SEMESTRUL II Prețul 2 Lei. AUGUST 1883 LUPTA PENTRU LUMINA" REVISTA LITERARA DIN BUCUREȘTI CONTROL DE STIL Pag. 449.—Noaptea albă, poezie .... . . 45O.-Nunta neagră (Dramă in 2 acte) 460.—Cavalerii Trotuarului...... 463.—Poema Vieței mele, poezie . . . 463.—Alea jacta est, poezie........ 465.—Brăcăcilă, Nuvelă............. 468.—Tot Durere poezie............. 468.—Primă-vară „ ............ 469.—Căprarul de la 48, Nuvelă. . . . 471.—The Spleen, poezie............ 471.—Locotenentului Scrob, poezie . . 472.—Les clievaliers du Trottoir . . . 474.—Au zburat, poezie ............ 474.—A l’Armăe roumaine............ 475.—Epigrame...................... 475.—Dese ori poezie............... 476.—Gestiuni Economice............ .480.—Durerea mea poezie........... 481.—Otrăvitoarea „ ........... 482.—Sultana, nuvelă............... 486.—Risul lor poezie........... 487.-Ție „ ............ 487.—lia Vipere, nuvelă............ 490.—Ochii ei poezie.............. 491.—Am cercat, poezie................ 491.—Poezii dupe Turgeniefi'....... 493.—Sonnet........................ 493.—Epigramă...................... 494.—Din auzite, proză . .......... 497.—Elegie, (Dupe Goethe)......... , 498.—Tutunul. . .............'. 501.—Un milion pe zi, (Fantazie) . . . 507.—Incunostintări............ . LUMINA PRIN LUPTĂ LIBERTATE DE IDEI de D-nul Al. A. Macedonski. Th. M. Stoenescu. Al. A. Macedonski I. N. lancoveșcu. Al. A. Macedonski. Th. M. Stoenescu. A. Negrișanu. A. Negrișanu. D. C. Teleor. Al. A. Macedonski. Al. A. Macedonski. S. Le Metayer. I N. lancoveșcu. Aug. R. Clavel. Al.. A. Macedgnșki^r A. Negrisanm~ Th. P. Jereghie. Elisabetha M. lonescu Carol Scrob. Th. M. Stoenescu. Al. Slăniceanu A- H. Zugrănescu S. Le Metayer. M. Toncescu. Al. Slăniceanu. Leon Câmpianu. Louis’ Chardon. Carbl Scrob. Nestor Urechiă. „ D’Arterian. din Funcționarul. D-nul Tli. M. Stoenescu. Redacțiunea. D-ra D-nul Redacțiunea și Administrațiunea: Strada, Colțel No. 50. BUCUREȘTI 14, TIPOGRAFIA ȘTEFAN MIHĂLESCU STRADA COVACI, 14 1883. www.digibuc.ro Anunciurile Administratiunel >b Domnii abonați, care ânc6 nu’și aii achitat abonamentele, îi rugăm să albă bună-voință a ne trimite micele sume ce ne datoresc, prin mandat pos- tai; căci aceste mici sume adunate la un loc, fac pentru noi o sumă de mii de franci.— Domnii președinți de prin Județe sunt rugați șă observe dacă aii ecspi- rat cotizațiunile membrilor, pentru a se grăbi să le incaseze din nou. Persoanele, cărora s’a trimis liste de abonamente pentru bustul poetului Bolin- tineanu sunt rugate a ne respunde de primirea lor și a ne da vr’uu rezultat, dacă o posibil. MALADIILE NERVOASE VINDECATE IN MOD RADICAL, GRAȚIE BROMURULUI LAROZE JS I XL o T» SEDAȚI V de coje de portocale amari preparat cu BROMURUL DE POTASSIUM de către J. P. LAROZE, Pharmacist PARIS—2 rue des Lions Saint-Paul, 2 PARIS Bromurul de Potassiuni Laroze este de o puritate absoluta, condițiune indispensabila pentru a putea obține efecte sedative și cal- mante asupra sistemului nervos. Topit în Siropul Laroze de coji de por- tocale amari, Bromurul este întrebuințat în mod universal si recomandat de toti medi- A A cil pentru a combate, mai cu deosebire, și într’un mod sigur, afeciinnele nervoase ale inimei, ale cailor digestive și respiratorii, ne- vralgiile, epilepsia, histeria, maladie numita jocul St. Guy, insomnia și convulsiunele co- piilor în timpul dentițiunci, într’un cuvent toate afectiunele nervoase JB JFt O M TJ K TT L LAROZE se află în deposit, în toate pharmatiile bune unde se mal poate găsi p SIROPUL DEPURÂTIV pr,ps"t “2 Ș port°"le I0DUR»«POTASSIUM t oar(;e f^ositor contra afecțiunilor scrofuloase, canceroase, tumorilor albe, boale ale sân- gelui, accidentelor sifilitice secundarii si terțiare, ctc. k ----------------------------------------------------:----------------------* www.digibuc.ro ANUL IV. No. 8. „LUPTA PENTRU LUMINĂ" „LUMINA PRIN LUPTĂ" 188 3. AUGUST CONTROL DE STIL LIBERTATE DE IDEI Abonamentul: Pe șease lunIIlO lei; pe un an 20 lei. Administrația și Redacția: Strada Colțel, No. 50. PREȘEDINTE DE ONOIRE SOCIETAȚEI LITE D-nul V. A. URI ATORUL ;hiă DIRECTOR AL REVISTEI si V ICE-PREȘEDINTE AL SOCIETAȚEI D-nul AL. A. MACEDONSKI SCRISORILE nefrancate se refuză Ai I PRIM REDACTOR AL REVISTEI 1I1NISTRAT0R AL SOCIETATEI ȘI CASIER GENERAL D-nul TH. M. STOENESCU PENTRU ABONAMENTE banii se trimit’nainte Noaptea alba Luna varsă în odaie O fantastică văpaie, Iar cu capul aplecat Șade-artistul care-odatl Pe o coarda fermecată Lumea ’ntreagă a ’ncântat. Fruntea lui ne’nsuflețită Pare ’n raza strălucită Ca un munte pleșuvit, Ochii lui fără privire Iți insuflă o ’ngrozire Ce te lasă 'ncremenit. yrintre florile de-afară /Bade Geniul pe scară țldormit și nemișcat, } y când luna malestoasă (H lumină îndoioasă vlkiA 'n cerul neschimbat. Al. A. Macedonski, 29 www.digibuc.ro 450 Literatorul NUNTA NEAGRĂ Drama localizată, in doue acte, de Th. M. Stoencseii B e d i c a ți u n e <1-1 ui S TE F A N VELESCU. PERSOANELE: Grigore, în verstă de 30 de ani Petre, „ „ de 28 de ani . George, „ „ de 30 de ani Victor, „ „ de 20 de ani Matilda, „ „ de 25 de anî Servitori. (Urmare.) ACTUL l-iu SCENA III Grigore, George, Petre, Victor, Maflilda. Petre (Arătând pe Grig. și pe Georde) Ia vedeți!; Sunt ’par’că doi poeți, Ce împletesc la umbră ghirlande de seaeți Grigore (încet lui George) Să nu vorbești nimica ’naintea lor!.. Petre (Arătând pe Victor) S’ar J/red e Că toți in astă seară sunteți poeți !.• George (zîmbind) Se ki ue i. Petre n Mal adineauri, Domnul cu Doamna cârti vorbea II arata pe ceruri o depărtată stea, ' nl Zicendu-I: «Uite, Doamnă, e steaua irn ițită Cu sufletul meu tener; dar e nedespărj .ă De-a Dumitale. «Astfel zicend, o ’mbiil ișă Și-o dulce sărutare pe buze-I furișă, jl O ! Iată, poezie, altarul tău !.. /P Victor (încurcat) 1U loTf pare Că aiurezi!.. W (Grigore ii pricește Iuțiși apoi se așează, la o parte) www.digibuc.ro LITERATOROL 451 Matilda (cu nepăsare) Nu ! Domnul, e din aceia care Se bucură în creier de mulle-imaginații! Petre. A ! nu ! Ce spun, sunt tocmai curate observații : Iubesc naturalizmul și copiez natura Așa cum mi s’arată. George Dar nu te doare gura?... Grigore (silindu-se a vorbi). E plicticos!... Petre (Neînduplecat). i\cuma, vă țiu pe amândoi! Am studiat natura cum nu credeam prin voi, Și-acum voi seri!.... Grigore (sculându-se Matildei). îmi pare că tremuri! Matilda (pălind) E răcoare Și- George (incet, trecând lângă Petre) Taci, afurisite!... (Tare) Amice, nu vezi oare Că gluma la nu place... Destul al descântat!.. Petre De sigur, omul tace, când este-amorezat Ca dumnealui, și dacă acuma nu vorbește, E tocmai că răspunsul la vreme nu’l găsește. Și-apol, când este ’n față cu chipuri de bărbați... Vezi bine... Grigore Petre!... (Petre s’apropie de el, Grigore încet) Petre, te rog să taci! Petre CiudațI Ați devenit! Dar bzine, e bun d’o răfueală. De vrei ’ți’l dau pe ușă... și ’l daiî și-o păruială... www.digibuc.ro <52 - ■ "*• LITERATORUL Grigore (cu vocea, uscată) Iți mulțumesc!... Petre (mirat, către George) Ce dracu e asta?.. George Ce? Petre Să fii Cu inima de piatră și n’ai putea să’ți ții Necazul!... Vream să satur pe d-lui de curie, Să fac o încercare, să mătur, știi, prin curie Cu el; Ansă Grigore nu vrea nici a’I goni!. George Ce’ți pasă ție ! Petre Uite, de nu m’ași stăpâni!... (Intorcându-se repede la Victor) Amicule, îmi pare că nu șezi prea departe D’aicea ? Victor Foarte-aproape !.. O casă ne desparte. Petre EI bravo! Va să zică, distanță d’un minut.... Victor Nu este-așa?... Petre Atuncea... Matilda Dar știi că te-al tăcut Răutăcios, o dată te cunoșteam..... Petre MS Iartă! îmi place ’n tot d’auna să nu provoc la ceartă Pe nimeni. N’am credința d’a fi prea mult deștept, Dar, știi, ca vechi prieten, uzez d’un simplu drept. Matilda Fii blând ca altă dată și nu băga în seamă O glumă. Vezi, Grigore e supărat, ’mi-e teamă Să nu mă certe ! Petre Cine ? Grigore ?. Ce tot spui ? www.digibuc.ro LITERATORUL 453 Nu vezi că te iubește ? Că ești viața lui ? (Ma.ti.lda. îl pricește cu neliniște). Nu vezi, că te urmează cu ochii ori și unde, Și chiar când in grădină încerci a te ascunde, Te lasă cu amicul de vorbă ca să stai, Ba chiar o sărutare și inima să-i dai ? Matilda Un biet copil 1 Petre (Rîzînd) De sigur, iți faci cu densul milă, Și ca copil, in brațe te ia ca p’o copilă ! Matilda (Rugătoare). Te rog Petre (Depărtându-se) Tra! la ! Matilda Aibi milă! (Grigore, apropiându-se de masă, golește mai multe pahare. Peste puțin vine n fața scenei, pe când toți tac.) Grigore (Beat, către toți) Ce este?.. Ce aveți?.. Sânt vesel! Fiți ca mine!... Eu vreau... Eu vreau să beți!... (Lui Victor) Ce? Nu cum-va amice, te superi d’o prostie?... Ești frumușel, poetic!.. (Arătând spre Matilda) Și Dumneaei o știe !... (tutulor) La naiba! Fiți ca mine!... (Lui Petre care vorbeșce cu Matilda.) Ei, tu ! Ce-I tot șoptești ? Eu vreau, când sunt aicea, mai tare să vorbești! Nu doar că sunt din fire gelos, ferească sfântu ! Dar, știi, îmi place mie ca să’ți auz cuventu. (DIatildei) Ce zici ? (lui Petre) Știind că ’ți place să ’ndrugi năsdrăvănii, Să spui caraghiozlăcuri, vreau să te-ascult.... Petre Dar știi Că e nebun!... www.digjbuc.ro 454 LITERATORUL George N’ai teamă! E numai beat! Grigore (Cl&tinându~se) Ce viață! Amor! Desfrâu ! Plăcere!... știi, colea sub verdeață!... (Lui George) Dar rîzi, pisică moartă!... (Lu? Petre) Ei, ce te-al cocoșat?... Ca mine ești mai tenăr; ori ți s’a ’ncovoiat Spinarea ? (Lui Victor) Ei, amice, ce stai așa a lene ? Ești frumușel.... și mje îmi plac așa spincene Frumoase! Hai cu toții să cliefuim, cântați... Lăsațî-me pe mine să cânt și voi jucați! De vreți să ne Veselim, Și să gustăm din fericire llaidem cu toții să găsim Femei fjcoase la iubire. Pe-o dimineață de azur, In bărci poetice, ușoare, Din zbor să facem un murmur, Din ori ce zi, o serbătoare. Ei bine?... Cum ve pare? Nu simt încântătoare Femeile acastea clin bărcile ușoare, Ce zbor pe luciul apel ? Matilda o să ia Pe Victor lângă dânsa, și densul lângă ea Va duce barca... Petre (Rîiend) Bravo !... Grigore Cu satis/acjzune. Iar eu, voiri sta la cârmă!... Și lucrurile ast-fel vor merge ca pe sârmă. Femeile ne vor privi, Cu ochi setoși de dezmierdare, Și zorile câud s’or ivi Vor sta pe loi de admirare. Vom fi cu toții fericiți, Durerea-atuncI se va ascunde, Și ne vom duce mulțumiți Zburând cu barca peste unde www.digibuc.ro LITERATORUL 455 Am ticluit’o bine,—eii singur me crucesc!.. Ce plan! Ce dibăcie!... Când țermii înfloresc, Să mergi voios pe apă în brațe c’o femee... Să’ți stingi înflăcărarea pe-o buză de Frinee!... Vom merge subt albastrul cer Cu voluptatea în privire, Pe când amorul cu mister Ne va vorbi de fericire. Și înainte, ne’ncetat Va merge barca; dar d'odată D’un vent grozav, înfuriat, Va fi în valuri răsturnată I Oh! Vino, zi iubită! O ! Vino, moarte !... a tildei) Dar Tu?.. Nu-I așa că moartea te va ’ngrozi ? Și chiar De n’ai vedea-o ’n față, la simpla ’nchipuire, Să simți sudoarea rece, să tremuri de ’ngrozire? Dar ce? D’acuma tremuri? Mormântul, somnul grefl, Tăcerea ’ndelungată și chiar blestemul meu Te îngrozesc?.. Sărmană copilă rătăcită In zgomotul vieței!.. Dar noaptea nesfirșPă Ascunde tot, și vițiu și crimă și desfreu! Secați de lacrimi, ochii rămân ca și un rîu Secat, pe care crește o iarbă funerară. A ! Cerul ne apasă adesea c’o povară Prea grea, ca să slîrșească cu moartea prea curând. Furtuna, vijelia s’apropie pe rând Și când aștepți o rază de soare să re’nvie Natura ofilită de-a cerului mânie, Atunci ți se arată în față un mormânt. A ! Mie ’ml place moartea și nu me înspăimânt De zgomotul sălbatic ce geme ’n cimitire!.. Acolo nu mai este durere sau iubire ! E întunerec mare și vântul ne’ncetat Acoperă pământul c’un vuet necurat, Iar cerul când vorbește, >l-ascultă toți și toate Și nimeni să bîrfească asupra lui nu poate 1 A ! Trăznet, cazi din ceruri asupra mea! (Cade sdrobit pe un scaun) Matilda (In genuchi, Ungă densul) Ce zici, www.digibuc.ro 456 LITERATORUL Grigore? Fii cu minte !.. Nu vezi, eii sunt aici... Grigore (Smucind’o cu putere) Dar nu înțelegi, copilă... A! Vino, lăngă mine... O da!.. Așa, în brațe ași vrea să mor cu tine!,., Cu pieptul lăngă pieptu-ți să simț că te Iubesc, Privirea mea să soarbă surîsu-ți ângeiesc, S’acoperim pămentul cu flori și cu verdeață, Și cel puțin prin moarte, de n’am putut prin viață, Să ne unim! (O strănge cu foc la pieptul lui. Victor devine palid; face un pas și un gest, ca și cum ar vrea să-i-o zmulgă din brațe, apoi se ■retrage imediat. Grigore, care ’l-a vezut, se scoală în picioare, cu o voce amenin- țătoare.) Te supăr cum ved?.. Me Iartă!.. [Se duce spre Victor cu pumnul amenințător și rezînd ca un nebun. Matilda și George se pun înaintea lui șP’l atrag spre stănga. Petre apuca pQ Victor de braț și ’l duce spre dreapta) Petre. Vezi, Că nu e chip d’acuma aicea să mai șezi!... Poftim ! Pe ușa asta e drumul scurt,—și ’n spate Iți șade foarte bine !... Pornește ! Victor (scrîșnind din dinți) AI dreptate!... Mă duc!... Petre (îpingăndu’l spre dreapta) Dar du-te-o-dată !... Ce stai de lof vorbești!... [Victor ese repede) SCENA IV Aceiași, fără Victor. Grigore. S’a dus ?... Petre. Era .și timpul. A șters’o!... Grigore (repede, ifatildei) II iubești! Matilda. Dar ești nebun !... Grigore. Iți pare! Sunt beat cum vezi prea bine, Dar asta nu ’nsemnează că nu’I Iubești!. . Pe cine www.digibuc.ro LITERATORUL 4)7 încerci să minți?... Femee căzută în noroi!... De astă-zi încetează orl-ce întreamendoi' A ! II iubești 1... Matilda Te-asigur, că nu! Ce nebunie!.. Grigore Ia seama! îndrăzneala din urmă, să nu ’ți fie Fatală!... Nu ajunge să ai un chip frumos, Cănd faptele-’ți trădează un suflet mincinos. Mai trebue... Se întrerupe repede și 'și pune mâinile In gat.) O! Doamne!... Me ’năbușesc!... Mie sete!... M’am îmbătat!... George [încet) Nici moartea nu are să’l dezbete ! De .șease ani într’una tot astfel a trăit. Petre (încet) Săi ajutăm să scape. George. De geaba ! I-am vorbit Destul!... Grigore. La ce atăta mâhnire nebunească!... Durere i, gelozia ași vrea să se sfirșească D’acum! (Matildeî care se uită spre grădină) Ce-aștepți ?...■ sau poate dorești să vie Iar?... O ia de mânu și o duce lângă George și Petre) Femee blestemată!... Cu suflet reu, murdar!... Priviți-o, iată ochii setoși de infamie, Ce-ascund nerușinarea în flacărea lor vie!... Priviți, această mână, ce tremură, în ea A strâns în tot-d’auna odihna, viața mea!... A ! Cine-ar presupune că-o astfel de femee Culeasă dupe drumuri, să fie tot frinee !... (O respinge) N’apoî!... Nu vreau de astă-zi să te mai văd!... A! Fugi!... Să aibă tot... Să aibă amor, avere, slugi, www.digibuc.ro 458 LITERATORUL Să-I fie totd’auna dorința ’ndeplinită, Să vază-un om ca mine cu fruntea umilită, Și să ’l înșele ast-fel... cu cine?... C’un smintit 1 Credeam că ești deșteaptă, dar văd că ’ți-alipsit Și inima și mintea !... Ei, 'da 1 Ca ingânfare Ai numai frumusețea !... Prin ea al fi în stare Să mă omori! Dar pleacă din fața mea !... Matilda (îndreptiinduse spre ușe) Te-ascult ! Căci nu voesc mâhnirea s& ’ți-o lungesc mai mult. Me duc! E miezul nopțeî și ’mi este somn. îmi place Să fiii mai liniștită când dorm. Ve las în pace. Petreceți! Noapte Lună!... (ese) SCENA N Griigore, George, Petre. Grigore (încet, urmărind pe Matilda, cu ochii) Nu este-adevărat, Că nu se află ’n lume un chip mai adorat, Un păr care s’ascunză cu-atăta măestrie Doi ochi mai dulci, mai negri, o flacăre mai vie ? Și vocea sa ce ’ncântă, și pasul ei ușor, Nu este-așa că toate vorbesc în ea de-amor? Oh! Căt e de frumoasă!... spre-a ei nenorocire!... Petre. Ce vrei să zici Grigore (Ca muncit d o idee) Nimica !... George. Presimt c’a ta iubire E ură ’ngrozitoare! Te-auz vorbind merefi De moarte... Nu ascunde nimic, mi ai spus, că eu Sunt cauza unei crude nenorociri!... Vorbește, Ce plan fatal în mintea’țl nebună se urzește ? Petre (încet, luăndu-i mana) Grigore, ai credință în noi.... și spune tot! George. Vorbește !... Știi prea bine că te iubim! www.digjbuc.ro LITERATORUL 459 Grigore. Nu pot!... Petre. Tu știi, că nu vom spune la nimeni, ori și care Ti-ar fi secretul... George. Cine ar fi mai mult în stare Să’ți spue, clacă planul ceascunzî e bun sau răii? Petre. (Apropiându-se de el) Așa !... Vorbește... spune !... {Grigore tace.) George. De nu ești un caleu, Apoi atunci, de sigur, că ești victimă!... Grigore. Cine Ar ști de voi s’ascunză misterul seu... Ei bine... George (Apropiinduse) Ei bine ?... Spune-o dată !... Petre. Vorbește!... Grigore. Me cunun!... George. Cu cine ? Grigore. Cu Matilda!... George (încremenit) Cu dănsa ?... Ești nebun !... Grigore (Surîzând) Iți mulțumesc !.. Sunt sigur c’atuncea v’a ’nțelege Că intre noi se află un Dumnezeu, o lege, Că va uita pe dracu... Petre Dar Victor www.digibuc.ro 460 LITERATORUL, Grigore Și pe el! George Acesta ’țl-e sfirșitul ?.. Grigore Voința ’mî-e de oțel !. George (cu indiferență.') Atunci.... Grigore Atunci George (Asemeni) Adio!.. Petre Adio !.. George N’am tărie Să văd cu nepăsare asemenea prostie. /idio, dar!.. Și uită prietenia mea!.. Grigore Și, — pentru tot d’auna?.. George și Petre Adio !.. Grigore Vom vedea !.. (George și Petre se înclina înaintea lui Grigore. care nu face nici un semn spre a-l opri, și a- pm es repede. Matilda apare in fundul scenei, și suride cu cochetărie, Grigore o zărește, scoate un ușor strigat și ’i intinde brațele. Cortina cade}. Finele actului l-iu Th. M. Stoeuoscu. CAVALERII TROTUARULUI IV. Cazul lui Manole Cleșanu. Umblase cât umblase Manole Cleșanu, și când cu slujbă când fără slujbă, ajunsese pănă a se însura. Nevasta pe care ’și-o alesese cu toate că nu era de potriva numelui ce purta, dar era frumoasă de țt-era dragă lumea să te uiți la ea. www.digibuc.ro LITERATORUL 461 In ziua când se cununa cu densa în biserica de la sfanta Vineu, toți prietenii și chiar toți cunoscuțif lui Cleșanu, uitaiă că acea femeie nu era de cât o Unguroaică de rend și se grăbiră s’o înconjoare aducenduT omagii și curteniri ca la o Regină stăpânitoare. Și din acea zi, Manole Cleșanu, declasatul de ieri, își reluă în societate locul pe care’l ocupaseră păiinții sei, iar cu toate că nu luase de pe urma nevestii sale un ban de zestre, treburile începură se’I meargă din bine în mai bine. Săritura pe care o făcu ast-fel de pe trotuar în caretă, fu bruscă, dar ea nu ’l miră de loc. încrezător precum sunt mai toți bărbații și înzestrat cu o bună doză de vanitate, Manole, atribuia repedea schimbare a pozițiunei sale, capacității deosebite al cării pro- prietar își închipuia că este. Adeveriți ensă, era că densul nu se afla de cât proprietarul unei femei răpitoare. Și pentru că înainte de a T fi nevastă, trăise cu Ludomira in legături tot atât de strânse, profesorii ce ’l detese, umpluseră golul unei lipse desăvîrșită de educație și de învățătuiă. Ludomira putea să treacă dar, drept o femeie din societate, mai ales că nu era bărbat care să n’o admire și să n’o dorească când o vedea trecând în amurgul serii pe șoseaua Chiselef, mai adesea ori călare pe un. cal selbatic și iute, de cât răsturnată în caleașca sa. Ea părea atuncea o adevărată nălucă din pustele Ungariei cu coama ei de păr ne- gru ce bătea în albastru și cu mijlocul ei subțire, strâns într’un coisaj de catifea verde Cutele lunge! sale amozone fluturai! încoaci și încolo în vîntul nopții pîintr’o serie de ondulări voluptuase. Și cum era albă ca laptele și cu oichii arzători ca jăraticul, fluturii ce se învârteai! înprejurul ei își ardeau adesea aripele și ’l lăsau pe roichie brazdele prafului lor de aur. Căci ce nu putuseră să’i insufle profesorii ce ’l detese Manole pentru a ’l forma inima și mintea, era pe lângă spiritul de care era lipsită, virtutea ce este sigiliul natu- relor alese. Manole ensă, o iubea și nu vedea nimic, nu ’și da seama despre nimic. încrederea ce avea în femeia sa era atât de mare, în cât nu se sfia s’o știe acasă în tovărășia a unuia saîî a mai mulțl prieteni, pe când el își vedea de treburile sale. Unii, în fața unei asemenea încrederi, nu se daiî înapoi de-a atribui lui Manole un caracter odios. Dar când într’o noapte de vară, Cleșanu surprinse pe frumoasa Ludomiră la genu- chii săi cu un arendaș, bogat dar nerod și grosolan în toată făptura lui, mulțl își schim" bară părerea. Ce să petrecu în acele minute în inima bărbatului înșelat, numai el, care ’și pier- dea într’o clipă toate iluziile sale, o poate ști. Trăznetul de l’ar fi izbit tot atât de fără veste, l’ar fi încremenit mai puțin. Oichii i se opriră în orbite și rămaseră țintă în timp de câte-va secunde, fără ca să mai aibă vre-o espresiune; toate fibrele corpului săli se contractară spazmotic, iar în mintea sa să făcu un fel de haos în mijlocul căruia disperarea cu nebunia scoteau un fel de rîs fără sunet. www.digjbuc.ro 462 LITERATORUL El ar fi putut să ’șl facă dreptate cu înleznire, mai ales pentru că de la locul în care se afla, n’ar fi avut de cât se întindă mâna pentru a ’șl alege ori ce armă ar fi voit din acele ce formaiî panoplie pe păretele din apropierea sa; Brațele sale ânsă, ră- maseră nemișcate, și numai dupe o lungă silință, putu se articuleze căte-va cuvinte. „Din acest moment, Doamnă, zise atunci Manole adresându-se către adulteră, nu mai ^ștl femeia mea, ânsă redându-te libertății nu voiesc să te redati și mizeriei. Noul dumitale bărbat va fi dar, acela cu care m’al înșelat". Ludomira îl asculta năucită pe când arendașul galben ca un mort tremura vargă subt fulgerele ce scăpăraiî din ochii lui Manole. „Dumneata, Domnule, reluă Cleșanu, poți să dai brațul Doamne I și să ieși. Bagă ânsă de seamă; De astăzi într’un an vel fl mort saii cununat cu femela mea," Și Ludomira plecându’șl fruntea, părăsi casa bărbatului la brațul arendașului cu care îl înșelase. Iar de voie do nevoie, arendașul care știa că Manole Cleșanu nu glumește, să cu- nună la anul cu Ludomira, și acela care le fu naș fu ănsușl Manole. Răzbunarea lui Cleșanu, care nu voise se azvârle pe uliță pe femeia care ’l trădase pentru a o vedea muritoare de foame, se îndeplini astfel, și ceia ce’I puse culme, fu fap- tul că până la cel-alt an, Ludomira, înșelă și pe noul stă bărbat. Astăzi niminea nu mal întâlnește pe Cleșanu, și nu să știe ce a devenit. In cât despre Ludomira păiăsită în voia soartcl debâibatulfi său de al douilea, care n’a avut generozitatea ceh I d’ântâifi, a ajuns din cădere în cădere să’șl pîaiză pănă chiar și acea fiumistțe jăpitcaie ce a făcut ncnoiccirca Iul Marole și să bată ca femeie de uliță nesipul grădinel Rașca. Urâtă subt pudra ce nu’i poate ascunde zbhciturile, cu păiul foimăndu’I dcuă câr- lioanțe lipite de tâmplă lârgă fie-care urelchle, cu greii ar mai recunoaște chiar Manole în acea femeie îmbrăcată cu câte un corsaj bătător la oi< hi, pe Ludomira de odinioară, care trecea în fuga calului pe șoseaua Chiselef, fiumoasă și albă ca o 'nălucă din pus- tele Ungariei. V. O IDILA Andrei fusese prezintat Maiiei, fiumoasă Greacă din Galați, la cofetăiia GioVani ce era situată pe atuncea, peste diurn de Palatul Regal. Maria era întovărășită de mătușa el se opiise acolo spre a lua o înghlețată. Prietinul ce prezintă pe Ardrel, îl întrebă la uimă, dacă o găsește frumoasă. Dar Andrei nu răsiunse nimic, căci adeveiata admiiațiune ca și adevărata bucurie, ca și adevărata durere, n’are cuvinte. Maria era o fată de 16 ani, cu păiul negiu, cu pielea cbiazului albă, cu mijlociii subțire, răsărită și mlădioasă ca o trestie, cu genele lungi, cu spiâncenele de Madonă și cu olchil visători. Oh ! frumoasă era Maria, Greaca din Galați! Și o iubi Andrei, cim știe să iubească un cavaler al Iroluarulu'i! Iar când îl dese întâiul tuchlet de fioil și începu să ’I voibcască de amoiul șefi www.digibuc.ro LITERATORUL și de dorința sa de-a o lua în căsătorie, ea se roși cum se roșește o piersocă în soarele de vară. Și încetinel, Maria îi șopti că crede în amoiul său, dar că o presimțire ÎI tot spune că densa nu este făcută pentru fericire. In ziua când se despărțiră, căci Maria trebuia să se reîntoarcă în Galați la părinți^ sel, ea ’I zise pe nume. Și aceasta a fost tot... Tot, și Maria a dispărut ca un vis fericit din viața lui Andrei, căci el a jertfit amorul său fericirii mumol sale, al cărei sprijin era. „Datoria înainte de toate* era deviza lui Andrei, și el știa că fiind al Măriei nu mal putea să fie al mumei sale. AL A. Macedonski. Poema viețel mele. Poema viețel mele stă scrisă ’ntr’un cuvent, Ți l’am trimes în taină pe aripe de vent; Și ’n ochii mei adesea l’ai fi putut vedea: Când chipul tău cel dulce în el se oglindea. Iar pasărea ce zboară de sigur că ți-a spus Amara mea durere, și dorul meu nespus. Și ventu-n șuerare și frunza ’n tânguire Ți-au spus în a lor iiml ă secreta mea simțire. Și am rugat pîrîul ce plânge-armonios, Să-ți spună pentru nrine cu viersul său duios Poema ce ’ncăizește gândirea mea întreagă Și-o face ca să fie în veci, în veci pribeagă. Dar n’al luat aminte când ele ți-au șoptit Ai stat ne-nduplecată ca stânca de granit Și-acum cănd totul tace, când lumea e pustie Poema vieții mele de nimeni nu se știe. Ion N. lanoovescu. ALEA JACTA EST. Dorințe îndrăznețe Din visuri de junețe Ce mintea-mi conținu Din voi mai este vr’una Când soarta’n tot d’auna La toate zise nu? Și totul când m'apasă Ce drept mi se mai lasă Afară de-a muri,... www.digibuc.ro •464: LITERATORUL O țintă, o dorință, Să caut cu credință Din nou a’mi făuri? Nimic!... Ori și ce cale Mi-e ’nchisă, și cu jale In cugetu-mi privesc.. Speranța mi-este stinsă Ș’o negură întinsă In locu’i întâlnesc 1 Din ce în ce mai multe Amarnice insulte întâmpin ne’ncetat, Cât inima-mi sărmană întreagă este-o rană Ș’un hoit de sfâșiat! Albastra boltă-ml pare Cernită de ’ntristare Ca sufletu-mi în dor Iar lacrămile mele întunecă și stele Și soare ’ncălzitor E iarnă, este ghiață întinsă pe-a mea viață Precum pe niște văi Zăpada se întinde Și ’n giulgiu’! coprinde Păduri, izvoare, căî. Și cum ascunsă tace Privighietoarea’n pace Prin scorburi de copaci, Așa și tu biet suflet Abia având răsuflet Te-ascunzi în piept și taci! Al. A. Macedonski. www.digibuc.ro LlTEftATOfclA 465 brăcAcilA (NUVELA). Vă cer iertare, iubite cititoare, pentru îndrăzneală, ce ’mî iau de a vă prezintă pe amicul Brăcăcilă, — coborâtor din neamul faraonilor, în verstă de 5 ani și în perspec- tiva lucrător ]a binale. Vă cer iertare, mai ales că am onoare a vi’l prezintă, așa cum ’l-ațî văzut poate adese ori, îmbrăcat în durabilul costum al goliciune! și înarmat cu spi- ritul cel mai îndrăzneț al nerușinărei. Cum vedeți, e gol în toată puterea cuvântului; dar nu vă supărați... e numai de 5 ani. Ați citit, de sigur, pe Musset, în nenumărate rân- duri, și fiind-că faptul că ați reluat citirea lui mi îdovedește că nu v’ați supărat pe dân- sul, când v’a înfățișat pe Hasan în acelaș costum, tocmai când ieșea din baie, ’mi vine se cred că mă voi bucura de aceiași indulgență, mai cu seamă că eroul meii nu e vred- nic de a scandaliza, afară numai de nu v’ar părea dezgustător. Ce să fac ânsă ? e un puiu de țigan, și nu e vina mea’dacă părinții lui n’aiî avut po- liteța de-a pune o perdea unui realism prea din cale afară. Și să nu vă mirați, dacă vă voiu spune, că Brăcăcilă se aseamănă întru cât va cu Hasan din Namouna, în acest moment solemn de recomandare. V’aduceți aminte, că Ha- san ieșise tocmai din baie ; — ei bine, Brăcăcilă simte aceiași plăcere de a fi ieșit dintr’o băltoacă de noroiu, și precum eroul simțualului poet era acoperit de un strat de mirezme orientale, astfel și micul meu țigănuș este acoperit de un strat de nomol cenușiil, ce sticlește la razele galbene ale soarelui. E de prisos, a vă mai spune, că originalul copil e mai mulțumit ca ori care alții; că' i, pe când Virgil, Lilică, Georgel, Costică și alții, toți feciori de coconi, ah gr ja ju- căriilor și a bomboanelor, Brăcăcilă n’are altă grijă, de cât a aștepta toiul soarelui, ca să se așeze pe marginea trotuarului de lângă bina, și să se scarpine în cap cu nesațiii sau se ’și treacă unghiile de-a lungul corpului, simțind ast-fel o nespusă plăcere de a’și potoli furia sângelui, ce circulă cu mâncârime prin întreaga lui ființă. Dacă e frumușel sau slut, — dacă e sănătos sau prăpădit, asta nu ne-ar interesa câ- tuși de puțin, de oare-ce bietul om, este prea mic pentru a fi colaboratorul vr’unei fan- tazii simțuale. Tot ce pot să adeveresc, este că de ar fi cu câți-va ani mai mare, sarcina de că- rămidă ’i-ar sta de minune pe spinare și că greutatea ei ’l s’ar părea nimic pe lângă să răcia și mizeria de care ar fi în stare să’și dea seama. De o cam dată, el nu cugetă la nimic din toate acestea, ci, așezat pe o lespedă de peafră, aruncă, din când în când, cate» o boabă de cireașă,— din câte-va ce are în mâna stângă, — unui câine, ce șeade alăturea cu el și’I linge degetele picioarelor. E un tabloii natural și atăt de admirabil, în cât ufi pictor, cojpiându’l, ar face un eap de-operă, studiând pe de o parte ochii sticloși și mina ce face copilul, iar pe de alta mulțumirea câinelui și nerăbdarea cu cire ’și așteaptă boaba de cireașă. Din parte-mi, am copiat în creier această înfățișare caprițioasă a naturei și v’o spun ca și cum ași vedea-o în timpul de față. 30 www.digibuc.ro 466 LITERATORUL Cu toate acestea, de atunci este un timp cam lung și sper că voiii fl îngăduit de- a umplea golul de atunci și penă acum cu un fapt, ce e atât de original, pe cât este de adevărat. Pe când țiganul îșl împărțea cireșele cu dobitocul ce sta la picioarele Iul, treceam pe acolo ducendu-mă spre casă, ce era în apropiere. Brăcăcilă mă văzu și întinse spre mine mâna în care ținea cireșile. Eu crezul, că vrea să ’mi facă aceiași cinste, pe care o fă- cea câinelui. Zîmbil de naivitatea Iul și vrusel să ’mi urmez drumul. De o dată ănse’ml întinse mâna cea goală, îndreptându-mi și o privire rugătoare. Atunci înțelesei că această gesticulare era în semn de a ’mi cere ceva. Dar, fiind că trecusem câți-va pași de den- sul, nu m’am mal întors să ’mi fac datoria de om milostiv. Pe când mergeam, de o dată aud în urma mea rostogolindu-se ceva, ca un ghlem, ce venea dupe mine și me ur- mărea din ce în ce mal repede. Mă întorseîă și văzuiii pe micul țigan, încolăcit ca un șarpe și dându-se tumba la spatele meii. Puțin lipsise să ’mi fac cruce, de nu m’ar fl podidit rîsul și mila ce ’mi insuflă acea creatură prin goliciunea sa trupească și sufletească. Băgaiu măna în pozunar și ’l detei o monedă de aramă, potrivită cu vîrsta lui. Ast-fel, mă crezulîî scăpat de un urmăritor, periculos cu sine ânsușl. Dar mă înșelam. Cum ajunseiu în poarta curții, mă pomeniți din noii cu densul, ținăndu-se dupe mine și câutănd a lua o atitudine de mulțumire, vrend să ’mi arate toată recunoștința și tot devotamentul ce credea el că ’mi datorește. îmi luasem beleaua, chiar cu bunătatea mea. Cu toate acestea, mă oprii în loc și ’l privii, ca și cum ași fl voit să cobor Jn fundul sufletului său mic și sălbatic. Mă pomenii atunci cu acea dorință de a observa și studia întocmirea operei natu- rei, ca unul ce obicinuesc să ’mi culeg subiectele din cartea acestei autoare de geniu supra-omenesc. Și iată-mă, scriitorul în fața subiectului, căruia numai înfloririle ’l lipseau. Dupe ce ’l întrebai cum ’l (hiamă și dupe ce ’l făcuiu mal multe alte întrebări, îl poftii în casă, ca pe un mosaflr de care începusem să fiii interesat. I se păru lui ciudată amabilitatea mea, și cu toate că primi să șează pe un scaun, așa despuiat cum era, mă privea cu un aer neîncrezător. Adevărul e, că unul din prietenii mei, care mă aștepta a casă, rămase uimit, nești- ind cauza acelei vizite bizare; dar eu, după ce făcuiu o sumedenie de întrebări micului Brăcăcilă, după ce ’mi făcuiu studiul psihologic și social asupra acestui tip comico-tragic, — îi deteiu vr’o două prăjituri ce aveam din întâmplare pe masă și ’l trimiseiu să le îm- partă cu căinele, care, de sigur, îl aștepta pe afară. Se vede ânsă că observările ce făcusem, nu eraîi îndestulătoare subiectului moți, căci iaiă ce se mai întâmplă. A doua zi, cănd mă întorseiîî iar acasă, nu ’mi putui ține rîsul, când văzui pe ace- lași omuleț, șezend în pragul ușii mele și așteptându-mă cw un aer serios, părând că ’mi spune cu privirea: — Mă vezi?... Iar am venit! www.digibuc.ro literatorul 467 De astă dată fuselă mal generos. lî detelil câte-vă zdrențe, pe care puindu-le sub sub- țioară, ii făculu vent pe ici în colo, avend alte treburi de cât aceia de a mă ocupa cu el. Vizitele nu se terminară ensă numai cu atât. A treia zi îl găsii iar în pragul ușel. Aveam de gând să ’I tarii cărărușa dar îl vezui înțolit, ca un flăcău botezat și ’mi închipui! că a venit să ’mi arate hainele pe care mă-sa i le potrivise din zdrențele ce ’i dădusem. II admirai, așa în căt să ’l fac să se bucure de noua lui înfățișare, și dupe ce ’i mai deteiii un gologan și ceva de-ale mâncării, ’l condusei ca pe un vizitator de etichetă. Când la poartă ce să vezi?... Câinele ’l aștepta cu urechile ciulite și cu botul mi- rositor prin aer. Inchipuiți-vă, de generozitatea mea abuzau doc^ ființe de o dată: una care me spi- ona pe la poartă, iar alta, care me aștepta tot-d’a-una in pragul ușei. Și lucrurile att mers așa de departe, că într’o sept6m6nă saă doue, începusem se am o distracție cu acel vizitatori, care ar fi sfirtit prin a me supăra, dacă n’așl fi descope- rit, câ micul țigan venea mal mult de recunoștință de cât de interes; căci de multe ori, când ’I dedeam câte ceva și mă refuza foarte solemn. într’o zi, venii acasă foarte supă'at. Figura arămie a Iul Brăcăcila îmi apăru‘la ușe, cutezătoare și glumeață. Superat cum eram, îl luai de spate și ’I arăta! drumul pe unde venise. Trecuse aproape o jumetate de oră de când intrasem în casă, și mi se părea mereu că aud ceva fâșietor și câte un scurt suspin înăbușit. Me uitai pretutindeni prin casă, pâne ce descoperii că faptul se petrecea afară. Deschisei ușa. Era într’adevăr o scenă dramatică, ce mi se înfățișa. Micul Brăcăcilă ședea pe prag, suspina, vărsa lacrimi și ’și vera pumnii în ochi , vrend se’și șteargă lacrimile; iar câinele, care nici o dată nu cutezase se intre până acî, de astă dată era lângă tovarășul săă, se gudura pe lângă el și ’l netezea cu laba, ca și cum ar fi voit să ’l mângâe. Dădu’i supărarea la o parte și făcui totul, ca se ’mi împac prietenul, care plecă apoi, spre a veni iar... și iar, pene ce într’o zi, nu ’l mal văzui venind. Ce se întâmplase? Se terminase binaua din apropierea locuinței mele și părinții lui Brăcăcilă, plecând, îl duseseră cine știe pe unde. Acum cate-va zile, întâlnii pe muma lui, și o întrebară de vechiul și bizarul meu prieten. — A murit, ’mi respunde ea, a murit de inimă rea !... Apoi ștergendu-și lacrimile, dispăru. Eh n’am vărsat nici o lacrimă, dar ’mi am zis, că omul la ori ce verstă,— chiar atunci când instinctul înlocuiește rațiunea, nu moare de nenorocirea în care se află, ci de nenorocirea de a ’și aminti c’a fost altă dată fericit. Th. M. Stoenescu. www.digibuc.ro 468 LITERATORUL TOT DURERE. .. Tot durere și tot lacrimi tuse ’n calea vieței mele Unde nu știfl ce să fac De când fug de-o mumă care, uitând cerul ș’al meii nume Me lăsă să plâng în lanțuri grele, triste ’n astă lume Ce nu’mi place și nu’l plac. Tot durere și tot lacrămi fuse ’n calea vieții mele Unde credem ce nu știm Căutând fără ’ncetare adevărul, calea dreaptă, Saîî puternica făptură ce c’o mână înțeleaptă Ne-a făcut să n’o ghicim. Tot durere și tot lacrămi fi-va ’n calea vieții mele, Fi-va până la mormânt, Fi-va astăzi ca și ’n leagăn, fi-va mâine, tot-d’auna Cât lipsit de vre o credință voiîi privi prin ca minciuna Unei lumi în care sunt. A Negrișniui.' PRIM A VAR A Să joacă tilomela zburând în crângul verde, Și draga cântăreață prin ramure se pierde Săltând încetișor, Căci astăzi primăvara aduse floricele, Aduse frunze Jn arbori, pe cămpuri, viorele, Și murmur la izvor. Să joacă mielușeii prin valea răcoroasă Și cântă ciobănașul pe iarba mătăsoasă Dulci cântece de dor, Iar una din copile ce-aleargă rîzătoare îșl prinde în cosiță, cu floare lângă floare, Ghirlanta de amor. Ea ’l chiamă cu zîmbirea’I de grații tinerele Să vie se culeagă prin iarbă viorele, Se’I cânte din caval www.digibuc.ro 469 LITERATORUL ___________i Frumoase, triste doine ce dorul săiî i-alină Când Zefirul adie și frunzele suspină Pe sînu’i virginal. Dar numai eu sunt singur și orele senine Dară drumul aurorei subt bolțile divine S’alunge orl-ce nori Lăsând se cadă rouă pe văile frumoase, Pe fețele iubite cu sînurl voluptoase, Pe mine și pe flori. A. Negrișanu. CĂPRARUL DE LA 48. Moș, Radu pompieru, din satul Tunari, de și era beteag de amândouă picioarele, fiind atinse de gloanțele turcești la 1848 în dealul Spirei, cu toate astea, el nu se da pe toți flăcăii din satul lui. Era născut, bătrânul, din părinți voinici și harnici; din oameni cinstiți și cu frica lui Dumnezeii. Și el care făcuse cunoștință cu vitejia la 48, într’o zi fericită pentru el și pentru țara lui, el nu mai putea uita acea zi. Era un Om care se născuse pentru o zi și care trăia apoi numai pentru ca să se gândească la acea zi. Impușcase mulțl Turci, și ar fi împușcat poate și mai mulțl, dacă ’i-ar fi dat răs- pas gloanțele turcești, ce șuerând prin văzduh) își făcuseră drum prin pulpele sale. După un timp de aproape trei-zeci de ani, picioarele lui tot nu se îndreptaseră: mergea cam refl, cam șchiopătând. Părul îi albise de tot și fața îi era sbâreită, dar avea o inimă tânără și care nici nu visa să mai îmbătrânească. Ii rămăsese în suflet pentru tot-d’auna, toată primăvara tinerețe!. Era un Român verde. Avea două decorații pe care le purta cu multă fală și mândrie pe pieptarul săO de lână. Acele decdrații erau: Medalia comemorativă a luptei de la 48 si Virtutea Militară. Cu multă dragoste se uita la ele și erau pentru el un izvor de mulțumire nesfârșită. Moș Radu Pompieru avea un băiat pe care ’l numea atât el, cât și satul întreg : Gheorghe Pompieru. Așa ’i plăcea lui tată-săti se ’l numească. Când veni vremea războiului cu Turcii, Gheorghe care era rezervist, sta lenii și nici nu se gândea că la hotarele țărel ghiulelile vrăjmașilor ard și prăpădesc orașele și câm- piele românești. Moș Radu ’l privea cu bunătate pânl la o vreme, până când într’o zi ’i răsări lui, așa ca din senin și ’i zise : Un militar care vine acasă fără nici o cinste, a- dică fără nici o rană, ăla nu e nici militar, nici viteaz, nici Român !... Cine a mal rămas în sat, de cât popii, muerile și fiul pompierului ?.... Neamul nos- tru nu e neam codaciu și fricos. Dă-mi picioarele tale iuți și sănătoase și aș pleca eu înaintea ta la Dunăre, www.digibuc.ro 470 LITERATORUL Gheorghe înțelegea bine unde vrea să lovească bătrânul, dar și dacă ar fi mal viut el sâ stea la gânduri, tot zadarnic ’i ar fi fost, căci chiar în seară zilei aceia, un ordin din Bucureșci cbiema grabnic pe toți rezerviștii. Gheorghe plecă cel dăntei din județul lui, la locul destinat unde trebuea să se în- tâlnească cu alți tovarăși. Moș Radu sălta de bucurie : era în inima lui o simțire ce ’l înebunea de entuziasm și părea că sângele îi fierbe prin vine. Privea la Virtutea Militară, ce strălucea pe pieptul seti de bătrân; ar fi voit să fie două Virtuți Militare sub acoperișul casei sale. Era ceva rar moș Radu. A trecut aproape o lună la mijloc și nici o veste nu ’i vinea lui moș Radu de la rezbolâ ; toată lumea primea vești și cărți de pe la copii lor, numai el nu primea ni’ mic. Nu se temea moșul despre moartea fiului săti; nu, asta nici nu ’I trecea prin minte El se gândea la alt-ceva, la vre-o pată rușinoasă care să se pue pe cinstea Pompierilor; la vre-o fugă din partea fiului săti. Auzea mai pe toată ziua că cutare a dezertat, cutare s’a înpușcat, cutare s’a înbolnăvit de frică și la aceste vești se cutremura carnea pe el!... A trecut ăncâ mult timp la mijloc și el tot nu primea vești de la Gheorghe. Moșul avea sânge de tânăr în vinele lui, el nu putea s’o ducă așa mult timp. ’Și-a gătit căruța cu cai și iacă’l pe drum către Turnu-Măgurele. Fie-care soldat purta cu el o moarte, și când pleca înainte, la comanda șefului, el se ducea cu gândul de a trimete moartea ce se ascundea în gura țevii de la pușcă, saîî de a priimi moartea ce sta ascunsă într’un șanț și ’l pândește !... Dupe terminarea luptei, se făcu apelul nominal., ce jale ! la o sută, răspundeau zece, la zece răspundea unu, câte o dată nici unul!... Când se strigă numele: Gheorghe Pompierul, nu respunse nimeni!.... Dar... prin mulțime, să văzu înaintând un bătrân cu barba albă și cu Vvrtutea militară pe piept. Era moș Radu Pompierul. El se adresează către cei prezenți și le zice : „Dacă Gheorghe Pompieru a fugit la vrăjmaș sau dacă a murit, un pompier va fi tot-dea-una de față când țara va fi în foc!... Toți ofițerii și soldațil îl priveau înmărmuriți și cu ochii țintă la decorațiile ce’i străluceau pe piept, și de când priveau ast-fel la el, văzură înaintând către ei un tenăr dorobanț abia târându-se; cu mâinele înfășurate în bande albe și pline de sânge. Toți îl recunoscură:era Gheorghe pompieru!... Avea: Firtwiea militară pe piept și seninătatea vitejilor în ochi. Tatăl seti văzăndu’l i s’a părut ântâiu că e o vedenie, că ’l înșeală ochii, apoi de- șteptat din acea visare, se repede către fiul seti și’l strânge cu foc la sîn. Inimile lor băteau și Virtutea Militară a bătrânului se lovea de a tânărului și pro- ducea un țăcănit, o convorbire. Vorbea 48 cu 77, vorbea renașterea cu independența, vorbea trecutul cu viitorul!.... Dupe aceia bătrânul cuprins de o veselie ne înțeleasă, îi venea aci să rîză, aci să plângă! Privea la fiul săti și tot i se părea că nu vede bine. Era în sângele lui dorul de vitejie și ar fi murit de rușine dacă fiul săti ar fi întors spatele vrăjmașilor, www.digibuc.ro LITERATORUL 471 Și încredințat cu desăvârșire că, Gheorghe într’adevăr e un demn pompier, tot ca bătrânul seu tată, moș Radu cu ochii în lacrimi îî zice în gura mare: „Sunt cel mal fericit om: ^a 48 țara avea trebuință să meargă, să înainteze; am dat picioarele mele țării; țara a ajuns departe; acum a avut trebuință de brațe, și brațe i-am dat... brațele lui Gheorghe Pompierul, băiatul căprarului de la 48.... D. C. Teleor. THE SPLEEN. Să renasc nu se mai poate... Sunt nepăsător la toate Și în traiul meu pustiu Singur printre-acea oroare E dezgustul în picioare,.... Numai el a rămas vifl. Corpul meu ce să apleacă Pe când viața mi se seacă E catartul cel trăznit,... Morții rînjitoare ’n preajmă Ce ’ml-apare ca ș’o iazmă Nu’I zic „fugl“ nici „bun sosit. Al. A. Macedonski. LUI CAROL SCROB Prietene, cu tine de câte ori vorbesc Mă simt cu noth aventuri simțind că ’ntineresc Să ’nșiră pe la oichii-mi poetice năluce Din vremea deja dusă sau ce-are a se duce Si vocea ta uimită ce-alină al meu dor îmi dă cu noui speranțe credința ’n viitor. Ostașule, cu tine de câte ori vobesc Văd Plevna umilită sub steagul Românesc, Iar țara apărată de-a urei dușmănie ’Mi-apare printre secol! mai mândră și mai vie Și visu-mi ce ’nviază imperiul Roman Intunecă-orizontul de pene de curcan. Poetule, cu tine de câte ori vorbesc Aud o armonie de care mă uimesc, Și cântec, suflet, spadă, prin farmece intime Unindu-le ’npieună formezi ca o treime... Salut în tine ast-fe], prieten de trei ori, Trei oameni de-o potrivă iubiți și iubitori. Al. A. Macedonski. www.digibuc.ro 472 LITERATORUL LES CHEVALIERS DU TROTTOIR -A_ vingt nu». D’un developpement excessif pour son âge, Titus dtait beau comme le jour : sa tete ressemblait par son modelage â celles des demi-dieux Grecs et ce qui con- stituait sourtout un contraste en lui, c’etait son corps qui paraissait lait pour une figure plus carree, pour des traits plus durs. Les muscles de son cou et de ses membres se transformaient, — lorsqu’ils se tendaient, — en des laisceaux resistants comme la pierre. Large d’dpaules et la poitrine developpde, il avait les mains petites el, de meme, sa chaussure ne ddpassaient pas de beaucoup les chaussures fdminines. Ainsi fait et crdd pour etre aime, Titus avait mordu de bonne heure au truit dcfendu â l’exemple des autres jeunes gens de son âge. Cependant, a vingt ans, le coeurs de Titus dtait reste pur et son âme etait pleine encore d’une sorle de chastetd unie a un respect mystărieux pour la l'emme, sentiments qui, manquent souvent meme aux etres qui n’ont pas ddpasse le seuil de l’enfance. Ces sentiments ajoutaient aux regards du jeune homme un charme de plus. Les femmes qui le voyaient ne pouvaient plus l’oublier et les jeunes filles revaient la nuit qu’il inclinait sur elles sa tete aux courts et noirs cheveux, ciont les legeres ondulations rappelaient la surface d’une onde frissonnant sous la brise du matin. Sa vie n’etait-elle pas aussi une belle et calme matinee, et son sourire, les blanehes perles que l’aurore dgrene a son lever ? Et les femmes ei les filles le recontrant dans la rue revaient de lui, quoique ne connaissant pas meme son nom, afin de pouvoir, au moins, le murmurer et s’e- nivrer de son harmonie comme elles s’enivraient de la flamme, tantot brulante, tan- tot pleine d’une indefinissable douceur qui etincelait sous ses paupires aux cils recourbes. Car sur le trottoir de Bucarest, ii n’avait pas encore etd vu, d’adolescent plus beau ni mieux fait. Lili sourtout, la fille de la proprietaire ou Titus avait loue une chambre, se mourait d’amour pour lui, a seige ans irrevolus. Mais Titus sur de ne pouvoir l’epouser, — car la mere de l’enfant etait la veuve d’un riche negociant, tandis que lui etait orphelin et pauvre, — leignait de ne pas apercevoir les regards que lui lan<;ait Lili, chaque fois qu’il passait devanț elle pour se rendre â la chancellerie ou il avait un emploi. De sorte que plus Lili regardait, plus Titus baissait les yeux vers la terre. Et le jeune hoinme de vingt ans, qui avait mordu de bonne heure au fruit defendu, semblait ețre la jeune fille, et Lili, le jeune homme de 20 ans. Non pas que son coeur lut insensible, ni que le deșir fut endormi dans sa poitrine, mais, două d’un caractere loyal, il y puisait la force de vaincre ses senti- ments et ses ddsirs. Et les passions qui, semblables ă des cavales sauvages, aura- ient voulu le conduire au grd de leur caprice, rongeaient’en vain le Irein d’un? volontd inflexible comme ses muscles d’acier, www.digjbuc.ro LITERATORUL 473 Aussi dans ]a nuit de Decembre, que Lili avait choisie pour lui parter autre- ment que par Ies yeux, son caractere ne faiblit point et il resta toujours noble, chevaleresque et loyal. Et il eut ete ais6 ă Titus de profitor de l’amour briliant de Lili ot de sa naive candeur, lorsqu’elle vint frapper â la porte de sa chambre vers Ies 2 heurs du matin „Sauve-moi, Titus, Iui dit-elle, quoique-elle lui pariat pour la premiere lois^ car ma mere veut me fiancer demain â un fermier et c’ost toi que j’aime !“ Et mouiRe par la pluie froide qui tombait â verse dans la cour qu’elle avait du traverser pour arriver juqu’â Titus, Lili, I’enfant de seize ans, entra dans la chambrette Ies cheveux denouAs et toute glac6e sons la mantiile qu’elle avait jetee sur ses epaules nues. Et ses 6paules 6taientjsi rondes et si blanehes, et sous la broderie de la chemise, ses seins, comme deux oranges dor6es d^gageaient une telle ivresse que Titus ferma Ies yeux, tandis que Lili, se jetant â son cou, posait son coeur sur le sien et se serrait si dtroitement contre lui, qu’on eut dit que ces deux corps n’en faisaient qu’un. Et pendant ce moment, le bonheur brilla sous Ies cils baisses des yeux de Titus : Une seconde encore et cette enfant au cheveux d^faits tombant jusqu’aux genoux, belle comme la vision d’un reve de jeunesse, allait etre â. lui. Une seconde encore, et lui, Titus, l’orphelin pauvre, chevalier du trottoir qu’il ait ou qu’il n’ait pas d’emploi, pouvait profiter de l’exaltation d’une enfant, pour lui ravir son innocence et forcer ensuite ses parents ă lui donner et la dot ct la fille. Une seconde encore et toute la pauvreU qu’il avait endurâe, toutes Ies humiliations qu’il avait subies, allaient disparaltre dans l’ombre de pass6 et â son tour, bien chaulfe, bien nourri, il allait, pouvoir, lui aussi, aborder le chemin de la fortune et des grandeurs, comme tant d’autres qui ne sont quelque chose que grâce â un mariage de se genre. Une seconde encore......... Une seconde...... Et Ies Idvres de Titus, mobiles et fr^missantes comme deux sangsues, se co- llerent rouges et charnues sur celîes de Lili. Son corps fut traversă par une secou- sse electrique ; ses muscles se tendirent sous sa peau brune, comme Ies cordages d’un navire en marche. Et Lili, tremblait sous l’etreinte du jeune homme comme la feuille sous la morsure du simoun qui court dans la Sahara. Une seconde encore....... Une seconde.... Mais tout-â-coup, Ies bras de Titus se detendircnt et ses yeux se couvrirent d’un brouillard dpais. Puis, s’elangant vers la porte «ce seraît une infamie!» cria-t-il. et le front nu, il se precipita dehors, par la pluie melee de givre que le ventlui battait au visage. Aujourd’hui Lili est marile, quant â Titus, il est demeurd ce qu’il etait : le beau chevalier du trottoir, aux yeux tantot humides de volupt6, tantot projetant des flâmes qu’on ne peut oublier. Et lorsque Ies femmes et Ies filles le voient, elles revent toutes qu’il se pen- che sur elles, avec sa tete d’Apollon et son corps de centurion Romain. Al. A jttacedouski. traduit par St. Le. Metayer. www.digibuc.ro 474 LITERATORTTî. AtJ ZBURAT... Au zburat din al meii suflet liniștea și veselia, Nu mai sunt acel zburdalnic ce rîdeam pe-al vieții val Petreccndu-mi tinerețea ca o zi de carnaval Fără-a ști ce e durerea, plânsul sară melancolia. Aă trecut în zbor de vulturi visurile ’ncăntătoare Ce purtau a mea gândire în palatul lor de-azur, De lumină, de armonie, cu Dumnezeiesc murmur Locuit de albe zîne cu priviri schînteietoare. Din seninul de-altă-dată n’a remas de cât o jale, Iar pe fața-mi ofilită flori cernite de mormânt... Florile juneții mele s’ati uscat de-al soartei vent Și mi e viața o pustie fără umbră pe-a ei cale. I011 N. laucovescu A L’ARMEE ROUMAINE LE CHANT DES SOLDATS DU ROI Fils des hdros de grande taille Qui sous Etienne et sous Midiei Couraient, ardents, ă la bataille Pour la patrie et pour l’autel Comme jadis etaient leur peres, Pleins de leur âme et de leur foi, Sous les drapeaux groupes en freres Nous sommes les soldats du Roi!. On nous courbait sous l’esclavage, Mais notre coeur s’est revolte, Et Dieu qui benit le courage, Nous a donne la liberte! Nul n’osera nous la reprendre.... Mais s’il venait un jour d’emoi, Sous tes drapeaux, pour la defendre, Nous sommes les soldats du Roi! www.digibuc.ro LITERATORUL 475 Au soleil de l’independance Cher pays, puisses-tu grandir Nous veillons sur ton existence Et nous savons vaincre au mourir ! Va de l’avant, sainte patrie Marche sans peur! Toujours ‘pour toi, Sous tes drapeaux, o Roumanie, Nous sommes Ies soldats du Roi I... Auguste It. Clavel. e r i cjit jv m: V. proclamă prin gazete moralmente c’am murit Dar asupră’I avantajul ce’mi rămâne tot e mare Din momentul ce s’afirmă și să știe de ori-care Cum-că V. nici o secundă moralmente n’a trăit. AL A. Macedonski. IIP I (J A lAD LIBITUM) Zgomotul pe care'l faceți, ca să’l faceți și urmează: Dacă un măgar răgește turma 'ntreagă ’l imitează. AL A. Macedonski. DESE ORI Dese ori în visuri tainici invocat’am provedința La izvorul mângâierii sâ ’mLadăp și eu credința, Iar izbindu-ml biata frunte zisu-mi-am atunci mereu, Că în viață e greșită chiar virtutea, chiar voința, E greșită chiar făptura, chiar gândirea, chiar credința, Chiar și cerul fără margini.... E greșit chiar Dumnezeii. A. Negrișanu. www.digibuc.ro 47 6 LITERATORUL x GESTIUNI ECONOMICE n Impozitul JF’onciar. Dacă studiăm cu atențiune starea țeranului, sau mal bine zis, a celor 785,550 con- tribuabili rurali și urbani cât numără țara noastră, —și aceasta numai din punctul de vedere al impozitului — ne convingem că nedreptatea este strigătoare și aci; că nici o regulă știin- țifică nu domnește în așezarea acestei contribuțiuni; că fie care face cum înțelege; că fie care egzecută cum poate sau cum îi vine la socoteală; că șefii administrațiunei finanțe- lor, a acestui mare și important serviciu public, departe d’ași da osteneala să observe sis- temul financiar din țările mai bogate și mai înaintate în cultură, ca Francia, Belgia, Elveția etc. d’ași apropria opiniunele celebiităților economice ca Menier, J. B. Say, Moli- nari, A. Smith, Ricardo, Bastiat, Stuart Mill, Rossi, Quesnay, Le Trosne, etc. din contra s’au obicinuit a copia câte o lege mot-â-mot, din franțuzesce, fără a ’și da compt că, nu toate legile convin la toate popoarele, că nu toate cauzele ce atî putut da naștere unei legi într’o țară sunt sati pot fi aceleași și în țara noastră. Impozitul fonciar la noi, să așează de o comisiune de re ensement compusă de un controlor financiar ca reprezintant al statului, de un membru din comitetul permanent ca reprezintant al județului, de primar și duoi consilieri cu duoi saîi trei notabili ca re- prezintanți ai comunei. Ce fac a eștia —cari adesea sunt foarte mărginiți în cunoștința finanțelor, ba unii dintrânșii nu știu nici să iscălească - este bine fă-ut și nu se mai poate desface de nimenea. Controlorul să adresează primarului cu aceste vorbe : — Câte fălci are x, câte y, câte z ? Primarul având în vedere suma ce i se cere, având frică pe unii, și dragoste pentru alții ’șl ia un ifos magistral și respunde : — D-l x are 50 fălci, y are 20 și z mai puțin ca toți, are numai 9 fălci; pe când adevărul sta alt-fel: x are 40, y are 25 și z are 15 fălci. Aceste țifre, fără a se discuta contradictoriu cu contribuabilii în joc, fără a se con- sulta actele de proprietate, de hotărnicie, polițele de asigurare, contractele de înposesicre sau de închiriere —dacă este o casă-, fără a se consulta știința, logica și bunul simț, d’a se face chiar o măsurătoare pe teren acolo unde este îndoință că dreptatea și adeve- rul nu se pot stabili, se înscriu în tabloul de recensământ și ast-fel să urmează peste tot. Declarația primarului or a notabilului comunei, precum și precedentul că, x, y și z au fost trecuți în rolul periodului espirat tot cu acele sume de fălci, formează argumentele ce pun baza impozitului fonciar. Să luăm un egzemplu. Răzeșul W. din comuna Craeștii plasa Horincea, județul Covurluiil a fost trecut de comisiunea de recensământ la o dare fonciară pentru o câtime de 270 fălci de pământ cultivabi www.digibuc.ro LITERATORUL 477 și prin urmare impozabil ; pe când în realitate numitul n’avea de cât 250. Din acel păment, 70 făl i sunt sileștea comunei pe care sunt clădite casele locuitorilor de la cari n’are nici un profit; iar 30 frici sunt răpi, dealuri fără iarbă fi smârcuri neproductive ; mai remâne dar loc arabil 150 fălci, din care scăzendu se 50 fălci ce a văndut pentru datorii, remâne suma neto de 100 fălci. In zadar bietul om, a reclamat comisiunei spu- nendu-I că are cu 170 fălci mai puțin, căci nimenea nu l’a crezut „n’ai carte n’ai parte îi respundea controlorul. A reclamat la comisiunea de contestațium dar nici aci n’a găsit dreptate, a venit la București în două rânduri, a reclamat Ministrului de Financie- și de abia i s’aă scăzut cele 50 fălci văndute și atâta tot. Trei luni a căutat dreptatea la primar, la sub-prefect, la prefect, la comisiuni și la Ministru, dar dreptatea n’a găsit’o nicăirea; O mie de lei a cheltuit cu transportul, cu întreținerea pe la oteluri, cu advo- câți, cu timbre etc. fără a se mai întoarce în punga lui. Ce n’ar fi făcut un om econom și muncitor cu 1000 lei în trei luni de zile, bune de lucru pentru agricultură? Acest rău este general ; mulți să plâng că au fost încărcați pe când alții scăzuți pe nedrept; dar ceia ce este mai trist, este că țara întreagă strigă contra comisiunilor de recensământ, și nimenea nu se gândește a pune o dată capăt acestui reă ce merge crescănd și agrăvând soarta țăranilor mai cu seamă. Impozitul trebue să fie drept mai înainte de toate și pentru ca să fie ast-fel, se cere măsurătoarea egzactă a teritoriului Românii. Chestiunea impozitului frământă, mai bine de un secol, toate spiritele distinse din streinătate; toți bărbații din lumea economică s’aâ ocupat și pronunțat în această privință ; numai la noi nu se găsește nimenea care să înpingâ ac* astă chestiune pe adevărata cale a științii. De și să observă din când în când că păș’m spre progres, dar aceasta este o părere numai; totul să mărginește în- tr’un cerc restrâns d’a modifica mereă serv.iciele și d’a preschimba personalul, iar nu d’a organiza baza pe care rezidă impozitul; Să ocupă de formă, iar nu de fond. Și oamenii noștri de stat nu caută a se convinge că, rădăcina când este viciată trunchiul nu vă în- târzia a cădea la cea întâiu suflare de vânt. Vorba impozit a ajuns astă-zl foarte mult întrebuințată, toată lumea la țară și în oraș strigă cu un fel de frică : „impozitul trebue plătit. Este bine, este necesar chiar să ne dăm compt de cea ce este impozitul, de ceia ce însemna în vechime și ceia ce a ajuns să fie în zilele noastre. Să cercetăm mai de aproape această vorbă. Dacă citim în istoria popoarelor, găsim ca vechia civilizațiune era bazată pe no- țiunea de forță iar nu pe noțiunea de muncă, idealul tuturor oamenilor consta în acela d’a trăi din cheltuelele celor alți oameni. Acest ideal străvestit sub diferite forme, avea de țintă principală și ecspresivă, cucerirea. Popoarele învinse eraiî nevoite a plăti necesi- tățile învingătorilor : iată origina impozitului ce nu este de cât un tribut. In dreptul vechiă, impozitul reprezinți ecsploatarea țăranilor și a burgezilor de cla- sele aristocratice ; a popoa elor cucerite prin cuceritori sau în fine ecsploatarea poporului de cătreRege, — formându-se ast-fel prin forță un fol de antagonizm între interesele celor care plateaă și între interesele celor care percepeaîî. Acest caracter și această formă să con- servă cu atâta foiță până la finele monarhiei franceze, în cât toate definiVunele economiș- www.digibuc.ro 478 LITERATORUL tilor erau zadarnice și nu se considera de cât omul; individul lucra ca contribuabil pe de o parte, iar pe de alta Statul cu mecanizmul șeii de funcționarizm nu era de cât stăpânul cetățeanului în loc d’a fi însărcinatul de afaceri al națiunel. Statul să adresa imperativ, țăranul trebuia să plătească. Dar acea stare de lucruri nu putea să dureze mult, căci dările înmulțindu-se și devenind și mal grele prin micșorarea producțiunel, popoarele să sculară și sfîrsiră prin a nu mal voi să plătească: iată revoluția cea mare a Franțil. Antagonizmul dintre popor și Rege, face pe Bossuet să strige:'„Suveranii câștigă poporul, moderând impozitul." Voltaire văzând luptele și nemulțumirea generală să ocupă și densul de acbastă ma- terie. Iată ce găsim în acest mare poet : „Impozitele sunt necesarii unui Stat, fără cari nu poate să subziste: cel mai bun mijloc d’a le urca este d’a înlezni munca, Comerțul, agricultura." In J. J. Rousseau găsim: „impozitele puse asupra obiectelor de prima necesitate cu un aer de justiție aparentă, sunt în fond cele mai injuste." Lucrurile de prima necesitate precum : mâncarea, îmbrăcămintea, și locuința fără care omul nu poate viețui, nu numai că trebue a nu fi supuse la nici o dare fie cătră Stat, fie către comună, ori județ; dar încă este o datorie capitală pentru Stat, d’a înlezni prin toate mijloacele ca tot ce este destinat trebuinței generale, să aibă cea mal mare și mal întinsă libertate, ca să se producă cât să poate mai mult, și mal eftin. Luesul în reali- tate este cel mai greu impozit ce vanitatea oamenilor plăteșce prin industrie și ciim industria la noi este în mâna străinilor, noi românii plătim impozit străinilor,— deci luesul trebue lovit prin impozite, iar nu obiectele de prima necesitate. Dupe ce văzurăm ce zic filosofii despre impozit, acum să arătăm și definițiunele eco- nom’știlor, în această privință. In opul, De l’ordre social, al lui Le Trosne găsim această definițiune . „impozitul este o porțiune a bogățiilor anuale renăscende, destinată la clieltuelele publice și luată asupra productului net." Mercier de la Riviere zice : „impozitul este o porțiune luată din veniturile anuale ale unei națiuni, în scopul d’a forma venitul particolar al suveranului, spre a susține sarcinele suveranității sale." Doctrina lui Montesquieu și a lui I. B. Say, ace’a că, fle-care cap trebue să plă- tească pentru a avea dreptul să locuiască în țară, în care viața este subordonată condi- țiunel d’a plăti tacsele către Stat, din care rezultă că impozitul este personal, iar nu real, că omul plătește, iar nu lucul și în care cetățeanul rămâne sclavul Statului, — această teorie a fost rezumată de d-nu G. de Molinari în modul următor: „Scopul impozitului este d’a atinge pe toți contribuabilii, spre a satisface necesitățile lor.tt Sa ne unim cu această teorie, adică, că toți trebue să plătească. Aceasta este echi- tabil, căci pare a stabili o egalitate, toți sunt ca unul și unul ca toți. Toți avem trebu- ință de sprijinul statului, deci trebue să-I dăm un echivalent. Cu toate astea trebue să mărturisirii un luciu: impozitul nu se dă din profit, nu se dă din prisosul ce are cine va; ci trebue să’l plătească din ce n’are, să venză vaca cu vițelul, sati recolta de pe câmp, să’șl robească munca pe la capitaliști, să-și venză www.digibuc.ro LITERATORUL 479 chiar pământul pentru darea către stat, — deci impozitul este o sarcină ce lovește drept în contribuabil și apoi chiar dacă s'ar zice că acest impozit să întrebuințează la a- jutorința publică în vreme de foamete, pentru spitale în caz de epidemii, naște întrebarea câți țerani s’ati ajutat cu bani sau cu bucate din visteria țării, câți s’ati păsuit pentru plata birului din cauză de sărăcie, câți țerani s’ati vindecat în spitalele statului ? unde e statistica în această privință ? Se va respunde poate cu statistica închisorilor, zieendu-se că s’ati făcut palate pen’ru zecimi de mii de arestanți și că saii cheltuit milioane ; prin aceasta însă nu vom scăpa de nenorocirile care fac viața imposibilă; modifica^ condi- țiunele de traiu ale (etanului, nu construiri palaturi pentru pușcărieașz, iată principalul. Să me'gem inai departe cu definiția impozitului. In broșura „Maximes generales" Quesnay zice : „impozitul este o parte din venitul detașat de productul net a imobilelor unei țen agricole." Definițiunele lui Adam Smith și Ricardo conțin numai generalități. Dupe Adam Smith : , impozitul este venitul ce procură necesarul pentru susține- rea cheltuelelor publice și guvernământului. Ricardo în uvragiul său „Principes de Teconomie Politique" zice : „impozitul este pozițiunea productului unui pământ și industria unei țări ce trebue a se pune la dispo- sițiunea guvernului." In Rossi găsim liniile următoare: „impozitul se cere esențial venitului social; și’și găsește origina în dreptul ce are statul d’a reclama fie căruia să dea partea sa de da- torie din distribuția productului net general." Din toți economiștii eh ați, numai Courcelle —Seneuil este mai precis mai clar. Iată ce zice acest savant: „impozitul este o parte din venit general uzat de autoritatea pu- blică pentru întreținerea guvernului și agenților sei și câte o dată pentru alte trebuinți reputate utile comunității." Această din urmă definițiune de și necomplectă, lărgește ensă chestiunea în loc d’a o restrânge, având avantagiul, că face din impozit un lucru real în loc d’a face uă sar- cii ă personală indicând că, sursa impozitului trebue să fie venitul național Dar ce este venitul național ? Este totalul veniturilor particulare compus din profite realizate, rente și salarie. — zice Smith; —și să supune impozitului, descompunendu-se fie care în părțile sale, mai a- daogă acesta. Aci constatăm o contrazicere enormă. Spre a ajunge la impozitul gene- ral trebue a cere fie-căruia, care este venitul său particolar, trebue a recurge la o in chiziție pentru a cerceta cu exactitate ca^e este venitul și capitalul seu, deci, persoana fiind în joc în mod direct, impozitul este personal iar nu real. Și dacă nu plătește, con- tribuabilul să tacsează de îndărătnic, de rebel, să aduc dorobanți ca egzecuție pe care îi ține pe mâncare, beutură, cari se culcă cu cizmele pline de păcură pe pernele fetelor pregătite pentru măritiș până ce în fine debitorul vinde ce mai are, să îndatorează până în gât, ba ’și vinde chiar bucățica de pământ ce mai avea, numai ca să scape de datorie către stat și de egzecuție. Contribuabilul este dar ecsploatat în profitul statului ; toate definițiunele nu-I ser- vesc la nimic pe cât timp financierii noștri să învârtesc într’un cerc defectuos; pe cât timp identitate de interese nu egzistă între guvein și popor, caie singur este suveran. www.digitnic.ro Liberatorul 4â0 Poporul suveran, iată o idee răii interpretată și refl aplicată în regimul nostru parlamentar. Poporul suveran este baza democratismului; dar așa este la noi ? Când erau clase privilegiate, să dispensa de impozit multă lume și statul avea nu- mai grija a face distincțiunea între capul scutit și cel care trebuea să plătească. Ca o indignare la această nedreptate, s’afirmă : „toți trebue să plătească." Dar astăzi când acele privilegie, nu mal pot fi nutrite de nimenea, fiscul n’are de cât să considere bo- găția națională în bloc, care trebue să fie indiviză precum este capitalul unul comerciant, statul nu trebue a cunoaște pe detentorii averel naționale, puțin importă persoana lui X. averea ’l interesează și trebue a fa°e să prospere pentru că de aci să alimentează, de aci poate să subziste. Din punctul de vedere economic o națiune trebue să fie considerată ca o ființă unică cu un teritor oare-care, care are utilități naturale desvoltate prin munca omului și care toate aceste utilități formează un capital național. Toț* contribuabilii formând un grup de interese identice, să se considere ca un sindicat garantat de stat —compus din 32 unități câte județe are România. Acele unități la rândul lor represintă 167 de plășl care și acestea represintă 3129 comune urbane și rurale. Toate aceste județe și plăși și comune sunt grupuri de interese, prin urmare sindicate ; prefectul, sub-prefectul și primarul nu sunt de cât sindici ; iar guvernul girantul sindicatului național. Din cele ecspuse până aci rezultă următoarea definițiune: „impozitul este uă parte din cotizația băneas ’ă ce să da statului, pentru a face față cheltuelelor generale de ecs- ploatarea capitalului național." Deci, statul este interesat a face ca capitalul național să prospere căci dacă diminuează și dânsul este în perdere, n’are cu ce trăi. Ș'i în ori ce caz : impozitul trebue a se plăti în proporție cu câștigul ce trage cine-va din un obiect oare-care, căci numai ast-fel este drept și în armonie cu Interesele tuturor. Tli. Pojoga Jere^liie. DUREREA MEA Cănd plânge al meu suflet Cu lacrimi ’năbusite. b ' Le simt, dar nu ’ml dau seama De unde sunt pornite. Durerea când m’apasă Și-atuncea simt ceva Dar nu pot ca să-I aflu Isvorul unde-va! Galați De ar fi să știu de unde Provine a mea durere M’așI revolta asupra-I Și-ași zmulge-o cu putere. Să fie oare tocmai Aci durerea mea, De a nu putea să aflu Din ce provine ea ? . . Elisabefha M. Fonesci! www.digibuc.ro 481 literatorul OTRĂVITOAREA Un vis mă chinuiește ?... Adevărat să fie ?... Am fost sad n’am fost mumă ?... Am fost sati nu soție ?... Ce sunt în fața lumei ?... Victimă saii calăd ?... 0 Doamne ? meritat’am cu drept blestemul ted ?... Jucatu-s’a cu mine o tristă comedie?... Sad poate-am fost nebună ?... saii poate ... cine știe !.. Născutu-m’am în lume cu suflet criminal, Cu inima de piatră, cu gândul infernal ? N’am zi și nu am noapte; Durerea mă apasă Si glasul conștiinței în pace nu mă lasă ! Pedeapsa omenirel e lucru ne'nsemnat Pe lănga glasul care ’l aud neîncetat. Un glas fără de viață, un glas din altă lume Un glas ce ’n miez de noapte mă strigă ’ncet pe nume, Un glas ce mă ’nfioară țipând necontenit: „Ah ! mamă, mamă dragă, de ce m’ai otrăvit ?“ Aș vrea să ’mi pierd auzul dar glasul tot mai tare, Mă strigă și mă chiamă, mereti, fără ’ncetare, Și tot repetă ’ntr’una, plângând necontenit : „Ah! mamă, mamă dragă, de ce m’ai otrăvit ?“ Atunci îmi pierd simțirea și-adorm... Dar. . . de odată Un glas mult mai puternic din lumea ceia l’altă, Ca zgomotul de trăznet, mă face să tresar Și-ascult, cu ochi ’n lacremi, blestemul med amar: „Soție fără suflet și mumă criminală, „Păcatu ’ți fără seamăn, în viață nu să spală, „Blestemul te urmează dincolo de mormânt, „Vei suferi în moarte mai mult ca pe pământ! „In ceruri se preface otrava ’n răzbunare, „Și Domnul ți-o trimete s’o guști cât e de tare, „S’o guști și nu ca miue curată ’n cer să zbori, „S’o bei... s’o bei într’una,.., s’o bei și să nu mori!“ Un vis rnă chinuiește ?... adevărat să fie ?... Am fost sad n’am fost mumă ?... Am fost sad nu soție ?... Ce sunt în fața lumei ?... Victimă sad calăd ?. . 0 ! Doamne ! meritat ’am cu drept blestemul tăd ? 31 www.digibuc.ro 483 LITERATORUL Jueatu-s-a cu mine o tristă comedie ? Sati poate-am fost nebună?., sait poate... cine știe!.. . Născutu-m’am în lume cu suflet criminal, Cu inima de piatră, cu gândul infernal ? Ah! milă, milă, Doamne! dezleagă-mă odată, De-acest blestem ce zace pe inima ’ml sfărmată; Desleagă-mă și iartă de știi că am greșit; Durerea 'mi e prea mare!. .. Destul am suferit ’. „Blestem!"... Iată respunsul ce cerul îmi trimite, Și tristele suspine din inimă pornite, Nu au nici un răsunet pe lângă Domnul sfânt... Ele remân cu mine... cu mine... pe păment! Nu mi-a remas nimica, nimica ’h astă lume, Pierdut-am totul, totul, și până al meii nume, Și zidurile mute din recea închisoare, Me strigă pe-un alt nume grozav : „Otrăvitoare !“ In fața astor triste dureri ce mă apasă, Să blestem conștiința ce’n pace nu mă lasă ? Să blestem omenirea saiî chiar pe Dumnezeii ? O ! nu!... căci iar mă strigă, copilul, soțul ineu: „Soție fără suflet și mumă criminală, „Păcatu’țl fără seamăn în viață nu să spală, „Blestemul te urmează dincolo de morment, „Vel suferi în moarte mal mult ca pe pământ „In ceruri să preface otrava ’n răzbunare, „Și Domnuul ți-o trimete s’o guști cât e de tare, „S’o guști și nu ca mine curată ’n cer să zbori, „S’o bei,... S’o bei într’una... S’o bei și să nu mori." Cai-ol Scrob. SULTANA —Nuvelă — I. Sultana împlinise șeapte-spre-zece ani, când pe la urechile el începuse să bată un vânt tainic, ce-i spunea că pentru densa se pregătește o viață nouă și cu totul alta de cât aceia de a culege flori din grădină în zilele de www.digibuc.ro LITERATORUL 483 serbătoare spre-a se Împodobi cu ele și spre a merge la horă, unde s’o ad- mire toți flăcăii și toate fetele ca pe-o zînă picată din cer. Ea băgase de seamă că, de la o vreme în coace, părinții ei statî și să sfătuiatî cu ceasu- rile, ca și cum ar fi având să pună la cale cine știe ce treabă mare. Mai băgase de seamă, că fetele, flăcăii, moșnegii și toate nevestele nu-i mai zi- ceați ca altă dată: „Bună vremea Sultano!" ci cu un surîs pe buze, care de care se întreceah să-I spue la întâlnire: Noroc bun să’țl dea Dumnezeu!... Și cum Sultana era fată deșteaptă, nu-i trebui multă vreme să înțe- leagă că acel noroc bun i se ura pentru măritișul șeii, ce se apropia din ceas în ceas, aducându-i un flăcăii chipeș și răpitor ca Eăt-frumos din bazme. — Hei, le zicea ea, norocul meii Dumnezeii îl știe! Și la acele cuvinte, scotea câte-un oftat adânc, ca și cum ar fi vrut să zică: „numai inima mea știe unde 'ml-e norocul! “ Cu toate astea, nimeni n’ar fi știut ce se petrecea în inima Sultanei; căci de multe ori, cei care-o auzeai! oftând, li se părea că oftează de ru- șine, ori de părere de râu că va trebui în curând să părăsească numele de fată mare pentru acela de nevastă. Sultana împlinise 17 ani; dar pănă la acea vârstă câte bazme nu auzise ea și câte istorii cu verzi și uscate, povestite una-câte-una de buni- că-sa, Sanda, care trăise multă vreme la oraș, pe lângă boierul Enache, mort de când cu zavera. Și în toate acele povești ea auzise de câte-un Făt-frumos, ce zbura cu fetele pe calul șeii ce mânca nouă ălbil de jeratic; mal auzise de câte-un tânăr de oraș care ’șl desfată iubitele pe sofale de mătase; mal înțelesese că la cel îmbrăcați nemțește dragostea e alt-fel ca la cel îmbrăcați cu ițarl, și, toate astea remăseseră tipărite în mintea el, și toată zioa și toată noa- ptea visa la câte ceva așa, âncă de la 14 ani, iar nu la 17, când părinții el o credeați âncă necoaptă pentru măritiș. Când se ducea la horă și când se prindeail lângă dânsa Gheorghe ori Săftoiâ, flăcăii cel mal mândri din sat, —’I se părea că pe lângă horă e cine-va care-o privește și că acel, cine-va se uită strâmb la dânsa, văzând’o alături cu un sucman de postav gros și ținută de brâil de-o mână mare și neagră, acoperită pe toate degetele cu inele ca niște belciuge de tinichea. Ori cum, Gheorghe și Săftoiil jucail bătuta cu multă vloclune, și când aceștia ’I vorbeați, Sultana le răspundea scurt și rece, fără să se uite ’n ochii lor. Era de sigur cine-va prin prejurul horei, de care dânsa se ferea, și fără www.digibuc.ro 484 LITERATORUL îndoială că acela nu purta nici ițari, nici sucman și nici pantofi cu bizețuri de piele roșie, galbenă, verde și albastră. Era Îmbrăcat nemțește, și dacă nu e feciorul arendașului or al proprie- tarului, atunci nu poate să fie de cât notarul satului. Și e tocmai el, bată’l pustia, care a băgat fierul în inima Sultanei, cu toate că el nu se gândise nici o dată să placă vr’unei fete din sat, având altă dorință de căt aceia d’a rămâne la țară cu mica slujbă de notar. Ora- șul, o slujbă mai mare era visul Im, și curând sau mai târziu, trebuea să zică rămas bun câmpurilor ca să dea ochi cu haosul nemăsurat al orașelor. Ce vreți, fie care țintește mai departe, și dacă Sultana pusese ochii pe Dragomir, ora pentru că ’l semuise cu cel din visurile ei; ș’apoi, —scurtă vorbă, —era îmbrăcat nemțește. Amendoi erau âncă ne înghiețați de ventul uscăcios al patimilor, și dacă buzele lor s’ar fi împreunat, ar fi scăpărat schintel aprinzătoare. Dar, cu cât Sultana se temea să ’șl dezvelească inima lui Dragomir, cu atât acesta nici nu visa că ar putea să fie iubit de Sultana. Trecură zile la mijloc și Sultana nu vrea nici de cum să se mărite. Pă- rinții ei o puneau pe foc în toate zilele, îi descântau de toate alea ; dar pace!.. Când a zis una, par’că a fost de când pămentu ! Nici Gheorghe, nici Săftoiti, nici Porumb, nici Vlădică și nici un flăcătt din sat nu putu să izbândească să fie mirele Sultanei. — La Călugărie! strigă atunci tatăl Sultanei. — La Călugărie ’. zise popa, necăjit că-i statî pirostriile ruginite în altar. — La Călugărie! repetă și Sultana oropsită de toți și îngăduită să ’și plângă nopțile într’un colț al tindei, unde muma el o priimea de milă, fără știrea lui tată-setî, care o izgonise din ogradă, sub cuvânt că-I face necinste și netrai cu tot satul. Și când Sultana zisese și ea : „la călugărie," rostise cuvintele numai cu jumătate glas, căci tot mai nădăjduia ca o întâmplare să dezvelească dra- gostea ei pentru Dragomir, notarul. Ea n’ar fi mărturisit’o nici odată cu gura ei. Tot satul ar fi luat’o ’n rîs. Dar când nădejdea ’l se taiă, când Dragomir plecă la oraș pentru a nu se mai întoarce nici odată la țară, inima Sultanei părea că vrea să Iasă din piept, iar lacrămile părea că vor să formeze un rîti, pe care să plutească gândurile ei departe, cât se poate mai departe. In sfirșit Dragomir plecă, și Sultana se hotărî într’o bună dimineață să’l urmărească; Iar dacă nici într’un chip nu va putea să se fericească cu el, apoi călugăria s’o facă mireasa lui Dumnezett. www.digibuc.ro LITERATORUL 485 Așa că într’o zi cu soare, nici părinții Sultanei nici locuitorii satului n’o mai văzură venind de nicăieri. II. Nu se știe câtă vreme a trecut de la plecarea Sultanei din satul naș- tere! sale. Se știe ensă, că cu vremea, trece și omul; și ori cât do frumos să fi fost cu câți-va an! mai ’nainte, vine un ceas când nu poți să’I mal recunoști, așa de mult să schimbă și la față și la vorbă. Dacă te scoli dis de dimineață și’ți îndreptezi pașii spre piața cea mare a Bucureștilor, vezi venind și ducăndu-se o mulțime de ființe îmbrobodite, cu coșnița la braț încărcată de târgueli, urmând câte-un bărbat bine îmbrăcat sau câte-o madamă cu pălăria în creștetul capului. Acele ființe îmbrobodite merg unele cu capul aplecat și umilit; iar altele rîzend în dreapta și în stânga ca niște nebune. Și pe unele și pe altele societatea le-a numit servitoare. Deosebirea între ele este, că cele dintăift sunt umilite, aducSndu’și aminte că odinioară au fost într’o stare mai bună, pe când cele d’al-doilea sunt vesele, pentru că n’ati cunoscut nici odată o viață ma! fericită. Printre cele umilite, ar putea cine-va să deosebească una, care ’ș! poartă sarcina cu mai multă greutate. Fața ei, de și tânără âncă, dar e brăzdată adânc de crețurile suferinței. Cine a cunoscut pe Sultana cu câți-va ani mai ’nainte, cu greti ar putea-o distinge în acea ființă palidă și încovoiată sub greutatea coșului ei încărcat. Până și Dragomir ar trece pe lângă densa, fără s’o mai cunoască. Și ’I s’a întâmplat poate de multe ori să dea față în față cu ea. Dar, dacă densa ’l-a recunoscut și s’a rușinat de starea el umilită; el a privit’o ca pe o ne- cunoscută ; căci din înălțimea de comisar al pieței, la care ajunsese, nu ’și mai putea aduce aminte de fata lui moș Gruia Câmpeanul. Ajunsese comisar al pieței din capitală, Dragomir notarul. Ce deosebire intre el și Sultana! De câte ori nu’I văzuse ea la braț cu câte-o femee gătită și frumoasă; de câte-or! nu-i a venit amețeală să cază în mijlocul orașului. Dar Dragomir urca din ce în ce mai sus; Sultana cobora din ce în ce mai jos! Care fusese scopul Sultanei, când a venit la oraș, îl știm și noi și ea; lui Dragomir ensă nici nu-'i trecuse prin minte; căci cu cât Sultana cerca să se apropie de densul, cu atât întâlnea câte-o piedică ma! mare, ma! grozavă. Trecuse prin multe biata fată. Unul o înșelase și ’i luase mângâierea de a mai fi mireasa lui D-zeu ; www.digjtnic.ro 486 LITERATORUL altul îl sorbise tot farmecul tinereții; cel din urmă o prăvălise în valurile desfrâulul și ale mizeriei, restriștea în fine îșl făcuse milă de dânsa, ca să-I dea o bucățică de pâine cu prețul muncel și al umilinței. Și iat’o! Ea, care refuzase să fie femeia unul om muncitor și cinstit, ajunsă vrednică de plâns, menită să moară în spital. Cu toate astea, unii oameni îșl găsesc fericirea tocmai la vârful neno- rocirii lor. Este o fărîmitură din bunătatea soartel, ce le vine în ajutor. Sultana nu fu și ea uitată de bătrâna soartă. într’o zi, pe când se ducea în târg, întâlni un creștin cu 2 bol la car, pe care ’l recunoscu dintr’o privire. Era Gheorghe din satul el, cu care pă- rinții săi stăruiseră mal mult s’o căsătorească. Cum îl văzu, lacrămile ’I acoperiră fața și nu se putu opri de a nu vorbi cu dânsul. Vremea îl schimbase mult și pe el. Dupe plecarea Sultanei din sat, se însurase cu altă iată, care apoi muri, lăsându’l văduv. Ce vorbiră el, ce se chibzuiră, că 2 zile dupe întâlnirea lor, amândoi mergeai! alături într’un car cu 2 bol către satul, unde părinții Sultanei îșl luaseră orl-ce nădejde de la dânsa. Se întâmplă, că de astă dată, popa să’șl mal scuture de rugină piros- triile din altar; Iar Gheorghe și Sultana uitară trecutul și trăiră mulțumiți, așa precum ar fi putut să fie cu câți-va ani mal ’nainte. Fetele din sat, când văd pe Sultana prin ogradă și prin arătură, își povestesc una alteia câte-a pățit biata femele ; Iar când vine vorba de oraș, îl rostesc numele cu scârbă și n’ar da o colibă din satul lor pentru cel mal frumos palat clin București. Tli. M. Stoencscu. Ri s u i: l o n. Și la lume și la cer îmi spun dorul, — și le cer Ca din peptul meu să’l la, Ensă nimenea nu vrea. Toți sunt veseli și petrec, Numai eu în plâns me ’nnec Și ’n zadar din pieptu-mi cat Să scot dorul blestemat. Unii ’mi zic că sunt nebun, Dacă dorul med le spun, Alții iarăși trec rîzend, Când le spui dorul plângend. Ași fi fost mai fericit Dacă nu ași fi iubit, Căci în loc de al meu dor, Ași fi plâns de rîsul lor ! AL Sliliiiceaim. www.digibuc.ro LITERATORUL 487 TIE Visul meu de fericire Insfîrșit se Împlinește; Soarta vecinie împotrivă De-astă dată ne zimbește, Și pe calea vieței noastre In frumosul viitor Nu va fi de-acum-nainte Nici o pată, nicî un nor! Nu va fi decât seninul Diminețelor de vară; Nu va fi de cât murmurul Dulcelui zefir de seară, Cu zîmbiri înflăcărate Și cu tainice oftări ;. ... Nu va fi de cât un freamăt Lung de calde sărutări.... Iar când s’o ’ntîmpla să geamă Intr’a vîețeî liniștire, Vdntul soartel nempăcate Cu sălbatica-î pornire: Eu voiu fi fără de grije Și voi ști ca să '1 opresc, Avend pavază ne-nvinsă Al tăti zîmbet ângeresc! Sub. Loc. A. H. Zugrăvescu. 1883 luliu 3 R.- Vălcea LA VIP fi E C’etait dans un des ports de la Mozambique, situe preș de renibouchure du Zambese. Le navire Americani le „Salvador" avait fait escale pour cliar- ger des moutons et, le chargement termine, une pârtie de l’equipage s’etait repandue dans Ies cabarets borgnes du port, ou Ies orgies liabituelles coni- mencerent. www.digibuc.ro 488 LITERATORUL L’air dtait lourd, la chaleur etouffante et des grains noirs qui se mon- traient ă l’horizon annoncaient un orage pour la nuit, aussi le capitaine du „Salvador11 decida-t-il qu’on n’appareillerait que le lendemain ă, l’aube. Vers les neuf heureus du soir, le inatelot Hernnan, un jeune et vigou- reux Brdsilien, moins gris que la bande attablee avec lui dans un cabaret, proposa, comme le vent commenqait â souffler avec force, de retourner ă bord et suivi de quelques compagnons, il se mit en route pour la rade. Comme ils etaient ă cent pas d’un fourre qui bordait la route, ils en- tendirent des cris perqants partant de cet endroit; ils se mirent ă courir et au bout de quelques instants, ils penetraient dans le fourre. — Ils virent alors un des leurs, le matelot Anglais Tom Smith, au paroxysme de l’ivresse, qui s’efforqait de violer une jeune negresse d’une quinzaine d’annees, tres belle, qui poussait des cris stridents et se debattait ddsesperement sous l’e- treinte brutale du satyre avine. — Au bruit des pas et ă la vue de ses camarades, Tom Smith lâcha l’enfant et se releva. — Tom Smith, lui dit alors Hernnan, tres froidement, tu n’es qu’un miserable et un lâche, et tu meriterais d’etre fouettd de verges comme un mousse, malgre ta barbe grise qui ne fait que rendre plus hideuse ton ig- noble face. Tom profera un juron effroyable, ses yeux s’injecterent et, begayant, il rdpondit: — Par le demon! quand tu auras trois pouces de fer dans le ventre, ■ tu seras moins insolent, mon petit. Et l'ecume aux Ibvres, il retira de sa ceinture un long couteau a double tranchant puis fit quelques pas en titubant. — Hernnan, dddaigneux, l’at- tendit de pied ferme, mais ă michemin, l’ivrogne butta et roula lourdement sur le sol. Les matelots emporterent Tom, qui s’etait mis â ronfler, et, en route, ils ddciderent qu’au matin les deux hommes devraient vider leur querelle les armes en main. Le lendemain, un peu avant le lever du soleil, Tom, degrise, se reveilla; il se rappela l’dvenement de la nuit et poussant un grognement sourd, il serra les poings avec rage.—Au m6me moment Hernnan sortit de la soute oti il couchait.—Les deux hommes s’armerent chacun d’un couteau, puisils descendirent dans uncanot etramerent vigoureusement vers la terre. —Per- sonne n’avait ose les acompagner, car la mise ă la voile avait commence et le navire allait incesament partir, mais au moment de quitter le bord, www.digibuc.ro LITERATORUL 489 nn matelot, prenant Hernnan ă part, lui avait dit: ^Mefie-toi de Tom, il est traître et lâche et pourrait bien t’assassiner par surprise." Quand le canot efit accoste, les deux hommes se dirigdrbnt rapidement vers un bois raprochd, ou ils devaient etre ă, l’abri pour s’entre-tuer. Tom etait soucieux, il regardait d’un oeil haineux, la puissante mus- culature de son adversaire et songeait au moyen de s’en-debarasser par la ruse.—Mais Hernnan, sur ses gardes, ne le perdait pas de vue, ayant soin de ne jamais marcher devant lui.—Ils arriverent dans le bois, mais Tom, que la peur gagnait, prdtextait toujours de la mauvaise disposition du terrain, pour avan cer encore et gagner ainsi du temps. — A la fin, Hernnan s’im- patienta — Je n’irai pas plus loin, dit-il, mets-toi en garde. Ils âtaient dans une petite clairiere environâe de taillis epais. — Tom sentit une sueur d’augoisse lui mouiller les tempes, il s’eloigna de dix pas d’Hernnan et, tout tremblant, mit la main sur sou couteau, mais au mânie moment, il aperqut ă, deux pas derriere Hernnan, quelque-chose de loug et de noir, comme une branche morte, qui bougeait et s’avanqait lentement daus la direction des talons du jeune Brdsilien. —Tom reconnut une de ces viperes noires dont la morsure est ’ presque toujours mortelle; alors une pensee infernale traversa son esprit, il se dit que deux minutes encore et Hernnan etait perdu, deux minutes et la vipere le debarassait de cet ennemi redoutable, dout il croyait deja sentir le couteau dans sa chair. II fit ces rdflexions dans l’espace d’une seconde et, donnant ă sa voix une intonattion mielleuse, il dit: — Ecoute, Hernnan; donne-nioi le temps de bourrer ma pipe, car j’ai une faim du diable et qa me soutiendra. Soit, fit Hernnan, mais ddpeche-toi. Alors, les yeux fixds sur la vipere qui avanțait toujours paresseuse- ment, Tom sortit son tabac et, lentement, se mit ă bourrer sa pipe, l’axidtd dans les yeux. Hernnan frappait du pied d’impatience; soudain, il sentit une Idgere pression autour de la cheville et, en mânie temps, une morsure aigue. —II regarda et poussa un cri terrible: la vipere, enroulee autour de sa jambe, balanqait nonclialamment la tete et sa longue, langue et effilee, sortait et rentrait successivement. Tom rayonnait. Hernnan essaya, par une secousse desesperde du pied, ă se debarasser du reptile; ce fut en vain et la vipere ressera ses anneaux. www.digibuc.ro 490 LITERATORUL Alors Hernan saisit son couteau par la lame et assăna un coup du manche sur la tete du reptile, puls d’un nouveau coup, il l’ăcrasa contre son genoux. Țandis que Tom, radieux, suivait ă une distance prudente, cette terible scbne, le taillis s’ătait entrouvert et avait livre passage â un forme noire. La jeune negresse, car c’etait elle, marchait sans faire la moindre bruit; arrivăe â quelques pas de Tom, elle ramassa une enorme pierre, un bloc de granit, encastră dans le sabie; grâce a un prodigieux effort, elle le leva en l’air avec ses deux bras, puis, faisant un bond sur Tom, elle lui langa le bloc de granit â la tete. Le matelot tomba a la ren verse, le crane broye laissant ăchapper sa cervelle, dont les eclaboussures mouchetaient de points blancs la noire peau de la nâgresse. Hernnan, apres avoir ăcrasâ contre son genoux, la tete de la vipere, avait eprouvă un etourdissement et s’etait affaisse par terre. Quand il revint â lui, au bout d’un instant, il aperțut, accroupie sur sa jambe mordue, la negresse qui sugait activement 18 plaie. Ensuite, elle fit avec quelques plantes qu’elle avait cueillies, une compresse qu’elle appliqua sur la mor- sure et qu’elle fixa avec un morceau de toile, puis elle lui fit comprendre grâce â quelques mots d’Espagnol qu’elle baragouinait, qui’l n’avait plus rien â craindre et qu’il etait sauvă. En effet Hernnan guerit. Comme son navire etait parti, il se fixa dans le port, travailla et au- jourd’hui-il-est un des plus riches marchands de bestiaux de l’endroit. La jeune negresse ne l’a plus jamais quittâ; il a recueilli sa familie, lui a fait apprendre l’espagnol, et possede deux beaux enfants qu’elle lui a donnâ. Bucarest le 19 Aout 1883. Stepliane Le Metayer. ©©insa m Când priveam pe ceru-albastru Intre stele am zărit Două, ce păreaii a plânge Dorul meii nemărginit. Și le-am zis : voi stele mândre Ce cunoașteți dorul met), Spuneți, ei sa mă ’nchin oare, Vouă, sati lui Dumnezeu ? www.digibuc.ro LITERATORUL 491 Stelele ’mi-aîi zis atuncea: Să te ’nchinî la ea de vrei, Căci în ea afla-vel cerul, Iar pe noi în ochii el! 1883 Iunie 12. M. Toncescu Am cercat pe o hârtie Dorul meii a ’l seri să pot;: Dar de-a lui înflăcărare S’a aprins și-a ars de tot. Am cercat să’l scriîi în urmă Pe-o bucată de granit, Dar și piatra cea mai tare într’o clipă s’a topit. Sufletu-mi ce ’l poartă ăncă De arsură s’a ’nnegrit; Numai inima ta rece Nici de cum nu s’a ’ncălzit. Al. Slănieeanu. POEZII IN PROZĂ Dupe Poetul Rus Ivan Turgenyeff. Lucrătorul și omul cu mâinele albe. Lucrătorul Ce tot cauți pe la noi? Ce vrei? Pleacă, nu ești dintre-ai noștri. Omul cu mâinele albe Ba da, scumpi frați, sunt unul dintr’al voștri. Lucrătorul Ce tot spui!.. Uită-te la mâinele mele. Nu vezi ce murdare sânt? Mi- ros a păcură și a gunoi; dar mâinile tale sunt albe, și, a ce miros? www.digibuc.ro 492 LITERATORUL Omul cu mâinele albe Ia miroase!.. Lucrătorul (mirosind) Dar ce dracu e asta ? Par’că miros a fier... Omul cm mâinele albe Intr’adevăr, a fier!.. Șeasi ani întregi ati fost ferecate cu lanțuri. Lucrătrrul Pentru ce? Omul cu mâinele albe Pentru că m’am luptat pentru binele vostru; pentru că am vrut să vă liberez pe voi, sărmani inculțl, pentru că m’m resculat împotriva apăsăto- rilor voștri, pentru că m’am revoltat! Iată, pentru ce m’au pus în lanjuii Lucrătorul Bine ți-att făcut! Cine te-a pus să te revoltezi ?.. « * « Doi ani mal târziu. Lucrătorul l-iu Măi Petre ! Ți-aducI aminte ce ’țî vorbise, acum vr’o doi ani, un trân- dav cu mâinile albe? Lucrătorul al Il-lea Da!... EI și?... Lucrătorul l-iii Astăzi o să’I spânzure ; s’a și dat porunca. Lucrătorul al Il-lea Nu cum-va s’a revoltat iar? Lucrătorul l-iu Se vede!.. Lucrătorul al Il-lea Hei!.. Cumnate, știi ceva?.. Să mergem să luăm fringhia cu care ’l-ati spânzurat. Se zice că aduce noroc. Lucrătorul l-iu Că bine zici; să mergem!... Viena. Leon Campianu. www.digjtrac.ro LITERATORUL 493 A. K... solise Nous avons vu passer ici-bas bien des clioses; Bien des etres aimes sont partis tour â tour. Nous avons des saisons vu Ies metamorphoses Quatre fois des jardins venir changer l’atour. Nous avons vu tomber Ies lilas et Ies roses Se fanant sur la tige â la fin d’un beau jour; Nous sommes maintenant epuises et moroses En regardant s’enfuir notre dernier amour. Mais pourquoi faudrait-il le reste de la vie Pleurei- l'heure joyeuse et pour toujours ravie Ou nos serments d’aimer montaient dans un soupir? Laissons dans le passe Ies heures douloureuses, Crois-moi dans nos amours il en est de nombreuses Vers lesquclles chantant, s’en va le souvenir. Louis Chardoii. D-nul Carol Scrob vezend că până, și un Domn Rusănescu autor al unor nerozii întitulate Predilă, s’a ridicat cu pretențiuni epigramatice spre a răs- punde admirabilei Epigrame a D-lui Macedonski, ce a făcut atât zgomot, ubitul nostru poet, Scrob, ne trimite următoarele: EPIGRAMA Dacă până și Predilă Eace epigrame ’n silă, Rîzl, poet nenorocit! Urmărește-a ta menire,— Lumea cu nepărtinire Va vedea cine ’i zmintit, Carol Scrob. www.digibuc.ro 494 LITERATORUL Impresiunile spectatorilor eșind de la teatru X... din București. S’a jucat o tragediă națională. Un tener elegant către un prieten. Ai băgat de seamă, Radule. Ce fru- mușică era cea din fața noastră. Chic de tot. Prietenul. Extra! Tranflrii cei roși ’î ședeau așa de bine!. . . A propo- unde mergem ? Cel d’ântăl. La cafeneaua cu noua trupă... Un neguțător frecându-m măinele, cu mulțumire. Așa! Bine că-ml făcu trebile. Am întîlnit pe Costache și ne-am înțeles de minune.... Paltonof, unul din floarea aristocrației române. — Îmbrăcat după cea din urmă modă; altuia: Dis donc, mon cher, que c’est abrutissant. — Une tragedie en langue roumaine. Est-ce assez cocasse ! (rîde). Coriadi (alt specimen de genul acesta.) Aussi me suis-je beaucoup louă de n’avoir jamais bien su le roumain, Oh! C’est une langue infecte! Dans la familie nous ne parlons que le fran- țais, le pur frangais .... O mahalagioacă bărbatului seu. Ce mai pesă ai ales, nene! N’am price- put nimic. Nu se arată nici soldați, nu sunt nici bătălii, nici glume hazlii, nici meșinării, nimic.... Spun aftoril ăia lucruri neînțelese. Ce are a face cu Fata aerului de la teatrul național... Zîne, îngeri,.... D'apoi când Achilone se coboară în mare!.. Ha, ha.. Caraghios mai era.. Dar la urmă apudeosa. Aia pesă, aia .... Un jurnalist „mondain11 scriind pe un carnet. Doamna Y.. era îmbrăcată în o delicioasă rochiă de fay.. In blondul ei păr două roze făceau un con- trast admirabil- Doamna X.. avea o rochie albă ornată cu... (vorbind singur) cu ce să pun că era ornată.. A! (scriind) cu bufuri cari... Un betrîn mormoind. Frumos o fi, frumos. Dar mai mult'mi place alea ale noastre bătrînești care te făceau să rîzi cu hohot... Un patriot esclamând- Ce minunată tragedie I Ce versuri! Ce stil curat și românesc !. . Un critic cum sânt cei mai mulți. Ia, să vedem, ce să spun... Eri seara s’a jucat la teatru X frumoasa tragediă a talentatului tănăr Z.. Succesul a fost complect. Lume nu era multă, dar aleasă. Diferiți! actori ’șl au îndepli- nit cu îndestulă conștiință rolurile lor, (vorbind)... ce se mai pun ?... E destul... www.digibuc.ro Literatorul 495 O cucoană batrînă. AI băgat de s >amă, dragă Eleno, cum se uita tănS- rul acela la mine. Tot timpul a avut privirea pironită în spre noi. Mi se pare că mi-a făcut și cu ochiul într’un rend. Fie că sunt bine îmbrăcată, hai, ce zici ? Elena. Da, da, mal toți bărbații te priveai!. Cucoana batrînă; cu ingânfare: Așa zăti ? .... Un autor neînțeles;... cu supărare. Ce prostie ! Ce inepție ! Cum se poate să se reprezinte ast-fel de piese ? Auzi d-ta, nedemnul meii rival să aibă fe- ricirea a ’și vedea lucrarea jucată și eu, eu care muncesc de atățea ani și care am într’adevăr schinteia geniului, se nu fiii primit cu reușita mea dramă „Omor și Măcel" ! Numai titlu cât e de atrăgător. Ce proști sunt oamenii de astă-zi.. Secolul al 19-a 1... Țară românească!.. Un bărbat gelos. Am observat că nevastă-mea se tot uită la afurisitul acela de Jenică, care smomește mintea la toate femeile. Nu-e a bine 1 Tre- bue s’o supraveghiez... Femeia acestuia ; în parte. Numai de-ar pleca mâine la moșiă, Mihalache ! 01 Jenică 1 ! 0 damă învățată, solului seu. Ce impresiune ’țl-a făcut piesa ? Soțul el, funcționar; căscând, Da, nu mi s’a părut urîtă. . . Doamna învețată; ai foc. Ce urită! Ai zice că vezi o tragediă Shakes- peariană. O Shakespeare 1 Acel ilustru autor, căruia fruntea ’i va fi în veci încoronată de laurii nemurirei, acel om a izbutit se pună în practică frumo- sul precept al divului Horațiu. Căci „Miscuit utile dulci" 1. Soțul căscând din noii: Da. .. Un însurat încă în luna de.miere: femeii sale. Haide mai iute acasă drăguță. Aci e prea multă lume. Acolo... Ea... ne putem drăgosti în toată pacea... El. O curiță 1 . .. Ea cu teamă. Nu să poate! Ne vede cine-va. El, profitând de un momemt când nu se uită nimeni la dânșii, o sărută. Uite așa 1 O veduvă către fiica sa. EI, ce zici dragă? Așa e că ’țl place d-1. Ni culescu.... Fata, rușinându-se. De, mamă! Veduva. Cum, D-zett nu! așa frumos și învețat (în parte) Of! Bine că mă scap in sfirșit de dânsa (către o femeie bătrînă). Și zici că are 10,000 de franci venit? Betrîna cu o voce asaițită. 10,000 soro, 10,000 de frănculeți venit, glumă e? www.digibuc.ro 49G LITERATORUL Veduva. Țist! Mai încet... Un actor prost; la un altul. Așa e că, am fost minunat de bine ? Mal cu seamă în versul cel de la urmă.. . Gel-l-alt. Da, admirabil ! Actorul prost declamând: „Căci este crud destinul și neînduplecat!................................. Un actor bun. Ce frică am avut la început. Mi era ca nu cum-va să ies rări. Am avut noroc, am scăpat! Directorul teatrului către casier : cu mulțumire. Vrea să zică, tot al strîns ceva parale ? Gassierul. Da... Iată și autorul. Tfinâr. Față simpatică și modestă. E trist, dar trebue să se arate voios. E înconjurat de mai mulți. Unul, Și așa nene z... iată-te mare autor! Autorul cu un zîmbet silit. Da... Altul. Bună, bună tragedie. Dar de m’ascultal pe mine put>*a să fie ad- mirabilă. Ce folos ! N’a! vrut... Altul. Tabloul acela de Ia urmă nu mi prea place. .. Altul. Rimele nu prea sunt bogate și variate... Gel d’ântei. Eu aș suprima tabloul al doilea.. Altul. Intriga ar putea fi mai bine condusă. .. (Se depărtează unul dupe altul). Autorul trist, gânditor. Să fiă așa plină de greșeli, și eu care credeam. Un necunoscut apropiându-se de dânsul. Curagiii, tinere, bărbăție, nu te descuragia!. Dă-mi mâna să ți-o strîng. Ai într’adevSr un talent neprețuit Autorul. O 1 Vă mulțumesc.. . (Necunoscutul se depărtează). Cine o fi acest om care mă încuragiază ast-fel ? Așa dar tot prețuește ceva acela ce-am compus! Numai singur el a simțit-o și mi-o spune. Ce public! Tragedia e bună, dar . . . publicul e românesc !.. Nestor Urechiă. www.digibuc.ro LITERATORUL 4^7 ELEGIE (Dupe Goethe). De acum ce mal pot spera, ? Raiul și Iadul s’ati deschis ; câtă, emo- țiune este în sufletul t6tt ! Fără îndoială, aî ajuns la porțile Cerului și el te chiamă în brațele lui. Ast-fel, al fost priimită în Raid, ca și cum al fi fost demnă de o viață frumoasă pentru eternitate. Nici o voință nu ’țî mal rămânea de împlinit, nici o speranță, nici o poftă; acolo era puntul aspirațiunelor tale, în con- templarea acestei singure frumuseți; și, sorgintea lacrămilor tale fierbinți a încetat de-o dată. Zioa cât de frumos agita aripile ’I repezi! S’ar fi zis că trimitea minu- tele înnaintea el. Sărutare a serei, gaj credincios 1 Va fi tot ast-fel și cu soarele de mâine? Orele, în scurtul lor drum se împreunați ca niște surori, și cu toate acestea, nu semănatt una cu alta. Sărutarea, cea din urmă, sfâșia o splendidă rețea de voluptăți întrețe- sute. Și acum piciorul se grăbește, alunecă, evitând pământul, ca și cum ar fi gonit de un Cherubim zburător. Ochiul descurajat se îndreptează pe o cărare întunecoasă; se reîntoarce, ușa este închisă. Și de aci înainte inima începe a se întuneca, ca și cum n’ar fi fost nici odată veselă, ca și cum n’ar fi gustat nici odată orele fericite ; începe a invidia stelele cerului; și întristarea, căința, grija, o apasă ne încetat într’o atmosferă înăbușitoare. Dar lumea, nu rămâne oare ? Vârful munților nu este oare mal înco- ronat de umbre sfiinte ? Iarba nu ’șl dă sfârșitul ? O țară înverzită, brăz- dată de păduri și de livezi, nu mai vede oare fluviurile curgând ? Imensitatea nu se arătă oare, aci goală, aci bogată în forme ? Ce figură zveltă, înconjurată de aburi luminoși, plutește, ușoară și plă- cută în azurul cerului, și ca un Serafim, ca și cum ar fi ea, despărțindu-se de grămădirea norilor întunecoși ? lat’o cum se mișcă in danțul vesel forma cea mal încântătoare. Cu toate acestea tu nu mal poți, umbră Iubită, a lua de cât pentru un moment forma unei fantome de aer ; reintră în inima ta, acolo o vei găsi mal frumoasă; acolo, ea se emoționează, și devine din ce în ce mal încântătoare. Ea mă aștepta să mă primească și să mă îmbete d’o fericire din ce în ce mal mare; apoi, dupe ultima sărutaie, alerga înnaintem-I și inveselin- du-mă, îmi depunea po buze pe cea din urmă a celor mal din urmă; ast fel 32 www.digibuc.ro 498 LITERATORUL zburdalnică, și strălucitoare trăește imagina ei în inima rămasă cu aceiaș credință- In această inimă mai tare ca o cetate, ce a rămas pentru densa după cum e și pentru sine, așteaptă să se simță renăscând și să devie mai liberă în lanțurile ei. Tendința de a iubi, necesitatea de a fi iubit, se stinsese, se veștejise, cu toate acestea speranța s’a reîntors. Dacă vre odată amorul a putut ins- pira un amant, această favoare ’mi a fost acordată numai mie cu atâta bună voință. Acum ânsă, mă aflu departe! Ce mă voi face în acest moment ? Nu știu 1 Era pentru mine atât de bună și atât de frumoasă. O ! Am regretat prea mult! Nu-mai am putere. O înflăcărare nesuferită mă arde și mă neli- niștește, și nu am nici o mângâiere, de cât lacrămile ce nu se mal sfîrșesc. Curgeți dar și nu vă opriți o lacrămi'. Duceți-vă, nici odată nu veți pu- tea să stingeți focul din inima mea. Fui ia deja o simț în pleptu-mi, în care viața și moartea se luptă îngrozitor. Aș fi ajuns să ’mi sfirșesc durerea, dar, nu pot, nu voiti. ’Mi ar fi cu neputință să mă scap de ea, căci are o mie de imagini, ce ’ml apar una căte una, când triste, când vesele; aci reci și întunecate, aui iubitoare și strălucite. Ce mângâiere pot avea într’acest flucs și reflucs, în care totul dispare și reapare. d’Artanian. TUTUNUL TSTlcotin.^ si efectele ei. Toți știm că tutunul este o plantă. Dacă am voi ensă să avem cunoștințe mai amănunțite asupra acestei plante, ar trebui să ne adresăm unui botanist, care să ne facă istoricul ei, să ne-o descrie din punctul de vedere anatomic și chimic, și, în cele din urmă să ne arate acțiunile ei asupra organizmului animal. Și, fiind-că pe puțini ne interesează origina acestei plante; căci ce ne pasă dacă vine din America sau din altă lume, să renunțăm la istoricul ei, și să căutăm a dobândi cunoștințele din urmă, ce sunt foarte necesare pentru noi, care am făcut din tutun un articol de prima necesitate. Un botanist ne-ar spune că tutunul, în limbagiul technic, se numește Nicotiana tabacum. In stare viețuitoare este o plantă herbacee, cu foile mari și regulate, ce ar face onoare florăriilor noastre. Face parte din familia www.digibuc.ro LITERATORUL 499 solaneelor, familie numeroasă și variată, cu plante foarte trebuincioase, ca : domatele, cartofii etc., dar și cu plante veninoase, ca: mătrăgună, belladona, stramoniul și juschiamul. Foile verzi ale tutunului răspândesc un miros înțepetor și neplăcut. Se cultivă mal multe specii, printre care putem cita: nicotiana rustica sati tutunul ordinar : nicotiana quadrivalve: nicotiana persica, cultivat în Asia ; și nicotiana agățătoare; această specie din urmă este regele tutunurilor și se numește tutun de Havana. Tutunul este respăndit mal în toată lumea. Cultivarea lui a devenit așa de generală, că se poate găsi până jn Scoția și în Suedia, sub latitudini foarte friguroase, când se știe să această plantă este originară din țările tropicale. Principiul cel mal activ ce se află în tutun este nicotină. Cu toate acestea nu trebue st credem că nu conține și alte principii nu mai puțin active. Și, fără să facem un curs de chimie tabacologică, am putea numi câte-va din substanțele ce se pot observa într’o foaie de tutun. Acest fum ușor, cenușiu, pe care ’l urmărim cu poftă eșind în spirale din țigările noastre, din ce se compune el ? Mai întâiiî din aburi apoi din carbon și din vapori de nicotină. Dar nu e numai atât. Volf și Eulenberg aii constatat că mai conține accid acetic, formic, butyric, valeric, propionic, prusie; creozot, amoniac, hidrogen sulfurat. Dar încă nu s’a sfîrșit. Mai con- ține următoarele substanțe : pyridină, viridină, picotind, lutidină, colodină, coridină și rubidină, ce derivă toate din gudron și ce sunt cunoscute în chimie subt numele de : baze izomere ale analinei. In foaie, s’au mai descoperit nicotianina sau camfor de tutun, o materie amară, apoi, gumă, clorofilă, sau materia ce dă culoarea verde, resturi albu- minoide, săruri diferite, etc. In fine, scrumul țigărei conține: potasă, sodă, magnezie, calce, accid fosforic, accid sulfuric, silicic, etc. substanțe ce fac ca scrumul să fie des întrebuințat pentru spălarea dinților. Acum, vine întrebarea dacă toate aceste substanțe sunt sati nu vătă- mătoare organizmului nostru. Da! Sunt vătămătoare. Și nicotină singură este de ajuns pentru a pro- duce rezultate regretabile. Dar ce este nicotină ? „Nicotină, zice Littră, este un alcaloid puternic.... Din ecsperiențele fă- cute asupra animalelor și din cazurile de otrăvire observate la om, se știe www.digibuc.ro 300 LITERATORUL că nicotină este o otravă din cele mai puternice, și că, chiar Jn doze mici, omoară immediat; acțiunea sa asupra organizmului animal poate fi compa- rații cu aceia a accidului prusie, de oare-ce o picătură de cel puțin 5 mili- grame poate omorî în câte-va minute un câine de mărime mijlocie." Iată dar că nicotină este o otravă spăimântătoare, din momentul ce se poate compara cu accidul prusie, regele otrăvuiilor, ce are același efect ca și trăznetul. S’ar putea da egzemple numeroase despre neobositele cercetări ale oamp- menilor de știință, care toat e au avut acelaș rezultat, de a stabili că nicotină este o substanță cu desăvârșire periculoasă sănătațel și chiar viețel în doze mai pronunțate. Doctorul Viirtz, unul din profesorii cei mai distinși ai facultățel de me- dicină din Paris, în tratatul său de Chimie medicală, zice: „Nicotină produce convulziunl spazmotice... Alcaloidul tutunului este caustic și este una din otrăvurile cele mai rare. Irită, inflamează, distruge țesăturile pe cari se depune, dacă este în stare curată. Dar această irita- țiune nu se poate compira în efectele sale cu acțiunea repede și pericu- loasă, pe care nicotină o are asupra centrilor nervoși, și mai ales asu- pra măduvei spinare!, acțiune ce se manifestează prin turburarca funcțiunilor circulatorii și respiratorii, prin convulziunl teribile și în fine prin moarte. Nicotină topindu-se foarte lezne în apă, absorbirea sa se face foarte repede." Foarte bine’ se va zice; dar fumul tutunului, conține și el nicotină? De sigur că conține ; negreșit ensă că în cantități mai mici, ceia-ce face ca vătămarea să nu fie simțită imediat. Și apoi obiceiul de a fuma cauzează accidente cunoscute. Pe lângă fap- tul că este o otravă apoi este și un narcotic, un adormitor. Aceste fiind zise, nu avem oare dreptul a considera tutunul ca un ele- ment distrugător al sănătăței și prin urmare al egzist' nței noastre ? Apoi, materialmente, tutunul constituc un bir enorm pentru sărac și pentru bogat. Toți ne plângem că dările către stat sunt enorme; cu toate astea, singuri ne impunem o altă dare mult mai considerabilă, aceia a tutunului; căci so- cotind cheltuiala anuală a fie cărui individ pentru această plantă, observând că dacă într’o familie fumează 2 sau 3 membri, găsim că birul tutunului întrece birul către stat. Ceia ce este și mai periculos, e că pasiunea de a fuma s’a întins în- www.digibuc.ro LII ERATORUL 501 tr’un mod regretabil la noi, mai ales în clasele de jos. Toți fumează: Băr- bați, femei, copii. Cei dinteiti au ajuns așa de departe cu pasiunea, în cât preferă să nu mănânce 2 zile, de cât să stea un moment fără țigare. Femeile îșl otrăvesc corpul, îșl vițiază laptele, și iată nutrimentul generațiunei viitoare. Cât des- pre copii, ei se deprind din cea mai fragedă copilărie ; în licee, gymnazif, până și ’n școalele primare, vezi copii cu țigările în gură, scoțând fumul ca dintr’un coș. Și nimeni nu ia măsuri severe spre a impedica aceste apucă- turi premature, ce influențează mult asupra inteligenței copiilor, făcându’I să piarză din vigoarea și aptitudinea de a studia. Egzistă o probă puternică despre influența rea a tutunului asupra etăței fragede, — influența ce are a- supra organelor vocale : dacă observăm vocea tinerilor care fumează de mici, vedem că nu are acel timbru viril și sunător, ci vibrările organului vocal, par a fi niște sunete surde și înăbușite. Este influența fumului de tutun, ce produce o inflamație lentă a coardelor vocale. Iată pentru ce nu se mai gă- sesc la noi oratori cu voci flecsibile și sunătoare ca în anticitate, iată pentru ce nu avem actori care să ne farmece auzul cu frumusețea vocei lor! In scurt, tutunul este un inamic al moralului, al fizicului și al pungei noastre. Prin urmare numai o voință de fer ne poate determina să renun- țăm la obicieiul de a fuma, - și, voința de fier nu trebue să ne lipsească, când inamicul este atât de înverșunat. (Funcționarul Public). UN MILION PE ZI — Fantezie — Era o iarnă sălbatecă. Vântul vuvuia cu putere și clătina coperișul ca- sei în care locuiam. Fulgii de zapadă, ce picati în neregulă și în vîrtcjuri fantastice străbătând prin spărturile geamurilor ce abia se mal țineau, pă- trundeati în odaie și formați pe lăngă ferestre straturi groase de omăt. ’Mi-era frig. Așezat în fața sobei, în care ardea pe sfîrșite un foc Întreținut de câte-va bețe, mă gândeam la starea mea mizerabilă și ’ml treceau prin minte nenu- mărate cugetări, nenumărate visuii, care de care mal ciudate. Iluziunile mele clădeați punți peste mări și oceane, înălțau trepte până la înălțimea cerurilor, săpati pământul până în adâncul în care fierb metalele, răscoleați munții, strebăteati câmpiile, urmărind un ce, pe care ’l simțeau, www.digibuc.ro 502 LITERATORUL dar nu puteati să ’l atingă. Ca mulți visători, căutam piatra filosofală. Și aveam dreptate : focul era aproape să se stingă și soba ar fi devenit mal rece ca un sloi de ghiață; patul de odihnă mă aștepta într’un colț al odăii; dar salteaua a de paie, singura ce ’l acoperea, ’ml-ar fi zdrobit oasele și noap- tea întreagă ași fi trecut’o fără somn. Mă gândeam să aștept dimineața, umblând prin odaie, ca să nu simț frigul; dar dimineața mă îngrozea și mal mult. Lumina el m’ar fi tîrît afară din locașul meti, și acolo... lume, lues, bogăție;... Iar eîî, un biet sărac acoperit cu câte-va zdrențe. Ziua ca și noaptea aveau pentru mine același destin. Dar, dacă cea din urmă mă pri- vea numai cu ochiul posomorit al naturei și al mizeriei, cea dintăiu ar fi îndreptat asupra mea milioane de ochi sclipitori, mândri, ironici, unii rîzând de înfățișarea mea săracă, alții plângând de starea mea umilită. Noaptea ’mi părea mal bună de cât ziua: cel puțin, nu ’ml-era atât de foame, mal ales, când sub vălul întunericului puteam să adun de prin prejur câte-va surcele, ca să ’mi aprinz focul și să stau gânditor înaintea lui. Ce soartă!... Să ’ți treci viața pe gânduri și șă prevezi cum bătrânețea ’ți va bate la ușă, să ’ți prevestească sosirea apropiată a morței. A! nu !... Nu voiam să mor!... Nu trăisem ăncă fericit, spre-a putea cu mulțumire să mor nenorocit!... Nu!... Tinerețea mea era în primul an al vârstei mele, soarta ar fi fost neomenoasă, lovindu-mă. Dacă ’naintea mea ar fi curs izvoare de aur, ași fi strigat: sunt pen- tru mine, au ascultat glasul neobosit al dorinței mele. —Aur!... In acel mo- ment îl vedeam cum ardea, topindu-se în flacărea din sobă; mă năpusteam spre el; dar răscolind, găseam cenușa caldă și fără valoare precum erai! simțirile mele calde și fără râsunet.—Aur! II zăreau ochii mei la fie ce scli- pire fantastică a focului sau a zidurilor, îl respirau plămânii mei la fie ce sorbire de aer rece și pătrunzător, îl pipăiati degetele mele la fie-ce atin- gere ; dar nimic! Nicairea nu ’l puteam afla. Și când privirile ’mi se lini- șteau din ardoarea ce punea un văl asupra lor, regăseam mizeria împrejur, dezgustul pe buze, disperarea în suflet. Și disperarea zbuciuma teribil piep- tul meu slăbit de suspine și degerat de frig. Focul din sobă își dădea sfîrșitul, iar zăpada și vântul băteatî din ce în ce mai tare prin geamurile mele, ca și cum natura întreagă s’ar fi re- voltat asupră-mi, persecutându-mă ca pe-un ocnaș, condamnat la moarte. Membrele ’mi înghlețaseră, corpul meu căzuse în nesimțire ; numai min- tea, numai ea se lupta între rebdare și suferință, între viață și moarte. Pagini neșterse de istorie se răsfoiau în creierul meu, fapte mărețe cer- www.digibuc.ro LITERATORUL 503 caii să mă îmbărbăteze, fantazme cu fețele de-aramă ’mi-apăreati neclintite, - și Satan, rînjea în pragul ușei, ținând pactul legendar în mâna stângă și condeiul blestemat în cea dreaptă. O G-oethe!.. Dacă-ași fi putut să deviti un noti Faust și să creez din umbra mea un noii satan, o G-oethe!... visul meii s’ar fi împlinit și n’ași fi avut nevoie să te recitesc zile și nopți întregi. Nu mă mal gândeam la ni- mic!—Geniul răului îmi apărea în fie ce obiect, până și în mâinele mele, pe care le vedeam galbene și uscate, ca ale unul schlelet. Satan, se deștepta în sufletul meii; Satan, rosteai! buzele mele tremurătoare ; Satan!... strigă în fine disperarea mea. Și Iată ’l!... Frumos, precum nu ’l-ași fi crezut nici odată. Slab, negru, cu oasele feței îndoite și cu ochii de flăcări, dar încân- tător și plin de farmec. Și ce?... Un pact cu satan?... Profanare! Blestem!.. 0 nu!... Nu ’l-am cunoscut de la prima vedere. Ar fi fost să ’mi ia sufletul prea de timpuriii. Nu ’l-am recunoscut, de cât în momentul când îl cunoscusem prea mult. N’am știut că este el, de cât atunci când am auzit ultimul șeii cuvânt. Iată cum: Repetasem de multe ori numele șeii; îl chiemasem din toate puterile, dar îmi apăru numai dupe ce perdusem speranța. In acel moment capul mi se aplecase spre piept și mă întrebam cu durere: „Așa dar, nu mai am nici o speranță?......... — Numai una! îmi răspunse o voce de la spatele meu. M’am întors. Un om, îmbrăcat în negru, mă privea zîmbind și aștepta un cuvânt, unul singur. - Cine ești? Ce cauți? îl întrebaiii atunci, cu sănge rece, ca unul ce mă așteptam la ori-ce. — Cine sunt, vei afla mai târziii. Ce caut, gândește-te și vei afla. — La ce să mă gândesc ? — La fericirea ta ? — Și tu?... — Iți voi da tot ce vei cere! www.digibuc.ro 504 LITERATORUL — Un cutremur coprinse ființa mea întreagă. Mă ’ngrozii de astă-dată. Dar nu mal aveam timp de găndit. — Spune-mi, ce ceri de la mine? mă întrebă omul în haine negre. — Aur!... mult aur!... îl răspunsei cu ochii setoși de bogăție. — II vei avea! In fie care dimineață vei afla sub perna ta o pungă ar aur. Spune-mi ensă căt poți să cheltuești într’o singură zi?... — Un milion ? — Crezi?... — Dou6, dacă vrei! — Nul... Unul e deja prea mult!.-. — Fie!... zisei cu hotărîre. Dar tu, ce poți avea de la mine ? — Nimic, îmi răspunse omul in negru... Condițiunile mele sunt ușoa- re: în ziua in care nu vei putea să cheltuești un milion, vei fi silit să mă urmezi! - Unde? —■ Vei afla atunci!.,. — Bine ! Primesc !... într’un moment, odaia se umplu de lumină; zidurile începură să cază bucată cu bucată... și ’mprejurul meii... O ! Satan !... Căt sunt de splendide palaturile tale!.... Ca într’o feerie mă văzui travestit intr’un costum elegant, iar pașii mei călcau a lene pe covoarele unor saloane bogate și populate cu femeile cele mai frumoase, care staii in grupuri ici și colo, ascultând vorbele de spirit ale vr’unul bărbat curtenitor. Toți și toate păreau că mă cunosc. Mă salutat! ca pe stăpânul casei, și eu le respundeam cu o amabilitate silită, părăndu-mi-se la început că e o derîdere a geniului, care mă aruncase ne- poftit în mijlocul acelor oameni. Cu toate acestea, veni un moment, când mă convinsei că nu e o închipuire a ochilor mei, dar, că tot ce se petrecea era dulce realitate... Atunci începui și eu să rîz, să vorbesc, să petrec, mai ales cu femeile, și lucru ciudat, toate păreau că aleargă numai dupe mine. Eram convins: devenisem sclavul lui Satan ; dar ce ’mi păsa! La ce ’mi-ar fi folosit o viață de mizerie, cănd un ceas de fericire prețuește de-o mie de ori mai mult. De sigur, eu, milionarul, dădusem un bal prietenilor mei, în saloanele mele, în onoarea lui Satan, care in acel moment, negreșit că rînjia ascuns sub crețurile unei perdele, făcând socoteala zilelelor ce mai aveam de trăit și a milioanelor ce trebuia să ’ml dea in fie care dimineață. www.digibuc.ro LITERATORUL 505 Pe la miezul nopțel, invitații mei incepură să plece perechi —perechi, pănă cănd in cele din urmă rămăsei singur cu o femee frumoasă ca un ân- ger. Ea veni lăngă mine, 'ml spuse căte-va cuvinte pe care nu le-ași fi în- țeles, dacă nu ași fi știut că este opera marelui satan... Acea ființă drăgă- lașe ’ml vorbea de iubire și vocea el resună atăt de dulce in inima mea, că perdui tot dezgutuf ce ’ml inspirase la Început periculoasa mea trans- formare, Mă așezai cu densa pe o canapea de damasc vișinul, Iar în căte-va mo- mente, inimile noastre păreați că se cunosc de o vreme îndelungată. Câtă fe- ricire, cât farmec se scurgea în sufletul meu Încetul cu Încetul. Satan chiar, s’ar fi căit de gelozie, că ’ml-a procurat o pereche atăt de fermecătoare. Cum am petrecut pănă la zio, nu vă voiti spune. Dimineața ânsă, mi- lionul mă aștepta sub căpătâiul meu. Toată ziua n’avusel altă grijă de căt să chleltuesc milionul în stănga și în dreapta, avend grijă de-a nu ’ml rămâne nimic dintrânsul pănă la miezul nopții. Ast-fel am petrecut mai multe zile, fără să simt greutatea condi- țiunel lui Satan ; căci tot ce se găsea în lume mal frumos, mal scump nu lipsea din patul meii. Servitori, aveam cu sutele; grajdurile erau pline cu cai de toate rasele, grădina înțesată de pasările cele mai scumpe, saloanele mobilate cu un lues ne-mai auzit, persoanele cele mai ilustre veniaîî in toate serile la balurile mele; iar dacă treceai pe tot lungul străzei și întrebai de proprietarul cu- tărel sati cutărel case, pretudindeni ți se răspundea cu numele meu. Cum- părasem jumătate orașul, aveam teatrul meti, circul cel mal renumit din Europa, opera cu artiștii cel mai mari, intr’un cuvânt, n’a egzistat în ana- lele bogaților, unul mai mare ca mine. Cel din urmă din servitorii mei pu tea să facă împrumut regelui sati să-I clădească un stat în stat. Femeile mă iubiau de la cea mal frumoasă pănă la cea mal spirituală. Dar, in această privință, eram om de ispravă, nu iubeam de căt pe una, pe aceia pe care Satan ’ml o dedese de soție, în noaptea transformărel mele. Negreșit, bleste- matul, ’ml era și naș pe lăngă cele l’alte toate. Așa că, de căte ori venea să mă vază cănd eram singur, nu-1 ziceam de căt: nașulel... Ast-fel, în mal mult de-o lună, devenisem unicul în toată lumea. Nu știam pe ce să mal cheltuesc milionele ce ’ml veneau cu atăta Înlesnire. Veni un timp, cănd ași fi dat un milion pe-o țigare. Nu ’mi aduc bine aminte, cu căte milioane Satan mă înscrisese la ca- tastiful săîî; știu numai că intr’o dimineață, toți servitorii se Înfățișară ina- www.digibuc.ro 506 LITERATORUL inte-ml, rugându-mă să-I ert, dar că sunt nevoiți să mă părăsească, de oare ce s’ati îmbogățit in destul ca să fie și ei stăpâni. Toate rugăciunile mele, toate supărările mele ati remas in zadar. Nu voiati să mai remâie și pace!.. Ba âncă ’ml spuneau, că dacă ’mi pare răti. că s’ati îmbogățit după urma mea, sunt gata să ’mi dea câte jumătate din averea fie căruia, numai să-I las să se ducă. Bieții oameni! EI nu știati că le-aș fi dat de zece ori pe-atât, numai să nu mă părăsească; căci drept să spun, hoți ca ei nu mai puteam găsi in toată lumea. Ii alesesem unul și unul, toți pușcăriași isteți care să mă fure cât se va putea mal mult. Le spusei că le înzecesc lefurile, dar in zadar!.. Par’că vorbiseră cu Sa- tan. In fine le dădui drumul și luai alții in locul lor. Ce nenorocire pentru mine!., Era un ce fatal, ca toți să fie cinstiți. Zvîrleam aur prin toate păr- țile și ei in loc să ’l Ia, mi-’l aduceati inapoi. începusem să nu mai am pe ce cheltui. Fiica incepu să mă turbure, și toate risipele ce făceam nu mă ajutai! la nimic. într’o zi, mă hotărâi să cumpăr toate casele după marginea Dîmboviței, și pentru acest scop ceruiti nașului Satan, să ’mi dea leafa pe-o lună înainte. Afacerea se și făcu. Devenisem proprietarul unul lanț de șandramale, pe care le plătisem cu 30 de milioane. Dar ce ’mi păsa!. Aveam o lună asigurată din viață. Cât pentru cele ce urmati, mal era timp de gândit. Cu toate aceste, când nenorocirea e să fie, poți să Întrebuințezi toate mijloacele, reușești s’o intârziî, dar nici o dată s’o inlăturezi. Se întâmplă, că Onorabilei Primării să-I vie în gând să canalizeze Dâm- bovița, pentru care scop se votă proiectul de ecspropriere a tutulor caselor dupe malurile ei; așa că intr’o zi mă pomenii cu câte-va milioane, pe care, in disperarea mea, nu mai știam pe ce să le dati. Seara se apropia, și milioanele ședeau par’că țintuite de mine. Vedeam miezul nopței apropiându-se, vedeam pe Satan rînjitor înaintea mea, și nu știam ce să fac!.. Eram disperat. Cum se înoptă, pusei milioanele, ce era ti în hârtie de bancă, intr’un por- tofoliu, și le aruncai pe fereastră, crezând că Satan nu va bănui. Intr’adevăr, până la 11 ore nu mi se întâmplă nimic. începusem să mă liniștesc. Ședeam pe un scaun lângă masă și fumam dintr’o țigare, pe care in ajun o cumpărasem cu câte-va mii de franci. De-o dată ușa se des- chise și un sergent de stradă intră cu un pachet in mână, pe care ’l de- puse pe masă lângă mine. www.digibuc.ro LITERATORUL 507 Cum il văzul, încremenii... D’abia putui să înțeleg ce ’ml spunea aducătorul acelui pachet; de si- gur ensă că el văzuse pe cine-va aruncându’l pe fereastră, și găsindu’l, mi ’l aducea, ca fiind de bună credință. In disperarea mea, n’am știut să-l mai respunz nimic. Când m’am deșteptat din agonia in care mă aflasem, sergentul dispăruse. Mă sculai, voind să mă duc in apartamentul iubitei mele, unde, de sigur, mă aștepta,— dormind. Dar la ușă, mă Întâlnii față in față cu Satan. —Iată contractul nostru ecspirat, imi zise el c’un hohot batjo ?oritor. Trăznetul ar fi fost maî puțin îngrozitor decât vocea hidoasă a demonului. — A!., urmă el, am crezut că cel puțin prin tine să 'mi pot ușura pă- catul ce mă apasă de atâtea veacuri!.. Am crezut că dându-ți milioane, vei avea grijă de mumele văduvă, de copiii orfani, am socotit că ’țî vel aduce aminte de star, a in care te aflai, și, că vei ajuta pe semenii tăi de atunci!... Dar nu!... Ai căutat să Îndeplinești numai poftele tale și nu te-ai gândit nici o dată la caritate, pentru care ai fi putut cheltui ori-câte milioane ! Fie!.. Ești mai rău ca fii Infernului! Ești vrednic de mine! Unghiile demonului se infipseră cu putere in brațul meii; simții o zgu- duitură puternică, și atunci..................................................... M’am deșteptat! — Tli. M. Stoenescn. INCUNOȘTIINȚĂRÎ. S’a pus sub presă și va apare in curând un album întitulat: București- Ischia, publicat prin inițiativa d-lor Macedonski, Stoienescu și Aug. R. Clavel; El se va vinde cu prețul de un leu, în ajutorul victimelor de la Ischia. Acest album se va depune de vânzare la toate librăriile și tutungeriile din capitală. Persoanele de prin județe care vor voi să aibă albumul se pot adresa la Administrațiunea Literatorului, trimețând costul în timbre poș- tale, de unde li se va expedia cu portul plătit. Sperămcă toată țara se va grăbi a’și da obolul în acest scop filantropic, având încă odată ocaziunea a proba că simțimântele de iubire ce ne leagă cu sora noastră Italia sunt sfinte și nestrămutate. www.digibuc.ro 508 LITERATORUL A apărut în capitală un notl ziar, întitulat: Funcționarul Public, ce ’șl propune a sprijini cauza funcționarilor, în orî-ce ocaziune, pe lângă fap- tul că se va ocupa de cestiuni importante pentru țara noastră, conținând materii de Administrație, Economie, Industrie, Agricultură, Comerț, Litera- tură populară și Medicină populară. Redacțiunea și Administrațiunea acestui ziar săptămânal, se află în strada Academiei No. 37. —Costul abonamentului pentru toată țara'este de: 10 lei pe an și 6 lei pe jumătate de an. ’l urăm izbândă și lungă durată A apărut în Craiova un frumos romanț întitulat: Călărețul fără cap, tradus și adnotat de D-nul Dr. G. M. Mileticiti, după cunoscutul romancier englez, Căpitan Mayne Reid. Acest romanț, pe lângă interesul ce poate pro- cura cititorilor, este apoi tradus cu multă îngrijire de D-l Mileticiti și’l re- comandăm cu deosebire abonaților noștri. Prețul este de 3 lei, și se poate procura chiar de la autor, în Craiova. * Bustul poetului Bolintineanu, ce se va face din inițiativa comitetului general al Societățel Literatorul, s’a și pus în lucrare de talentatul nostiu Artist-Sculptor D-l Georgescu. # Comitetul societățel noastre aduce cele mai vil mulțumiri Prințesei A- lina Stirbey care â avut înalta buna-voință a se inscri în numărul abonaților și acționarilor noștri. Prințesa Styrbey, este fiica nemuritorului Domn, și deve- nind ast-fel membra onorifică a Societății noastre literare, dovedește că iu- birea dezvoltării literaturii Române, a trăit de-a pururea în nobilul săti suflet. De-asemeni mulțumește și d-lul Clarici, directorul Fabrice! Tutunurilor din Capitală, care face onoare țărel noastre, încurajând cu multă bună-voința tot ce se atinge de propășirea romănizmului. D-nia sa âncă este unul din pu- ternicii sprijinitori ai Literatorului. DESMINȚIRE Unele ziare s’ati făcut ecoul unei calomnii afirmând că Societatea „Li- teratorul" se disolvă. Desmințim o asemene insinuare, nedemnă: Societatea noastră n’a fost nici-o dată mai prosperă; Ea numără peste o mie opt sute membrii, dintre carii numai doui s’ati retras iar trei ati fost escluși. In schimb, mai mulțl alții s’ail grăbit a se înscrie în rândul membrilor noștril. www.digibuc.ro 0 FARMACOLOGIE întrebuințarea uleiului de ficat de morun. de si fie a- hi- In momentul de a prescri acest ulei, medicul se întreabă: ce ulei se reco- mande? Uleiul de coloarea palului, satî pe cel de coloarea albă, cenușie sad neagră? Fiind-că toate ati fost lăud-ite, de aci îndoială. Pe de o parte uleiurile închise sunt mal eftine și sunt lăudate tot atăt bine ca și ceJe-1-alte specii; dar mirosul lor de pește putrezit, gustul acru nesuferit, greutatea ce simt bolnavii în digestiune, toate astea fac ca să respinsă întrebuințarea lor. Pe de altă parte, dacă uleiurile deschise nu ati ceste defecte, apoi aceasta o datoresc decolorațiunel obținută prin procedări mice, care le ia o mare parte din proprietățile lor medicinale... Și nu mal pentru ca să ne scăpăm de a.eastă nesiguranță, am Întreprins această mică ecs punere. Mai întâi de toate, trebuie să se știe că uleiul de ficat de morun joacă în terapeutică nu numai rolul de medicament, dar mal cu seamă acela de aliment. Deci, ca medicament, trebue să conție o cantitate mare de lodure de pota- sium, de brom, de fosfor etc. și ca aliment, trebu’e să fie curat și proaspăt, calități fără care nu este nutritiv. Acestea o dată admise, nu pare ciudat când auzi pe părtinitorii uleiu- lui Cenușiu zicând că acest ulei, obținut prin lăsarea ficatului ca să se puri- fice numai în aerul simplu, este cel mal bun din or ce privință, afară numai de una, substanța grasă, care e cea mai importantă din cele care o com- pun? tinză puțin ficați Chiar Pentru că nu ne închipuim, cum să ’l treacă cul-va prin gând să pre- că acest ulei, cu conținutul lui de materii organice mai mult saîî mal în descompunere, ar fi mal bun de cât uleiul vierge-paille scos din destul de proaspeți și, prin urmare, bun pentru a fi luat și ca aliment. din punctul de vedere igieni-', aceasta ar fi o paradocsă imposibilă de susținut; dacă s’ati făcut încercări pentru într’ensele de cât o probă de atracțiunea ce egzercită unor oare-care spirite minunăția in medicină Deci, or cine trebuie să se ferlască de curelărie, industria marochinurilor,' cum se întrebuințau mai ’naintc de a se introduce uleiul dc ficat de morun in medicină. Tot ast fel e și cu ecstractele de ulei de ficat de morun și alte preparațiunl neraționale, bazate pe ignoranța absolută a caracterului esențial al uleiului de morun, care este un aliment gras istogenic prin ecscelență, după cum a scris' profesorul Gubler, și ale cărui eli- mente nu pot fi concentrate. Și tocmai pentru bogăția în substanță grasă, uleiu de Tcrra-Nuova e preferat celui de Norvegia, cel din urmă e mal fluid, dar e mult mai sărac și de aceia nu nutrește ca cel dintâi. Rămân uleiurile albe, sati mal mult or mai puțin limpezi, de care tot e bine săse feriască or cine, căci sunt uleiuri care la început ati fost cenușii, dar care fură des colorate pentru ca să semene cu uleiul vierge-paille de calitate bună. Căte odată și acestea se pot deosebi dupe miros și gust, căci schimbăndu’șl coloarea aceasta, apoi nu trebue să uleiurile închise, bune numai vedem pentru www.digibuc.ro o nu’și schimbă mirosul și gustul, numai săfie amestecate cu uleiuri de balenă, care nu au nici un gust; dar care n’afi nici acțiuue. Aceste varietăți, dintre care unele sunt fabricate din ficați de alt-fel de pești, aii numai numele că sunt de morun, și ast-fel nu pot să dea rezultatele propuse cănd s’ati ordonat, în detrimentul bolnavului și chiar al doctorului, căci se va zice că n,a dat tratamentul curativ trebuincios. . Cea mai bună garanție contra uleiurilor inferioare și fără efect, este a lua numai din acele provenite dintr’o casă specială și a cărei firmă este cunoscută. Uleiul de care ne e vorba a fost introdus in Franța, pentru a zice ast-fel, de un farmacist din Paris, d. Hogg. sunt acum vre-o 35 de ani. Chomel, Or- fila, Trousseau, aii fost propagatorii lui cei mai devotați pe vremea aceia, pentru că d. Hogg a putut să ’l facă a fi de o curățenie foarte mare. Convins că putea să’l scoată din ficați de pești proaspeți, fondă în 1849 la Saint-Jann de-Terre- Neuve. un stabilim°nt în care se estrage uleiul atăt de cunoscut de atunci în coace sub numele lui. Am văzut numeroasele atestate cu care ne-a onorat d-1 Hogg. Ne e de ajuns să reproducem numai <ăte-va linii din scrisoarea d-lul Lessueur, șeful lucrărilor himice de la Facultate: „Uleiul fabricat de d-ta nu a>-e nici unul din incon- venientele uleiurilor cenușii, în raport cu gustul și mirosul lui. Conține o can- titate de iodură de potasium mai mare de căt aceia ce am găsit-o în uleiul cenușiu, etc-“ Uleiul lui Hogg este, ast-fel cum se scoate din ficații proaspeți cart ’l produc de fața paiului și avănd un gust de pește proaspăt, după cum a constatat d. Deschamps d’Avalon. II recomandăm fără rezervă tuturor medicilor, mai cu seamă cănd au de tămăduit afecțiuni ca chloroza, limfantismul, scrofulele, tuberculoza, în urma slăbicinei produsă de ecscese, în însărcinări în dentițiune dificilă, în altera- țiunea funcțiunilor digestive și în ori ce cazuri de Insuficiență de nutrițiune. Prin propietățile’lui nutritipe și stimulante, acest ulei vindecă grabnic și pentru tot-d’auna. HOGG, Farmacist, str. Castiglione 2; la Paris, singur proprietar HUILE ULEIU DE FICAT DE MORUN NATURAL De o eficacitate sigură, constatată printr’o ecsperiență de mai bine de 25 ani, cont a Malailielor de pept, Phthisia, Bronchita,^ Guturale, Tnse tenace, Afec- țiuni Scrofuloase, Tunori graudiilare, Maladii de piele Dartre, Poale albe, Slăbiciunea generală, etc. și pentu a intari copii slabi și delicați; este dulce de luat. 9 și lesne __ _____ A se feri de oleiurile comune și mai ales de acelea a carora compozițiunl ima- ginate de speculațiuue’ pentru a înlocui oliul natural sub pretecst de a’l da o eficacitate mai mare ți un gust mal plăcut: ele nu fac de cât a irita și a obosi în zadar stoma- cul. ba chiar pot fi și periculoase câte o eată. Pentru a fi sigur de a avea adevăratul uleiu de ficat de morun natural și pur, a ’și procura Oloiul lui Hogg care nu se vinde de cat în flacoane triunghiulare (model depus) A se cere uninole lui Hogg precum și atestațiunea D-lul Lcsueur, ședul lucrărilor chi- mice al facultațel de medicina din Paris, care* se găsește pe eticheta fie-cărul flacon triunghiular. De la I Ianuarie 1883 sa se ceară pe etichete timbrul albastru al guver- nului francdz. Deposite în principalele Drogucrii și Pnarmacil. www.digibuc.ro SIROP PECTORAL ȘI PASTA PECTORALA de VAtTQUELIN. Aceste două medicamente sunt întrebuințate de la începutul secolului în contra diferi- telor inflamațiunf ale bronchiilor și ale gâtului. (Catare, Rlnmu*, Gripe, Râgiișeală, Tuse niîîgărească la copii, etc.); și departe de a fl căzut in uitare, ca multe din preparațiunile de acelaș fel, ele continui a fi recoman- date cu folos, de către doctori. Siropul lui Vauquelin scutește de tisană (ceaiu) și se ia curat sau în puțină apă. Din cauza gustului său plicut și a micului seu “volum, care ’i dă aparența unei bomboane. Fasta Pectorala et lui Vauquelin Convine mai ales persoanelor care sunt nevoite a eși din casă des și pentru mult timp; așa că aceia care preferă formei Jicuide a Siropului un produs uscat, pot lua această pastă, care se topește cu încetul în gură. Ea constitue d’asemenl un calmant și un expectorant sigur, ușor și plăcut pentru convalescenți, doamnelor și copiilor la eșirea din casă, la preumblare “și lâ țară. Din cauza principiilor emoliente și’ sedative ale acestor ingrediente, eâ este cea mai folositoare artiștilor, avocaților, profesorilor și tutulor persoanelor care vorbesc în public. Pasta lui’Vauquelin se Ia în doză de îa una pănă la doue bucăți de o dată pentru adulți, și numai de una singură pentru copii. Prețul Siropului, la Paris: { Un flacon 3 franci.^ Prețul Pastel, la Paris: { f frs;ncL 25 banL Să se ceară pe etichetă timbrul guvernului francez, tipărit albastru Paris.-31, Rue Clery Rue și Poissonnierre, 2. D. NACHMIAS & S. GOLDENBERG Fabricanți de pălării LA PALARIA ROȘIE BUCtmESCI. — stx-AcLa. Șelari JNTo. 11. INSTITUTUL LIBERTATEA" Iu BucurescI Strada Colței No. 68 (aproape de Liceul Sfântul Sava și Gymnasiul Matei ii Bravul) l*c linia „Tranvays.“ Institut de Instrucțiune și Educațiune CLASSE PRIMARE ȘI SECUNDARE Preparațiunî pentru orl-ce Școală de a le Statului. Se pot lua informațiunl în toate dilele de la orele 10 a. m. până la 12 și de ]a 4 până la 6 p.m www.digibuc.ro ADRESE RECOMANDATE IN BUCUREȘTI INSTITUTUL DE BĂEȚI IIEXjIA.de Strada Armeană No. 1. Cursuri primare și secundare. INSTITUTUL DE DOMNIȘOARE O Sub direcțiunea D-luI I. Manliti. Calea Mo- șilor No. 116. ANTON WA-STEXjY 35. Calea Victoriei 35. Flori naturale. — Coroane, buchete, pentru ori-ce solemnități. D. SHWARTZMAN et Comp. Slrada Carol I. Cel mal mare magazin de haine bărbătești, și de copil. cu sucursale la Galatz, Brăila, Craiova, etc. COFETĂRIA GR. CAPSA o 36. Calea Victoriei 36. Fabrică de confiserie și cliocolată Bufete pen- tru serate, baluri, etc. etc. Furnisorul mal multor curți. Medaliat cu me- dalia de argint și de aur. COFETĂRIA ȘI CAFENEAUA I'IuA.IL.CJO'VJSKT Bonbonărie, înghețate și prăjituri. Bufete pen- tru serate și baluri. — Piața Theatrulul. — ALECSANDRU GRABOWSKI Slrada Șelari No. 13. Reprezentant al diferitelor fabrici și firme de ecs- port din Europa. Agent general al firmei Theo- phile Roederer&Comp. la Reims în Șampania. XI. 'W'^IÎ.TJErjA.. Strada Doamnei No. 5. Special în coloniale: zaharurl, cafele, drogue, produse chimice, untdelemnurl, uleiuri, sardine, orezurl, hărtie, etc. etc. IOAN PENCOVICI, Strada Lipscani. No. 24, Specialități de mătăsuri, lănun. dantele, con- fecțioane gata, stșfe de mobile, covoare, perdelă- ril de diferite calități. Cu prețuri foarte reduse. CARL LANG VOPSITOR Imitator de lemn și zugrav de firme. București Str. Stii’bel-'Vodft., 33. Intrarea Cișmegiu (Slatter) Restaurantul D-lui I. N. JONESCU Mare depozit de vinuri din toate localitățile și de cea mal bună calitate. 3 No. Strada Covaci No. 3. RESTAURANTUL G. STOENESCU 10. Strada Gabroveni 10. Recomandă mâncări alese, serviciu prompt și prețuri moderate. IOANI ESTATIO TELEPIS Prima fabrică de cafea măcinata. Calitate fină și curată. 9. Strada Model 9. M. MOISESCU * Friser 3B. Calea Victoriei 33. AJJoonrt jBavier Constructor de mori. — București. - Culeși Victoriei No. 55 bis. Turbine, Mașine de aburi, Cazanurî, Pietre de moară, Curățitoare de grâu, Mașine cu perie de curățat grâu, Aspiratori, TrieurI, Valțuri Patent „G-anz & Comp.“, Valțuri de Porțellan, Burați, Burați centrifugali, Elevatori, Cură- țători de G-riș, și toate cele l’alte mașine și objecte de esploatare pentru mori, Specialitate : Instalări de lumină electrică. www.digibuc.ro