LUPTA, pe: (i1 Prețul 2 Lei. iVif LIBERTATE DE7IDKI ■_ antjl -xss ■ SEMESTRU! / 3 r" • r ( mim - OONTRQL TE STIL Pag 1.-Către uliatori -4; 12 ..LUMINA PEIN LUPTĂ ’Ull al V-lea No. 1. 5T2ft*________________ idh asupra LnnM^ ■ Un amor Nenorocii . . . Dorința. p»ezit........ 22 .-7Hora *................ 23 .-^H ainr num............ 24 .—Patru % emiri.......... i>L-Tutiuiul..............-. Epigrama............................. Pe malul Ivotului, nuvela (Dup* Cb/Âitinrf) . Către Viitorime poezie....................... . s^tii w............................... Bafui H Lit..................................... Epigrama imi« -{p).............................. •Naufragiu...................................... Prin-lume'(potaie)....................., . ’ . . de KîMiaUunB I/uiulTii. M. Stodigra n ,. Al. A-. Macedonski. N»îstor V-:Ur©chiă .AL A. Macedonski. :u. 34. . ______________ 35.- Cantor vohtpros (poeziei. 35.—Gândiri.................... 39-—ftUrro Antonio C^umi . . 39. -;Je’‘n_vganiliw'(irtÎMak<1 . Sub Tei (R*man} Tlv^d. Stoenescu. A1.,A. Macedonski. At A. Macedonski. . Redactiufje AL A.’Miii&edonski Caroi 'Scrob Al. A. Macedonski Th. M. Stoenescu. Eedaudrnea , Th. M. Stoenescu. ; TH. M- Stopnescu. Redacțiunea și Administrațiunea: Strada Stirbey-Vodă No. 30. BUCUREȘTI 14, TIPOGRAFIA ȘTEFAN MIHÂLESCU STRADA C0VAC1, 14 1884. www.digibuc.ro D-nil abonați, cărora le-a ecspirat abonamentele, sunt rugati a le pj moi, trimițendu-ne costul printr’un mandat, postai. Domnii care vor voi să aibă colecția complectă âin Literatorul pe a ecspirat 1883, încunoștiințăm ca această colecție se poăt^trimite cu po: plătit, pe prețul scăzut de 15 lei, din 20 căt este abonamefrtul pe un Domnii abonați, care după primirea acestui num&r vor priimi și avi» deschise de plata abonamentului, sunt rugați a achita sumele cerute șl a se formaliza de acele avizurl, ele fiind rezultatul unei pol deciziunl & $$ nistrațiunel. Astfel că, îndată ce va ecspira abonamentul ori cărui aho i-se va trimite un aviz de preînoire, spre a nu se da uitărel fie. a?;i ți mâine. GRAND BAZAR DE ROMANIA No. 7, STBADA ȘELARI. No. 7. (Suli liotei Fiesclii). Depoti general pentru toata Țara, al fabricilor noastre^m Europa pentru bărbați, băeți, șt-stofe moderne pentru comande. Casa.noastră Țesp. fiind avantagios cunoscută de timp foarte lungat, ne abținem, de orî-ce recomandațiuni și declarăm numai, Că fecțiunea croelii, deosebita eleganță a confecțiunei, și veritabila mo( țiune a prețurilor, vor satisface poziții) cerința onor, noastre Clierti BAZAR DE ROMANI* București, Strada Șelari^o. NB. Rugăm a nota „No. spre a evita regretabile confujriifnl- www.digibuc.ro ANUL AL CINCILEA „LUPTA PENTRU LUMINĂ, No. 1. „LUMINA PRIN LUPTĂ4 1884. CONTROL DE STIL LIBERTATE DE IDEI Abonamentul: Pe șease luni 10 lei; pe un an 20 lei.— Administrația și Redacția: Strada Stirbel-Vodă 30 PREȘEDINTE DE ONOARE AL SOCIETAȚEI LITERATORUL D-nul V. A. URECHIĂ DIRECTOR AL REVISTEI 91 V ICE-PREȘEDINTE AL SOCIETAȚEt D-nul AL. A. MACEDONSKI SCRISORILE nefrancate se refuză PRIM REDACTOR AL REVISTEI ADMINISTRATOR AL SOCIETATEI ȘI CASIER GENERAL D-nul TH. M. STOENESCU PENTRU ABONAMENTE banii se trimit’nainte CĂTRE CITITORI. Cu acest număr, „Literatorul11 intră in anul al V-lea an. Lupi buit să susțină aii fost de sigur grele, dar conducătorii săi cât și membrii societății literare ce s’a constituit împrejurul revistei noastre, au știut să le învingă. Dacă dar, „Literatorul11 a intrat în anul al V-lea, aceasta este o dova- da" că, jmîurirea sa, a fost mare și salutară pe tărîmul culturei intelectuale. Cad astfel, invectivele pe care unele condeie, le adresați din lași, capi- talei RomânieTy In adevăr, nu de mult, se afirma că Românii din capitala țării, sunt mal pre jos de cultura intelectuală a fraților noștril din Iași. Se mai afirma că, n’avem stabilitate în drepturile noastre; ’se afirmă chiar, că talentul, este un monopol esclusiv al Nouii Direcțiuni din Iași. „Literatorul" a voit să dovede scă, și a dovedit, că nu tot ce să scrie și tipărește în acest fel, este ecspresiunea adevărului. „Literatorul" a știut să grup ze înprejurul său suma mal tutulor adevă- ratelor talente. „Liter fiorul" a opus la Direcțiune, Direcțiune, la talente, talente, la școală, școală. www.digibuc.ro LITERATORUL ă Deosebirea ce a păstrat in această privința este că n’a voit să formeze o întovărășire de admirațiune mutuală, și dacă pe ici colo, a lăudat prea mult, a fost pentru ca să insufle unora aventul ce le lipsea. Ne-am mal deosebit și prin limbă , căt și prin forma pe care am dat’o versului, Iar une ori, proz°i. Ne-am mai deosebit și prin faptul că n’am fost ecscluziviști. Și pe când toți cel de la „Literatorul11 erau tăgăduițl ca individualități literare, printre care unele sunt în de obște recunoscute ca adevărate talen- te, noi n’am tăgăduit grupului literar din Iași, nici meritele nici talentele din care se compunea. Astfel, în tot d’auna ne-a plăcut să proclamăm ca poeți de ânte’a mâ- nă pe Șerbănescu, și după acesta, pe Alecsandri; In tot d’auna ne-a plăcut să recunoaștem in d. Maiorescu o inteligență superioară. Dar de asemenea, nu ne-am codit nicl-o dată să spunem adevărul, ori cătr-de—mare—pagubă ar fi putut să ne aducă aceasta, din partea opiniunei publice, momentan amăgită; Și ca dovadă că așa am urmat, reamintim critica ce s’a început în re- vista noastră asupra poeziilor d-lul Alecsandri; Acest început de critică a putut să provoace acuzări ce tind s’o arate ca prea pasionată, ănsă atuncea când ea va fi deplină și când cititori impar- țiali o vor judeca, se va vedea că criticul n’a fost însuflețit față cu talentul celui criticat de cât de dorința sinceră de a nu se închina idolilor și de a aduce un folos real literaturel noastre critice, atât de săracă âncă. De asemenea, când ar fi vorba de a spune și de a demonstra unui ora de valoarea d-lul Maiorescu, că se amăgește satt vrea să ne amăgească pe toțl^ când zice în prefața unei cărți de proză prost versificată, că acele ver- suri sunt „cea mal înaltă ecspresiune a poeziei Române și că sunt un model de formă și de limbă," nu ne vom teme să punem pe hârtie ce cugetăm și supt forma pe care o vom crede mal capabilă să infirme verdictul dat de la înălțimea unei simple bune-voințe sau unei simple slăbiciuni a d-luî Ma- iorescu pentru un om. Pe lângă aceasta, epigrame tot vom face când vom socoti de cuviință, atât asupra nebunilor cât și asupra oamenilor ce să cred cu minte, în ciuda prommciamentelor de prin ziarele politice, literare, economice, satt de oi>- ee natură s’ar mai numi. Aceste feluri de infamii, căci tocmai epitetul pe care ’l aducem s t a n www.digibuc.ro LITERATORUL cat cu prisosință unora dintre noi, s’au comis și de oameni mai mari ca noi pentru”ca să ni le interzicem atuncea când le socotim folositoare. Astfel Gâethe, și cu care nimeni dintre noi n’are pretențiunea se se asemuiască, a urmărit în cursul xiețil sale întregi, cu epigramele și cu ura lui, pe criticul Nicolaî (vezi mal ales in primul Faustl care căzuse într’o stare foarte bizară. Bacharach, unul dintre traducătorii lui Faust, lămurește că acest critîc-defăimător, făcuse războiul cel mai ne împăcat lui Gâethe și celor mai mari poeți al epocel sale. Astfel, Lord-Byron, nu se codi cât de puțin să declare printr’o scrisoare publică părerea de bine ce a resimțit auzind că, Fomillij, unul dintre dușmanii săi și' unul, dintre magistrații ce fusera trimiși de soția sa ca să ’l constate starea mintală, s’a înpușcat după ce mai ântâiu și-a pierdut mințile. Astfel Thiers, cuteză la moartea lui Napoleon al IlI-lea să comită infa- mia de a se bucura, și âncă, în termenii cei mal puțini cuviincioși. Tot astfel, Rochefort si alții, procedară la rândul lor, la moartea lui Thiers; etc. etc. Asemenea mici infamii le vom mai comite dar, dacă vom fi fost provocațl la aceasta de mai ’nainte, căci pentru noi nu este destul ca un om să înnebunea- scă pentru ca să ’l proclamam poet sau om mare. într’un cuvânt, pentru nor, moartea sau nenorocirea unul om, nu ne va face să’I cruțăm caracterul, dacă i-a fost corupt, nici scrierile, dacă i-ati fost proaste. Acestea zise, salutăm anul al V-lea neclintiți de la postul de onoare și cu toate loviturile ce ni s’ati dat, și cu tot puținul sprijin ce ni s’a acordat de către unii, și cu toate",defăimările pe care le-ăm suferit, și cu toate'că în această luptă s’au aflat și printre noi slabi de ângerl care să se abată de pe calea adevărului, în picioare ne aflăm âncă, Iar răzimațl pe o societate lite- rară’nezdruncinată, cu toată ura și invidia dușmanilor-Tioștri! care ’l trîm- bițau căderea, în picioare sutem și în picioare vom rămânea,! www.digibuc.ro 4 LITERATORUL MANFRED Poema dramatică în trei acte. (Dupe Lord Byron), Persoanele : Manfred. Un vânător. Abatele de S-nt Maurice. Manuel. Herman. Fea Alpilor. Trimane Nemesis. Destinele. Geniurî. etc. Scena se petree in Alpi; Parte la Castelul lui Manfrecl și parte în munți. -A. O T TJ Xi I-1U. SCENA I. Scena reprezintă o galerie gotica. E miezul nopțel. Manfred (Singur) Va trebui ca lampa s’o umplu âncă-o dată, Și totuși, nu va arde o vreme ’nd lungată, încât să lumineze de-ajuns veghierea mea. A! Cel puțin la moarte să dorm dac’ași putea!.. Dar somnul meă de astă-zi e-o lungă cugetare Cu care nici un geniă să lupte nu e’n stare. Și inima-mi veglrază mpreti, iar ochii mei Când se închid, în mine privesc și-atuncl cu ei. Trăiesc cu toate-acestea ca ori ce om pe lume Și am aceiași formă și port același nume. Durerea ensă face pe om a fi ’nțelept. A suferi, ’nsemnează să fii în veci deștept. Acela care știe mai mult a viețel carte, E tocmai dânsul, care de viață n’are parte. Am disecat misterul adâncilor simțiri, Știința’mi datorează atâtea ’nnavuțiri; Din spiritele negre nici unul nu’mi rezistă Și filosof mai mare un altul nu egzistă. Zadarnic ensă totul ’mi-a fost pe acest pământ, Căci nu sunt nici în lume și n:ci într’un mormânt. www.digibuc.ro LITERATORUL 5 Făcuiti pentru-omenire destule fapte bune Și s’ati găsit din oameni destul să m&’ncunune, Precum aii fost și alții să’mi fie cruzi dușmani, Când eii le nimiccisem mândria de titani. Dar ce’mi mai folosește sati binele sati r&il, Și oare ce’mi aduce amicul saii călăul? — Simțirile ce aflu pe cele l’alte chipuri, Sunt astăzi pentru mine ca ploaia pe nesipuri! (Dupe-o pauză) — Puteri misterioase, din lumea neșfîrșită, Fantazme plutitoare ca flacăra vrăjită, Pe care ’n întuneric mereii v’am căutat, Cu dreptul ce Infernul asupră-v& ’mi-a dat, V6 chiem din adâncimea locașurilor sumbre, Treziți-vS la glasu-mi, eșiți, hidoase umbre!.. (Pauză) îmi pare că’ntărzie prea mult! Și a mea voință Nu poate prea de vreme să cadă ’n umilință. — Sculați-vb din somunl culpabil, când v6 chiem, Saii vreți pe neamul vostru să cadă —al meti blestem. In numele acelui ce n’are drept la moarte, La semnul, ce ori unde e’n stare să vb poarte, La strigătul puternic de care vb’ngroziți, Din iadurile voastre, leșiți! leșiți! leșiți! (Pauză). (La ecstremitatea din fund a galeriei apare o stea, ce reinâne nemișcată si se aude o voce cântând). Primul Geniu Ființă muritoare! Palaturile mele Lăsându-le, venit-am pe raza unei stele, In lumea locuită de oamenii mișei, Și gata sunt dorința să ’ți o ’mplinesc! Ce vrei?... www.digibuc.ro 6 LITERATORUL Al doilea Genii! Sunt regele puternic al crestelor muntoase, La tronul meii se pleacă, pădurile pletoase, Supușii mei cu stele coroana 'mi o ’npletesc Și fulgerile-albastre puterea ’ml ocrotesc. EU pot să fac un munte în pripă să dispară, Și altul pot în locu-i să fac să iasă-afară. De mine se ’nspăimăntă și regi și semi-zei; Dar tu pe ce te rezimi, de m’ai chiemat? c# vrei ? Al treilea Genii! Din adâncimi albastre de vânturi ne ’ncrețita, In care se-odihnește pe unde liniștite Sirena ce se ’mbracă în haine de sidef Cu scoicile cusute pe ea ca pe-un ghierghief, Am auzit furtuna descântecilor tale, Aduse pân’la mine de duhuri infernale. A rSsunat puternic palatul de mărgean Și s’a ’ncruntat privirea întinsului Ocean; Iar eti, într’o clipire, aflandu-mti la tine, Cu glasul datoriei, te ’ntreb : ce vrei cu mine?.. Al patrulea Geniu In locurile ’n care cutremurul e Domn, Și 'n care stati la pândă Titanii fără somn, Prin flăcările vecinie hrănite de metale, A vuvuit cenușa la strigătele tale, Iar farmecul prin care asu[ ră-ne domnești, M’aduce-acum la tine. Respunde ! Ce dorești ? Al cincilea Geniu Eti zbor ca o săgeată pe vânturi și furtune, Eti fac să ’nnece ploia și norii să detune, www.digibuc.ro LITERATORUL 7 Și ca să viii mal iute la tine, am zburat Pe aripa semeață a vântului turbat. Al șeaselea Geuift Localul med e umbra, a nopților regină... Ce farmec mă silește să ’ndur a ta lumină? Al șeaptelea Genii! Destinul tău, prin mine și-avu așezământul Nainte de-a se naște și lumea și pământul. Iar steaua ta pe ceruri de mine-a fost condusă Și nu era o altă mai bună, mal supusă, Și nu avea nici una un mers mai regulat In spațiul sălbatic cu stele^semănat. Dar fu de-ajuns o clipă să schimbe a sa menire Și vecinie să rămâie o stea în rătăcire. Cometă fără formă, un monstru, un blestem, In ochi o rază moartă, în univers un ghem, Și drumul săti să fie o surdă ’nvierșunare, Mereu fără speranță și vecinie în mișcare. Iar tu, a cărui viață cu dânsa a ’nceput, Pe care dintr’un vierme desfrâul te-a născut Și care ai putere prin farmece fatale Să răzvrătești infernul la strigătele tale, Vrei oare âncă glorii, avere saii femei? Dorința ta în pripă se va ’nplini! Ce vrei ?. . . Cele Șeapte Geniuri Cu steaua ta, sunt gata oceanul și pământul Și muntele și noaptea și aerul și vântul Să ’șl facă datoria ori care dintre ei; O vorbă dar rostește și ea va fi'. Ce vrei ?. . . www.digibuc.ro 8 LITERATORUL Manfred Uitarea !.... Primul Genii! Ce uitare? De ce? și pentru cine?.. Manfred —De tot ce simț și aflu afară și în mine!.. . Geniul Dorința ta e mică, dar greu a se ’nplini: Noi lucruri pipăite putem a stăpâni. De-al cere-o ’npărăție, de-ai cere lumea toată, Ți-am da-o, că«-.i ori-cărui din noi e dat să poată, De-ai cere talismanul prin care să ’ți supui Orgoliul, mândria, virtuțile or-cui, De-ai cere la picioare femeile să-ți cază, Și ’n tine lumea ’ntreagă un Dumnezeu să vază, De-ai cere tot în fine din toate câte-avem Ți-am da! De cauți ensă uitare, nu putem. Manfred Uitare ! Voiîî uitare!.. Și oare nu se poate Din tot ce-aveți pe lume, uitarea a’mi-o scoate? Geniul Am spus că nu !... De cauți odihnă, poți să mori!!! Manfred Murind, uita-voiu ensă ? Geniul Suntem nemuritori Si nu uităm nimica.—Trecutul tot d’auna > Ne este cu prezentul și ’n viitor tot una. www.digibuc.ro LITERATORUL 9 Manfred Vă bateți joc de mine?.. Dar voi, ce nu uitați, De ce lăsați ultărei că ’mi sunteți devotați ? Nesocotiți puterea ce vă robește mie Și vreți să se prefacă răbdarea în mânie? Mișei!.. Sunt eti Stăpânul! ’Nainte-mi tremurați! Saii vreți de-a mea putere mai bine să aflați!.. Când ați venit, un singur cuvânt am zis: uitare! Răspundeți de-astă dată la scurta mea ’ntrebare!.. Geniul Răspunsul e același! Manfred A! Blestemați!.. ’NapoI!.. Purtați în întunenCnstestemul meîUcu voi 1.. Geniul Gândește-te! Ai timpul, cât suntem lângă tine. Când am venit, credința ne-a fost să ’țl facem bine, Și am dorit putere! supuși să ne-arătăm. Putea-vom ajutorul cu alt ceva să-ți dăm?.. Manfred Nimic! ... — Sau nu!. Un singur moment aveți răbdare: Aș vrea să vă văd fața ’nainte de plecare. Că glasurile voastre sunt dulci, pe când vorbiți, Aud; zăresc și steaua în care străluciți; Dar voi să văd aspectul precum și-a voastră formă, Sub care se ascunde puterea-vă enormă. Geniul Noi nu avem nici formă și nici aspect, ca voi, Ființe destinate la patimi și nevoi. Noi suntem cugetarea și sufletul suntem; Dar c ică ceri o formă ’naintea ta s’a1^ ■'m; Alegeți tu ori care vei vrea, și ’ți vom apare, www.digibuc.ro 10 LITERATORUL Maufred Ett nu aleg! Tot una îmi este ori și care. Ett nu cunosc în lume o formă să iubesc Precum nu știtt nici alta pe care s'o uresc. S’aleagă cel mal mare din voi, precum voiește. Destul să am prilejul să vă cunosc. .. AI Șoaptele» Genitt (Apărând sub forma unei femti frumoase) Privește 1. 4 Maufred. O! Doamne! Dacă astfel ai fi precum 'mi-apari, De nu al fi menită în umbră să dispari, De nu ești visul rece al unei minți nebune, Iți jur pe taina sfântă a moaștelor străbune, C’amorul âncă-o dată în mine-ar tresălta Și mal voios ca mine un om n’ar egzistă. In brațe te-aș coprinde cu pofta ’ntinerită Și amândoi vom duce... (Fantoma dispare) Mi-e inima zdrobită!. . (Maufred cade în nemișcare. Se aude o voce cântând următoarele) Vocea. Cănd luna peste taluri întinde raza-i albă, Și cerul când se ’nbracă în haina. sa rozalbă, Când farmecile nopței se ’ntind peste câmpii, Când zboară cucuvaia pe turlele pustii De ’mprăștie tăcerea prin vaiete-ascuțite Chemând din întuneric fantazmele ’nvrăjbite, Atunci, ca o nălucă la capul tett voitt sta Și umbra mea tot una va fi cu umbra ta. In somnul cel mal dulce, vei fi în nedormire, Căci greii se poate șterge o neagră suvenire Și spiritele negre cu greii se izgonesc. www.digibuc.ro LITERATORUL 11 Robit de o putere, pe care n’o numesc, Vel fi în tot d'una maî rece ca mormântul Și n’are să te’ncapă nicî cerul nicî pământul. Iar singur nu se poate o clipă să rămâî, Pe veci o să nfo afli la tristu-ți căpătâi! Privirea ta zadarnic va vrea să mfe găsească, Căci ochii tei pe-alăturl nimic n’o să zărească, De și vor înțelege că ’ntrfinșil chiar m'ascund, Atunci când vrând să’țî turbur odihna, îl pătrund. Iar tu, în îngrozirea secretă, când vel cred» Că mintea ta în raza din ochiul tâu mă vede, Te veî simți maî singur ca omul în mormânt, De și vel fi 'n credința că tot cu tine sânt. O voce și un haos de rîsete fatale AU răsădit blestemul în gândurile tale 7 Un geniu maî puternic, de cum te crezi că ești, A zis că ’n veci să cugețl și ’n veci să te 'ndoești! Să n’ai în toată viața un ceas de mulțumire Iar noaptea să’ți înghîețe sudoarea de ’ngrozire Și soarele să’țî arză plămânii însetați, Să fie, ’n loc de apă, cu flăcări adăpațî. Din lacrimile tale făcut-am o licoare, Ca densa nu-î mai mare putere-otrăvitoare; Din peptul t6ti selbatic un sânge negru-am sco« Și arde ca văpaie din iadu ’ntunecos; Ți-am ridicat surîsul de șearpe dupe buze, Sarcazm, ce-a fost și este desmoștenit de muze; Am stors o picătură, sudoarea când ’țl-am șters, Otrava ei ar stinge întregul univers. Pe-abisul fără margini al rezvrătireî tale, Pe cugetul ce-abate virtuțile din cale, Pe sufletul tâU vecinie închis și ipocrit, Pe setea de a’ți rîde de cel nenorocit, Pe steaua, ce 'n privire 'țl-a pus aceiași rază www.digibuc.ro 12 LITERATORUL Ca fratelui tătî Cain —blestemul metî să cază! Să crezi că ești un ânger, și tu să fii călău, Iar sufletu-ți să afle în tine iadul săti.!.. (Va uima) Th. M. Stoenescu STUDII ASUPRA LIMBEI I Trandafiriii. Trandafiriii este termenul adoptat în limbă pentru ca să înlocuiască cu- rentul Persan pembe. Ecspresiunea trandafirii voiește dar, să determine nuanța de culoare ce in Franțuzește să desemnează prin rose. Din nenorocire, nici chiar trandafirii de câmp nu sunt numai pembe, căci dacă o parte dintr’ânșii sunt pembe, alții sunt albi și alții roșii. Nu mai vorbim de cei de gradină printre carii se găsesc trandafiri de un roșu bătând în negru. Astfel stând lucrurile, se naște întrebarea, ce culoare sati nuanță ne poatâ înfățișa ecspresiunea trandafiriii ? Este oare vorba despre roșu sau despre alb, despre roșu închis sau despre pembe? Pe lângă această confuziune, mal este âncă faptul, că chiar trandafirii de câmp își pot schimba culoarea peste un secol sati duoi. Francezii, ati cel puțin asupra noastră, avantajul de a ’nsoți pe trandafiriu cu câte un detereminant de nuanță. Astfel: Rose pale, Rose fonce, Rose the. etc. Părerea noastră este că ecspresiunea pembă pe lângă faptul că nu este nume de floare ci nume de nuanță, este prea armonioasă pentru a fi me- ritat pe drept,. să fie gonită din limbă. Prin grecescul trandafiriu cât și prin franțuzescul roze nu s’a făcut de cât a se «aduce o confuziune de care puteam fi scutiți. Și pentru ce am prefera Persanului pembe, espresiunea trandafiriu să’l roz, dacă nu ’l putem înlocui cu un cuvânt curat Românescî Ar fi trebuit, sau cel puțin ar trebui de astîzî înainte, să luăm de mo- www.digibuc.ro LITERATORUL del pe Spanioli cari ah păstrat cu înțelepciune cuvintele Arabe ce prinseseră, prea mari rădăcini, mai ales când știm că aceasta nu i-a împedicat de a’și forma o limbă și bogată și armonioasă. S6 nu se spună că pentru a înlocui pe pembe putem să luăm pe roz de la latinescul Roșa, de oare ce, Roșa, nu se aplică de loc în latinește ca determinant al nuanței trandafirului. Este adevărat că pembb s’a cam discreditat prin gustul pembe al mul- tor domnișoare de salon și de mahala. .. Căci era o vreme când nu era fată ca să n’aibă gust pembe! Dar cu puțină dibăcie și gustul pembb se poate reabilita și nu mi se pare de loc ridicol a întrebuința pe pembe chiar în versuri: „Am vâzut’o zîmbitoare în corsajul ei pembe" Dar de ce zic corsaj ? Pentru că nici femeile Romane, nici cele Grece si nici cadânele n’au 1 A purtat corsaj, și prin urmare, n’ati avut termen corespunzător pe care să ni ’l lase în limbă. A tout seigneur tout honncur! Corsajul este Franțuzesc și de la Franțezi îl luăm ! Al. A. MaoedonCki. UN AMOR NENOROCIT. Eram pe atunci de patru-spre-zece ani. Cu un cuvint mai limpede, de abia Începusem să Ies și eu din ghioacea copilăriei și să-mi dau osteneala a judeca mai mult sau mai puțin rău cele ce ’ml se prezentau mințel. Nu e vorbă, nu mi-era tocmai greii de făcut această operațiune intelectuală căci viața mea se rezuma în următoarele vorbe : a mânca, a mS juCa, a învăța (adăugați ve rog și aci, mai mult sati mai puțin), a dormi, a mă certa, ori câte-o dată a mă bate cu colegii de școală, a căuta cu mare interes la în- ceputul fie-cărei luni serbătorile (calendarul ortodox I Ai zice că a fost fă- cut numai și numai pentru cultivatorii zeiței Lenea) și în fine a chinui pe profesorul de muzi ă și pe cel de nemțește. (Sărmanii ! ei sunt meniți a fi în tot-dea-una martiri școlarilor!) In Septemvrie părăsisem acoperișul cel prea copilăresc a unei trei spr<. www.digibuc.ro literatorul ■ ............—T ----------' ------------~~~ zecimi (cer Iertare pentru vorbă) de ani, or, mă îmbrăcasem cu haina inter- mediară a celor patru-spre-zece. Cu intrarea în această nouă epocâ din via- ță-mi, începu ănsă și o nouă dorință să ’mî ocupe sufletul. O! Bar această dorință mă făcuse gelos, învidios, ba chiar, din cauza ei, uram mult unele persoane. Această dorință! . . . cum n’ați ghicit-o ? Ce oare, când ați trecut prin unda aceștia nu veți fi poftit ceea ce pofteam eu cu înfocare ?.. . In- chipuiți-vă că aș fi dat nu știti ce, numai să am și eii ornamentele celea dintre nas și gură, să le simt tremurând, să pot pipăi, să pot răsuci niște așa numite mustăți! Ar fi venit vre-o zeitate bine făcătoare să-mi făgăduiască îndeplinirea dorinței mele cu condițiune ca să învăț o lună în timpul re- creațiunelor, și prin urmare să nu mă joc nici-cum nu știti -zeu dacă n’aș fi primit, mal cu seamă daca ar fi fost... iarna. O Doamne.' cu ce jale, cu ce jind mă uitam la băieții cei . mari carii ’și resuceatî firele de mus- tăți începătoare sati chiar îndesite. Când mă privea vre-unul, mi se pă- rea că vrea să’șt rîdă de mine și’mi închipuiam că și zice în gând: „Aa! Uite păpușica ceia mică." Imî venea să mă reped la dănși, să 16 smulg obiec- tul viselor mele și să mi-le împlânt. Lasă că acăstă operațiune vai! nu se putea face, dar mă ținea pe loc și.. . frica de băeții cei mari. Necazul nleti mai grozav îl aveam pentru o cucoană bătrână pe care o cunoștea ma- ma. Și cum să n’o fi urît când ti vedeam că posede niște puf de mustăți, la privirea cărui turbam de mânie. Iar pe când mă săruta ’mi permiteam urmă- toarea "adâncă gândire filosofică : Ce e și D-zeti! Cui nu-i trebuie dă, și cel care ar vrea rabdă mereti. Ce trebuință are o astfel de băbătiă de puful acesta care pe dânsa o face caraghioasă și pe mine m’ar face fericit!" De cât-va timp mai aveam încă și grija ziarului nostru literar cu tit- lul pompos „Junimea literară" a cărui prim redactor avusesem onoare a mS alege. Reușisem a fi numit la acest post onorific, pentru că știusem să tratez mai de înainte doi din membri comitetului cu vre-o câte-va plăcinte și acadele și să le face niște teme la Grecește, fapte pentru care o! minune fură recunoscători. Vă rog să-mi spuneți dacă nu se întîmplă tot așa și îp, Jumea matură, numai că plăcintele, acadelele și temele sunt înlocuite prin bani, bani și bani! Grijele mele, dupe cum se vede, nu **erau numeroase. Seara când mă culcam, dupe Tatăl nostru (eram religios grozav), rugam pe D-zeti să facă tot ce-i stă în putință, ca să știti lecțiele pe ziua următoare și să nu mă scoată din redactor ia la care țineam ca la ochii din cap. Un lucru important ănsă începuse să-mi chinuiască sufletul.or îmi tot www.digibuc.ro LITERATORUL 15 " J 1 ' ... "4 "-*-—----------------T------------— “ ------------------- întorcea gândul spre dânsul. Citisem la școală, bine înțeles departe de privirele pedagogului, multe romanțe franceze de Dumas și alți. Ba chiar ’ml căzuse în mână odată unul de Paul de Kock: mal pune că tot auzeam pe băețil cel mari vorbind de fete, de amor și alte espresiuni de soiul acesta, pe care le ascultam fără, voia mea, cu oare-care interes. ’Ml aduc aminte că, încă fiind de 11 ani, nu’ml dădeam seama de aste espresiuni dec£t din punct de vedere gramatical: lata: Subst. corn. fem. plural fete. Amor: Subst. corn, eterogen plur. amoruri. Mal știeam că fata e o ființă cu, rochiă mai delicată de cât un băeat și care de obiceiu nu învăța latinește și grecește ca nenorocițil baeți. Dar amorul ? Dăspre amor nu știam nimic mai mult de cât ceia ce mi- ar fi spus D-l Lerioseanu, cel cu ochelarii vecinie pe nas, dacă nu i’ar fi scanda- lisat maî întăi de întrebarea mea. Nu’ml venea să rog pe un camarad să-mi esplice aceasta căci mi era teamă să nu rîdă de mine : Mi amintesc că în în dicționar și am găsit: Amor, simțimănt pasionat pentru tot ce pare amabil, aplecarea naturală a celoFUUue secs^nm-ul-jjătre altul." Inchisesem dicționarul cu supărare căci nu pricepusem mare treabă! Cu cei 14 ani ai mei însă, începusem să lepăd pelea nevinovății și să înțeleg și eti. Adică când zic că începusem să înțeleg. . . . O-! E caraghios de tot întâiul metî pas în înpărățiea lui Cupidon. într’o zi demnă de amintire, eram toată clasa sub un arbore pe o bșjică. Din una într’alta .veni nu-știtî cum și-vorba de amor. Atunci unul dupe altul, care mai de care, istorisiră întâmplări amoroase. Unul iubise pe Lina,, altul pe Mița, fie care ’și atribuia câte o ființă dragostită, ba și câte două. La început ’ml plăcea mult s’ascult și rîdeam nebuneșce; că^ndJnVăTbăgară de seamă că mai remaseră doi povestitori afară de mine, nu mă simții nici-cum la locul meii. Tare aveam gust să spăl putina. Dar unde era cu putință? In mijlocu lor, sunt strîns la braț de neomenosul acela dă George, care cam înțelegând ce fel de amoruri avusesem și dorind să-șl resbune de faptul că-’l întrecusem la latineșce, voia cu o'rl-ce preț, să-și rîdă băețil de mine, când mi va veni rândul să istorisesc și voii! tăceaa chitic. Eram ca pe ghimpi. Să născocesc o minciună ? Nu eram în stare și mai cu seamă în așea scurt timp. Și val! mi veni rîndul. • Ia să vedem ineri scrie între altele: „De multe ori am avut ocaziunea se vorbesc despre Canini spre a’i lăuda meritele „de publicist, de patriot, de filolog și -de poet; în adever, printre luptători, sati mai bine www.digibuc.ro 88 LITERATORUL „zis, printre apostolii cugetării, cunosc prea puțini care să aibă facultăți intelectuale atăt „de repezi și de puternice cât și atâta simțire. Tribun In Veneția, peregrin in Orient, pe Dunăre și în Franța. Iată ce este Canini." etc. Am reprodus aceste mici estracte pentru a face mal cunoscut pe ilustrul filo-Român, și dacă e cu putință, pe Români, mal recunoscători către asemenea oameni. In tot cazul, guvernul nostru, ar avea tocmai ocaziunea de a face ce nu s’a făcut de către publicul nostru și de a I acorda o suptvențiune, mal ales că, a izbutit să facă pe guvernul Italian, să înființeze la școala comercială superioară din Veneția, o catedră de limbă și literarura noastră, al cărui profesor a și fost numit! Canini cunoaște în adevăr limba Română în perfecțiune, iar catedra ce s’a înființat în acest scop și pe care o datorăm simțirilor lui Canini pentru Români, este credem unul dintre onorurile cele mai mail ce se pot acorda unei țări. Nu ne îndoim dar, că cel puțin simpatia publicului nostru, este asigurată ilustrului filo-Român, dar ne îndoim că guvernul, va ieși din obicinuita lui inerție pentru a răsplăti pe cel care ne fac cunoscuți în streinătate și țin sus di apelul țării noastre întocmai ca niște adevărați Români. Marco Antonio Canini, n’a așteptat ensă, răsplata guvernului nostru pentru ca să’și înceapă cursul său la școala comercială din Veneția și pentru ca să dăm o dovadă că vorbește cu multă cunoștință mal ales despre literatura Română, ecstragem următoarele rânduri din ințroduc.ținnea cursului săQ, și în același timp, constatăm cu satisfacțiune, că pe când, la noi se găsesc neim rnici care să terrească în noroiul defăimării și insultei numele cele mal demne de respect, se găsesc în streinătate, bărbați iluștrii, care să ]e citeze ca o fală pentru țara noastră, săracă âncă pe tărâmul literaturel și a1 cultur I intelectuale. „Vă voiil ita, de o cam dată numele mai multor scriitori, —zice Canini, —cari aii „contribuit la reînvierea intelectuală a României. Acestea se compun din: Bălcescu, „Boerescu, Bolintineanu, Boleac, Cipariu, Humuzachi, Maiorescu, Pupiu Ilarian și alții." In o altă serie, Canini, citează pe Hajdeu, pe Urediia, ilustrul președinte de onoare al Societății noastre, pe Cogălniceanu și pe alțl câțiva. La urmă, se esprimă astfel: „Mai târziu mă voiil sili să vă fac cunoscută literatura Română mai cu deamănuntul, „publicând traduceri din poeții Români ca Eliade, Bolintineanu, Alecsandri, precum și „traduceri din poeții mai tineri, ca Negruzzi și Macedonski. De asemenea pregătesc și tra- „du’eri din cântece populare pe care le voiil publica într’un volum intitulat „Gemme straniere (Pietre prețioase streine";. Acuma că am arătat cine este Canini și ce a făcut și face pentru țara noastră, închelăm de o camdată aci, și reînnoim apelul pe care Fam făcut către guvern și public, ca să spiljinească întreprinderile Românești ale unor asemenea fruntași al literaturilor streine,-guvernul contribuind la aceasta materialmente prin acordarea unei suptvențiunl, Iar publicul, suptscriind la operile lor, citindu le, și iubind și stimând pe autorii lor. www.digibuc.ro LITERATORUL 39 PE NEGÂNDITE. N U “V E L Ă. E un proverb care zice: „Nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se ’nnemerește." Cu toate acestea, într’una din serile de Iarnă ale anului trecut, eram departe d’a mă gândi la asemenea proverbe, pe cănd mergeam, fără să ș d unde, pe asfaltul bătrânului pod Mogoșoale. Ca mulți, care respiră același aer și calcă pe-acelașl pământ, nutreau aceleași aspirațiunl, și pe cănd mergeam, mă uitam cănd la dreapta cănd la stânga, ca unul care caută ceva și nu găsește. Ș’apol, de ce n’ași mărturisi-o? Alergam dupe amor, ca pițigoiul dupe sămânță de dovleac. Și ticălosul de amor, cu cât îl urmăream mai mult, cu atât fugea mal repede și nu era chip să’I mal ajung. „Fatalitate!... ’ml ziceam, —se vede că am pene de bufniță, de se sperie de mine pănă și cel mai curagios dintre copii,— amorul, a cărui imagine era zugrăvită în sufletul meu; dar, a cărui realitate era departe, departe de piep- tul în care bătea o inimă doritoare, în care ardea un tăciune acoperit cu cenușe- In acele momente de avânt sufletesc, de dorinți sugrumate, de plăceri ne’ndeplinite, — ce n’ași fi dat, să întâlnesc pe aceia pe care-o căutam, pe care-o iubeam. Se vede că amorul mai avea un frate, gemenul seu, care se scălda în sângele clocotitor din vinele mele; iar el, primul născut, se lipise de ființa copilei drăgălașe pe care-o visam în toate nopții •, și mă făcea să alerg dupe dânsul, să caut a’l prinde, spre a’l lega brațe în brațe cu fratele din ființa mea, și pe-amendol, să-I leagăn, să-i adorm, iar la căpătâiul lor să veghezi eu și iubita mea. Ar fi zis cine-va, că eram vr’un bărbat care ’șl pierduse nevasta, sati vr’unul din acel deșuchiați care nu întâlnesc seara o femee, fără a ’i se vîrî supt nas, — atât devenisem de căutător și ’mi se părea c’o văd pe dănsa în fie care femee ce ’ntâlneam. Atăta măgulire aveam și eu. S’o întâlnesc seara pe pod^ când se plimba cu unchiul sau mătușa el,—s’o privesc cu zîmbetul amurezatulul și să ’ml plec apoi capul cu oftatul unul d'sperat. Astfel eram pe-atuncl, și e vina împrejurărilor, dacă cine-va se schimbă de azi pânămăine, dacă de la poezie cadela proză, de la adorațiune la uitare. www.digibuc.ro 40 LITERATORUL Erau aproape zece ore. Ostenisem umblând și n’o mai întâlneam. Inii pierdusem ori ce speranță. A doua seară eram sigur c’o voiu întâlni; dar până atunci, o noapte de dormire, o zi de așteptare, și cine știe dacă fata- litatea nu mâ va Urmări și-a doua seară, a treia, a patra și poate tot d’auna. îmi venea să plăng de mânie și mi se rupea inima când vedeam câte-o perecliîe fericită trecând pe lângă mine. —Peste-o oră, el vor fl fericiți, îmi ziceam, peste-o oră, ei vor adormi piept lângă piept și buze lângă buze!.. . Iar eu, mâ Voiu duce să mâ arunc în abisul torturilor de noapt-3, în care singurătatea și urîtul ’ți-apasă inima și ’ți sfredelește auzul! Mai trecu pe lângă mine o pereche, care mâ făcu să stau pe loc. Era un unchiaș și o copilă de vr’o 16 am. Dupe vorba lor, înțeleseiu că era băr- batul cu nevasta. Și mi se păru așa de nedemn moșneagul lângă acel ânger drăgălaș, că ’mi venea să’l dobor cu pumnii și să-i iau locul, dacă nu m’ar fi oprit ideia că acea femele nu era dânsa, iubita gândurilor și a inimel mele. Și câte am mai vâzut în acea seară. Satira simțimântelor și a tipurilor omenești mi se desfășură înainte cu colori atât de vii, că uitam , pentru un moment, scopul rătăcire! mele ; iar din indignarea și batjocura ce ’ml părea pe buze, cream poeme, ce nu ’șl găseau nici început nici sfârșit în creierul meii plin de conținutul lor. A! E măreț a pluti pe norii vaporoșl al imaginațiunei și a vedea a picioarele tale bucăți de carne, care trăesc, care simt, care să aproprie prin iubire, și care, cu toate acestea n’au nimic spre a te face să dorești de-a fi în mijlocul lor. E ânsă mult mai dulce, când uiți sferile imaginației și cazi în realitate, strângând în brațe o formă pipăită, un corp voluptoă, în fața căminului înroșit de cărbuni sati. pe fășiitul unui culcuș de mătase. Miezul nopței se apropia, —și cu el reîntoarcerea mea acasă, singurătatea, gâridurile, suferința, insomnia. Și fără s’o vâd!... Fără ca privirile mele să-i fi spus de adîncul în care zăcea pasiunea mea! Fără s’o fi zărit cel puțin, departe, cât de departe !... • Astfel mâ tănguiam, când, fără să vreail, ochii mei se opriră asupra unei femei, care trecea ușor pe lângă zidurile caselor, ca și cum ar fi spionat pe cine-va. Mersul, intențiunea el mâ făcură curios, și ca împins de-o putere secretă, mâ întorseiii din drumul ce apucasem și mS luaiii dupe dânsa. Dupe înfățișare și dupe faptul că mergea până la un loc și iar se întorcea, al fi crezut că e un copil care rătăcise drumul și nu știeape unde să apuce. Ș’apol, gulerul blănit al hainei, îl ridicase până peste urechi, așa că numai www.digibuc.ro literatorul. 41 nasul și ochii i se puteaii vedea. Dupe aprecierile mele ănsă, dedusei că trebue să fie tânără și frumoasă. In tot cazul, rătăcirea ei la acea oră pe stradă, îmi spunea că puteam să-I vorbesc, și âncă neted de tot. într’un rând, când ajunsese în dreptul meu, îi ziseiu: — încotro, drăguță, așa iute?... —Nu e treaba D-tale!... îmi răspunse ea c’un ton dulce dar plin de demnitate. — Ei ași!... Ia spunem, pe cine-ai perdut? ... — Domnule, bagă de seamă !.. . —Ia lasă gluma !. .. Te faci că nu me cunoști? .. . —Vezi-ți de drum, îmi zise ea vrând să treacă, nici n’am nevoe să te cunosc! . .. —Dacă-ai vrea să te conduc ... —Domnule, dac’ași fi avut nevoe de servitori... Ințeleseitî că primele mele cuvinte nu erați tocmai la locul lor. Nu aveam aface c'o femee de rând. Dar adăogai.- — Cu toate acestea, Doamnă ... —Fă bine și pleacă d’aci! Nu sunt din acele ce cauți! — Ca prin minune, în loc să mă intimidez, mă încăpățânai și mai mult iar curiozitatea ’ml deveni și mai mare. „Chiar de m’ași umili, cugetai în mine, voit! să știu cine este!" Densa ca o căprioară, trecuse departe de mine. O ajunseitî și mă hotărâsem cu ori ce preț s’o fac să ’șî îndulcească glasul. Dar atitudinea și faptul că ’șî lăsase gulerul de la palton, ca să se poată uita maî bine pe giamul aburit al Cofetăriei Capșa, mă făcuse să rămâitî uimit de tinerețea și farmecul eî. Era frumoasă, peste măsură de frumoasă. Dar pentru ce se uita ea cu atâta nervozitate pe giamul cofetăriei, în care abia puteai distinge formele oamenilor care erați înăuntru ? De sigur, își urmărea amantul, și nenorocita nu putea să’I distingă dacă într’adevăr era acolo. Cu toate acestea femeile atî ochi care văd și prin ziduri. Era atât de agitată, că mă temeam să nu-I vie rătî. De-o dată pornirea mea se schimbă într’o intențiune bine-voitoare și apropindu-mă de dânsa ’I zisei: —Mă iartă, Doamnă . . . dar ’țî-e reu, și ai nevoe de ajutor. — Nu, Domnule ! Pleacă d’aci!... Lasă-mă! ... Satî nu !... Te rog, iartă" mă că’ți vorbesc astfel.. . dac’ai ști.. . o da !... am nevoe de-ajutor ... îți mulțumesc !. .. D-ta ești bun, nu este-așa ? . .. Nu te cunosc ... dar pari a fi cum se cade... www.digibuc.ro 42 LITERATORUL Și pe când vorbea astfel cu un ton slab și întrerupt, ochii ei erau ficsați pe geamul dupe care densa zărea ceva și nu-i venea a crede. — Doamnă, o întrerupsei eti puțin mișcat,— ce pot să fac pentru D-ta? —Și far’a ’mi spune nici un cuvânt, mâna ei atinse pe a mea, o strinse și mă duse în dreptul giamuluî pe unde privise. Apoi, dupe un moment de grea respirare, îmi zise : —Vezi colo la masa aceia din fund doi bărbați și două femei? — Da! II văd; dar nu se pot distinge. — Ei bine, intră în năntru și vezi dacă-i cunoști, sad cel puțin observă-1 ce fel simt... eu te aștept pe-aci. .. Fără-a aștepta o altă deslușire, intrai în cofetărie și prefăcându-mâ că voiti să caut pe cine-va, observai bine cele patru figuri ce erați la masa a- rătată. Intr’adevăr, nu cunoșteam pe nici una; dar amândoi bărbații vorbeați foar- te afectuos cu cele două femei. Cănd eșiiti afară, spusei necunoscutei toate caracterile fîzionomice ale acelor patru persone; iar când ajunseitî la descrierea unuia din bărbați și a uneia din femei,— fața ei devăni galbenă ca ceara și era aproape să cază, dacă nu ași fi sprijinit’o pe brațul meu. In adevăr, era o scenă dramatică sub cer liber 1 norocire ănsă că Iarna pe la miezul nopțel, trecătorii erați foarte rari. Intr’un moment fața ei se aprinse, se zmulse de la brațul meti și voi să intre cu furie acolo, unde era amantul,—bărbatul ei poate. Dar, ca inspi- rată de-o rază de înțelepciune și de prudență , se opri, și fața ei deveni liniștită, de și suferitoare. Apoi, vrând să’și ea drumnl pe unde venise, îmi zise-abia ’ngânănd: — Iți mulțumesc, Domnule!... Te rog, uită ceai văzut!... Adio !... —Voiu uita, Doamnă. Dar lasă-mă să te conduc: Nu vei avea să te plăngi de mine. —E de prisos!... — Te rog! Văd bine,—D-ta nu ești din acelea care merg singure la aceast. oră... — Fie, D«mnule,—mă încred în discreția D-tale ! Și fâră a mai schimba nici un cuvânt, merserăm o lungă distanță, unul lângă altul... îmi veni ideia să-i ofer brațul; Dar mă stăpânii, crezând că ași merge prea departe. www.digibuc.ro LITERATORUL 43 In tot drumul, buzele el se deschideau ca, prin instinct și rosteai! me- reu cuvintele : „îmi voiu răzbuna !.. îmi volti râzbuna ! Aceste cuvinte mâ făceai! să tresar și să uit tot, afară numai că dânsa se afla lângă mine. Mi-ar fi cu neputință să ’mi amintesc cât merserăm și cum reîncepurăm convor- . birea, dar când drumul se scurtase, o simțiiu la brațul meii și vorbeam de lucruri, ce mâ făceați să sper că în acea noapte singurătatea și urâtul mâ vor aștepta mult și b’ne. Eram convins, că înainte d’a ajunge la locuința ei, mâ va lăsa cu o stradă sati cel puțin cu câte-va case mai înapoi, ca să n’o mai pot recunoa- ște a dou?. zi; dar mare fu uimirea mea, când ajunserăm în fața unei case de toate splendoarea și densa îmi zise : — Aci ! — Atunci, cuvintele ei: „îmi voiii rezbuna! îmi voiii rezbuna!.." resunară puternic în inima mea și’ml ziseiti: „rezbunarea voiii fi eii!.—dar și eu am nevoe de rezbunare Toate erați cu putință. Numai, curtea în care intrasem, înfățișarea boga- tă a casei, luesul ce presupuneam înnăuntru, mâ făceai! să cred că visez, sati cel puțin că însoțitoare mea eravr’una din jupănesele favorite ale boe- rului or guvernanta amorezată a copiilor. Când trecurăm curtea în vârful degetelor și începurăm a urca scara cea mică din fund, inima mi se făcu cât un purice și- ’mi ziseiti: —Fără îndoială, e jupăneasa sati guvernanta ! Și era cât pe-aci s’o croesc la fugă înapoi. Dar dânsa se ținea bine de brațul meii și hotărârea mea se îndoia între da și nu. Cât m’am simțit ensă de fericit, când trecurăm prin coridorul ce con- ducea la apartamentele cele mari! Aci toată ființa mea respira un alt aer, preveda o nouă lume. — Trecurăm coridorul, ajunserăm într’o intrare tape- tată numai cu covoare, și, deschizând o uscloară în dreata, drăgălașa ființă mă introduse într’un iatac numai în albastru. O candelă lumina slab tot coprinsul, și raiul nu ’ml s’ar fi. părut mal încântător. —Rămâi aci, îmi zise ea, mă ’ntorc numai de cât. Și închizând ușa, mâ lasă singur, ca să mâ mir și să mâ fericesc de întâmplarea ce mâ adusese acolo, cu toate că inima ’mi tăcăia de temere, ca nu cum-va în locul acelei femei să’ml reapară bărbatul, fratele, socrul www.digibuc.ro 44 LITERATORUL el, și în loc de sărutări arzătoare, să mă trăzesc cu spinarea dată la rândea. Dar după un moment de cugetare, mă reasigurai. —Nu e nici guvernanta nici jupâneasa! îmi zisei,-^-și ca să ’mi trec minu- tele, la lumina slabă a candelei, începui a studia fermecătorul ciub, în care căzusem pe negândite^ Privirile ’mi fură izbite mai întăi d’un pat de palisandru cu polog de rețea fină căptușită cu mătase albastră; tot patul era îmbrăcat numai în albastru, iar pe-o măsuță, lângă pat, erați câte-va cărți, dintre care una cu scoarțele galbene. Mobilierul era simplu și așezat c’un gust artistic; căte-va tablouri de fantezie în uleiii și căte-va acuarele acopereaii ici și colo tape- tele albastre ca cerul; lângă peretele opus patului era o canapea c’o oglin- dă mare de-asupra, iar fotoliurile și scaunele tot albastre, erați așezate îm- prejurul mesei ca niște conspiratori tăcuți. Lângă căminul, în care cărbu- nii ardeati in toiul lor, era o dormeuză c’un taburel la poalele ei; iar de mijlocul tavafiului atârna candela de porțelan albastru și străvăzător. într’un cuvânt, ochii vedeati numai albastru *n tot ce li se înfățișa, §i totul părea că repetă: „Nu mă uita! Nu mă uita! .. D’abia avuse! timpul să observ o parte din mobilierul iatacului, când dânsa apăru numai în rochie și cu zîmbetul pe buze, îmi zise: — Am luat măsurile cuvenite! La aceste cuvinte nu găsii alt răspuns, de-cât să zîmbesc și eii ca dânsa. Apoi, dupe ce aprinse o luminare, cu seriozitatea unui pedant și cu amabilitatea unei femei bine crescute cum era, începu să ’mi descrie su- biectele tablourilor și nuvelele artiștilor care le egzecutaseră. In timp de aproape un sfert de oră, păstră atata răceală și atata seriozitate, că’mi venea să cred în apropierea unui concediu nelimitat. Cu toate acestea, femeia nici odată nu începe lupta ea întâii!; și, fiind- că știam bine această șiretenie a multora din ele, nu întârzia! să-i arunc la fie ce moment săgețile pe care dânsa era gata să le primească fără multă părere de răii. Trecuse aproape o oră și simțeam că cu greu voiii putea fi învingător, îmi veni în gând o încercare, pe care repede o și egzecutai: -Și-acum, Doamnă, îmi dai voe să mă retrag... zisei eu sculându-mă și stând gata de plecare. — Ce fel? ... Vrei să pleci? ... Nu!.. . Trebue să mai remăi. Am pus să ne facă ceai. www.digibuc.ro LITERATORUL 45 Fericit de izbânda mea, d’abia găsii câte-va cuvinte prin care să’I mul- țumesc și rămăsei. De-odată ănsă, privirile mele se loviră fără voe de cartea cu scoarțele galbene după măsuță și era cât pe-aci să strig de surprindere. Dânsa mă văzu și urmărindu-mi privirile, luă cartea în mâna el albă și delicată: — Dacă nu mă înșel, la volumul âsta te uiți astfel? —Nu! Dar. .. ănsă . . . — A! E un volum de poezii, care ’ml plac foarte mult. . . Sunt căte. va pe care le citesc tot d’auna când mă culc ... — Adevărat ? . .. — Și ce te miră ? îmi plac poeziile mai mult ca ori ce. .. —Dar despre poeți ce cugețl? — Despre autorul acestui volum? — Despre poeți în genere. — Ar trebui să’ți spun prea multe, judecând despre toți. Dar fiind-că e vorba de acest volum, ți-ași putea spune ce cuget de autor... — Fie!.. — Nu’I cunosc; dar trebue să fie un om palid, nervos, desgustat și puțin cam sărit... In total o ființă cu’un picior în groapă și cu altul afară. Uite, nici n’așl vrea să’I cunosc. — Chiar dacă ar fi în fața D-tale ?.. —Cum ? —Inchipuește-ți c’ași fi eu. -D-ta?.. -Eu! — Glumești se vede!.. —Crezi cum vei voi; mai ales că n’ai fi voit să mă cunoști. — D-ta ? .. E peste putință!.. —Cu toate acestea, nu e nimic mai firesc!.. — Va să zică, spui adevărat?... Și eh te credeam prăpădit ca un ogar... Ha! ha! ha!.. Dar bine spui niște minciuni. —Minciuni în versuri!.. Și ea începu să rîză cu atâta poftă; că’mi mușca! degetele că-I spusesem. Nu știu cum ar fi urmat lucrurile, dacă un pas ușor nu s’ar fi auzit prin sală, ceia ce făcu pe.... era s’o numesc, —dar fiind că ne trebue un nume, — ceia ce făcu pe Leontina să-I iasă întru întâmpinare. www.digibuc.ro 46 LITERATORUL Imediat, dânsa reintră urmată de un arap, care aducând serviciul de ceai, îl depuse pe masă și eși ca și cum n’ar fi vâzut nimic. — Ce fel? o întrebai dupâ ce râmaserăm singuri, faci imprudența... — N’ai teamă, Suliman are ochi dar nu vede... — Te ’ncrezi prea mult... — Mal mult de cât în versuri!... Aide, scumpul med poet, servește-te !... Credeam că 'ml voi perde din considerație, acum când știa că sunt unul din ii muzelor; dar când o auzii că mâ numea scumpul ei poet, mâ simții cel mai fericit și începui a sorbi din ceaiul aromat c’o poftă nespusă. Intre beția de absent și între beția de ceai egzistă o mare deosebire: prin cea dintâitî îți pierzi mințile, prin cea de-a doua liniștea sufletului; și una și alta produc călduri, dar, una aprinde creierul cea l’altă inima. Se vede că nici eu nici Leontina n’am avut Muscali printre strâmoși, căci dintr’un singur pahar, fețele ni se aprinseră și alunecarăm pe povârnișul unei convorbiri desiul de intime. Negreșit că cu poezia trebui să începem mai întăiti. — Ș’apol eram destul de cunoscuți unul altuia! Adormise de-atâtea ori pe foile deschise ale cărței mele! Mâ simțise de-atâtea ori în patul el cu sufletul și cu cugetarea”. Dacă eh însă îi vorbisem de atâtea ori, fără să fim față în față, în acea seară era rendul ei să ’mi vorbească. Și’mi spuse multe, atât de multe, că de-ar fi să le pui pe hărtie, nu le-ași mal isprăvi. Aceia ce voiam să știu mal mult, o aflaiu cu mai puțină greutate: unul din însoțitorii celor douâ femei și pe care ’l spionase Leontina, era chiar băr- batul sâu; ștrengarul de bărbat, spusese Leontinei că pleacă la Ploești, numai ca să poată lipsi toată noaptea d’acasă și să petreacă cu amanta lui, o cân- tăreață de la opera italiană. — Iată cum sunt bărbații!., murmură Leontina supărată. Atât mai râu pentru ei!... Nu e vina noastră, dacă singuri ne sunt complici!.... Și la aceste cuvinte privirile ei se ficsară asupra mea, iar eh ași fi dorit să am atâta flacăre în cât să le pot topi mtr’ale mele. Eram așa de aproape unul de altul!... In odaie era atât de cald !... Și vorbisem de-atâtea lucruri!... — 'Mi-e prea cald I... zise Leontina. Și ca o nălucă, dispăru într’o odaie vecină, de unde apoi să întoarse transfigurată, cu surîsul pe buze și cu voluptatea în albul ei sîn. Corpul el delicat și mlădios râmăsese ca floarea acoperită de rouă dimineței, gata să dispară la primele sărutări ale soarelui. O fustă de mătase albă cădea pe jumâtatea corpului sâu. și-aci flutura pe dânsul, aci se lipea de formele-I www.digibuc.ro LITERATORUL 42 suave, că inimă de piatră să fi avut și tot nu’țl puteai ridica ochii de la densa. Mijlocul el era incins c’un corsaj albastru ca cerul cănd e palid sub razele Lunel, iar comorile ce apăreați din susul corsajului, dacă prima femee le-ar fi văzut in pomul oprit in locul merelor blestemate, — de gelozie, n’ar mai fi silit pe Adam să mănânce din ele, păcatul n’ar mal fi fost in lume, și ett n’ași mai fi îndurat în acea seară frigurile unor dorințl revoltătoare. îmi venea s’o sorb cu ochii și s’o mușc cu dinții, atât era de fru- moasă, atât era de poftitoare. Și ea, numai ea, mă făcu să uit intr’o clipă pe aceia după care visasem zile și nopți nesfârșite. Gândurile noastre se încrucișară, simțirile noastre izbucniră, și unul lângă altul, strânși in brațe, poetizam cărbunii ce ardeatt in cămin, iar do- goarea lor nu era. atât de mare pe cât era dogoarea din inimile noastre. In odae nu mai trăiă, afară de noi, decât lumina albăstrie a candelei, și pe când lumina î"tipărea pe mobile simbolul culorii sale, repetând: „Nu mă uita!... Nu mă uita’.“ noi, ne uitasem și de lume și de pământ; iar dacă distanța până la cerul în care ne urcaserăm nu ar fi fost așa de scurtă, nici astăzi nu ne-am fi coborît dintr’ânsul. Dimineața, eram departe unul de altul. Și pe când mă gândeam la scurta mea fericire, Leontina ’ml scria? „Bărbatul meii a venit c’o oră după despărțirea noastră. ’MI-a căzut in genuchl, și l’am iertat. — Nu te voi uita nici-odată ! Adio ! Leontina. L’a Iertat!.. Ett ânsă, putea-voi s’o Iert?.. Th. M. Stoenescu. www.digjbuc.ro 48 LITERATORUL ALFHONSE A R R I Magdelina Suzanel 11 Aprilie. Dragă Suzano, scrisoarea ta ’mi-a făcut mare plăcere; cuvintele și descrierile tale att pentru mine un farmec feeric ; Acele găteli bogate, acele sărbători mărețe; despre care ’ml vorbești aii hrănit visurile mele în timp de două nopți; din parte-mi nu știi! ce să ’țl scrii!; pe-aci n’avem astfel de lucruri, și nu ’țl pot da alte noutăți, de cât că prunii aii înflorit și că ventul molatic al primăverel, în momontul când îți scriil, aduce în odaia mea mirosul pri- melor viorele și primii fulgi de liliac. Iți mulțumesc pentru eșarfa frumoasă, ce ’ml-al trimis ; va trece negreșit, mult timp până să o pun, — nu doar că trăesc ca o pustnică saii ca o călugăriță, dupe cum poți a presupune, dar puținii prieteni ce are tatăl meii, neflind bogațl, densul nu ar voi să fiii mal gătită decât fiicele lor Dumineca, când ne întrunim. Tată-meil a închiriat odaia cea mică de sus, pe care n’o mal locuim; chiriașul este un tenăr, puțin prietenos, posomorit și sălbatic. Dimineața când me cobor în gră- dină, îl găsesc tot d’auna cu câte-o carte, pe care n’o citește mal nici odată, căci ochii lui sunt ațintiți spre pământ, iar car- tea este tot-d’a-una aceiași. Cu toate astea nu ’l socotesc nici trist nici nenorocit; în trăsurile sale egzistă o limpiditate și o li- niște neobicinuită: îndată ce me vede, mă salută și apoi dispare printre arbori spre a se duce în odaiajlui. Fiind că prevăd întrebările ce-ai să-mi faci în această privință și fiind că știu tot ce ne interesează pe noi, fetele, îți voiu spune din ’na’nte că nu e frumos, ba chiar că are în privirea sa ceva necultivat și respingător; hainele lui, curate și bine făcute, stau pe”corpul lui cu o mare ne- îngrijire.j Alaltă seară, fereastra mea re- măsese deschisă, și l-am auzit cântănd : Vocea-1 este plăcută și are o mare ecspre- siune, dar cântă reu și fără nici o regulă. Tata spune că e foarte învățat, — iată tot ce ’ți pot spune j”despre densul. Nu I am vorbit nici odată; dar nici eu, nici el n’am căutat prilej și e mai 'mult ca*sigur că nici nu vom merge mai departe. In momentul de față, tata e foarte ocu pat; face cu un vecin niște schimburi de ouă, și se teme eă e prea frig ancă, spre a le reproduce. Adio, scumpa mea Suzano, sărută din parte-mi pe mama și pe tatăl teii, iar tu primește încredințarea prieteniei mele. Magdelina. www.digibuc.ro LITERATORUL 49 P. S. Bag de seamă că mal mult de ju- mătatea scrisorel mele e Înțesată cu un strein, care nu ne interesează nici pe una nici pe alta; e vina monotoniei vlețel noastre, într’un orășel fără prieteni și fără petreceri. II Magdelina Suzanăi 15 Aprilie. Iți șerifi, scumpă Suzano, și nu am ni- mic să te înștiințez, nimic să ’ți spun . așa că poți să rupi și să arunci în foc a. ceastă scrisoare, fără să o citești. Iți scrii! nu pentru că sunt tristă și desgustată, fără să știu pentru ce, dar pentru că tu ești singura prietenă, pe care aș putea-o osteni cu nimicurile mele. Timpul este admirabil. Soarele devine mal arzător, mugurii se deschid; seva, mult timp înghețată în ramuri, circulă în foile înverzite; aerul răcoros pătrunde corpul și-I dă o lângezire amestecată cu plăceri și întristări. De câte-va zile, nu mal pot sta la un loc; mă duc din grădină în casă și diu casă în grădină; mă așez cu câte-o carte în mâhă, dar de-o dată cartea ’mi scapă. Respir mirosul foilor tinere; mă îmbăt de aerul primăveratic care desface părul meii, și cad într’o visare adâncă, într’o admirare tăcută. Ochii mei rămân ficsați ore întregi pe câto-mTfir de iarbă, care strălucește sub soare, ca o piatră scumpă, și simt în suflet un fel de slăbi, ciune, care mă ostenește și ’mi ia pofta de mâncare, un fel de gol dureros, care mă face să sufer și să mă gândesc, apoj lacrimile curg pe ochii mei, și când plâng mal mult, atunci îmi îndulcesc inima. Alt- fel, dragă Suzano, nu ’mi lipsește nimic; tata mă iubește si nu e fericit de cât de fericirea mea: îmi îndestulează toate do- rințele, și, cu toată iubirea ce are pentru arborii lui, une-ori îi lasă uitărei spre a ’mi face vr’o plăcere, vr’o petrecere. Ți- aducI aminte, Suzano, când petreceam îm- preună aci, de nebuniile mele și de nepă- sarea mea ? Nu știi! ce s’aii făcut toate * acestea ; împrejurul meii naște o altă viață, „totul pare îmbrăcat în haine de sărbă- toare* dupe cum zice Goethe în versurile sale. Și numai eti, sunt tristă și pe gându- rile mele e întins ca un văl funebru. Pa- serile zboară unele dupe altele și se gră- mădesc sub frunzătura teilor. Primăvara, se zice că este anotimpul amorului și pre- dispune sufletul la impresiunl dulci; și când sunt singură, plâng, fără să ’mi datt seama pentru ce; și, cuteza — voiti să’țl spui ?.. A plânge, pentru mine e o plăcere nouă. Mă vel crede nebună, nu-i așa? dar ensămi sunt mai surprinsă și mai mirată ca tine. Când privesc împrejuru-ml, nu s’ar cuveni de cât să mulțumesc lui Dumnezeii de toată fericirea ce ’mi a dat, cu toate astea sunt ingrată și mă văd nedemnă de toate bunătățile lui. Adio, Suzana mea. III Edward Iul Stephen De șin’al avut destulă încredere în prie- tenia mea, spre a mă face părtaș cauzei pentru care ai fugit într’un loc retras, și al făcut nedreptatea a me socoti la un fel cu rudele tale, îți șerifi pentru că sunt mai prevăzător ca tine. Am fost crescuți împreună și ne-am mă- rit, efi cu caprițiile mele, tu cu visurile tale; tu vezi în mine numai un camarad din copilărie, și fugi de mine ca de zgo 4 www.digibuc.ro 50 LITERATORUL moțul supărător al unei insecte. Te temi ca nu cumva vorbele mele seci și spiritul meu pozitiv să vestejească visurile cerești ale imaginațiunei tale. Iți admir viața ideală și poetică, precum admir poeziile barzilor antici, reveriile în- tunecoase și melancolice ale scriitorilor noștri. Dar, vezi tu, scumpe Stephen, acestea sunt flori frumoase și strălucitoare, care se vor vesteji odată cu sfârșitul viețel. Atunci, te vel apropia de mine, «ugetările noastre se vor asemăna, și vorbele mele nu vor mal supăra urechia ta. Astă-zi, fugi de mine, și al dreptate, âncă nu putem merge pe același drum. Aerul in care trăesc te-ar ucide. N’ași voi să te ved rîzând cu milă și cu dezgust de aceia ce face fericirea mea; ne-am pu- tea urî, și noi suntem făcuți pentru a ne iubi. In naturile noastre amândoura este ceva, ce’ml pare că se potrivește foarte mult; unghiurile formate de caracterele noastre coincid. Trebue să ne păstrăm pentru viitor o bună și fragetă prietenie. Ne vom apropia, când vântul de nord va face mal îndoioasă ramura plopului, și când, dupe ce’țl vor peri iluziunile, vel simți trebuința de a te lipi de proza viețel; când te vel coborâ din cerul unde te afli ca să fii aproape de pământ atăt de mult, în cât măniele noastre să se poată atinge. Până atunci, să fim departe unul de altul, căci ne-am putea lovi prea des. Dar pentru ce n’am da de departe semnele prieteniei noastre? Pentru ce vrei să mă oprești de a nu mă interesa de binele sati de răul ce ți s’ar putea întâmpla? Familia ta se plânge mult asupră-țl; în adevăr e și de mirare, să pleci cu prea puțini bani, d’abia îndestulători pentru drum, sub cuvânt d’ațl fini studiile la G-oettingue, și să dispari fără a trimite noutăți în timp de două luni. Trebue să aibi un mare dez- gust pentru fata pe care voiad să ’ți o dea de nevastă; și cu toate acestea, dacă ’mî dai voe să’țl fac o observare, ’ți voi spune că tatăl tdd, având numai o pensie viageră, nu are să’țl lase nimic după moarte, și că această căsătorie te-ar pune în stă- pânirea unei averi frumoase, ce este singurul izvor al independenței, după care ai visat totd’auna. Adio; sper că vei băga de seamă cu câtă grijă am înlăturat din această scrisoare ori ce izbucnire de glume copilărești, ori-ce nuanță de poezie, numai și numai să te fac a înțelege seriozitatea lucrurilor și să nu privești scrisoarea mea cu nepăsare, diipd cum ai obiceiul de a face cu mine. Dacă ai pe aci să’țl fac vr’un comision, scrie’mi. Fratele tâu este tovarășul med de p'ă- cere; une ori vorbim despre tine. Dânsul te iubește mult. IV Oh! Spuneți-ml că nu dorm Ktoputock E târziu, și sunt în odaia mea lângă foc, fără să pot dormi. Scrisoarea lui Edward m’a făcut să cad pe gândud. Voiti vedea dar în adevăr stingându-se poezia visurilor mele? Voi vedea îngălbenind și căzând una câte una, foaie cu foaie, toate credințele mele frumoase ? Oh ! Nu ! Nu ! Dumnezeu care m’a creat, n’a voit să facă o deriziune amară; el n’a pus în inima mea dorința și speranța ca să o lovească, și să o ni- micească prin triste descurajă)I; el n’a dat aripi spiritului med, care să’l ridice până’n norii roșiatici ai dimineței, ca de acolo să’l trintească la pământ; fericirea ce-am presimțit nu este o amăgire: un suflet care să cadte sufletul* med, o femee www.digibuc.ro LATORTERjUL 51 care să’mi împlinească viața, un amor care să’mi dea acea jumătate din mine, a cărei lipsă o simt așa de mult, și care să umple golul dureros al inimei mele. In natură, totul întrece imaginațiunea noastră : nici o dată mintea mea nu ’și făcuse o idee mai dreaptă despre înălțimea unui munte; și, cu toate că poeții vorbesc așa de des de răsăritul soarelui, întâia dată când am văzut acest spectacol sublim, am simțit cu cât imaginațiunea mea era mai prejos de realitate. Visele imăginațiu- nei shnt o reflectare palidă a creațiunilor lui Dumnezeii. Trebue oare a crede^eă spi- ritul nostru să aibă sub un singur raport o putere de ereațiune mai mare de cât aceia a lui Dumnezeii, și să poată imagina o fericire pe care creatorul n’a destinat’o pentru noi ? Nu, nu, această fericire de”care simț trebuință, Dumnezeii a făcut’o pentru mine, dupe cum a făcut pentru mine căldura soarelui, umbra pădurilor, vântul parfu- mat, ce face să tremure frunzele. Dacă Edward are dreptate, dea Cerul să să nu trăesc mai mult de cât credințele mele: nu voiii să port dolih în urma su- fletului meii și că după ce ’mi voi simți fruntea între nori, mângâiată de răsufla- rea ângerilor, să nu ajung să mă înjosesc și să nu mă târăsc pe păment ca un șarpe. In ori ce chip, voiii ști din înainte, și nu ’mi voiil supravețui: une ori îmi voiii seri impresiunile, și le voiti compara. In ziua, când mă voiii convinge că aceia ce am în inimă, s’a schimbat într’o^ spumă de săpun gata a se topi,jCândJericirea ’mj va scăpa ca apa printre 'degetele strânse, voiii părăsi viața si mă voiii duce să cer lui Dumnezeii în cerururi aceia ce mi-a promis pe pământ; căci Dumnezeii este tată bun, și ori care din dorințele noastre este una din promisiunile lui. V . In care se poate afla câte soiuri de zambile sânt. Azi dimineață, m’am coborât în gră- dină ; cerul era albastru și soarele răsărea; am găsit pe d. Muller. L’am salutat în tăcere; el îmi mulțumi și rămase în pi- cioare, rezemat de târnăcopul seu, cu ochii spre mine și părând că așteaptă să-i vor- besc. Am fost cam încurcat; nu știam ce să-i spun; și fiind că întăiziam, îmi vorbi el cel dintăih. — E frumos soare; Domnule ! — Da, îi răspunsei, prea frumos!... Și, cugetând că în schimb trebuia să-I spuiti și eh ceva, adăogaih cu un fel de admirare: • — Si-un ceri... — O ! ’mi zise d-nul Muller, noaptea e âncă răcoare, și eu mă tem să nu răcesc. Vruseiu să plec și să mă înfund în alea teilor; dar el ședea âncă rezemat, in pi- cioare. Trebuia să stah de vorbă cu den- sul. Mă oprii, și întorseiiî colțul cărței mele. Astă-dată trebuia să încep eh, și câutai țn minte un subiect asupra căruia să în- tind lanțul convorbirei. îmi veni idea că nu e răh să ’l întreb despre sănătatea fiicei sale ; dar, nu știu pentru ce, în mo- mentul d’a deschide gura, tăcui. Cugetai atunci că un interes prea simțit pentru o fată mare, ar fi putut-să dea tată lui de bă. nuit; apoi, poate că n’ar fi dorit să-i vor- besc de aceasta ; și văzând că tăcerea mea ar fi o proastă recomandațiune, mă silii să vorbesc ; dar fiind prea tărzu să mai încep, mă roșiiu, și nu mai zisejh nimic. D-nul Mtiller îșl reluâ cuvântul: — Răcoarea nu e bună, șl înainte de www.digibuc.ro 52 LITERATORUL toiul soarelui, n’ar trebui să stai în gră- dină'cu capul gol. Eii surîseitl — Ești tânăr, zise el, și eii sunt bătrân. Nu s’ar cădea să mă măsor cu D-ta; dar acesta e păcatul mai tutulor ; d ta te poți lupta cu frigul; dar mie îmi trebue soare. Când eram de versta d-tale, făceam tot ast-fel; nici o dată ventul de Nord, nu mă oprea să mă urc în vârful munților; nici odată viforul Iernei nu mă oprea să mă duc în pădure după vânat; îmi place să văz pe cei tineri mergând și aler- gând prin zăpadă. Poate că ai văzut pe Magdelina mea, venind chiar dânsa pe frig în grădină; am povățuit’o ânsă să fie bine îmbrăcată. Biată copilă!.,. cată să-i pară răii că nu se poate bucura de razele soarelui sub cerul liber; ne-a venit un văr, căruia trebue să’l facă cinstea cuvenită, și mă prind că l’a blestemat de o mie de ori pănă acum: cu toate astea e un băiat bun și deștept. La aceste cuvinte, simții o tremurătură trecând repede prin corpul meii. Ușa grădinei se deschise; Magdelina in- tră, urmată de un tânăr bălaiu; glasul Magdelinei era vesel și dezmerdător. Nu știd pentru ce, spre a nu o saluta, m’am aplecat ca să privesc o zambilă. Asta-i o zambilă de Olanda, îmi zise d-nul MiUler; rădăcina ei ’mi a trimis’o cine-va căruia ’i-arn făcut un mare servicii!, asa că din când în când îmi trimete si el A * câte un dar. E o istorie din cele mai ciu- date. Pe atunci aveam trel-zeci de anT, era iarna, seara se apropia... Magdelina sosi tocmai atunci lângă noi; o salutai cu răceală și cântării cu privirea piezișă înfățișarea verișorului. — EI, Schmidt, zise d-nul Muller, româl să prânzești cu noi?.... — Da, unchiule. Foarte bine ! Magdelino, al făcut cunos- cut Genovevei ?... Nu, tată ; dar me duc. — Rămâifi, ține de urât lui Schmidt, voiii îngriji eii de asta. Domnule, îmi zise apoi mie, ’țl voiii povesti într’altă zi istoria mea. Magdelina și verul săd stetead în fața mea, dânșii așteptad de politețe să vadă ee hotărâre voi lua: dar fiind că nu eram dispus să intru în vorbă, salutaiu și me depărtaid, prefăcându-mă că citesc ; dar mă gândeam mal mult la acela ce se pe- trecea în mine. Mi se părea că am dreptul să mă plâng în contra Magdelinei, și privirea mea de- veni serioasă, ba chiar aspră. Verișorul îmi displăcea; avea aerul obraznic și res- pingător. Ași fi dat mult, să găsesc un prilej de-a mă certa cu densul; mai ales <ă depărtându-se, spuse ceva la urechia Magdelinei, care începu să rîdă cu hohot. ’MI-am presupus că ’șl rîdea de mine ; me făcui galben și cătai să aud vr’un cuvânt, dar fiind că mei geam în direcțiuni opuse ’mi-era cu neputință să aud. - Sunt nebun !... îmi ziseiu atunci. N’are ori ce om dreptul să glumească ? Pentru ce să mă cred eii subiectul glumei lor ?.. Dar, pentru ce am salutat ed pe d-șoara Magdelina mal rece ca altădată? Aide!... Și făcui o mișcare, ca un om care vrea să gonească dm minte-I o idee^supărătoare. — Uf!., zise Muller, care se intorsese’și care, fără să ’l văd, se reapucase de lu- cru, erai să calci peste o zambilă pe care n’al fi putut s’o mal inlocueștl: asta-I o zambilă polianthă-albastră. Afară de asta mal cunosc numai două, una la Amster- dam, la prietenul de care ’țl vorbii, și alta la un florar francez din Chinon, in Tou- rena. Dac’ai ști câtă îngrijire am pus pen www.digibuc.ro LITERATORUL 53 tru această zambilă! Dacă m’al fi văzut punând rădăcina tocmai cu o jumătate de picior în pământ, așezând de desubt pă- mânt moale, spre a nu putrezi și d’asupra pământ gras spre a se hrăni îndestul!., dacă m’al fi văzut zmulgând de lângă dânsa toate ierburile ce T ar fi putut răpi lumina soarelui, te-ai fi îngrozit de greșeala ce erai să faci. Nu-i așa că zambila e floarea cea mai frumoasă? învățatul Petrus Hoffpen- ger zice că numele ei vine de la greces- cul ta și ijovSoo, adică floare prin ecscelență ; dar, cu toată autoritatea sa, eu susțiti că numele zambilei este acela de hiacint si că vine de la ia și de la KovStoo, adică vioreaua lui Apolon. In acel moment priveam pe verișorul, care luase mâna Magdelinei intr’ale sale; făcui o mișcare ca să deștept pe d-nul Miib Ier din visarea sa si să ’l fac să vadă a- ceia ce se petrecea ; dar el îmi zise: — Ce zici, D-ta, care ești elenist ? Eti repetai aceia ce zisese densul, și pe când eă nici gând n’aveam să ’l ascult, el urmă: — Părerea lui Petrus Hoffpenger se re- azămă pe aspirarea ce se găăește pe i in primul sens și se raporteasă la litera h, ce începe numele hiacintului. Cu toate a- cestea, eu nu cred să mă înșel; am citit tot ce s’a scris asupra hiacintului, de la hiacintul de Constantinopole și până la hi- acintul de Flandra. ... Copii, strigă D. Miil- Ier, aideți la masă! Se îndreptară cu toții spre casă, iar eti eșii, ca de obicei, să mănânc la birta- șui meu; dar eram turburat, nu ’mi-era foame; nu mâneai și ’mi petrecu! timpul plimbându me pe câmp. VI Neliniște. Iarba peste care densa A trecut, — păstrează ‘ntreiisa Urma păsurilor el! Schillor. După masă am umblat mereîi; m’am reîntors obosit, și erați opt ore; intrând in odaia mea, am auzit, printr’un perete sub- țire, două glasuri, ce cântau de-odată. Ea și el. ’MI-am lipit urechiă de perete; cântecul lor era frumos și vesel. Mi se păru că de- ar fi căntat un altul mai duios, 'mi-ar fi pricinuit mult răii. O Doamne!. Ce se petrece in mine? I- nima ’mi este mâhnită, că și cum ar vrea să plângă. îmi vine să urăsc pe domni- șoara MOller; ’mi pare că acel verișor, acel Schmidt cu părul galben, ’mi răpește un bine ce - ar trebui să fie numai al meti, că privirea și glasul Magdelinei sunt ale mele, că ea e vinovată înaintea mea!.... Dar ce face dânsa?... Priimește după cu- viință pe o rudă a sa, pe un amic din co- pilărie ! Iar eti, strein, necunoscut, ce drept am asupra ei?.. Nici unul!.. Și am văzut mâna ei intr’ale lui Schmidt; iar când pri- virea mi se îndreptă asupra ei spre a o întreba, dânsa a întors ochii, n’a cutezat să me privească! Pentru ce?.. Sărman nebun ce sunt!. ’Mi-a promis ea oare ceva?.. Este oare fe- melă sau logodnica mea?.. Me iubește sati ’mi-a spus vr’o dată că mă iubește?. Și pentru ce m’ar iubi?. I-am spus eti că o iubesc? Și o iubesc, eti care, până hi acea zi, am privit’o precum privești o floare frumoasă, o pitulice, care se joacă zburdalnică prin frunzele înverzite ? Cu toate acestea, când Schmidt a strîns’o de mână, mi se păru că ’mi smulge ceva din inimă; când ea rîdea cu dânsul, si când www.digibuc.ro 54 LITERATORUL bucuria dulce și senină licărea pe frunte si in ochii el, am simțit că ea n’are drep- tul a gusta o bucurie ce nu vine de la mine. Am friguri!.. Niște friguri, ce mâine vor trece; din fericire, nu m’a văzut ni- meni: ar fi rîs.,.. Magdelina să rîză de mine!. Am friguri, — trebue să dorm ; — nu !.. am nevoe de aer; — vreaă să mă întorc înr grădină. . Ce-am făcut?.. îmi pare c’a rămas ceva de la densa în această frunzătură, ce-a acoperit’o cu umbra sa, în această iarbă pe care a călcat. Ușa se ’nchide; e Schmidt care ese; Genoveva îl arată lumină; o greutate mai puțin pe inima mea. Pe lângă fere- stre se strecoară o lumină; este ea: da 1 lumina se zărește printre perdelele odăei sale. Ea se culcă; va dormi liniștită ș> cu mulțumire, pe când sângele fierbe în vi- nele mele. Lumina s’a stins și nu mal văd de cât slabele licăriri ale unei candele. Am nevoe și eii de odihnă, și nu pot să mă liniștesc un singur moment; mă voi urca în odaia mea; să trimit o să- rutare către fereastra ei. O ! Da !.. Mi se pare că buzele mele aii atins fruntea ei albă și curată. Nu! Nu!.. Am friguri!... Sunt în odaia mea, în patul meii. Co- pil ce sunt! Urcându-mă pe scară, am fă- cut zgomot ca să mă auză, ca să fie silită a se gândi la mine, ca această idee să fie cea din urmă înainte d’a închide ochii, ca să poată zice: „E D-1 Stephen care s’a ’ntors acasă!" VII Edward lui Stephen Aștept merefl răspunsul tefl, și-ori care ar fi cauza ce te silește să taci, nu ’mi voii! perde curagiul; îți voiti seri în toate săptămânile, în toate zilele, și-apoi, fiind că între noi sânt numai șease poște, într’o dimineață voiii încăleca pe un cal și voifi veni să ’țl iad ascunzătoarea cu asalt. Aci, nu te susține nimeni, afară de mine; ești învinovățit că ’țl al părăsit fa- milia, că ai renunțat la o căsătorie folo- sitoare din puntul de vedere al averei, onorabilă din puntul de vedere al conve- nințelor și prea plăcută avend în vedere fata, care este frumoasă și de spirit; îți jur că în locul tăîi m’așl simți foarte feri- cit. Tocmai! Fiind că e vorba de căsăto- rie, — a mea și-a rupt ițele de ieri âncă, si iată cum: Ieri seara, mă aflam la muma Măriei, singur cu ele amendouă, și vorbeam de pregătirile nunțel noastre, mal ales de mărunțișurile, ce nici o dată nu se sfâr- șese. Maria aduse vorba despre găteala sa. Ea voia o rochie de matase albă; eii eram de o părere contrarie : dânsa nefiind tocmai albă, nu-i va sta bine cu o roche de mătase albă; cu toate acestea, n’am reușit s’o conving. - Și D-ta? ’mi zise dânsa. - Eii ? .. răspunsei; — găteala mea « de mică însemnătate; mă voiii îmbrăca în costum de ginere, după cum se obi clnueste. • — Da, zise Maria, vel avea pantaloni strîmțl! — Draga mea Mărie, ziseiii eu, să me Ierți cu pantalonii strîmțl! — Nu! Nu I.. strigă ea, nu vreau să fii îmbrăcat fără gust. — Mario !.. Mario !.. Vrei oare, ca la eșirea din biserică să ’mi arunce copil cu pietre ? Lasă-mâ să ’mi pui pantalonii care convin pulpelor mele. — Cel puțin, reluă ea, vei lăsa să iasă www.digibuc.ro LITERATORUL 55 din cravata vârfurile gulerului de la că- mașă. — Ce copilărie 1 esclamal. — Oh!.. strigă dânsa, nu eștî obici- nuit, dar vel veda ! . . Sofia ’mî-a imputat alaltă-erl că ’țl sade foarte râd, și ed ’I am făgăduit că ’țl void schimba obiceiul. M’am cam supărat că D șoara Sofia se amestecase în afacerile mele și că logod- nica mea făcuse deja paradă de autoritatea el asupră-ml. — Aide, să nu mal vorbim de asta! . . — Ba să vorbim !.. zise Maria. — Pentru ce?.. Pentru că trebue să ’ml făgădueștl! — Mario, n’avem alte lucruri mai in- teresante, despre care să vorbim? — Vom vorbi de ele mai pe urmă; acum, râspunde-ml! - Ce gust!.. — Ce încăpăținare!.. — EI bine, îți void răspunde!.. — Așa da!.. — Void rămâne așa cum sunt! — Fără îndoială, vrei să glumești! - Nu!.. — Cum văd, al un prea frumos caracter! — Sunt cum trebue să iu; și nu cu ast-fel de fleacuri îți pot proba amorul med. — Aceasta mă prevestește la ce trebue să m’ aștept când void fl femeia D-tale. — Aide, zise în fine mama soacră, — aide Edward, fi mal complezant. Nu mal puteam de nerăbdare. — Iată zise Maria, — iată’l mâniat pe mine; și zice că mă iubește ; vezi ce rău- tăcios e; și aceasta pentru că vreau să’l impedic de a fi ridicol!.. — Mario, astă însemnează că am fost și până acum. — Crede cum vrei; dar e nepomenit ca un logodnic să fie așa de puțin îndatoritor. - Dar, dacă aceia ce ’ml cer, mi s’ar părea mie mai ridicol? — Bravo!... N’al nici bunul simți... — Mario, să nu ne certăm pentr’un lucru de nimic; ed nu mă void amesteca în îmbrăcămintea D-tale; nici D-ta să nu te amesteci într’a mea,și să sfârșim odată!.. Ginere, zise muma, sânt nevoită să ’ml iad vorba ’napol! — Puțin îmi pasă, Doamnă! zisei soacre supărat de atâta prostie. — Ești obraznic! îmi zise ea. — Si voi două dobitoace ! ziseid ed. îmi luaid mânușile, bastonul și pălării" — Edward, zise muma, gândește-te la aceia ce faci. Ed stăm gred, dar Maria zise : — Lasă’l să se ducă I Am plecat, și azi dimineață am primit o scrisoare, prin care eram poftit să nu le mal calc pragul casei. Această căsătorie era departe de a fi așa de potrivită ca a ta, și nu o regret de loc; ș’apol, averea unchiului îmi este de ajuns. Fratele tău ’ți a scris câte-va cuvinte, el vrea să ’țl împărtășească o hotărîre a sa. VIII . Eugeniu lui Stephen. Ne-ai uitat, frate, sad al griji atât de mari că nu le poți mărturisi celor mal buni prietini al tăi? Tata te învinovățește foarte mult, că nu ’țl-al urmărit cariera ce voia să ’țl pregă- tească și că nu ’țl-al urmat «ursurile la Uni- versitate, ca să devii profesor, după cum dorea familia noastră întreagă. Zice că ai devenit maniac de a face versuri și de-a scrie; aceasta nu dă de mâncare ; dar că www.digibuc.ro 56 LITERATORUL în fine, orgoliul teii blestemat nu vrea să înțeleagă de nimic, și altele multe. In timpul de față nici de mine nu mal sunt mulțumiți; m’am înrolat în armată, sunt soldat; ’ml aii trebuit multe rugăciuni și mult timp până să obțiil permisiunea tatei ;am suferit multe ocări; dar în fine am scăpat. D’acă m’al vedea, scumpe frate, al ră- mâne încântat de uniforma mea. Calul meu, e cel mal frumos din escadron, — un cal murg, cu părul neted și lustruit ca al unei fete frumoase; cum aude trompeta, rin- chiază și sare ca un furios... E o minune ! Tata, care nu voia să mă lase a mă în- rola, acum spune că-I place uniforma și că dorește să iasă prin oraș cu mine. Se vorbește de rezbel, dragă Stephen, și măine vom porni spre hotare. De când am priimit ordinul de plecare, în familia noastră am avut numai prânzuri de adio. Ne vom bate, scumpe frate 1 Ne-am as- cuțit săbiile și ne-am destupat pistoalele- Nu ’țî închipui cu ce nerăbdare aștept prima luptă; camarazii mei s’ar duce dra- cului, dacă eu n’aș fi înainte să lovesc cel dintăitl cu sabia pe dușman. Mă simt foarte fericit de educația ce am priimit; n’am avut nevoe să mal în- veț nici a mă urca pe cal, nici a mania sabia. înrolat de opt zile, sunt de o po- trivă cu soldațil cei vechi, pe când sute din camarazii mei aii remas tot înapoi. Priimește, Stephen, o îmbrățișare înainte de plecarea mea. Aceasta mă va face fe- ricit. IX Către miezul zilei, Stephen coborâ in gră- dină. Acolo, găsi pe D nul Miiller. Acesta începu să-I arate oare-care iubire; se tot apropia și se depărta de dânsul, îl strân- gea mâna cu afecțiune, și cu o sinceritate prietenească, il zicea, când ’l se prezintă ocaziune; — Domnule Stephen, dă-ml cosoru de lângă d-ta, Domnule Stephen, ajută-mă să ducem portocalul ăsta. Cerul e roșu la a- pus; in noaptea asta o să fie vânt. Și Stephen ’l ajuta pe cât putea. De mal multe ori scoase apă din puț, pe când Miiller uda plantele. Când Stephen coborâ in grădină, Miiller, cum îl văzu de departe, îi zise: — Ești mal 'nalt ca mine, Domnule Ste- phen ; zmulge, te rog, cuibul acela de o- mide... Bravo!... Zise el, după ce omizile fură scuturate, sunt mal mult de-o mie care s’ar fi răspândit pe arbore și ar fi mâncat foile; și, mal ales că acest teiii e mult mal frumos ca cel din față și ca cele două ce încep uleiul, acesta e un tel de prin America Septentrională. Hoffpenger îl numește tilia argentea, fiind că foile sale sunt bumbăcoase și albe ca argintul pe dedesubt. El înflorește tocmai în August, dar are un miros mult mal plăcut ca toate cele l’alte varietăți, ca de pildă; tilia ru- bra tilia pubescens, tilia lacinata, tilia mycrophylla etc., ete. Cea mal mare parte a canalurilor din Olanda aii țărmurile plan- tate cu tel. Teiul de Olanda are foaia mal îngustă și mal închisă; iată unul, vezi, la dreapta, cel de-al patrulea. —E frumos, zise Stephen, face multă umbră și respândește un miros îmbătător. — Da, în luna lui Iunie; din scoarța lui se fac funiile,— iar lemnul lui este cel mal bun pentru facerea ierbel de pușcă. Vorba tilia pare a veni din grecescul tJtoXov, pană, pentru că teiul ’și poartă florile pe niște limbulițe, ce seamănă cu penele. — HroXov... murmură Stephen mașinali- cește. www.digibuc.ro LITERATORUL 57 Dar lui Mtlller, in graba sa, ’i se păru că aude o altă vorbă; păru surprins, ra- mase cât-va intr’un fel’de nehotărîre, și zise: — Mi se pare că ai dreptate; e ciudat, această idee nu ’mi-ar fl venit nici odată. Stephen nu știa să fl emis vr’o idee ; el ascuți urechia și căută să se deslușească despre aceia ce ar fl făcut pe Miiller să presupue. — In adevăr, zise Miiller, etimologia te- lum este foarte corectă, căci cei vechi făceați arcuri și săgeți din lemnul de tei, după cum se serveați de scoarța din ’năuntru spre a face un fel de hârtie ; am chiar un manuscript de acest fel, ce datează de- acum o mie si-o sută de ani. Ascultă, ti- nere, văd că te pricepi mult in știință și ’țl sunt dator d-tale descoperirea etimolo- giei telum. Dacă vei vrea să vil in astă seară la mine, ca să bem împreună câte- un pahar cu bere și să fumăm, ’țl voiti arăta manuscriptul meti și voi termina is- to ia ce începusem. Stephen întârziă d’ai răspunde în timp de câte-va minute, — nu doar că nu priimea invitarea, dar simțea că vocea ’l-ar fl tre- murat răspunzând. Când se mai liniști, mulțumi d-lul Miiller și-i făgădui că se va duce la densul la șeapte ore. îndată ce Stephen rămase singur și în- cepu să’și combine ideile, căci în acel moment se simțea cu mințea foarte agi- tată, de oare-ce pentru întâia dată avusese fericirea de-a fl invitat în casa Magdelinei, — când, i se aduse o scrisoare de la Edward. El o ceti repede și-apoi luă pe-aceia a fra- telui șeii. Pe când o citea, se îngălbeni, se urcă repede în odaia sa, se încălță și se îmbrăcă ca pentru drum, luă un baston în mână, eși din casă și plecă. In acel moment, Mtiler spunea fiicei sale : — Astă seară o să vie vecinul nostru... Tu o să ne cânți ceva nu este-așa?... Tre- bue să’l priimim bine; e un tânăr liniștit, și nu e de cât un sfert de oră, de când m’am convins de capacitatea sa. A desco- perit etimologia unui cuvânt, la care cel mai mare savant nu s'ar fi gândit; și cu cât mâ gândesc mai mult, cu atât imi vine să zic că tilia vine de la telum. Dar pe când zicea acestea, el se uită pe fereastră și văzu pe Stephen, care se ducea cu pași grăbiți. — Magdelino, zise el, nu e dânsul acela care se duce așa repede? Magdelina răspunse că da. — E ciudat!... adăogă tatăl; pe drumul ce-a luat nu e nici un sat locuit, mal a- proape de opt sad zece poște. Și amândoi foarte uimiți de această ple- care neașteptată. Ziua fiind deja înaintă, el cinară singuri în tăcere. Miiller vorbea din când în când spre a ’șl da părerea asupra plecărei gră* bite a lui Stephen. Când ceasornicul bise- ricei bătu opt ore, Miiller îșl aprinse luleaua, iar Magdelina îșl luă lucrul și nu vorbi mal nimic în toată seara, căte-odată numai se supăra când îi cădea ghemul sati iglița, și sub cuvânt că o doare capul, să culcă mai de vreme ca de obicei. Fiind singură în odaia sa, făcu o scrisoare către Susana dar după ce o termină, o arse. X Stephen devine plăcut lui Miiller și fiicei sale Ne vom întoarce 'nvingatorî Cu piepturile decorate Și vom purta, surîzătorl, Pe steag, a țârei libertate. (Cântec militar.) A doua zi seara, pe când la lumini lampei, Magdelina citea, și Miiller își fuma luleaua fără a zice un cuvânt, vântul în- cepu să bată de se scuturati copacii și tremurati geamurile. Miiller își frecă mâi- nile : www.digjtmc.ro •S LITERATORUL — De minune! O să plouă ai toate vor merge bine; pământul e uscat, ș’apol ploaia de primăvară e producătoare și sfântă ca bine-cuventarea cerului. — Da! zise Magdelina; dar val de aceia care sunt pe drum și care încrezători in șireata primăvară se află și subțire îm- brăcați. Poate că și Stephen, e unul dintr’enșii, zise MUller. Magdelina avusese aceiași cugetare, cu toate că nu zise nimic. — E ciudat; in noaptea asta nu s’a în- tors acasă, zise tatăl cu oare-care îngrijire. In acel moment ventul se îadesi. — O să plouă, zise Milller. Și într’adevăr, câte-va picături mari iz- biră geamurile. Se auzi bătând cine-va, — Magdelina tresări și d’abia îșl ținu respi- rarea, Muller aruncă luleaua din gură; Genevieva deschise și anunță: domnul Stephen. Magdelina își plecă ochii pe carte, iar Muller luâ un aer grav și serios. Ste- phen salută și ’și ceru iertere. Nu puteam piede nici un minut, fără a pleca să’mi iati adio de la fratele meu, care pleca la hotare; am mers zece postii pe jos, și aș fi dat totul în lume ca să pot ajunge la timp, spre a ’l îmbrățișea... poate pentru cea din urmă oară. Sunt șase ore de când ’l am părăsit; ’l am văzut băndu-și v'nul de adio, cântând cu veselie, încălecănd pe cal, și salutându-mă cu mâna de departe, pe când calul săă mergea în jocuri. Am urmărit mult timp penajul cascei sale; apoi când dispăru dupe o co- titură a drumului, m’am reîntors mâhnit. Oh, domnișoară, cine știe dacă ’l voi mai edea; și numai el mă iubește pe lumea a ta! Ochii lui Stephen ardeaii supt o lacrimă, ce sta să pice. Magdelina îi îndreptă o privire compătimitoare. Amândoi »e roșiră și’și plecară ochii. Cu toate acestea, dupe un semn al lui Muller, Genoveva pregătise ceaiul; Muller pusese ensuși apa la foc. — Vei bea clăi dimpreună cu noi, dom- nule Stephen; e o băutură plăcută și să- nătoasă, or ce ar fi zis Simon Paulii, me- dicul regelui Danimarcei, care susține că ciaiul este o varietate a myrtului, — și Bau- hinus, care zice că este o cucută, și în cea ce aii fost cu desăvîrșire combătuți de către Nicolas Pechlin. - Genevievo, adu unt și smântână pentru domnul Stephen, căci efi nu obicinuesc nici o dată cu ciai, bazat tot pe autoritatea lui Pechlin,® care e în potriva acestui obicei. Numărul au- torilor care ah scris asupra ciaiului este foarte mare. Mtiller se sculă și conduse pe Stephen la biblioteca sa. Acolo, printr’o mulțime de cărți vechi, îi arătă cu degetul o poemă latină asupra ciaului, de Pierre Petit; o elegie asupra aceluiaș subiect, de Huet, un episcop, și alte cărți de Louis Almeyda, Matthieu Riccius, Jean Linscot, Massee tatăl, Nicolas Tilpius —doctor din Amster- dam, Moysius, Sylvestre Dufour, comerciant din Lyon și altele opt sad zece, care toate, eraii s rise în proză saîî în versuri asupra arbustului chinezesc. -Am în florăria mea, zise Milller după ce se reîntoarse la locul săfi o rădăcină de ciai saîî tcha, după cum zic chinezii, pe care mi-l’a trimes prietenul meii din Am- sterdam; dar până acum, cu toate îngriji- rile si silințele mele d’abia este un băt cât înălțimea unui deget, pe are nu am văzut de cât o singură foaie, dar și pe dănsa a mâncat’o o omidă. Pune zahăr. Cred că bagi de seamă, că eu nu obicinu esc ciaiul verde, ce daroresto coloarea sa www.digibuc.ro LITERATORUL 50 obiceiului de-a fi uscat pe plăci de cupru; obiclnuesc ciaiul negru, numit de Chinezi ■vouî tcha. In acest timp, Stephen îșl da silința să fie cât se poate mai atent; dar era foarte preocupat de plecarea fratelui s&ti, și pri- virile Magdelinel aruncate din când in când pe fața lui palidă și melancolică ’l pătrun- deati pânâ la inimă. Pentru ântâia oară simți toată afecțiunea ce ’l lega de tânăra fată, și, dacă ar fi fost numai amândoi, ’i-ar fl zis : „privește-mâ, privirile dumitale îmi îndulcesc toate durerile; vorbește-’ml, vocea dumitale ’mi adoarme suferința, iu- bește-mâ, căci sînt singur, și inima mea e plină de iubire pentru femeia care mâ va iubi:" După cererea tatălui săii, Magdellina cân- tă : vocea el la început tremurătoare, era curată, armonioasă, și ecspresivă — Dumneata, domnule Stephen, zise ta- tăl o să ne cânți ceva ? — Vocea mea e sălbatică și necultivată, zise Stephen; eii nu știti să cânt Dar Muller stărui. Stephen se sculă; in toată ființa lui se vedea o nobleță, un farmec pe care Mag- delina nu ’l observase până atunci; cân- tecul și vocea plăcută a fetei ’l transpor- tase, și el cântă destul de râd, dar cu vo- cea timbrată și c’o ecspresiune atrăgătoare, câte-va strofe de ale lui Goethe. Vocea lui Stephen tremura de emoțiune. Magdelina, nici dânsa nu mai era liniștită; ei nu îndrăznlati să se privească, și nici el nici ea nu ar fl putut găsi un cuvânt spre a reîncepe convorbirea. Mttller zise: — Fiica mea nu s’ar supăra de loc, dac’ai vrea să fumezi o lulea dimpreună cu mine; ea s’a obicinuit cu mirosul tutunului; și apoi este foarte sănătos, cu toată autori- tatea lui Jacques Stuart, rege al Engliterei, care a făcut-o lege în contra tutunului, si a lui AmuratIV, care oprea de a se fuma tutun sub pedeapsa tăi erei nasului; și a lui Urban al VIII, care printr’un decret ce s’a păstrat, ecscomunică pe toți aceia care fumați în biserică. Stephen îșl ceru ertăciune spuse că • ostenit și se soulă. Miiller îl întinse mâna. Când vel vrea, câte-odată vino seara să ne vezi; vom cânta și vom vorbi. Stephen eșind îșl ridică ochii asupra Mag- delinel ; privirile lor se întâlniră și pătrun- seră în inimile amândouăa ; și cănd ușa se închise, amendoui erați neliniștiți și mișcațl de niște simțiri noul pentru dânșii in același timp dulci și dureroase. XI In care autorul ia cuvântul Din păru-I bucle negre pe gâtul et cădeau, Și ochit sei albaștri In ceruri s’oglihdeau. Nu ar fl râti d-< a zugrăvi aci portretul Magdelinel; dar douâ lucruri se opun : Am citit multe cărți și prin urmare multe portrete de femei, cu toate acestea n’am înțeles mal nimic, de oare-ce frumusețea nu constă intr’un nas grec sati roman, într’un pâr negru, în ochii albaștrii, și mici chiar în armonia trăsurilor; ș’apol nu trebue să ne mulțumim numai cu frumusețea stătu- elor, dar cu acel ceva aproape divin, care este o restrângere a sufletului și care colo- rează fizionomia : de unde tragem concluzia că frumusețea, ce este relativă ca tot ce egzistă, este pentru noi acordul sufletului pe care ’l presupunem asemănat cu al nostru. A doua cauză ce ne oprește de a face portretul Magdelinei este : într’o zi am rugat pe un prieten să ’mi www.digibuc.ro 60 LITERATORUL facă portretul unei femei dupe cum îi voi dicta, și, luănd o carte, al cărei autor edi prisos al mal numi, citii : „Avea o frunte de ivorhî, ochii de safir, sprincenile și pă- rul de abanas, gura de mărgean, dinți de mărgăritar, gîtul de lebădă" Când prietenul meii făcu un portret toc- mai la fel, avurăm din ’nainte o caricatură, o grămădire de pietre scumpe, cu un gât lung și alb turtit și acoperit cu pene, a- cela ce ar fi ațâțat dorul unul tâlhar, iar nici cum al unul amorezat. Ș’apoi, afară de aceste două cauze mal este și o a treia, ce ru’umează pe cele, două dintâi: că nimic nu e mal puțin ase- muitor cu un bărbat saii cu o femeie ca portretul săă. XII Toată noaptea, Magdelina fusese prada unei emoțiunl pe care n’o sințise nicl-o- dată; fiind mirată și temendu-sa că ’șî simțea inima strânsă și plină de o feri- cire melancolică, ea se rugă, ceru ajuto- rul cerului, și făcând să se risipeaseă în căldura rugăciunel sale amorul ce o înspăi- mânta, îșl udă perna cu lacrimi arzătoare. Stephen, și el, petrecu mal toată noaptea la fereastră. Ca o scîntee electrică, amorul făcuse în sufletul săă o încrețitură necu- noscută ; sufletu-’I nu mal avea loc în cor- pul sără și ’I venea să zboare ca un fluture care la primele raze ale soarelui, ese din chrisalida sa, ’șl scutură aripile sale âncă umede și îndoite, se deschide ca o floare și se aruncă în voea vântului. — Oh! zise, el, ea, numai ea ’ml întă- rește viața; nu mă ’nșel, am, presimțit o altă viață, o viață de amor și de fericire. Dânsa ’mLo va da; o femee este o zeiță bine făcătoare, un ânger, o putere intre Dumnezeii și creatură pentru a ridica su- fletul omului la bucuriile cerești, ]a care n’ar putea ajunge singur, amorul sâă este soarele sufletului; el dă viață și putere ; este ca vântul ce aduce marinarului par- fumul florilor din țara sa. Dumnezeu a voit să dea și omului o parte din fericirea ce păstrase numai pentru densul, și acea fericire femeia o împarte ca o mamă ce- rească. Și Stephen respira cu greutate; aerul ce ’l încon’ura, era plin de amor, și dân- sul simțea că trăește, era atât de impre- sionat și se simțea atât de ușor, ca și cum s’ar fi aflat pe înălțimea unui munte, când să strecoară în valuri dese un aer curat și recoritor, când aproape de cer spiritul se înalță și sufletul e plin de cu- getări mari și generoase. Oh! cu câtă nerăbdare aștepta momen- tul de a revedea pe Magdelina. I se părea că sufletele lor se recunoscuseră ca doi copii din aceiași patrie, care s’ar reîntâlni într’o țară depărtată și ar vorbi fără să se sature limba armonioasă a țârei lor. Dar a doua zi arborii îsi înclinaseră foile a cu întristare, subt greutatea picăturilor de ploaie, și Magdelina nu se coborî în gră- dină: Ziua fu atât de lunga. A doua zi, Stephen, când să deștepta vezu o res- frângere roșiatică trecând pe lângă perde- lele ferestrei sale: se sculă repede; i se păru că va fi auzit; dar remase mult timp în grădină, cu ochii îndreptați spre fe- reastra Magdelinel; nimeni nu apăru. (Va urma). Th. M. Stoenescu. www.digibuc.ro FARMACOLOGIE 9 Se pare că s’a zis totul pentru uleiul de ficat de morun și că astă-zl toate ideile sunt îndreptate în favoarea acestui prețios me- dicament. In același timp, comerțul este așa de interesat la desfa- cerea produselor superioare, din care câștigă mal mult, în căt este de trebuință d’a atrage luarea aminte a corpului medical și a’I re- inprospăta caracterile adevărate ale uleiului de ficat de morun, de care trebue să uzeze, lăsând la o parte toate cele alte varietăți. D-nul Carles, profesor agregat la facultatea din Bordeaux, a pu- blicat, acum cât va timp, o lucrare foarte însemnată asupra acestui subiect, din care ne mulțumim a reproduce numai concluziunile. La aceasta se mai poate adăoga rezultatele d-nului Hogg t1), care acum 30 de ani, introduse în therapeutică Uleiul de ficat de mo- run medicinal. El a stabilit într’adevăr, că, când este obținut prin procedeul ce arată, uleiul ce curge din ficatul de pește, are o culoare gălbue (verde-auriii), cu miros și gust foarte puțin simțite. Uleiurile negre sad mal mult saii mal puțin colorate, din potrivă, se obțin în urma putrefacțiunel ficaților și daîl naștere la produse nu numai respingătoare, dar chiar vătămătoare, fiind că conțin ac- cide grase, de sigur că mal conțin și ptomaină sad alțl compuși, care iad naștere din țesăturile organice în descompozițiune. D-nul Carles insistă, cu drept cuvânt, asupra caracterului esenți- almente alimentar al uleiului de morun, și admițând egzisteța prin- cipiilor medicamentoase, dă alimentului preponderința asupra medi- camentului. Prin urmaț-e, lucrând prin grăsimea sa, cu deosebire histogenică, dupe opinia lui G-ubler, este absolut necesar ca să fie proaspăt și curat. Printr’un ecstract de uleiu de morun, nu se înțelege de căt un ecstract de untură. — Cât despre iod, fosfor, deriva- (’) Studiu asupra uleiului de ficat de morun natural, sau acelui mai bun procedeu de a se estrage această substanță, menită spre a se întrebuința în medicina, de către D-nul T. P. Hogg, faramacist de prima clasa. Masson-Paris. www.digibuc.ro tele amoniacale, propylamina ce conține în mici cantități, este mai rațional, când acești agenți sunt recomandați spre a se administra aparte și în doze cunoscute. — D-nul Carles conchide : Că, după modificațiunile aduse în ecstragerea uleiului de morun, uleiurile barbare de altă dată s’atl înlocuit astăzi prin uleiurile pro- gresului, puțin colorate, limpezi cu miros și gust plăcut, care con- vin foarte bine stomacului; Că, din diferitele uleiuri, cele albe naturale moderne trebue să se prefere celor negre; Că, pe lângă proprietățile fisice, și organoleptice, uleiurile galbene- aurii sunt cele mai bune, căci sunt cele mai ușoare pentru stomach, și că aciditatea lor este d’abia simțită iar arcrimea le lipsește. Că toate aceste feluri de uleiu nu conțin de cât cantități imfime de iod, urme îndoioase de brom și cantități așa de mici de fosfor combinat, încât nu se poate venea în nici unul din aceste elemente cauza acțiune! tonice reconstituantă a uleiului de ficat de morun; Că, principiile active par a rezida mai în totalitate în corpul gras particular lui, ce se găsesc nealterate în uleiurile proaspete. In fine, că aceste uleiuri moderne constituesc un produs esenți- almente asimilabil, și că asociațiunea lor cu ori ce alt medicament strein nu poate fi de căt vătămătoare acțiune! terapeutice. HOGG, Farmacist, str. Oastiglione 2; la Paris, singur proprietar ULEIU DE FICAT DE MORUN NATURAL De o eficacitate sigură, constatată printr’o ecsperiența de mal bine de 25 ani, contra Mnladielor de pept, Phtliisia, Bronchita, Guturale, Tuse tenace, Afec- țiuni Scrofuloase, TunorI gl andulare. Maladii de piele Dartre, Poale albe, Slăbiciunea generală, etc. și pentu a intari copii slabi și delicați; este dulce șl lesne de luat. A se feri de oleiurile comune și mal ales de acelea a cărora compozițiunl ima- ginate de speculațiuue’ pentru a înlocui oliul natural sub pretecst de a’î da o eficacitate mai mare ți un gust mal plăcut: ele nu fac de cât a irita și a obosi în zadar stoma- cul. ba chiar pot fi și periculoase câte o eată. Pentru a fi sigur de a avea adevăratul uleiu de ficat de morun natural și pur, a ’șl procura Oloiul lui Hogg care nu se vinde de cat în flacoane triunghiulare (model depus) A se cere numele lin Hogg precum și atestațiunea D-luI Lesueur, ședul lucrărilor chi- mice al facultățel de medicină din Paris, care se găsește pe eticheta fie-cărul flacon triunghiular. De la I Ianuarie 1883 sa se ceară pe etichete timbrul a’b'''tru gu vajer- Iul francez. Deposite în principalele Droguerii și Pliarmaoii. www.digibuc.ro MALADIILE BRONCHIILOR ȘI ALE CATAR, TUSE MAGAREASCA, LARINGITA. SIROP ȘI PASTA LUI VAUQUELIN LA FARMACIA, 31, RUE DE CLERY ȘI LA TOATE FARMACIILE A se cere semnătura Vauquelin și timbrul guvernului francez. o o o <0> «> r.lrt.A- Dramă localizată în 2 acte, de Th, M. Stoenescu. Prețul unul egzemplar în hârtie velină: 1 leii 50 bani, în hârtie ordinară 1 letî. A se adresa la administrația acestei reviste. www.digibuc.ro ADRESE RECOMANDATE IN BUCUREȘTI. FABRICADE^Ș BERE ROMANA Erliard. Lutlier FURNISORUL CURȚII REGALE BUCUREȘTI 4, Strada R os e 11 î și Șoseaua, B a s a r a t>, & 4=. GABRIELLE WASTELY 35, Calea Victoriei 35. Flori naturale. —Coroane, buchete, pentru on-ce solemnități. COFETĂRIA GR. CAPSA 26, Calea Victoriei 26. ° Fabrică de confiserie și chocolată. Bufete pen- tru serate, baluri, etc. etc. Furnisorul mal multor curți. Medaliat cu me- dalia de argint și de aur. D. SHWARTZMAN et Comp. Strada Carol I. Cel mal mare magazin de haine bărbătești, și de copii cu sucursale la Galatz, Brăila, Craiova, etc. COFETĂRIA ȘI CAFENEAUA Fiaicovsk.1 Bonbonărie, înghețate și prăjitutl. Bufete pen- tru serate”și baluri. Fieața Theatrulul. Pretutindeni cereți bere de Luther Fabricațiune | Cea mal bană bere este a fabrice! Erliard Luther , Română | s Pretutindeni cereți bere de Luther Ii Restaurantul D-lul I. N. lonescu Mare depozit de vinuri din toate localitățile și de cea mal bună calitate. 3 No. Strada Covaci No. 3. I0ANI ESTATIO TELEPIS a Prima fabrică de cafea măcinată. Calitate fină si curată. 9. Strada Model 9. II. WARTA Strada Doamnei No. 5. Special în coloniale: zaharurl, cafele, drogue produse chimice, untdelemnun, uleiuri, sardine, orezurl, hârtie, etc. etc. CARL LANG VOPSITOR Imitator de lemn și zugrav de firme. Bucurtsci Str. StirbeT-'VodA, 33. •Intrarea Cisnicgiu (Slatter) A-lloort Bauer Constructor de mori.—București.-Calea Victoriei No. 55. bis. Turbine, Mașine de aburi, Cazanurl, Pietre de moară, Curățitoare de grâti, Mașine cu perie de curățat grâu, Aspiratori, TreiurI, Valțuri Patent „Ganz cb Comp./' Valțuri de Porțelan, Burați, Burați centrifugali, Elevatori, Cură- țătorl de Griși, și toate cele l’alte mașine și objecte de esploatare pentru mori, Specialitate: Instalări de lumină electrică. www.digibuc.ro A VIS D-LOR ABONAȚI. Continuând cu complectarea listei acelor D-nl abonați care priimesc revista de-un timp îndelungat și nu se gândesc cu cât sacrificiu se poate susține reînOim rugămintea noastră de-a ne trimite suma Ce ne datorează, -spre a-i șterge dm humorul datornicilor : Ast-fel, sunt rugați a ne trimite abonamentele: D-nul Budișt»anu, din Iași,—pe un an și 6 luni. , / I. Vlădoianu, din Călărași, ^-pe un au și 6 luni. „ Colonel Mălderescu din R. Vâlcea,—pe un an și 6 luni. „ N. Ben-ă din Bacău, pe un an și 6 luni. D-ra JEcat. Corcoveanu (fin județul Dolj, pe un an, D-nul Dr. A. Stăncescu din slatina, pe un an. „ Vogoride din Iași, pe un an și 3 luni. „ Nicolae Caluda din T. Severin, pe trei ani, „ R. Nicolescu din Pitești, pe 2 ani și 3 luni. „ I, Andronescu din Pitești, pe 2 ani și 9 luni. „ lancu Bibescu din T.-Jiului, pe trei ani. / Mihale din jud. Gorj, pe 2 am șf 9 luni. „ I. M. Uzureanu din jud. Gorj, pe 2 am și 3 luni. „ Tudor Săulescu din jud. Gorj, pe 2 ani și 9 luni. „ Simulescu din R.-Vâlcea, pe 2 ani și 9 luni „ Costache Popescu din Bârlad, pe 2 ani și 6 luni. „ Vs Erinov din Herța, pe un an și 6 luni. D-ul 1. Focșeneanu din Fălciu, pe un an și 3 luni. v N. Condescu din T.-Severin, pe doi ani. „ I. Burada din Focșani, pe un an și 3 luni. „ D-r 'Macridescu din Focșani pe un an și 6 luni. „ Q. Demetrescu din Slatina, pe 9 luni. „ I. Atanasiu din Caracal, pe 9 luni. „ Tache Băluță din Caracal, pe un an și 3 luni. „ Vasile Stavri, din Botoșani, pe un an și 3 luni. „ Nicolae Varabief din Ostrof, pe trei am. D-r._ Vizzu din Cralati, pe 2 ani și 6 luni. (va urma) Administrat in nea. www.digibuc.ro NAȚIONALA Societate generală de asigurare, în București Strada Carol I, N’o. 9. Capital social 3,000,000 lei deplin, vbrsați în 15,000 acți! câte lei 200, din cari 1,000,000 special rezervat ca fond de garanția pentru ramura vieței. Consiliul de Administrație^: Președinte: D-nul I. Marghiloman. Vice-Președinle-: D-nul D. Sturdza. Consilieri: D-nh A. Băicoianu, Eni. Costinescu, N. Dumba, L M. Elias, M- Ghermani, P, Grădișteanu, N. D. Moroeanu, I. Neuchotz, Oronody, V. Pogor, G. C. Filipedcu, Chr. L. Zerlendi, Gr. Zappa. Naționala asigură: In contra,: incendiului, grindinei, riscurilor de transport, p rderei de va o i, spargerei gcamurilof, face țisigurar? do viata în toate combinațiuni e uztt t. AVIS D-nil colabo -atort al revistei, sunt rugați a ne trimite manuscrisele cu ortografia adoptata de noi, asemeiea șl toate manuscrisele strpine vor purta aceiași ortografieîn cazul, o ntr rid ele nu vor fi pu icate, chiar însușind cele-l’alte condițiunl. ’ Redac^nea- Oolțul Oovaei și Șelari. $5 CAVALERUL DE MODA - BUCURESCI Din propria noastră fabricațiune din Europa, priimim ne-întrerupt enorme cantități de haine pentru bărbați și băeți, dupe journalele. cele mal noi. a==! Prețurile sunt destul de convenabile spre a desfide orl-ce concurența leală. www.digibuc.ro