I' I i. Th. M. Stooneseu. REVISTA LITERARA DIN BUCURESI CONTROL DE STIL do II Redacțiunea și Administrațiunea: Strada Stirbey-Vodâ No. 30. BUCUREȘTI 14, TIPOGRAFIA ȘTEFAN MIHĂLESCU STRADA COVACI, 14 1883. OCTOMBRIE 1883 SEMESTRUL II LUPTA PENTRU. LUMINA LUMINA PRIN LUPTĂ" Pag. 577.—Colo trei năluci, poezie..................... 578.-Nunta neagră (Drama in 2 acte)............... 590.—Ruine, locuri Însemnate și priveliști Dobrogene. 599.-Cu morții, poezie............................ BOL—Vream, „ ........................... .COL—Barba lui Ștefan cel mare, comedie intr’un act. 614.-Logica....................................... 617.-Epigraf, poezie.............................. 618.—Azi, ........................................ 618.—Profils Roumalns, poesie . . •............... 620.-Doue Renduri „ ..................... 620. -Distique. poezie............................ 621.—Trecătorul, (comedie după Fr. (foppee),...... 630.—Les Chevaliers du Tioittoir (dupe Macedoiislti) 634.—Adio, poezie . . . .......................... 634.-Daca „ 634.—Literatura din ziarele de zi................. 635.—De-ale Thealrului............................ LIBERTATE DE IDEI । D-nul Al. A. Macedonski ix „ Th. M. Stoenescu. „ Coiist. P. Scheleti. „ Al. A. Macodouski „ Al. Slaniceanu. „ G. Baronzi. „ Cristodul I. Suliotis. „ Al. A. Macedonski. iz „ Al. Slaniceanu . „ August R. Clavel n . N. Basarabescu D na Catherine Leboeuf. D-nul Th. M. Stoenescu. „ Aug. R. Clavel. „ VI. A. Macedonski. „ George Sinni. Prețul 2 Lei. www.digjtrac.ro A apărut de sub tipar în editura Societățel Literatorul: Albumul Bucureștî-Jschia, ce se vinde in ajutorul victimșlor de Ij. Ischia pe preț de un leii -r se află depus la toate librăriile. Abonați! noștri, care vor dori să, aibă acest album, ne pot trimite costul în timbre poștale la admi nistrațiune, de unde li' se va ecspedia imediat: Facem cunoscut abonaților noștri că Administrația Societății Literatorul și-a mutai; locuința în strada Stirbey-Vodă No. 30. Rugăm de asemeni pe acei abonați care se vor fi mutat de sf. Dumitru să ne jnștiințezd de noile D-lor adrese. Din cauza mutărei Administrațiunei s’a întârziat și aparițiunea acestui numer. GRAND BAZAR DE ROMANIA No. 7, STRADA ȘELARI, No. 7. (Sub hotel Fie schi). Depot! general pentru toată Țara, al fabricilor noastre din Europa de : pentru bărbați, băeți, și stofe moderne pentru comande. Casa noastră resp. fiind avantagios cunoscută de timp foarte înde- lungat, ne abținem de ori-ce recomandațiuni și declarăm numai, că per- fecțiunea croelii, deosebita eleganță a confecțiunei, și veritabila modera- țiune- a prețurilor, vor satisface pozitiv cerința onor, noastre Clientele. BAZAR DE ROMANIA București*, Strada Selarî No. 7. NB. Rugăm a nota ,>lVo. spre a evita regretabile confuziunî. www.digibuc.ro ANUL IV. No. 10. „LUPTA PENTRU LUMINĂ" „LUMINA PRIN LUPTĂ" ^KATo. -------ee- { / . 188 3. OCTOMBRE CONTROL DE STIL LIBERTATE DE IDEI Abonamentul: Pe șease luni 10 lei; pe un an 20 l&.—Administrația, gi Redacția: Strada Stirbel-Vodă 50. PREȘEDINTE DE ONOARE ĂL SOCIETAȚEILITERATORUL D-nul V. A. URECHIA DIRECTOR AL REVISTEI si VICE-PREȘEDINTE AL SOCIETAȚEI D-nul AL. A. MACEDONSKI SCRISORILE nefrancate se refuză PRIM REDACTOR AL REVISTEI ADMINISTRATOR AL SOCIETATEI ȘI CASIER GENERAL D-nul TH_ M. STOENESCU PENTRU ABONAMENTE banii se trimit ’nainte CELE TREI NĂLUCI. Când se ’ntinde-a nopții haină Dintr’o flacăre de taină Se arată ’n preajma mea Trei năluci înbrobodite Ce ati fețele cernite Ca o zi de Iarnă grea. Le privesc fără’ngrozire Și ascult a lor vorbire Crudă ca un cuget rău ; Cea mai tânără din toate, Searbădă pe cât se poate, Zice: „Sunt trecutul tăîi!“ Cea de-a doua, tot noroasă Dar c’o pace mincinoasă Scrisă pe obrazul săti, Deșirând în a el cale Ghlemul zilelor fatale •Zice: „Sunt prezentul tăQ!“ www.digibuc.ro 578 LITERATORUL Cea de-a treia, subt o glugă Bombănește și îndrugă Fel de vorbe ’n graiul săti, Ș’un coșciug ducând în cîrcă, De subt glugă geme-o hirtă: „Eti sânt viitorul tătî!“ Al. A, Macedonski. NUNTA NEAGRA Dramă în două acte, localizată în versuri de Th. M. Stoenescu. Dedicațiune d-lul ȘTEFAN VEEESOV (Urmare și fine) ACTUL II SCENA IV Grigore, Matilda. Matilda Ce irig e’n astă seară!... Eă tremur!... Grigore Ți se pare... Eli 'nădușesc!... Matilda (tuându’î mâinile) Dar mâna ’țl-e rece. Grigore (preocupat) De mirare!... Matilda Dar pentru ce, ia spune-mi, să pleci tocmai acum ? Grigore Ce vrei să tac!... Matilda îmi pare ciudat, să pleci pe drum, Când vântul te oprește să eșl măcar din casă. Să nu ți se întâmple vr’un neajuns!—Ce’țl pasă!... AI pus de gând, și cată să pleci... www.digibuc.ro XtTERÂÎORUt Grigore j. Copila mea, Tu știi căt aia îh> âuflet durărea cea mal grea : Departe^ șub, securea teribilă a morțel. Cu vocea sugrumatele Șanțurile sorței, In față cu mormântul, mă cblamă tatăl meii. t» & Jn j^eaPte an* de zile, ’ml-a fost destul de greii Să nu mă duc la dânsul^nu l’am văzut, știi bine, De șeapte ani; și-acuma, când moare, când prin mine S’ar bucurșt-o clipă-’nainte d’a, muri, SăTnulme duc£3. Matilda!... Matildo ! Ași dori Să ștaii aci cu tine, și nimeni, nici mormântul Să nu ne dezlipească! Dar vezi, aud cuvântul Lugubru Ce mă chiamă la sinul părintesc.... Și cată da&riă dV fiii să ’ml-o ’nplinesc!... Matilda (suspinând) Atuncea... Grigore (sQTîzând.) Ești convinsă?..; Matilda (fără Convingere) De sigur!... Grigore (la o parte) Scumpe tată, In numele tău: sacru, când mint, e’ntăia dată !.>. Nevoia mă silește... O! Iartă-mă!... Matilda Te reîntorc! Și cănd Grigore Dar cine o poate ști plecând?... Un servitor (care a intrat) Trăsura este gata!... Grigore Prea bine ! Viu îndată !... (servitorul ese; Grigore coboară scena) Trecutul meii, adio! adio!... Altă dată Eram în aste locuri atât de fericit; Acum îmi va rămâne chiar pieptul pustiit; www.digibuc.ro 580 LltERAtORUL Dintr’ânsul va dispare speranță, bucurie, Sfârșitul meu de astă-zi mormântul o să fie!... S’a stins și cel din urmă moment cănd mai speram! Nici milă, nici iubire n’am dreptul să mai am... Nici lacrămi n’am putere din ochi-mf a mai stoarce!... Cum plec acum, o ! Doamne,—și cum mă voiu întoarce ! {revenind spre Matilda) Adio dar, Malildo ; adio, draga mea!... Mă duc !... Matii da (cu intenție') La revedere !... Grigore O ! Da !... Ne vom vedea Cât de curând ; cu toate că nimenea când pleacă Nu știe câte zile pe drum o să petreacă, Sau chiar, de se va ’ntoarce de unde a plecat!.... Matilda (cu imputare) Cât ești de tristj, amicei... De ce ești îngrijat? Căci tatăl tău, fii sigur, o să se facă bine, Ș’apol te vet întoarce acasă, lăngă mine... • Grigore (cu durere) Matildo 1... Matilda Da!... Matilda! Femeia, sora ta!... Eiî am curagiu 1... Fii vesel, și nu te întrista! Adio!... Pănă-atuncea Voi sta fără ’ncetare Colea, și toată vremea voiu trece-o’n așteptare; {Arată, fereastra) Și dis de dimineață, în drumul tăă privind, Iți voiiî eși ’nainte, cănd te-ol vedea venind 1 Grigore (cu un fel de speranță zadarnică) Să fie cu putință?... Matilda (cu mândrie) Grigore!... ’Ti sânt soție!... Grigore Gândește-te la mine, și-atunci cu bucurie Voiu aștepta momentul să mă re’ntorc! Mă tem De neagra gelozie ! Dar vezi, așa suntem Noi, ăștia-amorezații: amorul te urmează, Și când îți pul credința într’ânsul, te trădează!... www.digibuc.ro LITERATORUL 581 (cu putere) Dar, dacă tu, femee, mal înșela,—atunci In groapa veciniciel de vie să te-aruncl!... Momentul răzbunărel ar fi o grozăvie... Dar, tu, nu ești în stare să faci o infamie, Nu este-așa ? Oh! Vino, în brațe să te strâng!.... Stupida gelozie de ce nu pot s’o ’nfrăng !... Vezi tu, sânt pentru tine gelos, nebun, fanatic, Amorul meh, Matildo, e fioros, sălbatic, Dar te iubesc!... (o strânge Za sin cu putere) Aproape de sînul med,—așea!... Așea 1 O sărutare !... Privește ’n fața mea!... Vorbește-mi!... Ce dulceață, ce zimbet, ce privire! Dar cine n’ar coprinde în tine-o fericire ?... Vezi tu, ași vrea Matildo să nu mă mal gândesc La moarte; căci pe tine iubindu-te, trăesc!.... Matilda (in brațele lui) Grigore ?... Grigore Oh ! Matildo ! Adio I (o săruta) Âncă-o dată!... (Se smutge repede din brațele ei și se îndreaptează spre ușă) Rămâi!... Și fii cu minte... Să nu fii îngrijată ; Căci te iubesc!... Adio !... (ese repede) SCENA V Matilda (singură) Sărmanul om! S’a dus!... Din ceia ce’l așteaptă, nimic n’a presupus!... La dănsul, tot s’aratâ mal negru de cum este, Dar vorba lui, în faptă, remăne o poveste ! In cincl-spre-zece zile se crede și ’ngropat!... Ce prost e căte-o dată și omu-amorezat! A ! De ar putea să știe ce soartă îl așteaptă, De sigur, întristarea l-ar fi destul de dreaptă ! Ași vrea cu toate-acestea să’l pot iubi; dar vai!... Cănd datoria ’țî cere amorul, nu ’l’l dai! www.digibuc.ro LITERATORUL 682 (inctâ) Oh ! Da!,.. Aștept pq, \itor șă jyțe ’ft $Șță ssearăL. Vot face ca mâhnirea din ochii luljsă j^eară... II voiu lua în brațe și vocea-I de copil Me va chema pe nume ? iar pieptul nifeu, azil Al flacărei ce arde in peptu-I nebunatic, Va bate cu putere. Al buzelor jeratic Se va topi cu ’ncettfl fjrfn sărutări, șl el In brațe va coprinde mijlocul meu; ast-lel Legați prin corp și suflet, priri viață |f simțire Vom trece-o hoapte ’htreagă în lungă fericire. ... Și ce? Grigore, n’are destul Viața ihea, Cănd zile nesfârșite sânt tot a lui?.... Ce vrea Mai mult ? Și el, cănd este stăpân pe-a med fiîhfâ, N’am dreptul de-o potrivă să am și eh voință» Să am și eă putere asupra unui om, Pe care să ’l consider mai mic ca un atom, Dar el să fie mare, frumos, iubit și ’n mine Să vază-o zeitate cu forme dulcT, divine ? A ! Nu mal pot! Iubire !... îmi trebue ? O vdiăl... O simt!... Și iat’o, vine iubirea ’ntr’un convoiu De ângeri 1 In mijlocu-i e Victor; c’o priyire Stă pare ca să soarbă nebuna mea simțire! —• Oh ! Vino!... Vino ânger iubit, și fă să z'bor Pe aripele tale, cum zboară al meu dor!... Iubit copil! Cu dânsul, de friguri sânt răpită Și tremur, ânsă ’mi place ! Dar cât sunt de mâhnită Cănd stau lăngă Grigore.—Bărbatul e bărbat!... In brațe tot-d’auna îl ai, și ne’nceiat Ți-e găndu la un altul, pe care '1 vezi departe Și ’țl pare că o lume de dânsul te desparte! Ori cum, Grigore este bogat, virtos, blajin Și devotat; cu dânsul legând al meii destin, l-am dat prietenia și n’am voit vre-o dată Să’l vâz, cum este astăzi, cu inima ’ntristată. Din contra, tot-d’auna, cu bine ’i-am vorbit..f A cui e ânsă vina, de nu l’am și iubit ? Nu știă I—Iubesc pe Victor! Dar dânsul mâ iubește ? A! Iată suferința ce-amar mâ chinuește! Să vezi un om, ce ’țl spune c’un foc Dumnezeesc «Ești cea dintâiu femee pe care o iubesc!...» Cănd știe foarte bine că nu ești pentru dânsul www.digibuc.ro LITERATORUL 583 Tot ast-fel, și cănd fața ’țLa vestejit’o plânsul In șapte ani de zile !...—De ce nu pot să știâ Ce cugetă intrensul, In brațe cănd îl țiâ 1 (Se apropie de fereastră, și ascultă) Aud în depărtare un zgomot ce descrește.... Trăsura—abia se vede; dispare, se ’nvelește In negurile nopțel... S’a dus!... Adio dar Grigore ! AI un tată și ești al săii vlăstar; Dar eti ce n’am pe nimeni, sânt singură!—Ce ’ți pasă!... — «Ea poate sta prea bine și singură a casă!...» EI!... Ce să fac!... ’Ml-e frică,—și n’așl putea să dorm, Cănd noaptea este lungă și patul meti enorm !... (Dupe o tăcere) Semnalul I... (Ea lampa și o ține căt-va ridicată la fereastră, ca să se poată vedea afară.) El m’așteaptă!... Sânt sigură că vine. (Lasă lampa și ’și pune măinile pe inimă) Oh! Cum îmi bate pieptul și inima ! Ce bine E să Iubești, atuncea când poți să fii iubită!... {Ascultă; cu bucurie) S’apropie!... E dânsul!... Ce oră fericită!... (Micșorează lumina lampel și aleargă spre ușă, pe care o deschide; Victor intră, condus de-o servitoare, care se retrage imediat) SCENA VI. Matilda, Victor, apoi Grigore. Matilda (cu brațele intinse) Iubitul meti!.... Victor țaruncăndu-se în brațale ei) M ati Ido!... Matidla Căt te iubesc ! Te-ador !... Privește-mă,—vorbește-mi!... Copil încântător!... Mă așteptai ? Victor {Ducendu’Se la fereastră} Ascultă, cold în umbra-adâncă A nopțel, pănă-acuma te-am așteptat și ăncă îmi tot ziceam: Amorul femeilor e rar Și de ’l găsești la vr’una îl afli foarte-amar! www.digibuc.ro 584 LITERATORUL Precum ți se întâmplă de vezi căte-o floare Născută ’n dimineață, sub razele de soarș Și respirând parfumu-I, il afli ’mbătător, De și ascunde într’ânsul un suc otrăVitâr; Tot ast-fel și amorul cănd crezi că e mal mare Găsești că ’n el ascunde otrava cea mal tare. Femeia cea mal dulce la chip și la cuvânt In sufletu-I de piatră ascunde un mormânt.» Vezi tu, aveam dreptate să cuget răii de tine.., O lună d’așteptare, de lacrimi, de suspine, Să nu te văz, și noaptea din somn să mă deștept Să ’ml pară că te afli legată de-al meii piept, Iar vocea ta să ’ml spue că ești a mea și ’n urmă, Cu spaima și durerea ce visurile ’ml curmă, Să cuget că un altul se află ’n locul meu! De-al suferit, Matildo, ce-ain suferit și eu, O! Spune-mi, căci atuncea ași ști că’ml dai dreptate Ca să 'ți vorbesc acuma cu-atăta răutate. Dar nul... Viața noastră nu este la un fel: Eti singur sunt în lume și tu trăeștl cu el!... Eti singur tot d’auna zdrobit de umilire, MS aflu prea departe de-a voastră fericire! Matilda, (cu imputare). Ingratule! Ia seama la* ceia ce vorbești!.. De-amorul med, de mine, poți tu să te ’ndoeștl? Victor Te ’nșellî Mal adineauri, cănd stăm colo în umbră Și am văzut semnalul lucind în noaptea sumbră, Oh! Câtă bucurie de-o dată am simțit 1 Matilda De-amorul med, răspunde, și atunci te-al îndoit?. Victor Oh! nu!, cu toate astea, pe vremea asta rece, Pe viscol, pe zăpadă, putea să nu mal plece.... Și, mă temeam;—din toate, speranța ’ml rămânea, Dar dese ori, speranța te ’nșeală tocmai ea!.... Matilda Afară este viscol și ninge, al dreptate; AI stat atăta vreme în frig; ți-or fî ’nghețate Picioarele!.... Dar vino, sărman copil,.., www.digibuc.ro 585 literatorul 11 duce de mână în fața sobei, ii arată, să șează pe un fotoliu și apoi șeade și dănsa pe un taburet, la> picioarele lui. Stal jos!.. Apropie-te bine de foc.*. (Dezmerdându'l). Ești friguros!... Dă-ml ochii!.. Vreafl intr’ănșil s’adorm a mea privire, Căci muîna ’n el s’ascunde intreaga-ml fericire! Știi tu c’amorul hostru e azi un lucru rar?.. M’am măritat, dar traiul îmi esto foarte-amar; Căci totul ne desparte!.. Victor [Cu amărăciune). Și mâl ales bărbatul!. Dar, cine este oare de vină ? — Vinovatul Nu sunt nici eu, nici dânsul.,... Matilda De ce?„ Victor La tine sta Să nu primești! Matilda Ce lucru?.. Victor De-a nu te mărita Cu dănsul!... Matilda Știi prea bine, c’a fost cu neputință. Puteam eti oare altfel să-I mal inspir credință, Să ’l fac să nu mal aibă nimic de presupus ? Ce vrei!. Era unicul mijloc!. Ș’apol ’țl-am spus Că e bogat. (cu vocea măngăetoare). In lume, te-ador numai pe tine ; Dar tu nu poți, copile, nimica pentru mine, Decât să ’ml dai amorul..... Victor [sculăndu-se). Matildo!.. Matilda Ce? Te superi?.. Știti bine ©'adevărul te face ca să suferi; Dar n’al destul amorul și ’ntreaga mea ființă, www.digibuc.ro LITERATORUL 386 Pe care-o chinuește o crudă suferință, Știind că ne desparte un ticălos destin? Odihna viețel mele, nu ’țl este pe deplin încredințată ?. Spune-mi, bărbatul meii ce are In schimbul bogăției și-al numelui, pe care II port? — O viață tristă, nesigură, în veci Sătulă de mizerii și de cuvinte seci; Pe cănd, in tot d’auna,^tu ai găsit in mine Plăcerea, frăgezimea, amorul; — vezi prea bine Că ’mbrățișez ș’acuma genuchil tăi. .. Ar fi Păcat să ne mai plângem, cănd știi că ’mi-aș jertfi Chiar viața pentru tine!.. Victor Da uiți.... ești măritată.. Matilda Adevărat, o soartă pe-atât de blestemată, Pe cât a fost și ziua în care m'am născut. Tu știi destul de bine ce fel s’a petrecut Căsătoria noastră.... Biserica în care Ne-am cununat, și astăzi o văd cu ’nfiorare. Feriți, — în noaptea neagră, — ca niște făcători De rele, și cu fruntea muiată în sudori, In fața un I preot, a căruia privire Părea că tânguește a noastră însoțire, Cu inimele triste, cu ochii prefâcuțl, Nainte-a căți va oameni, streini, necunoscuțl, Ne-am dat cuvântul sacru, pe lege și credință, S’avem în lume-o soartă, un cuget, o voință; Dar, tot în noaptea-aceia ’țl scrisesem : „te iubesc* Și, iată jurământul pe care ’l consfințesc. Victor Așa e; ânsă omul acesta.... Matilda Zi ’nainte! Mărește-mi suferința cu asprele ți cuvinte.... A! vrei să zici că omul acesta mi-e bărbat ? Dar nu ’l iubesc ! Mi-e silă de dânsul ! (II îmbrățișază) Ești ingrat!... Victor Oh ! lartă-mă, Matildo! Văd bine c’al dreptate, Că eu de la o vreme ’mi fac idei ciudate, www.digibuc.ro LITERATORUL 587 Cănd tu ești cea fnal scumpă, dintre femei, și ’n loc Să te iubesc, eii timblu să sting sublimul foc Ce arde-a ta ființă setoasă de iubire. (O sărută) Acum, mal ești mâhnită? Matilda Din contră I Fericire Mal mare, nici p dată ca astă zi n’am simțit! Căt te iubesc K... Victor [Zmulgă.ndu-se din brațele ei) Crezi oare? că n’am fost urmărit De cine-va ? Matilda De cine ? Victor Aud un pas prin curte. . . Matilda Fricosule ! nu-I nimeni!... Minutele sunt scurte Si temerea le face mai mult a se scurta. Apropie-te!... Victor Iată! De de m’ași spăimânta?... Vorbește-mi ce trecutul în care ’ntăia dată Me-am întâlnit, - de seara cu stele ’ncoronată Când inimele noastre întăiu s’au înțeles. Ți-aducI tu oare-aminte, pe atunci, eu mal ales Eram timid; cu toate că’mi cunoșteal iubirea. Ce repede se duce și timpul !—Fericirea De-atuncI, era mal mare ca astăzi; căci acum De așteptăm să plece bărbatul tgft la drum, Atunci în fața lumel, n’aveam de nimeni teamă. Ași fi dorit mal bine iubirea mea să geamă In piept înnăbușită!... Matilda Ești prea posomorât In astă-seară!... Victor Oare, n’am dreptul să m’arât Ast-fel ? Afară ninge, căci nu e primă-vară, Și sufletul se strânge ca frigul de afară. www.digibuc.ro 588 LITERATORUL Matilda Ce’țl pasă!. Focul arde în sobă, ș’amândol II vom mări căldura cu flacărea din noi; Odaia este ’nchisă și eă sunt lăngă tine. Victor Așa e; ânsă focul, odaia, tu în fine, Având o altă soartă, aveți un alt stăpân, Când eu, nu pot aicea și măine să rămân. Ș’apol, în noaptea asta, acuma chiar, de unde Pot ști, că după ușă bărbatul tău s’ascunde, Și.... Matilda Nimenea nu știe că ești aci!... "Victor O crez! Căci alt-fel ce m’ar face aicea să mal șez?... Matilda Atunci ?... Victor Cu toate-acestea, sânt trist și mi se pare Că inima-mi presimte o neagră întâmplare. Matilda Ascultă,—nici o dată nu te-am văzut ast-fel; Gonește-țl întristarea; fii vesel; șezi nițel Alăturea cu mine. Victor O ! Doamne I D’astă dată E cine-val... Ascultă!... Matilda Dar nu e nimeni! Victor Iată!... Aud un pas ce vine încet... Matilda Ți s’a părut. (se aude un ceasornic bătănd in depărtare) A! Iată este ceasul ce tocmai a bătut. www.digibuc.ro LITERATORUL B8d Victor. Ce ceas să fie-acuma? Matilda. E miezul nopței! Victor. Ceasul Misterelor.... Mi-e frică.! Presimt... ascultă pasul! Matilda. Dar ești nebun !...... Victor. Ascultă odată, când Iți zic. Matilda. El bine, nu e nimeni, eti nu aud nimic. Victor. Matildo!.... Matilda. Ce? Victor. Matildo!... E cine-va,.... s’oprește... Matilda. EI, să sfârșim odată cu frica ta!.... Privește !.... (Deschide ușa de perete;-Grigore apare în pragul ușei, Matilda se dă, inapoi cu groază). Ertare!.... Ertare!... Grigore. (cu un pistol într’o mână, și cu o biciușca în cea Vaită). E prea târziii!.....’ (In sală se face zgomot. Grigore trage pistolul; Matilda cade pe un fotoliu) Venițl! Voci de afară. Grigore! Unde este? Grigore. Aicea sânt!..... SCENA VIL Grigore, Matilda, Victor, George, Fetre, servitori Grigore. Priviți I (Victor vrea să fugă, Grigore îl ese înainte, îl lovește cu biciușca peste obraz). www.digibuc.ro S90 LITERATORUL______________________________________________________ Petre. Dar bine, pe aicea a fost cam groasă gluma | Grigore,Vector} Eșî, Domnule 1 (Victoî’ vrea să se repeadă la Grigorg, șdrvitqrii îl gpresț și ’l duc a/aj’â George pipăind pe Matilda E moartă I Grigore (Ltâ George] M’al înțeles acuma?.., George E ’ngrozitor!... Grigore Ce ’mî pasă dd-al lumef vtendici! L... Justiția mă Iartă!. Priviți: Flagraht delict!. (Cortina se lasă). Fine. Th. M. Stoenescn. Ruine, locuri însemnate și priveliști Dobrogene, 20 E TV I S-T E E E. Colnicul măreț v. In câmpiile occidentale ale centrului Dobrogeî de la Sarichioi la Baba- dag, întâlnești în cale mulțime de colnice acoperite de tufiș des ca peria । vâlcele împodobite de-o Iarbă mănoasă plină de flori și de mirozne, dar întâlnești și mulțime de piscuri pleșuve, de dealuri în care piatra și năsipul ies până la suprafață, formând niște vine mart alburii și cenușii în spinarea dealurilor. Ici, natura viguroasă, plină de viață și mândru împodobită—colo^ natura seacă, pietroasă, uscată și plină de năsipurî. —Aceste contraste apar călăto- rului în distanțe mici șl nesimțite, în cât repeziciunea și abundența acestor schimbări de panoramă naturală te atrage și te ’ncântă. Trecend iute prin deschizăturele ce’țl lasă aproprierea și capriciul dea- lurilor și-a colnicelor: acum te vezi într’o vâlcea însemnată, încinsă de dîm- www.digibuc.ro Lll’RRATORtJti 691 buri verzi și mănoase, împreunate icl-colea ca pădurice tânâră; acum de-o- dată toată priviliștea să ’nchide, ort-ce vegetație dispare și două colnice pleșuve și țuguete îți închid orl-ce perspectivă, arătându’țî în apropiere coastele lor cu vine de piatră și nisipuri! Câte-odată adevăratele stânci răsar din costele lor, ascunzând orizontul și oprindu’țl privirea la doi pași de D-ta! Dar lată-ne ’n fine venind de la Constanța, ajunși într’o deschizătură mare ’n fața'ZimbiluluI și ’n apropiere de Congaz și Hagilar. Parca’al fi in- trat pe poarta unul minunat amfiteatru format de o mulțime de colnice și dea- luri, unele mal mari de cât altele și ale căror vârfuri încoronează de jur îm- prejur orizontul. In pragul porțel, la dreapta să ’ntinde un șes- mare ce se pierde ’n fund în apele lacului Razin, lac cu ape sărate ale cărui fețe albăstrue în zarea depărtată, samănă cu o cordea desfășurată și strălucitoare în întinsul câmpielor.—Aci sticlește ’n depărtare, la razele unul soare de vară, cetatea Genoveză, de veacuri martoră încălcărelor și nenorocirelor Dobrogel. Ea îșl scaldă picioarele de piatră în apele albăstrii ale Razinulul, Iar umerii săi gi- gantici să sprijinesc de niște prăbușituri de pământ pietros, ce să ridică ca un părete alb în tot lungul adormitului lac. De acest părete puternic, să sfărâmați adese-orl vijeliele Iacului întărâtat de furtunele nordului. La stânga noastră să rădică un colnic drept în picioare, nalt și format ca o tăietură de părete, un fel de zid colosal de păment, ridicat perpendi- cular din sînul Șesului și de la picioarele noastre până la o înălțime de 200 metri. Un viteaz stând călare pe cel mal mândru și mal voinic cal pe verful acestui colnic nalt, n’ar apărea ochilor noștri de căt ca o jucărie de copil. Acest colnic înalt, gol și pleșuv, deal uriaș ale cărui pântece se ’nvârteesc ca 10 kilometri în juru sSQ; acest zăgaz puternic pare anume rădicat acolo pentru a ținea piept apelor Mărei Negre și vijelielor Razinulul; a fost odată, pe cănd se povestea povești minunate, acoperit de apele Mărel-Negrel; pe verful sâtt ancorati odată corăbiele călătoare spre ConstantinopolI și Marea de Azoff. Din gură ’n gură, din betrânl în copil, s’aO tot povestit faptul, așa că, acest colnic ce se găsește ’n inima Dobrogel la 40—60 kilometri de Marea-Neagră fu botezat de generațiele trecute cu numele de Denis-Tepe, colnicul mărei, Și generațiele de astăzi cunoscând colnicului această numire dată din vechi, privesc uimite la el, și se întreabă cu ’ngrijire, dacă nu cumva Marea- www.digibuc.ro 592 LITERATORUL Neagră va veni vr’odată să sărute și se ’mbrățișeze copilul părăsit din sî- nurele el lichide.—înspăimântătoare perspectivă pentru tot ce viețuește acum în câmpiele Dobrogel !. Dacă ’ntrebî pe Dobrogenii de astă-zî de unde și cum s’a putut în- tări această stranie credință : că valurele Mărel-Negre s’ar fi odihnit cât-va pe Denis-Tepe ?... Atunci eî ’țl răspund cu siguranță, că pe vârful acelui colnic uriaș, zace și pănă astăzi ascunsă ’n pământ o probă irecuzabilă de egzistența de-odinioară a Mărel-Negre pe vârfurele colnicului. El ’țl povestesc, că acolo, pe verful colnicului, se află o ancoră mare cu lanțul eî de fer gros cât triunchiul de gârneață, și de-o greutate așa de mare, că nici o putere omenească nu l’ar fi putut sui la acea înălțime : că chiar dacă s’ar fi putut așa ceva, totuși nu egzistă nici o cauză pentru care s’ar fi rădicăt acea an- coră acolo. Că, acea greoae și veche rămășiță a unei lumi plutitoare, n’au putut stră- bate păn’acolo, decât plutind pe Marea-Neagră. Cine știe ce vijelii cumplite aă rupt ancora corăbiei care s’adăpostise de furtună ’n acele locuri! Cine știe câte bogății și câte suflete s’ati pierdut și s’ati sfărmat în acea noapte de neagră vijelie pe ’nălțimele lut Denis-Tepe ! Călătorul viind din Constanța și făcându’șî drumul pe dinaintea acestui colnic spre Enichioi, îl apucă frica, gândindu-se la toate cele |’ntâmplate și povestite despre Denis-Tepe ; El se uită cu îngrijire când la ’nălțimele ple- șuve a lui Denis-Tepe^ când la cordeaua albăstrue ale Razinulul ce se desinează în zarea depărtată. Mirarea ’l cuprinde la ideia că aceste două lucruri ati fost odată ’mpreunate. Povești, istorioare de copil, îșl zice călătorul și trece ’n drumul săti pe jumătate uimit și gânditor. El se trezește aproape de Ca- taloi la io kilometri depărtare de poalele înaltului Denis-Tepe. Și ajungând aice, uimit și gânditor, călătorul se ’ntoarce se mal dea o ultimă ochire col- nicului plin de povești fantastice.—El zărește atunci în depărtare pe deasupra dealurilor un ceaun grozav de mare întors cu fundul în sus, un fel de că- ciulă uriașă pusă pe creștetul unul deal înalt. Așa se vede Denis-Tepe pe la jumătatea drumului din Cataloi la Enichioi. PR IS L jW -A. Antică cetate. vi. La șease kilometri de Tulcea, în josul Dunărei, iea naștere cracul Dună- rei numit Sf. Gheorghie ce să varsă în măre la 25. Kilometri de sub Su- www.digjbuc.ro literatorul sas lina, formând o gură a Dunărei. — Pe acest braț al Dunărei și la depărtare (le nouâ ki.ometri de Tulcea se află situată Prislava^ sat așezat pe ambele lui maluri și populat actualminte de români. Pe la 1852 partea satului de pe malul sting al Dunărei era ’n stăpânirea Rușilor^ și cu ocazia rezboiulut din 1854, Prislava să despopulă cu totul, râ- mâind numai o colibă de pescar. ‘ Ea s’a repopulat ânsă ’n urma rezboiulut. Prislava este așezată pe ruinele unei vechi întăriri, ce aii fost cerce- tate de cătrâ d-l Fridrih Weickum. In 1852, pe malul sting al Dunărei se găseați ziduri de cetate pe teren băltos, începând din Dunăre până la 150 /netri spre nord de satul Prislava.— Din fundamentele acestor ziduri s’a scos în 1854, o mulțime de piatră pă- trată de 1 ^2 metri înălțime și de 50 până la 60 cent, grosime; ea a fost luată de orașul Galați și Brăila.— Pe aceste pietre nu s’ati găsit inscripții.— Locuitorii Prișlavel posedati monete antice găsite în săpăturele făcute. Pe la 1860 se mal scotea âncă asemenea piatră dar în mică cantitate și la o adîncime de un metru de la suprafața pământului. Partea malului drept al Dunărei din fața cetățel este format de-o stîncă de argil ce resare din Dunăre lângă brațul Sf. Gheorghie, cu-o înălțime de 30 metri ’n partea el nordică; piatra acestei localități este cunoscută sub numele de Grâu- Wache. Cea întâi ecstracție s’a făcut de comisia Europeană a Dunărei. Partea de sud este ceva mal largă și mal înclinată de cât cea nordică, formând o limbă de păment de 400 — 500, metri lungime și care s’oprește ’ntr’un val de pământ și-un șanț adânc; acest val cu șanțul de lângă el sea- mănă cea din urmă lucrare a întărirel cetățel din Prislava din partea sudică. In acea limbă de pământ se găsesc și astă-zl mulțime de fragmente de oale, urme de ziduri, pietre legionare, sacrofagiurl etc. Partea Prișlavel de la ost și vest este băltoasă, așa că ’n timpul inunda- țielor, apele cuprind Prislava de trei părți, formând o peninsulă ’n Dunăre. Suprafața întregului teren fiind compusă din pământ plin de cenușă, căr- buni stinși, piatră și fragmente de oale, ne învederează că actuala Prislava stă așezată pe ruinele și remășițele unor teribile incendiurl. Prislava este dar de-o mare însemnătate arheologică, și e mal mult de cât probabil, că făcându-se niște cercetări locale de oameni speciali prin să- pături sistematice, s’ar putea găsi neîndoelnice urme de egsistența unei colo- nie romane din cele mal vechi timpuri.—Aice ’n Prislava actuală, pe limba www.digjbuc.ro 694 Literatorul de păment ce se ’ntinde ’n Dunăre, țnconjurată^ de ziduri^ de un val de păment și de un șanț adânc, trebuia să fi fost o yechfe fortăreață romană, punct de întărire și observare pe malul drept a Dunărei în Scythia sad Moe- sia inferioară. însemnătatea strategică a stației de la Prislava reiese mal cu seamă din aceea că ea, este un inel a lanțului de întăriri și colonizare, începend de la Iglitza (Troesmis) pe malul drept al Dunărei, mergând prin Isaccea (Novio- dunum, Niculițel, Hora Tepe, (Tulcea) ș’apol Prislava, Cetățula și Mahmudia pe brațul Dunărei Sfântul Gheorghe j — Așa că ’n tot cursul Dunărei de Ia Troesmis până la apropierea gurelor sale, să constată un lanț ne’ntrerupt de întăriri și colonizări romane pe malul drept al fluviului. Cu un material atât de bogat și cu puțină stăruință și bunăvoință, în- vățațiî noștrilar putea reconstitui istoria antică a Moesiel inferioare și-a da lumeț științifice o lucrare de cea mal mare însemnătate. I3^LȘ-rin râpele și văile adânci. Livezile și viile £ac loc în deschizăturele și ochiurele pădure!; iaurî, ogoare semănate, împrăștiate ici-colea ps coastele colnicelor îșl clătină voios coamele lor verzui la adierele răcoroase ale vântului.—De departe ochiul călă- torului distinge ac&sle sămănălurl ca niște pânze ’ntinse de felurite culori pe colnice1 șl păăurl. îti această răcoroasă și verde retragere se găsesc și stoluri de tur- turele. Aceste plăpânde pasări, despre care ne? vorbesc poeții, cântând curățenia și fidelitatea amârulul lor, §ă găsesc aicea în stoluri de șute de perechi, prim- blându-se pe colnicele ^i dumbravele dă la Baș-chioi^ jucându-se prin râpele sale adânci și ădăpându-se din izvoarele lui Răcoroase.—-Pădurea bătrână pri- imește în sînul el Cuiburile și progenitura plăpândelor turturele. Cu toată mulțimea cea mare a turturelelor, după spusa unul bulgar din localitate, al putea să astupi râpele satului, totuși aceste locuri retrase, pa- adormite și pustii, căci nici urî cântec nu se aude resunând în sînu- rile sale.—Turturica gurue, ea n’are cântec. — Ea fiind paserea singurătățeî și a locurilor tăinuite de păduri, de lunci și crânguri, ea sărmana n’are nicî o protecție. Când vine iarna, și când ea pornește pentru țări îndepărtate și calde, ni- mene nu jelește după dânsa ; și când ea revine primă-vara, nimeni n’o aș- teaptă nici să bucură de venirea el; de aceea, nici Bulgarii din Baș-chioi nu- fâc nici un caz de dînsa. Nu este tot așa ensă și pentru vesticii și sprintenii vînători al Tulcel ,• a- cești neîndurați dușmani a vietăților înaripate așteaptă cu-o furie lacomă so- sirea lui 15 August. El știă că la această dată turturelele cu toată progenitura fit de fii, nepoți și strănepoți, se adună prin pâlcuri, gătindu-se de plecare. Ei, toți până la unul, să răped la pușcl și ’șl umplu patrontașele cu sute de cartușe omorîtoare. Apoi la ivirea zorilor, dacă te-al duce pe un revărăat de deal din îm- prejmuirile de la Baș-chiot, al privi pe acești dibaci vânători, postați din dis- tanță în distanță, care după o tufă, care după un copac, care într’o vălcea, care dup’o clae de fin sad de grâă, pândind cu istețime sosirea turturelelor- Ele sosesc în cârduri dese și voioase punându-se la zece pași de pușca vânătorului! Acesta trage și zeci de turturele rămân locului asasi- nate. Cârdul pleacă speriat și s’oprește alocurea, dar ș’acolo un alt vânător le primește cu foc și plumb, www.digibuc.ro 596 LITERATORUL Zbuciumendu-se ast-fel din lpc_în turturelele sunt pururea surprinse și asasinate, până când țolba vânătorului stă să se rupă de greutatea cada- vrelor înaripate, sati ^jână când noaptea vine să pună capât acestejt teribile distrugeri. S’ati ucis într’o singură zi pană la 220 turturele.—Cât mal ește vreme, grăbiți spre Baș-chidl o voi ne’ndurațl și ^hibacl asasini a vietăților înaripate. Cinci deaîur^-’Jia’Lmu^ia. vin. La 17 kilometri de^rașițl Tulcea pe partea dreaptă a era cuiul Dunărei Sfântul Gheorghe^ se găsește^localitatea Bep-Tepe-, cunoscută prin memora- bila bătălie dată de Ruși Țurpilor )n resbeluf de la ^828. Cinci colnice așezate paralel cu cursul Dunărei întretăiat^ de văl ce se înșiră în mod pitoresc pe-o distanță de § kilometri cescțpreziptă călătorului o privilește din cele mal romantice.—Cel mal înalt țlin aceste qplnipe în partea de Nord-Est a satului Beș-Tepe. posedă 809 pici^a^ de-asupra mărel; pe verfurele lui comisia Europeană-Dunăreană a așezat semnalele sale pentru scoaterea cur- sului Dunărei de jos.-^-Vasele călătoarele Marea-Neagră spre portul Sulineî zăresc de la o distanță de 25—30 mile depărtațe, ca cel înteî pământ, vâr- furele lut Beș-Tepe. Patru din aceste colnice ati forma bombată cu pântece înclinate spre Dunăre și Razin, lăsând între ele fyăl adânci.—Cel mal nalt are un cap țu- guiat în forma unei căpăține de zahar£—Aceste cinci (colnice sunt de calearl și pe partea lor nordică erati odată acoperite cu-o frumoasă pădure de ste- jar a cărora resturi ciontite,, să pot^, vedea și astă-zl mergend până ’n' malurile Dunărei. Beș-Tepe este separat de malul Dunărei prin o așezătură (terase) de a- luvion variând între 10 și 20 metri înălțime de-asupra Dunărei ș’avend o lăr- gime d’un kilometru.—Cu puține zile ’naintea ’ncepereî resbelulul din 1877, un locuitor din Btș-Tepe a găsit aici Capul unul Elephant primigenus (Mamuth), cel mal mare animal cunoscut din perioda anti-deluviană. Aceste oseminte dupe cum asigură D-l Fridrih, Weikum, ati fost încre- dințate administrației Turce, care le depuse în podul conacului din orașul. Tulcea.—Românii n’ati găsit acele oseminte ț nu să știe siguț ce-ati devenit,-— ducă ati fosț irostiste sati expediate ’n Rusia de vr’un amator. www.digibuc.ro ^LITERATORUL «97 Localitatea Beș-Tepe a fost ocupată din vechi timpuri de o colonie română formând satul cunoscut până^la 1S50 sub ndmele de Moldovan- Beș- Tepey De la acest an ensă, satul acesta, fu declarat orășel și i-să dete nu- mele de Mahmudia de la Sultan MahmucT. In același timp s^așâzâ un sat la margine cea l’altă a Jocalitățel Beș- Itpe care luă numele de Turț-Bei-țppes-^xt qiceastă localitate nu era înaintea rezbelului Crimeeî decât două fântâni și în colo loc pustiu. De la 1850, de când Moldovan-Be,ș-Tepe luă1 numele de Mahmudia, sa- tul Turc-Beș-Tepe să numește curat purpal Bcș-Tepe^ fără nici un cualificatif. Mahmudia cu mult înaintea rezbelului poseda o frumoasă biserică creștină ortodocsă-română. Zidită pe la 1836 dă cunoscuta familie Dobrogeanu-(?J^<î și anume de către bunicul actualului membru 'Cofnunal îri Tulcea Vasile GâscâJ*} Această vechie familia româriă era una dftn cele mal bogate a provinciei, șl ea zidi cu cheltuiala el cea âintăl biserică română ortodocsă ’n Dobrogea. Pe la 1826, localitățele Dobiroghl fiind foarte rpuțîn locuite, apoi de și familia Gâscă avea reședința la' ’A Tiilcet^ lotuși ea ~fcidi biserica ’n Moldo- dovan-Beș-Tepe ca fiind una clin celeInăî fhSeiftflătd’|r mal populate localități Pe la 1846 —47 drașul "Tulcea căpătând o însemnătate mal mare și fie- care prevăzehd viitorul lui prosper, familia Gâscă se gândi a rezidi bise- rica din Moldovan-Beș-Tepe în Tulcea, Iarăși cu p/opria el cheltuială. — Pe atunci Tulcea era mudirlîd șl mudir era Btuseift Effendi, Iar vlădică era Gri- ^gorius întru veșnică pomenire.—Bisefica^ did Moldovan-Beș-Tepe, fu strămutată n orașul Tulcea și ridicată pe piciorul unufa din coînicile orașului. — Ogra- da bisericel ia început era închisă ș’încunjuraafă cu J 2'20 stejari sdra- venl și groși, care erați o rămășiță din puternicile păduri ce acopereau ac- tualele colnice a orașului Tulcea, venind până în malul Dunărei. — Această Biserică luă numele de Sf. Nicolaă șfJ prosperă iute dimpreună cu orașul: în ea s’aii îngropat după câțl-vâ ani venerabilele rămășițe ale Sfinției Sale Gri- gorius, vlădica de Tulceă. In 1878 Noembrie 23, această Biserică deveni catedrala română a dis- trictului Tulcea cu hramul Sf. NiColafe. Pe la 1872 D-I F. Weickum fiind ocupat a scoate niște note arheolo- gice ’n localitatea Beș-Tepe, a luat" următoarele note statistice: In actuala Mahmudie (vechiul Moldovan-Beș-Tepe} eraU 85 familii mol- dovene, 29 molocane, 30 lipoverth, 7 Turce șî Tijj tătare, în ,total 264 o- f) Fostmembru în Consiliul comunal orașului Tnlcea eșiif din alegerele de la 1880. www.digibuc.ro 598 LITERATORUL geagurl sati case (*).—In actualul Beș-Tepe (vechiul Turc-Beș-Țepe} era^83 familii moldovene, 25 Bulgare și 54 Tătare adică $62 ogeagurî satt case. Astă-zi în urma rezboiuluî Rus o-Turc d’n 1877—78 o mare țjarte a Tătarilor au părăsit localitatea, cu toate aceste, alte poul colonii, creștine 1^-atl ocupat locul. Mahmudia și Beș- Tepe sunt totuși cu mult mal mici de cât eratt înain- tea rezboiuluî din 1877. Dar lucru mal însemnat în Mahmudia este Iarăși rămășițele; unei antice cetăți romane. Aici pare să fi fost cel mal înaintat punct al întăriturilor romane pe cur- sul Dunărei de jos, cracul. Sfântului Gheorghe. După mărimea cetățeî și situația el pe cursul cel mal înaintat al Dună- rei în Moesia inferioară, putem conchide că Romanii aveați |n Mahmudie actuală o caslră stalivii ale cărei urme atț străbătut pănă la noi.—Cetatea era 4a malul Dunărei și pe coama celui mal înalt colnic despre Beș-Tepe.— Ea are la 125 metri lățime și pe 125 metri lungime toată încunjurată cu zid for- mat în piatră de calcaritl și cărămidă.—Rămășițe fărâmate și foarte reduse din aceste ziduri se pot vedea și pănă astă-zi. In 1872, ele aveați, în partea lor cea mal bine conservată, o înălțime de trei metri pe-o lărgime de 2 metri.—De jur în prejurul zidurilor pe dina- fară cetățeî să află un șanț în păment ce ’ncunjoară cetatea ca o cingătoare re.—Acest șanț pe la 1872, cănd această localitate fu cercetată de cătră D-1 F. Weickum, avea o adîncime de 5—6 metri.—In multe locuri șanțul astu- pându-se, a rămas numai ca un val de păment —,După cum se pare, acest șanț colosal trebuie să fie opera Genovezilor din timpul rezboaielor lor ca Turcii. Pe piciorul nordic al colnicului celui nalt se află douZ Tumulu.se. Aceste tumuluse pe ’nălțimele unde-ati fost ridicate indicati probabilmente drumu cetățeî, căci ele să pot zări mai din toate văile lui Be^-Tepe^ precum și din câmpiile și bălțile ta-veguluf Dunărei. In ruinele acestei cetăți nu s’ati făcut cercetări sistematice și prin ur- mare nu să poate spune dacă ele posedă inscripții antice, monete.—Totuși este cunoscut că ’n 1877, niște locuitori din Mahmudia, umblând după co- mori (cunoscuțl ’n Dobrogea Sub numele de aComorari®) ati găsit în să- păturele făcute niște chiupuri monstre, formate de păment ars ș’aflate la o () Orășelul po°edă 16 dnghene, o pitărie, un binrou telegrapbic, un Mudir cu doi zapci (jandarmi). www.digibuc.ro LITERATORUL 599 adîncime de-un stat de om.—Aceste ch'upurl erați căptușite cu pânză pe dinăuntru și s’ati găsit pline eu malal. —Malaiul avea ^culoarea neagră în- chisă’ ca și cănd a? fi /ost ars; pânza din chiupuri s’a găsit Iarăși cu to- tul arsă și neagră; nu rămâne îndoială ca vre-un incendiu a mistuit de mult "această fortărețâ romană, după cum incendiul mistuise odată antica și vestita cetate Troesmis. Lipsa de păn’ astă-zî a inscripțiunilor aruncă ’n întuneric nepătruns nu- mele ce l’ar fi purtat această cetate. — Forma el ănsă, grosimea zidurilor, cimentul întrebuințat la lucrarea zidăriei, compus din var și cărămidă pisată, tumulusele, ș’apoî situația strategică a cetățel ca sentinelă înaintată a fortifi- cațiilor romane din Moesia inferioară pe malul drept al Dunărei, toate aceste ne’ntăresc în credința că ’n Mahmudia zac în adevăr ruinele unei antice ce- tăți de proveniență romană Este dar ocaziunea ca să rugăm pe oamenii noștri de știință a se interesa de-această localitate și-a face ș’aicea săpături sistematice pentru descoperi- rea tezaurului de anticitățî ce Mahmudia poate să păstreze ’n sînurile sale. Const. P. Schelet!. cu mortii... Cu viii nu mai am de-a face De mult I Și foarte-ades când totul tace Chiemând pe morți ce zac în pace I-ascu!t 1 Din gropi el vin și mă ’nconjoară, Ei vin! Când liliacu ’n noapte zboară Când ceru ’n umbră se ’nfășoară Deplin! Din lumea lor necunoscută Răsar, Și de’mi șoptesc c’o voce mută Poema cea nepricepută, Trăsar! www.digibuc.ro 600 LITERATORUL Ii simt pe loc ce aii să vie, Căci sânt Ca un parfum de vecinicie Sati ca o flacăre-albăstrie In vânt.' Pe zidul alb de la odaie, Urcând, Le văd ușoara lor văpaie Verzuie, oaichieș, bălaie Pe rând ! Cu totul osebiți de lume, Ușori Plutesc și n’ati să se consume Suavi ca niște dulci parfume De flori! Din molecule nevăzute Țesuți, S’amestecă pe întrecute Gustând plăceri necunoscute, Tăcuți! Acea imensă voluptate N’o știti! Dar sufletu’mi le este frate Că ’n fața lor din aripi bate Mai vitil Iubind simțirea ce mă poartă Spre ei, Simt însetat de-aceiaș soartă Căci nu se află ’n lumea moartă Mișei! 0! Morți frumoși, veniți într’una... Cu voi Nu vine ura nici minciuna Ca să stîrnească Iar furtuna Din noi! Al. A. MaeedOnski www.digibuc.ro LITERATORUL 661 VREAM Vream de mult, o poezie Ca să’ți scriil și să’ți trimet Să’ți mai spui prin ea și ție De-al trecutului regret. Să’ți mai readuc aminte De amoru’nflăcărat De-ale noastre dulci cuvinte Când întâi ne-am sărutat. Ensă vr&nd să 'ncep a scrie Simt din ochi că’mi izvoresc Lacrimi calde pe hârtie Și-o poemă ’nșiruesc. 'Ți-o trimit acum și ție Scrisă ast-fel cum o vezi, De vrei, scrie-mi și tu mie, E ușor s’o imitezi! Ăl. Slăniceanu. BARBA LUI ȘTEFAN' CEL MARE'1’ Comedie intr’un act de GF. BARONZI. — Urmare — Stelica. Dar nu ’ml răspunzi la ce te-am întrebat ? Bemol. Ești grațioasă ca un palat Împărătesc. Stelica, a parte. Ce Dumnezeii! mi se pare că e surd săracul de el 1 (tare) Este dar adevărat că mă iubești I www.digibuc.ro 602 LITERATORUL Bemol. Al niște ochi strelucitorl ca două ferestre ale unui salon din paradis. Stelica. Foarte mulțumesc, dar eu alta te-am întrebat. Bemol. Nu pot să esprim cea ce se petrece_în interioiul meu. Stelica. Interiorul său 1—Dar asta nu mă interesează de Ioc. Bemol. Simț o revoluțiune în mine gata să izbucnească. Stelica. Ce spui ? se îngroașă gluma 1 Bemol. Ajută-mă ; am nevoe de ajutorul d-tale. Stelica. Cum nu ! așteaptă pănă la moșii cel verzi, — Cu toate acestea e un om cu avere, după cum am aflat; apoi mă iubește și, afară de asta, e și surd ; toate as- tea ’ml convin prea bine. Păcat că nu e și orb, ce mal bărbat aș face dintr’ănsul! —Domnule.... (Văzând pe părinții ei intrând, ea le întoarce spatele și’i aștupă cu degetele buzele). SCENA VI. Stelica, Bemol, Joimartin, Agerina. Joimartin, către femeia sa. Ghiromanția ta nu plătește cât o ceapă degerată. Agerina. Ți-am spus’o'mal dinainte. Joimartin. Dar asta nu mă descuregează, (Zărind pe Bemol). Ah ! ce văz 1 amicul nos- tru, D. Bemol. Bemol salutând. Domnul meii. . . Doamna mea . ». Joimartin. Mi se pare că auz șiȚpe cel alțî. SCENA V. CelJie sus, Jonat, Filiaș, Cumpenei, toți în costume de gală și cu ocfiîelari. www.digibuc.ro LITERATORUL 603 Kiliaș. Bună seara, domnule Joîtnartin, bună seara, doamnă idem. Cum e sănătatea d-voastră? si mal ales care e părea d-tale^ — la d-ta mă adresez, doamna mea— Ce crezi purta sau nu purța barbti? Agerina. Nu sunt mal înaintată de cât dPvoastrit, domnul meii. Jonat. Se zice că bunul simț al femeilor întrece adesea -pe al bărbaților. Agbrina. Sunteți dară toți preocupată cft barba luî Steian cel Mare? Jonai. Toți contribuabilii și toți consumatorii din țară sunt dominați de această ideiă de dorință, voiti să zic, de a rupe velul acestui mister. Filiaș. Și pentru aceasta arp avea nevoie să consultăm oracolul femeesc. Știi bine, doamna mea, că Iniția a Ibst femeie. Jonat. Care pe treptele din Templul de la Delii, scotea cele mai miraculoase miracule. Filiaș. Sibila cea nemuritoare a foosl asemenea femele. Cumpănel. Antiopa, Pentesilea, Taleslris, Jana D’Arc, Carlota Corday, Libusa, Rabi ati, fost femei, și o mie altele de cari nu’ml amintesc în acest moment. Filiaș. Onoare secsulul femeesc! el e chemat a deschide porțile civilizațiunil în toată lumea. Agerina. Și pentru aceasta nu se bucură de nici un drept în țara noastră. Filaș. De nici un drept? Agerina. Ce-ațI făcut pentru emanciparea el ? Filiaș, depă/rtându-se Emanciparea I asta e alt ceva ! Jonat. Suntem însurațî, doamna mea, șt nu ne dă mâna să votăm emanciparea fe- meel cât vom trăi. Poate dupe moarte. www.digibuc.ro 604 LITERATORUL Agerina. Și nici atunci. Jonat. Uil înțelept din antichitate a zis că or cât de binefăcător e soarele, dar când ar fi doi sori, ar arde pământul. Agerina. Dar atunci care ar fi progresul, dacă ideile antice nu pot eși din tapetele cele noul? Jonat. Ah! Cumpenei. Eh știu că dacă n’aș fi bărbat, aș vrea să fiu mal bine femee de căt să.... Agerina. Vă mulțumesc pentru acest compliment, domnule Cumpânel. Joimartiu. Domnilor, să încetăm cu complimentele femeeșij și să ne ocupăm de înala misiune ce suntem chemați a îndeplini. Fie care dară să bine-voiască a’șl desvolta ideile ce va fi având în privința chestiunii ce ne preocupă și a produce probele ce- rute în susținerea părerii sale. Vom proceda mal ântâiii la alegerea unul președinte care, va da cuvântul oratorilor pe rând și în cuvenita regulă spre a nu se întîmpla vre-o confuziune în dezbaterile ndstre. Așa dară la lucru, domnii mei! (Fie-care primesce din mâna, lui Joimartin câte-un pătrar de chârtie pe care însem- nează cu creionul un nume și’l depune intr’o pălăria care ține loc de~-urnă). Acum să vie Agerina s£ scoată biletele din urnă. Aveți încredere în ne- vasta mea? Jonat. Val de mine ! mal mult de cât într’ale noastre. Fjliaș. Vorbește personal,’nu în numele tutulor. Vorbește întru cât privește pe soția d-tale și nu te întinde mal departe. Jonat. Cer cuvântul. Filiaș. Cer și eiî cuvântul. Jonat. L’am cerut eiî înainte. Filiaș. Cer cuvântul pentru o chestiune personală. www.digibuc.ro LITERATORUL 605 Joimartin. Dar domnule ,... Jonat. Am cerut cuvântul, crez că slnt in drept să vorbesc. Joimartin. Dar nu așa pentru Dumnezeii !... Filiaș. Am preferința, fiind-că am să vorbesc într’o chestiune personală. Joimartin. Domnilor, fraților, or procedăm cum se cade, sau vă las și mă duc acasă. Cumpăuel, refând. Dar unde te afli acum ? Joimartin, supărat. La dracu ! nu vezi că e o curată anarchiă, turnul lui Babei! Filiaș. El bine, nu te supăra; să se despoaie scrutinul. Doamna mea, fiți bună(Age- Tina scoate c&te un bilet și citește precum urmează.) i Joimartin.... Filiaș.... Jonat.... Cumpănel.\... Bemol.... Joimartin. Dar aceasta n’are nici un Dumnezeu 1 Cinci alegători și cinci aleși 1 Va să zieă fie-care a votat pentru sine, frumos de tot! Filiaș. Atunci să procedăm dupe ordinea alfabetică. D. Bemol are cuvântul. Bemol, (Bemol la urechia lui Jonat). Ce a zis 1 Jonat, (strigâ.ndu'l la urechiă tare). AI cuvântul. Bemol. Sunt pentru barba reposatulul. Filiaș. Desvoltă’țî ideia, argumentează. Bemol. Sunt pentru barbă pUr și simplu. Joimartin, (urcându-se pe un scaun). Lăsați'l In pace, și dați’ml voia să încep o dată. Pumnilor, voiti fi scurt, spre a nu abuza de indulgența D-voastră, voiii fi c0“ www.digjbuc.ro 606 LITfiRATORtlt ...... *............... ■■■/.. ' î-t- T J»'—H--r— — —,i ■«' - princJStor, spre a me întipări maî bine in spiritul d-voaslră, voiă fi clar, spre a fi mal bine înțeles, voiu fi imparțial, spre k merita încrederea d-voastră, în finevoiâ rămâne în marginile subiectului ce voii| trata, spre a nu A nevoit a mă abate de la dânsul. Bemol (Za urechia lui Jonat). Ce-a zis? Jonat. Spre a nu mă abate de la dânsul. Bemol. Frumos vorbește. Joimartin. n Domnilor, vi s’aiî pus sub ochi, sau ni s’ati pus sub ochi, două tablouri, amân- doi reprezintând pe nemuritorul reposat Ștefan cel Mare. Eiliaș. Nemuritor și reposat (... Esfe rugat oratorul să rectifice. Joimartin Nu voiu rectifica nimic și nu voiiî proba la timp pentru ce am dat calificarea de nemuritor unul reposat.—Domnilor j . . Cumpăuel Un moment. Cer cuvântul pentru io chestiune prealabilă. Joimartin El bine, dacă voiiî fi mereu întrerupt voiiî fi în imposibilitate de a urma. Cu toate acestea urmez. Am zis dară . < . . Eată că ăm uitat acum unde am rămas. Eiliaș Ni s’aiî pus sub nas două tablouri, etc. Joimartin Sub nas! Mi se pare că am zis sub ochi. Ni s’aiî pus dară sub ochi două tablouri, amândouă reprezintând pe nemuritorul reposat Ștefan cel Mare. Bun. Dar, lucru curios! minune neînțeleasă! mister nepătruns! unul e cu barbă și altul fără barbă! Notați bine, aceașî persoană 1 Acum e întrebarea : care este cel adevărat ? cel cu barbă saii cel fără barbă ? — Domnilor, permiteți-ml să vă amintesc o vechiă anecdotă a țiganului care s’a aflat In aceașl pozițiune cri- tică cum e a noastră de astă-zi: cine nu și aduce amiute de încurcătura bietului țigan când a văzut o găină împrejurată de pul de rață ? „Să fiă pul de rață, mă- sa e găină, să fî$ pul de găină, sunt cu botul lătăreț.® Bemol (Za urechia lui Jonat) pe a zis oratorul? www.digjbuc.ro Literatorul 607 Jonat Sunt cu botul lătăreț. Bemol Sublim ! Ce stil I Joimartin Acum, înainte de a termina discursul med, să suspendăm ședința pentru un minut, de oare ce simț că mi s’a uscat gâtlejul. Nevastă, trimite-ne câte-va pahare de apă cu zahar. Agerina Sunt pregătite mal dinainte. Stelica, servă pe domnii oratori,, (Stelica aduce o tavă, cu căte va pahare pline cu licuidul cerut) Joimartin. (luând un pahar și oferindu'l Iul Cumpenei.) Știi că al să vorbescl dupe mine. Cnmpănel. (luând paharul și dându'l lui Filiaș.) Fă ce știi cu dânsul. Filiaș. dându'l lui Jonat. Pe d-ta te așteaptă. Jonat, dându'l lui Bemot. A fost partea d-tale. Bemol. depune paharul nebeut pe tavă.} Joimartin Nu bea nimeni? Bemol Noi nu bem nici o dată apă. ‘ Filiaș Apa face moară în stomac. Joimartin. urcându-se eară pe scaunul ce ține loc de tribună, după ce a beut liduidul diii pahar. * Domnilor .... {Agerina dupe ce a șoptit ceva la urechia Stelei, ese urmată de densa) Cumpănel. trăgându'l de pulpana hainei sale și făcănd’l să se dea jos de pe scaun pe care se urcă el. Cer cuvântul 1 Joimartin Ca însemnează asta? www.digibuc.ro 608 LITERATORUL Cumpănel AI zis că am cuvântul după d-ta. i Joiiiiartin Dar mal am mult de zis, și . . . -. Cunipănel AI promis că vel fi scurt și văd că o lungești peste măsuriț \ al jîromjg c^ vel fi coprinzător, și mă tem că vrei să coprinzl mal multe spbiecte de -p d^iă-j ți mal promis că nu te vel abate de la subiect, și văd păj bați câmpii cu anecdotele țigănești ce ne înșiri. Crezi poate că vel descoperi barba ^căutată ^n vrerp coadă, de rață din cele ce figurează în anecdotele d-tale ? te înșeli. Joimartin Așa • vorba ? Atunci eă mă retrag, abdic- în favoarea celui c« crede oă va vorbi mal bine de cât mine, și vom vedea. SCENA Vi. Cel de sus, un servitor. Servitorul, către Cumpenei. Domnule, te așteaptă cu masa ,* doamna nu mal poate de foame și te roagă să vil mal curând. (In acest moment, Joimartin aprinde lampa din tavan), Cumpănel Taman timp de masă I Sînt cu cucuvântul în gură.—Zii să mănînce, și du-te d’aci,—Ia ascultă! ce bucate avem astă-zl? Servitorul Nu pot să știâ. Cumpenei Bine, zii să mănînce.— (Servitorul ese]. Domnilor, o problemă foarte grea și foarte spinoasă e acea pe care suntem chemați a o deslega. Ea e cu atât mal grea cu cât pare a fi mal puțin ușoară. Fericit acela care va fi în stare să o deslege I Numele lui va trece la posteritate. El va fi alături cu Columb care a descoperit A- merica, alături cu Gutemberg care a inventat arta tipografică, alături cu Newton care a descoperit legea gravitațiunil. Eii unul, bazat pe mii de probe intrinsece și ecstrinsece, pe cari cred de prisos a le produce, susțifi sus și tare că augusta barbă a egzistat atârnată de augusta bărbiă a augustului Domnitor. Domnilor . , . < . Jonat Trăgând pe Cump&nel de coadele fracului și luându'i locul pe scaun. Cer cuvântul. Cumpenei Ce fel 1 dar n’am terminat încă, și n’am ajuns nici până la mijlocul discur- sului med. www.digibuc.ro LITERATORUL 609 Jonat. N’al probat nimic, va să zică n’al vorbit nimic. — Domnilor, iată unde stă toată chestiunea. Ea nu mi se pare așa grea, precum a vrut să v’o prezinte ono- rabilul med preopinent. Din contra, ed o găsesc foarte simplă. Are barbă, n’are barbă 1 Intre aceste două ipoteze avem a ne pronunța, nu între zece, cela ce ar complica chestiunea și mal mult. Așa dară între două nu e lucru gred să alegem una din două; are barbă, n’are barbă. Sad că Stelan cel Mare purta barbă, sau că Ștefan cel Mare nu purta barbă. Vedeți dar cum vă ușurez lucrările? Și iată pentru ce am ținut așa mult a cere cuvântul, pentru ca să fac tărâmul mal limpede, mal neted, mal practicabil. Joimartiu. (Preumblându-se prin cameră, și frângându-și mâinile c’un aer desperat) N’am făcut nimic, nimic, nimic! Rușine pentru noi! îndrăcită baibă, care nu ne lasă s’o descoperim!.........și nici unul din cronicarii de peste Milcov să nu zică măcar cârc! despre un lucru așa de important! Filiaș. Nici Acsente Dricarul. Jouat. Nici Alecsandru Beldiman. Cumpănel. Nici Arbore, nici Neculcea. Filiaș. Nici Miron Costin. Jouat. Nici Nicolae Mustea. Cumpănel. Nici Enache Cogălniceanu. Joimartin, cu nerăbdare. El, nici Cantemir, nici Vornicul Urechiă, nici Spătarul Calnăd, nici Vasile Dubău! Bemol, la urechia lui Jonat. Ce-a mal zis oratorul ? Jonat. Nici Spătarul Caluădj nici Vasile Dubău. Bemol. Vorbește în versuri: Mare genid. (Oratorii se preumblă confundați în cugetările lor.) Filiaș. Cer cuvântul. Domnilor, să jurăm că nu ne vom despărți până a nu deslega îndrăcită problemă ce ne-am impus. Toți. Jurăm I www.digibuc.ro 610 LlTERÂtORtJL SCENA Vil. Cel de siis, al doilea âsivitot. Servitorul, adresându-se la Filiaș Domnule, domnule, aleargă mai curând că s’a aprins casa și arde de câte-va minute. filiaș. Ardă cu toți șaorecil dintr’ânsa 1 du-te la pompieri, și când se va stinge, vino să m’anunți. Joimartin. Domnilor, vă mulțumesc pentru nobila otărîre ce-ațl luat, adică de a nu ne- despărți înainte de a ajunge la scopul nosțru. Privesc ânsă cu regret că n’am de- scoparit până acum măcar un fir din barba ce o căutam cu atâta stăruință. Am cercetat, am desbătut, am discutat pe toațe fețele și pe toate tonurile, în deșert ! barba lui Ștefan cel Mare a rămas și va rămânea un mister nepătruns pentru noi. Ea se ascunde cu înverșunare în întunericul ignoranței noastre. Am apucat multe barbe în viața mea, dar ca asta nici tina, o mărturisesc I Are, n’are! cu, fără. Ce mister 1 Ce dilemă! Ce chaos ! Ce labirint! Și nici un fir de Ariadnă care să ne arate o eșire cât de mică! . . . Ce remâne de făcut! să ne supunem destinului fatal care ne persecută cu atăta cruzime ? Nici odată! Printr’o stăruință fermă și fără preget, omul a răușit adesea să învingă cele mal grele obstacole ce a întâm- pinat în calea sa. Să fiți dară siguri că vom triumfa. Înainte dar, fraților, cu mine 1 Jonat. Dar unde? Ce fel? Cum? Joimartin. Să admitem că nemuritorul reposat nu purta barbă. Jonat. Atunci ? . . . . Joimartim. Ei, atunci să ’I votăm una. Filiaș Eă votez pentru. Să o poarte sănătos 1 Jonat. Eu votez contra. Cnnipănel. Și eu idem. JoimArtin. Doi și doi. D. Bemol? Bemol. Mă abțiu ; eiî mă abții! www.digibuc.ro ______________________~___________LrtERAÎOftUt___________________________ sil Joi martin Mânia lui Dumnezeul O abținere ne |ine în Ioc | Știi, trate Bemol, că cine se abține nu e nici găină nici cocoș, ci e clapon în toată puterea cuvântului ? ^Bemol. Eu 3n’am libfinti^'și m4 abțiu. SCENĂ tyj&I, Uei dd sus, al treilea servitor. Servitorul, câfrrd Jonat. Dumnule^ Infimă! curând acasă? < . . . Jonat. Da? Servitorul. tle să'fief a agucat’o așa de la inimă in sus și în jos și stă' să moară. Jonat, luând pâlâria și îndreptându-se spre u.șe. Cină, rihă, Copila? d lăsasem cam indibpusă. Servitorul. .As,! ce ijopila! matnț ți-el. Jonat, întorcânduse. Nevasta mea ? Spune’I că . . . Zii să mal aștepte, auzi tu ? Zii să nu moară până n’oiu veni eu. Mai am ceva de lucrat ș’apol me întorc. (Servitorul ese). (Adresându-se câtre Joimartin] In fine, ce tăcem? n’auzî că ne! ard casele, că ne mor soțiele? Eu văz că ne perdem timpul în deșert, și ar fi mal bine să . . . .*. Joimartin privind în sus cu estas Ia stați! . . . O inspirațiune . . . Sancia Cabala! . . . Moise a zis: «Legea* lui Dumnezeu va fi scrisă pe fruntea ta și în palma ta !» Lavater I . . . Doctorul Gali I . . . Spurzheim ! . . . Tabla de smarald ! . . . . Ilermes irismegist! . . . . Misterele orfice! . . . Nostradamusl ... In cartea lui Job e scris : «Dumnezeu apus semne în mâinele oamenilor pentru ca fie-care să cunoască faptele lui!. . . . Femela va zdrobi capul șearpelul...........Femela, electricitate negativă! . . . . Fluid magnetic! .... Somnambulismull . t . . Stați că am găsit cu ce să desleg nodul gordian! (chemând) Stelica! Stelica. Filiaș (câtre pel-l'alțl încet). Mă prinz c’a 'nebunit! Jonat. Lasă că nici noi nu suntem cu mințile întregi! www.digibuc.ro 612 LITERATORUL scen'a e£ Cel de stțs, Stelica. Stelica, M’al chemat, tată? Joimartih. Da, fala mea! șezi colo pe scaun. Tu ești somnambulei Stelica. Eă! Joimartiil Nu te face . . . , Crezi că nu te-am văzut adesea dip ijereasțră colindând grădina din dos nopțile când era lună? Stelica /cu prefăcătorie). Și cum de nu mi-ai spus nimic pân’ac m? Jolmartin. N’am vrut să te sperii, pentru ca să păți ce-va. Da,r șezi colo pe scaun. Am să te adorm prin magnetism șl să’țl lac o întrebare. Stelica (șezând). Dar n’așl putea să respund și deșteaptă ? Joîmartin, (făcând asupra, capului Stelicei mai multe mișcări magnetice) Nu, copila mea; oamenii cari sudt deștepțf la noi hu reușesc așa de bine ca cel adorm iți, Bemol apropiându-se Doarme I Joimartiil Da, e adormită—Stelica, ’țl ordon să ’mi respunzl ce știi despre barba lui Ștefan cel Mare ? Stelica cu glas încet Nimic. Joimartin Cum nimic! nu știi dacă purta barbă sad nu ? Stelica. pe acelaș ton Nu. Joimurtin Nu purta? Stelica Da. Joimărtin Așa dar purta ? www.digibuc.ro LITERATORUL 613 Stelica Nu. Joimartiu, înfuriat Nu, da, da, nu ! purta sati nu purta ? respunde lămurit! Stelica Purta și nu purta. Joimartiu (trântind un scaun cu sgomot pe jos) Patru-zecf de mucenici I asta e un făcut 1 C^telica să deșteaptă spăimântată și fuge scoțând un țipăt) Filiaș Eă văz că lui Dumnezeu i a trebuit mal puțin timp ca să puie un suflet in primul seă om, de cât nouă ca să atârnăm o barbă unul reposat. âbimartin Vâm atârna-o, și el o va purta fn necazul antibarbiștilor! Frate Filiaș, vino lângă mine. Nici noi, dar nici kt f* Cu toate acestea vom vedea. AI niște pumni țepeni; ’l țiă minte și acum de când urmam in școală. Suntem doi și el tot doi; număr egal. Pe el și n’aibl grije! (In momentul d’a se prinde în luptă, lampa din tavan se stinge, scena rămâne întunecoasă, dar într’o clipă s'audc un sgomot spăimântător în dosul scenei, ușa dirț. fund se deschide repede și lasă a se vedea în pragul ei o aparițiune înfășu- rată într’un sudar alb. Asistenții se retrag înmărmuriți și cad grămadă unii peste alții în fața scenei, rostogolind câte va scaune dupe dânșii). SCENA X. Cel din sus, Umbra lui Ștefan cel Mare. Joimartiu Doamne al puterilor, fii cu noi I Umbra (intimând brațul spre dânși). Tremurați înaintea umbrei lui Ștefan cel Marel Joimartiu (sculându-se în picioare cu mirare) Poartă barbă ! Nu vă spuneam etl ? (Cei alți se scoală și'și îndreaptă ochelarii asupra aparițiunii) Umbra V’am zis să tremurați 1 (Sfârșitul în No. viitor). G. Baronzi. www.digibuc.ro 614 LITERATORUL LOGICA f ,1 d JU r jn a r e) Afirmațiunea universală, în judecată posedă cantitatea; universală; -firjicș Xaește ori-ce Y, — toate lucrurile inerte sunt acelea jcarb gravită, — iva suferi cft Qbvprșiune asemenea obversiunil din propozițiunea A; pici um Xr nu © un Y, — jwLue Jucrp jnert nu este printre acelea cari nu g'-avită. Afirmațiunea particulară cu un predifcafi^tiniv'ei’sal, Y) va Nuferi O Pobversiune* ase- menea acelei din I Oare-căre X este ori-Ce Y, câtă-ya ființdumuut&'ate sunt toți oamenii, oare-care X nu este un Y, bare-cară X nu se gisește^ptintre objectele cate nu «unt oameni; este o clasă saii grupă de muritori, ce ml le vota descojWi nici de bum pnintte cele brațe. Sunt inferențe prin obversiune caiT nu pot fi justificate ^‘bât Șrin ă'gz^mbhuT Ab- jectului sub care duce propoziția. Dacă puteta zice .* „căldura este plăcută"- și prin obver- siune' „căldura nu este nici neplăcută, nici indiferentă*®, nu putem eu toate acestea afirma, fără a egzamina objectul propozițiuni!: „frigul este neplăcut." Este in adevăr o formă de inferență, așezată de oare-care logici printre inferențele Imediate, grațid- la ceea-ce putem zice: „absența căldurei este absența Ținui lilcru plăcut.* bard, ăceasta acordată, noi suntem încă departe de afirmațiunea: „frigul âste heplăcui." ^entrif a ajungă jjâriă aci, ar trebui să putem zice încât „absenți făldurei ăst'e ăhela’șî lu'cru, -ba bi ffigfil și absența de ceea-ce e plă ut echivalează cu ceeâ-ce 6 neplăcut.0 beci, nu putem- Zidă de cât, după ce am egzaminat însă’și 'faptele, șf vedem că absența Qiăîdftreî hi/ estd âcelă/și lucru ca frigul, și că absența de ceea-ce este plăctft nu poate3 fi absență de cbea-c^ e neplăcut. De altă partă ânsă, ecsperiența ne învață ci trecere^ bfuscă a iăldufeî la o stard de frig este neplăcută, și dă în general impresiunea subit’ă â fiifu'f lucra ®plă-----,--------------------------------------------- a califica sati a limita subiectul și a zice: oare-care Y este X, oare-carl muritori sunt oameni, alțl muritori putândregzista și egziatând, -afara de oameni. Această conversiune este numită limitativă sati prin accident; rSii practicată și fără această restrincțiune, ea este o sorgint nesecabilă de erori și sofisme. In conversiunea lui O, negativa particulară (oare care X nu este Y, oare care oameni 'nu sunt Europeni) o operațiune complecsă este necesară. Se poate, în adevăr convertii zicând: oare care Y nu este X, oare cari Europeni na sunt oamenL Este locul de a opera aci: 1 Obversiunea și 2 Conversiunea simplă; prin obversnme se obține: oare care X este un Y, oare cari oameni sunt nu Europeni, și prin c nveraiune: are care nu Y este X) oare care ființe ne Europene sunt oamenL Această dublă operațiune se numește ob- versiune prin negațiune, contrapozițiune, sati mal bine conversiune verfată. In fine A, universala afirmativă, poate fi tratată in același mod, ast fel să producă • negata» echi- valentă cu termenii transpuși. Ast-fel ori ce X este Y, dă pnn obvexsmie - msm Xnm este un Y; și prin conversiune (de E): nici un Y nu este X Toți oamenii sunt muritori Nici un om nu este nemunta- Nici un nemuritor nu este cm. e). Inferențele hipotetice sunt de două feluri, amWjMimiiIlffi șm (iinjpînriirMC uite aiu fost luate ca fundamentul unei forme de silogism nrnmiiă tapsttsibteîk. «liimntgnnniu copiilor este neglijată, el se vor mări în ignorantă.0 Baftă ® jpnqpnatonmE anute jpnrtte ffl stabilită ca cea mal mare a -unul silogism; și adîfflgiâmămHhffie ansa^iai unul nunSi nJEtau oare care copil aii fost neglijati/ suntem autanaațffi a csmuritafl® - s® wur nriten im ig- noranță/ Aci este silogismul bipotetic sau condiftgfflmaiJl)). Mu"® jpiapuraiftmiBS diBgjunitira (A este încă B sad încă C) asociată cu o projHmgDinimE «ani® affinniu uimii lini ttrameni alternativi (A nu este B) noi deducem alit tarnw aiH aJlttamtttawHi (A «tefee (£) - aesra am 'u fi un sillogism disjunctiv. Deci aci este murii jmDuaQtt ® nnealiuftu dte ofitt un site gism în regulă, dupe mărturisirea celor mnm itaus a^iinite. Forma condițională se aplică mai îmifâtaffi lai națpînrtîiiil dte onuriS, lili erifmtt: ctkc& oauzaa este presintă efectul este asemenea, șu efecdinill aibstrtte, om si oaiuaaeeasse- menea absintă. Același formă valorează, oitinfi iun Uunitu salte ®mmd unu aâR,s®ai este constant asociat la un altul. In propozițiunile condiționale. A © ®ite U), wJHMaâtettdl w fi liMonsse admite ca A este B, rezultă că C est® B. Wn aaite lirffemțfîî în oaste. U&cdă ttajpdl continuă a fi frumos, vom mesge h, ]pr®uniJtoi®i‘' aidHMalteirJă oju itnipd frumos și prin urmare vom merge la pawîaMlasro.*' B&te