I I 0. a 14, TIPOGRAFIA ȘTEFAN M1HĂLESCU STRADA COVACI, 14 1883. Noembre și Decembre 1883 LUPTA. PENTRU LUMINĂ Jir ROL DE STIL D I B UCU RESG1 Semestrul II LUMINA PRIN LUPTĂ LIBERTATE DE IDEI Anul al IV. No. 11 și 13 Pag. 641.—Ironia Lunei, Nuvelă............. 613.—Tu ce estî a naște, poezie,....... 644.—Barba Iul Ștefan cel mare, comedie 649.-Bălanul Nuvelă..........'......... 653.—Cântec, poezie.................... 654.—Ruine si priveliști Dobrogene. . . . 657.—Balta albă, legendă............... 662.—Malediction, poezie............... 662.—Frosa, Nuvela.................... 664. —Actualități...................... 668.—Bustul lui Bolintineanu........... 674.—Bolintineanu...................... 686.—Visuri de poet, poezie............ 687. —GăndiH.......................... 688.—Bu chiotul, poezie............... 688 .—S’a stins tot.... poezie......... 689 .—Doamnei * * * poezie . ......... 689.—Cugetări......................... 690 .—Târănul si Arendașul, poezie . . . • 690.-Cei doi îngeri . . t............ 692.—De ale Theatrului................ 700. - Basmul Grâurel................. 706.—Corsetul, Nuvelă (Dupe Auber.t) • • 725.—Bibliografie....................... 727.—Tabla de materii................. SUMARUL: de D-nul Th. M. Stoenescu. Al. A. Macedonski. G. Baronzi. Mircea C. Rosseti. Al. A. Macedonski. C. P. Schelety. Stelian Grozea. Hdracles G. Ralli. Th. M. Stoenescu. - D. A. Stăncescu. Redacțiunea ■ A. Lupul AntonescuL Th. M. Stoenescu. CfebiHa F. Stăncescu. 1 AL Slăniceanu. Al. Slaniceanu. Loc. Oi D. Toplicescu Al. A. Macedonski. Th. M/ Stoenescu. Al. A. Macedonski. - Th» M. Stoenescu. . . Zaharia Veronea S. Grozea J uoiiiu D-nul Redacțiunea și Administrațivnea: Strada Stirbey-Vodă No. 30. BUCUREȘTI Prețul 2 Lei. www.digibucjo Mercur! la 15 Februarie Societatea Literatorul va da; în Theațrul Na- țional, balul sbU anual, la care invită și roagă pe toți membrii sfii activi și onorifici să ia parte. D’asemeni face apel la persoanele din județe și Capitală, care-ati sprijinit în tot-d’a-una această Societate, să bine voiască a trimite câte-un obiect pen- tru tombola acestui bal, la administrația Soc’etăței str. Știrbei-Vodă No. 30.— Din județe se pot trimite obiectele și fără plata portului, rbmâind a se plăti de administrațiune. GRAND BAZAR DE ROMANIA No. 7, STRADĂ ȘELARI, No. 7. (Sub liotei Fîescliî). Depott general pentru toată Țara, al fabricilor noastre din Europa de: pentru bărbați, băeți, și stofe modeme pentru comande. Casa noastră resp. fiind avantagios cunoscută de timp foarte înde- lungat, ne abținem de orî-ce recomandațiunl și declarăm numai, că per- fecțiunea croelii, deosebita eleganță a confecțiunei, și veritabila modera- țiune a prețurilor, vor satisface pozitiv cerința onor, noastre Clientble. BAZAR DE ROMANIA București, Strada Șelari No. 7. NB. Rugăm a nota „TVo. 'V<< spre a evita regretabile confuziunl. www.digibuc.ro ANUL IV. No. 11 și 12. „lumina pbin Luptă* .LUPTA PENTRU LUMINĂ, A T O Zî " -- că nu e ca lumea, că e cam într’uă parte, că e lunatic, isbit, ș’alte multe de felul acesta. Adevărul este că Moș Radu avea ceva ciudat în uitătura, în apucăturile lui» www.digibuc.ro 660 LITERATORUL Une-orl rtdea cu hohote, alte ort plângea ca un copil, fără ca nimic se fl putut pricinui plânsul seil rîsuL săti; alte ori sta în loo, pe gânduri, îșl trăgea și *șl mușca mustața ca cum ar fl voit s’o smulgă, s’o mănânce. îndată ce ’și mântuia lucrul, nu să mal vedea; nu se mal audea de dânsul; nu vinea la horă, nici la biserică, nici la cârciumă; el sta închis în grajdul săă cu Bălan. Moș Radu iubia pe Bălanul săd până la nebuniă ; muncea cât dece ca se pdtă hrăni pe Bălan, și dăă „nu făcea nici uă trebă cu dânsul I îl mângâia, îl vorbea, îl plimba „ca cum Bălan ar fl fost un copil, seă uă ființă cară *1 înțelegea;" malj mare bucuriă nici n’avea Moș Radu de cât când audea că i-se laudă Bălanul. Era singurul lucru la care se arăta simțitor. t- Fiă, moșule, că al dracului buiestru mal are Bălan. — Fiă, Radule, că voinic, țepăn, mal este- Bălanul tăă; fiă măi că, cal c’al tăă nu se găsesce dece poște cale nici la ciocoi în grajd. Când audea Moș Radu acestea, întineria, zimbetul ÎI venia pe buze, se mândria, ochii ’L sticliad, se ’nveselia, îșl mal lăsa biata mustața În pace ; și sera, când lucrul era sfîrșit și revenia la Bălan, cu ce foc, cu ce dragoste T mângâia, ce mult, ce dulce T vorbea. Moș Radu era bun lucrător, câștiga ânsă d’abia cu ce să se hrănescă, căci el muncia pentru altul căruia i se părea prea firesc,v prea drept, prea cu cale a se îngrășa cu sudorea altuia. Adese-orI Moș Radu ’și mânca mămăliga gdlă ca se cumpere orz lui Bălan, ensă el du se plângea ș’ar fi voit mal bine se mdră de dece ori de fdme de cât se vândă pe Bălan ! In mal multe rânduri, mal cu semă când fânețele se scumpiseră, se înfățișare cumpărători la Moș Radu. Când logofătul ciocoiului, când sub-prefectul, când arendașul și alțl mulțl din acele numerdse ființe cari stati la pândă de pălesc momentul propice spre a năvăli pe preda lor — nădăjduiseră a pune mâna pe calul lui Moș Radu, a ’l cumpăra pe nimica ! Der acesta se supăra, se înfuria ! „el nu era giambaș de cal, Bălanul nu era de vânzare; ce le făcuse călușorul săti, în ce le greșise, ce era el de vină deCă fânețele se scumpiseră; drept cine ’l lua pe dânsul ? ce, n’avea inimă de Român, nu era creștin ? Cum, să se desparță de Bălan pentru câțl-va poli ? nici mort, nici mort !“ Moș Radu nu numai că nu ’și ar fi vândut calul pentru tot aurul din lume, der nici nu lăsa ca altul să pună mâna pe Bălan ; nu ’l împrumutase nici uă dată nimănui și s’ar fi certat mai bine cu tot satul de cât se primescă ca altul să ’l încalece. Intr’uă seră, sunt xâțl-va ani d’atuncea, un vecin îl ceruse cu stăruință „să ’I dea puțin pe Bălan, spre a da uă fugă penă la târg, ca se nu ’l apuce ndptea în drum." Moș Radu ânsă stătuse neclintit în otărîrea sea. Nu, nu, pe Bălan nu ’l dau, nu ’l pot da. — Der bine, moșule» efl nu ’țl cer calul ca se mă duc se mă plimb ; scil bine că Ghiță al med zace de două «Jile și doctorul ăsta care pare a sci multă carte, — Moș- Radu mergea înainte și trăgea pe Bălaif de căpăstru; acesta lungise gâtul, ținea capul în jos, Urechile, căda ’I atârna; el, atât de sprinten, de voios de obiceid, d’abia se mișca, d’abia urma pe bătrânul ’săd prieten, care ’l trăgea într’una. Ajuns în târg, Moș Radu intră într’uă curte mare, în care lumea Vinea, eșia într’una www.digibuc.ro 652 LITERATORUL legâ pe Bălan d’un par, se apropiă de unul din dorobanții ce erafl acolo, îl șopti câte-va cuvinte, ș’apol intrâ cu dânsul în casa din fundul curții. Când reieși Moș Radu din acea casă, care nu era alta de cât prefectura județului... remase mal mult mort de cât viii, tremura ca omul prins de friguri, sângele ’i înghiețase în vine, privirea’I era înspăimântătăre, părea amețit, uimit, piciârele i-se tăiaseră, și ’șl tot freca gâtul cu mâna dreptă ca cum ceva l’ar fi înecat; în cea stângă ținea nisce hârtii, pe care le ghiemuia, le mototolea, cu lungile și slabele sele degete. Se apropiâ de Bălan, îl luă capul în mâni, se uită lung, dureros la densul, îl sărută, și se depărtâ în fugă, fără măcar a întorce uă dată capul spre a vedea cum îl chiăma Balan ! Reîntors în sat, Radu merse drept ia grajd; d’abia putu deschide ușa, atât tremura, atât îi bătea inima, atât era sdrobit do durere, se puse jos pe patul făcut din două scânduri, ce era în fundul grajdului, și stete mult timp nemișcat, încremenit, cu ochii țintiți când la copitele lui Balan, întipărite pe scânduri, când la ieslea âncă plină de fân, când la copaia cu ordul pe care ’l lăsase Bălan ; când la găleta cu care ’I da de băut, când la vechile potcăve, atârnate în cuie pe pereții grajdului, când la pătură, când la țesală, la periă, la șea, la fânul așternut jos, pe care se culcase Bălan ; se uitâ la tote fără a scâte un oftat, fără a vărsa uă lacrimă, părea mal mult uimit, amețit de cât suferind. .. După apusul sorelul, când țăranii se întorc cu vitele lor de la câmp, care cu bol cu vaci, care cu ol, cu cai, Moș Radu era tot în grajd, tot nemișcat, îmmărmurit în loc, nedesmeticit âncă. Trecură flăcăi, copii, fetițe, care strigând, cântând, care plesnind cu biciul, care șuerând c’uă frunză, care cântând din fluer, Moș Radu ânsă nimic nu audise. Ecă boii lui nea Marin cu grele clopote de gât, e'că vaca bălțată a Catinchel, ecă caprele lui Petre, oile lui Matheiu, ecă mândrul taur al lui Vasile, ce vine încet, călcând maiestos, mugind, mergând cu capul în sus, cu peptu’I puternic înainte, privind cu dispreț cu milă pe bieții boișori ai lui Dumitrache, ecă roibul lui Badea, ce vine sprinten rinchezând.................................................................................. Moș Radu tresare, ascuită, își opresce resuflarea, trage din noti cu urechiă . . . nu, nu, nu este Bălan ! Un fior trece pe Moș Radu, îșl plecă fruntea, pare a se descepta, îșl ie capul în mâni, îșl ascunde ochii, și lacrimele cari ’l înecafl încep a curge, .... curg șiroie; Moș Radu plânge ca un copil: — Bălane . • > Bălane, sermanul meu Bălan, ertă-mă, ertă-mă. . . . • Cititorule, decă cunosc! tu pe voinicul ce va încălica pe Bălan, spre a da pept cu dușmanii țârei, rogă’l se nu ’l bată, ci se ’l îngnjescă, se ’l mângâie pe Bălan, și să se gândescă vecinie la bietul Moș Radu. Ems, Maiu 1877. Mircea C. Rosetti. www.digibuc.ro LITERATORUL 653 Aș vrea să plec la drum mal mare Dar nici pe jos nici de-a ’n călare Și nici cu carul cel de foc Ci c’o trăsură ferecată De zece cal în șir purtată .... Hi—Hi! Hi—Hal! într’un noroci Cu surugii pe deșelate Ce trec virtej prin șapte sate, Hăind, mânând, gonind cu foc Și s6 m’opresc la han de vale Ca să pândesc o fată în cale....... Hi—Hal I Hal—Hi! într’un noroc I De surugiu dail o sfănțuică Și bez ciocanul cel do țuică Cu cât m’o duce mal cu foc, Dar pentru fata cea subțire Păstrez colea un pumn de lire . . . Hal—Hi! Hi—Hal! într’un noroc! Curând, curând la drumul mare Să ’ml uit de-a vieții întristare Că m’a topit subt al ei foc . . . . Curând la hanul cel din vale, Curând la fata cea din cale . . . Hi-Hi! Hi-Hal! E la noroc! Al. A. Macedonski. www.digibuc.ro 654 LITERATORUL Ruine, Locuri însemnate și priveliști Dobrogene. C^etâțuia Dunăv6țul-mare și Dunăvățul-mic. Intre cracul Dunărei, canalul Sfântul Grheorghe șl rîul Dunăvețul ce iese din Du- năre mai jos de Morighiol și să varsă in locul Razim pe un teren băltos și năspos, se află niște vecfii ruine cunoscute șuti numele de Getdțuia. Getațuia se află la depărtare de 13 kilometri aprocsimatif spre ost de Mahmudia.— Fața ei nordică este la malul unei bălți și în aceiași direcție la 1 '/a kilometri se află canalul Sfântul G-hiorghie, iar la 2 i/a kilometri sprâ ost ’de-^etățuia curge Dunăvâțul. — Getățuia este formată dintr’un zid da piatră de 180 la 200 metri jur inprejur în forma unei circonferințe. — tfiosimea zidurilor este de la 2 — 3 m. întretăiat de 16 — 20 turnulețe lucrate in corpul zidului și la distanțe de 2—10 metri în tot jurul zidului. (*) Rămășițele zidurilor și-a turnulețelor pe mai yăd și astăzi, avend turnurile o inălțime de 1 — 2 metri deasupra zidului . — Apoi de jur inprejurul zidului se află un șanț în pământ care astăzi, după atîte inundații încă mai posedă o adâncime de-un metrii și pe alocurea până la trei metri. Colțul Cetățuii din partea Nord ostică este suspendat în aer; pământul de sub zidire au fost săpat și scos de comorarii care căutati a descoperi comori. De la 1860 și până astăzi D-l Fridrih Weickum au întreprins mai multă săpături la Getățuia pentru-a găsi ceva inscripții șî monede dar n’ait izbutit.—E de Obs'erVat ensă că mijloacele sale pentru asemenea cercetări erați foarte restrînse și nu i-afi permis1 a le face după cum ar fi trebuit pentru-a ajunge la un rezultat fericit. Aicea, în Getățuia este locul cel mai înaintat până unde se poate urmări fortărețele romane pe malul drepț al Dunărei Moesia inferioară sait Scythia, și aici de sigur, au fost în vremele antice santinela cea mai înaintată pe bătrânul Danubiîi. După construcția cetățel care ’n loc de a fi rectangulară este sferică avend in vedere și credința poporului din localitate care vorbind de Getațuia zice că este „ Cetate Geneviz11 (adică genoveză) rămânem la îndoială asupra originel acestei CetățiJ E probabil însă, ca genovezil în, resboaele lor cu Turcii să fi ocupat aceste locuri și să se fi servit de vechile întăriri ale romanilor fortiflcându-le din noii.—Și aicea ca și la Prislava ca și la Mahmudia sunt necesare a se face de oameni speciali săpături systematice. Spre ost și Sud-ost de Cetățuia la 2 ’/a kilometri se găsesc două sate pe malul Du- năvățulul în mică depărtare unul de altul și care se numesc (Dunăvățul-mare și Dunvâtyul-mic^— Ele sunt populate de Tatari Nogal: 80 de familii în Dunăvățul-mare și 55 familii în Dunăvățul mic. Aceste două sate sunt așezate pe-un teren de 10—15metri inâlțat de-asuprafluviu, iui. — Câmpiele acestor sate sunt foarte nisipoase și prin urmare puțin producătoare agri- cultorului ; Ocupația principali a locuitorilor este pescăria. ,) Zidul Cetățuiei e de piatră calcarie amestecată cu var și cărămidă pisată. www.digibuc.ro literatorul 655 Intre aceste două sate în apropierea Dunăvățulul-mare, să găsește-o cingătoare ră- dicată.’n pământ, de o încăpere considerabilă și înconjurată spre Nord-vest și sud cu un șanț de 5 metri lățime, Iar partea de ost are malul Dunăvățulul de 10 — 15 metri înăl- țime.—Acest val colosal de pământ, această cingătoare lucrată numai prin rădicarea țăr- nel, ne posedând nici zîd nici vre-un semn de resturi antice cum ar fl fragmentele de oale sad de cărămidă coaptă, este probabil o lucrare din timpurile antice-istorice, pe atunci adică pe când popoarele se așezau pe malurile apelor și se ’nchidau cu șanțuri pentru- se apara de fiarele sălbatice.—Pe-acele timpuri lipsa de arme și mulțimea fiarelor pu- neați pe oameni în mare primejdie căci el erați atacați de dânsele și dominați de-acele selbatăciml- Coloniei© Germane Tribul TatarCabaili. Ăli-beL X In plasa Babadag, în mijlocul unor dîmburl adumbrite de păduri mari și bătrâne, se află satul Atmagea locuit în totalitate de colonii germane. Acest sat posedând cea mal pitorească priveliște ati fost întemeeat de Adam Kiihn în 1849. —Un firman împărătesc dat sub marele vizir Rașid Mustafa îl hărăzea dreptu pe vecie de-a stabili colonii germane în acea localitate și a fl capul comunei ce va înființa De la această dată începe și colonizarea Dobrogel cu germanl și încetul cu încetu se ’ntemeiară mai multe comune. Rezboiul Ruso-Turc din 1877-78 ati trecut fără a lașa urme simțitoare de destru gere asupra acestor comune dupe cum au lăsat în cele Bulgare și mal ales în cele Tă- tare și Turce. Comunele germane ’n norodul Dobrogel sunt Maicociu cu o populație de 66 familii întemeiată de Ignațl Hoffart. Acesta fu ucis de turci în resbelul CrimeeI; crucea sa co- memorativă se poate vedea și astăzi. Cătunul Prislava cu 40 familii, Comuna Ciucuzova cu 120 famrlil. — Cataloi cu 16 fa milil. — Cogelac cu 80 familii și Posta (Regina Elisabeta) cu 24 fmmill. —In total o popu- lație germană de 516 familii. Ele formează colonia cea mal înnjprită din judeciu în raportul traiului și a culturel nu incă și în acel a plugăriel prin care Românii și Bulgarii îl întrec. Spre sud de Atmagea se găsește renumitul munte Sacăr-Bair avend o înălțime de 1200 picieare de la suprafața mărel. Locuitorii din Atmagea îl numesc Galdberg (muntele de aur) fiind că el găsiseră niște pyrit de Sulfur care strălucea ca aurul. Acest munte ati atras o mulțime de lume lacomă de aur și argint care’șl cheltuia timpul și bani tăcând săpături și cercetări prin diferitele sale râpl și colnice. —El deveni foarte popular, așa că, în 1854 Rușii intrând in Dobrogea au început îndată săpături pe vîrfurile lui Sacâr-Bair spre a găsi aur. — Săpăturile nu avură nici un rezultat, muntele posede de sigur plumb și fer. www.digibuc.ro 666_______________________________LITERATORUL___________________________________ In aceașl plasă găsim asemenea satul Ivan-Ceșme (cișmeaua sati fântâna lui loai sat tătărasc întemeiat de Bemir-Bey tata lui Guira-Pașa. Acest Guira-Pașa este tata lui Ali-Bey actualul și unicul propietar de moșie în tot ținutul Tulcel. — In Ivan Ceșme se află ruinele palatului lui Guira-Pașa și mormintele membrilor familiei tribului tătăresc Cobaili. Din acest trib se trage și Aly-Bel. — Mormintele lui Guira-Pașa și Demir Bey atî fost de toată frumusețea. Cu retragerea turcilor și a tătarilor în resbelul din 1877-78 Bulgari ad sfărâmat peatra mormântală a lui Guira-pașa pe care era scris epitaful acestui celebru descendinte al mărzalelor tribului CabailI. Satul Toari Verdi așezare tătărască tot din tribul CalailI. Aicea este reședința lui Aly-Bey și conacul sâil.—Acest unic descedinte din beii cuceritori a tribului CabailI este strănepotul lui Giura-Pașa și iscălește: Ali-Bey bini Guira-Pașa. Zllânâstirea Cucoș XI. Mal toate mănăstirile din Dobrogea se datoresc evlavioșilor Români și Ruși, nici una nu este întemeiată de Bulgari sad Greci. Dobrogea posede trei mănăstiri: Cucoșul, Cili- cul și^Faița acum desființată. Mănăstirea Cucoș fu întemeiată de niște mocani români din Transilvania și cu a- jutorul Rusiei ea căpătă un firman turcesc care ’l recunoștea escistența.—Ea fu zidită în locurile cele mal sălbatice și mai retrase din șiragul central de munți a Dobrogei și în miflocul celor mai dese păduri.—Ea fu mai de multe ori prada focului pe timpul deose- bitelor resboae și resmerițe, dar fu pururea din nod rădicată și întemeiată. D-l Fridrih Weickum ne spune următoarele în privința interesului arheologic ce pre- sintă această mănăstire. C) “Mănăstirea Cucoș precum și inprejurimele sale au fost foarte de» vizitate de dife- riți călători și oameni de știință. —Pe lângă frumuseța câmpielor și pădurilor sale, pe lengă atracția izreistibelă a unei naturi viguroasă, plină de viață, de umbre și de tainice șoptirl, apoi mai este și interesul istorip și științific care-atrage pe oameni cunoscători. Sunt aproape 20 ani decând nu obosesc a călători în acele locuri și mal cu seamă interesul arheologic ce posedă acele terrenurl n’ad atras mal mult.—De multe-orî aflam că, călugării acelei mănăstiri găsead monede antice în săpăturele ce făcead pentru clădi- rea locuințelor lor, și una din acele monede care mi m’ad înfățoșat avea mărimea ceva mai mare decât a pieselor de 2 franci și era din timpul Imperatorulul Trajan,—Un Facsi- mile a acestei monede se poate observa în manuscriptul med de inscripții la pagina ulti. mă, manuscript prezintat de mine Academiei Române și aflat în Biblioteca el.> „Eșind din mănăstire, spre sud lîngă izvorul mănăstiresc, se găsește-o zidire eșită la suprafața pământului; pe deasupra el se află astăzi copaci bătrâni. — Ce sa fi fost aceasta zidire ? Din ce timpuri și ce oameni să se fi bucurat de aceste locuri ? Până astăzi nimene *) Vezi România Trans-dunăreană No. 10 anul 1 oct. 5/880. www.digibuc.ro LITERATORUL 66? nu s’aiî decis a sacrifica destul bani pentru a escplora prin săpături acel teren. —Nu ră- mâne îndoială că s’ar fi găsit rămășițe prețioase și pline de interes din cea mal vechie an- ticitate “Cum insă merg lucrurile numai dac’ar învia vre unul din acei locuitori ador- mițî de veacuri, ne-ar putea spune și ce bra acea zidire și de cătră cine s’a făcut și în ce timp! „In anul 1879. am cercetat din noîî cu de amăruntul înprejurimele mănăstirel.— Am găsit un fragment de cărămidă mare pe care să putea diosibi o trăsătură cu trei degete rotundă făcută în mijlocul el.— Pe ceaiurul mănăstirel am găsit o mulțime de fragmente mici de cărămidă de-o compoziție și duritate care le denota antică vechime, precum și fe- lurite fragmente de oale §i vase diu timpuri vechi.—La trei patru kilometri spre Nord de mănăstire se găsesc asemenea mulțime de fragmente vechi. “La 2 kilometri spre ost de mănăstire s’aiî descoperit și desgropat de cătră călu. gări niște chiupuri monstre de pământ ars de capacitate de la 30 la 40 vedre. “Se poate deduce dar că ’n timpuriii vechi aceste trei localități ati fost ocupate, dar probabil de puțini locuitori de oare-ce izvoarele din apropiere nuJs suficiente-a îndes- tula așezări mari de locuitori. Afară de monede nu s’aiî dat peste nici o inscripție proprie localitățel, cu toate a- ceste să găsesc câte-va inscripții aduse aici de la Iglitja (Troesmis) cu ocazia zidirel mă- năstirel. “O mare parte din pietrele colosale care purtaiî inscripții s’aiî pus cu inscripțiele inlăuntrul zidirel, iar parte s’aiî cioplit și desfigurat cu totul în cursul zidire!. „La cloponița bisericel care s’aiî zidit de vr-o 12 ani se poate bine vedea și niște cornize în fața din afară, așezate întregi așa cum s’aiî adus din Iglitza“. Const. P. Schelet! BALTA-ALBA I21eg>en.d& popularii,. Era o vreme pe când omenirea sâ ’nrâise cu totul: nu maî vrea să știe nici de D-zeti, nici de nimic! Și toate legiuirile sfinte le nesocotea cu desâvîrșire. Unde D-zeti poruncește că adică dacă ai douS cămăși să dai una și celui ce n’are, ei nici că sS sinchiseați! Destul c’aveati ei cu ce să mănânce bine, să bea și mai bine și să se ’nbrace cu straie și cu podoabe care mai de care mai neobicinuite și mai prețioase. Unde D-zeti poruncește să ’ți iubești pă aproapele tăti ca Onsu’țl pe tine, ei nici de asta nu țineați socoteală și să mâncati ca lupii. Ajunseseră până chiar și muma să Ia bucățica din gura copiilor și să ’șl-o Onsușească 42 www.digibuc.ro 668 Literatorul - i.,j_/ . .4 Copilul numai asculta de tată. Femeia jiu mal ^ngțija dș ^le casji. V^ci^il furati unu de la altu. La biserică nu se mai duceați nici babele măcar; altmintrelea nici n’aveati ce căta acolo, căc^ și șojpă |i dascăl umblaj beți prin toate cârciumile. Cu un cuvânt aveau toate apucăturile relg gi .zaviștia domnea mai pre sus de cât toate. Și despre țoate astea? ângeriî pe fie-care zi aduceau știrl luț D-zei| j dar mai cu seamă știrile cele mai rele ’i venîati mai mult din'tr’un sat ui^e oamenii erați mai răi de cât ori și unde, lucru care ’I mâhnia pe D-zpu fiind-că, cu el vedea că n’o să poată s’o scoață la capăt bun. Și, pe z,i ce piergea, știrile rele despre satu ă|a se ’ntețeati și D-z^ed. să mâhnea maf mult. Și pentru ca să ’I aducă pe calea cea dreaptă, le-a trimis într’o noapte la toți visuri că, de nu s’or pocăi, D-zetî o să ’I prăpădească până la unu- Și ’i'a îndreptat? Ași! mal răii ’și-a aprins pale in cap! A ^oua-zi pă țoate Cără- rile ’l batjocorlatî, până și popa satului, care cerea yin cârciuinaruhp ca .să se ’nnece bând mai ’nainte de a ’l prăpădi D-zeti. Și s’a supărat înt?atâta D-z.eh că a hoțărît să se ducă singur vază cele ce să petrec și să ’l pedepsească cu mâna lui. Și plecând a luat și pe Sf. Petru. Intr’o zi cam pe la amurg de seară sosiră în satu ăla doi unchleși bă- trâni, și căutaîi găzduire pentru că vreati să mâie ’n sat acolo. JLștI pncțiieșl eratî D-zeti și Sf. Petru. Unde să tragă ei ? să tragă la popa, Să dușeră la el și bătură ’n ușă. Numai de cât eși preoteasa și ’I intrebă ce cațăr — Sărut mâna, maică preoteasă... zise Sf. Petru. —Auzi mojicul Maică preoteasă! par’c’aș fi eti mama unul pârpiu bă- trân ca el! Și Sf. Petru supărăcios cum e, îj zise: —Da bine, cocoană, că c^oar n’el fi pierdut ale ranguri mari! —Afară! afară, mojicilor! că de unde nu... și tot de-o dat^ fuă un to- roipan să dea ’n Sf. Petru. In zarvora aia, iacă și popa, beat-mort, venea dn la cârciumă. —Da ce-i gălăgia asta ’n curtea mea? — Părinte, zise D-zeii, suntem niște creștini cum ne-a lăsat D-zep și nă- zuim la sf. ta să ne găzduiești numai până mâine. —La han dragii mei? la han! — Păi n’avem parale. — Asta nu-i treaba mea. Lăsati și voi vre-o ^luboa, vre-u^'antșreti... Ile, Hei! Eu, că-s popa satului, și de câte ori nu ’mi-arți lăsat glubeaua www.digibuc.ro LîtfEiUi'dito 659 peritl’d vadră de Vin !... A.Î 13ine zici! vă primesc in gazdă dacă ’ml dați câte-o bea de Vin. — âărabăn de noi și de doi! Păi n’avem ce pustia mânca noi, darmi-te să ’|f fdăl dăîA și sf. laie băte-o oca de vin! — Dacă vreți!.. —lâ1 ascriltă, părinte. H-zeu zice să ajuți pe cel în nevoi că și D-zetî te va ajuta. — Ce spui, a^a zice D-zeti! Păi lui ’I-o fi dând mâna, mie nu. Duceți-vă la dl să Va găzduiască. Și intfră in casă ca și când n’ar fi fost vorba de nimic. — ^i ’l măi rabzi, Doamne? zise Sf. Petru. Să fiii eti... ’i —Taci, ÎPetre, că știti eu ce fac. Și dă aci pbrniră din ’n casă in casă; dar cum ’i-a găzduit popa așa găzdhită și toți din sat. Rămăsese numai un bordeiaș la marginea satului. Acolo nu se duseseră. —Ăîde^ Pătre, și acolo, poate ne-o găzdui, mai știi!., —Lasâ-mă *n pace, Dcainne! că dac’ai avut in gând să mă ^orți atât de mult, de ce, când m’ai făcut iarăși om pentru ca să te ’nsoțesc aici, nu ’mi-al dat și merinde, or să’m? fi dat daru să nu flămânzesc?.. Ce vrei? ’MI-e foame! Nu mai pot st rabd... Hai să ne ’ntoarcem Iarăși în cer. — Hal, frate, la bordei il ăla, că ’ți-oi da să mănânci. Și băttiră ’n ușă. Acoh ședea o babă văduvă și săracă, și avea și copii. — Cine-i ? —Oameni buni. — Ce cătați ? — Găzduire. — De găzduit, vă găzdiiesc cu dragă inimă; dar de mâncare n’am ce să vă dati. De azi dimineață n’am pus nimic în gură. Și, ca să mă credeți, uite, am pus un pietroi în foc numai ca să ’ml momesc copii până or adormi. —Vezi ce ’mi făcuși, Doamne? zise Sf. Petru lui D-zeii la urechle. —Mulțumește-te c’af gîsit unde să dormi. — Așa e, dar... —Mamă, zise un copil Ia vezi nu s’a rriaî copt pâinea ? — Nu, dragu mami, mai așteptați puțin. —TJf, Doamne! da mut să mai coace!., și adormi suspinând. — Tacă, oameni burii, luațl și dumneavoastră rogojina ala de colo și www.digibuc.ro 660 LITERATORUL ’ntindețl-o ’n colțu ăla să vă culcați pe ea. Pe ’nvelit înveliți-vă cu plăpu- mloara asta, că eti mă învelesc cu scurteica. —Da lasă, creștină, că dormim noi și ne ’nveliți. Noî suntem mulțu- miți cu ce ne-aî făcut, că ’n adevăr mare pomană ’ți-ai făcut cu noi, nu- mai D-zeti să ’țl răsplătească, zise D-zeti și se trânti pă rogojină. Dar fu, Petre, ce faci? nu te culci? —Ba mă culc, da... și apropiându-se de urechlaîui D-zeti îl zise ’ncet: Da bine,‘Doamne, par’că ’ml făgăduiși c’o să ’mf dai să mănânc. —EI, las’acuma!. —Eti las, da foamea nu mă lasă. —Petre, Petre! ești mal răti de cât copil babil! Ia vezi, gazdă, nu s’a mal copt pâinea aia? Zise D-zeti. către gazdă. — St! nu ’țl-am spus că nu e păine, ci o piatră ? — Ori cum, du-te de vezi. — Du-te, zăti mamă! Nu vezi că și moșului 'I-e foame $ Zăti, mamă, du-te zise un copil deșteptându-se. Și pentru ca să facă hatâru copilului să duse să se uite ’n vatră, bom- bănind împotriva unchlașului fără minte. Dar când ajunse acolo, ce să vezi? o azimă frumoasă de arnăut! Și unde-o aducea baba cu bucurie. Și unde ’mi săriră copii din pat și ’mi’țl rupeati din azimă cu lăcomie! Da și Sf. Petru nu să lăsa mal pe jos de el. Iar baba cum puse azima pe masă, cum îngenunchie înaintea icoanelor Și se rugă: — Doamne! Ce ’țl-am făcut, Doamne, eti păcătoasa, că ’ml arăți bună- tatea ta cerească ? — Femele! zise sf. Petru. Ce ai făcut? Să‘țî spui eti: 'L-al găzduit. Tovarășu meti e D-zeti și eti sunt sf. Petru. Dimineața, cum să sculară, D-zeti zise babi să ’și ia tot ce are, împre- ună cu borcanu cu unt-de-lemn, sacu cu făină și trâmba de pânză, pe care o să le găsească ’n tindă, și să se ducă să se sule cu copii cu tot pe o movilă din apropiere, pe care ’i-o și arătă. Și el cu sf. Petru plecară la horă, căci era zi de sărbătoare și săteni în loc să se ducă la biserică se duceați mai bine la cârciumă și, cu popa ’n frunte, beaîî vin și învârteați hora. Cum îi văzură toți îi cunoscură, Iar popa le zise ; — Hei! ați găsit gazdă fără plată ? — Par’că toată lumea ar fi ca tine! zise sf. Petru supărat. www.digibuc.ro LITERATORUL 661 — Auz} colo șă’l tutuiască pe popa! Pe el băeți! zise un sătean zur- bagiii la beție. — fe el, măf pe el! strigară toți. — Ho! stațl! zise popa că de’I bateți nu înțelegeți nimic; dar mal bine ar fl să ne dea douâ vedre de vin. Mal bună bătaie nici că se mal poate! — Așa, așa I Vin ! — Bine, fie! vă dăm și cinci, dar cu prinsoare, adică ; dacă s’o găsi vre-unul din voi să scoată tolagu ăsta de unde ’l-oi înfige etî, atunci să vă dăm noi cinci vedre de vin, de unde nu să ne lăsațl să ne vedem de drum. — Auzi, mă, cu ce vrea el să scape de dat vinu! Hal să te vedem I zise un vlăjgan căt toate zilele. Și D-zeti îșl înfipse toiagu în mijlocu hori- numal ca de vre-o două degete. Cum văzu asta ăl de se prinse să’I scoată, se dete ’n lături și zise : — Da bine, moșule vrei să rîzL de mine ? Apoi cum al înfipt toiagu ăsta ’ți-l scoate și un copil de cinci ani. — Bine, D-ta ’ncearcă-te. — Ce să mă incerc, că numai cu degetu ăl miq II scot 1 și puse de- getu ăl mic să tragă; dar hăț! toiagu să ținea bine. Mal trage, mal trage nu șe poate. Pune mâna toată, pune amîndouă mâinile, se pune cu peptu se suqește se ’nvîrtește, nimic! Mal veni unu mal veni doi, mal veni patru pace! veni tot satu, ași! toiagu se ținea țeapăn. Insă D-zeti numai că’l atinse cu degetu ăl mic și ’l și scoase din pă- mânt, și se inălță cu sf. Petru la cer și toți râmaseră ’ncremenițl. Iar din locu unde-a fost înfipt toiagu a izvorît apă, și pământul s’a cufundat in ea cu oameni, cu biserică, cu popă cu tot. Numai baba cu copil el a scăpat suindu-se pe movilă. Și de-atuncl a rămas numele movili, movila babi. Și de atunci în fie-care noapte de Paște, se aude ’n balta ala cocoșul cântând și oameni strigând: Hristos a înviat’! Și de-atuncl este Balta-Albă. Stelian Grozea. www.digibuc.ro 662 LITERATORUL MALEDICTION! <’> Tu ris de mon amour 1 Tu riă de dna ddul&fr! Tu ris puisque je t’aime, en ftetnssaîit mon coeur! Tu ris de mes sanglots! Tu ris âe mes ayeux I Tu ris de mes soupirș ! Țu ris d’ui) malheureqș! O femme au coeur de marbre ! JHâlas I je te țnaucjiș ! Maudite soit ta grâce et țes appas, paaudits! Qu’ ’il soit maudit l’amour qu a ressenti mw coeur J Et ton divin sourire et ton parler charmeur 1 Maudite soit la nuit de mes premiers aveux l Maudit l’astre d’argent tdmoin silencieuxd Mandits ces doux riiomentd de 'ton premie!- baiser Maudit jusqu’a moi-mâme, ayant ose t’aimer! Heracles G.. Ral li. Braila, le 2 Novembre 1883. Un om care a ris In toată viața lui, când ți se ’ntlmplă să’l vezi o dată plân- gând, îți pare atât de ciudat și atât de comic, că acnmile cele mai înfocate, te iac să rîzi cu o poftă și mai mare. Cucoana Frosa a tîs aproape trei părți din viata ei*, și da<& 4stă-zi, U vârsta de cinci zeci de ani, ar vedea-o cine-va plângând și dacă ar ști pentru ce plânge, nu ’și-ar putea ține rîsul, or cât de posomorîț ar ți. Nu plânge ânsă ’n .tot-d’a-una. Are momente, pe cpre se ^ede că le caută singură, căci de câte ori, la operă, se cântă Trovatcre^ densa e nelipsitei. Ascunsă in colțul unei loji, singură, sati pu câHe-o prietenă, ascpltă pu luare a minte și când yine momentul, își pune batista aci Ja ochi, aci subt nas^ și plânge... plânge de’i se rupe inima. Mulți poate au văzut-o și s’ati Întrebat cu nedoraerire, care fie cauza acestei sfâșieri pufleteșji; căci muzica e frumoasă, atingetoa.-e? day rare ori pâpă la lacrimi; iar nedomirirea e și mai mare, când Frpsa plâpge^ sughițând în aceiași vreme. In limba franceză, rimele trebuie să alternezp: feminine și masculine. De și în această poe- zie nu s’a păzit o regulă, atât de esențială, o publicăm ca fncura^iare. Nota Red. www.digibuc.ro LITERATORUL 663 El!.. Nu plânge 6a ’n^Ațiăr^TcctcJ, de ș£ A 0 jumătate de veac, trebui să aibă un foc în inimă, pe care vrea^gâ’l stingă și nu poate de cât prin lacrimi. Era un ti^npj c^ptj Frosa mț plângea și nu venea nici o dată la operă, să as- culte pe Trovatore. Pe^ atunci^ lucrurile erau cu iotul alt-fel, și, puma! de vre-o doi ani, ea care țusese tot-cra*upa veselă, devenise mâhnită și când rldea, rîsul se cu- noștea de departe că e prefăcut. Pe atunci, Frosa avea un amaht pe câre’l iubea cu toată înflăcărarea celor patru-zeci și ojat de ani al săi. Ș’apoi, Gogu era tener, frumos, deștept, ștrengar; avea într’un! cuvânt Hoațe calitățile, pe lângă faptul că era student la drept. Nu e vorbă, verstele erați nepotrrfild; dar Ffosa invidia principiile bărbătești și le adop- tase; prin urmară/ pretinde# bă femei# trebuie să aibă aceleași drepturi ca și bărbatul: — De ce, zicea dânsa, un bărbat de cinci zeci de ani poate să fie soțul unei opile de cinci- spre-zece, și o femeie de patru zeci și opt să n’aibă dreptul la un băiat de două zeci și Unu?.. Și pe acest temei, ea nu se sfia de a spune la toată lumea că Gogu al seu e âncă, cu .dinți fie lapte, pț’ecum nici densul nu se gândea nici o dată că ea ar fi putut să’l fie mumă. Amândoi petrecea# de minune. frâkd eșîa ae la curs, la care se ducea foarte rar, Gogu venea la Frosa și șe- zând pe genuchii ei, îșl cetea articolile din cod, pe care dânsa le interpreta pe dos, comentându-le prin glumele cele mai de spirit. De aci, pornea un șir de dezmier dări, de jocuri copilărești, de sărutări călduroase, ca și cum Frosa ar fi fost numa de cinci-spre-zece ani. Une ori, Gogu, vrând s’o necăjească, o lua de mână și o ducea în fața oglinjel, unde sta alături cu densa, și izbucnia* într’un hohot glumeț și batjocoritor tot d^ Q dată. Frpsa nu sa supăra. Ea pe cunoștea destul de bine ; ș’apoi, știa că dânsul glumește. Era ânșă un .contrast simțit între ambele ființe, ce’sl declara# amorurile cele mal focoase. f F^rosa era o femeie înaltă, îiscățivă, cu basul ascuțit, dar cu bărbia rotundă; cu buzele tivite, ecsprimând ân aer obraznic,- jiărul, albit in mare parte, era vopsit dupe cUm se obicinuleȘte; cu tbaib astea, cei jiatrd zeci și opt de ani nu’î luaseră tot din frumusețea de Odinioară". Gogu avea o înfățișare comună, dar cu bare-care ecspresiuni deosebite. Ro- tund la față, cu ochii albaștri, cu părul și inhstățile cam bălane, la corp gras și mărunțel. Când mergea pe stradă, cu pălăria lui înaltă și cenușie, “pusă Pe ceafă, or cât de departe ar fi fost, 11 bediihoșteai numai decât. tîespre caracterul amândoura, dacă Ffosa ar fi fost cU câțl-va ani mat tânără și s'ar fi găsit un popă îsă’I cunune,—apoi, n’ar fi stricat D-zeu doiiă case. In ultimii^ vremuri, când Frosa reușise a’I da o bună educație, Gogu deveni cam sceptic, violent, brutal une-ori. Nu’I se mal făcea nimic pe voie, Prietenii lui If vorblau cu sfială și mulțl începuseră să’l ocolească, www.digibuc.ro 664 LITERATORUL Chiar Frosa ’l giugiulea mal rar# căci une ori primea câte Un pumn, de’I trox- niau oasele. De obiceiu, seara, Gogu ședea la o masă, — dupe care ridica coperământul,— alături cu o sticlă de bere și o bucată mare de cașcaval, cântând din armonică bu- căți din opere și danțuri naționale. La intervale, mușca din cașcaval, sorbia din bere, trăgea ... Oh 1 era atât de ademenitor, atât de fru- mos, în cât Și lacrimele curgeați în abundență din marii sel ochi negri. Se căia dar era târziti ț totul era în zadar; ce se făcuse, nu se mal putea desface. Fu gonită din casă, căci părinții îndemnați și de rude, nu o mal cre- zură demnă să locuiască sub acelașitl acoperemânt cu el. www.digibuc.ro LITERATORUL 665 Nici căința, nici lacrimile, nici rugămintele cele mal atingătoare nu pu- tură înmuia inima înpletrită de nenorocire a părinților. Plecă. Se făcu lucrătoare ; sta într’o casă mică, dar curată. Era o plăcere să țntpi în casa el, Era mulțumită: densul venea în toate zilele pe la ea. Ceia ce o nemulțumea, era, că, după cum ’i spusese el, nu se puteai! căsători acum; trebuiai! să mal aștepte, căci nu ’l lăsaii părinții, n’avea încă etatea cârd ’i da drept să facă acest act fără voia lor. Și ea aștepta cu mare nerăbdare. Trecu un an și mal bine. Aveai! un copilaș și părea că fericirea se încuibase în încântătoarea sa odaie spoită cu var, în care soarele venea în toate diminețele să aurească cu razele ’I bălae, leagănul drăgălașului co- pil, care vesel, bătea din mâini, crezând că le prinde. Dar se zice că fericirea nu ține mult și adesea un minut de fericire trebue rescumpărat cu eternă nenorocire. Era într’adevăr, fericită, dar într’o zi dănsul, veni să ’I anunțe că vrea să se însoare . . cu alta ... era bogată și părinții ’l sileați. Se însoară cu alta? Dar nu a fost vorba s’o ia pe densa? n’a plecat ea de la părinți pentru el, nu. s’a dezonorat ? nu are un copil cu el, în line? Dar ea, ce se va face ea? Unde sunt jurămintele Iul de amor, când T spunea că pe ea, numai pe ea 9 iubește și că ea va fi soția lui... Și acum o lasă?... Ia pe alta?-. Tar fi venit să rîză, dacă ’i ar fi spus asta alt-cineva . . . dar când ’i spunea el, chiar el, seductorul el, acela, care o nenprocise, — căci era cea mal nerorocită acum — care o făcuse să plece de la părinții el, tatăl copilașului ei, —se mai putea oare îndoi ?.. Și cu toate astea nu merita să fie lăsată ast-fel; U iubise cu cel mai curat amor Era însă adevărat: o părăsea. Și oare nu sunt destul perverși, destul mizerabili, nenorociți și el, cari pfentru bani, schimbă o femeie, care ’li s’a devotat, care ’și a perdut feri- cirea pentru el, și asta pentru că nu e de familie mare? Dar oare ea, sermana, nearistocrata nu are și ea sentimentele ce le are or-care ființa bogată și de bună familie ? nu poate și ea să facă fericirea unul soț, ? nu e și ea fiica lui D-zeti, ca și cea bogată, ca și toți oamenii?... N’are și ea aceleași drepturi înaintea lui?..- Da. Fie-care e egal înaintea lui D-zeti, nu însă și înaintea legilor omenescl, unde cei cu bani ati mai multă trecere; și cei de jos, sărmanii mai onești, mal buni în total poate, simt înlăturați. www.digibuc.ro 666 LITERATORUL Aceleași biruri, aceleași angarale și asupra Iul ca și asupra bogatului, ace- leași dări, nu însă și aceleași foloase j k . ...............................................* * • f & • ‘ r» leșină. Când se deșteptă, densul nu, mal era ^colo. Copilașul țipa iți țeagăn, luminarea era pe sfîrșit. Se sculă amețită; p$ masă găsi p hârție xjle AQOO de lei. Mal avea ea ce va din iconomiile el. Mu voi să ia bapl fie la pi, (pn țzestpea poate a aceleia pentru care o părăsise și pș care p- ura din suflet, fără s’o cunoască. Trimise banii la o casă de bine-facere, fără semnătură, făYă nimic. Ni- meni n’a știut, cine a țrimis banii cu care multe suferințe poate s’ap alinat. Jurase răzbunare și alt nimic. # îngălbenise; slăbea din ce în ce, dar lucra și 'șl ținea Viața cum pu- tea. Copilul însă creștea, și cu el necazurile și chleltuelile, Iar dânsa nu pu- tea lucra mal mult, din contra, mal puțin. Veni iarna; trebuiai! lemne; se bolnăvi și copilul de tifus și după o lungă zăcere^ în care suferințele mumii întreceaâ p’ale bolnavului, muri. Disperarea mumii ajunse la culme. In timpul acesta mizeria înlocui fericirea. Era o iarnă cum de mulțl ani nu se văzuse; viscolul aruncase atâta zăpadă în cât acoperise și ferestrile și ușa casil în care se adăpostea neno- rocita. Nici un lemn în sob^ și era un ger de Crăpa ieiimele și petrile leonomiile el, care nu se ridicati nici la suma de 50 lef, abia fură de ajuns, să ’șî îmmormânteze copilașul. II îngropă. Era atât de sfârșită, în cât nu mal putu vărsa nici lacrăml, când pământul căzu cu un zgomot trist asupra cosciugului, care ’l acope- rea tot ce iubise j flința pentru care ’și consacrase și sănătate și iubire, și virtute, cel mal scump lucru ce are o fqmeie», șj. care e așa de greii de păstrat. De la moartea lui însă, inima acelei fețpel ptât de iubitoare și atât de frumoasă, se schimbă cu totul ; văzându-se singură, fără ajutor piplț moral nici material și nevoind să moară de frig șah de fopme, căci trebuia să trăiască, fiind-că trebuia să ’și răzbune de cel cajre q părăsise, peavpnd alt mijloc, ea, care se putea Jua mal înainte drept piodel fie yirtute, intră pe calpa urmată de mii de nenorocite; Se făcu femeie de stradă. www.digibuc.ro "LITERATORUL 767 ȘL fjiybr’o noapte neagră, pe când poate acela care o lăsase, petrecea cu femeia pentru care o părăsise, cine știe^dn ce teatru satt bal, ea ’și începu noua și mizerabila sa carieră. Și din mâna în mână, care de care maî murdară, mal mânjită cu des- gtistdl a cine știe -câte ființe, căzu atât de jos în timp de vr’un an în cât, ^ijâns6 îrl Ultimul grad : întră acolo unde ’șî găsesc refugiti cele mal ne- norocite fiirițe, pe treapta dea mâi de jos a edificiului immoral. Când ihtră îhsă adi, nu uitase că are să ’șl râzbune în dontra unul om, și ’șî reînnoi jurământul. Tovarășele OÎ toate, Se mirati de rara ei frumusețe, dar Și de marea tristeță care era întipărită în ochii ei; nici o dată nil rîdea. Acest lucru făcu să fie gonită în curând sub cuvânt că nu aducea nici un câștig! N’aducea nici un câștig! nenorocita! dânsa nu putea rîde, nu ’șl pu- tea da corpul cu nepăsarea cu care ’șl ’l dati cele-1-alte'’nenorocite, pentru că dânsa vedea, simțea râul ce face, mu era ca cele-l-alte cărora lipsindu-le cu totul cultura, nu aveati consciință de cea ce făceati și care se dădeati vipiulul cu btațele deschise; nu, daca dânsa ’șl găsise refugiti acolo era pentru cAoj prigonea mizeria^ .. îngrozitoarea mizerie cu sateliții el: foamea și frigul. . . Trecuse mult de atunci... soarta ei nu se mai inbunătățise, incotro șe întorcea, dădea dș mizerie f . trăia cu un mic salariti ce-i ’l dădea stă- pâna unui magazin unde cu greti putuse să intre. * 4 • într’o Seară’ era bal mascat. Dânsa trecea pe la ținu după niiezuî nopții pe d’inaintea! sălii unde Oră balul, când T vSzu intrând îriăunfru, —pe dânsul... pe acela care o făcuse să ajungă unde era. Un fior de bucurie ’I trecu prin tot corpul și o scânteie’ eși din ochii ei, cari ’șl reluară toată strălucirea de altă dată Dacă ’șî ar ptitea râzbutia acum ? Da... Acuni Sati cine știe când va mal găsi ocazie. Plecă. Peste o jumătate de oră, tui domn negru intră în sala de bal, Se uită eh luare aminte In toate părțile și scoabe un suspin www.digibuc.ro 668 LITERATORUL de satisfacere, când văzu într’un colț un bărbat și o femeie t . i Bărbatul era cel ce căuta ea. Se duse acolo, se invită singură la masă și cu un cu- vânt, care proba că ființa care se ascundeâ sub m'aScă ’l cunoscea viața sa intimă ’i ațâță atât de mult curiozitatea în cât cu înleznire ’l fâcii să se scoale de la masă; indată ce se ridică, dOnsa ’l tîrî după ea pânâafa’rțfj în stradă se auzi un țipăt înfiorător și un om căzu jos pe când tovarășul sfii! o femeie se făcu nevăzută printr’o stradă Jaterală. Era densul asupra căruia ea ’șl răzbunase. A doua zi de dimineață, pe zăpadă, înaintea unei căsuțe din mahalaua X, se găsi fără viață corpul unei femei pe figura căreia se vedea urmele unei frumuseți trecute. 1883, Octombre 6. Dem. A. Stăncescu. Bustul lui Bolintineanu. După inițiativa luată de Societatea Literatorul, bustul lui Bolintineanu s’a eczecutat In terracotta de distinsul artist Georgescu. Altfel, această societate, care dupe afirmările unor ziare, era pe cale de a se disolva a îndeplinit mărețul fapt de a ridica poetului către care țara a fost atât de ingrată, un monument pe care memoria și gloria lui îl merita de mult. De oare-ce vorbim de această inițiativă, cu mâhnire constatăm, că concursul zia- risticei Române, ne-a lipsit aproape cu desăvîrșiie la îndeplinirea acestui act* Ceva mai mult: Chiar ziarele ce ne-afi. jertfit din când în când, câte-va rânduri, s’ati ferit cât aii putut de a pronunța numele societății noastre, ca și cum această inițiativă era un act blamabil și ce trebuia ținut subt tăcere. N’am cerut nici-o dată aprobările nimănui, dar socotim că, nu este tocmai corect de a se ascunde, — când este vorba de o inițiativă, onorabilă pentru țara în care se produce, — numele societății ce a luat’o. Dacă ar fi fost vorba de a ni se aduce, nouă sati altora, injurii nedemne, -suntem convinși că atitudinea ziaristicei noastre ar fi fost cu totul alta. www.digibuc.ro LITERATORUL 669 Mulțumind puținelor ziare ce ne-afi dat un concura leal și sincer, sperăm că ele ne vor ajuta și pe viitor a îndeplini opera începută. De către comitet s’aiî luat în adevăr următoarele deciziunl: Bustul în terra-cotta se va așeza în focarul teatrului Național pe un piedestal ce va purta pe o placă de metal numele sculptorului, cu mențiune că această operă artistică s’a efectuat și rîdicat prin inițiativa Societății Literatorul. Prin aceiaș inițiativă, se va turna o copie în bronz a acestui bust ce se va așeza subt cer liber. Inscripțiunea de pe piedestal va fl cepiată de pe inscripțiunea ce va figura pe piedestalul bustului-model. Pentru a ajunge la acest rezultat, vom spune că Societatea „Literatorul11, a și or- ganizat o reprezintațiune pe scena teatrului Național. Această reprezintațiune s’a efectuat în seara de 13 Decembre și a avut un succes deplin ; în aceiaș seară, bustul ce va fi depus în focarul teatrului, a fost prezintat publi- cului în aplauzele generale. Parterul și lojele erați pline de tot ce societatea Română are mai distins. Intre persoanele ce asistați, am putut să recunoaștem pe prințesa Alina Stirbey, fiica nemuri torului Domn, pe generalul Florescu, pe doamna Bîțcoveanu, pe domnișoara Tătăranu, pe d. și doamna general Anghelescu, pe doamna Constanța Lehliu și pe alte multe persoane de distincție între care, general Davila și alții. Din nenorocire, cu tot concursul societățeiBucureștene, rezultatele, n’ati putut se cores- pundă așteptărilor noastre, de oare-ce, On. Direcțiune Teatrală, ce pune sala la dispozițiunea gratuită a cauzelor mai puțin demne de a fi sprijinite, a impus comitetului de inițiativă, o locațiune de șease sute lei plus cheltuelile ! Această ciudată procedare, n’a împiedicat cu toate aceste, pe ziarul francez, La Gazette de Roumanie, să spune în darea de seamă a acestei reprezintațiuni că, în unele versuri ce s’aiî recitat, cu nedrept s’a dat epitetul de martir lui Bolintineanu. Că de asemene, cu nedrept s’a zis că țara a fost ingrată către acest mare poet, căci ea, l’a iubit, l’a respectat și altele multe. La Gazette de Roumanie, putea să spună că versurile ce s’aiî recitat nu’I plac, că pă- cătuiesc în contra artei, că sunt proaste, — aceasta ar fi format o cestiune de polemică amabilă între autorul lor și redactorii numitului ziar, — dar a veni să ne spună, — nouă, contimporanilor lui Bolintineanu, — că țara n’a fost ingrată către acest mare poet care a fost dus la groapă cu căruță^ care în cele din urmă zile ’șl-a pus biblioteca la lotărie pentru a face față cerințelor boalei, ni Bă pare o palmă prea cutezătoare dată adevărului. De asemene, este cunoscut că Bolintineanu, n’a avut în timp de ani întregi o cruce la mormânt; târziii în urmă, d. Chițu, — om de inimă și bun Român, — a luat inițiativa de s’a pus acest semn chreștinesc pe mormântul poetului care a fost ministru și a murit sărac, și către care, țara nu s’a arătat ingrată ! Sfîrșind, reînoim mulțumirile noastre tutulor persoanelor ce ne-aă sprijinit și în special d-lul G. A. Rosetti, general Florescu, general Davila, prințesa Alina Stirbey, fa- rniiinif Iul Bolentineanu, d-lor frați Zâne, doamnei Victoria Zâne și alții. www.digibuc.ro 670 LITERATORUL Rugăm în acelaș timp pâ toți oamenii cari voiesc să dnorezâ memoria marelui Joet «ă ne acorde și pe viitor acelaș concurs pentru -a se putea ijufige la (Jompledtarba sififiel ce va servi la turnarea în bronz a bustului. Suntem datoil ânsă, mai presus de orice, să mulțtmiim cu deo’sebire artistului Georgescu al cărui concurs neinteresat, â prbdus prin efectua ea acestui Tmst un cap1- de operă demn de toată admirațiunea. POSTSCRIPTUM In momentul când redacțiunea termin^ acșsț articol, nimeni dintre noi nu cugeta, că se va găsi un ziar care să împingă lipsa de quviință până a permite pa în- coloanele sale, societatea Literatorul, să fie insultată pentru că a luat inițiativa de a ridica lui Bo- lintineanu un bust, ca semn de recunoștință către acest ilustru poet. Cu toate aceste, am fost înșelați, și iată rândurile ce găsim în foilețonul României^ Liber? de la 17 Decembrie. Articolul este semnat Don Fadil. „Se pare că e un făcut: în țara noastră toate chestiunile mari ca'd pe mâna neghip- „bilor, începând de la cele mal înalte instituțunl ale Statului, până la serviciul municipal „al stropirel ulițelor. Se vede că 1 gea compensațiilor pune în păcătos țlorulde a tot privi „cerul, și piticul umblă cu capul în sus spre a părea mal nalt. „Nu mai departe de cât Marțea trecută avurăm un egzemplu jșuternic, de această „fatalitate care urmărește nația română,— în reprezentația ce se detș pentru ridicarea „unul monument lui Bplintineanu. „Ah !.... criminalii!... cum afi asasinat memoria bietului bard ’..., Cenușa lui țrebue „să fi bătut păreți! mormântului cu furie, iar slovele cărților sale aii tresărit, de .sigur „la auzul acelor accente phtisice și necuminecate. „Afară de biata Romaneasca și alțl unu sau doi oameni mal cu rost, toți artiștii „cel-l alți trebpe să se tragă din dușmanii lui Bolintiueanu, pentru ca să fi dus ura con- „tra memoriei lui până a juca în reprezentația ce se da pentru bustul sătî. „Artă cu certificat de paupertate L.. „Noroc însă că numele lui Bolinteanu a atras o parte din lumea care s’a hrănit „atâta Vreme cu poeziele sale, bune saîî rele, cum aii fost,—și cel ce aiî plâns cetind pe „Elena afi. venit să cascq la apoteozarea iubitului lor poet, căci, fără contestare, Bolinti- „neanu a fost mal ^plt dș câta fost iubit, slăvit, adorșt." Din rândurile de mal sus semnate de pseudonimul ce întrebuințează tânărul Duilitî Zamfirescu, rezultă că membrii societăței noastre sunt niște criminali^ — aceasta este pro- pria espresiune a parlamentarului băiat.—niște neghiobi — întrebuințăm tot espreșiunea săritului autor, și în fine că, „Cenușa lui Bolintiueanu trebuie jsă tresărit cu furie bă- „tându-se de pereții mormântului sâiî Ia auzul accentelor ftizice și necuminecate prin „care se serbătorea poetul.“ Citind aceste rânduri nu ne putem împiedeca de a ne întreba cine e mal sărit, — acel care le-a scris pentru ca să fie publicate, sad ace! cari1 att învoit publicarea lor? Pe băiețoiul în cestiune, să ’Și’l aibă în suflet d-nul Macedonski căci d'lul s’a apucat să’I laude crezând că lauda îl va da avântul și talentul ce’l lipsea. www.digibuc.ro LITERATORUL 671 Laudele Tațțjnebunit și nimic mal multz Tot așa a pățit’o și nenorocitul Emino- vicj pQ care însă îl are pe conștiință d. Maiorescu. Ne întrebăm acum, cine să aibă în suflet pe confrații noștril de la România Liberă? tpum ?.... Societatea nqastră ia o inițiativă, pe pare putea s’o ia orl-cine, dar pa care nu s’a găsjt nimeni alt ca s’q ia; societatea noastră impune pmnibrilor săi diferite sa- crificii pentru ca să ducă această inițiativă la bun sfârșit; membrii ei, împing abnegarea până a juca în persoană în profitul efectuărel bustului, iar drept mulțumire, să permite unul cască gură, fără trecut literar, fără carte, să meargă cu pasiunea până a se face că nu știe că cel cari afi. jucat sunt membrii al unei societăți, iar nici de cum artiști dra- matici, 'până a se face că nil știe â cui este această inițiativă și până a ne proclama de criminali pentru că âm făcut ceea-Ce, d-lul, nici redactorii ce’i patronează, n’ar fi putut să faCă ! Ciudat mod de a se mtilțumi asociărilor ce depun osteneală și capital intelectual întru glorificareă oamenilor mari al țării. Mizerabilul care cutează să scrie asemene -cuvinte ar fi, în ori-ce altă țară, pălmuit pe strade. Noi, ba ziarist*, hu'l patern pălmui mal bine de cât Spunând că densul era un biet student necunoscut când, d. Macedonski, i-a deschis „Literatorul" dându-șt osteneala să’I povățuiască și să’Iîndreptezeșubredele sale versuri; că densul nu a primit din partea d-lui. Macedonski și a Celor cari ’l înconjoară de cât laude și încurajări; că densul, — precum vom dovedi cu scrisori de ale sale,— să simțea nu se poate mal onorat de a figura ca membru în societatea noastră literară; că densul, în nenumărate rânduri, a trîmbițat prin presă, numele Literatorului și a societății pe c»re această revistă să reazimă. Pentru ce atunci, — sd va întreba ori cine, — mârșava atitudine a acestui zmintit ? Mal ântâiil, pentru că a luat câmpii; pentru că băiatul se crede om mare, poet neînțeles, jurisconsult emindnt, foiletonist ne-întrecut, autor dramatic unic, redactor po- litid pliate âgerime Șr care ar putea să trâgă pe sfoară pe Bîsmark; într’un cuvânt, pentru ță se crede tot ce sd cred nebunii de prin balamucuri. Ura și invidia lui in potriva Literatorului, mai trebuie pusă și în socoteala fap- tului că a fost edsdlus din această societate, pentru că, tendințele lui interesate, vani tateă lui ridicolă și purtarea lui neleală deveniseră odioase tutulor. Dar pentru ca să arătăm cât de mare este disprețul ce merită ac- st individ, dăm loc mai jos la câte-va fragmente din linele scrisori adresate de dânsul d-lul Macedonski, nu mal departe dâ căt anul trecut. Tatăda: Iubite d-le Macedonski, „Iți scriu aceste linii spre a’țl spune multe și de toate, și printre, altele, spre a’țl „cere „și un serviciu.“ La cereri de serviciu se pricepe băiatul! „Să ’ncepem cu începutu: Știti că ești în foarte buni termeni cu J). Urechiă.8 Băiatul se interesa fie D. Urechiă, pentru că d sa era pe atunci ministru; Ceea ce www.digibuc.ro Mi LITERATORUL nq’l împedica de a’l Înjura in acelaș timp, prin articolele de prin Româniți inoera pu- bicate fără semnătura sa. „La gimnaziul de aici, e o catedră vacantă de limba franceză, și fiind-că cursurile „se fac de dimineață, astfel că orele de tribunal îmi rămăn libere, ap putea sa mă în- „sărcinez, cu predarea lor." Precum vedem, enciclopedistul-bălețoiu, voia șă predeze cursuri de limba franceză! Adică de ce nu? Dacă nu învățase franțuzeasca la Paris, nu putea să Jevie țot ațăt de special în facultatea de la Troaca? Vedeți dar, câtă nobilă condescendență: „Ar putea să se însărcineze cu predarea cursurilor de limba franceză.11 Și dânsul urmează ast-fel: „Cu acest chip aș fi la adăppgtul fluctuațiunilor polițice. „E chestiunea de numire provisorie până la publicarea concursului, j Trecem la alt șir de idei: Tot cu această scrisoare am trimes la redacție abona- „mentul D-nei Simionescu." Pe atunci, ilustrul foiletonist al Românită Libere, era, precum se yede, încasatorul nostru de bani! Putem să afirmăm chiar, că ne a mâncat câte-va abonamente,—poate din cauză că se aștepta la vre-un rabat la cele pe cari ni le făcea. „Trimet tot de-o dată și poezia de care ’ți vorbisem când eram în Brăila, spre a „se publica în credincioasa noastră revistă." Era vorba de o poezie pe care d-lui voia s’o dedice D-lui Macedonski,. dar -a cărei dedicare directorul revistei noastre nu voi s’o primească, simțind bine că era.interesată: chestia catedrei și a unei intime dorințe de Bene-Merenti! „Am citit cu cea mai mare luate aminte splendida D-tale Noapte de Martie!" Cât era de . frumoasă și de splendidă acea Noapte de Martie pe atunci, și cât de folositoare era societatea Literatorul} Ba bine că nu! D. Urechiă era ministru și D. Macedonski onorat cu prietenia sa ’. „Cu toată sinceritatea te asigur că e tot ce aî acut mai frumos printre frumoasele „d-tale lucrări." Iată acum și câte-va rânduri privitoare la Comitetul teatral, actualmente idolatrat de acelaș individ: „N’ai publicat piesa ce lăsasem la redacție. Âș dori să mi sa facă cât mal curând „dreptate contra comitetului teatral care a cerut schimbări imposibile și absurde!" Aviz D-lui Stăncescu et tutti quanti ejusdem farinte. „Veronica Micle este o prețioasă achizițiune pentru Literatorul. „Fii bun și’mi esplică ce-a provocat mânia fârtatelui Eminescu, din Timpu. Nenorocitul nebun, care pe atunci nu era de cât năuc, se năpustise din chiaf Senin asupra D-lui Macedonski și a „Literatorului." „Acest om pare în timpurile din urmă bolnav de gălbinare." Va să zică chiar după părerea apărătorului de astăzi, al lui Eminescu, alias Bmi- novici, densul îl declara atuncea de nebun: „Bolnav de gălbinare." Acest fapt nu l’a împiedecat de-a ataca pe D. Macedonski în rhodul cel mai neleal www.digibuc.ro LITERATORUL 673 cu ocazia Epigramei în care nu se emitea de cât apreciărl ce priveați valoarea literară pi iutelectuaiitatea unul om, — apreciărl pe cave orl-cine eâte în drept să le facă asupra unul publicist fără a i se zice pentru aceasta, că a săvîrșit o infamie. într’o altă scrisoare găsim: „Astăzi îți scriti spre a te ruga să’ml Spui ce af făcut cu I). Ministru al cultelor.* „Cred că D, Urechiă nu’țl va refuza un lucru atât de mic. T6 rog întrebuințează „toată trecerea D tale pe lăngă ministru și fă mi treabă pentru ca să’țl Tămâia multă „vreme îndatorat.* Stilul este omul; caracterul băiețoiului ce ’și-a permis să ne atace în modul arătat la începutul acestui Poat-scriptum, stă întreg îh această frază. „Fă-mi treabă ca să’țl rămâiti pentru multă vreme îndatorat.* Cu alte cuvinte, densul nu’țl rămâne îndatorat de cât dacă ’l faci treabă, și chiar dacă io faci, nu’țl rămâne dator pentru tot-d’auna, ci nUmal pentru multă vreme. De aci rezultă că D. Zamfirescu nu i-a rremas -îndatorat, nici pe multă vreme nici pe puțină, și că se socotește în toi dreptul să’l înjure, pe D-sa sau pe societatea ce re- prezintă supt președința de onoare a D-lul Urechiă. Aceste fragmente de scrisori, esplică ast-fel, limbagiul nedemn al nenorocitului, și’I arată tot de-odată situațiunea intelectuală și morală. Jn vederea unei asemenea siluațiunl, credem dar, că prietenii săi, n’ar face rod să imiteze pe prietenii lui Eminescu, contribuind prin listă de subscriere, sad dând o re- prezentațiune teatrală, — chiar ca cea dată domol pentru bustul lui Bolntineanu, — spre a’l întreține la Viena în vre-un institut special. Indainte ânsă, de a încheia, credem nemerit Să dăm și sfirșitul scrisoarel din tare făcurăm ultimele citațiuni. „lată-me ajuns foarte jbs* zice D. Zamfirescu. La rândul nostru, închleiăm adîogând: II y es« qu’il y reale. N. B.— Punem la dispozițiunea orl-cui, scrisorile din care am făcut ecstrasele in, tercalate în articolul nostru căt și altele pe care le ținem în rezervă. Iată acum în ce mod se ecsprimă cele l'alte ziare, în vederea bustului lui Bo- lintineanu și a purtărel foiletonistului de la România Liberă. Reproducem mal jos zisele a câtor-va din acele ziare. In Românul de la 21 Decembre 1883, citim: „Printr’o epistolă, ce pe trămite d. Al. Macedonski, în numele societății Literatorul, protestă contra unor insulte ce zice că s’aiî făcut societății într’o foiță a ziarului Româ- nia Liberă. întreabă apoi dacă Redacțiunea Românului aprobă sad nu inițiativa ce-a luat pentru a se face un bust poetului nostru Bolintineanu, precum și reprezentațiunea ce s’a dat în acest scop și încoronarea bustului pe scena teatrului Naționa’. Redacțiunea Românului nu poate să s’amestece în diferiuța de opiniunl ce va fi în- tre Literatorul și alte ziare. In ceea ce ne privește zicem: 43 www.digibuc.ro tâl '________________________________LITERATORUL___________________________________ Suntem fericiți de orice asemene inițiative; Stăruim a crede că toți cățl ati cunoscut și cățl aâ cetită pe poetul Bolintineanu. sunt de părere că se cuvine ca bustul sâti să remăe posterității. Ast-fel dar, noi, ori unde am vedea acest bust, l’am încununa cu iubire. • Apoi în Binele Public, de la 23 Decembre 1883: „Este mal presus de ori-ce laudă inițiativa luată de societatea ^Literatorul, pentru ridicarea unui bust marelui poet Bolintineanu, a căruia figură ar trebui sâ pemănă neple ritoare din sufletele generațiunel tinere. In aceste momente de dureroasă materialitate, ar fi de dorit, cș atunci cănd chle- măm în memoria noastră pe acela care a legănat zecimi de ani vișurile ^.omăpjel^și a cântat virtuțile și faptele mărețe ale vechilor Domni, să nu se facă critici nedrepte care pot să vestejască asemenea nobile inițiative» In această privință d. Macedonski, în numele sociptățel Literatorul, printr’p scrisoare, ce ne trimite, protestă cu drept cuvânt contra unor ast-fel de critici,* • Iată ce mal scrie apoi ziarul Curierul Capitalei, în numărul săil de la 29 Decembre 1883 : „Ni se spune că în București ar fi pe drum a se constitui un mare comitet pentru ridicarea unei statul lui D. Bolintineanu și unui monument la mormântul sâîi de la Bolintin. Acest comitet ar fi să se pună supt patronagiul M. 8. Reginei, demna reprezentantă a mamelor și femeilor doamne, pe care poetul le a glorificat, cu căldură și convingere. Președința s’ar da d-lul V. Alexandri, frate de arme al poetului mort. Iar printre vice-pre1 sidențl, s’ar fi numărând și d-nul Carol Davilla, bun prieten și admirata r al lui Bolintineanu. Comitetul ar face apel la toți cunoscuțil de valoare al lui Bolintineanu ca să ’I dea concursul lor. Prin conferințe, concerte, reprezentațiunl, baluri, tombole, în doul, trei ^nl să se poată strânge un fond potrivi^ cu chleltuelile ce ar reclama monumentul și statua. Noi, urăm deplin succes ac stei frumoase întreprinderi. Și noi suntem de părere că nu e destul un bust lui Bolintineanu, un bust care va trebui să stea unde-va închis si abia văzut de cățl va curioși, uă lună-douâ, apoi uitat de toți. Tinerilor de la Literatorul li se cuvine meritul inițiativei, dar trebue să fie, mal presus de toate, mândri că aii dat o implusiune, ati format un curent din care să iasă o statuă, care în așa înprejurărl, p’ar putea numi fiica bustului.1' BOLINTIISTE AIVU I ADIO LA PATRIE Marți, 13 Uecembre, s’a dat, în sala Teatrului Național, o reprezintatiune de către tinerii de la societatea Literatorului care ati făcut tot-d’o-dată și pe actorii. Venitul acelei reprezin'ațiunl este destina* pentru turnarea ’n bronz a buștulul lui Dimitrie Bolintineanu. www.digibuc.ro Literatorul 675 Sala Teatrului iju a fost șijsă ^rati.^ la dispozițiunea societarilor j^ocjgt^t^ <}ram^ tică nil a luat parte la reprezintațiune; politia n’a pângărij; meipo^ țmu£ opp ministerul n’a dat ordine provizdrilor de jnternpte să. scoată elevi^p^ st^ade^ ca fe paradă^ Totul Fa petrecut în liniște și cu zmerenîa ce se cuvine unei mari figuri istorice a vieții noastre contimporane. Și, dacă ’ml pare de ceva bine, îmi pare de acbnâta că n’l&i v’^zut Airfiic silit hi intuziazrhtiP Inulțilfibi âdSnald In safe tdatrlilhl, Marți ^eata. RepTfâihtațihtfea de cate Votbdsi? ă 'avut utf CaVlctbt ^ibiforllc’^ $ s&bătoaî'e 5e acelea impunătoarele, care escelează nu atât prin punerea îh sCeiiă, ^rin 'frumusețea de- corului, -2 plăciit fdartb mult' unor rpaiețe liteVărfe, fmdr 'neghiobi ce fei Hdtî aeiul d’S cunoaște iotul, critică (le tb'âte li lihnic? Au intră îA guăthî fbt — lâf Min^nâlteft hlnf- țirnintd^din fevOresc, prih îdeileT mari 'cK! ciută ‘â tncordha, Ariff inti$iastâuî bîAcer adus ca prinos unei memorii. Reprezintațiunea de Mhi'ți, 13 Decenihrb.^eȘit^iA (ftfrefttul de edufiățiune inOrală Și liățioViălă de tfndb să le înfigă âi hă sh reălA^a^i îh ^AralelS mulțimel, este pentru orlcd iomââ cir mititea fhti'ea^ă și tu mlfaliil hbalterâî, h adbV$- iată sărbătoare națională. k In seara; aceia, fim vezut apărută sub un înnee \fe lumină1, în teracotă, TgUrâ unU{ eroii aii penej, cunui martir al inimel și al-iubirii de țaTă, figură luî’ÎBolintineaAtfl.. Câte amintiri, șfe vesele și din©aserși triste, nu s’erf fi -deșteptat !îh hrintba contifiițidrăhîfer ftWfetilî' mort celebru; câte uri nu s’or fi scormonit, câte individil ațipite nu’șl vor fi ridicat iar capul, nJor fi rescolit din? nod unele suflete joâsd, uriefe Conștiințe’ jiăttite^ perifen vart uitarea aparentă,>.ce se întindeai 1n gidrul Iul Bolihtin&anîi, era o dbnSoiațiuhb sini cliiftv o fericire! Dan ca ne pasă nouă deifoate ăstea? Rumea! merge înainte. \zl kvetrf o icbană în teracotă a uitatului de penă; nial iețl^ iar acfeastâ Icoană e în ajtm d’a Se schimbă într’o măreață amagine de bronz. Dâcă £tulptbrul 'ar fi phtut sufla? li Viața âceîuf' bust, cap dfe operl de măestl’ie li simțire, ’Bol.irîtin.ea’mi fit* fi Văzut Un ocean de inilne ce ââltafi, dfe ochi le separau de intuziashi, pfivifid la el, iubihdu'L Sobrele In 'ziuh aceia, pioase Ahze vesele de fericire peste atâtea frunți inCfețite, cele mal* multe pred de timpuriii; iaf acla răpăială ăe aplause calde, ati 'spus 'numai atât cât pot spune sdmfiele vizibile ale iJiei adâncimi sufletești, aii strigat! cii zgomot că stă. îâ noi “im huit ftemârginitpentru kenâlocițil amanțî ai pairief noastre &um^>e. Aceia cart n’aii iertat lebedei de la Bolintin că ’și-a iubit prea mult țara, dacă ati trăit până Marți, îl plâng; iar dacă tot ifial trăesc’șl mal scot nasu în lume și de Mai ți încoacl, nu le pot zice de-țc^t -că ipațpmilet log^nu^pot injpedigat îgtrjf~yijnlc izbucnirea intuziasmulul aprins, care ne mână să aruncăm floxi. poetului național. Istoria noastră contimporană âncă nu s’a scrisj și va trece încă timp penă atunci; faptele brute chiar, fără vr’un amestșc ^Aion^id^rațiunl-c^iticp, nu se cunosc nici toate, nici in toată plinătatea lor. Ast-fel că materialul trebuincios sau stă în cartoanele unora, sad că nimeni nu l’a gândii Să’l strângă, să’l înșire pe hârtie, ulem ntele lipsind, critica să rătăcește în aprâAierile ef și, de feele mal multe ori, ne găsim atât de strimlorail din cauza lipsei tfe material i^tb'rtd, în căt' nb scapă trăsurile cele mal luminoase ale unei www.digibuc.ro LIWAHOBtt $14 'figuri, i£r d&pr^ ĂltM^ ăbiaPhifinele ’daeă & ajuns pâpăela punpgtâ^ța^ njj ^^yl^mel, dar a celora cari *se găsesb. fharVdmâțMtf edsMuhi Jda și .Biografia lt$ Jiolințineapu^dar, jntru cât privește viața lui publică, nu e tocm^ ușor de făcut. De altă parte un conștiincios studii psicîiologlc âaiî$r£ flfe, ¥u e§te fflâî puțin grpu. Sunt părți din șcperile Ivjl ctjri, din acest ^punct de vedere, rămân neînțeldeb Și, stoțușjg^acplo se coprinde q un Șjmțimenț, o aluziuni câfG fiâ o^fitein prinde, fijp^că partea (Je pață ințimă care ’^-a dat naștere ne stă? ît£ timtfrâ. Âfet-fel;1 bnP Pttiditi amănpnțit așupra acpstpl șcriițor de frunte, pktriot nepktat și 6tn de Sifhțîmitite Aflări, este anevoios. Lipsesc elemente multe: om, a simfiî, a fubitffe ^Wdeniă sîfîi d fbftSă copcrqtă, el n'p. spps nicăieri numele et; nicăieri nu s’a plâns de răceala el, fer tal âiq pe dă, înțelegem că^ubirij lui, iubirea ei a respuns. îrilpofeii§f4r\'UÎ fe'âtaf, simțim P iuljjrp, voluptoasă de .multe prl, cu flori, cu feuze roze, Cri ghirîănU,nin țrâr, sîftu de crini, dar Jmpersopală, ceva aerian, pn vis care’țl făgăduește O Wi’cifJ p'fe căre ifeP grife- tat-Q)i) și,. cjțj,te mai pu șimț^re^ acele admirabile pictdrf dă ferhef său po'ezil^dâ ârfior â'le lui Bolintineanu, se simte bipe puni din ele se desface o amărăciune liniștită, dăfl âdâăiCă; vezi bine că omul acesta a ipbit qu foc j iar ck în poezia W a ^esbâritJit nrfcaal dcii? 'de viață și jubire și, la aeelpș piy?l, "regrese și iar regreteĂ PatPiot nlpălat, îAîffiâ1! Contim- poranii lui țip^r putea spune șâtăj dezinteresare era capabil BOlnfe/irfeanli, Wtâtă inimă și suflet curăț luqra ÎU] c^stjiunile de intereș național; Sa £e naiv erafncând fee -tafer®iu a ’l /ape pe înțeleagă că, sub n^asca jiatriotizmuful, prin șiretlicuri te nu cad siib 'pddeapsa legilor omenești, îți ppțl psigurș, mal curând o avere înseninată de căt. cum ’țl-âl p'Utea, prin mupcă conștiințioasȘ-v asigur^ pentru viitor o statuă, fee Și neîngrădită ca aflu! ElHifle ! Scriitor de frunte, lista scrierilor lui Bolintineanu nu e deplin cunosEtită. irfecund, dual fecund și de> câtf, chiar Eliade, jBoliPjtmeațiu a scris în toate genurile, șl fiî jftozi, și ’ fii po&zies Prietenul lui intim, mânS^$țPrî șejlespărțit în nopțile î de veghfere și griji, feraP condeiul A) stfris până în momentele cjțnd nu J’a mai putut ține îd ihânăț, Hat* nu -"tot C6-a scris a A’ăzut lumina» Poate, printrp adierile lui netiparite, b!l să gfă^ăscă iiîfecal inemoril cart să irespândească lumina asupra unoy anumite cesdunl, persolnâ, întâmiflferL POate; să cari arfoșț Ipg^tă viața lu^t, mizeriele lui, momentele Iuf dS dilfelAdzdiască fericire. Poate să 5e găseasqă,.. fiipjj Bolintineanu era o fire încîiiâă^ frăția1 și se con- sfinria Jîritr’-ânsul; simțea mull^. j/orbea ppțin jși scria mult, ceia ce fepfici Ibrcfdudtîvitâtea îtrt. 'Țifi de Ja up membru diq această particularitate că, pâfeS "șî în discuțiune Bolentindănu prefera să se retragă, într’un colț, și să ’șl scrie rdspunSuf, fee ‘fe fost el de două rânduri saîi deodouă poale. Ișr când yorbea, vorbea scurt; și puțin, pierdea șirul lepede și* avea tot-d’ariina aerql naiy al ^nțțj cppțl • era timid și, din vorbireA’I feiniplă, h’al fi bănuit de Iod că te afli- ’n făța Jț1^ Djmițrie Bolintineanu ci nu în fața ilrltif om de rând. Se poate dar ca .să ’i fi vepiț gândul d’fp ’și sepie jmemoriele lui infime; se poate dar că el, CâTb ținea s& știe țoată luțp?a. cp cȘtiaj plj, simte el șe gimță toată1 lumea, www.digibuc.ro XlTEBOQRUL SȘbM pe Sensuri} pline de colori pjozgi’lJ dulye jb^ curgătoare, poema vieței lâî, Ifdâmful iVecmiosciit lat ti biletului j^/narft ștșeneroș. £^șt ip-jSjtșre a.j^g șpune ceva în aceasiă privfnță. ftouă familii': Bolintineanu Și cppcțjrș de circumstanțe, afecțiunea^ lumUsCă, Bolintineanii șba’‘-îripăițît’o acestq fygp f^mțl^ Eșit. din cea d’Smâiii, gksim la ihormâhttil săti. tei pe "cea de-a dfiup ^jțș^jțsțpjia^j^e^e cânjl trăia âncă'poetul, alegai atâf de tetrârfs Aceste două 'nufne: Ș&liptjjneftnu șț^aițe, JUj câtj nu poți, pomeni unul fKr& a tfe ^ândi nhihalMe t’ât și la c^-ț-alt. Fgmilja ^numeroasă și cult^, numără liiembri d’e cel tineri pă bate Boljpțjnșgn i-,a ținut Pf> genjjghl, care au crescut nutriți iu iubirea lui W adormițl^u ptfe- eZielș ijilj fiar^j Ift yțețn^, aii făcut deljciele poetuluE El iufiek'fnult copiase jtrcadu denșl 1șl fijecea mâipple prin pățul lor^ jaf în, fie-care ’far Se păr ce întindea, privea și săViita, jegaj jijnp vișj up gâpd, 9 fericire. lî plăceai buclele blonde și bntre nepoții săi cea mal mpre papi# sjpjț bp.lg.ply Ițițiștițî, așezați ca și âensul. ta câțiva s"a păstrât? pâtiSl și frun- țeg și iUțușl^ feței în tocina^ Daț ceia ce s’a păstrai fa toți, ceia ce,^& surprinde chiar gărță J;e Jage crțzl <$ țpt n’a’ observat bine, e privirea liniștită, ieftină, pe .care Scylpporjjl g, gpnț^’o ș^a țțat’Q atât de natural laustufiil. ii asemimch. Urnei âpe liniștite lp pary dprivipd 3 PAlQuie§ ț de loc pici aSancimea, — nM furtiiriile diri adâncul iăii Ochii punt pglinda șufțej;ujijl, e o vorbă ț și, numaf așa putem îbțeiege diiin în t6râm de. luptă literară» Ân $ș.re, (^pm^,lexarnțirescu a cules lauri0 de g'lonî^ îfefejlfea, prin aeritrile lui sec văd pasage upde sp ’ncegrcă a mânui ironia, dar simji cat &e col6 că e 6 ntiiiiV'nesupărătoare, necppiu- ^ișativă, care te pune pe gânduîi, dar nu’țl dă brânci, hn te ftrdeț e alarmă veninoasă, îp. mâna, ppiți copil resfățat cu florf, Su ju ărif, cu teăfută'i'I de raze, cu vise? șit care ne. știipij pună, pe umb^e cu d^nsa, îșî face Iul și Hiai fnlilt tăd ; -'fiind că e lezner de -observat pă, gțCQțo unde Bolințineanu a ’ncercat irdniâ, l’a duriit, li ’nVeninăt. pu^f^rniliaj £ane o vecliU șl trainică pridtdniă Itegâ pe Bolintineanu.. A pribegit cu denșpțj a. p^âncgt împreună pornea amari afecziluidî; aii Inpărțit-între denșil și neoațurl și feijipirj ț legăturile s’ati strâns mereu și nu s’atf fieshodat1 d,e cât sub suflarea oce a paojții. ^lecsajUdru Zâne, care era un om ec^e'mplar dă bun, precum Ora și prieten db imitat, d’țiq ad} de câyd a intrat^în domnia mâhnildkre k cimitirului Șerbarî-Vgdă; Moartea a fost mal crpțță de câl amkrăciuneîe vieții. Cel diloi’ prieteni al întră morinihtele Joi calea d’o zi. Familjele polintineanu si Zâne, purtând uilctilt Kestrămutfit'âtestelmoi'țl, ue vor fl con- vins de mal mult despre importanța scoateți! la lumină a manuscriptelor: rămase d^la Bolintineanu; și, dacă în ale^r^oJ fit ^oteedăâd ast-fel de lucruri^ j>u ne țndoim dC loc că va veni o zi căncf vom citi' sdiidri'fe ^bSt'Ume ale poetului, £e odiliin^ștp. în cimitirul www.digibuc.ro 678 t î complect^ n’ar o luminare de îp. salba de n^i^ăjjtșre^ Bp^Jâpe^pu p, lăsat familiei de la Bolintin. Numal^ e de dorit ca această zi pjî Șe șe fyât șo^ț^jna^ apro- piată. Cândj de către cipe-v^ s’ar tipuri opprile----------------1~~“1" 1’” -»-- trebui să lipsească nici < ' ‘ ' j r u țJ x, 7 t ca zezCre jpneratiunilor cari vin dupe pensul. Iar, dândy se la Ipmițiă- șpi^ șa poate spu’ne din viața intimă, a mareluj nostru scriitor, am putea slăvi c.ș zrțiOrenie gumele acșlora caii aii contribuit să ’I fagă q zi veselă, un minuț £erjutp,t păstra d’a* nji înfipra, unii indirect? alții mal pe fi’a întregul, șe aqeia gu cașl n’ad fost uniți pici fii idql, nici în simțiminte, nici fin as Șjrațiunlyt La mormfuț, țp,p ureje; fiar e o< tăcejp rînjitoare, periculoasă pentru memoria cfllfil ce scobo^-ș, îi| mgrn^țk Qel qare remăn, ajl cp el avantagiul viețely al graiului. EI d e termină un curent, îptg’jin, fel sau îirtr’altul, prjn ^șoapte, prin ■scrieri, prin, aprecierii prin $ Iqr ^cțișșe țn același sens șaii penșul opus ideilor celui toiorț; Acpstourent, tiestabil cp și oan?ețyl de care atârnă, fcțmeșză singura noastră edutațiune morală, educațiune vătămătoare^. -fjind-eă^ ng leagă) numai de .pasiunile otrăvitoare ale luptelor zilnice fiinfi-căi gloria unui om, atâină pentru, timp îndelungat de cuventul unui corifeii al zilil, fiind absoarbe țpafiț yiața noastră intelectuală într’un ceru der patimi și de principii dincșlo d? payl gȘsțm. jeă, pimie nu --t-e-------------- ©©^.SSSJSS .'. Daca ’n adevăr iubii ea A învins a ta mândrie, Daca șufletu’ml ce geme A zdrobita ta mânie Nu privi atunci întruna Fără nici-o indurare Ochii mei cei stinși în lacrimi De atâta nepăsare. Ci gândind l’a mea durere Și la trista mea urs tă, Luminează câte-odată Viața mea nenorociti! Locot. Const. D. Toplicescu. CUGETĂRI Dacă Cleante îți mănia Iul, țintuește’I datorește recunoștință și nu și-a demascat masca pe obraz prin cuele laudei. încă duș- Dacă Cleante s’a demascat pe jumătate, apucă’I înain‘e silinduîl să’șl arate chipul în toată goliciunea lui. Când lovești pe cine-va, lovește’! ca ?ă nu se mal scoale. Este o lege bizară în natură ce hotaVește în tot-d’a-una ca tot ce este mal greti să rămâle la fund: Aceasta esp ică pentru ce aurul când este az- vîrlit de soartă îp mijlocul unul strat de noroitî, se vede primat de gunoaele și de murdăriile cele mai de nimic. Al. A. Macedonski. www.digibuc.ro 090 LITERATORUL JEBANUI, și AWJIR» Ințr’o sjjj un arenftaș, & jRjăsturnșt -într’o.. trăsură. Se ducea prin arătură. Și mâna ca un giambaș. Un țetan nare’l văzul Venind iute de departe, I^ăsă plugul la 0 partș Și ’n genuchl uoar nu’i căzu ; — Cuconașule, îi zise, Fie-ți milă de ogor ! Pentru orl-ce călător Drumurile sunt deschise. r- Mergi d’aicl, mftj țască gură ! Cin’ ți-a spus că nu’mi-e dat,— Fost prefect fi deputat, — Să nu trec prin arătură?... — Păi, cinstită boerie, Noi muncim la zile ’ntregi... Și șă strici, In Joc să dregi... Asta. nu-I deputăție !,>. b — Taci odată, când vorbesc, Mocofan făr’ de rușine!... AI de gândj să rîzi de mine, Ori al vrea să te croesc?.. Șj tf&etâ aceste, jrfar °j PWi îfl « W&I Dar tpă^up pu o rpat^j Lunecă într’un grânar. Tf țft! ’ajaipte !;,. gi 1 Satană !... Bietul deputat răcnea, Day trăsura nici g^dea 6a si Jăsă din capcană. - ț Ving ’n goa^d Pupe-jip, bo^ țrpgăff^’’ Roata asta din grânar,... Că ’țl-oi da de trei cojoace ! — Ba zeu nu ț... De vrei o yjtă, Vin și ’nhamă-te la ju^, Ca că tragi colea la plug, PSn‘ te-oî s oatS Aih ispită. — Ce ? Mă faci și bou acurp ? Olfi ajunge eu acasă,... Am să’țl fac spinarea plașă, j5ack m’ef lăsă în drum I1... — Fă ce știi!... Și ’nfuriat Arendașul în spinare Ridică așa de tare Pân’ ce roata U Săltat. — lartă-me, te rog !... O vită Ți-așI fi dat dintr’atâțl bol ; Dar știam că faci cât doi Cu puterea-țl înddităf Th. M. Stoenescu. CEI DOI ANGERI Unde te duci copilă, la un ceas așa târziu! Miezul nopții a sunat de mult, șoptea unei fecioare ângerul cel bun. www.digibuc.ro LITERATORUL 691 —Grăbește, îi ziceâ ângerul cei rSti; el te așteaptă de-aseară subtleasa înflorită a leandrilor. Copila la auzul celor douâ voci se oprea câte o clipă nehotărîtă. Angerul cel bun îl striga: Oprește; miezul nopții a sunat de mult. Angerul cel râtî: Grăbește, el te așteaptă de aseară subt leasa înflorită a leandrilor. Cel bun, îi arăta primejdia de a se duce la întâlnirea ce’și detese cu pa- lidul strein. Cel râti, i’l arăta așteptând’o cu neastâmpăr, i’l înfățișa mai frumos ca tot-d’a-una: Ochii lui visători, pârul lui ondulat, statura lui înaltă, treceai! și retreceti pe dinaintea vederii sale. Și copila nu mai stătu la îndoială. * • * Nu trecu multă vreme și o corabie cu toate pânzele pe catarte se de- părta repede de Ischia. O copilă plângea în tăcere pe o stâncă din marginea mării. Copila care plângea, era fecioara care nu ascultase de vocea ângerulul cel bun. Corabia ce se depărta, ducea în sînul ei pe frumosul strein. Copila, a privit mult corabia, și în urmă, noaptea s’a cob^rît și a ’n- velit corabia, copila si soarta eî, iar soarta ei, n’a mai ieșit nici-oda^ă din noapte. * • Ensă de atuncea, ori-cine trec# la lumina lunei saii la întunericul nori- lor pe poteca ce urmase acea nenorocită, aude niște șopte tainice: —Unde te duci, suspină, vântul, ierburile și frunzele; miezul nopții a sunat de mult! —Grăbește, murmură în depărtare valurile mării; el te așteaptă de-a- seară subt leasa înflorită a leandrilor 1 Al. A. Macedonski. Ischia 1873. www.digibuc.ro 692 LITERATORUL ----------------------------------------,—T—---------1------—- DE-ALE THEATRULUl. (Urmare) Dacă coborî pasagiu! zis Român și ajungi până! la ^cară cea mal de jos, te afli ib față cu fosta grădină Cosman, astăzi restaurant și Gafe ckantant. Acif dacă curiozitatea te1 împinge să intri, descoperi o degradare sufletească, ce ar înflcya pe Qrl ce pm c^^iipț. Saja e se- mănată cu mese, la care stati tineri și bătrâni. Mal la fie care masă înconjurată fie câte-o ceață vezi căte-o ființă femeiască, înbrăcată intr’un costum scandalos, cu pulpele^ goale pănă aproape de coapsă vorbind desfrânărel subt un trie du subțre, cu umerii și chiar cu sinul despuiat și poftitor. Acestea sunt cântărețele, care pe o scenă, pe rând, una dupe alta, căntă și joacă cancanurile cele maî destrăbălate, arătănâu-șî, cu nerușinare, podoabele cu care n tura le-a înzestrat spre a le vinde într’un mod atâta de brutal. Mâhnirea nu te-ar cuprinde așa de tare, dacă printre privitori, hi vedea numai ti- neri ; din nenorocire, bărbații însurați sunt cel mal numeroși, și atunci când poate femeia și copil lor, ’l-așteaptă acasă cu masa întinsă sad lipsiți de nutriment, aceșți oațnenl își deșeartă pozunarul, gologan cu gologan, în talerele cerșetoara alp femeilor fără pudoare^ Și acești părinți, vor ști să inspire copiilor lor morala, iubirea de românizm și de artă românească fi- lată pentru ce, când zicem artă, ironia și- amărăciunea pe apar pe buze, ca două picături de sânge. Dacă românii noștri!, nu ’șl-ar goli punga și nu-și-ar tâmpi spjritul în asqmqnea localuri, ci ar ^n'eîge să-’și’l cultive și mobileze la un teatru demn, poațe că n’am fi atăt de inapoiați, fațț/cu statele civilizate, care consideră ca un nutriment sufletesc teatrul și toate instituțiunile de același fel pe o cale morală. O altă profanare a acestui altar, este avântul ce’și au luat teațrurile de tot solul; până și la Orfeu se joacă într’un mod ridicol repertorul lui Rossi și al lui Salvini. Ce ne- rușinare, și câtă neapăsare din partea celor ce permit o asemenea îndrăzneală. Pentru interesul și prosperitatea teatrelor românești, ar trebui să se oprească aceste contra-bande, mai ales că în legea teatrelor egziștă a'ticole speciale. Vine acum cestiunea operei Italiane, dacă condițiunile egzistențel ei in capitală, sunt drepte și oneste față cu actualitatea ce ne băntue. Ce este da noi opera italiană ? O negustorie în mîna a doi sau trei oameni, la care societatea aleargă să arunce prețuri considerabile, spre a plăti mii de franci pe fie-care din cântăreți, când acești bani ar putea fi Întrebu- ințați in folosul altor instituțiuni românești, ce suferă și n’aiî nici o încurajare. Acești1 bani se duc odată cu atiștil ce’i ridică, spre a se cheltui afară din țară.—Ăpol, opera italiană nu plătește chirie teatrului, are luminatul și incălzitul gratis !... Ce fel ? O ase- menea subvențiune este ea legală, cănd se ia publicului prețuri întreite ca la teatrul românesc ? Nu numărăm anele câte va persoane, care ca impresarii și sdb-impresari al operei se ling pe bot de aceste mari gehșefturl, căci sunt cunoscute destul de bine, dar, daca Teatrul românesc merge râd, este că publicul nostru voește ca opera italiană să meargă mal bine. www.digibuc.ro LITERATORUL 693 lutr’adevâr, frumoasă e muzica! De căte or) nu te simți, la accentele e\ transpor- tat mat sus (le cer și’țl alini sufletul de cine știe ce durere secretă; cu toate acestea, cănd muzica se facef spre se dna -pitind din gura actorilor noștri, a românilor noștri, lipsă de-o asemenea plăcere |. Și bieții noștri actori români, ce fac el? Privesc la miile de lei ce le papă actori streini, și ei, după o muncă de zecimi de an/, abia pot să ’și asigure un căpâtăiil in spi- ța), ca să igoară acplq, uițațț jie artă șț de. al )or. Tristă actualitate l Trist viitor ! In București avdtn două leatriirl, la care asistând, maî poți crede că te afli in țara românească: Deatful Național și del de la Dacia. Una din piesele bine reușite la Theatrul Dacia, este Dama cu Camelii dramă in cin'I acte de aL Dumas fiul, ce s’a reprezentat la Dacia de șase ori pănă acum. Toți cunoaștem sentimentalul roman al Iul Dumas, și piesa nu este de căt o în- scenare a Iul cu puține suprimări^ .și cu diferența că, în roman, Armând se întoarce după ce Margareta e înmormântată, jar în piesă, o găsește vie âncă, aproape de-a muri. Să ne înprospătăm pe scurt istoricul romanului sad. mai bine al piesil: Margareta Gautier date una din cocotele cele mal lucsoase ale Parisului, care chel- tuind milioanele amartțilof săi, duce o viață desfrânată și zdruncinătoare, prezentând simp- tom© de ftizii intr’iih grad pronunțat. Epitetul de Dama cu Camelii, ce se adăogase pe lăngă numele el, provenea de acolo, că densa purta tot-d’a-una la pept o camelie albă. Un tânăr, AtAiand, se Înamorează de dânsa, o iubește cd tot focul tinereții, și caută mij- locul a se introduce la dânsa. Ocaziunea ’i se prezintă printr’o prietenă a lui și a Marga- retei, nuinită Prudența, cârd fiind invitată de Margareta la o serată de petrecere, aduce pe Armând, și’l jșrăzintă femeii pe care o iubea. După prezentare, începe petrecerea, la care ia și Armând parte, alțl invitați și invitate. Aci îșl au locul: beția, glumele, cancanurile și în fine tot ce poate caracteriza o orgie. In mijlocul orgiei, Margareta se simte râd, simptomele ftiziei reapar și dânsa cere să re măe singură în salon, spre ’a-și readuna puterile. Toți trec într’o altă Cameră, Margareta Temăne singură. Armând se simte mișcat de cele petrecute și peste un moment revine la Margareta. El li spune că o asemenea viață este pericoloasă pentru sănătatea el, că ar face bine să se îngrijască, îl mărturisește cu sinceritate amorul ce simte pentru dânsa, ÎI propune prie tenia și sprijinul lui. Cu toate acestea, ^Margaretei, deprinsă cu mărturisirile bărbaților ’i se pare că și Armând Încearcă numai s’o seducă, și cu spiritul caracteristic femeilor de felul el, ia in rîs vorbele lui Armând, facăndu’l să Ia din ce in ce un -ton mal convin- gător. In fine, Margareta pătrunsă de sinceritatea cu care vorbește și aproape convinsă de amorul lui, îl promite că ’l va asculta, și de aci, incepe afecțiunea Margaretei pentru Armând. In ultimul moment al convorbirel lor, reintră invitățil și petrecerea reîncepe, sfârșindu-se astfel actul I-ifi cu danțul comic al Prudenței și al celor alțl invitați. Actul al II-lea se petrece dupe patru zile, și Armând devenise deja amantul Mar garetei, Ea concediate pp toți cei alți și ’și facea proeqtul, ca dupe ce ’și va plăti toate www.digibuc.ro 694 LITERATORUL datoriile, să plece cu Armând la țară, intr’un colț rptras, și acolo să petreacă amândoă in liniște și fericire. Pentru acest scop, dânsa aștepta pe coptele de Giray, spretal cere banii trebuincioșl ca să ’șl plătească datoriile. Armând ânsă, sosește mal inaintea con telul, vede oare caro neliniște a Margaretei, pleacă apoi, și la poartă, întâlnește pe Con- tele care se cobora din trăsură; gelozia naște iptr’ânsul. Contele intră la Margareta, dar ea îl primește cu răceală, îl cere eincl-spre zece mii de franci, și cănd contele era aproape să-I dea această sumă, se aduce Margaretei o scrisoare, confidențială: Armând presupunând că Margareta îl inșeală, îl scrie ruperea relațiunilor între dânșii. Contele cere acea scri- soare, Margareta care se știa nevinovată, spre a ’șl rezbpna asupra geloziei nebune a lui Armând, II dă scrisoarea și contele mulțumit că recâștigă favoarea el, îl propune să cineze împreună in oraș, și pleacă amândoi. In momentpl de a se urca in trăsură, Pru- denția vine repede la Margareta, o oprește de-a pleca, spuindu-I că Armând, este acasă la dânsa și că va veni numai decăt. Atunci Margareta trimite răspuns contelui, care ră- măsese in trăsură, ca să plece singur, ea fiind bolnavă și ne mal putând merge. Com- tele pleacă. Vine Armând, urmează o esplicație și amorul lor reîncepe de aci cu mal multă înflăcărare. In același timp sosește o scrisoare de la contele, la care cerea răspuns. Margareta cu hotărâre răspunde că nu-I dă nici un răspuns, ceia ce însemna pentru Ar- mând, că pe viitor numai el va fi al Margaretei. Astfel se termină actul al II-lea. In actul al IlI-lea amândoi sunt deja retrași la țară, unde petrec o viață fericită, iubindu-se neturburați de nimeni. Numai, Margareta, spre a ’șl plăti datoriile, îșl vinde caii, trăsura, bijuteriile, fără știrea lui Armând, și era aproape să ’șl vemă și mobilierul ce poseda in Paris, cănd Ărmand află de la Prudenția toate aCestea, și, pe de-o parte mișcat de marele amor ce-I purta Margareta, iar pe la alta atins în amorul propriii, că ea ’șl vindea lucrurile ca să trăiască cu el, pleacă în oraș spre a găsî pe notarul său, cu care vorbise mal din ’nainte. a ’șl Vinde partea din averea ce poseda de la tatal săiî, D-l Duval, care trăia intr’un oraș din provincie. Margareta remâne singură. Tatăl lui Armând înștiințat de notar că fiul săiî vrea să’șl înstreineze averea, vine la Paris, nu găsește pe Armând la vechea sa locuință, cercetea- ză despre el, și in fine sosește la țară, la Margareta, tocmai cănd Armând plecase. La început, Duval se poartă cam aspru cu amanta fiului seu, dar incredințăndu-se că dânsa nu era o femee perversă, dupe cum ’I fusese calomniată, cearcă prin blândețe a o des face de fiul sâtî. II spune că Armând are o soră, care nu se poate mărita din cauza o piniunilor rele ce’și făcuse lumea de fratele ei, trăind cu o femee ca dânsa, ’I descrie mizeriile viețel viitoare, o roagă, o conjură in numele viitorului fiicei sale, plânge ina- intea el, și Margareta dupe o suferință zdrobitoare, dupe o luptă sufletească innecată în lacrimi, îl promite că va părăsi pe Armând. Și, ca să facă pe Armând s’o desprețuiască și s’o uite, hotărește să plece la Paris și a reîncepe iarăși viața dinnainte. Duval se re- trage și așteaptă rezultatul. înainte ânsă de plecarea Margaretei, se întoarce Armând și o găsește plângând, dânsa îl asigură că n’are nimic. Apoi se preface că ese in grădină și pe cănd Armând râmăne singur, Margareta pleacă, pe ascuns, la Paris, împreună cu toți servitorii. Armând presimte o nenorocire, și pe cănd caută pâ Margareta prin casă, prin grădină, găsește împrejurul sâtî numai tă- cere și singurătate. Atunci, ’I se aduce o scrisoare, prin care Margareta ’l înștiința că a www.digibuc.ro LITERATORUL 695 pl^Chf fa Pari's, lâ Vechiul amâni, și ’căJ fciîcjr o uelățiune numai poate egzistă intre d&nșiîf DiB^erArealul Arihâad este Ia De-o dată ânsă apato tatăl s$iă, și copilui cade ■Zdfbbit' âif dUrereten Mațele -tătailii. Abi ’to tWifiinSf ăCtUl dtojeai, Ia actul aîl IV bâte {iri'bal la> Margaretă CaretrăeȘte <1(1 utlul diri vechil sel aman ți, D-hlil de 'Vârvillel In â&st fcaf 86- și Armând, bare de O paltej intrio Scenă mumal cftf MAVgiirMă, "ȘI tSzbunhr $sttpfd'dî,-ftftfndătidu’I In față, tot dibpl'ețul tfe de merita nuiiial o femee •'tare %ă vinde1 a toăi'in hfts'Și desfrănârb. CU toate ’acâstfea Armând, care tot o nial iubefets, ifitil ai‘e «[Speranță, îîumair Să’I mărturisească ică nu iubește pe Vaiville. Margareta @nâă, 4Pedi’ri!cioât$ jurământului fee făbusfe luD DuVal, spre ar face pe Armând h o feCârbi Și măi mult și ă fugi de dănsa, ’l minto Că iubeȘte pe Varville, și atunci Ar> mând, fiirios, t-'hiămă iMprejiIr pe tdțî ihvitalțil balului, și torturează pe victima amorului sătt ȘtfigâritU „Dofnnilof1 Priviți pe â eastă ffembet^și a văndat caii, trăsura și "tot ce avea p6n- țru ca să tt'ăiafecă *Gii mină, așa dS ‘mult rp& fabea ! Eî bine, știți ce am făcut feu ? M’arri pifrtat-Ca un rrîtaerăbilf Am. primit cUCest sacrificiu, fără a’I da nimic în schimb. Dătr nu e preli târziii’ Tițl cu toții" martori Că am plătit pe această femee și că mii mai dătoresc nimic !* iȘi la aceste cuvinte ’I aruncă in față un pachet cu hărții de bancă. Actul al iy-lea termină aei cp suferința mortală a Margaretei șț cu provocarea în duel ințr& Varville șl Armând. In actul-, al V-lea, Margareta este învipșă de ultimul grad al ftiziei, și se află singură, părăsită de toți, afară de servitoarea sa Nanjna și de G-aston prietenul lui Armând, poala sO agravează din ce în te și situația este așa de triștă și de mișcătoare, inqât omul cel jnal tare; șr versa lacrimi jde milă și durere. Numai Prudenția, o inimă fără caracter care în tot d’auna fă'-use o speculă din prietenia Margaretei, in momentul când ea se luptă cu moartea, vinei șă ’i c^ară 20Q de franci, pe care Margareta ’i și dă, de și era ultimii ce mai avea,- Caracterul Prudenției este așa de bine depinâ, că nu se- poate femee mal inmorplă Șl mal. peiversăr Ea plea ă apoi fără a se îngriji câtuși de puțin de starea dureroasă în oare se află Margareta., In acest moment vine servitoarea Nanina s’o înștiin- țeze de venirea lui Armând, Apeastă bupuriă neașteptată zdrobește cu deșăyerșire pu- terile bolnavei jși când Armând intrăm Margareta se ațuncă de gâtul lui; plâng amendol, dar pentru cea din urmă oară. Armând, îi apune, că tatăl săii, îi- descoperise jtot secretul, că mustrat de Conștiință, fi deduse [voe să pe cunune cu. densa !.țr Dar, era prea tâțziib Bucurja supremă răpește și Ultima suflare dm viața Margaretei și Armând ’o strâng? în- ghețată la sinul cSâti disperat. Ast-fel se termină amorul acestor doi nenorociți. Subiectul este. Simplu și nu prezintă [nimic ecstraordinar. Ral' prin delicateța el șț focul sertimenielor, prin menținerea caracterelor; și prin puterea acțiunel, Dama .pu Ca- melii este una din capp-d’operjle sentimentalității. Iată acum și jocul actorilor: Din istoricul piesei, reiese că Mărgărita și Armanjd, interpretați deț D-ra Ana Po- pescu și D-nul Gi. Manylescu, y sunt țțojl acestei drame. Cu toate acestea, Prudenția (in- www.digibuc.ro 696 LITERATORUL terpretată de D-na Petrescu), Snt âauddnS (de D-nul ÎT. Hagiesâtf]), 'Dtrval' tatăl (deufi-nul 0. Petrescu), sunt persoane cârd prin unitatea si Interesul Oa-tacte^UlUI do?, joăcfip'fin rol important in țesătura dramei. Precum am zis lat feum&rul trecut în această critică, îndată te sțl pYopui ă egZarhînâ Jcrâul unei acti ițe trebue dă ’țl pul iii vedere fot cA ți stf pdate întâmplă. Șt iată, da&ăi Va trebui să • ritic pe D-șoara Popescu in ¥olfll Margaretei, frică ’mLe !.... Dbahiud’-TereȘtelp.' Dacă din contra, va trebui s’b laud, tot aceiași 'sentință rfl’apaâă. Prin Ufmare bdatăptce am început trebue să finesd. Rolul Margaretei se poate împărț în două inarl -perioade: lă început Pocdta dez- gustată, desprețuitoare, răutăcioasă, cochetă, ilervoasă, --disperată, impertinentă, neîncre- zătoare, etc.; în urmă femeia hiânldrâtă. bună, simferă, încrezătoare, fieVotată, Sfiffermdă, etc. Perioada I durează de la început și rână lâ întemeierea amortilul între eă și A^and, iar de aci până la fine urmează pdrioad u a doua. In actul ântăiu, D-fa Popescu intri. în "Scenă, unde găsește pe* 'Vârville'P Vbia -Să arate dezgustul ce’i inspira prezența atăstuia, și trântihdu-sd pe un scatiii din față» că- minului, făcea diferite mișcări, ceMiinceâă a arăta ceva, dar taU tocmai fiezgilstulP In locul dumneaîel ași fi stat puțin pe Scavn, dâr imediat» uriași fi lovit de toate .obiectele, m’ar fi supărat lumina, mi S’af fi părut* toate lucUtilă» pe jdos, ași fi vorbit a lene, etc. Dar autorul n’a pus aceasta în piesă, Și i notat oă trebiie să stal atâta timp pe scaun! Autorul însă nu este artist; arfa o face actorul, chiar și fără Cuvinte; frtă dâr că dez- gustul s’ar fi putut ecsprima și mai bin») de cum artista S’a înrerCaf. întru câri privește răutatea, D-șo ra Popescu vorbea cam-tspril lui Varville șt tonul corespuhdeâilcu sim- țim Sntul. Când Armând îl este prezentat de £ăt-ft Prudenta) ași fi cr^zuț mal ninftșțit jța- Jn jlpc să afecteze un aer de simplitate și. de politeță, din, contra să pară căt se vș. j>ntșa njal cochetă și mai estravagantă în mișcări față cu up om ce j pe prezintă pppt.ru £n}âia oară. Este constatat că femeile de felul Margarete^ jn fața unul nod yenit, rpiftț c^nfl pu le inspiră interes, fac tot posibilul ca 'râ-I atragă atențiunea ppntr’a poqhetarip carac- teristică căci aceste femei îșl aă soiul op cochetărie. Cu alte cuvinte trebuia pă nu dea situației un caracter de virtute, ci din centra să înfățișeze pe cpchepa fipîpppe $e-exa- gerare, cela ce ar fi dat naștere la un contrast și la o tranziție pronunțată între frna^Ia tutulor de la început și femela unul sing it om după bum devine în urină. Să luăm un egzemplu: Ca să fâc o t’inziție pronunțată intre două? sunete de voce emit primul sunet cu un timbrii puternic, cal să-am de Unde coborî jos de toi, JBpre* a face tranziția simțită. Prin urmare, Ca să arăt la Urmă, ® âm devenit femele virtuasă ’Și onestă’, trebue să fiii la început din potrivă. Ca Marga feta să poată zithe la Urmă, nu mal sunt ce-am fost, trebue ca la început să fie, și apo- transformarea el în feihele onestă și decentă, ar fi cu atât mal însemnată cu cât la i ideput contrariul ar fi fost mi*î izbitor. Această reușită, o atinge bșoara PoțescU numai la misă, în mijlocul pstrecefel când scoate niște strigăte, ca în mijlocu unei orgii, Când Prudența și cel-fi’alțl danțează cancanul Cu Sticlele în mănă. Aci artist? părea o frinee, păcat numai că nu a înrtrunat toate coardele, după regula armoniei, ca nu una să sune frumos și alta urît. www.digjbuc.ro LITERATORUL 697 JnemQîțțșțtyJ fenșă când, începem pjmptomele maladiei el, în mijlocul petrecerel, D-șoara ipQPQUPU șgspțțimă^Micșor sufefința pș de-o parte, iar pe de alta suferința mo- rală, ee ’I apare în figură odată cu grija și presupunerea ce are că, va muri în curând... A^eaatăi^ttferințăKOTeșbe Pănă la JapțîmI și când, Armând Revine fie o găsește sin- ■gafă? spse ă o jnâllgăja, rșcpnoștiqța, este așa de tjine ecsprimată prin flgpră și, ati- țudipek pAțtrfiâW că Wl’ instinctul Ionelul ce începq șă nască Jn sufletul acestei femei sD-șoara f oppșpn, qștg Jp^uioș^tă de purtarea nobilă șoaja Rppes-u devine agenta sentimentală și este preocupată de ideîa d’a se retrage la țară cu amantul săiî. Din moment în moment turburările ce îhcearcă surit bine âcspfîmate / prin faptul că trece de la ecspresiunl liniștite la dltele' îngrîjătoarâ, făcând-Să Citească îp figură toate-preocupările ce o frământa. Ner- dfcitatea țî diăpdrareâ "între lupte prim accente de regret >sunt iarăși frumos nuamtate 6ând Afinând, gelbs de «otitele, îl trimite -Scrisoarea, pe care Margareta o motelt teste am -măi'nl dd nbinftîierăte brl, pâ momente- aruncând’o și ridic&nd'o spre a o te im omtelMr Actul Wl doileă îl Unește p intrtun gert reușit de mustrare ©opfflltaemaL arituHKBit liijl Artriand, V'rehd să'F'zîCăȘ Ingrptule, număr pe tine te iubesc; eăar mm mnfl jpnmffiHC g® contele. Scena cea mal reușită a artistei, este aceia tem auriM. afl. MUfea, i (neste- mată), din ac a piatră scumpă, la a cărei putere întinerește, chiar fonicul, (uti -ar- bore), din cenușa sa. Oamenii privind la el, redobândesc tinerețe, și sănătate. In acel blid, a prins și losif din Arimatea, sîfigelqlul Christos, când Longin străpuns# coasta sa pe cruce. Angerii aduseră pe Sf. Grai, in Spania. Aicea în Urmă unei porunci Dumnezeești, îi edifică fiul împăratului Francez, cu numele Tituurel — care ’șl câștigase în lupta sa contra Săracinelor, niște merite însemnate, un -castel la «Munsalvaetsch», în Pirinel, dimpreună cu un templu foârte măreț. In acest! templu, depuse un ânger pe Sf. Grai, și în fie-care Vinere-mare, coborându-sâ un pbrumlf alb din cer, depune o hârtie pe el, de la care Grai primește puterea Sa miraculoasă. Titurel, devine regele, căruia ’i este încredințată apărarea lui Grai; sub conducerea lui stă o ceată de cavaleri și de dame pe cari însuși Grai, îi adună din toată1 țările, alegându-I prin inscripția numelui lor pe blid să ’I fie păzitori. Toți dezic lumei, și desmerdărilor el, și servesc numai Sf. Grai. Cavalerii constituesc un ordin, ordinul lui Grai, iar damele servesc în fcuita curatei «Ure- pansă», nepoatei lui Grai, care numai ea est o demnă de a se atinge de -Grai și de a’I aduce cu mare alaiu în salonul regelui. Ast-fel înfățișează bazmul lui Grai, viața cavalerească în spiritul credinței creștine. Ne mai putând Titurel se poarte spada, zdrobit fiind de bătrânețe adâpce, abdică la tron în favoarea fiului seu «Trimurel». Acesta ânsă cade lovit de o spadă, urmându-1 la tron fiul seu vârstnic, «Amfortas». Atât Amfortas, cât și fratele său «Trevetent», să dedau în tontra poruncei -lui Grai, cavalerismului lumesc. www.digibuc.ro Literatorul 701 Prin această înprejurare șe pogoară o grea uigie asupra castelului lui Grai. Amfortas, este; Ipvit de săgeata înveninată, a unui păgân, și rana ’I aduce cumplite dureri; Iar Trevretent, părăsește cavaleristmul, și duce viața de puznic. Intre aceste, mpare, sorșt. JuI Amfortas, ducesa de Catalonia, de facere a unei copilițe cu numele Siguna. Aceasta crește subt scutul uneț bătrâne. Devenind mare, este pețită de Schtonătulander, care nu poate să o primească decât prin lupte. In aceste lupte el cade. Siguna se retrage cu cadavrul iubitului el, în o pustie, aproape de castelul lui Grai, și trăește aicea, numai pentru a-1 plânge. Ast-fel, se aude numai durere și necaz, atât în castel, cât și afară de el. într’o zi apare pe vasul sf-luî Grai, o inscripție, care zice, cum că va veni un ca- valer; și, dacă acesta, fără a fi provocat, va întreba despre cauza necazului aceluia, apoi Amfortas, se va însănătoșa, și cavalerul (întrebătorul), va deveni rege. Acest cavaler este Parcival, nepotul lui Amfortas, eroul principal al basmului, care se pune In contact, cu suita lui Artus, șiprin aceasta devine, șupusul cel mal principa- al poeziilor, așa numite de curte (hofische dichtung). Parcival. (Dupe Uland). Herțeloida, a dpua soră a regelui Amfortas, măritată dupe Gamurel de Anjou, adormind într’g zi se muncește de niște visuri îngrozitoare. Prin detunături și prin fulgere ea se șimte ridicată în aer|; apollăptează pe un zmeu, care frăngându-I inima dincoțp, dispare. Ea ștrigă cu glas, și plâqge în somn; domnișoarele el de onoare, sar și o trezesc, De o dată se vede un sol, viind călare la curte. El aduce din Qrientul depărtat săgeata de care fu omorît Gramurel. Văduva ese din țara el, în mijlgcul pqstițlorp și zidește p casă a sa. Dar nu pentru flori și ghirlandă ’și a ales ea pustiul pădurjlor! Pe unicul el fiu Parcival, pe care, l’a născut în dureri, voește ca să ’l ferească aic| în pustie de cavalerismul, care a fost spre ruinarea tatălui săă, ca nn cum ya, să auză el vre o dată de cavaleri. îndată ce băiatul devine mal rpare, el ’și face arc, și săgeată cu care vânează paseri. Dacă a lovit pe una care nași înainte gânta, apoi plângea de durere, și cu lacrimi în och* se vată, dar fără, a putea să spue de ce. En ’I pSn Ieste cum ascultă el cântul p serii r, șs ast-iel si convinge,' de ce este plină inima copilului. Mima simte cauza, care 1 imjp'niLge la întreprinderi eroice. Ast-fel ea dă ordin, ca să se prindă paseri și să se ©wm® dar Parcival, rpgându-se, le scapă de moarte. Mama ’l învață P8 copil deosebirea luminei de Maaî mmniws, si se plânge pu lapripaî de necazul ce trebue să aibă. Junele eroii, Învinge In due| pș conducător)! oștirilor inamice, liberează prin acest mijloc orașul și dobân- dește mâna tinețâi regine. < Nu dupâ mult timp, Parcival părăsește pe tenera sa soție și țara sa. Grijă dosprq' (tnaipa șa șl impulsul pentru aventnrl nu’I tlau odihnă. Deja în zioa cea din- t^iu pl fa,ce uri drum așa de lung, în cât nici o pasere în zbor fiu l’ar fi putut ajunge. Către sâant, vine la un loc, unde debarcaseră niște pescari. Unul din el, ședea tyișt, rezezemat pe mâna sa; el avea vestminte așa de s'umpâ, pare că toată lumea, ăg fi, ă lm“. $.ceșU este suferindul Amfortas.—Parcivăl, îl întrebă unde ar putea ssă Șe /g’42 o pante ©ral diifna, intea ochilor sei. Parcival însă se aruncă de trei ori la pămâpț, țgaințea ]pl Qjral, și se roagă dă Să Se sfârșească chinul ^bietului nărbat. De o dată, vine un lucțu, îp mintea bolnavului; bu o frumusețe înfioditiare, se ridică el {de pe patul unde .zace. Cavalarește frânge suliță el in Serviciul lui Grăi. De la “Candrii ad mai1 aflat t’ar- cival, și asta, că Condoiramur, ’I ar fi născut doi gemebî. Dejâ s’a irâmi^ (îdpk ea, și Parcival^ ’I ese înainte. Dis de dimineață sosește el la poiana unde el ati tras-, pe când intră îrf cortul el, dânsa doarme încă, lăngă ea amândoi copil, Veselă sare densa, și cuprinde pe soț. Ar vrea să se mănie pe el, dar nu poate. Este același loc, unde odinioară sângele și neaua îl răpiseră Simțirile. Șiret (Bucovina) Zaharia Voronea. C O R S E T U L UNTJVEILA (Dupe CKuries Jlubert) Călătorii pentru Paris I strigă impiegatul deschizând ușa Sălel de așteptare. MS cocoțam în vagon. Dupe ce salutam, la întâmplare, o doamnă foarte înfofolită, bare dofnîea într’un colț, mS așezam lângă bagajul metî, și dupe puțin timp lătealli în urma mea gara Macon. Petrecusem timpul secerișului la unul din unchii mei, în mijlocul arbo- rilor și a câmpielbr, la Zâmbetul naturel, și nu'ml “părea tâtî de a revedea capitala. Eram prin Octombrie, și, bit toate că la ța“ră efa fentă prea frumos www.digibuc.ro LITERATORUL fOT ’ - --------?----------r-,------------'---; r -rfl-J--I natura «aseai acel aspect gbâoltî și melancolia, ce deșteaptă fnimal visări triste. To'ate luorinil^ deVfeneffil pdsoriitrrâtd, ch?aP șf°hina. (W sR îrf tffeadâl, că m^ certasem cu ^arion. ^âs «a păreau înșnjite j c^rul aydâ pevq. ^ipepințător; și (Jeja, ca o bât/ân^ impunătoare în țocbje mutase, Tșampa* ștrăbătea drumurile,, tA râind dupe, d^n^p,, cp up fîșiiț sinistru, foile îngălbenite, ce picai! din arbori una £ăt.$ una> ea niște lacrimi, Eram fbărte btictirbă1 că^mfe Simțeam dus cu ast-fel de repeziciune, și mi Se ftăHa că las departe viscolul, gerul și zăpada \ ardeam dp dorința de a revedea t’arișul, unde Iarna este ca o primă-vară fermecătoare, cu miriade de beppri de g^z și dș fetițe frumușele.) Simțeam un dor foarte mare pentru cel-l’alt seceriș ce m’b aștepta acolo, Seceriș de friguri, de Zvdnturări, de lupte șî de Iubiri nliol. Ensă aburul mi 4s repede ca dorința. Nu puneam să ajungem mal de vreme de căt la mezul nopții, și ’mî făceam socoteala că aveam opt ceasuri de petrecut în vagon. Dacă ’nsoțitoarea’mi de călătorie ar fi fost tânără și frumoasă, așî fi putut începe o intrigă prefăcută^ o întreprindere din cele mal delicate în care trebuie să fii foarte șiret; poate că m’ași fi amorezat, și, nici vorbă că atunci ’ml-ar fi părut că timpul trece foarte repede. Dar vecina ’mi era ^șa d| mult învăluită- și, prin^ședere| ei ghemuită, arăta o așa de mare lipsă de cochetărie, în căt asta m’a făcut să crez în- dată că e de-o vârstă înaintată și să m& las de or ce încercare de a’l tur- bura somnul. Pe lăngă astea, aveam cu ce să ’mi petrec vremea. — Aide, zisei scoțându’mi caietul de note, curaj.' A venit timpul să is- prăvesc această lucrare grea. Și, cu toate zguduirile vagonului, scrisei hotărît, cu litere mari, urmă- torul cuvânt a cărui vedere ’mi îndoi hotărîrea: Prefață. « Ah! Doamnă, știam bine că al să ’țl strângi frumoasele buze/ Toți știti că o prefață este mijlocul înșelător de a se lăuda cu obrăi? nicie și de a îngrămădi fără rușine minciuni intr’o cătățime îndestulătoare pentru a’și face un pedestal. www.digibuc.ro 708 LITERATORUL '"v'4 0,1 "*—9lrwiu7‘ M ■& 3---------h T""b"Tfx—”-- „Mincinosul eel tnal îhâre esleuac®la®a[ip rVOtebeșteotilal taujit despre el^ zic Chinezi. Și aii dreptate. Dar cănd sffnt gatâ a> arunca^ volumfii iaefii în oceamiie'liteî'au^ il&de ati Să’I amenințe atâtea sțâncl, nu PdfytrJPfi ȘWJPPefe Jft'P^^^jC^pilulul lot- itt dati câte-va,. pomeți ‘blaji^^u pot ș£’i ^rții, șugș: „Du-te, mititico, du-te de’ți caută un loc subt soare. Indr^eaz^țe i^i mult spre femei, căci șupfi făpWI Jolâ^dej l^copip d^^Ap^grJ; gj^ubesc pe căi ce le Iubește. Po^tepă țe y^T psiffli fiiffM puyori^șț! afflPrsf Al putea să’m^ zici că prefațai P.W țfft-^eapua J^p^a jJ^ip^a unei cărți și pă, ș. prpni îr^tr’alț e^ a^updit^te. n Dar această obiecțiune nu este seji^gă^ de^Oage-^ damele pentru a îi|- cppe un roman saă or ce alt lucru—nu admit altă lege afară de toanele lor x , 1 u neprevăzute. Deci,’ fîind-că s^riă nuiâai pentru ele, prefața mea, asYfel așezată, 'It'e mai mult noroc de a fi citiră de că? Yacă ar fi Yn fruntea YucArdor îneîl Și pentru ce să fie citită mai ’nainte de toate ? Eă nu cred să fie Bine neme/it a vorbi cine-va $e afacerile salY^perso- nale chiar de la prima pagină. * i s i/eb Aceasta familiaritate ipț ^e pare £plerațjlăn£njil târziă, ajunj^ gând ci- titoarea, rpcungscătoarg jnaî mp]t pa^ maț jpipțirț de plăcerea crg a gustat, începe a coijsider^ pe autor partea luY — ca pe fin amjc discret și comod, pe care ’l lasă să pătrunză până îiț camera zfua, ițoaptea, la or ce pră^. și pp c^re’! Jiagă gițbț pepna el^ mai îr^ain^e de a stinge luminarea. Și pentru că a venit vorba despre aceasta, Doaipfi^> ftȚpsg^yl c^We grav lucru este a ^deschide o c^rfe ? Un număr mare de oameni, indiferența-lai firii pa oasele delicateța ale pu doarei’ nu văd tlc6fd debit fiârtiă' albă ftiânj tă feti oârauterfe- negre ifi mici Ei fiifi nu -știfi că acestei caractere, nfigrdg de se ăgităi cfi Vioiciune ca niște drăculețf pe zăpadă, sunt ființe, idei, voci, și M totifliiriorbește, sttigă, ăfită și plânge? Dar dumneata, Doamnă, d-ta știi că în cartea pe care de-abia atUm al dumpătfifi-o, difi daf-teă câfiâ âffifeă făiriJase* 83 clefccși caiifceîneală jde tipografie, yd află fin feufiSf 66 să ăddiinfie, -O ijiimă ce țsalpttăt Insfârșit’ această carte este cineva pe care ’l el cu d-ta. www.digjbuc.ro LITERATORUL 709 .....Și astfel,“dăcăThe-am gândlTla^faWurile^prețioase'pe care «ști pe cale a’î le (gjcdrdațr ai câtor gsalități cplăcnte jar H posesor $ ^ncă Q uitasem cu totul. Mă turburasem ast-fel numai pentru că unul din colțurile batistei era ’mpodobit cu un L brodat. gi, de mult chiar, nu puteam să văz o batistă sati alt lucru însemnat cu un L/ că 'ncepeam să tremur grozav. Par’că venla cine-va și ’ml scormonia cu degetul o rână dureroasă. Inima ’ml ttesărla, nervii •’mi să ’ncordali, gura’mb șoptla un nume, și închipuirea unei femei palidă și tăcută se plimba pe din’aintea mea. Oh} câtpd per^uț'Fisurile pelq jparf, * b viețel § ^ompu^ numai dip fărâmături; înțelepciunea consistă în a țe aduna. Car eh fjgcăresc. flecăresp, și ujt pă ip’am lăsat în vagon, luptând cu trei greutăți: depărtez di^ minte 9 amintirq scumpă și dureroasă. 2° Să descoper vârsta vecinei mele și calitățile’! fizice și morale. Și toate astea mal ’painte de-a ajunge ja Paris, voț'băj mal qveam âncă șeapte ceasuri. pe almjnțrelea, vedeam bine că îndeplinind pe cele două din urmă o bligațiunl, cea dintâi ar fi încetat netăgăduit de a mal subsista. Rămânea a hotărî, dacă trebuia să mă ocup mal întâi de prefață sati dg jțdA O împrejurare întîmplătoare mă fâcp să’ml aleg. Ip ^ârșjț sojpnpro^sș. îndărătnică se mișca. Q^oșiță de fejip cum ^orrnea, se întoarse pe jumătate ; adecă, în loc de-a sta ’mundață ’n cqlțul ce’șl alese culcată cum era pe partea stânga, se răsturnă pe spate și ’șî puse piciorul pe banca din față. Dip nefepcjre, Jiicl o jncrețitpră a manteluțel nu se desfăcuse; ast-fel că oppzul îl eja mer^a arqperit. Car partea cealaltă a corpului îmi dădea acum un câmp mai întins pentru cercetările mele. Piciorul era de o micșorime delicată; linia pulpelor îndoite puțin avea nișto prbpbrțiunî netăgăduite; mâl în sus de șold mantaua se ’ndola adânc și te făcea să’ți închipuiești o talie elegantă și subțire; în sfârșit, ceva mal sus, stofa se ridica puțin împinsă ușujel de către țîțe mândru dezvoltate. Oh I Oh I murmuraij cu totul lăcomit, începe să mi se pară că vecina mea e plăbuW. Ensă, tot nu mă încredeam imaginațiunei mele, ce deja reconstituea după placul dorințelor mele, frumusețile ce âncă ’ml erati ascunse cu multă StăJtuțnță. Car de-odată deschiseiii ochii mari șifămăseiti coprins do uimire lave- derea-jUnei mâini jce alunecă ușor afară din mantaua’ntredeschisă și rămase ecspusă, în toată strălucirea albeței el, pe blana întunecoasă. www.digibuc.ro 714 LITE^AtORUL Ah! Dbatahă, era mânal^ea hiaî îru'm^âs^ pd5 care ceiAif ar clat-o unei temei1 Ceaf maî frtitaiSasă, teaP inâî. Lfeub^ih^, be£J Înaî delicată -r o mână moale, albă șl lustruțtâ f 6 mână bfl <îe^et4 lungi și suciri, eii unghii trandafirii și străluJttoâfe: V) mâSf ’nSbfiănatici, S rrrănă in- teligentă, o mână amică, 0 ^Shă sindferh. j o nfâriă Wlu!ptoa'$focu gău/ele mici lîl Cărib sW asdunăe mii de ^pit£; 6 iHM micuță, o AiSnă. inocentă ’plină deJ mâtigâieri Și de diîfcdațk, o niână $e Bar£ ori1 șf cine ar fi voit s’o simță pe inima lui; o mână plăcută după care ’țl scotea gura apă și buzele sărutări; o mană de fee, o mână perfectă, un cap de operă, o bucurie, 0 lumină f Eram nebun I U'JLÎit AhJ suspinai uu un tei ae rriumi, numai ea — mimai acela al căriil fiutaeriumaî Vtbati pronunț—poăte âă albăîntlnl fruWiase! Dar, tot In ăcelâș timp, bdhstatal ânâti odatâ ctr bâtă grabă bietul meti spirit se acăța de toate ocaziunile pentru a’șl reaminti. Ah ! n*âti Tîibiti nici odată și nici n’ati suferit^ acel cari nu cunosc acea stare de tânguit care nd fade t6t-âeâuna dâ câSrparărh lucrurile ce le vedem CW #taant& c&- arh ^pîerdtit, Și dâre ne tacd’ nedrepți" îbtAtăt încât să nu gă- sim nimic mal frlidibâ, °hicî i£aî btui, 0e cât ființa ori dine ar K ea. Și -elita 'âȘ‘ fi ^htht tiîta %âftă putere %*££ică? H^a bdinidarâJ mâna acela mică șt frâgddă, taână fermecătoare, cade ăncb ’rtî stfâfigea Inima cu atâta putere ? Oh! ce mângăfdrt dulci știsT Să deă abea mânâ ușoârl a cLel atingere bta ca o bătaie din âripă a undi* serafidn nevăzut t" De ^ătd brf h’a risipit eâ fntristăftle greoaie de £e frtmtea mea f âe bâte ori pundndu-se fie cfeptfî meti, inh m’â &tiÂcat fn gdnfichl, supus, percfut,. răpit dd admirațîuneî de bfefb ori âncb,'Tiu'maî cu o strângere, ăe-aoia sim- țită, ’mi-a mărturisit dorințele șf rătăc/fllS pe bare gut^i sevbti nu ’ndrăznea a le prtmdnța i ^TfrtUșI, sd vedea ct $asiunea*hil bîbitoard fncepea a’rni maf £îa pace, pentru-că mi se părea că o altă femele putea, cel puțin prin frumusețea mâlnelor, să se potriviască cu acela pe care până atunci o crezusem numai țib ea Slh^ută dăniîtă du toate peVfecțftiniie. Acest progt^ÎP efa da un seffi'n de tăgăduire ^ro^iată ; și m$ Bucuraîti. M- In sfârșit, îmi ziSeY, s’d apYopiat mSJhentdl când voi fii scăpat be www.digibuc.ro țjiyjERAȚORUL 715 atjeas| încâppre, în, car^ epqcțpijil acestui amor yestejit ya părăsi șufletu’mi șj p da Ipc ațtui jphip mal np^ a prui prpsp^tate ’nfi va da, de-o dată, vi^a tinerețea și tșațe pi^cer^e, perdute ț tot jPr/plp^’jpîj vșcip^ care fipnfia meretî, cpprinsp un fel de spepnță care ’yg redeșteptă tot /ocul ^d^.pdjnioară, — J)e un^e ^til? murmprap eh? de pp$e știi $ă această femele nu este tocmai aceia, cape p^^pfirățișățile el călduroase ’mj va încălzi iarăși sufletul ? 1 Dorința de a cunoaște pe femeia învelită ’ml crescu jpeste măsurăî Aveam numai un mijloc: să fac zgomot îndestul pentru a o deștepta. Dar pentru asta, trebuia să găsdsc ceva care să pară a fi din întâmplare, ca nu cum-va pe urmă să’ml atrag ura somnoroasei. Ni^pa g^siap mijloap bupe, -și) op păt aș fi captat, n’ăș fi găsit ceva nțal nemepit depăt pă jfac să, cază pp zgomot sacul pieii de călătorie, Și sacuj qpfiâpg^ minp^ pe bancăj era de ajuns să’I împing puțin și cădea. Dar totu^ pând eram pe cale șă îpdeplineșc această faptă atât de ușoară, mă apupă up fel țip empțițme nespusă și pă oprii. Iptrasem, fără să simț, în. acea starp. de impresionabilitate fără margini, clnji celui mal npc jlpcr^ dai o importanță pește jnâsură. Idejia că aș fi tu^puraț. fpayte liniștep, tacșlela/ pe pcare imaginațiunea mea ’ml-o reprezșptș dqj^ cș, pe yna care trepuia^să fie ’nsoțitqarea vieței mele, mă frământa nespus de mult. Și atât de mare ’ml, ep țepiepa că’ncepui să tremur. — E trist, mă gâijjfiap efi, ca să fii neyvos până’njafatâtjj sunt pșa de turburat că. pacă, pecpnoscuta ap pvea ureclp pupa, fiățăfle ammăsu- rate ale inimei nple p fi de ajrnp pentru q deștepta. £pla’ml yepț acest gând și, rprintr’o întâmplare emană filmi, femeia, sus- pină și se sculă întinpndu-’și bpțele amorțite. Pe urmă ’șl trase repede manteluța ce’i acoperia fața, și, îndreptându’șî ochii șpre mine, p^ivi, mirată, .ființa -pare, yăzând’p, a țipat așa de plângător. Oh! chiar dacă sufletu’ml-arjfinernurițor^dacăeterptapa ya pune între acel moment și men^a mefy îngrozftppl teasc al sepofilo-r, dacă ’ml-ar fi dat să trăiesc ânc0 o mie fie egzistențl misterioase, afară de timpurile și www.digibuc.ro 716 XITERATORUE spațiuril® inteligibil^ tbtd?aunapjtotd’aunae’mi-așf aminti Supremaj^seiusțiune ue-am avut atunci^ecunose&pd-b, pe eapjUbita^newtgtaîâtâtîregre^a^EaM și iadul paeîîJb « eța apr^pe, dș ’mbr^ț^pe/i^q, fQ^jte uimită și ea de această întâlnire neprgy^uță. Eu încremenisem de mirare; carnea |jn| trgqărea; £țrei^uramj din cap pâpiV ’p japl^rp dupe p -sp^m^ prpft giar^ ye^agi, fqc înaintea mea; par’că eraip strâns dg gât H ¥ ffilW de iad, strigai: un Tul?" TuJiio Ea &âânci taft măgulită, fără’ndolală, mișcajtăjPqft^ț — Doamnei zise eq0 d^r $e updft prigțe^?^f ’î^-^c ^minte destul de bine c£ plqcâpd^ &W Șin^rmM*1^ ipb ^eșțept și iată-te.... Aș cretjLe^ă $ fppt^șqyiș ^bJj l^rgă.^ Vorbea rar, așteptând, după fie-care ^ra^ă, um^șpunș^g qaro pji’l pu- team ațtiqulș. - Doar de n’ei fi vre-pp ptrjgoj^. Dqj, ^pe qâțe <șttq, WftW Și fața ’ți e destul de frumoasă... lăsând la p pajr^ g^ipeqla..n ~ț ?co^e q^prpiqul. Pusurile cingj Patru ceasuri de pâpd do^nț,..,- Uudp-ftip ajqps^.., Dqaippp, cq lacpp tyiștej Și luând oglinda ce era în sacul el, se privi qu Jiăg^rp dd peairijă. — Par prea obosită... Ș’apol nu e de mirare; viii tocmai din Marsilia... Cum sunt peptănată!... par’că sunt o nebună... Și tot vorbind, îșl dregea părul, întrerupându-s^ din cândHn rcâbd, nu- mai pentru a se uita la mine cu coada ochiului. Eu nu puteam să fac săii -să zic pimic la Jocu lui; și totuși Vpdeam. bine toate mișcările' ei, iml dădeam socoteală; de toate cugetările el și luam deăma la tdate mărunțișurile gătelei el. Mal ântâl, luă un piif de pudră și, ca.; Și pisică Tce’și mângâie botul cu laba’I albă, îșl înfrumuseța fața. Per urmă, ou degetul arătător, puțin udat, îșl freca genele pentru a le curăța de pudra care s’ar fi pusjpe ele, fȘi astea le făcea așa^ ca și când ’A-ă^ fi părut foarte natural ca eU să fiiijacolo. www.digibuc.ro LITERATORUL w Dăl^cverdeaifl bine că- și pe ea n'o isduțisejefooțiupăa j buzele’Ii subțiri fee stțâhgăW'aăt-feV^ă m s® puteș. să rpi băg dejseamăx ^ui toată graba ce punea, în acel moment, de a și le drege cu o bucată mică dfe roșul Ea continua pe acelaș ton ușor: — ^41 Silit?... Nîfte-anîfeAfzit?.. Dă kPMăcofi făf ă ?fi'doială ?... Și fiind-că nu’I răspundeam nici ăd-btifâ 1 — l£ștâ ^upă?at f... ^ă 5nne6aH, â putiiV ^ufi% ‘hi&f nil ciiVăfit din ■b'blfl ^W^zvorafi t&HÎ ’îrii al-H&fr^pledpeîe 'și se U^cab fără ^4 A^dr ge. La urma urmi, tăcerea mea o supără. — Dacă nu te-aș ști de mult că ești un om polilic&s, zise ea, m’aș ■fiiddr &eT pbfitfeț&a l5-f?ălb... Dar Îmi placă ttifâ. biîid1 să 6ă uftniYfea in care te-a cufundat întâlnirea noastră te-a făClitP miitf Pe urină, văzăncf că "ngălbeneafo. din be îi£ ce? — fee ai ?... AI învinețit, Zise ea sculândiiW de-ddhtă. Veni până la mine și ’să feprijiff ușor de Ahnărul măd,"* îlâ 'ItfAgerea âceafeta, tr^săriL — Ești bolnav, prietenul meii ? murmură ea cu vocea*! mWîcâlă și mli^ârfet6arfe &ăte ^da dactil d^-a mă ’hnebuhn — Nu, zis&i eti, laăâ-măl Ea se ’ncercă de a lua un âbr de ihili, rdii^i îrtfâiâl pfe Jflmă^ate, și se întoarse la locu’I fără a ffiaP îffdrăZhl să mâ? ^idăT Jcăvâ. In acel minut mă simțeam așa de ridicol dă^m! vării îfi gâhd ^ădeșchiz ușa sd? m^3 ariind lifadă. Tăcerea ținu rhulf. Ea luase un ziar și eitdâ, Dat debpbe jnine, mă^ Haih cu patimă '■poftei dfe ev a ipriviq lifu mAmaicSăturăm prinvind acele trăsături scumpe? de’ atâtea orfi dorite. Oh! simțea bine focul privireloraele^ glaify djr^bunătate fără 'ndolală, iriâ ridică? tfahil pentril că să țavorizșzâ comteinplațiunea rfiea setoasă. Sentimentele cele mal contrarii se dodne^teOnimine. ulndârltfriua Brâth Impînd fcătrb densa9 dario ^âtipite turpat&iimLaducea aminte insulta veche și’ml pălmuia amoruli il Im timp Riă pâsiuhea! mea 'șl înfigea toate) ghiareâe sale ’n carnea mea, fierea necazului med nepotolit îmi umplea inima de o amărăciune nie auzită. www.digibuc.ro fl8 itîERÂîdRtrt Și tot privind Tâ acea feriirilâ c;Lre ^mf Ura sufletul prin tot locgl djip^ densa, ca pe o trofee liigubră, ^ifflț^att ci$n muge înfundat în ^peptjd meii dorința nebuni dă â. da uri țipăt, de rid ăpiica in brațufe’ml lacome și a o săruta de moarte. Uimirea mea venea mai mult de la linfșteâ fel. Rămăsesem ca trăzniV găsind-ri atât de âtăpănâ pe va; âriăă’șî. Puteam etl să’ml zic, de mfl de ort, că aăel 6are suferă e mal inaYk d^ cât cel care ’șl bate joc, liniștea ei era o superioritate ce riib supară. Pe de altă parte,’ mi-se părea că auz încă vocea mângâletoâră că 'și luase pentru a’riiî zice d „Ești bolnav, prietenul med — Cine știe, mă gândii, cine știe ce s’o fi petrecând în sufletul ef?... Poate că mișcarea ei de a se apropia de mină era sinceră... Ce’mi probează că ea nu "suferă tot atât ca șb mine, bli toată linișteă’f Vădită ri.. ^’âpol știti âncă de mult, că ea are trufia de a ascunde tutulor aceia ce ea numește „prefăcătorie* ? De ’ndată ce pomii pe această cale, încăpu să’ml parii rări că m’am purtat așajde aspru cu ea. De altmintrelea, nu era mal potrivit și fnaî cu dibăcie de a primFrolul de prieten ce ’mi dăduse P Re când mă gândiam astfel, ea vbind să’șl desfâcă zikrul, îl Scăpă jos. Mă aplecai repede, îl luai, și ’l ’l întinsei. — Așa, da, zise ea, iată că acum ești maî plăcut ci adineaori — Mă iartăy ’l zisei, n’am putut să stap de ri ăâre-care emoțiune... Care ml ’mi-a displăcut nici de cum, mă ’ntrerilpsă ea, diri fântră... — Cum? — Lucru ușor! N’al fi putut să’ml probezi nici 6dată mai Pine ca acum că amorul ce ’ți-am inspirat era sihcer Și durabil, mai riiult de cât aș fi putut spera. Intărîtat puțin de siguranța cu care ’mi vorbia ’l bisef: —( Poate -că te cam prea grăbești a donsidera ca fiii Semn de Supunere prima mea mișcare de posomorîre, de altfel foarte ^rtatâ. — Stal, prietene", nu căuta să faci a se părba o obrăznicie aceia ce din parte’ți era numai un ecsces de sensibilitate, pe bare mă bilcur bă ’l-am provocat, de și nu sunt demnă. — Poți să te bucuri cât vrei, Domnă, dacă mi viril să âdmîți că ecs- www.digibuc.ro LITERATORUL *?19 co- cu Și cesul de sensibilitate de qare ’ml vorbești ar iqyqrî qintr’un peptâment tot atât ăe durabil ca șî amorul, dar n^t ipal puțin păgpyțpr. — kkl făcu C3| cu te} de ’ntijișțare, atuncțmă disprețplăști&.r 'Nu respdns§F nimic. îșl puse încet mâinile pe pept ca și când ar fi vrut să ’nnăbușlască o suferință ascunsă. Pe urmă, silindu-se să jșîmbiașpăf — Aide, ’qq zise pți J^qdețe, vorbește, ceartă-mA Deșeartă’ți inima care ’mj pațență-încă e pjțnă d? mâpie și mâhnire. — Cpm văz, jțl iubești pyta} ’I zisp-Ijeh, și cauți să afli adâncimea ră nilor ce faci,. — Oh! oh! iată ce e £piaî crpd Și mal de ne’nțelesl... Dar ce ’țî-ani făcut etî? — C^’mJ-ftl făcut ț stpgQjl țâre. Mal e anevoie să’ți amintesc cât de chetă, stăruitoare, b^gătoar^ de seamă, .plăcutăj seducătoare, al fost față mine ? . j. ț — Nu m’ascunz, am făcut tot ce-am putut pentru ca să’ți plac. — ^’ajupsesșșt șă’mi inspir} o încredere oarbă, prim încredințările jurămintele D-tale ? .. . Nu mă ’nlănțuiseșl cu mișcările ’țl pasionate, cu mân- gâierile’țl înnebunitoare, pu politețele’țl pespuse? . uj. Ea’șl aplecă capul și se roși puțin, dupe cât ’mi se pare. — E adevărat, murmură ea, că te-am iubit din toată puterea.. . Dar ar trebui oare să ’ml pară răii ? Și, fără s’o ascultj urmai eu maf multă tărie. — Și, dupe ce-aă înțeleș că ’țl eram trup și suflet supus și că voi fi prada vecjnică a pasiunel mele arzătoare,, n’al venit să ’ml spui, cu nepă- sarea unul calăfi; „S’a isprăvit, Iubesc pe alt cine-va, adio“ ? Ea tuși puțin și, muimju’șh vocea, ’ml zise» — pa, n’am vrut să te ’nșel, api crezut mat bine să te fac nefericit de cât ridicol. Acest răspuns mă încurc;!. — ^.st-.fel pă spnț dator șă’țl mulțumesc'... Ah! îți rîzl de minune... Ea răspunse cu grayitate. — Nu, prietenul met}, nu rîz. Știu, că am un caracter ciudat... și măr- turisesc că șjmț piște gustui;, niște capriqluri, dacă-vrei, cărora nu pot) să mă ’nprotivesc. — Zăii, nimeni n’aț putea -să năspoclască o morală mal potrivită. Dar www.digibuc.ro 720 tlȚRRATORVL asta e un lucru trist pentru acela cari* ca și mițe, gr crpde șă^fle fîp D-ta pudoarea secsulul D-tale. Lovitura era cam tare. Daț în Ioc de a se supăra, un fe£ dș pelinjștg gft arătăf pș objazy ’I și răspunse cu o voce blândă: — AI dreptate că mă ’nvinoyățeștL, prietenul piști /i, ștjîi c& al sufe- rit mult din pricina mea.. r și că nu mă vei ejta picJ-.Q dât^;> 4, Mă privi cu ’ntristare și urmă: — îmi pare foarte răîi.. s gș fi Joșt foarte /eyipită dașă fi yputut să păstrez prietenia ’țl. Șt vorbi așa jie supus șă ’ipi ge știuse ininia, Și p^ lângă gsța, pă- rea că suferă cu adevărat, îșl strângea cu jnâțnile talia, pepțul, și, de două-trel prjy jpșufl^ ca și când s’ar fi ’pnăbușit — Oh! mă gândii, să fie adevăraț că, ’l parq răii și că m’a iubit țnerefi? La această idelș mă ’nduioșaiu și lăcrimai^. — M’am apropiat de ea și ’l-am zis: — Pari a nu fi, bine„., — Da, răspunse (ea, închizând ochij. Mărturisea I Palpitând, împins fără voia ’ml spre ea^ rq apucai, /ie până. — Ce al? .. spupe<,r. ohj, spune} Stete puțin la îndoială • pe urmă ’mL zișe liniștită j — Lucru foarte natural, stai! în vagqn dg azî-diminșață și CQrșetuj jnă supără grozav. Până ’ntr’atâț mă supară că, dacă al voi gă t® dai puținj la o parte, ’l-aș scoate .,. Nici o ecspresiune n’ar fi în stare să arate desamăgirea ce suferii au- zind această ecsplicare. Lăsal iute mâna ce ’I-o luasem și, depărțândurmă pe pât ’mi-a fost cu putință, zisei: —Nu e nimic, poți șă ’țl scoți tot- vyejj EU nu, țe opresc. Și pentru că era destul de răutăcioasă, văzu bine cât dq răii ’ml, părea că am căzut cu atâta ușurință in cea dintâi cursă pe mi-se ’ntinsese. De acela mă urmări cu un. supjs cp mi-șe părp pa un hofiot de țîș cu totul batjocoritor. Mă așezai in colțul metî, cu spatele spre ea, depărtându-mă cât puteam. www.digibuc.ro LITERÂJQRUL—^21 DkiP riu se fcâ Șf ăuz, <și, oi^ 'bât a$ fi lri1ctaî£ ochii, nu fcerdUanl feei o mișcare a ei pe când se desbrăca. Tot de o dată ’mi veni o amintire supărătoare. VSz'hf în* imîrAe^’ftri odălă^ur^pă uffde, &dmioată, ea mă bu^ufase atât de mult. 6cP alti dată, mf-sb fiă'fbă că Sosiră htuncl, și, car și altă dată, auzii acelaș fâsiit de pâriZetta pb> ca;re 1b desbracă și le aruncă fără a luă ăeama la ele. Ah? fă^itdf falitei -de TdcKâ desfăcută^ de undă să Văd brațele ^ale, zgo- motul sec al șireturilor pe care le desleagă cu grăbire, frdcăbeă plăcut/ă fuâ- tllor ne5 alunebă $t>ldâfî ^i ă Câfora cădere b oprită cLb gefiubhW, ip sfâr- șit trosnetul particular al deschei erei corsetului, —cba difi îirhiă metețbză Jte Se spmtebă, sbdărâfn/, s§ deschide Și cade, predând pe feiheiâ și comorile ej! Crezând că voi scăpa de această închipuire, deschisei ochii și privam Su Thdărjff^dOoffi-iiă pdsbhWile1 c£ fdgeafi. Dar de-o dată, ceva strâhieitbf ’mH atragă jWivii’ea sprd banca din față. Par’că era lucru dracului! Oglinda cu care cocheta se servise era acolo, Sprijinită £acs Și- în- toarsă astfel că, fără a mâ mișca, putbam Să ^dz1 cd coadă ochiului tot bus- tul fetei. Era tochikl mbmâhtiilimâhd gâtul, desfăcut', Sd desfăta "n libertate, pro- testând prin frumusețea lui contra urtibi'el și donstpângerei. Alunecarea fustelor, cbmplezența cămășii lăsată umeri in jos, stră- lucirea Sinului, liniă' armonioasă a brațelor, grațioasa 'mimare a gâtului, ah fost niște ispite meînvise^ cate mă fădUiiâ să fin r&dtQițâr. Privii aparițiunea fantastică și plăcută tot timpul duratei el. » Se desbrăcase, și, tot infășurându’și corsetul în ziaf, se^hcercasâ In za- dar de a deschide 1âr vofbaf pe Urmă nil hi târzie și adormi. Se făcuse noapte de tot. La Dijon aprinseră lămpile; dar, dujjb rugăciunea ei, a trebui/ să las pbrddluța cea mică. AStfel bă, lă lumîtiâ cernută prin perdeaua albastră, sbmnoroasa era cufundată ’htr’b uinbră deasă ce- m§ făcea să mă îndoiesc dacă ’n adevăr ea era acolo. Din când în când ’ml se părea că priveam numai o vedenie fugitivă și 46 www.digibuc.ro 722 LITERATORUL ’nșelătoare, ce naște dintr’o sforțare mare de închipuire și care plșre ca un fulger în noapte. Numai dinții el, mici și ascuțițl, străluclau ca, q podoabă pptre scumpe prin despicătura buzelor. Era mult timp de când stăm într’o nemișcare cojnplecță, 'țne mal au- zind alt zgomot de cât huruitul trenului care sorbla spațiul. Privirea ’ml era țintită într’una pe somnoroasa cea frumoasă: dfir pu o plândețe înduioșată. Era așa de fragedă, așa de grațioasă în somnul el. Veni un moment când capu '1 îngreuiat, care se clătina după mișcările vagonului, se ’ndoi cu totul într’o parte, târând incetinel tot corpul. Văzul că mijlocu’l se ’ncovoia din ce in ce, și, fcmându-mă să- nu ’și plarză echilibrul, mă dusei de mă așezai lângă ea, așa că s’o susții). Peste puțin capul delicat se sprijini cu multă încredere de umărul meii. Fața ’l avea o seninătate copilărească, o ecspresiune inocentă ce ’ml risipi toate ideile posomorite. Totuși, trebuia să ’l fie foarte greti cum era așa aplecată și învinețin- du'șl obrazul. Temându-mă să n’o deștept, nu ’ndrăzmam să fac nimic pentru a 9 a- șeza mal bine; dar, cu perfecta nechibzuință ce ne dă somnul, ea se-aseză singură cum ’l-a venit mal bine. Intinzându’șl picioacele pe bancă, se întoarse spre mine și partea de sus a corgulul alunecă încet pe genuchil mei. O țineam cum aș fi ținut un copil, făcându’l cu brațele jnele un leagăn în care se înfunda cu un aer blând încrezător și fericit. Nu mă putui opri de a o strînge la peptu’ml cu o îmbrățișare din ce în ce mal acoperitoare. Căldura blândă a corpului el mă străbatea plăcut, și sub piâna dreapta simțeam cum inima’l bătea cum ișcărî mângâietoare. La ce m’aș fi putut gândi? Despre ce ’ml-aș fi amintit? Nu eram singuri, afară din lume, în acel vagon strimt, unde dpmnea în întuneric mistic ? Dincolo, era noapte. Cufundat în privirea scumpei regăsite, avui iluziunea că ea era o vir* gină foarte tânără, și că eram într’o lume nouă. www.digibuc.ro tWÎ-Wî ^23 '................... — —- ■■ — - —------------ ■ . ... p^el, ^tiâarea’f ușoarl, ’mi se păru că aveam puterea de a pătrunde în inima și spiritul ei,-și crezul că văz că și șa visa tot acelaș “vis îferrdhfeft Săre n5â X^Msesd. Mai auziam asemenea că totul în ea repeta pe tăcute arzătoarea dorință c& ^aeidin ÎRh’țâ Wfta. Simțlam hecontenit ai unui uuid ce conținea ideia acestor două VoWJfe $6 feiâd J TS Iiffr^d ? Și era o armonie pe care n’o ’nțeleg^ de cât numpf sufletul j un mur- mur ușor, care vâ dfetydfii uii dânteef pe urnîă fin apei imperios, pe urmă im Kfiri^ăt îri^o^tof. A8elă^ ti3r îfeSUt jirfrf cârnea no^strd, aceiași dorință circulă prin vinele n$fetife Atâftci, fodet— Hristodorescu, să meargă și mal departe pe scara îndreptărilor, țlar cine poate să urce până la culmea unde tronează maestoasă și ^pnină Perfecțiunea absolută? Tot în prefața acestui volum, autorul dă o frumoasă lecțiune poetică, celor care voesc să se impună în locașul Muzelor, prin sforăit! patriotice. Aceasta este o dovadă mal mult că d. Hristo&brescu âimte deplin ce este și ce trebue să fie poezia : «Căzusem intr’o vreme,—qice d-sa, — in păcatul poeziei patriotice. Am și croit câte-va : «țara geme», «țara piere», «fraților sculați la arme și pe păgâni», etc. www.digibuc.ro 726 _______________________LITEQATORV^ i ______________________________=___ Am jiublicaț qțpar (și <$te-ya §i pqji, gazete,/k#? Je^anț băgat j^iar pe cele din gazete, le-am lăsat uitate în mormântul lor». * In cqprip^ul .yoju^ulpl, id^ șț dqiyqe de R g^esp îft ptfessia ce poartă ca titlu ; Unui Viteaz. Această bucată este analiza satirică și adâncă a glorie^ flQfliitarpfc «■Re)n|twl ce porți medalii^ dqppryții, îpțreab^ pqej/uj ,pq , vite^zi^ $eij ] ^ayj^ajiuO jreșpUfijle : pentru că am fost crud ca o pară pejpapță^ pentrp, că ,am yersafc sângelft jsemSni- lor mei] Strălucirea m,e^,f gloriș ,rpea, este câmpyl, ^p,§ălWice oisorpfi nA Mai departe, îndouit s^ jnșufl^țeșțe, pqpti^l^ pjqijgg prin cygețărflp- [cede epos syrimă^ pânăj Iq, pjasipifyte chiap, py dyoșebjre îrj. ^ej^rpe în cațe întreabât pe vi- teazul ^militar vinq ^j^ii Juj oyrePjlin țșra- Jj^carp pj-ogrgsea^ ștflnțB 7 AI «învârt, oaye acoj^șj al ^it âP.U^l ? !j ^șțijjtiy din yerjdyl opmpniilor op jpșxnjpază «viața prin ype-una djn ^cple ^qsqoperiq p% pari jle vjșșaȚă țiul știjnțqi șum.bruy ,tă- «cutf și jieținiștiț ?» . •— «Nu., Djn lupță, respyntpe^oștașul; acolo ary fqst, de a,cgjo yiă-»r — «Dar ce știi tu să faci în timp de pace. Poți cel puțyrșft’țBcâștigi singuri «hrana? Nul Qp stjij tu?ț„ E^te șy ștai zrpirna șiaj^ta^ Cugetări mai șatipjcp §i piaiipalt#, pu jiepmjntjm,tsii. 4 qrtjțf^ese ori în limba Română, și acqș,sty poezțp, ,cu dpept cuvânt pqafp fi trecuță îp cadr.nl poezjjlor ce apar^n prin Jlpndpl jlqr ȘcoaleJ, pe qarq d5 Maceflonsjvi a, țpptat s’q întemeieze subt denumirea de t Po^ia pqcia^lă. pin; nenerpcire peqtru pqet^atât versificarea cq înțrqbuințjează îmvolunmhpeUm ce foarte des păcătuiește, cât și modul de constyucțiunș al frazqlpr palpi mi yipe țn ajutorul înălțimii de cugetări,și(a talentulqi ce |arqn De aceia, ne-am și abținut de a cita yqj^ur^ și^m p^tab^n W veraveat de cât să câștige, prin faptul că se va face din tpe ce mai multă lumină asupra modului cum trebuiesc ze fie scrise poeziile pe âarii dutorn|in să le lase în urma lor. „Nu m# uita“ poezii de d. I. I. Trutzescu,: Acesta este titlul unei mici broșure dedicate d-lui Macedonski. «Eram âncă copil când am publicat prima mea poezie, — zice autorul în scri- «soarea ce adresează poetului nostru și ce se află tipărită în fruntea broșurei sale, «De atunci sunt aproape patru ani. www.digibuc.ro LITERATORUL 727 J> Cavalerul Kurd . . .152 9 9 9 Vor crede , > U • . 412 V » n Ură....... . . 152 9 9 9 Epigramă . . . . . 418 ? » P Am tot visat t . . . 153 a a Jț Contesa Palatină . . . 413 r 9 n Isvorul . . 1 . . . . 153 a 9 v Noaptea altyă. . . n 9 n Bastonul . 154 i 9 9 Alea jaqta esțj. . . . 495 a 9 9 Oânteis . 165 9 9 9 The Splen . 471 9 9 n Valțul Rozelor . . , . 193 9 9 i) Lui Scrob . 471 i> i La un amic . t . . . 194 » 9 9 Epigrame . 475 V n r Afinități. t. . . .. . 194 n 9 9 Rezmelița inerților . . 513 V b Distich , 195 » 9 n La Pădurea Comana. . 525 Sub Munți . 195 MângăoriG ..... . 535 9 n 9 Epigramă ..... . 196 a 9 9 a 9 9 Epigramă . 536 9 9 9 Asupra unei gravuri .196 a 9 Zi de iarnă . 536 9 9 9 D.pue, științe .... .1^7 9 a Epoca. . f . . 544 9 9 9 'Mnfă de zăpadă . . . 259 9 a » întrebarea vecini că . . 545 9 'i n D-nef A. Rosnovanu . 260 9 9 9 Angerul și copilul . . 545 9 9 9 Voi să mă odihnesc , 261 9 9 » Epigraf . 546 9 9 9 Amintiri . 261 W a 9 Noaptea neagră . . . . 547 9 9 9 Fericiri . 262 9 a 9 Se duce. . jl. , . . . . 548 9 9 9 Vaporul Morte!. . . . 321 9 9 9 Cele trei, năluci. . . . 577 n 9 9 Vis de Mal . 322 » 9 a Cu morții . 599 9 1 1 Subt frunze . . . '. . 323 a 9 9 Epigraf . 617 9 9 » Crezul meii .... . 324 9 9 ir Tu ce ești a naște . . 643 www.digibuc.ro LITERATORUL 11; '1— 7 29 pag. 'Măcbdo'năkî' Alt A. 'Cântbb . i . i P . . . €>53 Stoenescu Th. M. fia ftftfbpdlP . J . ? . . ă$ „ j M6 îngrozesc...................68 „ „ „ Cugetare..........91 , „ „ %e-aș fi fiîoF . ... 62 „ » i Stitit da eaț dâr fărăJ $a 123 p „op Rfendumca . « > < . , o456 s> 18 ?flWpțăv $ • j . , , jp? l> g Infinit^ .........IM j a / Cpgqtare. , > . j . . . 199 „ „pAcU ?...................2oo „ „ Ifoi'ul iflbtf....200 „ „ „ Elegie ......... 232 „ „ „ Fragment din Lamartjne 263 , „ „ Stante................. 354 „ fl „ Țeranul și arendașul. . 356 „ „ „ Vispri de poet • • -* -686 Scrob Carol Dacă ...........................6 „ „Mi s’a urat...................."16 „ „La Dunăre......................*4 21 „ „ Improvizare...................98 , » W? 4 • • /...............157 , j, Șoarta poetului................158 , » F „ Scrisoare . . . 301 j, „ Dacă . .... 355 „ „ Visuri și realitate 417 „ „ Poema-Viețil mele 173 „ Au zburat. . . 474 Velescu Ștefan, Poesil din-tmerețe ... 19 Penei ui eseu Tli. C. Daca. ...... 19 Anastasescu N. Du ziua, numelui. ... 32 Radu AL. Juțfitpl Pulcheria..............52 Alecsandrescu G. S. Ce-aț deveni ... 63 Cecropid D. D-șorel E................. 84 Manoleșeu J). Cugetare ................91 Bacalbașa A. C. Nu ți-e mjlă...........9? pag- Volnov IL N. Pe un album . . . 108 Tbucescu M. Dorul ......................109 „ „ Trecut. . . ..... 419 „ „ Ochii el.....................490 „ „ Tr'aitil. mdu................552 Căriadl Ulisb. Oiobânul și turma . . . 184 „ „ Unde J i ..... 359 S.-Uob. Zugiavetcu Al. A. La despărțire . 185 / h » h Ție..............487 Rașiann D. St. Poetului Macedonski . i 211 Schelet! C. P. -Siiigur. 212 Djuvava Al. G. Noaptea de Marte . . . 227 Țineu N. Ochiul negru...................231 Slănicennu AL Mi-al zimbit. . . . , . 303 Am plăns.................303 Blestem..................359 Rîsul lor................483 Am cercat................491 Vream....................601 Azi......................618 Buchetul,* . 688 S’a stins tot............688 M. Poema.................304 Wechsler M. Scrob-Macedonski .... 304 Lachovarl G. N. La S....................358 Hagiescu N. Surîs amar..................360 Negrișanu A. Tot durere.................468 „ „ Primavara >...............468 „ „ Dese ori..................478 „ „ Epigramă.................038J Elisabeta M. loncscu Durerea meh. . . 380 Macedonski VI. A. Adio..................634 Simu Geoi ge. Dacă......................634 S.......................................186 Locot.-Toplioescu. C....................689 n n n n » » n » M Ti » *rf Mauicatidi N. Poezii franceze. Le Metayer S. La Larme.................33 „ „ „ A. M-me...................117 „ Les Jouissances .... 210 „ „ „ Vision....................264 „ „ „ A mon ideal. ..... 266 „ „ „ Bonheur...................281 „ „ ., Nuit d’Orage..............SCO . “ “ „ Le 14 Jouilet..............414 www.digibuc.ro 730 LITERATORUL A Pas- Le MetayefațB. Amertume.................415 „ „ „ Destin .....;.. 415 n h i> Constantinople . . . J 416 țhardon Louls. Plaintes...........282 „ „ Mysteres............283 , „ Românce.............284 „ „ Croyez-Moi ...... 362 „ ' B Sonnet ....... 363 a „ Sonnet ( , j . „ i . 493 Clarei Aug. R. L’Armăe Roumaine. . . 474 a a n Ischia....................514 a a a Profila Boumains, . ■> 617 D-na Leboeuf Caterina. Distique. . . . 612 Macedonski Al. A. Petit Jean t . p , J.98 Envoi. . . , . . j §47 Raly H. G. Malediction..................662 Poezii Germane Bergamenter F. In die erde............ Betler sind sie alle . . 46 159 V Nuvele Macedonski Al. A. Nuvelă fără oameni. . 257 m n « n n n . • 369 n 00 0 0 n • • . a . Cavalerii Trotuarului . 395 » » » » » • 460 Stoenescu Th. M. Spionul..............119 a a » Foaia de hărtie .... 328 a „ a Nuvelă intimă.........405 „ 0 a Brăcăcllă . ..........465 a „a Sultana . . ,. . r . . . 482 a a a Un milion pe zi... . 501 a a „ O serbătoare..............554 a „a Ironia Lumei...............641 a „ a Frosa . . . ,.........662 Teleer ». C. O logodnă.................-28 a „ » Luiza.....................231 a a a Actrița...................402 „ 0 0 Căprarul de la 48 ....... 469 Demetrescu Mihail Dreptatea marelui Ban 66,85 a a Chira.....................168, 216 Rosetl M. C. Bălanul.....................649 Grozea Stellan. Nebunii..................50 pag- ' Grozea Stellan Corsetul (după Aubert) . . 706 Le Metayer S. La Vipere „ , .... ^ . 487 „ 9 „ Les Chevaiiers de trottoir . 630 Basme Ghiea Pautazi. Grăurel s ....... . 326 Stoenescu Th. M, Poveste Italiană. ; . . 226 Proză Literară Macedonski Al. A. Cel doi ângeiT .... 690 Stoenescu Th. M. Mazepa..........21, 93, 165 „ a- „ InfantuCiderea.... .°161> 0 aa Tipuri zilnice............202 ' „ au, Uimitorul 1 218 Grozea Stelian. Paștele morților.......66 „ „ Baltă Albă *............657 • Teleor D. C. Legendă......................69 „ „ „ Legenda parului galben . . 269 a „ „ Memoriile unui schelet . . 269 0 „a Din Mansardă ....... 275 Urechia Nestor. Copie după Natură .... 26 a a Desmoștenitii Soartei . . 205 a a Din auzite................494 D-na Stancescu Cecilia. Primăvara • • • ț 16Ș Scrob Carol. Deșteptătorul..............181 D’Artanian. Memoriilel unei tinere. . . . 182 a Elegie ..........................97 Sohălăti C. P. Ruine și priveliște Dobro- gene ..................... 350, 520, 590/ 654 Cainpeanu Leon. Poezii din Turgenief‘364, 491 Alexandrescu G. S. Femea Albă...........539 Zenffne. Fascinarea.....................552 Basarabescu N. Dou6 rânduri.............620 Licarescu. Dreptatea o^pemlor...........125 StSncescu D. A. Actualități............. . 664 Boman^ Traduse Stoenescu Th. M. Grozea Stelyan. Nenorocirile unui chinez în China 45.109,186,234,.305 ................... 370,436 www.digibuc.ro LITERATORUL 731 pag- Critici si Analize Macedonski Al. A. Polemica ...................99 * „ a „ lia Notița Convorbirilor ^26 „ „ „ Mișcare Literară. . . . 365 „ „ „ O prefacă...............419 Stoenescu Th. M. Cronica teatrală .... 96 „ „ „ J)e ale teatrului . . Sto, b92 Luciliu. .Bibliografie -> I 0 . . 7 , . . *ă$3, 72S Veleson Ștefan. Un respuns...................294 Antonesoul L. A............................ 647 pag- Stoenescu Th. M. Nunta Neagră 385,450,515, 678 „ „ „ Trecătorul (după F. Coppee) 621 Baronzi G. Barba lui Ștefan eelmare 567,601,644 Corespondența > Predescu luliii. Scriooare din1 Paris ... 3 Macsime și Cugetări S t'U d i I Jereșljie Th. P. O cegtiwă economică . . 17 „ j, Gestiuni ecppomipe . 431, 674 SuliOtit Chr. I, Știința politică Și omul de stat , / s -i , 1 . , . ^160 f j, „ O ochire asupțu Istoriei fi- losofici . , % . 3|0, 4^5 n , Logica y { . , < . . 526, 614 Stoeitfgcu Th. M.Lirerat/jră Dramatică^76,367 Redacțlunea. Tutunul...................r498 iiSCUȚȘUTÎ D-na ..tancescu Cecilla F. GăndiH .... 687 Jereg^e Th. P. Macsime...................92 In »» » ...............®47 Macedcnski Al. A.........................689 Biografii Soenescu Th. M. Emile Zola.............248 „ „ „ Alphonse Daudet . . . 279 jedacțiunen. Alecsandru Sihleanu .... 549 Artanian. Franțois Coppâe..............550 Urechii V. Al. SiscurS acacfemîc .... 285 Notele Redacțiunel Teatru Urechi» Vi Aii | Millop J. < Răpirea Bucovinei 34, ț>9j 129 țincu N. | Velesen Ștefan. O Spaimă 7 „ „ Blond sau brun . . ^.296, 334 pledacțiunea. Căsătorie 4 . . . i......105 s Estrase din ziare.........128 „ Bibliografie ..................255 „ Erată.....................256 „ Notiță Literară...........325 „ Societatea Funcționarilor . . 571 » Literatdra din ziarele de zi. 624 B Bustul lui Bolintineanu . . 668 www.digibuc.ro A apărut și se află de vânzare la principalele librărțl din țară^precipn și la librăria editoare Ig, Haiman, în București: Din Moldova, descrieri și schițe de W. de Kotzebue, traducere din limpa germană, un volum. . . . ...............................................Lei 2 Ati apărut mai înainte: Literatura populară Română de Dr. m. Gaster. Un volum mare de peste 600 pagine........................Lei 5 Poezii, ladîș de AZ*. A. Macedonski. Un volum de 500 pagine L f . Lei 4 „ „ legat de lucș , . ....................................6 Poezit complecte de Carol Scrob. Un volum de 500 pagine...................................Lei 4 „ ,, legat de lues.......................................„6 —r-—==—— A apărut de sub presă și se flă de vânzare la toate librăriile, un vo- lum de poezii de d. Sara Șoimscu. Prețul...........,........................... . Lei 2 S’a pus sub presă un volan: NUZEL.E de Di. I. Stoenescu. Doritorii de a poseda acest vqum, pot trimite din înainte ptețul de 2 lei în timbre poștale^ la Administrația „Literatorului/' A apărut de asemeni i UN VOLUMDE POEZlf de Const. Gcb.. Cirlstoc^oroscu Prețul 2 Lei. De vânzare la toate librăriile di,J țară și la autor în Râmnicul-Sărat. www.digibuc.ro FARMACOLOGIE Se pare că. s’a zis totul pentru uleiul de ficat de morun, și că . așțăj-zi toate ideile sunt îndreptate, în favoarea acestui prețios me- dicament. In același timp, comerțul este așa de interesat la desfa- cerea produselor superioare, din care câștigă mal mult, în căt este de trebuință. d’a atrage luarea aminte a corpblui medical și a’î re- inprospăta caracterile ade\ârate ale uleiului de firat de morun, de care trebue să uzeze, lăsând la o parte toate cele alte varietăți. D-nul Carles, profesor agregat la facultatea din Bordeaux, a pu- 1 bbcat, acum cât va timp, o lucrare foarte însemnată asupra acestui subiect, din care ne mulțumim a reproduce numai concluziunile. La aceasta se mai poate adăoga rezultatele d-nului Hogg ț1), care acum 30 de ani, introduse în tlierapeutică Uleiul de ficat de mo- run medicinaL El a stabilit într’adevSr, că, când este obținut prin procedeul ce arată, uleiul ce curge din ficatul de pește, are o culoare gălbue (verde-auriuj, cu m'ros și gust foarte puțin simțite. Uleiurile negre sad mai mult sad mai puțin colorate, din potrivă, se obțin în urma putrefacțiunei ficaților și dad naștere la produse nu numai respingătoare, dar chiar vătămătoare, fiind că conțin ac- cide grase, de sigur că mai conțin și ptomaină sad alțl compuși, care iad naștere din țesăturile organice In des ompozițiune. D-nul Carles insistă, cu drept cuvânt, asupra caracterului esenți- al mente alimentar al uleiului de morurr, și admițând egzisteța prin- cipiilor medicamentoase, dă alimentului preponderința asupra medi- camentului. Prin urmare, lucrând prin grăsimea sa, cu deosebire histogenică, dupe opinia lui Gubler, este absolut necesar ca să fie proaspăt și curat Printr’un ecstract de uleiu de morun, nu se înțelege de căt un ecstract de untură. — Cât despre iod, fosfor, deriva- 9 (’) Studiu asupra uleiului de ficat de morun natural, sau acelui mal bun procedeu de a se estrage această substanță, menită spre a se întrebuința în medicină, de către D-nul T. P. Bbgg, faramacist de prima clasă. Masson-Paris. www.digibuc.ro tele amoniacale, propylamina/ ce conți: 6 nan> >tra aparte și în'doze cunoscute.“-D-nul Carles j Că, dujSă modificațiunile adus» țțț eqșfcragerea uleiului de morun/ lileiîirilâ “bar^ar^^e dată s’ati înlocuit 'ăStâzlI prfft greșului, puțin colorate, limpezi cu miros și gușț pU^ut, care»eon-, vin fdarte bine âtdmăduluî a ‘y Că, din diferitele uleiuri, cele albe naturale modeme trdbue1 să se t prefere celor negre; 8 Că; pe lângă proprietățile fîsice, și organoleptice^-uleiurile galbene-,-! aurii sunt cele mai bune/ căci sunt bele mâi ușoare pfeiAfd sftfrn1tch,x și că aciditatea lor este d’abia simțită iar mcrimea^le lipsește: ' Că toate aceste feluri de uleiu nu conțin de căt canțjț^țijmfime de iod, urme îndoiOase de brom și cantități așa de mici de fosfor"' combinat,yîncât ițmsp poate-^venea bynfClWUl^dînAce^eJVemȘite cauza acțmnei toÂice leOTnhtrtiiantăAl meiului oe "ncat ue morun ; Că, principiile active par a rezida mai in totalitate în corpul gras particular lui^ce se găsesc nealteSte în^ufleiuril^ proaspete. In fine, că aceste uleiuri moderne constituebc un produs esenți- ajmșnte asimilabil, și c| asoeiațiunea lort au| ori| £e alt|^|cfiTă^^it jstrefa-mu poat^ fi de căt ^ki^ămătoare acțiunel £efapeutice. i HOGG, Farmacist, str. Castiglione 2; la Paris, singur proprietar HUI L E IbiHOGi uleiu" de ficat de morun natural De o eficacitate sigură, constatată printr’o ecsperiiență de măi Iblfid dă 25>hn\, coriVa Maludielor de pept, Phthisia, Bronchita, Guturale, Tuse tenace, Afec- țiuni ScrofuloaSej Tuneri grandulare. Maladii de piele Dartre, Poale albe, Slăbiciunea generală, etc.^i peatu «a JntănL copii slabi și delf câți; este dulce și lesne de luat. % A se~feri -de- uleiurile ’cbfiiufte și mai ales de acelea a carora compozAțiuni ima- ginate de speculațjuue’ pentru,a îniOcui oljul natural sub pretecst de a’I da avea adbtăTăftrl ifieiu de flcairde fiiorun natural și pur, a ’șl procura Oleiul lui Hogg care nu.se vinde de căt în flacoane triunghiulare (model depila) A se cere numele lui Hogg precum și atestațiunea D-lul Lesueur, ședul lucrărilor chi- mice al făcuitătei de medicină din Paj-ip, cpje sa. pășește-pe eticheta fie-cărul flacon triunghiular. De la Ț Ianuarie 1883 șâf s'ș Poară pe. etichete ^timbrul albastru al £uver- lui -francezi Depbsfterin principalele Droguerii și Pharmacii. www.digj.buc.ro Q Boalele de piele, Umflături,“Ulcere, Vlpnrile S găini, Afecțiuni sifilitoe, singurile veritabile - NlfflBlMBfl! ale D-rupi; GIBERT , Constituesc cel mai plăcut și cel mal bun și icel ma£ activ ș'i Cel mâl economib din toate depuratșvele cuposcute. feti» se ceara (ca ăi pentru sirop) Sem- InătuTite în foști ale D-lor GIBERT și BOUTI&NY și timbrul albastru al guvernului francbz. PARIS. Pharmacia Boutigny Deslauriers Successeur și la toate farmaciele și droguerjile. A. se ferjl de contrafaceri, <8> MANOAdIME, MATBEAȚA și a,lte ipaladii ale Petei capului CADEKEÂ, PARULUI vindecate repede cu POMADA DESLAURIERS X Deslaurjers ( Fțirmaciaj Și rue de Clory Pana g I I x toți farmaciștii și parfumorii. g <> -------ț— O O  se cere pe etichetă semnătura Deslau-