pe-acel om necunoscut, care ne’ncetat și pretutindeni o stigmatiza cu dispreț și căta s’o umilească. Ori cifie-ar fi fost acel om, atinsese așa de bine coarda simțitoare a Erinel, și une ori, prin faptele-I aci brutale aci mărețe, silea pe-această victimă a vanitățel și-a amorului proprii să stoarcă lacrimi în momentele el de sin- gurătate, Iar în lume, prin zgomotul în care s’aruncase, să cadă din ce în ce mal jos. — Sunt ruinat! zisese în cele din urmă Andreii. — Ce ’ml pasă ! răspunse Erina. Si lingușitorii deveniră curtezani, — curtezanii pe rând ocupară posturile de amanțl. www.digibuc.ro LITERATORUL 159 Bărbatul, înșelat, umilit, disperat, dar tot iubind pe aceia pentru care se sacrificase, văzu viitorul ca o prăpastie îngrozitoare, — îșl simți puterile prea slabe spre a lupta, — și ’ntr’o zi, cadavrul lui se găsi înecat în Sena. — Unu! . . strigă necunoscutul, răzbunător ca Mordon din Mușchetarii; și Ermil, care văzu împlinită prima parte a răzbunărel sale, urmări pe cea de-a doua pe-o cale mal sigură, mal ușoară. Trecuseră trei luni de la moartea Iul Adrian, și Erina rămase tot în Paris. Purtase doliul atât timp, cât ÎI trebue unul alt bărbat s’o facă a uita pe cel dinteiti. Dar, cel dinteiti înecat din cauza el, cel de-al doilea ruinat, cel de-al treilea înșelat, o părăsi, cel din urmă îl arătă calea către mizerie. Stradele stlnt pline de cerșetoare, și mal pline âncă de femei care cerșesc în schimbul amorului. Erina nu ajunse în ultimul grad, căci era âncă tânără ; dar de câte ori nu se întâmpla să n’aibă o bucățică de pâine, un lemn cu care să se ’ncăl- zească, dupe nopți de zdruncinare, de orgie, de căutare zadarnică a vre u- nuia din acel milostivi, carc-I aruncă o monedă, dupe ce i-a sleit farmecul dupe buze, simțirea din inimă ! De multe ori cugetase la Ermil, la el, care până-atuncl o urmărise cu atâta înverșunare, și pe care nu ’l mal întâlnea nicăerl. Ar fi dorit poate să-I cadă în genuchl, să-I ceară iertare de suferințele ce-I pricinuise și să re- capete nu amorul, ci mila și sprijinul lui. In zadar! dispăruse ca ’n păment, și căutările îl oboseați mintea și ’I zdruncinați corpul. într’o seară, când, de disperare, era hotărâtă să se sinucidă, — venind a- casă, Spre marea el mirare, găsi luminarea aprinsă, iar pe colțul mesei două hârtii de câte-o sută de franci. Două sute de franci! . . Câte zile de ’nbelșugare pentru o sărmană crea- tură, care în ajun nu avusese o fărămitură de pâine! Când al bani, viața devine dulce și gândurile negre dispar. Erina renunță la idea de-a se sinucide; dar când văzu că la fie-care cincl-spre-zece zile, găsește pe colțul mesei o nouă sumă de bani, mirarea el se schimbă într’o dorință înfocată d’a cunoaște pe făcătorul el de bine. — Nu! Nu putea fi Ermil! cugetă densa. El e prea răti, prea răzbunător ! Ș’apol, la ce s’ar ascunde ? Nu l’am văzut de mult; — de când eram feri- cită ; de sigur, a plecat din Paris. într’o seară, găsi pe-acelașl colț al mesei două sute de franci și un bilet, pe care era scris : — „Adu-țl aminte !“ Ia luă banii și ’șl zise: www.digibuc.ro 160 LITERATORUL — E de la vr’unul din foștii mei amanțl. In altă seară, găsi aceiași sumă și alt bilet cu cuvintele j „Am suferit! . A treia oară biletul conținea: — „M’am răzbunat!“ De astă dată, mâna Erinel tremură și privi cu groază banii pe care nu mal cuteză să-I ridice. Erați de la el, de la Ermil. Ce umilire! — E prea mult pentru-o nenorocită ca mine! . . strigă ea cu disperăre. Lovirile lui sânt grozave; faptele-I misterioase, mă ’nspăimântă. Ce va face din mine omul acesta? . . Dac’ar fi voit să m’ajute, o putea face în liber- tate în fața mea; căci de ce s’ar mal fi temut ? . . Dar gândurile lui cată să fie fatale, resbunarea lui nu va sfârși numai cu atât. Ce să mă fac ! .. Și n’am pe nimeni! . . — Dacă m’ar vedea părinții mei! . . — Părinții tăi sânt morțl! .. zise vocea sumbră a lui Ermil, care apăru din ascunzătoarea unor draperii. Erina scoase un țipăt sfâșietor și căzu. Când îșl reveni în simțiri, Ermil era tot acolo. — Spune-ml,. ce vrei de la mine ? îl întrebă ea tremurând și cu ochii în lacrimi. — Nimic! Căci nu mal al nimic! . . — Atunci, care e sfârșitul ce ’ml-al destinat ?. . — Mizeria!. . respunse Ermil și eși ca o nălucă. Trei zile, Erina nu mal -eși din casă ; lângă patul în care zăcea nu era nimeni ca să vegheze. Gâtul ’I se uscase de sete și ochii, țintind spre fe- reastră, se păreaâ că așteaptă momentul în care moartea îl va despărți su- fletul de corp. In ultima noapte; când luna se furișă în casă spre a ’șl contopi razele cu paliditatea murindei, — un om se arâtă la căpătâiul el; o privi lung, îl a- șeză mâinile pe piept, și puse pe sînu-I o cruciuliță, în semn de moarte creștineaseă. — Doi! zise acel om, și dispăru. De-atuncI, cunoscuțil lui Ermil nu ’l mal văzură pe nicăerl; bunul său pri- eten îl așteptă mal mult d’un an • îl îngrijea casa, îl uda florile, îl deschi- dea ferestrele și ore ’ntregl stetea acolo, iar de câte ori ventul clătina fe- reastra, nu mal spera să ’l vadă intrând. Th. M. Stoenescu. www.digibuc.ro LITERATORUL 161 FRAGMENTJDIN MEDEA Traducere dupe Legouvd, făcută pentru repertoriul Conservatorului, clasa de declamație. Acest fragment, va fi zis pentru ânteia oară de Domnișoara F. Vermont, la eczamenul general al anului curent. SCENA VI MEDEA, CREOZA MEDEA (înaintând) Teneră copilă! Zeii să te aibă ’n grija lor Căci acelor care sufer le ’ntinzl mână de-ajutor. CREOZA (a parte cu uimire) Ce accent în a el voce și ce frunte suverană! Eu aș crede-o vre-o regină dacă n’ar fi, vre-o sărmană Prigonită, cine știe de ce soartă, de ce zei! MEDEA (către copil ei) Prezintați’I velu-acesta ca un. dar, copii mei, E țesut în fel de fețe și el poate s’o ’ndulcească, S’o atingă... CREOZA (către copil) Puneți velul pe altar să strălucească; Me atinge suferința însutit de cât un dar. (către Medea) Spune-mi ast-fel, ce otravă ți-a pus soarta în pahar ? Ce restriște ?... Dupe față pari mal mult ca o regină Destronată, și... — Dar cine ? MEDEA Zeii singuri sunt de vină CREOZA Și ce zeu te prigonește ? Fi-va oare Artemis ? Voiu ruga-o pentru tine... cultul seu îmi e permis : Dacă ânsă dintre dânșii e Neptun, a lui mânie Noi prin daruri o vom face mal blajină să devie, Căci Neptun este patronul ș’al Corintului ș’al meu.. Dar de e cum-va un altul.. Vom ruga pe ori-ce zeii... www.digibuc.ro 162 LITERATORUL MEDEA Zeul care me gonește n’are ’ntr’ensul îndurare... E amorul... CREOZA Ce ? Amorul ?... — Intre noi, ce-semenare ! El de-asemenea m’alese roabă trainică se T fiu. MEDEA Da. Dar densul pentru tine este-al cerurilor fiu, Zeul tener, plin de farmec supt o vecinică zîmbire... (Cu ecsplozie) Grijile ce ți le-aduce le preschimbă ’n fericire... E trimes de Eumenide pentru mine!... — Indîrjiți, Poartă șerpi, ca o podoabă pe-a sa frunte ’ncolăcițî! CREOZA Ii cunosc și eu durerea ! Fii pe pace! MEDEA Cine? Tu? CREOZA Da. MEDEA (cu afecțiune) Și cum pe-a ta junețe suferința s’abătu ? Cum ? Bărbatul ce consoarte este gata să ’țî devie Nu e oare vr’un prieten din a ta copilărie ? Nu ’l cunoști de pe atuncea ?... CREOZA Nu; el este un strein. MEDEA Cine ensă te împinse spre asemenea destin ? CREOZA Soarta lui nenorocită! MEDEA Ca pe mine ! CREOZA Frumusețea ! www.digibuc.ro LITERATORUL 163 MEDEA Ca pe mine ! CREOZA Vitejia întrunită cu blândețea! MEDEA Ca pe mine ! Ca pe mine! A! Destin l Cât ne ureștl, Ne unești într’o durere ca mai reu să ne zdrobești! CREOZA Da. E-așa. Necunoscută îmi ești âncă, ânsă iată: Simt, un fel de legătura dureroasă și ciudată Intre noi. MEDEA Si eu d-asemem i CREOZA Pentru-aceasta, sora mea Spune-mî totul. — Cine știe dacă nu se va putea Să te-ajut. MEDEA Și ce voiîi spune ?... Eu trăiam—nevinovată, Fericită, — și avută, — lingușită, — ș’adoarată... într’o zi... Fatală ziuă ! In al tată-meu cămin Se ivi... — Ah! tremur ânce de uimire! — Un strein. El venea din depărtare ca să ’șl facă-o soartă ’n lume Si ’n erou să cucerească al măririlor renume 1 Farmecul din acea clipă mi-e și azi neecsplicat.. Inima înmărmurită mi-o simții, și turburat Ochiul meii dupe ’ntemplare rătăcea...—Supt o sfârșeală Neînvinsă și plăcută, înlr’un fel de piroteală M’afundam fără de voie,.., când de-o dată... el vorbi S’a mea inimă cuvântul de pe buze i ’l sorbi ! Tremuram, purtând în sînu-mi un torent de fericire Ca și cum un zeu de flăcări mi-ar fi dat a lui simțre... II uram că fără voie mi se face împărat Si nevrend să ’l dau un zîmbet îl zîmbeam neîncetat. CREOZA Iată ’n adever amorul l MEDEA De atunci fără ’ncetare— Mi-au fost cugetele toate să ’ntocmesc a Iul scăpare ! www.digibiic.ro 164 LITERATORUL Trebuia pentru aceasta, inima să mi-o încuiu, Să trădez orașul nostru, zeii noștrii, — ș’o făcuiu I Trebuia pe al meu tată, jefuindu’l pentru densul Se deviu o criminală și să ’nnec în mine plânsul 1 Tată, zei, oraș și țară, n’am cruțat ții mic, și când Pe grozavele ruine, — semi-zeul triumfând Apăru l’a mea vedere, — eu sărmană la» promis, din causă că, voind a ți’l trimete, m’am gândit la oropsita noastră litera- tură națională și... am uitat totul. Eiî. www.digibuc.ro LITERATORUL 173 Iubit necunoscut / Din întâmplare citii scrisoarea ta înainte de a se tipări. Nu este vina mea că am comis indiscrețiunea, ci a întâmplării ce făcu să ’ml cadă în mână manuscriptul scrisorii tale. Te plângi de nepăsarea publicului pentru cel tineri, și n’al dreptate. Publicul, și când zic pu- blic, zic oamenii cu carte și inimă în acelaș timp, — acest public, — negreșit că cu esclu- derea unei bune părți a generațiunel vechi, nu se lasă a fi ademenit de renumele făcut lui Alecsandri de către generația din care acest poet a făcut parte. Dovezi mal bune despre aceasta, este înrîurirea ce a avut critica lui Macedonski în potriva lui Alecsandri. In adevăr, iubit necunoscut, acum câți-va ani, nimeni n’ar fi cutezat să emită ideia ca Alecsandri, îșl are și el greșelile luL Astăzi, puțini să mal sfiesc de a le discuta. EI bine, dacă numai câteva pagine de critică au dat acest rezultat, de ce te plângi ? Acest drept nu ’l al și din alte puncte de vedere. Șerbănescu,^Macedonski, Scrob, sunt poeți care fac parte din generația nouă și sunt admirați cu toate acestea, de la un cap al țării la altul. Firește că generația veche, se cam codește; dăr oare, acești poeți, ar fi mă- guliți să fie patronați și tămâiați de o generație ce reprezintă trecuta ? Fac el oare parte din ea ca să fie judecați de ea ? Nu, iubit necunoscut, poeții nuol trebue să fie judecați de contiporanil lor, iar nu de contimporanii lui Mihai Sturza-Vodă 1 Este adevărat că și printre tineri, se află codacl, se află invidioși, se află versificatori fără versificație, poeți" fără poezie, dar el, scumpe necunoscut, sunt în toate țările din lume parazițil geniurilor și de- făimătorii lor, după ce sunt luațl de denșil la goană. Precum vezi, n’al dreptul să te plângi. Voi cel tineri aveți dreptul să judecați pe bătrâni, căci voi sunteți pentru bătrâni începutul posterității, dar voi cel tineri nici puteți priimi judecata bătrâniloru, căci el reprezintă și egoizmul vîrstel și slăbiciunea inteligențil, și lipsa entuziasmului: într’un cuvânt, am spus’o deja, EI sunt trecutul. Cu atât mal puțin, vă este permis să faceți apel la sprijinul și încurajarea bătrânilor, căci atuncea, ar fi să declarați singuri că renunțați la dreptul pe care ’l aveți: de a fi prin voi. Fă prin urmare economie $e amărăciune : Voi scrieți pentru cel tineri și pentru cel care nici n’aii născut âncă. De la el să vă așteptați verdictul. Dar ce zic, să ’l așteptați ? Care tânăr neinvidios și simțitor a citit Nopțile lui Macedonski, poeziile lui sociale, cântecile lui Scrob, picăturile sale de lacrimi ce se preschimbă când cad pe hârtie, în mărgăritare. Val- țul lui Șerbănescu, și nu s’a entuziasmat ’și n’a recunoscut în acești poeți, geniul viitoru- lui, in locul Doinelor și a beției lor de cuvinte ? EI 1 Iubit necunoscut, ca să nu mal vorbesc de acești trei poeți, care dintre tineri, a ci- tit traducerea lui Manfred de T. M. Stoienescu, și nu a rămas uimit de puterea de con- deiii a tânărului care a interpretat așa de armonios și de bine geniul lui Byron ? Mal sunt apoi și alțl tineri, dar pe aceștia nu’I numesc âncă... Scrie, scump necunoscut, dacă ești poet precum te bănuiesc, și fii mal mulțumit, mal fericit de lauda unul tânăr de 17 sau 18 ani, de cât de cuvintele poleite ale încurajării bă- trânilor, în al căror suflet, simțirile omenești, cerul, natura întreagă, nu se oglindesc de mult. Al tett sincer prieten Ego. ----------------------------- www.digibuc.ro 174 LITERATORUL CURCUBEUL Cerul iar s’a mâniat De al lumel greu păcat, Pe el norii iar se ’ntind Iar văpăi de foc l’aprind Jos e vânt pustiitor Sus detună ’ngrozitor, Din nori scapă câte-un strop, Fi-va iar vre un potop ? Peste tot s’a ’ntunecat Ziua ’n noapte s’a schimbat, Pe sus fulgerul mereu Șerpuește ca un smeii; Iar din sînu-I or-ce nor Varsă foc omorâtor, însuși soarele ’ngrozit Șade după nori pitit! Trâznetul sfâșietor Spintecă pe ori-ce nor Și săgețile ce cad Sparg văsduhul pin’ la Iad ; Iar pământul spăimântat E de friguri apucat! E pierzarea de apoi Doamne, milă al de noi! Acum ploaia furios In cascade cade jos Par’ că ’n ori și care nor Clocetește un izvor, Ce s’aruncă învrăjbit Pe pământul osândit, Ca să fie înecat Cu întregul lui păcat. E potop Val!... Ajutor !.. Strigă slabul muritor... Dar atunci și mal profund Trăznetele îl răspund Iar nădejdea ’n el s’a stins, Frica mor ții l’a coprins, Și’n genuche, rugător, Plânge fără ajutor! Dar ce-o fi colo ’ntre nori, Acel arc cu vil colori, îmbrăcat în șeapte piei De balauri și de zmei ? Nu-I balaur, nu e zmeii Ci e mândrul Curcubeu; E, de pace, semnul sfânt Intre cer și ’ntre pământ. AZ. Slaniceanu. ERATA In poezia d-lul Macedonski: „Nimic nici chiar speranța", versul final, din eroare de tipar s’a pus ast-fel: „Noul alipi, — noii vent." Să se citească: „Noul aripi, — noii avânt." www.digibuc.ro LITERATORUL 175 LA VIZITA 3T a r ț i D-na N. priimește Marțile. Salonul săii este împodobit cu mobile de preț, dar ele sunt așezate ca la tapițer. Nicl-un tablou pe părețil gol, nicl-o sta- tuetă pe etajerele încărcate cu felurimi de mărunțișuri în a căror alegere, gustul* nu a predomnit. — Ce mal faci, seumpa mea ? Ești bine ? Și cucoanele se sărută, dacă sunt în intimitate. — AI fost la Fântâna Blanduziei ? Ce frumoase versuri! Ce limbă de aur! Toate doamnele din societate vorbesc astfel, căci d. Alecsandri a ieșit la modă ca fracurile roșii la Paris. O altă doamnă cu bărbatul său, deșchide focul convorbire! astfel; — Viii de la Prințesa S. Sau: — Aseară am fost la marchiza A. Saii Iar: — Prințesa mi-a spus, marchiza mi-a zis . . . Apropo : AI văzut pe prin- țul G ? Nu ți se mal urăște cu el . . . EI! dar micul baron ? . . Dintr’o altă parte a salonului, o doamnă mică la statură, nu se depăr- tează de ale palatului. Bărbatul său este dintre curtenii slujbași priimiț! intim de perechla regală: — Maiestatea Sa Regele, spunea tocmai lui Nicu. ,. Sau: — Am vorbit Reginei despre aceasta și Regina mi-a zis. .. Mal aproape de stăpâna casei se află o altă doamnă: — Și cum îți spuneam, scumpa mea, la balul Furnicet, numai eti, și am vândut marfă de opt-zecl de mii de franci! Două doamne măritate de curând : — Jean este nesuferit. Nu vrea să mă lase să valțez. — Pe mine nu vrea să mă ducă la bal. — Este adevărat că are calități! Dar, — .gelozia! Gelozia ! — Ai meu n’o face din gelozie ci din zgârcenie. Acest dueto se petrece a mezzo voce. Bărbații lor : — Sunt foarte fericit... Cu toate aceste, — de ună-zl, mă cam speria- sem. Inchipuiește’țl că mă întorc de la bal. . . Nevastă-mea învârtise până la www.digibuc.ro 176 LITERATORUL ziuă vre-o patru-zecl de valțurl și Ieșind aprinsă din căldura jocului, a răcit. Am adus penă la ziuă vre-o patru doctori... In fine! . . Acum este în- tremată. — A ! Si eu sunt fericit! . . Dar . . . Inchipuiește’țl! . . Zece baluri penă acuma, și la toate am fost silit s’o duc . . . Conturile îmi plouă. . . M’am spetit.. . Un domn care face politică: — Orl-ce s’ar zice, guvernul nu cade. Stăpâna casei,--------în convorbirea generală: — Suptlocotenentul ?. . Nu e urît de loc, — și bine crescut! Doamna X care’I deschide în toate nopțile ușa iatacului: — Ce gust ciudat al, ma chdre amie! E anost, — nesuferit chiar ! O Doamnă bătrenă către alta: — Nemții ? . . Răi faci de vorbești de dânșii . t . De sigur că cel din suita prințului n’ati fost așa de bine crescuți ca cel din vremea noastră, dar tot sunt cum se cade. Muscalii ?.. De geaba nu-I faci haz! Firește că cel care au venit după Du- cele Nicolaie și după împăratul, au cam uitat tradițiunile, dar tot fac mal mult cât nemții.' Să înțelege că toate aceste, să șoptesc, pe când, din mijlocul convorbirii generale, răsare câte un cuvent sau câte un petec de frază, ca: — Bengalina i Broșeul e de preferat I . . — Vualul e mal de sezon ! — Briola ! — Viile de Bucharest! etc. Unii vin, alții pleacă: PrezentațiunI nu se mal fac. Noul cod al științei de salon, voiește ca în case să se intre de-aci înainte ca în cafenele. Si vizita s’a făcut. Relațiunile soțiale să întrețin. Prin unele case, poți să fii despăgubit cu câte un : Five O clock! Al. A. Macedonski. AMORUL SI MOARTEA SONET DE 'SULLY PRUDHOMME membru al Academiei franceze Alături cu amorul, Destinu ’n orl-ce parte O doică înțeleaptă să ’l apere ’i-a dat, Ast-fel că pe-astă lume el nu se pot desparte, De și copilul gingaș o uită ne ’ncetat. www.digitNic.ro LITERATORUL 177 Urmând de-aproape zboru’i betrâna păzitoare Aleargă, se oprește, când el a ostenit, Și zilnic îl petrece când face vânătoare De inimi, sub salcâmii ce-abia au înflorit. Ii îndreptează arcul, ca nu cum-va vre-odată Să se omoare singur cu propria-i săgeată Și ’l întreține vecinie frumos, viclean, ușor. „Streino, zice densul, iubirea ta de unde ? „Iți sunt datoare totul!" încet moartea ’I respunde, îmbrățișând copilul iubit și trădător. Carol Scrob. ALPHONSE KARR TEI (urmare) XVII Magdelina nu yoi întâii! să ia scrisoarea. Dar Stephen se uită la ea, cu un aer așa de rugetor în cât densa o luă plecân- du’și ochii, și ^'ascunse în sin. — Așa de ijproape de moarte, zise ea, în mijlocul unor suferințe îngrozitoare, me chemai pe mine ! cuvântul d-tale cel din urmă a fost numele meii! — Da, re^luă Stephen ; și când scăpaiii, când puseiii piciorul pe uscat, ’mî se păru că acest nu^ne pronunțat de mine fusese o rugăciune care *1-8 plăcut lui D-zeii; că D-zeii, care trebue să te iubească ca pe cea mai frumoasă din fiicele sale, ca pe cea mai perfectă din creaturile sale, n’a putut să uea voie răului să lovească pe a* cela a cărui inimă te îmbrățișa, dupe cum criminalul urmărit îmbrățișează stâlpul templului, care ’i slujește de azil; că nu- . mele d-tale a avut putere să depărteze moartea de la mine, după cum numele lui D-zeii, face pe Satan să intre în iad: a- tuncif înțelesei^ că d-ta erai îngerul meii păzitor, și că nu e iluzie acea idee, pe care o aveam în inima mea, că omul a priimit de la D-zeă o zînă care ’l ocrotește, un ânger care ține în mâinele sale partea de fericire ce ’i e rezervată, și că aceia sunt nenorociți, care nu pot să se întâlnească cu âugerul lor. — ’Mi înphiață sângele în mine, zise Magdelina, când me gândesc că dacă ar mai fi treent nn minut, ai fi murit. Și eii, unde eram ? ce făceam, când d-ta sufe- rea!, când mureai departe de mine ? Si zicând aceste cuvinte, densa îngălbeni și ’și acoperi ochii cu mâinile. — Aî suferit mult? urmă ea. — Mai mult de cât poate suferi un om ; dar aveam o putere supranaturală ; iubirea www.digibuc.ro 178 LITERATORUL mărește pe om și ’l aduce iu stare să facă tot ce e frumos și măreț; cu toate acestea a fost uu timp, când suferința’mi s’a mai micșorat; fără îndoială eram să leșin și totul s’ar fi sfârșit; dar în această înce- tare de durere, era o bucurie, un farmec ce nu pot să definesc ; mise părea că viața cerului se deschidea pentru mine și că su- fletul meii se despărțea de corp, ca păsă- rică de oul mumei sale. înainte de a pleca, am vrut să ’ți aduc aceste : e un dar de flori pe care T fac îngerului care m’a scăpat. Si ei remaseră mult timp tăcuți : diu când în când se uitai! lung unul la altul, cu o privire atât de vorbitoare, în cât nu se poate ecsprima. Magdelina luă un trandafir de la brîtt. Ține, zise ea, vreai! să ’ți datt și eti un buchet; trandafirul acesta mi l’a dat tata azi de dimineață căci azi e ziua mea de nascere. — Acea floare era pe jumătate veste- jită ; o vestejise căldura sânului Magdeli- nei. Stephen o puse pe buze, și o strânse cu înfocare. — E ziua d-tale de naștere, zise el, și nu ’ți am dat o floare ! Rupse o ramură de Stephen o asigura. Si cu toate acestea, este un instinct în inima omului, care ’l face să se sperie de o fericire fără nor. I se pare, că dijma vieții sale o datorește nenorocirii, și că acela ce nu plătește, se adună, mărește o datorie pe care va tre- www.digibuc.ro 182 LITERATORUL bai să o plătească mai curea d sa ii mai târziii. Stephen credea că tatăl saii se va re- trage din afaceri și că retragerea sa nn ’i va mai permite să mai urmeze cu neîn- semnata sa pensiune. Vedea sosind mo- mentul, când nu va mai putea să stea singur ca să ’șî câștige hrana vieții și când va trebui să ’șî părăsească odăița. Si d. Miiller se temea pentru sănătatea unui portocal saîi a unei camelii. Un nor negru se forma pe cerul curat, care ’i pre- zicea grindină, și ’i cauza câte o dată ne- liniște ; XXIV MULLER LUI STEPHEN D-ta știi domnule cu câtă cordialitate te-am primit la mine și cât sunt de re- cunoscător pentru prietiuia ce ne arăți mie și fiicei mele. Cu toate astea, azi, sunt pe deplin convins, că această priete- tenie, nu e atât de neiuteresată, pe cât credeam, și că e datoria mea să repar ceia ce n’am putut să previtt. Dupe această couvincțiune, înțelegi că nu mai pot, ca în trecut, să te primesc la mine; biue-voiește dar, domnule, să ’ncetezi cu totul vizitele d-tale, care din mai multe puncte de vedere, ’mi făceai! plăcere și la care nu renunț de cât cu mare părere de rett, dar pe care o impe- rioasă necesitate me oprește de a le mai priimi de aci înainte. Știu că nu vei încerca să tăgăduești un fapt care ’mi-e probat, pentru că ești prea sincer; și în zadar ai căta să com- bați o hotărâre luată dupe refiecțiuni se- rioase ; orî-ce observație verbală eri în scris, nu ar face să se schimbe ceva; deci te rog să nu o mai faci. Cred că și de aci înainte îmi vei păstra sentimentele de stimă, de care cred că sunt demn. Primește, te rog aci, asigurarea consi- derațiunii mele și crede-me servitorul d-tale foarte devotat. Muller. XXV Pluteam. ? d'o dat& ânsâ un vânt opus bătu Și ’n vasul fără pânză oceanul străbătu. Ch. Romey. Citind această scrisoare, sudoarea curgea pe fruntea lui Stephen. Când o sfârși, când nu se mai putea ’ndoi de aceia ce conținea, această sudoare înghieță, brațele! căzură, și privirea sa deveni ficsă și stupidă. Rămase cât va Timp într’o complectă nesimțire; apoi de o dată, cu o mișcare convulzivă ridică capul și lovindu’și peptul și capul: — Eh, sunt ett . . . nu visez! iacă scrisoarea! Scrisoarea ... o doamne ! Si cu ochi! încremeniți o mai citi încă o dată. O amorțire îngrozitoare apăsa asupra lui, Nu mai simțea nimic, nici chiar durerea; se făcuse ca o piatră, — Da, da, gonit! Fericirea mea a mu- rit. Omul acesta o răstoarnă cu mâna sa fără cruțare; fiin-că așa vrea, ’mi șterge toate speranțele, ’mi omoară viitorul; mă omoară și pe mine. „Magdelino l — Vrea să mă despartă de Magdelina 1 carnea din carnea mea !> Sj în- cepu să rînjească ca un demon: >Nu, bă- trîne; nu ești destul de tare.. . Nu e așa de lesne să ’mi zmulgi inima din pept..., și scoase un răcnet ca de fiară sălbatică. >0! Doamne ! zise el, după câte-va momen- te de tăcere, pentru ce me strivești ast-fel ? Pentru ca să mă pedepsești, că am ridicat așa de sus capul și că m’am lăsat să se ridice fe- ricirea mai sus de omenire ? Oh ! dacă a- ceasta este o crimă, e ispășită.» Si lacră- mile ’i înecară peptul. >0h! nu, zise el, e peste putință ; dorm, visez; deșteptați-mă,verog, deșteptați-mă!» www.digibuc.ro LITERATORUL 183 Se lovea cu pumnii, ’șî rupea peptul cu unghiile. »Nu, nu, sunt deștept; când eram feri- cit, atunci visam. »Ce ! să nu o mai ved! Oh! trebuia să ’mi spuie dinainte, nu m’am adăpat destul cu privirea sa! N’am s’o mai ved nici o dată, nici o dată! Si omul acesta, me ia drept un seducător drept un trădător! Oare, vream alt ce-va de cât fericirea ei ? >Si cu ce drept ’mi măsoară el viața și fericirea ? »Dar pe fiica sa trebue să o condamne să trăiască așa de reti ca densul ? » Trebue să taie și să puie în hambar iarba verde la un loc cu palele uscate ? >D-zeti lasă pe oamenii, creaturile sale, să dispuie de viața lor; el, băbrînul, vrea să fie mai stăpân de cât D-zeti! >Oh! nn, nu voii! fi ca un boii care se lasă să fie ucis fără să se apere! voiti a- păra viața și fericirea, pe care vrea să ’mi o zmulgă. jBătrîn nebun! el ’și a petrecut viața; acum vrea să o ia p’a noastră, ca acel ti- ran, care bea sîngele copiilor ca să ’și pre- lungească zilele, și să ’și mai încălzească ș1 să ’și prefacă sângele seti stricat. >Scrisoarea aceasta me omoară, e ter- minată cu această ironie îngrozitoare .* Prea devotatul D-tale, servitor! Blestem, asupra ta bătrîne! tu tratezi această afacere ca pe o scrisoare de invitare la masă; te slujești cu o formulă ordinară cu mine, pe care ’l ucizi! ,Vrei să îndulcești otrava! /ți scoți căciula, și me saluți înainte de a me omorî!» Stephen umbla cu pași mari. In fine, sfârșit de osteneala, căzu pe pat, plânse mult și adormi. Peste un ceas, se sculă, scrise mai multe scrisori, le rupse ; erati amenințătoare, apoi, pecetlui una în care fusese mai moderat. XXVI D. Miiller nu era om răii, nici nebun, dar era rece și prudent; de mai multe ori in preumblările lor, Stephen mărturisise că n’avea nici avere, nici vr’o profesiune, și D-lui Miiller, care nici el nu era așa bo- gat ; nu ’i venea să ’șl mărite fata cu să- răcia și cu nenorocirea. Când înțelese cea ce se petrecea, printr’o scrisoare ale cărei bucățele rupte ’i întă- rîtaseră curiositatea sa de învețat, ’i fu ne- caz pe sine însu’și că fusese orb, și îndată ce fu singur cu Magdelina ’i zise: — Increde-te în speranța și iubirea mea mai târziii ’mi vei mulțumi de cea ce fac azi; dar hotărîrea mea e irevocabilă; nu te voiii da nici odată d-lui Stephen, nu zio că nu e un tener bun și onest; dar poziția sa, și me tem că cadacterul șeii nu ’l vor lăsa să se însoare. Magdelina ’i observă cu vocea jumătate, că Stephen era tener și învețat și că lu- crul șeii ’i putea deșchide un viitor fru- mos și un venit bunicel; că nu trebuia, de cât să aștepte și să ’l încurajeze; că densa va aștepta. — Nu, zise d. Miiller, în inimă se află o mândrie care ’l va opri de a reuși în ce-va și ’țî vei petrece tinerețea într’o pă- răsire tristă și nefolositoare. Magdelina ’l rugă, dar îu zadar. — Magdelino, eă ’ți voiti servi de sfă- tuitor și de amic, te voiii consola și vei uita. Ast-fel o iasă. Magdelina se coborî în grădină și stătu acolo o parte din zi; fisionomia sa era li- niștită, ’șî luase o hotărîre; dar Stephen nu se coborî și ziua trecu fără să ’l vază măcar. Seara, după ce D. Miiller ’șî fuma cea din urmă pipă, ’șî îmbrățișă fata ca de obiceiti. Credea că se sfârșise tot, și ’î zise : www.digibuc.ro 184 — Bine, foarte bine, Magdalino! Vezi ce pot raționamentul și curagiul. Când tenera fată crezu că toți adormise, și Geneviera și tatăl șeii, căzu în genuchî și rugă pe D-zeti, cu căldură, și cu picioa- rele goale, ca să nu iacă zgomot, deșchise încet ușa de la odaie, și cea de la sofra- gerie, ținendu’și resuflarea și ascultând la cea mai mică mișcare; apoi sui scara. Când ajunse la ușa lui Shephen, o a- pucă o bătaie de inimă așa de tare, în cât fu silită, să se oprească câte-va mo- mente. Acolo, se puse în genuchî, și cu mâinile strânse, chemă pe D-zeti. în ajuto- torul șeii; apoi bătu strigând încet: — Stephen 1 Sermanul băiat era tot pe pat, sfîrșit de lacrimi, de necaz și de nemâncare, căci nu eșise din odaie toată ziua. I se păru că aude vocea unui ânger ; deschise și când Magdeliua ’i zise : ^Stephen, ett sunt’ Magdelina,, ’i luă mâna; și a- mândoi gândindu-se la cruda lor despăr- țire, începură să plângă. Numai o rază slabă de luna lumina o- daia. — Stephen, zise Magdelina, iubirea noas- tră nu e inbire vulgară. M’am gâudit, că pot veni, fără teamă, la tine și că onoarea mea n’ar putea fi mai la siguranță de cât sub ocrotirea ta. — Cine ar îndrăzni, zise Stephen, să mânjească măcar cu- gândul, cereasca ta inocență ? — Momentele sunt prețioase. Caută în inima ta; simți puterea să lupți împreună cu mine în contra soartei și să cucerim fe- ricirea pentru tine și pentru miue? — Da, zise Sthephen, cu tine sunt tare, sunt mai tare, ca ori-ce, —- Ei bine, Stephen, pentru noi nu mai e speranță, de cât în noi și în ajutorul Ini D-zeti. Tata a ars scrisoarea ta fără să o citească. Dar, eti nu cred că voința sa, să ne poată despărți. In fața lui D-zeil te am ales de logodnic al meii. Sunt a ta. Ste- phen. Dacă ai curagiii și putere voiii avea și eti. Voiti păstra inima Magdelinei cu- rată și demnâ de tine, Tu, pleacă, lucrează, fă’ți numai o profesiune, o avere. Si întoarce-te de me cere de la tatăl meii. Stephen se deșteptă din abătut ce era. — Da, zise el, plec, me duc să lucrez ; dar nu o să priimesc de la tine nici no- utăți, nici încurajare, ca să am putere ? — ’Țî yoiti seri, zise Magdelina, și ’mi vei răspunde; adresează scrisorile Gene- rievii : ea nu știe să citească și scrisorile ai trec prin mâinile mele ; ’țî voiti recu- noaște scriitura. Curagiti, putere, Stephen, logodnicul meti ! încă o dată, în fața ce- rului ’ți jur să nu fiti nici o dată a altuia. O, Domne, zise ea, tu ne auzi jurămin- tele ; pedepsește-me dacă sunt sperjură. — O, Doamne zise Stephen. bine-cu- vintează-ne 1 — Mâine, zise Magdelina, trebue să pleci, nu trebue să lăsăm să ni se amor- țească curagiul. Oh 1 de ce nu pot să îm- part și eti ostenelile și urâtul: Dar eti nu pot nimic ; numai să aștept. Adio! adio, cel mai scump dintre oameni 1 adio toată bucuria și fericirea mea! Si dânsa tăiă o șuviță din perul seti cel negru, și Stephen ’I dădu în schimb una din al seti. — Adio, zise iar densa; acum ne ve- dem pentru cea din urmă oară penă te vei întoarce; dar atunci nu ne vom mai despărți. — Adio! zise Steghen; curagiul meti va da roade și se va mări contra piedi- cilor, căci inima ta va veghea asupra mea. — Stephen, reluă Magdelina, nu te lăsa să fii abătut; păstrează-te pentru Magdelina, pentru fericire! ’ȚI voiti servi, te voiti iubi din toată inima Nu me uita; iubește pe Magdelina ta; nu me uita; ’țî voiti seri adesea; și tu, spune’mi, să ’mi spuiti toate ostenelile tale, desgustările tale. Vreati să am și eti partea mea din ele. Adio Stepben al meti, amicul meti, logod- nicul metil Să ne despărțim; trebue. Adio ! ’ȘI streuseră mâinile și se părăsiră, despărțiră- Stephen voi să o urmeze; dar dânsa ’i făcu semn să remâie, și forma sa ușoară se perdu prin iarbă. (Va urma) —O®»' www.digibuc.ro FARMACOLOGIE In Le Journal de Medecine, citim următoarele : Medicii nu sunt infailibili, dar trebue să re cunoaștem că el 'sunt câte-o dată obiectul celor mal nedrepte critici. — De egzemplu: cu toate că un copil, administrându-i-se uleiul de morun îl absoarbe regulat, se întâmplă a continua să slăbească și a tuși: Cine este învinovățitul de obicei t Doctorul, care se presupune că n’a știut să descopere boala de care suferea copilul. Și cine este vinovatul ? De 99 d^ ori la sută părinții copilului care nu s’ati îngrijit de alegerea medicamentului prescris de doctor. Acest product prețios, tocmai pentru că este prețios, este unul din cele mal falsificate și imitate Supt numele săti, se vând în genere substanțe care nu numai nu conțin nici un principitl întăritor dar care câte-o dată pot avea rezultate periculoase. Uleiurile negre sati roșiatice sunt simplu ecstrase din ficatul putrezit; iar ale întrebuința, este a absoarbe un corp în des compozțiune. Uleiurile albe, zise purificate, nu Simt de cât uleiurile negre saii roșiatice, a căror culoare a fost schimbată prin ajutorul procedeurilor himice, și care nu sustrag fermenții putrificațiunil, lăsând chiar într'ânsei un depozit de materii vătămătoare. Pentru ca uleiul de ficat de 'morun să aibă o acțiune întăritoare, e de- trebuință ca el să fie ecstras din ficat de pește proaspăt. Este lesne de ’nțeles că dacă peștii sunt putreziți! uleiul ce se ecstrage din ficatul lor nu poate fi de cât în descompozițiune. Rezultatul este că bunul uleitl de ficăt de morun nu se poate ecstrage de cât în locul unde se pescuește, dar cu cât peștele proaspăt e mult mal scump de cât cel învechit, cu atât uleiul galben- auriA, ce se ecstrage din ficatul de morun proăspăt, este mal scump ca uleiul negru satt roșiatic, transformat mal târziu în uleitl alb, ecstras din ficați putreziți. De asemenea speculatorii fără con- știință att căutat să influențeze publicul, spuind că cu cât uleiul ar fi mal închis în culoare cu atât e mal priincios. Alții din potrivă purificând uleiurile negre s'att încercat de a le trece drep nleiur galbene naturale ecstrase din pește proaspăt. Cea mal bună garanție, spre a nu zice singura, pentru o dreaptă alegere, este marca fabricel de unde iese uleiul. Când cine-va voeșto bun licheur sati bună șampanie caută mărcile fabricelor repu- tate prin ecșcelența acestui product. Pentru ce dar, aceia care nu suferă în pivnițele lor rachiuri șah. vinuri proaste, daft copiilor lor bolnavi producte ca să zicem așa anonime ? Pentru ce când e vorba de producțiunl puțin folo- sitoare le caută cu de amăruntul, și când e vorba de sănătatea și poate chiar viața ființelor ce le sunt scumpe, nu știti să caute etichetele acelor case, puține din nenorocire, dar ale căror vechi tra- dițiuni de onestitate prezintă toate garanțiile dorite. I www.digibuc.ro Se știe că vulgarizatorul, spre a nu zice inventatorul, ulăinlnl de fîcaf de morun este D-nul Hogg, farmacist din Paris. Având cel d’ânteift în Franța Ideia de a întrebuința acest uleitt ecstras din ficat proaspăt și într’adevăr medicinal, avu de asemenea cel dinteitt ideia să fundeze la Terra-Nova chiar un stabiliment de ecstracțiune. Pentru a distinge productul sfitl de ale tutnlor industrialilor puțin conștiincioși care pun în circulație uleiuri cu prețuri mici dar ur&cioase, D-nul Hogg dete flacoane- lor sale o formă triunghiulară. Astă-zl modelul flacoanelor fiind cu încrăzneală contra făcut mai în toată lumea, suntem încunoștiințaț! că D-nul Hogg a luat noul măsuri spre a înlesni oistingerea în- tre produsul falsificat și cel adevărat și s& înlesnească părinților îngiijațl de sănătatea copiiior lor de a avea un uleitt curat și întăritor pentru copii lor, în loc pe ai otrăvi cu tm uleiti plin de ma- terii în putreficațiune. Dacă suntem bine informați, aceste măsuri constaft în aplicarea timbrului statului francez pe etichetele lipite pe sticlele triunghiulare. Nu ’ncape îndoială, că D-nul Hogg luând aceste dispozițiuul, a avut ca obiect de a opri orl-ce contrafacere a productului săti; dar aceia ce trebue să mai recunoaștem este că a garantat în acel ași timp sănătățile unor, bolnavi și Ancă, sanătățile cele mai interesante, ale copiilor. HOGG, Farmacist, str. Castiglione 2; Ia Paris, singur proprietar HUILE de HOG i]Ș ULEU DE FICAT DE MORUN NATURAL De o eficacitate sigură, constatată printr’o ecsperiență de mal bine de 25 ani, contra Maladielor de pept, Phthisia, Bronchita, Guturaie, Tuse tenace, Afecțiuni Scrofiiloase, Tumori glandulare, Maladii de piele, Dartre, Poale albe, Slăbiciunea generală, etc. și pentru a întări cOpil slabi și delicați; este dulce și lesne de luat. A se feri de oleiurile comune și mal ales de acelea ale cărora compe- zițiunl imaginate de speculațiune, pentru a înlocui oliul natural sub pre- tecst de a’I da o eficacitate mal mare și un gust mal plăcut; ele nu fac de cât a irita și a obosi în zadar stomacul, ba chiar pot fi și peri- culoase câte-odată. Pentru a fi sigur de a avea adevăratul uleiu de ficat de morun na- tural și pur, a ’și procura Oleiul de Hogg precum și atestațiunea D-lul Lesueur, șeful lucrărilor chimice al facultățel de medicină din Paris, care se găsește pe eticheta fiă-căruî- flacon triunghiular. De la 1 Ianuarie 1883 să se ceară pe etichete timbrul albastru al guvernului frances. Deposite în principalele Drogueril și Pharmacil. www.digibuc.ro A se cere semnătura VAUQUELIN și timbrul guvernului francez. CATAR, TUSE MAGARESCA, LARINGITA SIROP SI PASTA LUI VAUQUELIN FARMACIA, 31, RUE DE CLERY ȘT LA TOATE FARMACIILE MALADIILE BRONCHIILOR 8 ȘI ALB Q Soaiele de piele, Umflături, Ulcere, Vițiurile sângelui, Afecțiuni sifilitice, sjngubilb veritabile Dragee Depnrative lodurate ale D-ruluI GIBERT Constituesc cel mal plăcut, cel mal bun, cel mal activ și cel mal economic din toate depurativele cunoscute. Să se ceară (ca și pentru sirop) sem- năturile în roșu ale D-lor GIBERT și BOUTIGNY și timbrul albastru al guvernului francez. Paris, Pharmacia Boutigny Deslauriers Successeur și la toate farmaciile și droguerile A se feri de contrafaceri. MÂNCĂRI ME, MĂTREAȚĂ și alte maladii ale pelel, capului CADim PĂRULUI vindecată repede cu POMADA DESLAURIERS Deslauriers, Farmacia, 31 rue Clery; Paris și la toți farmaciștii și parfumoril A se cere pe etichetă semnătura Des- lauriers și timbrul guvernului francez. S "V i s g A apărut de sub presă : | A D OU A ED IȚIUNE S SC din | POEZIILE D-lui Th, M. STOENESCU | Prețul unui volum în hârtie velină: 2 lei ™ Cj Se ecspediază direct și în județe, trimițendu-ne din nainte costul în tim- fe? bre poștale. In capitală se află depuse ]a toate librăriile. A. -V I s S’a pus sub presă: Un volum de NUVELE de Th. M. Stoenescu ce va apare în hâr- tie velină, la 15 Mal 1884. Abonamentele la acest volum se fac înainte de pparițiune cu prețul de 2 lei. Persoanele care-au priimit liste de abonamente, sunt rugate a le înapoia până la 15 Mai, cel mult. www.digibuc.ro ADRESE RECOMANDATE IN BUCUREȘTI. •--OOQOO»-- FABRICA DE BERE ROMANA Erliarâ. I_.xxtlier FURNISORUL CURȚII REGALE BUCUREȘTI 24, Strada Rosetti și Șoseaua Basarab, 24. GABPJELfe WASTELLY 35, Calea Victoriei 35. Flori naturale.—Coroane, buchete pentru orl-ce solemnități. D. SHWARTZMAN & Comp- Strada Carol 1. Cel mal mare magazin de haine bărbătești, și de copil, cu sucursele la: Galatz, Brăila, Craiova, etc. etc. COFETĂRIA GR. CAPSA 26, Calea Victoriei 26. Fabrică de confiserie și chocolată, Bufete pentru serate baluri etc. etc. Furnisorul mal multor curți. Medaliat cu medalia de argint și de aur. Pretutindeni cereți bere de Luther 3 Fabricațiune CeamalWtaesleafafei Română Pretutindeni cereți bere de Luther TJ. VARTHA Strada Doamnei No. 5. Special în coloniale : zaharurl, cafele, drogue produse chimice, untdelemnuri, uleiuri, sardine, orezurî, hârtie, etc. etc. COFETĂRIA SI CAFENEAUA FIALKOVSKI Bonbănărie, înghețate și prăjituri, Bufete pentru serate și baluri. Fiat a Theatrulut RESTAURANTUL D-lul I. N. IONESCU Mare depozit de vinuri de toate loca- litățile și de cea mal bună calitate. 3, Strada Covaci 3. _ ioani estatio țelepis Prima fabrică de calea măcinată. Calitate fină și curată. 9, Strada Model 9. KARL LANG I VOPSITOR Imitator de lemn și zugrav de firme BUOURESOI STR. STIRBEI-VODĂ Intrarea Cișmegitt (Slatter) Constructor de mori—București—Calea Victoriei No. 5a. bis. Turbine, Mașine de arbori, CazanurI, Pietre de moară, Curățitoare de grâu, Mașine cu perie de curățat grâu, Aspiratori, TreiurI, ValțurI Patent „Ganz & Comp.,“ ValțurI de Porțelan, Burați, Burați centrifugali, Elevatori, Cură- țătorl de GrișI și toate cele l’alte mașine și objecte de esploatare pentru mori, Specialitate: Instalări de lumină electrică. www.digibuc.ro D. Comercianți, Industriași, Fabricanți etc Toți Domnit Comercianți, Industriași,, Fabricanți, etc, care se vor abona la „Literatorul^ și vor plăti abonamentul pe un an îna- inte, pe lângă că vor priimi revista, vor avea dreptul să publice pe copertă sau pe foi anecsate, C-ATMI ANUNCIU într’un spațiu de cinci linii, fie-care lînie conținând 40 litere. Acest anunț va continua tot anul același sau preînoit. Asemenea toate persoanele care voesc să ’șl aibă adresele, pot beneficia de aceiași condițiune. Anunțurile și adresele se publică de-o potriva fie din capitală sau județe. Persoanele care deja sunt abonate la revistă, pot trimite de- acum câte-un asemenea anunț. Ast-fel, Literatorul pe lângă prilejul ce va avea d’a prezintă ■ cititorilor sfii o serie de adrese ce Je sunt de trebuință, va putea înlesni și persoanelor anunțate un mijloc ușor și eftin de-a se face mal cunoscute He prin producțiunile lor, fie prin specialitățile ce au. www.digibuc.ro NAȚIONALA SOCIETATE DE ASIGURARE în BucurescL Strada Carol I, No. 9. Câpital social i 3,000,000 lei deplin, vSrsați în 15,000 acțiî câte lei 200, din cărl 1,000,000 special rezervat ca fond de garanția pentru ramura vieței. Consiliul de Administrație: Președinte,: D-nul I. Marghiloman. Vice-Președinte^ D-nul D. Sturdza. Consilieri : D-nil A. Băicoianu, Ems Costinescu, JjT. Dqmba, I. M. Elias, M. Ghermani, P, Grădișteanu, N. D. Moroeanil, I. ’Neuchotz, Oronody, V. Pogor, G. & Filipescu, Clir. L. Zerlendi, G. Zappa. Naționala asigură: In contra t incendiul, grindine!, riscurilor de transport, perdert de valori, spargerel geamurilor, face asigurări de viață în toate combinațiunile uzitate. ------L-,--,----------------------------------'-----------------------■------- "V I s D-nil colaboratori ai revistei, sunt rugați A ne trimite manuscrisele cu ortografia adoptată de noi, a- semenea și toate manuscrisele streine vor purta aceiași ortografie; în cazul contrariu ele nu Vor fi publicate chiar însușind cele-l'alte condițiuni. Redacția. Tu A. CAVALERUL DE MODA - BUCURESCI —r Strada Șelari, Ao. £J COLȚUL COVACI SI ȘELARI Din propria noastră fabricațiune din Europa, priimim ne-întrerupt enorme can- tități de haine pentru bărbați și băeți, dupe jurnalele cele mai noi. Prețurile sunt destul de convenabile spre a desfide ori-ce concurență leală. www.digibuc.ro