I U J im MAIU 1883 SEMESTRUL I LUPTA PENTRU LUMINA LIBERTATE DE IDEI CONTROL DE STIL 0 n fi i) LUMINA PRIN LUPTĂ" n n n Prețul 2 Lei. 14, TIPOGRAFIA ȘTEFAN MIHĂLESCU STRADA COVACI, 14 1883 Auul al I7V. Ao. 5 Fag. 257. —Nuvele fără oameni . . . 259 .—Nuntă de zăpadă, poezie. 260 .—D-nei A. Rosnovanu „ . 261 .—Voi să m’odihnesc . „ 261.-Amintiri 262 .—Fericirea...........„..........•. 263 . —Fragment din Lamartine„......... 264 .—Vision..............„............ 266 . —A mon ideal . . . . „........... 266 .-XRegele omoritorilor, poveste italiană. . 269 . —Legenda părului galben.......... 269 . —Memoriile unul schelet.......... 275 .-Din Mansardă..................... 276 . —Curs de literatură dramatică.... 279 .--Alphonse Daudet................. 281 .—Bonheur. . . poezie.............. 282 .—Plaintes . . . 283 .-My st eres . . . 284 .—Românce . . . 285 .—Discurs academic 294 .—Un răspuns . . 296.—Blond sau brun, comedie într’un act. . . 301 .—8 Aprile, . poezie................. 301 .—Scrisoare . „ .......... 3O3 .-’Mi-aI zîmbit „ .......... 303 .-Am plâns. . „ .......... 304 .-Poema . . . ...................... 305 . - Scrob-Macedonski, poezie........ 305 .-Nenorocirile unui chinez (după J. V.) . . Redacțiunea și Administrațiunea: Strada Colței No. 50. BUCUREȘTI de D-nul Al. A. M. Macedonski Stoenescu Th. S. ie Metayer. d’Ărtanian. D. C.Teleor. an » ♦» n jț Th. M. Stoenescu » n » S. le Metayer Louis Chardon. n v/ai. Ștefan n n Urechiă. Velescu n I. N. lancovescu. 77 77 77 Al. Slăniceanu 77 77 N. N. Manicatidi M. Wecsler... Stelyan Grozea. www.digibuc.ro Anunciurile Administratiunei ■b Domnii abonați care de Sf. Gheorghe ’și-ail schimbat domiciliul, sunt rugați a ne face cunoscute noile D-lor adrese, căci alt-fel nu suntem respunzători de per- derea revistei. Domnii care au primit revista, cu răgămintea de-a se abona, sunt ru- gați a ne trimite costul abonamentului. Domnii membri căror le-a ecspirat abonamentul, sunt rugați a’l preînoi, trimițând costul printr’un mandat postai. Volumul de poezii al D-lui Th. M. Stoenescu, fiind imprimat și rămâind nu- mai a se broșa, persoanele care aii priimit liste de abonamente sunt rugate a le înapoia cu rezultatele lor înaintea aparițiunei, căci dupe aparițiune, vo- lumul va costa 4 lei, iar nu 2 cum s’a ficsat numai pentru abonamente. întâmpinând mai multe neînțelegeri cu D-nil abonați în privința abo namentelor, facem următoarea deslușire: Se știe că revista apare o dată pe lună, și că 12 numere formează un period anual. Prin urmare Domnii abonați sunt rugați a considera durata abonamentului dupe numărul egzemplarelor ce aii priimit. Ast-fel: 6 numere fac abonamentul pe 6 luni, iar 12 numerâ pe 12 luni.. Sunt persoane, care priimind revista de la numere anterioare lunei în care aii achitat abona- mentul, pretindă că începutul este de la data achitărel, iar mSde la No. cu care aii început; Pentru acele persone facem această deslușire, spre a se evita pe viitor asemeni neînțelegeri. www.digibuc.ro ANUL IV. No. 5. „LUPTA PENTEU LUMINĂ" „LUMINA PRIN LUPTĂ" ^KATo^ • -X" -ea- 1 8 8 3. MAI CONTROL DE STIL LIBERTATE DE IDEI Abonamentul: Pe șease luni 10 lei; pe un an 20 lei.—Administrația șiJledacția: gtrpda Colțel, No. 50. PREȘEDINTE DE ONOARE I SOCIETATEILITERATORUL D-nul V. A. URECHIĂ DIRECTOR AL REVISTEI si VICE-PR^ȘEDINTE AL SOCIETATE! D-nul AL. A. MACEDONSKI SCRISORILE nefraneate se refuză J ' 1 PRIM REDACTOR AL REVISTEI ADMINISTRATOR AL SOCIETATEI ȘT CAStER GENERAL D-nul TH. M. STOENESCU PENTRU ABONAMENTE "banii se trtmit’nainte NUVELE FĂR OAMENI ______________i î CJa^a cu IVo. IO Era ascunsă subt verdeață așa precum se ascunde vioreaiia subt jtarbă, casa din strada NervaTraîan. Pe zidurile cu stachlete ce o imprejmuiau, vița amestecată eu coada rănduricil și cu lemn câinesc, ale cărui flori sunt albe, creștea în sus festonând stachietele desvopsite și zidul cu tencuială căzută j Eră un haos de frunze cutezătoare ce rîdeati verde de subt pulbe* rea alburie, pe care o răscolea câte o trăsură și, o arunca asupra loț. Curtea era plină cu stufuil de trandafiri, de lil|ac alb, albastru și roș- cat. Până și porumbe vinete și coarne roșii creșteau în acea curte, alături cu șiruri de măceși, cu bozul ce poartă un bogat rod de ciorchine cu boabe mărunte și negre, și cu feluri de alți pomișorl, de^ori, de Ierburi și de bălării. Salba moale, această yarietate a sălciei, cu flori galbene și ^mbălsă- mitoare, salcâmul alb și salcâmul roșu, castanul sălbatic, nucul cu largi frunze, al căror miros îmbată, plopul cu mlădioasa lui coamă de un verde- argintiă, păreai! că-’șl deteseră vorba ca să se întâlnească în, acșl locașiti și să’șl ■ amestece împreună, frunzele, ramurile sati florile. Intr’uij cuvânt, rodul 17 www.digibuc.ro LIBERATORUL 258 ■. - ,1 ' n. -iru.r'^1- 'J.LUX Mj 1 ll k IM» . ■ I .1 lW I U< XJ . JU|W *lCL ■ JIJII .1, , L| L 1 ■ L, ,« W.im I U! .1 I r> câmpului și rodul grădinei umplea curtea fără nici o simetrie, mascând casa așezată în fund ce nici nu se zărea dm frunze. Când^ ajungeai la scara el, fie pe cărarea ce pleca deJa poartă în stânga’, fie *pef cea^ care cotea spre dreapta, rămânea! ast-fel cu desăvîrșire, surprins și mirat Eră și ciudată înfățișarea acelei locuințe, pe care nu s’ar fi putut aș- tepta nimeni s’o afle în Bucureștii de astă-zi. Așa precum era, văruită pe din afară din nod și albă ca laptele peste tot, ea amintea, de subt acoperișul ei de șindrilă, una din acele vechi case boierești ce mai obicinuit se aflati așezate la țară sati prin orașele mal mici de prin județe. Dar cât de veselă era subt veichlul el acoperiș de șindrilă înnegrită, în susul el cu un cer albastru înmuiat în soare ca un zmalt de aceeași față peste care s’ar trece un strat subțire de aur topit I Cu două caturi,—rândul de jos era compus din beciuri, cam umede, cam întunecoase, ce este drept, dar curate ! Jos, nu avea de cât o singură ușă de intrare, în dreapta: Foarte groa- să, și întocmită din mal multe rânduri del scândurele &e stejar, așa în cât formati pe din afară o serie de patrate vopsite pe margini cu albastru și în mijloc cu roșu, acea ușă singură, era ca o poemă a trecutului, un fel de cântec bătrânesc, un fel de doină mișcătoare, făcută din câte-va scânduri de stejar și din puțină voplea! In stânga mal era altă ușă, ânsă ea era întocmită din olchiulețe și do- vedea ast-fel că ascunde, după dânsa gârligiul pivniței. Dacă intrai în beciuri, dai tot de trecut: Intr’unul din ele se afla un războiti, în care se țesea chilimuri Și scoarțe. In cele-l’alte eratiî așezate țSz- boaele pentru pânzeturi de in sati de bumbac. Câte asemenea trîmbe de pânză nu ați văzut poate în copilărie, întinse la țară pe mărăcini Și albirid pe verdeața câmpului, bătute și spălate cum fuseseră în jghlaburile fântânei I Urcându-te sus, scara nu te ducea de-a dreptul în Odăi, ci într’un priv- dor de zid deschis asupra curțel și lung* cât toată lărgimea casele Stîlpil lui erați tot de zid, pe când tavanul, era întocmit din bîrne și din scându- rele, cărora timpul le detese o față cafenie. Dar ce era frumos intre acele bîrne, nu erați scândurelele cafenii, ci cuiburile ce rîndurelele îșl făcuseră acolo! Și câte cuiburi, Doamne! Dar rîndurele câte' mal efati 1 Și cum mal clovicălati, clovic-clovic, aducând puilor golași âncă, o rimă sati ungăndaeîn cioc. Agățată de un stâlp al pridvorului, se mal afla și o colivie în cârd era www.digibuc.ro Literatorul o privighietoare, iar pe o scară ce ducea la ușa podului,tsta lungită la soare o pisică albă cu oichii strălucitori ca niște diamante galbene. Dacă intrai în sfârșit în casă, dai de patru odăi, câte patru, înbrăcate pe jos în scoarțe cu vergi late, roșii, albastre, verzi, albe, galbene, satt cu chilimuri, șah cu alte scoarțe cu fel de flori, în fel de fețe. Și pe ziduri erah scoarțe 1 O întreagă poemă de covoare cu fețele cele mai vii și cu florile cele mal felurite între ele! Paturi turcești, largi și scun- de, înbrăcate tot în covoare, înprejur, firide și dulapuri pline cu cărți sati cu alte lucruri. Cărțile sunt toate pământene: „Vestitorul Ț&rii Românești11, gazetă a lui Carcalechi, se află deșchis pe o meșcioară de chiparos cu sidefuri, ce este așezată pe una din sofale; „Curierul ăe Ambele Secse Voi scoate cu puter^ cuvântul sec din mine Și el să rătăcească, vorbind cu ori și cine; Ca marmora ce poartă vr’un rătăcit mormânt, Sub care e ’ngropată o mână de pământ Să lase pentru mine o tristă amintire, Să’ml strângă rămășița atom lângă atom, Să spue dupe veacuri la altă omenire: >— «Acest pământ odată a fost al unul om!...» Th. M. Stoenescu. VISION La nuit s’elevait, pure, indolente et superbe! Nuit d’amour, de mystere et nuit de volupte. Au ciel resplendissait comme une immense gerbe D’astres, tout rayonnanls de vie et de clarte. Un grand lac, doucemeut caressâ par la brise, S’etendait au lointain, refletant dans șes eaux La lune qui perșait, livide, l’ombre grise. Des parfums de printemps* couraient dans les roseaux. Des saules, tristement penches Sur le rivage, Frissonnaient sous le vent avec un leger bruit. Parfois l’on entendait l’horloge d’un village, Elevant sa voix grave au milieu de la nuit. Au loin, perdu dans l’ombre, un ancien monast&re Dressait vers le ciel bleu ses clochetons hardis, Et l’on voyait planer sur la demeure austere, Des oiseaux noirs; semblant des âmes de mauditS. Sur le lac, emaille de plântes aquatiques, Une barque legere avanqait lentement; Le batelier, râveur, fredonnait des cantiques Et sa rame fouettait l’onde nonchalamipepț, www.digibuc.ro literăTorul 265 Soudain, sous Ies rayoiis incertains de la lune, L’homme aperqut dans1 l’eau, comme un eorps qui flottait; Et s’approchant, 11 vit deUx tâtes au lieu d’une. Et deux eorps enlacdk, que Ia mort contractait. L’un etait une femme, idâalement belle; Ses yeux bleus, grands ouverts, brillaient encor d’amour, Et ses longs cheveux blonds, s’enroulant autour d’elle Formaient un fiii/ soyetix> & sojr^ diyi^ contdur. Son visage aux traits purs et sa bouche angelique Paraissaient par moments, fremir de volupte, Et, malgre sa pâleur, son front cadaverique Etait encor charmant de grâce et de beautd. L’autre etait un jeune homme â brune chevelure, Admirablenient bfeâu, meme au seiri de Ia faiort; De ses levres sdmblait stedhapper un murmure: SuprOme aveu d’amOur ou bien blasphSme au sorti Et tous deux enlacâs dans leur douce caresse, Leurs regards confondus, pleins de sârenite, Semblaient aller chercher, pour cacher leur tendresse, Une oasis au ciel ou dans l’âternite! Le batelier, devant ces dâpouilles mortelles, Retirant son bâret, fit le signe de croix, Tandis qu’ă ses cOtes, un bruissement d’ailes Le fit ^oudaiti trâmbler, plein de vagues effrois. II vit alors un ange emportant Ies deux âmes Des pâles fiancâs, reunis pour toujours; Sur ses traces couraient 'dq fugitives flammqs, Des choeurs de chdrubins chantaient sur son parcours. Et l’homme, transporte d’une subite extase, Ftechit ses deux genoux et se mit ă prier. „Quel est, dit-il, le sort si cruel qu’il ecrase 7?Ceș deux coeurs et leș force â se sacrificr? www.digibuc.ro 266 LITERATORUL „Pourquoi sont-ils lă, troids, inanimes, livides, „Sur le seuil du ndant, qui Ies guette, affame? „Pourquoi jeunes et beaux, sont-ils glacds, rigideș? Une voix repondit: Parce qu’ils ont aimd! Stephane Le Metayer. Bucarest Mai 1883. A MON IDEAL Quand je te connaîtrai, toi que je vois en râve, Ange mystdrieux, dont l’oeîl m’a fascind, Je veux, ă-tes genoux, me tenir prosterne Et je veux que ma vie en t’adorant s’acheve. Belle apparition qui me hanțe sans trdve, J’arracherai mon coeur de mon corps profane, Pour te l’offrir saignant, pur et passionne Avânt que pour le ciel, le destin ne l’enleve. Et je veux que la mort, inflexible et farouche Me surprenne colant mes Idvres sur ta bouche Et te jurant encor d’dtemelles amours. Je veux que dans la tombe, ou l’on mettra mesș restes, Pdnetre un long regard de tes beaux yeux celestes Pour que ton souvenir m’accompagne toujours ! Stâphane Le Mdtayer. Bucarest Avril 1883. REGELE OMORÂTURILOR r —■ Poveste italianfir Era o dată o văduvă, care avea trei fete : Suzana, Suzon și Suzetă, câte trele cusă- torese. Intr’o zi, ele lucrau în. fața casei, și un senior mare trecu pe ăcolo. El le văzu, și intrând la muma lor, îi ceru pe cea mal mare de nevastă, www.digibuc.ro LITERATORUL 267 Văduva T-o dete, și ast fel seniorul îșl duse nevasta la castelul Băii, ce se afla într’o pădure. însurățeii ajunseră la castel cam pe la miezul nopțel, pe un timp frumos, luminat de-o lună plină. Suzana simți o frică neînțeleasă, când văzu turnurile înalte și negre ale castelului și ale căror ferestre eraîi luminate ast fel, că semănati cu niște oameni care o priveați cu ochi înflăcărați; ș’apel vântul gemea prin pădure, cucuvaele cântat! și liliecii păreați că es înaintea prințului, ca și cum ar fi fost pentru dânșii o fantazmă cunoscută. într’o sală măreață a castelului, îl așteptepta o masă bogată, și tânăra mireasă fu foarte mirată, cănd văzu trei tacâmuri în loc de două. — Mal avem vr’un oaspe, Senlore ? întrebă ea cu oare care sfială. Drept răspuns, prințul suflă într’un țignal de aur, și o cățelușă neagră apăru numai de cât. Ea se linguși pe lângă stăpânul săă, și apoi sări pe unul din scaunele puse îm- prejurul mesei. Până atunci, seniorul vorbise c’un glas dulce ; dar, arătând h’un deget cățelușa, care ’șl învârtea coada și’l privea drept în ochi, zise c’un glas sunător; — Femee, iată stăpâna acestui castel, pe care o vel sluji cu multă supunere. Când voiti lipsi eti, o vel îngriji ca și cum ași fi aci ; o vel iubi ca și pe mine. Eiî statî o zi acasă și trei umblu după afacerile mele. Eti sunt ngele omorâtorilor 1 Nenorocire ție, mumei tale și surorilor tale, dacă vel spune cuiva secretul med I Și acum, la masă I... Biata Suzană era mal mult moartă de cât vie, și regele'omorâtorilor, mâncând și bând cât zece, rîdea de groaza ce băgase în femea lui; el rîdea așa de spălmântător, in cât vasele zîngăneati pe masă, iar cățelușa simțea o plăcere nespusă. Dimineața, prințul, înainte de a pleca, arătă prințesei toate odăile castelului, afară de patru, pe care nu ’l le arătă, dar ’l dete cheile de la uși, spuindu-I, să nu care cum-va să intre în acele odăi, căci pedeapsă grozavă o va aștepta. In timpul cât lipsi înfiorătorul el soț, Suzana bătu de mal multe ori cățelușa, și împinsă de nedomirire, intră în odăile misterioase. Spaima el fu mare, văzând niște dulapuri pline cu oase omenești. Odaia cea dintâifi era plină cu capete de morțl, pe -zidurile celei de-a doua erai! atârnate limbi și urechi. Ea nu merse mal departe ,căcl ar fi murit de frică. Toată noapta nu putu să doarmă, așa că ar fi dorit mal bine să vie regele omorătofilor, ca să nu fie singură. Când acesta se întoarse, el întrebă mal întâi, cățelușa, dacă a fost bine îngrijită. Dobi- tocul făcu un semn că nu, și conduse pe stăpânul săti către odăile ce fuseseră deschise, în potriva poruncel lui, ca să J1 facă să înțeleagă îndrăzneala femeel sale. Regele omorâtorilor tâiă capul Suzanel, îl puse corpul la un loc cu cele alte victime, și, dupe câte-va zile se reîntoarse la cusătoreasă, spuindu-I că a rămas văduv/ plângând și bocindu-se că e cel mal nenorocit din lume. Văduva îl dete pe Suzon, care avu același soartă ca și săra sa cea mare. Când prințul veni să ceară pe Suzeta de nevastă, aceasta fiind foarte șireată, prîimi, zicându-șl, că va afla ea de surorile el, de a cărora lipsă bănuitoare nu se putea domiri. Când sosi la castel și când bărbatul săti îl zise : ,Eiî sunt regele omorâtorilor, ea răspunde ; www.digibuc.ro 268 LITERATORUL Atât mal bine, n’are să ’ml fie frică de tâlhari! Ea îngriji bine cățelușa, îșl atrase iubirea el și insuflă încredere omorătorulul, pe care '1 luase de bărbat. După o lună, când regele omorătorilor lipsea de acasă, și când cîțelușa era în gră- dină, Suzeta întră în odăile secrete, și’și recunoscu surorile măcelărite cu atâta neomenie. Dar în treia și în a patra din aceste odăi, ea descoperi hiște unsori tu care se pu- teați lipi bucățile da corpuri, precum și o licoare ce putea să aducă pe morțl la viață. Atunci reinviă pe surorile el, le dete demăncare și Je ascunse în niște vase de pământ, mari și găurite în căte-va locuri, ca că poată pătrunde aerul ’năuntru. Când bărbatul el se întoarse, dânsa-I zise : *- Sunt colo, două chiupuri, pe care te rog să le duci acasă la mama j dar Vreaă să le duci singur, atărnăndu-le pe un cal, care să meargă alăturea cu al Uă. Dar să nu cauți să vezi ce este înăuntru, căci eă te voiti vedea, și atuncl n’o să te mal iubesc. Regele omorătorilor Iubea pe Suzeta, pe care o credeâ credincioasă. Așa Că el făcu după placul el, și plecă. D'abla se depărtase și Suzeta omorâ cățelușa, âruncând’o într’un cazan cu upt-de- lemn fiert. Prințul, dorind să știri ce este în acele două chiupuri, când era în apropiere de sfăi- șitul drumului, voi să se Uite, dar de-o dată auzi din năuntru o voce femeiască, strigându-I: — Te văz ! Te văz !... Spălmăntându se, el duse chiupurile la soacră-sa și se întoarse neliniștit la castel. Dar când ajunse el, îl găsi apărat de o întreagă oștire. Suzeta înviase toate femeile și toți bărbații, și aceștia păzeați porțile și toate ușile secrete. Oștirea era comandată de Carlino, fiul unul rege Italian, care fusese ucis de regele omorătorilor, care acum luase pe Suzeta și se hotărâ s’o scape de înfricoșetorul el bărbat. Fiară dezmoștenită, furioasă de șiritenia femei, se duse în pădure, dezgropă o co- moară și plăcă la Roma, unde porunci să-I se facă un stâlp de aur, în care putea să în- capă un om, fără a fi văzut. Ascuns în acest stălp, regele omorătorilor, mijloci ca șă fie vândut Btăpănel fostului său, castel. In același timp, el dete bani unei femei bătrâne ca să lipească pe urechea Suzetei o hărtiuță vrăjită, care trebuia s’o adoarmă pe densa dim- preună, cu toți locuitorii castelului. îndată ce planul .reuși, regele omorătorilor se duse în bucătărie și puse la foc un cazan cu unt-de-lemn; apoi pătrunzând în odaia Suzetei, se ai uncă asupra ei. densa în- spăimântată, apucă de găt pe noul sări, bărbat și’l zgudui cu putere. Dar strigătele el fură zadarnice, prințul nu se mal deștepta, ci părea că surîde în- tr’un vis plăcut. Regele omorătorijor voi să zmulgă pe Suzeta; dar ea zbuciumându-se meretî, căzu hârtjiuța de la urechia ei și atunci prințul și toți al casei se deșteptară. Carlino îșl luâ pumnalul, înjunghia pe dușman, și apoi, dupe o clipă, regele omorărîto- rilor ferbea în cazanul cu unt-de-lemn, pe care el singur îl pregătise. d’Artaniau. www.digibuc.ro LITERATORUL 460 Legenda părului galben Pe când soarele era; flăcău ’l plăcea să umble după fete. Pe* atunci toate fetele aveau părul negru ca pana corbului. într’o zi soarele ’și amestecase razele Iul cele galbene prin părul unei fete pentru ca să o privlască mal bine. Și soarele, fermecat peste măsură de frumusețea fetii, când a fost să plece, a lăsat câte-va raze în părul el și s’a depărtat în cer, privind în urmă. Părăndu-i-se lui, că fata e mai frumoasă cu părul galben, S’a făcut că uită a- cele raze, și de atunci părul â rămas cu o poliali veșnică. Și de atunci, ori ce fată bălană poartă în părul ei, niște podoabe de la un amant pe care nu.’l cunoaște. D. C. Teleor. MEMORIILE UNUI SCHELET Ca or ce student în medicină, cumpărasem și eii un schelet r-r dar un schelet de toată frympsețea'-pentru că era alb ca zăpada și^ nalt, de al fi crezut că aparținuse în viață vre-unui tambur major. Această înșirătură de oase omenești, sta spânzurată de un cuier în col- țul cameril mele și eram așa de obicinuit cu vederea el, că nici nu mai ob- servam daca este sati nu în cameră. ȘtiU numai atât că streinii care mă vizitau, și mai ales femeile, scoteai! câte un țipăt de groază când îmi călcatt pragul odăii mele. Atunci și numai atunci, ’mi aduceam aminte că la mine îii casă se a- flă oasele unui om. Pentru un student în medicină, a avea un schelet chiar .subt perină, chiar subț saltea, e un lucra de nimic, și nu’l impresionează de loc dacă ar avea chiar o parte din corpul unui cadavru. Scheletul pieu, îmi făcea și servicii; căci îmi puneam mai tot-d^a-una pălăria în capul, lui pleșuv satt ’l (îmbrăcam cu haina mea ; alte ori glumeani într’un mod cam barbar: îi puneam țigarea în gură, îl făceam, mustăți și sprâncene cu cerneală, satt murse pe obraz. Aveam un coleg, care îl desprindea din cuier și alerga cu el în brațe prin pasă, înv^rtindu-se într’un valț, de alt-minterj foarte sinistru, dar care nu ne impresiona pe noi căt de puțin. www.digibuc.ro 270 LlTERATROVL Alte ori, îl trăg;e^ du o sfoară mălnele și picîoareje, făcendu’l să joace rolul unei marionete; îi mișca macsilarele spre a părea că rîde sati plânge. Une ori îl îmbrăca cu rochii și cu pălării de damă, îl punea, la och^ o mască de catifea sati de carton, și improviza un domino perfect. Toate aceste cruzimi ne făceați să plesnim de rîs. Intr’o seară întărziasem mai mult la o serată și cănd intrai în cameră, obosit de danț și de emoțiunile diferite ce mă amețiseră în seara aceia, mi se păru că văd silueta scheletului meii mai încruntată ca tot-d’a-una, Ușa deschizăndu-se făcu un. vânt care mișcă fluerile picioarelor și oasele mame- lor scheletului. Acest yănt îmi stinse și chibritul ce aprinse sem și, rămas pentru un moment în întuneric, mi se păru că scheletul a făcut căți-va pași către mine. Aprinzănd ănsă luminarea mă încredințai în de ajuns că el stă în cui, atarnat pentru tot-d’a-ijna. Tot privindu’l mereu, nu stih pentru ce îmi venea să nu'l mal privesc; avea într’adevăr un aer schimbat, părea că voeste să’șl răzbune de batjocu- rile primite. Găurile ochilor păreați mal largi și umbrele care se ascundeau acolo erau de un negru înfricoșător. Acele umbre pare că erați o pupilă mare care se deschidea lacomă să ne privească. Dinții, așezați în lojile lor, aveai! ceva care părea că stă să scrâșnească să rîză, să se strîmbe; să mă blesteme -sati să mă batjocorească........... Toate -astea m’a făcut să nu ’ml mal pul pălăria în capul scheletului. Umbrele din colțul cameril mele se amestecai! cu albul oaselor și păreai! că țes o haină bizară și misterioasă cu care îmbrăcat! scheletul meii și mi’l arătat! din ce în ce mal îngrozitor. Ca să fac să dispară din nainte’ml această figură osoasă, am tras pa- ravanul din naintea lui și m’am asvărlit în pat ca să dorm. M# gândeam âncă la petrecerea, din seara aceia, la valțurl, la șampanie, la vălțuitoare, la cântece, la rîsurl, la promisiuni și multe alte lucruri, cănd de b dată aruncându’ml ochii in colțul cameril văd că scheletul met! scosese capul pe d’asupra paravanului, ca și cănd s’ar fi înălțat în Vărful degetelor ca să mă privească. Și ce privire!.,. Oasele feții păreai! luminată de 6 coloare albăstrie și umbrele de prin găurile feței păreai! ca nisce gropi de morminte. www.digibuc.ro LITERATORUL 271 Mi-anl întors privirea de la el și am început să mă gândesc la alte lu- cruri ca să ’ml uit. In naintea mea era o oglindă mare, cu marginele poleite, și întorcân- du’mi privirea m’am uitat drept în ea. In oglindă se reflecta și mal înfiorător craniul scheletului, și părea că vrea să sară peste paravan ca să vie la mine in pat. Era ceva îngrozitor; oglinda ’l arăta cu totul alt-fel, pare că îl da oare care viață și un fel de musculatură albă-lividă și sbărcită îi sta lipită pe obraji. Nu mal vorbesc despre fălci care păreați că se deschid și se închid și mă făceați se aud chiar clănțănitul acela ce provenea din ciocnirea oaselor. Nu știam în cotro să’ml mai întorc privirile La spate era scheletul, ’nainte oglinda. M’am întors spre dreaptă, privind către un fotoliti pe care întinsesem hainele și cămașa. Și privind ast-fel, gata se mă fure somnul, aud un rîs sardonic și ciudat, un rîs cum nu mal auzisem nici o dată în viața mea. O amestecătură de accente streine de lumea această; o veselie drăcească, o scârțâitură fantastică; un rîs de oase. Scheletul meti ședea picior peste picior pe fotoliti și mă privea cu un aer vesel și dispus. Am înghețat de tot la vederea acestei scene; respirația mi se oprise pentru un moment, Iar inima îmi bătea cu cea mal mare putere. Scheletul meti rîdea mereu, și deschidea așa de mult fălcile că îl ve. deam tot fundul craniului plin de întuneric și de farmece. — Vrei să-ți povestesc istoria mea, mă întreabă el? EU de și nu eram de loc dispus de a asculta povestea unul schelet, n’am avut ce face, a trebuit să ascult și la întrebarea lui am respuns; da... A vă spune cum vorbea ’ml ar fi peste putință. Vorbele veneatt nu. știu, de undec din pânticele său. osos și gol, din țeasta lui goală ? nu știti de unde. Știu numai atât că pe buzele cele osoase cuvintele se articulați destul da clar șl mal ales cănd rîdea, bolțele osoase resunatt ca o pivniță cănd. strigă cine-va. — Al Iubit d-ta, d-le, mă întrebă scheletul ? — Da, îi respunseiU. Și nu te-a trădat âncă ? — Nu âncă!... www.digibuc.ro 2?2 LlîRRATORUlf •— *EI bine d-le,. etl, nare acum nu sunt de câit o înșirătură de oase, am fost copilă, frumoasă, o copilă săracă și care am Iubit până la disperare, până la moarte. „Epitropii mei, —căci n’aveam părinți -o- nu consimțead la Iubirea mea, el aii voit să mă mărite cu sila dupe un om bogat, bătrân, urît și prost. „Le am spus că nu primesc să mărit de căt cu ființa pe care o Iubesc și că preferam mal bine moartea de căt un bărbat pe care nu ’l puteam iubi, „Epitropii mei âiisă, ca toți epitropii, tot-d’a-una cugetă alt-fel de Cât co- pil lor-; el îngrijiseră de toate dâră știrea mea și nu mal așteptat! de căt ziua nunții. „Cu căte-va zile înainte, eram invitați la o serată. Am zis amantului meii se vie și el acolo.' „Ne-am întâlnit, ce fericire; a început valțul. «M’am lipit de peptul lui și amnnceput a zbura prin sală învârtindu-ne în acest vârtej nebun și poetic, care se numesce valț. „Băusem de a. casă o otravă mistuitoare,Care trebuia să mă repule în mijlocul acelui bal fericit. „Era ultima mea fanatazie de a muri danțând, lipită la pieptul' aeelula ce lublam. „Intr’adevăr, aceasta s’a și întâmplat i în seară acela eram așa de ame- țită în căt moartea m’a găsit nebună și nici n’am- simțit fiorul el. „Am •danțat așa de mult; -otrava se vede era slabă, .dar așa de slabă și tot lucra, lucra mereti : simțlam cum îmi săpa edificiul vieții mele. Au- zlam loviturile el tare surpa și ’mi distrugea viața bucată cu bucată. „Eram nebună, picioarele erad Ancă ale mele; capul îl perdusem de mult. „Picioarele ’mi kburad, nu atingeau de loc parchetul^ eram ca vârtejul de vânt care se învârtesce cu iuțeală. yȘi cănd nici picioarele n’ati mal putufy atunci am căzut in brațele aman- tului med. „Nu e așa că e frumos să mori danțând și să te sfârșești în brațele unul amant sad amante Și scheletul începu să rîză și mal infricoșetor ca întâi. „Fiind că murisem sinucisă, legile prescriad ca să fid adusă la sala de disecție ; aci m’ad intins pe o masă neagră și rece, de fier. „Aveam o societate de morțl; trecusem prea brusc de la o”sală de bal la o sală de mnrțl. www.digibuc.ro LiTeraToruL ă73 „Lângă mine ati pus o rochie a mea de tulpan, modestă, săracă chiar, fru- moasă mea rochie cu care trebuia să mă cunun. „Pare că o văd făcută grămadă lângă patul meii, amestecăndu-se cu florile, cu botinele și cu ciorapii! „Pe mine m’ati înfășurat intr’un ciarciaf alb și pe ici pe colea pătat cu pete mari de sănge de la alte cadavre și care pete se intinseseră și pă- reați mari de tot înaintea mea. „In jurul meti, o mulțime de nenorociți unii negri, alții vineți, alții gal- beni ca ceara.. „Cadavre din care ciupise scalpelul medicilor după ce durerea și mize- ria mușcaseră atâta timp din ele. „Aceste cadavre, unele cu pepturile desfăcute, altele jupuite de piele,’mi făceați un aspect din cele mal îngrozitoare. „A doua zi, cuțitul rece al medicului legist se apropia. „’Lam simțit rece pe pieptul meti și după aceia tăișul lui mi-a desemnat o cruce pe piept și pântece. „Pe urmele acestei cruci, mi s’ati spintecat pielea și mușchii, în fața a o mie de ochi curioși de studențl cari vineaii înăuntrul inimel mele; înă- untrul corpului meti. „EI n’ati găsit alt răii de cât otrava. O ! cum n’ati văzut el ranele sufletești care erați așa de multe ? Cum n’ati văzut otrava care se numește disperare și de care era plin corpul și inima mea ? „Cum am rămas schelet, nu mă întreba, d-ta știi foarte bine, și eti nu am curajul ca să-ți spun. „Tot Ce aș dori din suflet ar fi ca să mal pot danța âncă o dată, să mal pot să mă învârtesc in vârtejul poetic și nebun care se numește valț? Zicând așa, ca prin minune, camera mea se umplu de lume, de lume din toate treptele societăț'I. BogațI, săraci, cerșetori chiar, se învârteai! toți prin prejurul patului meii; erați așa de mulțl că nu puteam înțelege cum pot se incapă în odăița mea. Erau așa de elastici și de transparența că intra unul prin corpul celui, l’alt și se subția și îngroșa după trebuință. Bogății se uitati in ochii bogaților; săracii în ochii săracilor și cănd se uita din întâmplare bogății la săraci, echilibrul se strica și armonia să pierdea. îndată. începe danțul, dar ce danț! Era un vârtej, o furtună care mișcă valurile mării; să auzia un fâșiit de mătăsuri și de zdrențe care mă asurzia. 18 www.digibuc.ro 274 LITERATORUL SS învârtesc ca niște tur^țî și par c^ zț)or in ^erț așa sunt de ușori. Par că un vânt îi conduc^ pe toți ca, pe niște fulgi dș pasârq șj ip- toarce pe toți d’o-dată. Insă hainele încep a cădea după ei și a se desbrăca, de tot pănă, la piele. Nu se mai vedea nimic pe ei de pât fprțpele rotunde și albe ale feme- ilor și musculatura ofilită și jgalben^ a săracilor. Ce voluptate! ce amestecătură de forme! ce farmeccfopațte„cescârbă de alta parte. Era o beție ; o mișcare infernală, care înnota in niște nori fermepați pare răpiau mintea și toate simțirillet Curând ânsă, formele se schimbă din ce in cp( np sș mat zăresc de căt oasele albind; nu era de căt schelete, carș jșbpraii țn aer și sa învârteai! în danțuri fantastice. Ce ciocniturț oase I Ce taljloiî plb care șă mișca și îp repeziciune, țes- tele osoase se loviau într^ ele si școteatî up ț^ănjt drăcșsq, Am recunoscut și pe scheletul meii intre ele, invârtipdu-sp cu iuțeală și lovindu-se cu măinele și ținerile picioarelor de ceje-l’alte schelete, Dar ce văd! oasele încep a se topi și p se subția din pe in ce, Sunt subțiri ca ața și în fine nu se mal văd de loc. Se aude numai în aer un fășiit ușor de tot, un freamăt pierdut, ca o șoaptă prelungită. Am desefiis ochii bine, am tras joerdelile, și razple zilei intrând in Cameră, mi sTa părut că scheletul meu s’a sculat după fotolii! si a înaintat CU pași liniștiți ca să se atârne iar in cuierpl unde sta de obicei- ul’am sculat și ’lam pipăit cu măna, bietul schelet avea pălăria mea pe cap și jacheta în spinare; un servitor Ș pusese iți glumă și‘ papucii în picioare. Dacă memoriile lui sunt șeii nu adevărate și dacă intr’adevăr mi le-a povestit cu gura lui, âncă nu sunt bine domirit. D. C. Teleor. www.digibuc.ro tlt^RATORUt 275 DIN MANSARDA Voesc să vă descriu povestea unul prieten, linei figuri ce se găsește încadrată — mai in tot de a una i— in pervazurile unei ferestre de la mansardă, și al cărui cap e veșnic încadrat de Q pălărie veche' și ruptă. Spre a’I complecta ecsteriorul ași maț putea adăoga că și restul corpului e în- cadrat tot de așa ceva ca pălăria. Acest prieten locuia subt invelitoarea casei, șah după cum zice intr’o comedie: in primul etagiu, cum scoborl din cer. Cu toate astea era foarte mulțumit; era mal sus de lume și de patimele el. Privea din înălțime și vedea oamenii mici de tot; cu ochii sufletului îl Vedea și mal mici. • Ochii lui se duceau dupe păsările zburătoare ce se pierdeau prin nori, și din privirea lui tot către ceruri se inăscuse in el un fel de filosofie cerească, și din pri- virea continuă a spațiului nemărginit, sufletul și găndul lui se lărgeau și se măsu- rau cu infinitul. Alerga prin o lume nepipăibilă și se perdea prin ea. Cănd se intoarcea îna- poi se găsea intre patru pereți foarte inguștl și mărunți ia care abea se putea întoarce. De multe ori ii venea un dor nebun de ducă, o fantazie pe care a-K fi implinit’o dacă ar fi avut aripi, dar ne a.vând, zbura numai cu gândul iar CQfitu&fl lăsa la fereastra mansardei. Gândul se întorcea inapol une ori foarte târziu. Pentru aceasta el locuia in tot-d’a-una in camerile de subt invelitoarea casei; e poate o afinitate intre înălțimi și intre unele suflete poetice ? (^șrtrL>^T oferă o singurătate frumoasă, un peisagiu albastru și din când in când rnăsgă® de norii care se jucau înaintea lui ca niște decoruri de teatru după care tot-d’^lna e un tablou mal frumos. Singurătatea aceasta n’avea mal nici o murmură de cât frecarea vânturilor și a norilor care se restogoliau pe un fund albastru; acestea ânsă semănau cu niște șoapte așa de ușoare, in căt nu ’l turbura de Ioc din visurile sale. Tot ce ’l turbura, era câte un zgomot ce se ridica dă pă pământ și care ajuns in spațiu, se amesteca prin liniștea ce domnește pe scena lui închipuită și suna ca o notă discordantă care îl trezea și ’l gonea jos in lume, jn urletele mulțimel. Așa il găsiam in tot-dea-una, rezimat de fereastră și visând, și trebnia să’l zgu- dui foarte tare pentru a ’l readuce in lume. Se părea că coboară treptat din sferele prin care călătorea și figura lui lua încetul cu încetul altă atitudine. In fața odăii lui, se vedeau alte șiruri de odăi, ascunse toi subt invelitoare, și acoperite cu olane roșii, prin care ploaia strecurăndu-se, s’auzea noaptea niște zgo- mote cadențate mai incet șah mal repezi. Subt acele invelitoare, se aflau alte camere și acele camșre se ascundeau in umbra și in verdeața merișorulul, ederel și a zorelelor ce se ridicau din niște vase și se înălțau tocmai pe invelitoare. Acestș flori voiau și ele să zboară către cer, ele n’aveau cugetare că s’ar fi dus mal de mult de cât "prietenul meu. Aceste flori se suiau mereu pe scara subțire de mătase și S’ar fi suit până la D-zeu dacă această sfoară ar fi fost întinsă până la el. www.digjbuc.ro 276 LiteratorVL Soațe bune și cu aceleași dorințe ca și prietenul meu, se uitau, ele la el și el la ele și nu știu dacă nu se imitau fără încetare. A stat muit timp prietenul'meu acolo, până'când intr’o zi, viind la el, și pri- vind la florile verzi din fața noastră, am văzut că aceste flori se mișcă, se leagănă, se inaîță, și subt impresiunea viselor cu care mă molipsisem de la prietenul meu, crezuiu că vor să zboare : că o putere magică le saltă de la 'rădăcină Și vântul le mișcă frunzele, făcând din ele niște aripi verzi. Am crezut, dar nu era nimic din toate astea, nu, era mâna albă a unei fete care le da in lături, ca să ne privească pe furiș și ca să poată fi văzută tot-d’o-dată. Avea niște ochi albaștri așa de mari și așa de .fermecători, că eu am căzut pe visuri și am trimis gândurile mele ca să zboare prin cerul albastru al acelor ochi. Cerul acesta ânsă, nu mai lasă gândul să se întoarcă înapoi, cum nu mi I’a lăsat pe al meu. Era un cer mal frumos ca cerurile divine, dar un cer de farmece și de magie, un cer periculos. Prietenul meu se întorsese din cerurile sale. Eu n’am putut să mă mal întorc. Dacă el ar vedea vre-o dată acești ochi, atunci cred că ar termina călătoria lui și ar ajunge la hotarul infinitului pe care ’l tot caută mereu. D. C. Teleor. CURS DE LITERATURA DRAMATICA (După Saint-Marc Girardin) Lupta omului în contra pericolului. Omul dacă ar fi singur, viața nu ’l-ar interesa câiușl de puțin. Prin urmare interesul dintre om și om este reciproc. Cea mal mare parte din simțimentele noastre le datorim unul altuia. Natura chiar ne-ar displace dacă nu ar fi însuflețită de e- moțiunile sau de reflecțiunile noastre. Ea singură, fără noi, lâncezește și ’și pierde farmecul. Acela ce căutăm în natură, acea ce ne atrage, este raportul ce simțim între ea și noi. £lnsă-șl marea, ori câl de frumoasă și ori cât de vie ar fi, și dânsa are nevoe de prezența omului. Oceanul fără vase, ne atrage prea puțin interesul, pentru că-I lipsește, cum am zice, mișcarea morală, singură care poate emoționa sufletul. Să comparăm pentru un moment Oceanul cu o mare liniștită în care se oglindesc razele Soarelui, sau înfuriat și turburat de furtuni; dar fie in lineștea lui, fie în turburarea lui, singur, deșert, fără o corabie în mijlocul Iul, fără un om ecspus frnmusețel undelor sau turburărel lor ; să comparăm acest Ocean cu un altul, pe care privindu-1 din înălțimea unul promontoriu, am vedea în depărtare un vel care atinge mărginele orizontului, cât ar fi de mișcat sufletul nostru Ia această ve- www.digibuc.ro LITERATORUL 277 dere ! De o dată, vedem cu nepăsare lovindu-se val de val; și nici unul din ele nu ne atrage interesul; dar sufletul, perdut în contemplațiunea imensitățel apelor, nu s’ar mai recunoaște de cât numai atunci, când ar amesteca în acele valuri și în- chipuirea unul om sati a unei puteri creatoare. Ast-fel ochii noștril sunt răpiți de un punct apropiat sati depărtat, pe care privirea noastră ’l urmează fără încetare. Iată pentru ce rugăm valurile, ca să fie liniștite, Iată pentru ce ne înspăimântăm de furia lor. Contemplațiunea a devenit un spectacol, emoțiunea a urmat reveriei. Pentru ce ? Pentru că este un pericol în care omul este pus în joc. Qu cât lovi- turile sunt mal numeroase, cu atât omul adaogă la numărul lor, cu atât el dă o parte din viața sa la tot ce mișcă, la tot ce emoționeză. Să vedem acum în ce mod cel vechi au descris lupta omului în contra peri- colului, și în ce mod au descris-o cel moderni. Să luăm de egzemplu pericolul unor tempeste, adică un pericol în care omul se luptă ’n contra naturel, pentru că în luptele de acest fel, omul arată o mări- nimie particulară. In aceste lupte nu intră toate pasiunile, nu găsim ura sati mâ- nia inspirată de un inamic ; dar omul ’șl păstrează tot curagiul, mărit, fie de res- pectul involuntar ce are pentru natură, fie de superioritatea misterioasă ce sufletul atribue acestor elemente mal tari de cât omul. Adese ori omul opune tempestei curagiul, inspirat de credința în Dumnezeii, și acest curagiti este cel mai mare. Cea mal însemnată tempestă ce cunoaștem in poeții antici este aceea a lui Ilomet' în Odysea. (*) Pe aceasta dar vom studia și o vom lua drept punct de comparațiune. Neptun, supărat pe Ulyse, care părăsise insula unde era Calypsa și care era aproape să ajungă la locul dorit, — îl împedică printr’o furtună grozavă. «Cerul și pământul sunt acoperițl de nori; o noapte întunecoasă coboară de la cer și se întinde asupra valurilor. Toate vânturile suflă de odată; valurile spu- mează și se dezbat cu furie. Atunci Ulyse strigă : — Nenorocitul, ce mă voi face ! Calypso ’mi-a spus adevărat, că înainte de-a ajunge la Ithaca, voi da peste o mare nenorocire. Ce nori! ce mare turburată! Ce vânt îngrozitor!» «Nu terminase âncă , și un val puternic se izbi de vasul în care era și îl prinse ca într’un anafor. Ulyse scapă cârma din mână și cade alături. In același timp furtuna sfărâmă catar t ele ; pânzele și sforile zboară pe de-asupra mărel. Ulyse rămase mult timp subt apă. In zadar se silea să Iasă de asupra valurilor: înălți- mea lor și greutatea hainelor lui îl opreau ori ce scăpare. In sfârșit putu să în* noate și împinse cu pieptul valul care ii împedeca vederea, apoi căută vasul căci nu’șl perdu curagiul, și aruncându-se cu putere ajunse lângă dânsul. Intră apoi în vasul seu, sfărâmat pe jumătate, iar el, slăbit și obosit, se credea fericit că scă- pase de o moarte îngrozitoare. „Vasul rătăcea din loc în loc pe întinsa mare, izbit de puterea ventulul. Fiica lui Cadmus, frumoasa Leucothăa, care fusese odinioară o muritoare ca toate feme- (’) Cartea V-a. www.digibuc.ro 278 LITERATORUL -r - - A J - - - - - . — _ _ i । ■- - ■— -- ile, dar care devenise în urmă una din nimfele mărei, văzu pe Ulyse în pericolul ce ’l amenința, și i se făcu milă de dânsul.—„Nenorocitule, ii zise ea, ce ai greșit prea puternicului Neptun de este atât de înfuriat asupra ta? Cu toate acestea, tu, nu vel muri, de și el dorește cu ori ce chip moartea ta. Văd că ’țl-al păstrat în- țelepciunea și curagiul. Fă dar acea ce ’țl voi spune eu: desbracă-țl halnile și lasă vasul în voia vântului: aruncă-te în apă și înnoată pănă la țărmurile Pheacianilor, numai acolo vei avea destinul ca să fii scăpat. Ia această plută ce este nemuritoare și te va apăra de moarte; pune-te cu pieptul pe ea și innoată fără frică. Cănd vei ajunge la țărm, o Vel arunca în apă, fără să intorcl capul și fără să te uiți înapoi.“ La aceste cuvinte, zeița ii aruncă încingătoarea de plută; apoi, fără a-șl schimba forma sa de pasăre, se cufundă în mare și valurile o îngițiră. Răbdătorul Ulyse ma remase căt va să cugete la acea ce trebuia să facă.—Dacă, îșl zise el, va fi vr-o zeitate, care caută să me piarză, înșelându-mă să’mf părăsesc vasul. Nu! nu mă voi supune; căci pământul pe care ea ’mî a promis scăparea, este prea departe. Prefer mal bine să remăn pe scândurile vasului meii, căt timp ele vor mai putea pluti pe apă; prefer să remăn în mijlocul furtunel. Cănd valurile ’mi vor sfărâma ultimele rămășițe ale vasului, atunci voiă înnota spre țărm. Ast-fel voiu face, căci ast-fel ’ml spune conștiința mea." «Pe cănd cugeta ast-fel, Neptun ridică un val inmens, de o înnălțime spăimân- tătoarâ/ care căzu apoi asupra vasului lui Ulyse. După cum vântul zmulge și nimicește un fir de pai, tot ast-fel furtuna sfă- râmă vâsul în mii pe bucăți și ’lu spulberă înti’o clipă. Ulyse sări repede pe o grindă, încălecă pe dânsa și ’șl desbrăcă hainele, dar scump ce ’lu avea de la Calypso; apoi ’șl așeză cingătoarea ce ’I o dedese Leu- cothea ; întinzându-șî brațele, se aruncă în mare și începu să înnoate spre pământ. Neptun ’lu vșzu și gise, clătinind din cap :—“Mergi acum, rătăcește pe valuri pă- nă ce vel ajunge Ia pământ unde locuesc oameni, copiii lui Jupiter., Și la aceste cuvinte, el se depărtă și merse in templul, săă. Atunci Minerva, căutând a scăpa pe Ulyse, protejatul el, opri suflarea vânturilor, afară de a celui Boreal, astfel spre a împinge valurile spre țărmul Pheaceanilor, și ajută pe Ulyse să scape de moarte. «In timp de două zile și două nopți, Ulyse rătăci pe de-asupra valurilor. Adese ori își perduse curagiul și se văzuse față în față cu moartea; dar a treia zi, Au- rora apăru pe un cer curat și senin. Vântul se opri și liniștea se respăndi peste valuri. Atunci Ulyse văzu pământul, ce se apropia, și Se ridică pe valuri, pentru a’l privi mal bine. Nici o dată un om n’a simțit o mal mare bucruie, ca acea pe care a simțit’o Ulyse când văzu pământul înverzit și încântător. El înnota, se arunca mal pre sus de puterile lui spre a ajunge mal repede acolo unde îl aștepta scăpa- rea. Dar tocmai când se afla aproape, auzi zgomotul mărei care se izbea de stân- cile țărmului. Valurile gemeau și plesneau de mal, căci acolo nu era nici port, nici cel puțin un vad, Ulyse începu să se reîntristeze val! trebui-va, după ce am vă- zut pământul, după ce am străbătut prăpăstiele mărei, să nu găsesc nici un loc pe care să pot eși dintr’ânsa. Dacă valurile mă vor zvârli spre țărm, mă YOl zdrobi www.digibuc.ro LITERATORUL 279 de vre-o stâncă £ dacă voi1 înnotă mal în ’nainte, cine știe dacă nu voi avea tot acea soartă; și apoi mareâ mă poate zmulge iară-șl in sinul setî. O știu,mânia lui Nep- tun np. încetează așa de repede.» «Ast-fel cugeta Ulyse; de odată valurile îl împinseră către țerm. Corpul săti s’ar fi sfâșiat pe colțurile stâncilor, dacă Minerva nu ’l-ar fi inspirat să se apuce cu mâinele de una din ele și să stea atârnat până ce furtuna va trece. Intr’adever, furtuna trecu și Ulyse scăpă și de astă dată de moarte. Dar, dându-și drumul recăzu iarăși in mare. Pe stânca de care se ținuse, atârnați pelle brațelor lui. Recăzut în mare, valurile îl răpiră din nou, si de astă dată, Ulyse, trebuia să moară. Minerva îl ajută și'îl inspiră să înnoate mai departe, pănă ce ajunse la îmbucătura unui fluviu cu marea. Acolo țărmul nu mal avea stânci. Aducându-și amintș de vorbele zeiței, îșl desfăcu cingătoarea, o aruncă în mare, fără a se uita înapoi; iar după ce înnotă puțin prin apa fluviului, eși pe uscat și sărută pământul. Iată în ce mod depinge Homer — lupta omului in contra pericolelor. In a- ceastă luptă, ast-fel cum nă o arată poetul, omul suferă mult, dar nu se lasă să fie învins 1 el rfezistă ajutat de iubirea ce are pentru viață, și învinge chiar natura prin răbdare și ingenuozitate. Acest gen de curagiti este cu totul particular, și mărimea Iui șe arată maț cu deosebire la sfârșitul luptei, căci la începutul ei eroul d’abia are țimp a se yuga și a plânge, Quvintele lui sunt slabe și înnăbușite, mișcările lui sunt moi și ne hotărîte. La finele luptei ânsă, când pericolul crește, atunci și curagiul devine mai mare, iar mișcările eroului sunt de o energie ecstra-ordinară. In răbdarea și în curagiul lui Ulyse nu se vede acea credință creștină, care ajută pe om ia curagiul și în abne^area sa/ în Ulyse reese forța inteligenței și a meș- teșugului de a se conduce, spre a scăpa de moarte, pe care o crede neinlăturată, dar ou care luptă spre a o învinge. Și această energie a spiritului este mult mai tarp de ~le Marienescu, cum că în adevăr, Petru Major a fost culminența patriotismului român și ce mare înrîurire au avut operele lui asupra deș- teptărel acolul sentiment în poporul român, n’al stat în cumpănă, la îndojnță: Oare spune-ni vel aceasta? Patriotizmu !.... Aveai, domnule- Marienescu, subt Condei o temă nu ușure de susținui în vea- cul nostru de umanitarism. Se poate găsi cine să’ți spue, domnule Marienescu, că acest sentiment pe care ’l lauzi în Major, n’âvea în trecut nici nume, de oare-ce nu e trecut în dicționarul Acâdămieî Francezi de cât de la 1672; ’țt s’ar fi putui aminti că Voltaire a 'zis, criticând patriotismul, că «il est triste que souvent pour etre bon patriote, on soit I’ennemi du reste des hommes" și că Rousseaux, care așa de rău se înțelegea cu Voltaire îu cele mal multe, era cu el de acord că, tout patriote est dur aux etrangersj ile ne sont qu’hommes; ils ne sont rien â ses yeuxZ (Emile.) D-ta al preferit să ne arăți pe Petru Major om al unei alte societăți decât acea franceză premergătoare revoluțiunel celei mari. Dâr atunci care e mijlocul social de la care Petru Major a primii acele sfinte ănrîuriri, care apoi, le practică și el asupra națiunel române? Ne-ațI spus, domnule Marienescu, cu o abundență de documente parte chiar nouă de tot, pentru care Â- cademia vă este recunoscătoare, ne-ațl făcut istoria educațiunei lui Petru Major, dar, ca siniplu omagiu al med la concluziunfle D-tale, permitețl’ml să mă întreb, oare mijlocul social, oare școala Germană în care a crescut mal întâi, au contribuit a da lui Petru Major direcțiunea patriotismului? Să facem puțin Istoria acestui sentiment în Germania. Pe când îd Franța ferbea revoluțiunea cea mare, pe când se luptau pentru i) Dictionaire philosophique. Vorba: Patrie. www.digibuc.ro LIBERATORUL 287 drepturile omului și conștiința de sine,j pe atunci în Germania, domnitori șr popor înyățațl, filosofi, poeți, toți așteptai!, plini, de temere, dincoace de JRin, mersul lu- cruplor. Daca Goethe, îșl întorcea, cu totul fața de la cele ee se petreceau peste Rin, și’și căuta refugii! în solitudinea lucrărilor științei or poeticei, ca 'și când ar fi voit șă arate prin aceasta că nu le privla eu stăruință, să nege chiar egzisten- ța lop, pe Șcjiiller, căruia, nu’i scăpa din atențiune importanța mișcării din Franța, îj nelinișteau ecșcesqrile revoluțiunel într’atâta, încât el în! cele din urmă nu aștepta mult de ța ea. In„CântepuL cîopotului“Schillar dete tabelul revuluțiunel. Iar popo- rul german care ca toate popoarele sp reazăniă de ordinar pe părerile celor cari | le știti insinua, urma incqnsciu opiniunile conducetorilor săi intelectuali* De alt- mintrelea; domnitorii și miniștrii lor gerjhanl făceau totul ca Ja urechla poporului german să nu> ajungă știri de cât de ecscesele, de partea dea rea a revoluțiunil. ț'Ju ip călimara acestei direcțiuni intelectuală germană putut să’șl moale con- deiul seu de patriot Petru Major* । Dar cată să recunoaștem că istoria patriotismului german nu se -opri la acea periodă pqgati,yăj-cn începutul secolului ui XlX-lea, Gând. Napoleon I cuceri toată Germania» câpd jlomnitorii germani stătead în jurul lulea niște; servitori,"cd vorba lingușindu’l șt blestemându’l în, taina tăcută a inimel; atunci acești domnitori în- țeleseră că ar putea să se sprijine pe popor cdntra lui Napoleony și deci începură a se repurta, la Iubirea de patrie și a chema pe popoare la luptă contra streinului, neamic, comun Ipr. .Atunci pentru prima oară germanul capătă noțiunea că el apar- ține unei patrii mari^ căci până atunci politica și administrațiunea statului fuseseră esclusiv treaba regilor și a domnitărilon, peste 30 la număr; Egzislad Bavarezi, Sacsoni, Rrusienl, Wiirtembergieni, Austriaci* etc. dar nu Germani ! Re timpul rezbelului de liberare de subtFrancezI ajunse ideia de Iubire către pâtrie Ja deplină dqzyoltare. Iptusiașmul era mare. Curgea tinerimea din ioâte părțile spre a se înrola de bună-voie în armată, și meseriașii îșl părăsiau. ateliereld și eșîafî la tabără; țăranii îșl schimba^ plugul pe armă și femeile și fetele, rămase la păminu] lor, adunau și dau cel din urmă bap în sprijinul lubiților lor din tabără. Oamenii de talent erau propagatorii intusiasmulul patriotip. Fichte, cu tot Eul său cel omni devorant, scria epistolele salș către națiunea germană, in care dedea un întțeg și- tem de educațiune pe baza patriotismului. Vorba noastră «un popor are soarta cș o merită» născu din vorbele lul; Fichte, că «un popor care puferă afrontul de-a fi subjugat unul neamic, merită această înjosire^ chiar din cauza slăbiciune! sală,» AțuncI E. M. Arndt cânta patria germană în care ooprindea toate țăriie lo- cuite dq germani și răspundea, după fie-care provincie: «O^nu! O < nu t Oj nu! Patria sa trebuie să fie mal mare !» Atunci o femele, Caroțina de Wolfmann, în 1813, șerise intusiastiqe versuri, apeluri la apărarea patriei. Același sentiment cald fu celebrat de Theodor Kărner, acel june poet bine do- tat, și cu pana și cu fapta, murind pentru liberarea patriei in al două-zecl și doi- lea an al vieței. www.digibuc.ro Literatorul Și Friederich scrise sonete contra neamicului. Se părea deci că numai o tendință, un sentiment și un cuget anima toată Ger- mania. Se zicea chiar că o dată repus neamicul se va face o alianță a tuturor se- mințiilor germane și vor avea un guvern cum aii o limbă 1 Eu ași fi gata a atribui acestei direcțiuni de spirit multă înrîurire asupra inimel lui Pentru Major, dacă n’așl ști că această direcțiune de spirit dură ânsă prea puțin ca să fi străbătut până departe în munții Ardealului. Dupe ce neamicul germanilor fu răpus, capetele coronate cărora le plăcuse agitațiunea patriotică, ba chiar o ațâțaseră pentru că le era de lolos propriu se grăbiră a lucra la adormirea el,... Ei! sentimentul patriotismului putea deveni supărăcios și a se întoarce în contra principilor pe viitor! Deci cu Alexandru I al Rusiei, pe care’l îngrozla orl-ce mișcare, chiar și cea mal dreaptă, cum fu a grecilor de la 1821, se gândiră să facă o alianță care să pună capăt erei patriotismului bolnăvicios. Sfânta alianță se sub-semnă de Rusia, Austria și Prusia, subt pretecst de a împedeca rezbelele pe lume șî de a stabili și defînde pacea Europei. Poporul, care crede tot, crezu și într’o pace eternă subt protectoratul a trei tirani! Curând ânsă se arătă adevăratul scop al acestei alianțe: ori-ce idele mal liberală, orl-ce tendință către o adevărată patrie, începu să fie oprimată. Patriotismul se califică de demagogie, junimel prusiană ’l fu interzisă’frequentarea universităților Sena și Tiibingen și societățile de studențl fură dizolvate. Profesorii fură priveghlațlîn cursurile lor de către curatori. Arndt fu destituit din profesoratul seu de la Universitate, hârtiile lui confiscate și el întemnițat. Profesorul de Welte ’și pierdu și el funcțiunea din cauza unei simple epistole de consolațiune către mama lui Sand. Părintele gimnasticei Fr. L. Iahn, cel care lucra să dee pa- triei fii volnici,și care se luptă ânsușl in șirurile lui Liitzow in contra francezilor Ia 1819, fu arestat ca trădător de patrie și ținut la închisoare 7 ani! Poporului ’l se ridică dreptul de a se ocupa de patrie. Aceasta redeveni treaba principilor și a miniștrilor lor. Iată a treia periodâ a istoriei patriotismului german după timpul lui Petru Major. Această direcțiune duse spiritul german la aserțiunea, că «Patriotismul este invențiunea stulților» or că «Patriotismul este cel mal puțin costisitor mod de mân- drie națională, căci arată in acel care *1 practică lipsa de calități individuale. Cine posedă superiorități personale însemnate va recunoaște mal bine erorile propriei sale națiuni, pentru că tot de a-una le are in ’naintea ochilor. Ensă or ce mizera- bil, care nu posedă nimica pe lume de care să poată fi mândru, se agață de ce, din urmă mijloc : sunt mândri de națiunea de care din intîmplare fac parte : Aci se opresc și sunt gata a apăra toate erorile și nebuniile care le posedă ea. (Parerga Voi. I, pag. 381). Contimporan al primelor perioade ale patriotismului german, cine, repet, poate nega influențile primite de Petru Major ? Și cu toate aceste, așa cum bine ne-al a- rătat, d-le Marienescu. manifestarea patriotismului lui Petru Major. El mi ne amin- tește aproape nimica din așa zisul patriotism german, nici din oșcilațiunile acestui sen- timent in Franța or întreaga Europă Centrală. Umanitarismul lui Voltaire, al lui www.digibuc.ro LITERATORUL 289 Fănelon, care zicea pă «j’aime mieux ma familie que mol, ma patrie que ma fa- milie, et l’univers que ma patrie.» Ca și umanitarismul catolic al lui Bermardin ele S-t. Piărre^ care ecsclamă: «Qui ne se subordonnă ă sa patrie, sa patrie au genre hu- main, et le genre humain â Dieu, n’a pas connu les lois de la oolitique.» Nu, a- cest umanitarism nu a scăpat Franța amenințată de oștiri streine, ci sentjmentul patriotismului egzaltat in desculții cari merseră la hotare contra neamiculul. Tot ast-fel Germania a fost salvată de Arndt arătând departe, departe irun- tăriile patriei, germana și Borne, acel Voltaire german scriind in epistolele sale că «mie nu ’ml-ajqnge nici un o^aș ca patrie, nici o parte oare-care din țară, nici o provincie, ci numai patria cea mare și întreagă ’ml ajunge, care se întinde până unde și limba el“ (’) or că «amorul de patrie este pentru cetățean ceia ce amorul de familie este pentrq tată». Nu s’a mântuit Germania de neamici cu aplicațiunea doctrinei lui Gpethe^ Uber alt șind sie zu haus. Wo wir uns der samen frewen, sind wir jeder Sorge Jos* (Welt Meiners II. III. L. II. O.) Tot așa Germania s’a făcut pu cu apjicarea aserțiune! modernei teorii, că „A- morul de patrie este o virtute foarte echivocă, pentru că spirjtul strîmt, prejudețul, vanitatea și egoismul îl constțtuesc." (2) Chiar dacă subț influența propriei noastre educațiunl am fi înclinați spre acel umanitarism] noi nu putem de cât șă te aprobăm, D le Marienescu, când subtli- niezl, jn biografa lui Petru Major, ce putinte rezort al vieței fu pentru patrio- tismul. Se poate că — cum zice Quinet în L’Esprit-nouveau, — astă zi on sițfle le patriotisme : ce que l'on sait le mieux c’est compter! (Beranger. Poets-de bour); Da, convenim dar pu pentru Petru Major că patriotismul în sufletele vulgare, nu și in cele mari, n'estgubre que le sentiment de son bien etre et la crainte de le voir troubler (Dalambert. Apologie de 1’EtudeJ; noi ensă suntem de acea școală, care zicea prin cuvântarea coprată și minunată a colegului nostru, D-l Maiorescu, că «drumuri de fer, bănci etc. sunt cestiunl brute, materiale, dar simțul de onoare național, simțul moral, este cel mal presus de or ce. Cine nu le arp pe acestea nu va jînainta țapa lui .» (Răspuns la discursul pentru D-l Mavrogheni.) Petru Major, zis-am, a primit de sigur influență din șirul de dezvoltare a i- delel patriei la contimporanii săi (’}’ dar aci este locul să afirm că Petru Major nu a Iubit patria nici după mintea zburdalnică a francezului, nici după acela supUsă la voia domnitorului, agermanuiul. El a fost și arămassubt o influență proprie românească, subt străvelchia direcțiune de care vorbirăm la inceput, direcțiune nici umanitară, nici bolnav, or interesat sentimentala, ci curat numai româna. Val! nu ideia de patrie (i).—fiorne.—Epistole din Paris No. 74. Sopenchauer. —Parerga V. 2. pag. 371 —Vezi Shakespeare. Heinrich VI. I. Act. III. (*).—Că influențile curentelor din Europa în patria română au egzistat, a cercat să probeze boe- rimea moldoveană, âncC în 1804, cănd prin p anafora către Domnitor, acuza opozițipnea liberală din Moldova, că este subt influența revoluțiunel franceze. (Dricarul de Codrescu. Partea III; pag. 57) Egzistă două acte din 1804 care „fac pomenirea arătătoare de un cuget a nesupunerel fran. țuzestl, cutezând a zice și către stăpânire cnvinte de îngrozire. 19 www.digibuc.ro 290 LITERATORUL putea să sfințlască inima lui, nu dorul de patrie, căci PetrU Major nu avea una politică vorbind: a lui nu este și astă-zl în mâini streine?JDar noțiunea de patrie la Major fu înlocuită de una și mal putinte, de aceia de Neam Român, al cărui mem- bru îl născuse D-zeu. Petru Major fu marele luptător al ideiel, al curentului român. In secolul al XVIII-lea erau negreșit două curente de cultură. Primul este prin Greci, sau cel puțin prin limba Greacă; al doilea este curentul care avut-a obârșie pe letopisețul zis moldovenesc și alte «izvoade ale noastre» cum le numește Urechlă. Eu nu pot, nu trebuie să neg, la această ocaziune, că or cât de fatale au fost pentru România domniele fanarioților, curentul de cultură greacă a avut și el influențe salutare către finea secolului XVIII și cu începutul celui al XlX-lea. Dacă Europa Occidentală a priimit influențe de la învătații greci, dupe spargerea Bizanțiulul de Mahomed, putem noi nega influențele erudițiunei grece, începând nu numai cu primul domn fanariot Nicolae Mavrocordat ci chiar cu secolul al XVI-lea ? în acest secol aflăm scriind grecește pe unii români, bună-oare ca Gherasim Vlahos, autorul unui dicționar în 4 limbi publicat la Veneția în 1659 *). Dar mai cu seamă de la Duca, și apoi de la Cantemir și Brâncoveanu este mare înrîurirea curentului de cultură greacă între români, fînsușl Cantemir, acel mare, nemuritor repreezntant al curentului de culturi româneasca, s’a adăpat adânc la sorgintele Greciei. învățătorii lui, lăcomie grămă- ticul, Melega filosof și episcop, Ieremia Cacavela, C. Ilie Miniatu ambasadorele lui Cantemir la curtea Austriei (Rangabe, pag. 57), fură dintre grecii distinși, destul de mulțl la număr, de care ne vorbește ensuși Cantemir în istoria sa. (Vezi Ran- gabe. Histoire littâraire de la Grâce moderne I pag. 37). De sigur că e ridicolă aserțiunea lui Rangabe, care zice că «Dâmetrius Cantemir Iui meme âtait phana- riote de caste.» (pag. 41 Historie litter. de la Grece.); dar adevărul este că subt Cantemir și mai ales subt Brâncoveanu se tipăresc la 30 de opere în limba greacă, fie cu ajutorul domnilor români, fie numai dedicate lor (vezi N. N. 71-112 din cata- logul Iui Vreto.) Da, este ridicolă aflrmațiunea lui Rangabe că fanarioții, ajunși domni la Ro- mani, semănau «ă pleines mains les bienfaits de l’ordre et de Ia civilisation dans les pays sur lesquels l’aurore ne s’âtait pas encore levăe.» (pag. 51 Hist. lit. de la Grâce.) Dar, cine poate să nu pufniască de tis citind în acelaș Rangabe, (pag. 51) că, intre alte bunătăți minunate cu care grecii fericiră pre români,, ils relevărent la condition du peuple, et ils y răpandirenl I’instruction, ayant âtă Ies prâmiers inven- teurs des lettres pour ăcrire la langue du pays,... et ăla doter d’une grammaire finsă, âncă odată, ecsagerările și minciunile grecești Ia o parte, cine va nega egzis- tența acelui puternic curent grec curgând chiar și paralel cu acel alt scump rîu al culturel române proprie, care, de la lacob metropolitul, la metropolitul Veniamin Costache în Moldova și la Lazăr, în București, duce știre lumei, în vorbe din ce in ce mai mândru grăitoare, despre renașterea limbel și culturel române. ’) In 1683 la Veneția s'a publicat și O istorie a Ungfo-Valahiel până la domnia Ini Gavril V V. de Matei de Pogoniani, din Epii‘, metropolitan d6 Nigfa. www.digibuc.ro LITERATORUL 291 lacob Metropolitul,—de care Toader sin Andrei Diaconul scrie, pe marginea manuscriptului, slav donat Academiei de D-l Sturdza, că «să se știe de când s’a prostit mitropolitul lacob, în zilele prea luminatului domn loan Teodor V. V. și a dat cârja prea osfințitulul mitropolit Gavril, Vletu 7278 feb. 25» ; lacob Stamati prostitutul, adică mazilitul lui loan Teodor, a însemnat mult în istoria direcțiunel de cultură, românească. Andrei Wolf*) pag. 276 ne-a dat cunoștință despre miș- carea literară provocată de acel prelat ilustru, așa de puțini ani după ce principele de Ligne descrie Curtea Moldavă și societatea înaltă lașană atât de grecite, în e- pistolele sale de pe țărmil Prutului, chiar pe când un Nicolae Lazăr imprima Ilept Ypacpi] Blamat; tipărit în 1789 de Dumitru tipograful. Această mișcare literară românească, da, se resimte de influența celei grecești dar este o zilnică protestare și luptă â națiunel contra instreinăril sale. Se poate ca scrierile române, ca Istoria Troadel, istoria împăratului Vasile Makedonianul, a lui Leon Vodă prea-înțeleptul a lui Xenofont etc. (Vezi manuscriptul cu aceste istorii donat de mine Academiei) să amintlască âncă influențele grece, dar adevărul este că în curând, de la simple traduceri din grecește în românește, vom începe a avea cărți originale românești și așa direcțiunea culturei naționale va rumpe digurile în care îl strimtase cursul domnia fanarioțiloi'. Subt metropolitul Veniamin și G. Lazăr la românii cis-carpa- tini, și subt un Petru Major, un Samuel Micul, un Cichindel la cis-transcarpatini pârîeașul cel cristalin al limbei naționale, devine riul măreț! Da, Petru Major, lacob Stamati, Micul, Cichindel, sunt premergătorii lui Tu- dor Vladimiresc. Nu se poate ecsplica revoluțiunea slugerulul Tudor, de la 1821, de cât prin istoria direcțiunel de cultură națională. Vom afirma chiar că acea miș- care de la 1821 a fost în special pregătită de scrierile bărbaților de peste munți, de un Petru Major. Căci nu este contestabilă influența acestui «bărbat al culturei naționale», cnm îl numești, D-le Marienescu, asupra deșteptărel românilor cis-car- patinl. Au lacob Stamati după ce era el ânsușl Ardelean, nu a adus de la dascălii școalel din Temișoara sămânța bună de învățătură ? Au frumoasele cunoștințl pe- dagogice ale acelui nemuritor metropolit (Vezi Uricarul) nu le-a cules el din reia- țiunile, corespondențele cu Ardealul, poate chiar cu ânsuși Petru Major ? S’a scris că libertatea, că democrația, au venit în Europa în coletele de bumbac din Ame- rica ; putem proba asemenla că comunicațiunile de idei, prin cărți, între românii de dincoace și cei de dincolo de munți, se făcură și ele prin schimbul comercial. Cu lăzile de Brașov și coletele de lipscănie trecute prin Ardeal spre a intra în Bu- curești și Iași, ne veniră Bucoavele și Alecsăndriile, dar și noile scrieri române și românizătoare ale Cichindelilor, Samuel Micilor și mal ales Petru Majorilor. « Așa dar, bine și drept ne arătati, d-le Marienescu, pe Petru Major ca pe con- ducătorul suprem al idelel naționale. Aci ânsă o întrebare: Urmărind această direc* țiune, Petrii Major, căzut-a el în adevăr în acele grave erori mai ales ca istoric, *) Beschreibung dea Furstemtliumes Moldau-Sibiu. www.digibuc.ro 292 LIBERATORUL care a îndemnat pe Roesler (pag. 68) să zică că istoricii noștri români nu sunt de cât scriitori de patriotism ’l Diverse sunt erorile ce i se impută; principala este ensă aci când susține ca teză că Dacii toți pânâ la unul au perit și că noi Româniț nu avem în vinele noastre de cât pur sânge latin și nu fie cum ci de curați Casași, adică cetă- țeni romani 1 Da, să recunoaștem că aci ar fi o scădere pentru gloria istoricului, dacă în concluziunile lui n’ar străluci curat și atrăgător sigiliul convingere? sinceră, ci s’ar vădi că a fost numai un mijloc de prostească îngâmfare și nu mai ales un mijloc de apărare în lupta sa anevoioasă cu gazeta literară din Viena de la 1815—1816. Ensă, d-lor membri, chiar dacă s’ar proba ca patriotismul a întunecat în mintea lui Petru Major adevărul în această teză, oare nu s’ar putea numi mulți. istorici și din cei mal mari moderni, de la or ce popor, care să nu fie scris tendințios opu- rile lor, tendință fie tăinuită fie fățișă? Bine fac cel car? îndeamnă pre istorici să scrie «sine studio et ira» dar de ce să ni să ceară nouă mal întâi Românilor, de a face aceasta? Știți dacă vecinii noștri profită de or ce recunoaștere sincer#, de' erori naționale ale vre-unula din scriitorii noștri, spre a lua act de ea ca de un izvor de acuzări nouă contra Românilor ! Idealul este cela ce toți dorim, ideal este istoria, este știința adevărată; iar idealul în practică, vai!—se înscrie mereă la pa- sivul natiunel române ! Nu aceasta voit-a Petru Major și de aceia,—cum zici d-le Marienescu,—până a nu se face bine ziua, el ’șl a aprins făclia la focul patriotismului, și cu ea a por- nit spre conducerea noastră, scriind acea istorie pentru «începutul Românilor» care, dupe cum zice Eliad, avea să fie toiagul lui Moise despicând înainte calea propă- sirel Românilor. # Dar dacă Petru Major . cu făclia vieței naționale ce a primit de la predece- sorii alergători al culturel, a luminat jumătatea ultimă a secolului al XVIII-lea și mal ales primii 21 dă ani al secolului al XlX-lea, nu cum-va ideia națională s’a stins cu moartea lui? Nu, ci ea a luat o manifestare mai complectă și, poate, mal neînvincibilă. De unde până la Petru Major arma de defindere a originilor Românilor era istoria și poate adese adevărul istoric turmentat, de 40 de ani încoace demonstrarea origini- lor noastre latine a fost cerută de la studii etnografice din multiple direcțiuni. Da, cu muri nalți și nerăpuși a împrejurat ideia romanității, școala lui Lazăr din Bu- curești și aceia a lui Veniamin din Iași; dar strălucită fu victoria latinității noas- tre, nu prin schingiuirea limbei române de a respinge, ca element strein, o bogată culegere de vorbe streine ce ne erau âncă indispensabile spre a nu muri cugetarea lipsită de vehiculă ci prin aprofundarea producerilor intime ale geniului popo- rului. Aleesandri a făcut mai mult pentru a proba latinitatea noastră, colectând doi- nele, horele, baladele țăranului român, decât toate certele noastre asupra puris- mului limbei, asupra cuvintelor slave turco-maghiare ! www.digibuc.ro LITERATORUL 293 Apoi, după cum altă dată Ardealul a condus direcțiunea cullurel române, așa la vocea magistrală a lui*Alecsandri, bărbații deștepți al Ardealului aâ prins mâna la muncă alături cu el, și iată-ne toți intrați in sănătoasa direcțiune a culturei naționale ! D-ta, d-le Marienescu, ai fost și ești peste munți in fruntea acelor conluptă- tori ai lui Alecsandri. D-ta ai înțeles că a studia datinele, obiceiurile, deprinderile, Alinările, până și erezurile, prejuțele poporului, este a face cea mai temeinică et- nografie, și te-ai pus pe lucru de acum 20 de ani trecuți. Recolta d-tale este cu- noscută, ea este frumoasă, ea face titlurile d-tale de prima mânâ, la onorurile zilei de azi. Născut fa 1830, pe pragul de renaștere al României, d-ta ai complectat pe Alecsandri in lucrarea sa, dacă nu ’mi permite modestia d-tale să zic, cum o rază se adaogă la alta, apoi, după ecspresiunea poetului; «ca doi ochi intr’o lumină.» Baladele și colindele ce ai publicat intre anii 1859 —1867, ’ți a arătat, d-le Marie- nescu, trecutul popotului român și d-ta ai voit ca acest popor să nu se glorifice numai cu trecutul lui; Și de aceia te-ai ocupat de cultura lui viitoare și ai servit-o prin frumoasa d-tale publicațiune din 1858 cu titlu : „învățătorul poporului." D-ta aî învățat poporul să aștepte salvarea lui din continuarea meseriei plugăriei, din dedarea lui la comerciu, la industrie. Și tot o dată ’l-ai invSțat pe acest popor .să ’șl știe și istoria trecutului, prin acel bun manual scolastic, care avu onoare să fie dat afară din școlile de peste munți prin porunca regimului de acolo in 1876. Ne- pricepuții! nu cu înlăturarea de cărți vor stinge ideia națională, care va persista cât va bate pe lume o inimă fomână 1 Nepricepuții! vor să Iezească oceanul! Nu voi să înregistrez aicea alte lucrări ale D-tale, care așteaptă numai pu- blicarea, șî din pare unele mal erl le-a cunoscut Academia, ca Nova cele. cântecele lui Novac și ale fiului seu Gruia, Colecțiunile de farmece — descântece, Doinele, Horele din nou culese, Mitologia Daco-Românească etc. Să trăiești, d-le Marie- nescu, ca să le vezi in mâna publicului, care ca azi și atunci te va saluta cu acea dragoste dezinteresată, ce numai in colectivitățile umane întâlnește individele, care se ridică prin minte pe de-a-supra capetelor comunului! Eu din parte-’mi mărturisesc, că aștept cu vie nerăbdare, dintre toate ope- rile d-tale, Mitologia și acea cu titlu: Provinciile române, op juridic — materie in care ești prea competent, cum te arătă și gradul ce al de d r in drepturi și jude superior al Curțel apelative din Pesta, și tot o dată op istoric despre starea româ- nilor in Dacia in primii secoli. Dar ănce o dată, Academia n’a avut de lipsă de publicarea tuturor acestor lucrări; Laboarea d-tale de 23 de ani in ogorul cillturei naționale a indemnat-o să ți deschiză porțile acestei incinte. Reprezentant al doinei și baladei Ardelene, pășesce salutat de noi toți colegii d-tale ! Culege și mal departe, onorate colega, acele scumpe graiuri ale inimel ro- mâne, și cu numele lui Petru Major amintește, celor ce nu Iubesc școala Ini, școala patriotismului, acele vorbe ale marelui Stuart Mii, când zice că „in ziua chiar www.digibuc.ro 294: LITERATORUL când religiunea ar fi să înceteze, numai amorul de patrie ar putea fi pus in locul el, ca să nu se zdruncine societatea din fundamentele ei 1 (Dîe Gegenwart No. 48—74. Les Ssprits religieux posthumes, de lohn Stuard Mill,.. par Karl Blind).: Cu Henri Martin, strigă-ne: „Sâ nu ne lăsăm a fi invadați de învățămintele leșinătoare ale unui cosmopolitism care dizolvă popoarele!» Attachons nous invinciblement âpetie idPe sainte de la patrie qui est au dessus de toutes les conc6ptions de notre 6sprit, qui impose â tous un commun devoir, qui fortifie les âmes les plus simples, comme les plus huates intelligences! — (Sibcle, 25 Mal 1875. Discurs la inaugurarea statu- el lui Mariu). (lungi și repețite aplause). V. Âl, Urechiă. In Resboiul Weiss din 16 Maiti, s’a publicat un articol semnat: Un privi tor din stalul III, în care acest privitor declară că piesa t)-lul Ștefan Velescu, intitulată Blond sau Brun, e copiată dupe o piesă oare care, franceză, D-ul Velescu răspunde la acel articol prin cuvintele, ce cu plăcere le publicăm mal la vale, mai ales că în numărul de față începem și publicarea sus men- ționatei piese. RESPUNS UNUI PRIVITOR DIN STALUL AL III-lea AL RESBOIULUI WEISS. Cărturari! contemporani al plagiatorului Moliâre, se zipe: că pe atunci ar fi dat jalbă să tae capul acestui nerușinat, pentru că Avarul—pe care neghioaba posteritate,’l-a numit un cap d’operă—este tras din Aulularia Iu! Blaut, Pie- șă de teatru din piesă de teatru. .Alțl cărturari chiar într’acest secol, la al cărui renume negreșit —ca și alțl cărturari—conlucrați și D-voastră, era cât p’abi se trimeață la ghilotină pe Ducis pentru că: Otello maurul Veneții (jucat la Odeon) este tras dupe Otello, maurul Veneției al lui—Schdkespeare. Piesă de teatru din piesă de teatrii. Julian e blond sau brun ? comedie într’un act, sati ceva analog. Ca piesă de teatru, n’a egzistat și nu egsistă alta de cât aceia ce-a-țl avut onoare de a o vedea jucată—cum singur ziceți in sunetul aplauzelor. Ett unul, onorabile, nu am avut nevoe a-’inl tortura memoria spre a-ml www.digibuc.ro LITERATORUL 295 aduce aminte unde am citit ^ubîecful descoperit de D-ta în journal pour tous din 1864, ci pur și simplu dintr’un volum, pe care-’lam âncă pe masă și care e din anul 1882, am plagiat —ca să mă înbogățtsc cum zici D-ta—am plagiat fără milă și am produs comedioara care a făcut o îndoită plăcere publicului: aceia de a aplauda pe actori și de a face tot-de-odată și cunoștință cu erudițiunea D-tale, câștigată prin atenta^ și asidua leqtură a jurnalului pour tous din 1864. Păcatul mărturisit e o virtute : Mea culpa / Am transformat o nuveletă în piesă de teatru. Moliere a transformat o piesă de teatru a, lui Flaut în altă piesă de teatru.,, ’îțl cer mii de ertăciuni, onorabile... hoțomanul de Moliăre e de vină ! c’ă făcut ruptoarea. Profit de această ocaziune fericită, scumpe domn, și, pe respunderea mea, fără nici un scrupul în fața posteritățel, permite’ml a te Îndemna să plagiezl și D-ta nu ca Moliere, dar cel puțin ca sărmanul de mine, să plagiezl nuvelete, să le transformi și D-ta în piese, să le pui în șcenă, să faci și D-ta ca acto- rii să aibă succes, să faci pe public a aplauda și a-țl face elogiurî mari, și să-ți repete numele cu veneratiune (sic) și lasă pe cărturarii ... fie el de la stalul III-lea sati galerie, lasă-1 să te trimeață la spânzurătoare 1 Cu mîna pe conștiință o ast-fel de moarte este o fericire. Numai, știi ceva onorabile ? . . âncă un consiliîi: fă o săritură la stalul a Il-lea, freacă-te puțin cu lumea, de acolo âncă o săritură te rog—o treaptă numai—până la stalul I-il și de acolo o supremă sforțare și zboară către loji, cine știe dacă nu al deveni un Sarcey al României. Greii ! Hei ! perseverența duce departe ! Trebue cu toate acestea să mal adaog și ceia ce Sarcey pretinde unde-va. In natură totul ișî are destinațiunea sa proprie. —Așa de egzemplu: nu poți scoate un pește din nămol și, din esces de iubire pentru supranatural, să-l înveți ta ședea în stalu III-lea. . . .n’o poți face onorabile, căci.. . .căci ar muri. Ca deducțiune dar, nu putem spera nici într’un caz că privighetorile să înoate în apă, nici patrupedele să zboare în aer.... Nu! pentru că Dumnezeii în înțelepciunea sa, a regulat lucrurile în alt Tel. Ștefan Velescu www.digibuc.ro 296 LITERATORUL BLOND SAtJ BRUN Comedie într’un act Reprezintată pentru prima dată pe Tijeatrul Național din București la 3 Maiu 1883. PERSOANELE i Leonidas Sitaridis, grânar și bancher..........D-nu St. Julian. Savastița, soția’ ,sa............>. ... D-na A. Velner. Doctorul Cimfrntescu ....................... . D-nu C, Notara. D-nu Lache, secretar al lui Sitaridis. . . t ,A. Catopol. Un servitor , ... f .... f „ U, Alexandrescu. Scena, ee petrece in București. Un salon cu mobile de mătase foarte elegante, tovor, în fund1 tablouri itaridi și pe doctor). Cimentescu (Cătând pulsul lui Sitaridis) Iar este... nu știu cum astă-zi. Sitaridis Veve... sinto... pentru că sinto agitato... (dă un jurnal lui Cimen- tescu) Țiteste și d-ta. Cimentescu (fără a lua jurnalul) Știu istoria! de la Senat. Sitaridis Ma, mon chdr ami... tocmai acuma... subt regime libertății și al consti- tuțiunel ? !...—Ma țe valva... țe zapațiala... je vous le demande ne- poto a me a fost 2 ani la banca, 2 ani întregi cher docteur.. și acuma a găsito dimialor că nu este Rumuno... Că este greco... așa a ziso, d-nu miniștri... Ah!... Oameni a noștri politiți sunt niște ambițioși, geloși ca coconele bătrine. Cimentescu Știi că eâ urăsc ambițiunile politice ; dar opiniunile sincere le respect chiar daca le-ași combate. Sitaridis Lipon, mon cher ami, mă bănuește nu suntem sințeri ? Merci docteur !... Ma știi dimiata ce valva s’a făcut... țe țiarta? Ma cumo s’o lo dee a- farăchindun județiritregol’aaleso senatori? (cu superare)Ne-afăcut’o de riso. Cimentescu Mania renumelui împinge pe nepotul d-tale a se arunca ast-fel în poli- tică, ce-I trebuia d-lul Senat.... Sitaridis Ma cum? Eti pretenderisesco se fie la Senati. Cimentescu Pentru? Sitaridis Par ce que... Ma dimiata nu îngelegi cum joacă dimialor păpușile.... Inteligența și capațitatea omenilor cinstiți și de valoare trebue se lupte cu ațesti patrioți infalibile cuțno se cred dimialor. Daca am dorițo se fie nepoto a me la Senati, este pentru ca ațesto tinere are sentimente naționali, s’apoi noi avem proprietățile mari.,. D-ta nu cunoști zude- www.digibuc.ro LITERATORUL 299 țele.... daca nu este deputațl sati senatori, d-ni prefecți te propo- desti frate, te sarațește... țeranile sunt: intretables depuis la Qon- stitution. Cimentescu (rîzend) ha! ha! Va să zică pe Lingă interesele sentimentelor naționale sunt acelea dela moșie !. ha! ha!... Sitaridis (Confus) Ma dimiata».. en fin de fin este si ațasta... A ! nu suntem Rumuni..,. Ma ia alegere suntem Rumuni che patriote!.. Am se lo zico la d-nu miniștri ! Kirios ipiniștri, ... me pare reo che ești și stal la catedra de ministro!.. Cimentescu Calmează-te...; D-ta știi că al suferit și ești âncă in convalescență, nu trebue să te agitezi. Sitaridis Mais je ne peu pas, mon chăr amil... Auzi riso dracului L.Ma spune?, eu nu am luato naționalitate de Rumuno ? Nu am nevastă Rumunca? Nu am copil Rumuni ? Cimentescu O știu. Sitaridis Lipon ! Sinto Rumuno... Și nepoto a me... A ! A !.. ațesta nu merge mon chăr, nu merge! Ma țe crede d-nu miniștri,., ca numai dimialul este in putința ca se conduțe carul ptatulul ? Cimentescu O ! dar te arunci in politica înnaltă! Sitaridis. Veve !.. Fumo orgoliului a turburato ideile de laD-luI... Țe ? nu este o nebunie.... mais cest une folie, a crede che Dimialui șste singfuro om capabil în tote țara!.. De chindo lo a intrato in capațina ațasta idee : de chindo dimialul crede că este reformatori che mîntuitori na țiuni...ațesto tumo.„ acesto orgolio i’a turburato ideile și numai fațe de chito nerozii... Telos pandon... j’en convins... suntem din opozițione.. ma se pote o țară constituțională foră opozițione ? !... Cimentescu. Vorbești de orgoliu, dar al insistat să faci D-fa senator pe nepotul D-tale !... Mărturisește că și acesta este tot orgoliu. Sitaridis Altro che altro!... Pentru politica se alege oameni utili din toate claseln D-nu Miniștri cu școala dimisale are săperde nația...Mop cher dop- teur, po ațesto om la imbatâto un orgolio piramidal... Voulez-vous me croire... Partida che sgomotul țe fațe dimialul, a compromiso la streinătate țara intreagă...Ațesta împrejurare me bolnăvește !... Cimentescu. Dar de ce te mal superi!.. Nu știi ? Cade. Sitaridis. (repede) Ministeri ?.. Bravo lui!.. Așa trebue... (cu importanță.) Ma se înțelege.., trebue se cade MinsterL..Ma țe credea Dimialor !.. Ha! Ha! natus tora.-. fort bien, chăr docteur».. fort bien! vous me ren- dez la santăe ! ., Cimentescu. EI) acum calmează-te. Sidaridis. Ma sinto calmato... Mais je vous le demande, cum se nu cadaguverno? CCu importanța) Am scrisorile de la streinatate.... Ma, nu le sufere afară mon cher ami... trebuia se dee demișia neaperato, www.digibuc.ro 300 LITERATORUL Cinientescu Neapărat, de ce ? Sitaridis De ce? (confidențial) Pentru ca sinto prețuri la grio. Cinientescu frâzând) Ha ! Ha I Sitaridis Nu ride... nu ride.... se fcrede țe zițe Sotirachi.—Nu putea dimalor se merge cu carțiocure: l-iu, che nu le sufere la Marsilia che din cauza dimalor a cazuto prețurela grio și al 2-lea pentru ca/, (cu importanță) ma țe crede che cu congreso electrico nu s’a facuto valva la bursa?.. Cinientescu (rizend) Dar ești un profund politic ! Sitaridis. [vesel] Ha! Ha! a pațito... a pațito si pre bine me pare! Si niți cu Ghermania niți cu Austria nu merge Dimialor-.... ha J ha! s’a in curcato ițele ! (con/îențial) Era se avemo resbelo.. daca nu se da Di- mialor demisia. —Ă fosto priimită? Cimentescu Așia se zice. Sitaridis (frecânduși manile) Prea bine ! Hei! se vezi dimiata acuma, nepoto a me nu va fi la senati, —Va fi? je vous le garanti—De ține este 'vorba se formeze noo ministeri ? Cimentescu Se zice de Corciocarescu. Sitaridis Bravos ! Me plate... Omo noo.,. Capabile... che o se aduțe și re- forme ... Cimentescu Totale ! Sitaridis Veve ! si avec de bons intentions !... Bravo !... me plațe . .. Patrioti ma nu diamialor !. .. Cimentescu Hei! acum că această noutate te- a calmat, te rog nu neglijia reco- mandările mele... Urmează cu apa de Vichy și mai ales fii calm ... calm ... ai scăpat de o mare primejdie. Sitaridis (speriat) Primezdia! ... Pas possible !... Cimentescu Cănd știința ’șl cheltuește toate mijloacele și nu poate reuși, falimentul sănătății este mai teribil de cât toate falimentele ... Sitaridis (m’ai speriat) Ala ego !.. . Cimentescu (solemn) In acel caz moartea se prezintă ca creditoare ... Și atunci.. poți cere concordate. Sindicii sunt fără putere căci creditoare . . e fără îndurare !. . .• Sitaridis 'neînțelegând) Ba ! ba !... (dupe o reflecțiune o&tând că doctoru su- ride) A! țe farceur este doctore.. .parole d’honneur m’a speriato , .. Cimentescu Nu, nu, îngrijeste-ți sănătatea... Lasă pe miniștri și pe senatori să-și facă mendrele in pace . .. Omul naște . . . Sitaridis (întrerup&ndu’l) je la connais ... prada morții!... Cimentescu Da chiar nașterea este germănul morții... căci omul naște pentru a muri odată. Sitaridis (din nou speriat) Aîmaisvousme decouragjz, mon chăr docteur ! Cimentescu Viață calmă și urmează regulat tratamentul med, www.digibuc.ro LITERATORUL 301 Sitaridis (preocupat de recomandările doctorului, aleargă și ia un pahar de apă de Vichy) Te zuro che me voiîi ține de consiliele D-tale ... Sa cade țera, se cade ministero, nu me mal supero !... je vous Ie jure ! ... (Va urma.) Ștefan Velescu. 8 APRILIE. Te salut cu bucurie scumpă zi de opt Aprile Zi cu cer de primă-vară, și cu soare aurit, Tu ce te mândrești voioasă între cele alte zile Pentru că-ai născut în lume pe un rege strălucit. Al meti suflet dacă astă-zi vesel te sărbătorește E că tu ai dat viață și ființei ce iubesc: ITne-i gingașe regină ce pe inimă-mi domnește Nu cu vre un sceptru falnic; ci cu zimbetu-I ceresc. Ea nu are tron de aur, nici măreață diademă; Ensă eti pe alba-I frunte admir păru-I aurit, Și ’n adânca ei privire e o tainică poemă, Ce-mi înseninează viața, și mă face fericit!... Opt Aprile, opt Aprile, al med suflet ânc’odată Te salută cu plăcere, c’un surîs ne-prefăcut; Pre-cum tu ’ți-aduci aminte că ai salutat odată Leagănul iubite-I mele cănd pe lume s’a născut! București. 8 Aprile 1883 Ion N. lancovescn. SCRISOARE. . . Și... mi-a spusîi atât de multe ochii tăi, că de-ar fi fost Să le țiti pe toate minte, și să ’țl le spuiii pe rost, www.digibuc.ro 862 LITERATORUL N’așî putea o viață ’ntreagă să m’achit de datorie înșirând mereti la versuri pe fol albe de hârtie; Căci vezi, LLraga mea Erino, in privirea ta cerească E un farmec așa dulce care poate să uimească Nu numai pe mine singur ce mă știi cum te iubesc; Dar, pe orî-cine trăește, și-are suflet omenesc! Eram fericit atuncîa, căci puteam ’in voe-a-țî spune Focul ce mă mistuește, dorul care mă supune; Iar pe gingașa ta față cu surisu-i înflorit, Eti puteam citi răspunsul cel atăt de mult dorit..* Dar de cănd a vrut destinul să mă depărtez de tine, Ca. să rătăcesc prin lume dus pe gânduri, și ’ntristat, Nu-știti dacă de atuncea al maî cugetat la mine, Sati într’a uitare! carte făr’ să yrei m’aî însemnat. Nu-știti iar, dacă mâhnirea pentru lunga-ml depărtare Ți-a ’ncrețit vr’o dată fruntea, sati de-a putut fi în «tare Să topească două lacrimi de cristalul cel maî pur Pe subt genele-ți frumoase ce umbresc un cer de-azur! Tot ce știti e că departe viața-mî este o povară Ce apasă cu putere peste pîeptul metî zdrobit Și de-o mai târăsc acuma întristată și amară Este numaî cu ideea unu-i suvenir iubit. Unde nu ești tu Erino nue cer cu bolți senine Nu sunt rîurl cu murmure, nu e soare strălucit.. . Luna nu mai e bălae, stelele nu au lumine, Poezia este moartă cu accentele i divine Și natura e cernită într’un negru ne sflrșit! Oamenii sunt reci ca iarna, inimele lor uscate In zadar aș vrea la denși mângâierea să găsesc Ei nu sunt in stare-a-mi spune de cât vorbe-amestecate. Cu sarcazme grosolane ce în suflet mă rănesc. Sunt dar singur, și tăcerea 'mi-este singură amică Ea e martorâ-a durere! ce mă roade-așa eumplit!... în tăcere^arunc blesteme pentru-o soartă inamică Ce în veci mă înfierează ca să fiți ne-fericit 1 www.digitrac.ro LITERATORUL 30§ Sunt dar singur, și tot singur vremea tristă, voiti petrece Rătăcind pribeag în lume ca o frunză dusă ’n vânt... Ne având vr’un alt tovarăș de căt disperarea rece Care credincioasă ’n viață, mă va duce și ’n mormânt! Ion N. lancovescn. ’MI-AÎ ZIMBIT. ’MI-ai zîmbit și ’n al mei suflet O scîntee al aprins, Și de-atuncea simt arsura Unul foc nestins. De atunci deștept, și’n visuri, Ard la zîmbetu-țl mereu; Dar nu’ml știe nimeni focul, De căt tu și eti. Vino, stinge-mi c’o privire Focul tainic, arzător, Și în locul lui, va naște Un adânc amor !.. ănic. Al. Slăniceanu AM PLÂNS. *“i — Am plâns în tot d’auna Pe cel nenorocit, Iar pe sărac într’una ’L-am plâns, ’l-am miluit. Am plâns la suferința Bătrânului albit, Ce’șl blestemă ființa, De traiti, când e lipsit. www.digibuc.ro 304 LITERATORUL Slănic Am plâns pe ori și cine Și-am dat câte ceva.... Dar oare pentru mine Va plânge cine-va? ., Al. Slăniceaiin POEMA Când pe cartea egzistenței și-al meii nume se înscrise. Suferința și dezgustul lângă el s’au așezat, Căci d’atuncl și până astăzi, opt-spre-zec ani de vise Nu ’mi-ati dat măcar o dată un moment neturburat. Dacă-aceasta e poema unul trai în astă lume, Dacă-aceasta-I fericirea celor opt-spre-zece anî, O! De sigur, ați cântat’o, mari poeți, cu mari renume, V’ațI vândut ănsă condeiul pentru glorii, pentru bani. Nul... Poemă nu egzistă în mizeria cumplită, Căci mizeria, durerea e cu moartea înrudită, Și ’n mormănturi încetează cugetare și simțiri. Nu! poema mea se afiă în amor, în fericiri!.. Dar ’șl-aci țărâna morțel te acoperă de o-dată Și ’țl urăști amar viața de blesteme ’ngreuiată 1 Am Iubit, și în iubire, câte lacrămi n’am vărsat! Dar și aceasta de-I poemă, chiar și eU m’am înșelat. Unde dar este poema? In durere, fericire? In mizerie, avere, în orgie, în iubire? ... Iu viață sa.ii în moarte, în prezent saîî în trecut? Nu!.. Poema este aceasta : de a nu te fi născut 1 .. Nicii N. Manicatidi www.digibuc.ro Literatorul 30& Găsim în No. 17 al ziarului „Alarma" be apare în Craiova, următoarea poezie: SCROB-MACEDONSKI. Doi poeți și doi prieteni, doî rivali cu mari oștirii Unul tare ’n glonț de pușcă, altu’n sfintele’! simțiri 1 Unul fuse ’n fața Plevnei, altu ’n fața Suferinței; Unul prin război Și altul prin puterile Voinței 1 Unul poartă spadă, trese, altul poartă -amintirea Zilelor în care-o dată cunoscuse fericirea! Astfel Scrob și Macedonski, însumează, o putere: ținui cântă printre gloanțe ș’altul luptă îr^ durere! Oraioyfy 9 1883 Mauriciii VFechsler. i ______ roo® ram Nenorocirile unui Chinez în China. (Urmare) Capitolul XVI Kin-Fo iarăși pe drumuri. Acum, sițuațiunea lui Kin-Fo era mal gravă decât in tot de a una 1 Așa dar, Wang, cu toată învoiala făcută, când a fost vorba să ’șl omoare elevul ’șl-a simțit voința cit ’I se înmoaie! Așa dar, Wang nu știa nimic din schim- barea făcută in averea lui Kin-Fo, de oare ce scrisoarea lui nu pomenla nici cum de aceasta ! Așa dar, Wang a însărcinat pe altul să aducă la îndeplinire învoiala lor, și pe cine! pe Tai-pingul cel mal înfiorător dintre toți, pe Tai-pingul care nu va avea nici o mustrare de cuget ca să indeplinlască acest omor, mal cu seamă când știe că himenl nu ’l-ar putea face responsabil 1 Scrisoarea iul Kin-Fo nu ’l asigura că nu va fi pedepsit, și, însărcinarea lui Wang nu ’I asigura un capital de cincl-zecî de mii de dolari! —, Ah 1 m'am săturat! strigă Kin-Fo coprins de mânie. Creg și Fry fuseseră înștiințați de scrisoarea lui Wang. 20 www.digibuc.ro 306 LITERATORUL — Scrisoarea 4-tale, îl întrebară ei, nu poartă ca dată ecstremă ziua de 25 Iunie ? — El nu! le răspunse el. Wang trebuia și nu putea s’o dateze decât din ziua morgii mele! Si deci Lao-Șhen poate să mă omoare când îl va plăcea, fără ca să fie silit de timp 1- __ Oh! ziseră Fry și Creg, interesul lui este să Jucreze cât mai neîntârziat. — Pentru ce?... — Pentru ca fcăpitalul asigurat să fie acoperit de poliță și să nu’l scape din mână! Argumentul era adevărat. ________ Fie, zise Kin-Fo. Dar or și, cum, eu ^trebțiie să ’rcj iau scrisoarea înapoi, chiar de-aș plăti-o cu cel cinci-zecl de mii de dolari garantați lui Lao-Shen 1 — Drepl., zise Creg. — Adevărat, adăogă Fry. — Deci, Vof pleca! Trebuie să se știe unde e acum acel șeț Taî-ping! Poate că el va fi mai ușor de găsit decât Wang! Și tot vorbind) Kin-Fo nu putea să stea locului. Se tob plimba de colo până colo. Aceste batjocuri ale soartel, care cădeau pe capul lui ca o înlănțuire de lo- vituri de măciucă, ii puneau sângele intr’o ferbere ne mai pomenită. — Plec! Mă duc să caut pe Lao-Shen! Iar dumneavoastră, domnilor, făcețl ce vreți. — Domnule, răspunse Fry-Creg, interesele Centenariel acum sunt mai ame- nințate de cum ij’au fost^ nicl-o dată! \A te părăsi în aceste Împrejurări ar fi să nu ne îndeplinim datoria. Deci nu te vom părăsi nici de cum ! Nu mai era vreme de pierdut. Dar mâi întâi de toate trebuiau să știe bine cine era Lao-Shen, și în ce loc îl puteai găsi. Ensă n’aiî întîmpinat nici o greutate pentru aceasta, fiind-că Lao-Shen era âestul dă cunoscut. In adevăr, acest tovarăș al lui Wang pe timpul mișcării de răscoală a tribului Mang-Tchao, se retrăsese la nordul Chinei, dincolo de Murul cel mare, în partea vecină cu golful Lăao-Tong, care este un adaos la golful Pă-Tchă-Li. Dacă guvernul imperial nu se învoise âncă cu el, precum făcuse cu cei lalțl șefi de resculați pe care nu’l putuse învinge, apoi îl lăsa cel puțin să stea liniștit pe țarinele sale aflate dincolo de fruntariile chinezești, unde Lao-Shen, supus unui rol mai mo- dest, făcea pe hoțul de drum mare ! Ab! Wang ’șl-a ales bine omul J Acesta nu va terăgăni lucrurile, și, o lovitură de pumnal mal mult sau mal puțin, pentru el nu era nimic! Kin Fo și ambii agențl obținură deci lămuririle cele mai mari asupra lui Lao Shen și aflară că de curând fu văzut în înprejurimile portului Fou-Ning, port mic pe golful Lăao-Tong și se hotărîră să și plece într’acolo ne întârziat. Lă-U fu înștiințată de ceia ce s’a petrecut și neliniștea’I crescu 1 Lacrimile ’I imundară ochii. Voi să’I facă să nu plece ! Nu vedea el că înfrunta un pericol ne- înlăturat ? Nu era mal bine să aștepte, să se depărteze, să părăsiască Imperiul www.digibuc.ro hrtERATOto $07 Peresc, dacă va fi nevoie, să se ascupziț vre-o parte de lume und.q sâlJjaLicul Pao-Shen pu ya putea să’J găslașcă? Dar KinrFo o făcu să înțeleagă- că nu putea să sufere a trăi subț o amenin- țare jneînpetată și în voia unul tâlhar, care știș că omorîndu’l îl va mpșteiji! Nu; Trebuia să sfârșlască o dată pentru țot-deauna. KimFp și. însoțitorii sel vor pleca qlllaii în acea^ zi, yoi; ajppge până la Tai-ping, vor cumpăra cu aur scrisoarea bles- iemață și șe vor îptoarpeln Păkjng mpl nșinte de anularea decretului de ințerdicțiune. tt Scumpă soră,;zise țtinrFo, aqum nu’ml mal pare răii că ni s’aațnănf^ cu- nunia âncă cu păte-va zile; căpl ce al fi făcut tu acum dacă eram cununați l — Dacă am fi fost cununați, zise Lâ-U, aș fi avut dreptul și datoria de a te urma, și tje voi urma l Nu 1 Mal bine să moț de o mie de ori de căt să te ecspul la vre-un pe- ricol 1.... Adio, Lă-U, adio Și> pu. JaprîmI în ochi, șe zmulse din brațele tinerel, pare voia să’l oprjașcă. Chiar în acea zi, Kin-Fo, Creg-Fry, urmați de Sun, căruia pocinogurilp nu’I mal dădeai! pace, plecaă din Păking la Tong-Tchăou. Intr’un <|eas ajunseră. Iată ce hotărîseră : QăJ0tqrind pe uscat, prințr’q provincie nesigură, ar fi dat peste greutăți serioase. Dacă ar fi-4ost voțba să sa ducă numai până la Murul cel mare, la ncrrdyl ca- pitalei, or pare ar fi fost pericolele de indicat pp acesțdrumde patrii șecl deJ^ghe ar fi cutezat să le înfrunte j dar portul Fou-Nmg nu era la nord, ci la Est. Du- câțidu-se p§ apă câștigau timp și siguranță. In patru sad cinci zile, Kin-Fo și însoțitorii lui puteau să ajungă acolo, și o dată ajunși vor vedea ce mai e de făcut,,- Dai; găsi-tyor vre-un vas care, să plece la Fou-Ning ? Despre aceasta trefiulaă să se asigure, mal ’nainte de or ce, întrebând pe agenții maritimi din Țqng- Tchăou. De astă dată, Kin-Fo, pe care nenorocirea ’l urma necontenit, avq noroCj Un vas, incărpat jjentru Fou-Ning, aștepta la gurile riulul Pe’i-ho. Nu mal ei;a nimic de iăcut decât să se urce intr’un steamboat, dintre acele care Jac șerviciă pe fluviu, și cu el să se ducă pentru a se îmbarca in vasul de care e vorba. Creg și Fry cerură numai un ceas pentru ca să ’șl facă pregătirile lor de ple- care, și pe care ceas îl întrebuințară intru a cumpăra toate aparatele de scăpare de innec pe care le cunoaștem deja, de la primitiva ’ncingătoare de plută și până la vestmiptele plutitoare ale căpitanului Boyton. Kin-Fo prețuia mereu doup ^qte de mii, de dolari. Călătoria pe mare fără pa să albă de plătit pește prima inaințată Centenariei nici o para mal mult, fiind-că s’a asigurat pentru toate intîmplările Deci, putendu-se intimpla ceva, totpl trebuia prevăzut, șț, în, adevăr, țptul fu prevăzut. Deci, in ziua de 26 Iunie, la prânzi Kin-Fo, Creg-Fry și Sun. intrau in va- sul Peî-tang și se coborau in josul riulul Pel-ho. Intortochieturile acestui fluviă www.digibuc.ro 308 LI'tERA'TORtJL sunt așa dt> multe, că drumul urmat pe el este tocmai de două oH linia dreaptă care ar uni orașul Tong-Tchâou cu gurile acestui fluviu; dar ă canalizat, șf, prin urmare, navigabil pentru or ce vas căt de mare. Astfel dar mișcarea maritimă pe acest fluvifi este mare și mult mai importantă de cât mișcarea dupe drumul cel mare, care merge aproape paralel cu fluviul. Peî-tang mergea repede printre semnele care arătafl locurile periculoase din canal, bătând cu roatele lui apele gălbui ale fluviului =și turburând cu mișcareă. sa mulțimea de canale de irigațiune de pe ambele maluri. Astfel trecură numai de cât turnul înalt al unei pagode dincdlo de Tong-Thcâou și dispărură după o coti- tură foarte repede, In aceste locuri, Pei-ho nu era âncă larg. Ici se strecura printre maluri nisi- poase, mai încolo printre cătune mici, dincoace printre bâte-o câmpie păduratică, presărată cu pometuri și garduri de mărăcini. Trecurk prin mai multe orășele im- portante, Matao, Hă-Si-Vou, Nane-Tsaă, Yang-Tsoune, unde se simte și fenomene de maree. Ajunseră la Tien-Tsin, unde Irebuiră să piarză mai mult timp până când să li se deschiză puntea de Est, care unește cele două maluri ale fluviului, și până când să se strecoare, cam cu multă greutate, printre sutele de vase, îmbulzite in port. Trecerea aceasta se făcu cu mare gălăgie, și desprinse mai multe bărci de le- găturile care le țineafi pe loc. De altminterea, chiar ei singuri le tăiau legăturile fără să aibă habar de stricăciunile ce vor face. De aci o amestecătură și o încur- cătură de vase luate de apă, care ar fi dat mult de lucru căpitanilor de port, dacă portul Tien-Tsin ar fi avut funcționari de aceștia. N’am spune curat adevărul dacă am arăta că Fry și Creg, in tot timpul acestei călătorii pe apă, nu părăsiau pe clientul lor nici chiar la o distanță cât talpa piciorului. Acum nu mai era vorba de filosoful Wang, cu care s’ar fi putut înțelege foarte lesne, dacă ’l-ar fi găsit; dar aveaii a face cu Lao-Shen Tai-pingul, pe care ei nu ’l cunoșteau, și care, — tocmai pentru că nu le era cunoscut, — li se părea mal de temut. Pentru că se duceau la el, ar fi putut să se crează in siguranță, dar cine le proba lor că Tai-pingul nu ’și urmărla deja victima 1 Și astfel fiind cum să se feriască de el, cum să ’l înștiințeze că el se duc la el ca să se înțeleagă ? Deci Creg și Fry in or ce călător din Pe'i Tang vedeau un omorîtor! Nu mai mâncau, nu mai dormiau, nu mai trăiau ! Dacă Kin-Fo, Creg și Fry erau cu totul neliniștiți, apoi nici Sun nu se lăsa mal pe jos. Numai că se gândia că are să călătorlască pe mare și inima ’I se fă- cea cât un purice. Cu cât Pe'i-tang se apropia de golful Pă-Tchă-Li, ca atât bie- tul Sun îngălbinia. NaSul ’i se ascuția, buzele ’I se încrețiau chiar după acum când apele liniștite ale fluviului nu zguduiau nici de cum steamboatul. Ce s’ar întîmpla ânsă când ar avea să îndure loviturile groaznicelor valuri ale unei mări înguste^ valuri care zguduie vasele cu tărie și Iuțeală? —- Nai fost nici o dată pe apă? îl întrebă Creg. www.digibuc.ro LITERATROUL 809 — Nicl-o dată! — Ce! nu merge ? îl întrebă Fry. — Nu ! — Ca să nu ’țî vie refl, eu te povățuiesc să ții capul tot în sus, adăogă Creg. — Capul?.,. — Și să nu deschizi .gura.,. Zise Fry. — Gura ?... Atunci Sun îl înștiință că ’I-ar plăcea mal bine să nu vorblască nici de cum, și, aruncând asupra rîulul, care se mal lărgise, privirea tristă a oamenilor care încep să îndure proba, cânți caraghioasă, a răului de mare, se duse de se așeză în mijlocul yasulul. k In această parte a fluviului, care trece printr’o vale, priveliștea se schimbase. Malul drept, mal 'nalt contrasta, prin râpa lui prăpăstioasă, cu malul stâng, care era mărunt și pe care se juca spuma ușoară a valului respins. Dincolo de el se întindeau holde fie sorgho, de porurnb, de grâu și de mei; așa că în toată China, — o mamă care are de hrănit atâtea milioane de copil, — nu găsești nici o bucățică de pământ bună de arat care să fie părăginită. Peste tot numaUcanale de irigați- une care răspândesc apă cu imbelșugare. Ici și colo, pe lângă satele cu acoperișuri gălbui, se vedeatî câte-va mănunchiuri de pomi, mal ales meri bătrâni, care n’ar fi șezut răâ nici intr’o câmpie normandă. Pe maluri mergeau in sus și ’n jos o mulțime de pescari, cari in loc de câini de vânătoare sau mal bine de pescuit, se servlan cu cormorani. Aceste păsări, la un semn al stăpânului lor, se cufundau în apă șt aduceați peștii, pe cari nu ’l puteai! înghiți fiind că aveau de gât câte un inel care nu le îngăduia aceasta. Pe urmă, steamboatul, cu zgomotul lui, Stârnia cârdurile de rațe, ciori, corbi, ulii, care se ridicau din erburile înalte. Pe. cât drumul cel mare, An tot lungul fluviului, era mal deșert, pe atât miș- carea maritimă din Pei-ho era mai mare. O mulțime de vase urcau și coborau cur- sul lui 1 NăvI de rezbel, cu acoperământul mult îndoit dinainte înapoi, mișcate prin două rânduri de lopețl sau prin roate învârtite de mână omenească; năvl de vamă cu două catarte, cu pân?e de șalupă întinse pe funii transversale, și împodobite la bot și Ja cârmă cu capete sau coade de gogorițe închipuite ; năvl de negoț, destul de încăpătoare, care, încărcate cu cele maî prețioase producte ale Imperiului Ce- resc, nu se tem de a înfrunta loviturile typhonuluz *) din mările vecine; năvl de călătorii mici, mânate cu lopețl sau trase la edec, întrebuințate de cel cari au timp de perdut; năvl de mandarini, yachturi mici de plăcere, care duc după ele și lun- trile lor; luntrișoare de toate solurile, cu pânze de rogojini, dintre care unele mal mici sunt mânate de femei tinere, nu lopețile ’n mâini și copilul la spinare, aceste luntrișoare îșl poartă bine numele care va să zică: trei scânduri; printre toate astea mal sunt și plute de scânduri, sate adevărat plutitoare, cu colibl și cu gră. dini de pomi și legume, plute mari făcute din câte-o pădure întreagă din Man- tchouria { •) Pe latura Ost a Africel, furtunile vârtejurise numesc „tornados® iar în mările Chinei „typhon", In știință se numesc „cy cloni." www.digibuc.ro 310 LITERATORUL A doua zi, 27 Iunie, mai ’nainte de răsăritul soarelui, Pe'i-tdng sosi in por- tul Takou, aproape de îmbucătura fluviului. Aci, pe amîndoue malurile, sunt forturile de Nord și de Sud, care fură luate de a^maîta ânglo-fratide^ă la 1860 și cârd aouiil feuht cu totul Wiiiiate. Âci, genera- lul Collineau dăduse strălucitul atac, la 24 august acelaș an; aci, cad&nierele ișl deschiseră drumul pe fluviu; aci, se află o bucatei âe pământ ingfislă, care de-abia e ocupată și poartă numele de concesiunea franceză; aci, se află și se mal VediTancă monumentul mirtUar subt care zad rettiășîțele bfițerildr âoldaților mOrțî in ^acele războaie neuitate. Pef-ta.ng nu pitea să meargă mai departe. Deci toțî călătorii trebuiră* să se dea Jos in acest oijaș, care e destul de important și care șAr desvolta foarte jnult dacă mandarinii ar lăsa să i se facă' un drum de fer care să ’l uniască cu Tien-Tsin^ Vasifl încărcat pentru f’ou-Ning era să plece chiar în cursul zilei. Ipn-Fo și- însoțitorii lui nu mal aveaâ nici un ceas de pe^dut, și deci intrară într’o luntre, care, peste un sfert de ceas îi1 lăsă pq vasul Sam-Yep. CAPITOLjUL XVII. Cbstbl bănesc? al lui Kin-Fo e in pericol. Cu opt zile mal înainte, sosise în portul Takou b navă americană, căre, În- chiriată de conipania a șeasea chino-californiană, a fost încărcată pe socotiala a-’ gențiel Fouk-Ting-Tong, carâ ’și are localul în cimitirul Laurel-Hill, din San-Fran- cîsco. In acest loc, Chinezii, morțl In America, aștdaptă fciua de reîmpământenird conform kfu reli^iunea lor, bare le poruncește ca să fee îngroape în locul nașterel, Acea navă, cto defetinațiune la Canton, încărcase, după autorîzațiunea Scrisă a agenției, două Sute cincî-zecl de coșciuge bu morțl, dintre care șehpte-zecl și cinci trebuia Să Id lasă la Takou pentru Ca să fie trimise în provinciile de nord. Acestă șeapte zeci și cinci de coșciuge, pentru ca să fie duse pe la locurile lob fură descărcate de pe nava americană în alta chineză, care chiar în -ditoîneața de 27 Iunie, pleca la portul Fou-Ning. Kin-Fd șî cu însoțitorii lui, fiind că nu Inai erĂ nici o navă Care să plece în golful Lăab-Tong, trebuiră să se urce în nava de cadavre. Dă alt-fel drumul era nuinal dă douăjtrel zile* și foarte lesnicios îh acea epocă a anului. SamLYep era o navă chineză de mare, de o capacitate de aproape trei sute de mii dd bhilograme. Sunt altele de un milion și mal mult. Ele se afundă în apă numai dfe șease picioare, ludrucare le permite să treacă pledîcele fluviurilor din Imperiul Ceresc. Mal rnUlt largi de cât lurigl, merg rdâ, învârtindu-se ca o sfâr- leâjă, cela ce le face mal folositoare de cât Vasele mal lunguețe. Safranul cârmei lor este străpuns de găuri, sistem foarte lăudat în China, al cărui efect pate a ti de tăgăduit. Or cum ar fi, aceste năvl încăpătoare intră fără grije în mările țer- murene. Se citează chiar una care, închiriată de o casă din Canton, dușe la San- www.digibuc.ro LITERATORUL 311 Francisco ceai și porcelanuri, comandată fiind de un căpitan American. Deci este probat că acest sol de bastimente pot să mekrgă și pe mare și oameni cunoscă’ ton spun că Chinezii sunt marinari buni1. Un căpitah și șlase oamenf, cari compunehh echipajul năvel, erau în deajuns pehtru a mânui pânzele, care se închideau și se deschideau ca un evantaliu. Se zice că busola a fost inventată în Chiha. Se poate; dar corăbieril țărmurenl nu o întrebuințează nicfl o dată. Cela ce făcu și căpitanul Yin, comandantul năvel Sam- Yep, câre de alt-fel sdcotla să nu plarză din vedere țărmurile golfului. Căpitanul Yin,om mărunt, cu fața rîzătoare și toi dea una veseli, era demons- trațiunea iie a problemei insolubilă a mișcării perpetuă. Nu putea s stea pe loc. Făcea numai gesturi. Brațele, mâinile, ochit lut, vorbfau mal mult de cât limba, care nici ea nu stă de fel. Iși înghioldia oamenii, îi întreba, îi înjura; dar era marinar buh, cunoștea bine coastele acelea și mâna curabia ca și cum ar fî ținut-o pe degete. Plâta ce*i dăduse Kin-Fo pentru el și însoțitorii lui îl înveselise și mal mult. Niște călători cari ’f-au dat o sută cinci-zec^de taeii *) pentru un drum de 60 de ceasuri, ce mai vrei 1 mal cu seamă dacă ar fi toi așa de mulțumiți ca și însoțitorii lor de călătorie închiși în fundul năvel l Kin-Fo, Creg și Fry, bine-răâ, fâră așezați in niște odăi la cârmă, Sun in- r’una de la bot. Amindoi agenții ingrijațl intr’una, se puseră să egzamineze cu băgare de seamă și1 echipaj și căpitan și nu găsiri nimic de bănuit în acești oameni. Să’șl închipu- iască că âr fi fost uniți cu Lao Shen era un neadevăr, pentru că numai întîmplarea â scos înaintea clientului lor această navă, și întîmplarea cum ar fî putut să se facă părtașe cu acest tâlhar 1 Deci, drumul acesta, afară de pericolele de mare, îl întrerupea pentru câte-va zile de la îngrijirile lor zilnice, și ast-fel îl lăsa pe Kin-Fo liber, căruia de alt-fel îi păru foarte- bine de aceasta. El se închise în odăița lui și se puse să «filosofeze» dupe plac. O ! căcf n’a știut el să’și prețulască fericirea, nici să’Șl înțeleagă traiul iără griji din Yamenul din Shang-IIaî, trai pe care munca ’l-ar fi făcut mal plăcut! Să puie el mâna pe scrisoarea cela și o să se vază cât de mult ’l-a folosit lecțiunea asta și cum din nebun va deveni înțelept! Dar, o- să puie mâna vre-o dată pe ea ? Negreșit, pentru că are s’o plătiască bine. Cu Lao-Shen nu era vorba de cât de bani. Ensă trebuia ca să’l surprinză Iar nu să fie surprins de el! Greutate mare. Lao-Shen trebuia să fie înștiințat de tot ce făcea Kin-Fo; Kin-Fo nu știa nimic din ce făcea Lao Shen. De aci, pericol foarte mare, de îndată ce clientul lui Creg-Fry intra in provincia în care era Lao- Shen. Totul era aci : să’l înștiințeze. Foarte vădit că lui Lao-Shen ’l-ar fi plăcut să ia cinci zeci de mii de dolari de la Kin-Fo trăind, de cât cinci zeci de mii de dolari de la Kin-Fo mort. Lucrul acesta ’l-ar fi scutit de o călătorie la Shang-IIa și de o vizită la contuarul Centenariei, vizită -care pentru el ar fi fost cam perico- loasă, or cât de bine-voitor ar fi fost guvernul față cu el. Aproape <200 de franci, www.digibuc.ro 812 LITERATORUL Ast-fql se gândia mult schimbatul KinrFo, și fiți siguri tânăra văduvă din P& king ocupa un loc întins în proiectele lui asupra viitorului l In vremea asta, la ce se gândia Sun ? Sun nu se mat gândia. Sun sta întins în odaia lui plătind trjibutuț săli zeilor rău-făcători al golfului Pă-Tchă-I^i. Nu’I veniau în gând de cât blesteme, și peptru stăpânul lui, ^i pentru Wang, și pentru tâlhapul de Lao-Șhen! JSe dplytqcise cu totul! Ai ai ya ! ce gândiri dobitoceștl? ce simțimânte tâmpite! Nu se^ piaț gân- dia nici la ceai, nici la orez ! Ai ai ya! Ce yânt ’l-a adus pe calea asta, d,in gre- șală 1 De-o mie, de zece mii de oii a făcut răă că a Intrat slugă ]p un jqm care călătorește pe mări! Ar da cu multă bucurie și ce’I maî rămâne din coadă numai să scape de aici! ’l-ar părea mal bine să’șl rază capul, sâ se fa^ă ționz ! Un câine galben ! un câine galben îl rodea ficații și măruntaiele 1 Ai ai ya / Dar nava, mânată de un vânt bun de Ja sud, mergea la trei șau patru mile dep rte de țărmuri. Trecu ^eh-Tangul, la gurije fluviului cu acelaș nume, nu de- parte de locul pe care debarcaseră armatele europepo,, pe urmă Shang-Tung Tchiang-No, la gurile rîulul Tau^ și Haî-yă-Țsă, Partea aceasta a golfului începu să fie mal deșeartă. La două zeci de mile departe, de Peî-ho, unde era foarte mare, mișcarea maritimă se rărește cu totul Numai câte-va năvi de comerciu, care nu se depărtează mult de țărm, și vre-o doue- spre-zece luntri de pescari, în colo pustietate. Ast-fel era marea pe acea parte de loc. Creg și Fry băgară de seamă că luntrele de pescari, chiar și acelea car^ nu erau mai mari de cât cinci sati șease mii de chilograme, eraîî înarmate cu câte u- nul satî două tunuri mici. Căpitanul Yin, când îi vorbiră și lui despre aceasta, le răspunse frecându-’șt mâinile : — Ori și cum pirații trebuiesc spereiați | — Pirați în golful Pă-Tchâ-Li! strigă Creg ori și cum surprins. — Și de ce nu mă rog! răspunse Yin. Aici ca și ori unde! Acești oameni bgni nu lipsesc nici în mările Chinei! Și căpitanul rîdea, arătând două șirurîț de dinți strălucitori. — Cum văz nu prea ’ți-e frică^e ei? îi zise Fry. — N’am oare două tunuri ? două guralive care vorbesc groaznic când te a- propii prea mult! — Sunt încărcate ? întrebă Creg. — Mai toțjd’â-una. •— Dar acum — Nu. — De ce ? întrebă Fry. — Pentru că n’am iarbă, răspunse cu liniște căpitanul Yin, — Atunci, ce folos că ai tunuri ? ziseră Creg-Fry, nemulțumiți de răspuns. — Ce folos ? zise căpitanul. Ei! Dar cu ce să’ml apăr etî corabia, când e încărcată până sus cu ceai’ și cu opium ? Cât pentru astă-zi...... www.digibuc.ro LITERATORUL 313 — Dar cum, zise Creg, pot pirații să știe că trebuie saiî nu să te atace ? — Și ve e frică mult de acești ămeni ? răspunse căpitanul înyârtindu-se în- tr’un călcâi și dând din umeri. — Cpm nu ! zise Fry, •— Dar Dumneavoastră n’aveți nici un fel de marfă în corabie 1 — Fie, zise Creg., dar din alte pricini n’am vrea să primim vizita lor. — ^iți1 pe pace l răspunse căpitanul. Pirații dacă ’I vom întâlni n’o să ne vâ- neze corabia f — Și de ce ? — pentru că, de’ndată ce-o vor vedea, aii să știe cu ce fel de marfă au aface. Și le arătă un steag alb ce fâlfâia la pnul din catarte. — Steag' alb 1 Șteag de dolju! bfu’și vor da osteneala să jufuiască o corabie cu morți ! — jPpate că au să crează că ai ridicat steag de doliu numai de frică, zise Creg, și poate vor veni să se asigure...... — De vor veni, îi vom primi, zise căpitanul, și, dupe ce ne voț face vizită, se vor duce cum aii venit ! Creg și Fry nu mal stăruiră, dar nu prea împărtășiau nepăsarea căpitanului. Or cum ar fi dnsă acum nu mai era nimic de făcut de cât să meargă înainte și să spere că drumul va fi fericit. De-altfel, căpitanul n’a lăsat nimic din ceremoniile care șă’i asigure o cale bună. In timpul gătirii de plecare, a jertfit un cocoș în onoarea divinităților mărel și penele nenorocitului galinaceă atârnați âncă de unul din catarte. Câte-va pică- turi din sângele lui .răspândite pe punte, un păhăruț de vin aruncat în mare, au complectat jertfa pentru ocrotire, Ast-fel consacrată, de ce mai putea să se teamă nava Sam-Yep, subt pomanda căpitanului Yin ? Cu toate astea^ e de crezut că divinitățile schimbătoare n’au fost mulțumite. Sau că cocoșul a fost prea slab, sati că vinul nu era din viile pele mai bune din Chao-Chigne, căci un vânt groaznic se năpusti asupra corăbiei. Și nimeni nu se aștepta la £țșa ceva, pentru că timpul fusese foarte frumos și liniștit. Cel mai isteț marinar n’ar fi putut simți că se pregătia o «lovitură afurisită". Câtre opt ceasuri din seară, Sam-Yep era să înceapă a urca spre nord-est. De acf in colo pu mai avea da cât să meargă cu vântul în coaste, lucru foarte în- Jesnitor piersului ei,, peci, căpitanul Yjn dădu cu socoteală că peste 24 de ceasuri are să șosiască în Fou-Ning. Ast-fel Kin-Fo vedea, cu oare-cape nerăbdare, care la Sun devenia nebunie, că ceasuj de sosire se apropia^. Cât despre Fry-Creg, ei făceai o socotială, că ab- dică : dacă clientul lor ar lua din mâinele lui Lao-Shen scrisoarea carâ’I amenința viața, aceasta s’ar întîmpla tocmai când Centenaria n’ar mai avea să se îngrijască de el. In adevăr, polița lui valora numai până la 30 Iunie, la miezul nopțel, pen- tru că nu făcuse de cât primul vărsământ pe două luni în mâinile onorabilului Wi- lliam Bridoulph, Și atunci; www.digibuc.ro 314:LITERATORUL — AII... zise Fry. — Right! adăogă Creg. Către seară, chiar când corabia intra in. golful Lăao-Tong, vântul se schimba de-o dată câtre nord-est; pe urmă, trecând pe la nord, după doue ^easurif, începu să sufle dinspre nord-ost. Căpitanul Yin, dacă ar fl avut un barometru, ar fl constatat că coloana mer- curială a pierdut, mal de-odaiă, patru până la cinci mîlimetre. Deci, această rati- ficare repede de aer prevestia un typhon apropiat. Și, de altă parte, dacă ar fi cu- noscut observațiunile Inglezului Paddington șf ale Americanului Maury, ar fi cău- tat să’șl schimbe mersul și să se îndrepteze spre nord-est, cu speranța că poate să dea într’o arie de vârtej mal puțin periculoasă, și afară din centrul de atracțiune al furtunel. Dar căpitanul Yin nu întrebuința baroînetru, nu cunoștea legea cyclo- nilor. Și ce’I trebuia lui astea! Nu sacrificase un cocoș, și sacrificiul acesta nu era să’l adăpostlască de ori-ce pericol ? Dar, deși superstițios, era marinar bun, și a probat aceasta în împrejurarea de față. Din capul lut â făcut tot ce ar fi făcui și un căpitan european. Typhonul acesta era un cyclon mic, și, prin urmare, cu o Iuțeală de rotațiune foarte mare și cu o mișcare de translațiune care făcea peste o sută de chiloraetri pe oră. Deci corabia fu împinsă spre Est, întîmplare foarte fericită, pentru că, mergând ast-fel, nu da de nici un loc cu adăpost, unde s’ar fi perdut fără îndoială La un-spre-zece ore din noapte, furtună atinse macsimum de intensitate. Că- pitanul Yin, ajutat bine de echipaj, mânuia întocmai ca un om adevărat cunoscă- tor în ale măreț Numai rîdea, dar îșl păstra toată liniștea. Cu mâna pe ăârmă, mâna nava ușoară, care se bătea pe valuri ca o floare de nalbă. Kin-Fo eșise din odaie. Acățat de funii, privia cerul încărcat cu nori revăr- sați pe cari furtuna ii deslănțula și cari ’șl târau pe de-asupra apelor zdrențele lor vaporoase. Privia marea, cu totul albă în noaptea neagră, ale cărei ape, typhonul, printr’o sorbitură gigantică, le ridica de-asupra nivelului lor obicinuit. Pericolul nici nu’l speria, nici nu’l punea în mirare. Asta făcea parte din lanțul de emoțiunl pe cărei ’l pregătise soarta cea rea, ce se ținea mereu de pasul lut O călătorie de 60 de ceasuri, fără furtună, în toiul verei, era bună mimai pentru ferici ții zilei, dar el nu făcea parte din numărul lor. Creg și Fry erau mult mal îngrijațl, și numai din pricina costului bănesc al clientului. Sigur, viața lor prețuia cât a lui Kin-Fo. MorțI odată cu el, n’ar mal fi avut grije de interesele Centenariei. Dar acești agențl conștiincioși, gândindu-se la datorie, nu se mal gândlau la et Să pea ră, bine 1 Cu Kin-Fo, fie! Dar după 30 Iunie, mezul nopțel! Să scape un milion, Iată ce vrea Creg-Fry! Iată ce se gân- dla Fry-Creg ! Cât despre Sun, el nici habar n’avea că nava era in pericol, sau mal bine, pentru el, erai în pericol de moarte, de îndată ce puneai piciorul pe una din aceste corăbii de mare, chiar și când timpul ar fi cel mal frumos. Ah! călătorii din fun‘ dul năvel n’aveau grije! Ai ai ya! EI nu mal simțlau nici clătinări, nici zguduiri! www.digibuc.ro LITERATORUL 315 Ai ai ya! Și nenorocitul Sun se întreba dacă, fiind ca el, ar fi simțit reul de mare! Jn timp dș treț ceasuri, nava a (ost în mare pericol. Ca să o ție în aceiași direcțiune, nici nu era de gândit. Ca să măsoare drumul făcut, nici nu trebuia să se încerce. Din întîmplare, intrară, fără nici o stricăciune mare, în mijlocul vârtejului, care avea o arie de o sută de chițometri, Aci era un loc dp doue sau trei mile de mare liniștită și vânt abia simțit. Era ca un lac liniștit în mijlocul unui ocean furios. O dată aci, nava fu scăpată. Câtre ore trei dq dimineață, furia cyclonulul se potoli ca prin minune, și apele furioase, dinprejurul acestui lac central, cătau să se liniștlască. Dar, făcându-se zio, în zadar căutatî să vază pământ. Nu se vedea nici 0 coastă. CAPITOLUL XVIII. Curiozitatea lui Creg și Fry. — Unde suntem căpitane? întrebă Kin-Fo, după ce trecu pericolul, — Nu știu, zeii, răspunse căpitanul, care șe înveseli. — In golful Pă-Tchă-Li ? — Poate. — Saii în golful Lăao-Tong ? — Tot ce se poate. — Dar unde o să ne ducem ? — Unde ne-n duce vântul. — Și când ? — Nu pot să’ți spui. — Un Chinez adevărat știe tot de-auna in ce loc se află, domnule căpilane, zise Kin-Fo supărat, citânțî o zicătoave foarte la modă în Imperiul de Mijloc. — Pe pământ, da ! răspunse căpitanul Yin. Pe mare, nu ! Și începu să rîză. — Nu e loc de rîs, zise Kin-Fo. — Dar nici de plâns, răspunse căpitanul. Adevărul este că, de și situațiunea nu era îngrijitoare, căpitanul nu putea să spuie în te loc se aflau. Cum se poate să ție socotlală de drum, pe o furtună vâr- tej, fără busolă și în voia vânturilor venite din cele trei părți ale compasului ? Nava, cu pânzele strânse, scăpând mal întreagă numai prin ajutorul cârmei, fusese jucăria furtunel. DăcI, răspunstfrile nesigure ale căpitanului îșl aveau locul lor ; dar trebuiau făcute cu mal puțină veselie. Dar, or cum ar fi, sau că a fost târâtă în golful Lăao-Tong, sau că a fost a- runcată în golful Pâ-Tchă-Li, nava nu putea să se codlască de a se îndrepta &pre nord-ost. Fără îndoială că în partea acea era să dea peste păment. Chestiunea ră- mânea numai asupra distanței, și-atâta tot. Deci, căpitanul Yin ar fi desfăcut pânzele și ar fi mers în fața soarelui, care atunci strălucla frumos, dacă această mișcare ar fi fost cu putință. www.digibuc.ro 316 LITERATORUL Dar nu era. în adevăr, dupe typhon, liniște pâcloasă, nici un curent în straturile atmos- ferice, nici o adiere de vânt. Era liniștea «albă», a cărei durată nu se poate apreția. ,— Foarte bine! ’și zise Kin-Fo. Dupe furtuna care ne-a târât în marea plină, lipsă de vânt care ne împedică de a ne întoarce spre țărm ! Pe urmă, întrebând pe căpitan: Cam cât o să ție liniștea asta? — In acest ano-timp, domnule! Ei! cine poate ști? răspunse căpitanul. — Ceasuri sad zile? — Zile sad săptămâni! răspunse Yin cu un surîs de supunere întâmplărei. — Săptămâni! strigâ Kin-Fo. Ce, crezi d-ta că eu pot să aștept cu săptă- mânile ! — N’ai ce să faci, afară doar dacă am trage nava la edec 1 — Ducă-se dracului și navă, și tot ce e într’ensa, cu mine dinpreună, care am avut ideîa să plec cu ea! — Domnule, zise căpitanul, Vrei să’ți dau două povețe bune ? — Dă’mi! — Cea dintâi e să te duci să dormi liniștit, cum, am să fac și eu, lucru care e foarte înțelepțesc, dupe o noapte de neodihnă. — Și a doua? întrebâ Kin-Fo, pe care liniștea căpitanului îl supăra tot așa de mult ca și liniștea mărei. — A doua, răspunse Yin, este să imitezi pe călătorii mei din fundul năvel. EI nu se mai plâng nici odată și primesc lucrurile așa cum vin. Dupe astă observațiune filosofică, demnă de â suși Wang, căpitanul intră în odaia lui, lăsând doi sau trei oameni din eqhipaj întinși pe punte. Kin-Fo se plimbă, aproape un sfert de ceas, de la bot la cârmă, cu brațele încrucișate și cu degetele bătând trilurile nerăbdărei. Pe urmă privind âncă o dată nemărginitul posomorât în, centrul căruia era nava, dete din umeri și intră în odaie’ fără să schimbe nici o vorbă cu Creg și Fry. Amîndol agenții ședeai} pezemați și, dupe obicei, îșl spunead multe și cu plă- cere, fără ânsă să vorbiască. Auziseră și întrebările lui Kin-Fo, și răspunsurile căpitanului, dar nu s’aiî amestecat în vorbă. La ce le-ar fi servit aceasta, și mai cu seamă; pentru ce s’ar fi plâns de întârzierea care supăra atât de mult pe clientul lor ? In adevăr, ceia ce pierdeau ca timp, câștigai! ca [siguranță. Kin-Fo pe navă nu era in nici un pericol și Lao Shen nu ’l putea atinge. Ce puteaii să ceară mai bun ? Și afară de astea, termenul, când erau să fie scutiți de or ce responsabilitate, se apropia. Ancă patru-zeci de ore și toată armata de Taî pingi se putea năpusti asupra ex-clientulni Cen.tena.riei, că ei nici nu se clintiau din loc. Dar practici mai sunt și Americanii ăștia! Devotați lui Kin-Fo numai pe timpul cât prețuiește două snte de mii de dolari! Cu totul nepăsători de ce ’I se va intîmpla atunci când nu va mai prețui nici o sapecă ! www.digibuc.ro LITERATORUL 317 Creg și Fry, judecând cum spuserăm mal sus, prânziră cu multă poftă. Me- rindele lor erau de calitate foarte bună. Mâncară din același farfurie, pe același taler același număr de dumicați de pâine și de carne rece. Băură, cât unul și altul, mal multe pahare de vin bun din Chao-Chigne, in sănătatea onorabilului William J. Bidoulph. Fumară același pachet de țigări, și adeveriră și de astă dată că poți fi foarte bine «Siamez» dupe gusturi și obiclnuințe, fără ca să fii din naștere. Și erați foarte încredințați că au terminat cu strădaniile. Petrecură ziua fără nici o întâmplare. într’una același liniște atmosferică, a- elașl înfățișare lucie a cerului. Nici un semn de schimbare in starea meteorolo- gică. Apele mărel erau nemișcate ca ale unul lac. Către ora patru, Sun se ivi pe punte, șovăind și impledicându-se întocmai ca un om beat, deși in aste câte-va zile băuse mal puțin decât or când. Fața lui, după ce a trecut de la coloarea viorelei la coloarea civită, pe urmă albastră și Verde, acum a trecut in cea galbenă. Și o dată, dacă va avea noro- cirea să se mal vază pe uscat, până să ajungă la portocaliii, fața lui obicinuită, ar trebui să treacă succesiv și in ordinea lor naturală prin toată gama colorilor Spec- trului solar-. Cu ochii jumătate închiși, și fără să cuteze a se uita dincolo de mărginile co- răbiei, se iârâ până la Creg și Fry. — Ajuns? II întrebă. — Nu, respunse Fry. — Ajungem ?... — Nu, răspunse Creg — Ai al ya ! Și, desnădăjduit, ne mai putând să vorblască, se întinse la rădăcina catartulu celui mare, zbuciumat ca de friguri, din care cauză coada’I scurtată fâțâla ca coada unul cățeluș. Ușile punții fură deschise, din porunca lui Yin, pentru ca să se aerisească fundul corăbiei. Idee bună și venită de la un om care probează prin asta că se pricepe ceva. Soarele a uscat Iute umezeala a două sau trei valuri, care, în timpul furtuni, intraseră în navă. Creg și Fry, tot plimbându-se pe punte, se opriseră de mal multe ori dina- intea ușel celei mari. De-o dată curiozitatea îl împinse să viziteze locul funerar ș se coboriră. Soarele, intrând prin ușa deschisă, desena un trapez de lumină perpendicular cu ușa, dar părțile cele-l-alte ale magaziei eraîi tot întunecoase. Insă dedându-li-se ochii, încetul cu încetul putură să deoseblască cosclugurile bine rânduite. Magazia nu era despărțită, cum se obiclnuește la cea mal mare parte din nă- vile de comerciti, ci era una de la un cap la altul, și destinată numai pentru în- cărcări, or care ar fi fost marfa; căci odăile de pe punte erau încăpătoare pentru tot echipajul. De fie-care lăture a magaziei, curată ca tinda unul cenotaf*), erați rânduite •) Mormânt gol. Mormânt înălțat în memoria unei persoane moarte al cărui corp lipsește.. www.digibuc.ro 3ăo LITERATORUL, Cel care va crede dă Creg-Fry Jșl-ad pierdut cumpătiil în această împrejurare gravă, ar dovedi că nu’I cunoaște îndestul. Planul le fu gata: să sillască pe Kin- Fo a părăsi nava mal nainte de somnul al doilea și el să lugâ împreună cu eL Dar cum să fugă! Să Ia luntrea corăbiei? Nu era cu putință, cărî era nevoie de tot echipajul pentru ca s’o ‘lase în mare. Și căpitanul Yin și cu compficii lui n’ar fi îngăduit aceasta. Deci trebuiai! bă scape în alt chip ori care âr fi pericolele de înfrurităt. Era șeapte ceasuri seara. Căpitanul, închis in odaia Iul, nu âe hial văzuse. De sigur că aștepta ora hotărltă între el și tovarășii lui! Lab-Shen. —■ Numai e tiuip de pierdut 1 ziseră Creg-Fry. Pe punte era numai un matelot și acela dormia. Se duseră Ia Kin-Fo. Dormia și el. Strânsoarea unei măini ’l deșteptă, — Ce e ? In câte-va cuvinte. ÎI spttseră totul. Corajul șt linișfeă nu’I părăsiră. — Să aruncăm toate cadavrele falșe în mare 1 strigă el. Frumoasă idee, dar greii de aplicat, ^inâhd socoteală că. ei credeați 4n unirea căpitanului Yin cu călătorii din fundul năvel. — Atunci, Ce e de făcut ? întrebă Kin Fo — Să îmbraci halnile astea I răspunseră Creg-Fry. Și deșchizend o ladă ce o aduseseră din Tong-Tchdou, Scoaseră jJentru clien- tul Ibr o îmbrăcăminte de înnotat, inventată de căpitanul Boyton. In ladă mat erau âncă trei asemenia vestminte, cu toate trebuincioasele, căre făceau din ele niște saci de scăpare de înnei; foarte minunâte. — Fie ! zise Kin-Fo. Căutați și pe Sud. Cu puțin mai in urmă, Fry aduceâ pe Sun, cu totul zăpăcit. Nu mai era bun de nimic. Trebuiră să 11 îmbrace ei. Și el se lăsă în vota lor, tot văltâtidu-șe Ai ai ya 1 de ’țl rupea inima 1 La eeasurile opt, toți erau gata. Păreai! că sunt patru foce din mările înghe- țate gata să se cufunde în apă. Trebuie de observat ensă că foca Sun ar fi dat o dee rea despre Iuțeala uimitoare a acestor mamifere marine pe atât era de stân- gaci și moleșit în hainele’I plutitoare. începu să se facă noapte și nava plutla, în tăcerea absolntă, pe suprafața li- niștită a apelor. Creg și Fry deșchiseră fereastra, și inhățând pe Sun 11 aruncară în marey Kin- Fo îl urmă. Pe urmă, Creg-Fry, luând aparatele trebuincioase, se aruncară după el. Nimenul nu’I trecea prin cap că el at fi fugit! (Sfârșitul in No viitor) Stelian Grozea. www.digibuc.ro FARMACOLOGIE ÎNTREBUINȚAREA ULEIULUI ‘DE FICAT DE MORUN ’l s. i Jl 'In-momentul de la presuri acest ulei, -medicii] se întreabă1: ce ulei se reco- mandă? Uleiul--dd1-Coloarea paiului, *saă pe cel de coloarea albă, cenușie saii neagră ? Flînd-eă toatei âu fost lăudate, < i , i Fe dd o < parte *uleiurile închise sărit-mai >eftine și surit dăudatâ .tot atât de Wne Că șt‘celM-aW specii dar mirosul' lor de pește putrezit, -gustul acru și nesuferit, greutatea ce simt bolnavii în digestiune, toate astea fac cai să fie respinsă -Întrebuințarea1 lor.' Pd de altă parte,- dacă uleiurile deschise Jiu aii1 acestb dbfecte,--apcii aceasta o datorese decolorațiunei-.obținută prin .proce- dări hirtiibe, cate le Ia '0 mare parte din proprietățile lor medicinale.:. Și .nu- iriâi pentrii!țca să ne Scăpăm' de1-această nesiguranță, am întreprins această micăJecSpunerdd o • ! i • । i - i Mai întâi de toate, trebuie să se știe că uleiul de ficat de morun joacă în terapCiltică nu 'nwrrtabtolub de -medicament, dar mai cu seamă acela- de aliment. Deci? na medichWwufy''trebue să conți© o*'cantitate mare de lodure de pota.i sium, de brom, de fosfor, etc. și, ca aliment, trebuie să e cea mal importantă din cele care o com- pun ? Pentru câ nu ne închipuim, cum să’I treacă cui-va prin gând să pre* trnză ră acest -ulei, cu conținutul lui de materii organice mai mult saii mai puțiq.pp, cât uleiuj viergeggaille scos,din ficați destul de>proasipețî și, prin urmând, bun iperitru''dlfi luat’și câ •alimint. Chiar din punctul de vedere igienic, aceasta ar fi o paradocsă imposibilă de susținut; dacă s’aiî făcut. încercări ■ , • ‘, H&ftiâh lileihrile Albe; Săti mai miilt or mal puțin limpezi.-de care tot e bine să se ^țJascȘi-or’qinș, căci șttnt fiefuri care Ia început aii foit- cenușii, , । . [P » » > ( _ • yi f u Am Vezut numeroasele atestate CU care ne-a onorat d-lHog. JțTe, e de-ajuns să reproducem, nu'mal căte-va?linii din- scrisoare.* jl-lui Lessueur;, șeful luprâțilpr himice de-la Facultate*: ■/Uleiul: fabricat de 4 ta nu arft,njcf unul ,djn- ingon-, vementele uleiurilor-cenușii,- înj raport au gustul• și .mirosul |,uj. Conține q can- titate de iodură de potassium mai mire de căt aceia ce am găsitj-o Jg,uleiul cenușiu, btc." f i. ■ > . • u f II recomandăm fără rezervă tuturor medicilor,b mal cu, seamă cănd a^ tămăduit afecțiuni ca chloroza, limfantismul, scrofufele, .tuberculoza, 1 c ie slăbiciunel produsă de ecscese, în însărcinări, .în ■ dentițiune dificilă, în,\ r țiunea funcțiunilor digestive și în ori ce cazuri de .insuficiență de nutrițipn^X ca proprietățile lui' nutritive' si stimulante; acest ulei vindecă grabnic și pfe\ \ tot-d’a-una. F HOGG, Pharmacist, strada'.Qastiglione 2 la- Paris,1 tiiiiguț Proprietar h HUILE DE HOGG ULEIU DE FICAT DE MORUN NATURAL De o eficacitate sigură, constatată printr’o ecsperiență de mai1 bine de 25 anb contra: Maladielor de pept, Phthisia, Bronchita, Guturale, Tusse tenace,1 Afecțiuni Scrofu- loase, Tumori glandulare, Maladii de pale, Dartre, Poale albe,' Slăbiciunea generală, ■etc.'șî pentru a intâri copii slabi și delicațij este dulce și lesne de luat- , > > A se feri de oleiurile comunei și mai ales de acelea a cărora cpinpozițiuni, ima- ginate de speculațiune pentru, a înlocui oliul natural sub pretecst de a’l, qa ° eficacitate mai mare și tțn gust mai plăcut; ele nu fac de cât a irita a obosi în zadar s'to’rrtă- cul ba chiar pot fi și perlbuloaâe' Câte d dată. ' o f; < ,< Pentru a fi sigur‘de a avea adevăratul uleiu de ficat de.morun natucalși pur, a .'șl procura Oleiullui Hogg care ml ise vinde de căt in flacoane trjungulare Cmo(iel depus). A se cero numele lui Hogg precum și atestați unea D-lul Xfisueur, șeful lucrărilor chi- mice al facultăți de medicină din Paris, care se găsește p4 etiquetai'fle-câi’Ui flacon triunghiular. 11 ’ Deposite în prihcipaleîe Drbgueriî Și PlrarmacW. &■ www.digibuc.ro