ANUL IV. No,- 1. „LUPTA PENTRU LUMINA" „LUMINA PRIN LUPTA" ’ ‘4 1' 1 S85 IANUARIE ~ - • f>‘ • CONTROL DE STIL. LIBERTATE DE IDEI Abonamentul: I’e șease luni 10 lei; pe un an 20 lei. — Administrația și Redacția Strada Colțel, No. 50. DIRECTOR al reviste! si SOOIETÂȚEI LITEBATOHUL VIO E-P R E Ș E D I N T E AL SOOIETĂȚEI D-nul V, A. URECHIĂ D-nul AL, A. MACEDONSKI PREȘEDINTE DE ONOARE al SCRISORILE nefrancate se refuză P1U.M redactor al revistei ADMINISTRATOR AL SOCIETÂȚEI ȘI CASIER GENERAL D-nul TH. M. STOENESCU PENTRU ABONAMENTE baniî se trimit ’nainte. CURTEA CU JURAȚI ^LElCrcrZuTTl MEU USTiaOL A.2B T1MTO Ați fost oare vre-o dată la curtea cu jurați?... Acolo sunt victime și sunt și vinovați! Acolo poate-orl-cine să meargă ca să ’nrețe, Că viața e un taler ce are două fețe, Pe-o față este Raiul și pe-alta Iadul.—Raiti E dulcea bogăție cu veclnicul el Maiu, Cu paturi, cu poloage, cu jețuri de mătase, Cu searbăde ființe în șiruri lungi de case, C’o lume de dorințe ce ’ndată să ’mplinesc, Cu ,pun-te ia-te' masa® în chip împărătesc. Cu slugi, care stau gata să’ți fie la poruncă, Cu tot ce e plăcere și tot ce nu e munca ! Ou toate câte ’n fine sunt Raiă și nu sunt Iad ! Trecând prin amândouă cunosc pe unul ș’altul : Splendoarea și noroiul, parchetul și asfaltul, Și făr’a ’ml frânge gâtul la Iad știu! să cad, Știu! să ’nvăț ce este cumplita sărăcie Cu boli sau trebuințe ce corpul ne sfășie, Cu soba înghețată pe viforul de foc, Cu ghiete scâlciate prin bălți și prin noroaie, et tllastre coll&gaji. Depuis que vous avez accepte la charge de delegue general de notre associa- on internaționale des hommes de Science en Roumanie, vous n’avez cesse de www.digibuc.ro 582 LITERATORUL donner ă noțre oeuvre des femoignages de votre zele piatră et de votre de- vpiiemept. La delegation de Rouipanie, a la t£te de la quejjș sont placăes Leurs Augustes Majestes le Roi Parol I et la Reine Elisabethy a reuni dans- son sein, grâce & vdus, toutes Ies ilhistrations de votre chere patriei L^ cOnSeil central apprenant votre passage ă Paris, ne pouvait manquer de vinir vbus souhâiter la bienvenue et vous offrir l’expression de sa reconnaissance. En foi de quoi, nous avons l’honneur îțl scriii D-tale care știîl că al o femee grațioasă, frumoasă și care te iubește .. . [rîzâudj Ha! Ha 1 .. Ha !.. El bine ? . . nu rîzl ? ELENA [rîzîtid forțată] A ba da. HelHe! (ia cărțile și se prepară a juca pichet). Nu joci pichel? MITICĂ Bucuros!. Și când gândesc că sunt oamepî naivi capabili de a lua în serios o asemenea scrisoare. O ^». Am cunoscut pamenț o-ipabill de gcețista. — Dar Unde ’țt-e gândul Eleno? Eă îți vorbesc și tu . . ( care cu puțin mal înainte reluase jocul de pichet] Iți dai toate cărțile ție? A1 am dat... MITICĂ El . . vezi că nu ’țl e gândul la joc, să ’l lăsăm (strângecărțile]. ELENA [în parte] Ce supliciu! [tare] Nici de cum . . . i MITICĂ Nu, ăă lăsăm Jocul! Elena Dar, amicul meii .. . MITICĂ Nu! ești poate ostenită... “elena într’adevăr1 iils doare Jjuțin capiii. .. dar ... MITICĂ Ei bine, o ciașcă de ciaiu îți va face bine, mă duc ensă să caut cutia eu ceaiti. [se scoală] ELENA Insă . . . MITICĂ Unde -e ? In odaia ta ... ELENA [repede rețiindu’l] O ! nu — nu te deranjia.. . ceaiul ’mi va face mal rătt! MITICA [cătâud a se desface fie Elena, care îl reține). Din contră, îți va face mult bine. ELENA [același joc] Nu!.. îți jur că ciaiul e în stare să mă bolnăvească mal reă MITICA Fie, lu te silesc; voiă lua eă dar, [se îrdreptă către nșacamerei]. www.digibuc.ro LITERATORUL 591 ELENA Te rog, nu intra acolo. MITICA Cum, nu vrei să intru în camera ta? . . ELENA [rugândn’l) Mitică ! MITICA Ce însemnează aceasta? ELENA [rcțiiniln’J]. Nu intra.. în numele cerului! MITICA Lasă-me! (o respinge). ELENA Căzând pe canapea, în parte] Ah! sunt perdută ... Ce o să se întâmple acum ? D-zeul meîî, ai milă de mine •.. [z&rind un bilet pe masă] Biletul acesta!. . [citind] A!. . voia să meargă la operă și a voit să mă mistifice și el la rândul săă .. . Respir! . . nu e nimeni în camera mea ... era el mai adineaori ! . . (pnindu-se în dreptul ușel camerei el). Mitică ie rog nu intra. MITICA Ah! Eleno, mie frică de mine!. , mi-e frică c’o să se întâmple aci o nenorocire!. . ELENA Ce vrei să zici? MITICA O! știă foarte bine ! Eleno, EI(ENA Cum ? . . bănuești ? . . MITICA E de prisos a te mai preface. ELENO Așa dar vorbești serios? MITICĂ îmi pare Eleno... că nu am aerul de a glumi. (In parte). Ce spaimă! ELENp O! nu credeam să ’mi faci ver-odată o asemenea insultă/... Uite... sunt indignată! (se retragelâtgăcămin). Intră Domnule!... (râzend cu hohot) Ha Ha! Ha ! El bine? De ce nu intri ?... germanul meii amic, nu prea £ști ingenios în invențiile tale... și crede-me... MITICĂ Ce fel... Știai... că... și mi5 lăsal să joc pe Otelo ? A! vicleană... www.digibuc.ro £92 I^ERAȚORUL BLBNA A! dar știi că... nu mă menajai de Ioc. O să se întemple aci o nenorocire!... (citind și aretând ce citește). Cu toate acestea știi foarte bine, că este bun, devotat, fidel! MITICA O ! cât pentru asta ! ELENA Intr’adever, dară daca n’aveal de gând să te duci la bal la operă, ce caută acest bilet de loje cu data de astă-zl ? MITICA (In parte) Ce zăpăcit!... (Tarej Dar e și vina ta draga mea., tu singură m’ai tentat ! ELENA Insă I... Mitica (Căaeud în genuchl), Eleno, iartă-me... Eu te ert.„ și să ne jurăm a nu ne mal face pe Viitor asemenea spaime. ELEkA (lutînzând mâna pe eare Mitică o sărută). Eu ! îți jur !... (Cortina cade,) tine. Ștefan Velescu. hî g’A mw... Mi s’a urât cu stele Cu lună și cu flori ; Dar ce voițl?... în ele Găsesc adese-ori Dalsamul necessr La chinul med amar! Mi s’a urât a plânge Și-a spune dorul meu; Dar când durerea ’mi strânge Sărmanul piept rnerett Fără să vreau simțesc Cum lacrimi isvoresc. Carol Scrob» ■ -i— — _ . www.digibuc.ro literatorul 593 0 Gestiune economică și națională E cunoscut astă-zi că o țară este cu atât mal puternică, cu cât este mal bo- gată cu atât mal civilizată cu cât- mijloacele de producțiune și îmbogățire sunt mai lesnicioase, mal perfecționate, mal respîndite și mai puțin costisitoare. România este naturalmente o țară agricolă; câmpiile sale sunt fertile ; pămân- tul său cofiține varii și inmense cătățiml de metale cari, esplorate și esploatate ar aduce statului un venit considerabil, și când statul este bogat;- locuitorii, masa- poporului, sunt și ei mai veseli, căci sunt mai puțin egzecutați și apoi este o macsimă economică care zice: ,când statul este bogat și locuitorii sunt bogațij Clima țărei ensă, atât de bună, atât de favorabilă agriculturei până mai acum câți va ani, din cauza stărpirei pădurilor s’a modificat: aerul a devenit impur, accesibil pentru miasme, cauza atâtor maladii, ploile nu vin de cât foarte rar și mai nici o dată la timp. Pământul arabil prea mult uzat, s’a slăbit sistemul în- grășămintelor, nu s’a introdus ca în Belgia și Olanda nici al rigațiunei ca în Is- pania, spre al întreține în stare de a produce mult și bun, așa că dupe cum cu toții am văzut de vre-uă zeci de ani, natura a fost destul de caprițioasă cu noi, agricultura pot zice nu prosperă, ci retrogradează, totul stagnează și lumea trăește într’o îngrijire perpetuă. Din alt punt de vedere, dacă privim situațiunea, este mult mal întristătoare: lumea s’a îmulțit în așa proporțiune, în cât pământul de hrană pe alocurea a în- ceput a nu fi îndestulător locuitorilor, nu numai a se îmbogăți, dar nici pentru trebu'nțele vieței; înbrăcămintea s’a schimbat: în locul costumului părinților noștri, modost, eftin și tradițional, luesul ’și a luat locul și s’a răspândit cu o iuțeală regretabilă în toate unghiurile țărei i industria țăranului, de la strămoși, confec- ționată iarna, în timpul recreațiunei, din lână, in și cânipă ne fiind încurajată și susținută de consumatori, a degenerat. Toată lumea aleargă a cumpăra de la stre- ini mai scump și mai prost, ceea ce contribue că aceștia fiind încuragiați să u- neltească tot felul de meschinării, permise și ne permise, spre a face concurența industrii țăranulăi, spre a’l paraliza, spre a’l aduce în stare de nevoe. Articolele de hrană și îmbrăcăminte s’ascumpit pentru toți; pentru țărani a devenit o povară grea, o suferință strigătoare. Obicierule, altă dată inocente și mjrale, s’aă schimbat asemenea; de undă cum era Româuul deprins mai înaintea munci de la răsărit-până la sfințitul soarelui, a se culca la 9 și a se scula la 5 dimineața, a se duce Duminica și sărbătoarea la Biserică, a se ruga lui D-zeă ca să-i ajute, să-i dea minte, credință, cuget bu- și putere ca să poată munci, astă’zi din contra s’a îngreuiat, a devenit molatic, muncește în silă, fără tragere de inimă și dacă recolta nu se face, suspină adun cănd vina că D-zeă ne pedepsește pentiu păcatele noastre. La biserică nu se mai www.digibuc.ro »94 LITERATORUL duce de cât din Paște în Crăciun, alergând cu nerăbdare în localuri publice spre a afia noutăți, spre a-șl perde timpul, spre a-șl perde banii, satt în cărți, satt pe băutarî vătămătoare sănătății. De aci conrupția, lipsa strictului necesar, mizeria familii! Lipsa de ocupațiune, neactivitatea aduce pe om în stare de a se da la tot felul de înclinațiunl vițioase. Țăranul mal cu seamă în timp de iarnă nu are nimic de lucru; toată ziua stă fără a se mișca și să dă fără voe la apucături cari ’l sărăcesc, îl bolnăvesc, și ’l slăbesc fizicamente și intelectualmente. Situațiunea este dar grea, și interesează direct și imediat nu numai pe oameni politici, ci și pe toți oamenii de bine, cu durere de prosperitatea și ușurarea celor suferinzi. A venit timpul ca să ne unim mic și mare, tineri și bătrâni, cu toți într’un gând, spre a căuta și găsi remediul eficace pentru salvarea românului din starea de lipsă și de deprinderile, care ’l duc spre peire. Iată tim- pul în care ar trebui să se lase luptele care nu folosesc, spre ă ne ocupa zi și noapte de marele reforme cari trebue să transforme situațiunea, căci mal prelungin- du-se ar fi dezastroase și pentru stat și pentru națiune. Una din necesitățile mal principale, este ecsplorarea minelor noastre de fer și înființarea de fabrici și ateliere practice, cari să confecționeze pentru necisitățl tot felul de instrumente arătorie, mașini, poduri metalice, raiuri pentru drumuri de fer etc., unde mii de locuitori ar putea găsi prin muncă onestă, întrebuința- rea timpului lor disponibil, hrana suficientă de toate zilele, unde cine-va ar putea învăța o meserie utilă, higienică și bănoasă. Acești meseriași la rândul lor, s’ar răspândi în țară, și cu ajutorul guvernului ori asociațiunelor ar putea să înfiin- țeze ateliere mal mici, atrăgând în timp de iarnă, mal cu seamă pe țărani la lu- cru, spre a le înlesni mijloacele d’a câștiga bani și a’I sustrage de la inacțiune, care adesea îl bolnăvește. Fabrice și ateliere pentru confecționarea postavului, a matasel și a tot felul de țesături, asemenea este urgent necesar pentru a se înființa ; aci fetele, feme- ele ca și bărbații ar putea întrebuința timpul lor, ar putea încetul cu încetul a se sustrage de la deprinderele rele, contractate prin 'lipsa de muncă, ar câștiga, și de nevoe n’ar mal duce grijă. Ecsploatarea pe o scară întinsă a minelor de cărbuni, care dupe cum s’a con- statat prin comisiunele tecnice sunt abondente în această ramură de bogăție—ar face concurență lemnelor de foc și cu modul acesta pădurile s’ar economisi, s’ar lăsa să crească, clima ar deveni mal dulce și mal regulată, agricultura după câți- va ani s’ar îndrepta, soarta țăranului s’ar ameliora, căci venitul ar prospera și pentru dânsul și pentru stat. Parte din agricultori întrebuințați în alte soiuri de producțiunl, ar lăsa pă- mântul arabil ca să se mal repauzeze câțl-va ani și cu modul acesta s’ar îngră- www.digibuc.ro LITERATORUL 595 șa, ar deveni cu timpul mal fertil, și atunci s’ar putea realiza un progres demn de civilizațiunea modernă,, conform și cu aspirațiunele noastre. Numai ast-fel situațiunea actuală s’ar schimba spre ușurarea muncitorului; nu- mai ast-fel vom avea munpitorl viguroșl și inteiigințl. Săteanul găsind de lucru iarna, ar scăpa de nevoe, milioanele nu s’ar mal duce în srăinătate, ci ar rămâ- nea în țară, ca să umple golul ce adesea lasă lipsa agrigulturel; văduva n’ar duce lipsă, și n’am mal fi siliți să vedem pe strade oameni sănătoși cerșindu’șl hrana zilnică. Th. P. Jereghio. Dacă lumea toată-ar plânge, Apele chiar de s’ar strânge Cu tot plânsul la un loc, Tot n'ar stinge al mefi foc! Th. C. Penciulescu. POEZII DIN TINEREȚE După cum, răscolind cenușa în sobă, dai peste vr’un cărbune âncă nestins, ast- fel rescolind cenușa inimel, găsești câte-o scîntee, remășiță a unei înflăcărl de altă dată; tot astfel răsfoind bagajele literare ale unor scriitori, găsești câte-o inspirațiune tânără, necitită de nimeni, uitată chiar de autor, și care într’o zi eșind la lumină, readuce aminte un lanț nesfârșit de iluziunl dispărute, de egzal- tărl nebune, de fericiri stinse. Nu e mult, de cănd unul dintre redactorii noștri, aflăndu-se în cabinetul de lectură al D-lul Ștefan Velescu, unde ’l aștepta pentru oare care afaceri, desco- peri un tecst cu poezii din tinerețe ale distinsului nostru redactor și membru în comitetul general. — Fără multă mustrare de cuget, tecstul fu luat pe subt mănă și adus redacțiunel. — Și noi, care suntem complicii sustrăgătorulul, cerem indulgența D-lul Velescu, să nu procedeze la anchetă și să ne ierte dacă publi- căm căte-va din acele poezii, scrise de acum 20 de ani. Iată una din^acele poezii: www.digibuc.ro 596 LlTEâATdRTJt E bătrân, liidos și gârbov, acest secol ne’nțeles Și pe palida lai frunte încrețită de ecsces Cugetarea este stinsă; iar giganticul săti pas Poartă numai un cadavru într’al său din urmă ceas. Din suflarea! veninoasă ese foc și infamie, Și din ori ce gănd și suflet azi se naște o mișelie! Secolul bătrân se duce, dați’i foc și desmățare Să se stingă mal în grabă, să scăpăm de degradare. Ștefan Velescu. Iată o altă poezie intitulată : Sur un journal Vous n’tcrivez que pour ecrire, C’est pour vous un amuseipent; Moi qui vous aime tendrcpient, Je ecris pour vous le dire. Mal iată și o fabulă : "Vxxltu.xx3.1 si ZxZEelou.1 * (Imitație) Un vultur odată văzând cu mirare l’e-un arbor gigantic, urcat foarte sus Un melc, ce sta mândru cu coaja’n spinare, l-a zis: — Cine dracu aiul te-a adus ? — Chiar efl !... zise melcul, lungindu-se’n coarne; Te miri, văzănd poate că sunt prea urît, Chiar văntu ’ncercat’a ca să mă răstoarne, Dar m’am urcat; iată! — Și cum?. . . — M’am târîi! . . , * Asifel prea jnulți oamejn în țară la not, Ca melcul se 'nnalță/ prea sus din noroi!, . . Ștefan Velescu. www.digibuc.ro LITERATORUL^ 597 ZLei Dixxxare- Tu care-aî vezul din veacuri fapte marlpde vitejie, i'iî pe pace! Nu se ’ntâmplă dupe pofteîfe nemțesc!! Dunăre, cu mândre malurii, rîzi de oarba lor trude! Pân’la tine sunt Carpaț'i, arme, piepturi Românești! la mic până la mar# datoria ne vom face. Știm să apărăm o țară și-a ei drepturi stremoșești, Știm și-am dat dovezi hdesea ! — Dunăre ! poți fi pe pace, Pân’la tind sunt Carpații, arme, piepturi românești! Carol Scrob M A Z K P A (Dupe Lortl Rijron) Dupe teribila zi a Pultaveî, în care norocul părăsise pe regele Suediei; în toate părțile pământul era acoperit de cadavrele ârmatei, care verSase în luptă, pen- tru cea din mrirtă oară sângeld setî. Puterea și gloria armelor, zeități schimbă- toare ca și oambnil ce le adorează, trecuseră ’in partea țarului Victorios, și zidu- rile Moscovei, erau asigurate pentru a doua4 oară, până în zioa funestă, care înlr’un an mai memorabil, trebuea să lumineze rușinea unui nume mai mare, a . unei armate mal puternice și să nască im naufragiu mai grozav, o cădere mai profundă, un’ traznet care să lovească pe om și să consume lumea. II Astfel era .soarta rezboiului. Carol, rănit, se deprinsese cu fuga; noaptea, ziua îl vedeai străbătând ca un fugar câmpiile, acoperite de sângele seu și al solda- ților sei; căci mii de oameni, pentru a’I asigura fuga, piereau în urma lui, și nici un glas nu se ridica în contra ambițiunei, in acel moment de cădere; în care adevărul nu mai lăsa nici o îndoială asupra paterei. Calul regelui fiind ucis, Gieta îi dete pe al seu — și se lăsă prizonier în mâinile Rușilor, Și el ensă moare, dupe o lungă oșteneală și dupe zadarnica silință de a se opune ; și în fundul pădurilor, la lumina molatică ce scoteau focurile sentineleloru înconjurate de acele ale dușmanilor, acolo, numai acolo un rege poate să găsească odihna cor- pului său. Iată pentru ce fel de odihnă, pentru ce glorie națiunile se aruncă în flăcările rosbelelor ! Zdrobit de durere și de osteneală, credincioșii lui, îl depun la tulpina unui copac ; sângele rănilor sale este închegat, membrele înțepenite ; noaptea e rece și întunecoasă, frigurile, ce ’i încălzesc sângele nu ’i dau pace www.digibuc.ro 598 LITERATORUL să adoarmă j și cu toate acestea, el îndură asprimea soartel saie, și în culmea durerel, transformă suferințele în alinări și le supune voinței sale regești; ele lâncezesc într’ânsul mute și subjugate precum odinioară lâncezeau națiunile su- puse de dânsul. in CâțI-va generali îl însoțise, — dar val!. . puțini aii scăpat de furia acelei zile ; puțini, ânsă bravi și credincioși. Toți stafi întinși pe pământ, triști și tăcuți, lângă regele și calul șefi; căci pericolul pune adese ori pe oameni pe aceiași treaptă cu dobitoacele și nevoia ÎI face egali unii cu alții. Printre el, este și Mazepa, hat- manul Ukraniel, războinic liniștit și întreprinzăter, el îșl așează așternutul subt un bătrân stejar, robust ca și dănsul. IV Dupe acestea, Mazepa îșl întinde mantaua și ’și reazemă spada de trunchiul stejarului. Observă dacă armele ’l sânt în bună stare, apoi ’și scoate previziu- nile, pe care le împarte cu regele și însoțitorii lui, fără însă a întrebuința eti- cheta curtezanilor de pe la banchete. Carol, cu surîsul pe buze, ia parte la mo- destul ospăț, dorind să arate că nu e mâhnit și vrând să fie mal pre sus de ră- nile și nenorocirea sa; — apoi zice: — Din toți războinicii mei, cu inimile de fier și brațele oțelite, nimeni, sunt sigur, nimeni nu s’ar fi găsit care să facă mal puțin de cât tine, bravu^ mefi Mazepa I Din timpul lui Alecsandru, nu s’a putut vedea pe pământ o pereche mal potrivită ca tine și Bucefalul tăfi : gloria întreagă a Scyțiel ar trebui să se încline înaintea ta, când e vorba să străbată cine-va câmpiile și să înnoate rîurile. Mazepa respunse: — Blestemată fie școala, în care am învățat întâia oară să încalec!.,. — Și pentru ce blestemi, betrânule Hatman, relua Carol, când al învățat să călărești atât de bine ? Mazepa răspunse din nofi I — Ar fi o prea lungă povestire, și avem âncă mult de călătorit, mal cu seamă că la ori ce pas putem întâlni zece dușmani pentru fie-care din noi, și apoi, Sire, Majestatea Voastră are nevoe de odihnă; efi trebue să vă fiii sentinelă. — Voesc, zise monarchul suedez, să începi povestirea ta; poate ca ea să ’ml depărteze grijile și să ’ml aducă somnul; în acest minut simț că n’așl putea să dorm. — Atunci, Sire, voifi face să treacă pe din’naintea mea cel șeapte-zecl de ani av vârstei mele trecute! Aveam doug-zecl de ani; pe vremea aceea Cazimir era www.digibuc.ro LITERATORUL 599 rege, — Jean Cazimir. Șease ani am fost pagini sSiî,... O! era un rege foarte învățat; nu semăna câtuși de puțin cu Majestatea Voastră: nu’I plăceai! râs- boaele, și nici nu cucerea regate, pentru a le pierde din nofl; și, afară de des* baterile dietei de la Varșovia, regatul sâă trecu sub liniștea unei păci îndelun- gate. Avea și el ânsă păcate, ca orl-ce om; iubea muzele și femeile; și câte o dată sunt așa de fantastice, în cât adese-orl îl venea dorul de a se vedea pe câmpul de luptă; dar gândurile rele ’l treceai! repede, el îșl lua o nouă amantă saă o nouă carte; și apoi iubea sărbătorile zgomotoase. — Varșovia întreagă - se îmbulzea spre palatul săO, ca să admire splendoarea saloanelor și mulțimea prin- ciară a Doamnelor și Seniorilor: era, într’un cuvânt Solomonul Poloniei; ast-fel îl numeați poeții din acel timp, afară de unul, care făcu o satiră, voind să arate că nu știe să lingușească. La curtea lui Cazimir toți eraă poeți, toți erai! versi- ficatori : ’mi aduc aminte că și eu am făcut câte-va ode, pe care le semnam : cThyrsio disperatul., Printre noi, era și un conte de o 'naltă noblețe, bogat ca o mină de sare saii de argint; era sever, al fi crezut că e picat din cer: puțini dintre cel care înconjurai! tronul se bucurau de bogăția lui în noblețe și în aur. Dacă s’ar fi încercat cine-va să ’l numere tezaurele saii să ’l precugete genealo- gia, de sigur că ’șl-ar fi pierdut mințile sad ar fi zis că acest merit aparține numai lui. Cu toate acestea, femea sa nu împărtășea aceeași idee, — era mal tânără ca dânsul cu trel-zecî de ani, și din zi în zi jugul ÎI devenea mal nesu- ferit; ast-fel, dupe cât-va timp de temeri și de speranțe, dupe câte-va lacrîml pe mormântul virtuțel, dupe câte-va cugetări răpitoare, dupe câte-va priviri aruncate asupra tinerimel din Varșovia, câte-va cântece, câte-va serenade, ea căzu sub destinul comun; și aceste accente care încălzesc inima cea mai rece, o botărâră să adauge la titlul contelui și alte titlhrl noi. V Pe atunci eram tânăr și frumos; la vârsta mea de șeapte-zecl de< ani, fie-ml permis a spune, că în tinerețe aveam vasali, cavaleri, servitori, și eraă puțini care să se potrivească cu mine. Eram puternic, tânăr, vesel, o față, nu așa de veștedă ca acum; dar plină de grații, dupe cum a rămas și pănă astăzi. Ce voițl, timpul, grijile și războiul apăsând pe fruntea mea, ’nH aă dezrădăcinat sufletul. Părinții mei nu m’ar mal recunoaște dacă m’ar vedea Cu toate acestea, anii, nu ’ml-aă slăbit puterea, curagiul și mintea, negreșit, — căci altmintrell n’așl fi aici, în acest moment, ca să vă povestesc întâmplări uitate, subt un stejar, și fără alt acoperemânt de cât cerul albastru. Tereza, era frumoasă, — par’că o văd și acum. Chipul el s’a întipărit adânc în memoria mea, cu toate acestea nu vă pot descrie cât era de încântătoare acela pe care o iubeam cu atâta foc *. ochii săi aziaticl, negri și dulci, respâudeau o lumină ca primele raze ale lunel nlg- www.digibuc.ro 600 cende: Privirea sa, ai fi zis că este a unei martire, care ’și dă sfârșitul în mij- locul flăcărilor, înălțâad ochii spre cer, ca și cum ar simți o mulțumire să moară mai curând. Fruntea el semăna cu suprafața unul lac, într’o zi senină, când soa- rele aurește undele-I ne’ncrețite și în care cerul se oglindește ca într’un cristal; Fața ei . . . buzele ei . , . Dar pentru ce toate aceste amintiri? . . O iubeam,— iată tot! . . O iubesc ancă; și nenorocirea este pe-atât de mare, pe cât simț crescând iubirea în inima mea. La ce folosește bătrânețea, când ea ne aduce cu sine toate nebuniile trecutului, și când sub părul albit și sub fața veștedă ne lasă aceiași inimă înfocată. VI >Ne vedeam adese ori, — privirile noastre se întâlneau. — Eă suspinam, și dânsa ’ml răspundea fără a scoate un singur cuvânt. Sunt atâtea semne și accen- te ale inimei pentru a ne putea înțelege, în cât nimeni n’a răușit a le pătrunde pe toate; — scbintel ale cugetare!, ce scapă dintr’o inimă apasată, și formează o limbă stranie, misterioasă și nemărginită; inele nenumărate ale căror lanț leagă inimele tinere ; metal electric, care într’un mod necunoscut, servă de conductor al flacărel omenești. O vedeam, și plângeam în tăcere, o întâlneam,' dar nu cutezam să’I vorbesc. In fine, o cunoscui, și ore întregi ședeam cu densa de vorbă, fără a’I lăsa să înțeleagă cât de mult o iubeam. Atunci, numai atunci, mă hotărâl să ’I spun totul; dar simțeam cum se stingeaă cuvintele pe buzele mele. într’o zi, ne întâlnirăm nu ’ml-aduc aminte prin ce întâmplare ; nu mă îngrijeam că poate voiu fi mal nefericit safi poate că bucuria va îulocuj durerea mea ; ’ml era destul s’o văd ! . . O păzeam ca o sentinelă și se părea că observase neliniștea mea ; cu toate acestea femeile ne fac adese ori să ne închipuim aceia ce nu este. Atunci îmi veni o idee fulgerătoare, — în privirea sa era un ce care ml zieea: speră; — și atunci începui să-I vorbesc. Vorbele mele erau aproape neînțelese; dar ea mă asculta. Era de-ajuns pentru întâia încercare ; a doua oară puteam să’I vorbesc mal liber. Inima ei nu era de ghiață, și o femee când îți ascultă mărturisirea probează că o primește. VII „De astă dată iubeam, dar* eram iubit.--------O! Spune, Sire, că n'aî simțit nicl- o-dată aceste slăbiciuni ale inimei, și eu voiii scurta povestirea durere! și a fe- ricirel mele. Ți se vor părea poate absurde și nefolositoare; dar nu toți oamenii sunt născuțl ca să ’și stăpânească patimile sati să ’și supue voinței un întreg po- por, dupe cum faceți voi, Sire. Sunt, sau mai bine am fost prinț; comandam o ar- mată de mii de soldați, puteam să ’I târăsc pe un drum periculos și plin de sân- ge; dar nu avui puterea să fac același lucru și cu inima mea. Cum vă spuneam, www.digjbuc.ro LITEBATOBUL 601 eram iubit; fhtr’adevfir, mă găseam, în cea mal deplină fericire; dar această feri- cire când atinge ultimul sfiă grad, se sfârșește într’o durere și mal adâncă. O vedeam pe ascuns, și ora în care pătrundeam până în camera iubitei mele, ridi- ca de multe ori o spadă ascuțită asupra capului meii. Nu ’ml era teamă de moarte, cacl trăiam numai pentru acea oră mult dorită, și din care astăzi numai amintirea ’ml mai remâne. Ași da Ukrania întreagă ca să mal fiți un singur mo- ment pagiul, tenerul pagiu, care stăpânea o inimă atât de nobilă, și care n’avea alt ajutor decât spada de la cingătoare și amorul din inimă. O vedeam pe as- cuns, — sunt unii care cred că în acest mod de întâlnire este o îndoită plăcere; nu știu nimic. ’Ml-ași fi dat ensă viața, ca să pot zice că este a mea în fața ce- rului și a zidurilor ce ne înconjurați. VIII ,Adese-orl, când două inimi se iubesc, dușmanii stau la pândă și se prepară ar le nimici. Ast-fel să întâmplă și cu noi: — în această ocaziuue Satan se îm- brăcase în haine negre. — Satan!.. Poate că ’l învinovățesc pe nedrept: era po- sibil ca vr’un sfânt, plictisit de iubirea noastră, să fi aruncat asupră-ne răutatea sa prea curată. — Ori cum ar fi, aceia ce știu, este că într’o noapte poetică, câțl-va spioni puși în urmărire ne surprinseră și ne, făcură cinstea de-a ne lua cu deușil. Contele era furios; eu n’aveam nici o armă; și chiar d’așl fi fost a- coperit cu oțel de sus până jos, ce-ași fi putut face în contra unul număr mare de oameni? Eram în apropiere de castelul seu, departe de oraș și de orl-ce a- jutor: îmi vedeam moartea cu ochii. Dupe ce mfi rugai tutulor sfinților, mă lă- saiîî să fiu dus pânc la porțile castelului. Tcreza nu mal știam ce devenise; din acel moment soarta noastră fu despărțită. Mânia orgoliosului conte era la culme și poate ce avea dreptate; dar ceia ce ’l făcea și mai furios, era teama ca nu cuni-va acest fapt să influențeze asupra genealogiei sale viitoare. El nu ’și^'putea închipui o pată mal mare asupra numelui sfiîî! Un pagiu să-i facă o asemenea necinste! Cel puțin dac’ar fi fost un rege; n’ar fi fost nici un pericol!.. Dar un pagiu, un ticălos de pagiu!.. Eu înțeleseiu furia contelui; dar să mS credeți ’mi- ar fi cu neputință s’o descriu!. IX Aduceți calul! porunci contele. Calul fu aaus ; era într’adever un animal vrednic, un fugar din Tartaria, de rasă Ukraniană, de care ați fi zis că zboară mal repede ca gândul. Era de o selbătăcie rară, ncînvățat la ham și la călărie, furios ca un taur. M<5 legară pe spinarea Iul cu frânghii împletite, apoi lovindu’l cu biciul îl strigară: Mișcă! . , www.digibuc.ro 602 Și sălbatecul dobitoc mă luă, cu dăusul. Trăznetul și vijelia n’ar fi fost atât de repezi, atât de îngrozitoare ! X , Mișcă!.. înainte !. . strigară el, — și eă îmi perdusem cumpătul și mi se oprise respirarea. Numai vedeam nimic înaintea ochilor. D’abla sa făcuse zio, și calul tot fugea. Ultimele glasuri omenești, ce auzisem, fuseră rîsetele batjocori- toare ale dușmanilor mei; — încercai să rup legăturile ce mă țineaă strâns pe gâtul fugarului și ridicându-mă pe jumătate le aruncai cele mal fulgerătoare bles- teme ; dar zgomotul ce făceau pașii tovarășului meii de călătorie, repeziciunea ga- lopului seti, întreceati tăria glasului meă, dar pe de-o parte ’ml eraă spre bine ; căci ași fi fost disperat, închipuindu-ml că nu puteau ajunge insultele mele până la dănșil. Cu toate acestea m’am răzbunat mal târziu : din mărețul castel și din toate întăririle lui, astăzi nu mal rămăne o singură piatră și nici pulberea nu se știe dac’a mal rămas nespulberată de vânt. Ați trecut poate de multe ori prin acele locuri, fără a vă închipui că acolo a egzistat vr’o dată o locuință o- menească. ’l am văzut turnurile în flăcări, zidurile fumegănde, acoperișul topin- du-se ca ceara, mulțumită rezbuuărel mele neîmpăcate. . In acea zi de durere, în care am fost destinat unei morți sinistre, dușmanii mei nu ’șl puteaă închi- pui că într’o zi mă voiu întoarce cu zece mii de soldați, ca bă mulțumesc contelui de frumoasa cavalcadă ce ’ml-a prucurat. El îmi jucaseră o urâtă farsă, dându-’ml de conducător un cal sălbatec; dăr eă le-am răsplătit cu prisos; căci timpul aduce une ori faptele la aceiași măsură ; ș’apol când găsim momentul favorabil, nu se află putere omenească, spre a înlătura resbunarea unei inimi, care păstrează până la moarte amintirea unei insulte neo- menoase. (Va urma) Th. M. Stoenescu. COPIE DE PE NATURA Sunt 6 ore de dimineață; luna Ianuarie; vântul suflă rece, e ger cumplit. In colțul Bulevardului se vede înaintând un om purtând o lădiță în spinare, iar în mâni un scăunaș și un sac. El așează aceste diferite lucruri jos lângă un vechiu gard, scoate niște perii și o cutiuță, se pune pe scăunaș și..,.., așteaptă. Lângă dânsul se gudură o sterpitură de câine, personificare a slăbiciunii. Omul de care vorbim...... ați ghicit... este un văcsuitor de ghete. Priviți’l cum ’șl freacă sbârcitele și uscatele! mâni, înghețate de frig; el suflă www.digibuc.ro LITERATORUL 603 într’însele doar Ie va încălzi puțintel. Capul sett plin de un pâr albit înainte de vreme, e d’abia acoperit de o vechiă căciulă, e îmbrăcat cu o haină sdrențeroasă, care poate odată a fost neagră; acum grațiă numeroaselor petece de care e plină, e multiculoră. Pantalonii sunt de vară, subțiri. Un corp slab și deșirat, un obraz brăzdat de o mulțime de sbârciturl, urme ale suferinței și ale necazului, vânăt, cu niște ochi osteniți, băgâțl în fundul capului, o barbă incultă, iată pe scurt portretul sermanulul văcsuitor. Pe stradă abia se văd vre-o câțl-va trecători. A venit prea de timpuriii. EI se mal scoală, mal umblă, mal suflă în degete....... E groaznic frigul! Sosește în fine și ora 7; numărul trecătorilor se mal mărește; iată că pe tro- tuarul diu față se stabilește un plăcintar cu coșul șefi. Cât sunt de plăcute la văz acele calde plăcinte, din care se respândește încă mici nori de fum. — Bună ziua nene Gheorghe, strigă văcsuitorul apropiindu-se de plăcintar, — Bună ziua vere, respunde acest din urmă; ce mal zici? — El Cu treabă și necaz ! — Altceva? — Nimic... Văcsuitorul ’șl întinde manele pe d’asupra caldului fum ce ese din tavă. Trece o fetiță cu un ghiosdan în mână, plin cu cărți. Se duce Ia școala pri- mară, de sigur. Micul el obraz dispare în o imensă broboadă tarcată, ce nu I lasă la aer liber de cât o mică parte a feței, care a devenit cu totul roșiă. Fata merge repede, repede, pe cât ’I permit micii săi pași. Văcsuitorul se uită lung la dânsa și oftează cu greii; câte suvenire din copi- lărie nu ’I amintește această copilă I Trece și un boer dispărând sub o blană cu mari dimensiuni și sub o căldu- roasă căciulă. Mânele-I sunt apărate contra frigului de niște bune mănuși. Văcsuitorul se uită la acest trecător, apoi la densul; el tremură în pantalonii sel de vară. Trec âncă mal mulțl studențl, ce se îndreptează spre Universitate. — Nu-mi faceți saftea, Domnișori mei? Iată întrebarea ce o pune bietul om studenților ce merg vorbind și rîzând. Nu i se respunse’nimic. Văcsuitorul n’are noroc; pământul e înghețat, nu e noroi. Iată ânsă că se apropie de dânsul un gros cârciumar, cu niște mari cisme în picioare, cu un mare lanț de argint la piept. >Ia fă-mi_ cizmele! zice^dânsul cu o voce imperioasă. — îndată, D-le, indată, respunde betrenul bucuros, că are să câștige ceva în- fine. Și se apucă de lucru. www.digjtnic.ro 604 —r Mat iute, mal iute că am treabă... Nii-I bine așa. mal mult lustru zice cârciniparul. — Na, adaugă el, dijpe ce s’a finit, ține. Și ’l aruncă 5 bani. — Numai atâta, Domnule... —r Dar cât vrei, nene? Nu cum-va am se ’ți dau mal piuit, pentru că, pi dat de două ori cu peria pe ghete? — Dar... — Calicu dracului! — E! mai na 5 bani. Și se depărtează. Văcsuitorul se pomenește cu 10 bani în mână. El se uită la el lung, dă din cap, apoi ’l pune cu îngrijire în, o vechiă cârpă ce o scoate din sac. Soarele a apărut, razele sale aurii se joc nebunește pe frun- tea nourată a bătrânului. Pe stradă acum e animațiă și zgomot. Văcsuitorul cânta încet o aria vechiă, pe când face ghetele unul tener> e vesel; el s’a reapneat de lucru. București, Februarie 1883. NESTOR URECHIĂ. Domnului Al. A. Macedonski. Adierea ușoară a velitului de primă-vară mișcă încet perdeaua albă, de Ia fe- reastra Zoel și o mișcă ast fel că a’l crede că cine-va ștă ascuns lângă fereastră si se joacă mereu cu pânza perdelelor. Și mirosul florilor, ce se afiă pe lângă fereastra el, năvălește în cameră de o- dată cu văntul care mișcă încet hârtiele ce se află respâtîdite în neregulă pe masa. Une-orI, i le suflă de pe masă și le aruncă tocmai prin colțurile caincril — lucru care face pe Zoe a se scula mereii de pe scaun și a alerga ca să le prin- ză ca pe niște paseri sburate din colivie. Pentru că aceste hârtii sunt mal scumpe ca toate paserile din lume, șî de aceia ea simte cea mai mare plăcere citindu-le, resfoindu-le, scuturându-le di praf. Sunt multe la^numer aceste hârtii, aceste scrisori ; ele reprezintă câți-va ani din viața el, ani care s’au scurs, și daca n’ar fi acele hârtii pe masă, acest timp țrecut pentru ea poate ’i-ar parea ca nici n’a egzistat. www.digibuc.ro LITERATORUL 605 Vârsta tinerețel nu se uită de loc ’napoi, momentul prezent e totul și înain- tează din moment în moment, cum ar trece cu degetele pe clapele pianului — egzecutâud înainte un cântec, Aceste scrisori — scrise pe hârtiuțe de diferite culori: albe, roșii, verzi — simt legate in panglici de diferite culori, care panglici se termină în funde. Din toate strânse la un loc, a făcut vre-uă trei pachete, în care pachete se a- flă o comoară mută pentru alții, — dar atât de vorbitoare și de prețioasă peu- tru ea. Căci în fle-care zi le desface, le citește, și găsește în ele suspinurî cu cer- neală neagră, jurăminte scrise mal subțire, căci erau destinate a se șterge cu timpul, Mal găsește flori așa de galbene și de uscate, că nu le mai recunoaște de loc. Aceste flori s’ail lipit de hârtie cu apa lacrimilor vârsate pe ele și au format o unire cimentată de moarte. In toate zilele, ea descopere câte ceva în scrisori: câte un cuvânt ce apare mai mare ca cele-l-alte și acest cuvânt e de adio Și tot în acel timp, nu mal găsește de loc cuvinte ca: iubire, speranță, ti- nerețe.... Timpul, îngălbenește unelp litere, le șterge cu încetul și înegrește* pe altele. ‘ Par’că ar fi invoit cu fatalitatea, și parcă și-ar uni împreună degetele, ca să șteargă cuvintele de iubire și de speranță! * Dupe cum v’am spus la început; vântul intră pe furiș — dând perdeaua în lături — și numai el singur cutează a se atinge de scumpele ci scrisori. Căci Zoe ca în iot-d'a una era la masa ei, ocupată nu cu citirea scrisorilor, ci cu privirea lor; ea le citise de atâtea ori, că era de ajuns a pivi o pagină și se știe coprinsul el. Cuprinsul acelei pagine se desemna înaintea ochilor și vorbele scrise pe hârtie resunau tare la urechile ei. Persoanele de care se vorbia în năuntru eșiaă toate ca din pemânt, îi umpleau odaia, se învârteai! pe lângă dânsa, o priveați, îi vorbiaă. Jurămintele scrise se auzeaă tare la urechile el și simțurile șopteai! cântecele lor. Lacrămile vărsate, deveniaă transparente și ea privea lumea prin trasparența acelor lacrămi. Așa cugetând, din ce în ce cu mintea mai înfășurată în vise, ea 'șl aducea a- minte că e logodită și că din aceste scrisori fiiă-care literă va fi pentru ea o boabă de mărgăritar, în care trecutul s’a schimbat, pentru a fi mal lesne țintit pe lângă sufletul ei. www.digibuc.ro 606 LITERATORUL Era logodită și daca ea mai sta âncă pe scaun lângă scrisori, sta pentru a nu părăsi așa repede aceste^ prietene cu rochii albe. Și care prietene ascund în încrețiturile frunței lor: lacrăml, surîsurl și sărutări/. Știe că e logodită, dar nu ’I vine a crede, nu, căci cuvintele: amor, sărutare s’ah șters de prin scrisori și nu se vede de cât cuvântul adiol... Cu toate astea e logodită, da, e logodită;— în patul el stă întinsă "rochia de mireasă, evantaliul alb. — Ce frumoase sunt! Pe un scaun se vede: un coș poleit, încărcat de flori artificiale, care tremură mereă pe telul ce le suportă. ,Frumoase flori, — 'șl zicea ea — acestea sunt florile cu care intru în lume. Florile artificiale nu se usucă nici o dată ca și iubirea artificială, — ele trăesc cum pot, căci minciuna Ie pune în fie-care dimineață rouă de pe buzele el. Ser- mane flori de prin hârtii, voi nu trăiți de cât o singură zi, dar pulberea foilor voastre reprezintă vecinie 6 floare cu sărutul depus pe ea. Acest sărut, flutură tot-d-auna pe d’asupra acestei pulberi, cum flutură sufletul omului pe d’asupra pulberii corpului să ii în mormânt. “ Aleragă apoi la rochie și o îmbrăcă, îșl agăță de pâr florile de''portocal*care se mișcă merefl, suflate de vântul ce intră rece pe fereastră. — Se inserase. Și oglinda 4) arăta atâta de frumoasă, că ar fi putut zice cine-va: că e cea mal frumoasă mireasă din lume. Aceasta ’șl o zicea și ea singură, iar în momentul cănd terminase cuvintele, se aude ușa deschizându-se încet cu un scârțiit prelungit. Ea se roșește la față, căci a fost auzită, — și auzită chiar de logodnicul el, care o contempla acum, cu o privire mal dulce de cât raiul. înainte de a’I vorbi prima vorbă, ea se repede la masă și ea în brațe toate hârtiele ce ședeafl risipite, le strânge, și le ascunde cu'îngrijire. — Ce frumoasă mireasă ești, Zoe !... Zoe se roșește mal rău și ’șl ascunde fața cu măna, lăsând numai un colț al figurel, plin c’oj zîmbire copilărească. — Zoe, ești cea mal frumoasă mireasă din lume!.... Pe când George zicea aceste vorbe, vântul închidea ferestrele, deschise și per- deaua cea albă liniștită de suflarea vântului acoperea^giamul. — „Fericirea voește să se ascundă în această cameră, vrea să se închiză, Zoe, căci trimite vântul se închidă fereastra, ca"să nu iasă pe’afară nici o’șoaptă, nici o murmură de iubire. Fericirea vrea ca aceste șoapte și murmure să se depărteze de buzele noastre și să se reîntoarcă apoi ca să’moară iar pe buzele noastre*! Zoe cade pe canapea, ea ’șl aruncă mâna în foile de portocal, George aleargă să ’I o descurce și apucânduT mâna nu ’I o mal lasă. www.digibuc.ro LITERATORUL 607 Zoe vrea ca să ’și traga mâna din mâlnele lui George, dar George ’l a- pucă și pe cea 1-altă. Se privesc mult timp unul pe altul, și, uitându-se unul în ochii celui l-alt, se pierd pe această cale lungă și misterioasă. Și era așea de frumoasă această călătorie, că nu le venea să se mal întoarcă înapoi. Se duceați cu gândul, alunecând câte o dată pe luciul unei lacrimi de iubire, ce scălda ochii, și atrași neîncetat, el ’și priviau sufletul unul altuia. Sufletele lor întîlnite îl apropia! și căldura inimilor lor se amesteca întocmai ca prin farmec. Și într’un sărut lung și nervos, terminau această poemă atât de frumoasă... Dar, aă fost atât de tari bătăile inimel, și așa de arzător sărutul lui George că, Zoe.... s’a deștetat din somn.... Visase un vis atât de frumos !... * Vântul mișca mereu perdeaua, de credeai că cine-va stă ascuns lângă fereas- tră și se joacă cu pânza cea albă. Iar suflarea lui, amestecată cu mirosul florilor, năvălea pe fereastră și spulbe- ra dupe masă scrisorile de culoare albă, roșie, verde ! B. C.-Tcleor LA •NCEPUT La ’nceputul omenirel patimile'erați sfinte Și în suflete curate nu săpati adânci morminte!... Intr’a omului privire strălucea un foc divin, Inima-I era ’n pruncie, cugetu-1 era senin. Vulturul cu ciocârlia adormeal pe-acelașl stâncă, Leii se ’ntâlueati cu cerbii prin prăpastia adâncă, Șerpii, de erai mulțime, nu aveai otravă ’n dinți. Tigrii se jucal la umbră cu vițel și căprioare Și mergeai să se adape la aceleași reci izvoare, Lupii alăptai adesea mielușel făr’ de părinți. Câmpurile dându-șl rodul, nu fuseseră arate; Florile de stal mărețe, nu erai de pași călcate; Munții de ’nverzeal pe creste, Iernile nu ’l înbrăcaă; Apele de erai limpezi, numenl uu le turburase; Aerul de era dulce, nimenea nu’I răspirase; Cerul de era albastru, norii nu ’l întunecai! www.digibuc.ro LITERATORUL G08 Fu de-ajuns ca să tresară răutatea femelască, Fu de-ajuns ca s’o asculte omul care o ’ntrupase, Și întreaga armonie se schimbă într’un minut; Vietățile ’ncepmă pentru veci să. se urească. Universu ’n acea clipă echilibrul îșî schimbase, Pe când omul se re’ntoaise iar sub forma sa de lut. La ’nceput în al meu suflet era liniște adâncă Și dezgustul pentru lume nu născuse ’n mine âncă. Soarele pe-atunci în ochi-mi era mult mai strălucit, Si ’ntr’a mea copilărie, cât eram de fericit! Bucuria și ’ntristarea se ’nvoiaă așa de bine, Nepăsarea și iubirea se ’ntâlniau ades în mine, Iar dezgustul, de ’ncepuse să plutească ’n al niett gând, O plăcere mult mai mare me găsea ades cântând; Fruntea de ’mi-era senină, suferința n’o brăzdase, Mintea de ’mi era curată răul n’o întunecase, Pieptul de ’mi bătea mai liber, nici uu dor nu ’l apăsa, Glasul meft d’avea răsunet, leagănul nu mă ’nțercase, Lacrimi de n’aveam pe față, maica mea nu me uitiie, Și de n’aruncam blesteme, Dumnezeă nn mă lăsa !... Fu de-ajuns ca să tresară vanitatea femeiască, Fu destul s’arunce ’n oehi-ini arză.oarea ei privire, Și odihna vieței mele să dispară ’ntr’un minut, Patimile să înceapă pentru veci să se ciocnească, Inima st se consume în zadarnică iubire. Pe când mintea, ’n vil regrete, să se ’ntoarcă spre trecut! T. M. Stoenescu. W SU ttfio... Inima-mi cu al ei dor Ți le trimeteam în zbor, Ca se știi câtă iubiră încălzea a mea simțire! Astă-zi ensă îți trimit Numai dorul, — și-am oprit Inima-mi cea arzătoare ; Căci a ta, nesimțitoare, Pentru mine s’a răcit! Horez. N. Anastasesou. www.digibuc.ro LITERATORUL â3 D-nul Stephane, L& Metayer, distins scriitor francez, născut în București, a avut deosebita buna-voință de a se înscrie între colaboratorii Literatorului, înce- pând chiar cu numărul de față, în care, cu multă plăcere, publicăm una din poe- ziile sale, ce este plină de farmec și ce face multă onoare autorului și re- vistei noastre, prin faptul că poate da la lumină o asemenea poezie meritorie. Augurăm poetului, — dacă se va decide să scrie și în jurnalele din Franța,— un succes ce va întrece cliiar așteptările sale. ---««•-- Son grand coeur debordant d’une douleur profonde, Une» femme pleurait, au milieu de la nuit. Une larme, soudain, s’âgara par le monde Et s’en alia tomber dans un humble râduit. Dans l’âtroite mansarde, un jeune homme au front pâle Ravait en esseyant de scruter l’avenir. II aperțut le pleur, iremblant sur la petale D’une rose de Măi, toute prâte ă pârir. — Tauvre Iarme; dit-il, vivant et triste emblâme De tous leș maux qu’endure, helas! l’humanite, Quel est le desespoir, la souffrance suprâme, Qui font jetee ainsi dans mon obscuritâ? Dis-moi, qui fa verste et par quelle infortune? Parle, je sais souffrir et connais le malheur, — Car nul 'ne se soustrait ă cette loi commune, Je te comprendrai donc et fouvrirai mon coeur. La larme, alors lui dit: II est, vois-tu, sur terre De ces sombres douleurs, de ces dechirements, Dont il faut (Witer de sonder le mystere, Dont il faut respecter le g-rands accablements. Les larmes d’ung femme ont une source pure, Qui s’agite, parfois, sous de cruels tourments; II s’en exliale alors, un Jouloureux murmure, Un soupir dtouffe, de vagues râlements, . . Mais qui peut concevoir la torture poignante, Qui fait ainsi jaillir ces cris dâsespârâs ? Et qui peut dechiffrer, sans trembler d’âpouvante, Tous les aveux âcrits dans des yeux âplores ? Dieu seul peut pânâtrer et lui seul peut comprendre 3 www.digibuc.ro 34 LITERATORUL Ees crig de Târne en proie anx‘ morsures da sort ? Et Eon doit se garder'de iremuen Ia cendre Du gît un coeur brisd par un trop long efi'oiti Em ce moment la brise, tentraiit avecj vacarme,, Etreignit le roșiei! feuîDage fauni, Et la pâlejietale oii reposait la lapmq Suivit Ie vent du soir ă travvers Finfini. Marș, 1883. Ștefane Le Metayer. RAPIREA BUCOVINEI DRAMA IȘT0B1CA RAȚIONALA, IN ț ACJE Ctt 1J TABL0UB1 ConipEL-sa iîe X). ¥*> si Z. ț'E.HSO J Dan, căpitan, apoi postelnicii... ; Gorschi, polonez, amicul lui DăiV,, Vodă Grigore GLica IV Doamna Elena Mărioara, fiica lor Moruzi Archimandritul Eudoxic Spătarul Tudor Ganciu Postelnicul Udrea Paharnicul Stanciu Comisul Buhuș Logofătul Pârvu Vasile Vascu Toguth, ambasador austriac Micii, generalul oștirel austrlkce Romanțof, general rus L. £7 ELE r _' Zșlevâclp, polonez rn. rtrmia austriacă u'llanțj aghiotantul hil Toguth Vizirul ,Aai;if Aga. Palaș^ Irina,. doica ci I oficier austriac lî oficier aiistrlăC Un jlreot Un ^etan bătrân ț Un jJragpițăij Un ceauș turc O voce A doua Voce Un soldat* Armată austriacă, soldati, ofițeri austriacă, bocri români, “ofițeri, Voluntari, bărbați femei, topii, pAN Rănit... GOBSCHI Rădică-te și reazămă-te de mine,să intrăm în cotate. dan (se ridică și cade în brațele lui Gorscbi] Nu pot... gobsChi [’l așează jos binișor] D-zeule! ești plin de sânge ! Ce să fac ? (se aude zgomot de trăsură în stâuga, Gorscbi aleargă într’acolo). Un leagăn boeresc! Creștini; opriți-vă. Ajutor! Ajutor!... Uji glas femebSC, între cujisș Ce este? GOBSCHI Ajutor!... [Intră Băiașa cam speriată, urmată de Irina și o altă slugă] GOBSCHI Dumnezeii te trimite, Domniță. Acest june e rănit, (arată pe Dan) BĂLAȘA Unde e ? - - Cum, ați fost năvăliți de niscai-va tâlhari ? GOBSCHI Da. Dar nu te speria, frumoasă domniță; tâlharii aii jfiigit. Erai! tâlhari, da, țâlharl de cel mal rei, tâlhari grozavi de cari să vă ferească D zeu, tâlhari cari nu se mulțumesc cu punoa sau viața unul om: el vor sângele a mif dd oameni, el vor să sugrume țerl întregi. — Iată ’l, domniță, iată’l, e aci; să ’l ducem în leagănul domniei tale. (Vin spre Dan) DAN GorschT, ml-e sete; mă sfîrșesc... GOȘSCHț Curagifl, prietene ! D-zett ne trimise un înger, ca să te scape. bălașa Irino, apă. [Iriuți dă fuga și aduce un urcior. Bălașp. se pleacă spre Dfi,n și ’I recunoaște, tresare. Rădi- cându-se apucă pe Irina demâuă], Irino, este el! IBINA Cine ? BĂLAȘA El! Ce întâmplare! El, nu înțelegi tu, mândrul ostaș da care ’țl am vorbit, mân- drul oștaș la care ’ml e gândul. Curend să ’l punem în leagănul nostru, (către Dau) Rădi- că-te încet... încet, (se ridică, Gorscbi și servitorul ’l susțin). Te vom duce aci, aproape de tot. Mama Irina te va îngriji, eafe un vracii! meșter pentru răni. Mul ți voinici ostași a vinde- cat ea. Dar cine a năvălit asupra domniilor voastre ? DAN, privind’o, Dumnezett te trimise în calea mea; negreșit, ești uh înger al lui și n(i sunt vrednic să ’I mulțumesc. www.digibuc.ro ^J^EDAPORU^ 39 băJjAșa.. în Partc Cuvintele s'coase din bubele lub Aduc fiori în ijninpă, DAN întrebași cine m’a lovit? A J Moruz, nunw'blestemat, Tn contra căruia ură' fiica,crește și mai mplt... ferul lui'Moruz m’a iQvit.. JBlLAȘAj [uimită,) Cum, ferul lui Moruz!, GOBSCHI Liniștește-te, Dane. Vorba, ’țî face refl. Nu ȚI mai întreba nimic, domniță; ’țî voi po- vesti eu totul. Are dreptate să urască pe Moruz, pe care ’l urăsc și eă, e un grec mi- șel, un trădător... de sigur. ’ BALAȘA Urîți pe Motuz ? GOBSCHI O, da! Moruz e un trădător! BALAȘA Vă iubiți dar mult țara ?... GOBSCtil Negreșit., și facem reiî? băLașă Din potrivă; nu e un biin Moldovean, cihe nu'iubdște Moldo vk 1 Să tncrgem. Puneți pe rănit în leagăn. Ioane, să meargă cai ,în paa, noi vom ,urma- pe jos. GOBS.CHI Așa Domniță! (pornesc) BADASA f > (Iu partc) El!... (către Iriua) Mamă Irino, să ’l ducem la tine, căci... tu... et^jO si) ’f. în- grijim bine. Nu e așa ?.. Acasă la noi,— de și sunt veduvă, dar nu trebue se dăm lumel de vorbă. (iu parte) El!... Doamne,’țî mulțumesc! (es). TABLOUL H. Via Irinei. In stânga căsuța Iriuei, uu interior ‘țărănesc, curat și cu oare care bogăție. S'-'ENA.V. Dau, Gorschi [sunt îu casă] GOBSCHI Ei!., acuma ești bine, nu e așa? Am să ’țî spun multe de prin Suceava. DAN Mama Irina zice că se mii staă vre-o trei zile. — M’am vindecat trupește Qorsobi, am căzut însă bolnav reă sufletește. Ea vine în toate zilele de me vede... și cum me pri- vește... ȚI aduci aminte, Gorschi ? ’Ml vorbeai de dragoste în seara când fusel rănit, a- tunci n’o știam ce este, acuma, aci (arată la inimă) o știti, o Mmt. A cât o iubesc! Me în- trebi dacă ml e bine, oh! aș vrea ca să mi se prelungească reul cât mal mult ca să nu mai plec d’aci. In loc de a urî ’mi vine să bine cuvintezpe acel ce m’a lovit. www.digitNic.ro 40 LITERATORUL GORSCHI Nimic mal frumos de cât să fii tânăr și cu inima plină de fiorii iubire!Datj a te da focului dragostei în vremea aceasta, este o nebunie, Dane, Austriacul e la hotare și vă ame- nință, Muscalul e âncă pe pământul vostru^ amândoi sunt în înțelegere și ce e, nu e bine pentru Moldova voastră. Sunt un om fără țară acuma,' am îmbrățișat și eă patria^ fa; voiti lupta alăturea cu tine pentru ea. Scutură farmecul iubire!: e vremea să lucrăm. De seară boeril se adună în Monastirea Putna, ’f-a chiămat Archimandritul Eudoxie, ca să se înțe- leagă despre noul Domn. Am aflat că Moruz poftește la Domnie și 'șl a făcui părtenl prin- tre boerf. Acolo • locul tătt acuma, Dane..; DAN Un lucru mă chinuește, Gorschi: cine să fie Bălașa ? (dup6 un gest dq nemulțumire al lui Gorschi) Ce vrei Gorschi? Lasă-mă să iubesc! Să vorbim de ea, prietene. Negreșit trebue să fie de vreun neam mare, de s’ascunde ea așa. Cum aș vrea să știă .. [Bălașaa intrat aco- perită de un v81 și s’a oprit la spatele lui]. SCENA VI. Bălașa și cel de sus. BĂLAȘA [Cu o voce mângăioasă] Ce al vrea să știi ? DAN A!.. Acea ce te întreb măreți și nu vrei să ’ml spui: Cjne ești? bălașa, [’șl dă la o parte vSlul de ps ochi] Dar cine să fitt? Suni Bălașa, sunt sora ta, după cum te-am rugat să mă nunv tu ești fratele meii, nu e așa? [’i ia manile] DAN Așa e... dar... BĂLAȘA Ce vrei să afli mal mult? Mulțumește-te cu atâta, Dane. Mal târziii, poate... DAN Mal târziă!... Nu. Te rog Bălașo, te rog sora mea, căci așa vrei să te numesc, spune- ’mi cine ești. La ce să ’ml mai ascunzi numele tăă ? bălașa Bolnavul nostru e bine? DAN Bine... și nu prea. BĂLAȘA Cum? gorschi [în parte] In adevăr, cine să fie femea aceasta ? DAN Știi că Gorschi mă silește să mă duc in cetate ? www.digibuc.ro LITERATORUL 41 bălașa, (ou imputare] Cum, Domnia-ta, Gorschi ? Ce, vrei să 'i faci răii ? Dan nu este ence vindecat binjș jde rănile sale. Trebue să mal stea aici. La ce sonii acesta de a mi’l lua? GOBSOHI Așa e, frumoasă Domniță, dar mal avem și alte lucruri de făcut. In curend se va face ncua alegere de Domn, și acel Moruz poftește la domnie! BĂIiAȘA Moruz! GOBSCHI Da, domniță. dan Lasă, Gorschi, lată, pentru momentul acesta, domnia și pe Moruz în pacp ; om yorbj altă dată.—Cât ’ți sunt de dator, Bălașo! Pe nu ne eșal îp cale, ca un înșer tpjnes din cer, ce mă făceam eh? Cu ca aș putea să ’ți plătesc. Dar, frumoasă Bălașo, pentru D-zeii, spune ’mi cine ești? Mâne poate o să plec d’aicî, de mâine n’o să te mal văd... vrei să nu știă pentru cine să mă rog la D-zeti ? bălașa (cu ochii in pământ cu uu accent trist și hotărît) Da! DAN Da ?... Dar ce al? De ce al plecat la păment frumoșii tăi ochi? QoRșcjn Aide, nu e chip. Dan nu mai vr.a să șt:e de nimic acum: a uitat șL ptj- Moldova și pe Grigore Vodă... (pornește, în fund se întâlnește en Irina care aleargă speriată)> SCENA Vil. Irina și cel de sus. Irina Domniță !... (Bălașa ridică și se acopere eu velul). Gorschi, (punând mâna pe sabie) Primejdie! Irina Nu, nu! Lasă sabiea domniei tale în teacă, l’ugițl, fugiți... GoHsctn Să fugim ?... Dar de ce ? Bălașa. (luiGorschi) Da... trebue. (luiDau). In curend poate o să pleci d’aci: făgădueștip-ml cp, nu vel spune la nimeni locul unde al foșt și că nu vei întreba pe nimeni de mine. Și D-ta Gorschi, asemenea. Dan Dacă o voești, negreșit. Gobscjui Fie! www.digibuc.ro 42 LITERATORUL [ BALAȘA Am Cuvântul vostru! (vobște a pleca, Ban o apucă de mână>. Dan Dar... nu ne vom mal vede! ? BăMșa Mâine. (Dan ‘1 sărută mâna, Bălaia pleacă eu grabă). IbinA Iute, fugiți! [Dan pornește, Gorschi ’l ține In loc]. Gobschi Să fugim!... Bine. Dar încă o-dată, să fugim, de ce? Tainele întunecoase nu *fnl plăc. Da! ’l am făgăduit că nu vom vorbi nimănuia, nimic, și negreșit ca nu vom vorbi. Dar nu ’l am făgăduit că nu ne vom ascunde în astă vie Spre a vedea cele ce vor fi fle văzut. Vino! (’l trage dupe el In tund pe unde dispar). SCENA VIII. Moruz, BȚicli, Toguth, Romauțov și o suită dq alțl ? saț 3 în șl MoBU/5 Ecscelențelor, v’am adus aici, căci de cele alte întruniri ale noastre cam începuse a se vorbi prin cetate. ErtațI ticăloșia locului, dar aici suntem în siguranță. — Eată ce am să vă împărtășesc eti ca lucru noti : de seară e adunare la Arhimandritul Eudoxie, spre a se înțelege despre noul Domn și peste trei zile sunt alegerile. Eti ’ml am făcut uneltirile mele pre aici. Ecscelențele voastre să bine-voiască a’ml spune acuma, prea înalțil și prea luminați! lor stăpâul în ce hotăiârl se mal află? Romanțov Hotărârea este luată și neschimbată: trebue Bucovina Austriei spre buna pază a hota- relor sale din spre Polonia, de năvălirile Tătarilor și spre liniștea Europei. Ce le face lor cu Bucovina sati fără de ea ? Dar boeril Moldovei sunt niște nebuni. O, T cunosc eti bine... Zie el că sunt patrioțl și sunt în stare să pună niște interese închipuite jmal pre sus fie interesele împărățiilor și ale Europei. El nu vor voi, cu nici un chip, să primească darea acestei bucățele de păment. [etitre Nemți] D-lul este un boer cu înțelepciune. Odată ce oș- tirile maestățil sale apostolice vor fi intrate în Bucovina... și d-lul Domn al Moldovei a- tuncl Bucovina e sigură .. . Mobuz , Din partea mea, Ecscelențelor, lucrul este hotărât. Ajutați-mc să fiti ales și iscălesc la orl-ce. In mine veți avea tot deauna o slugă supusă și credincioasă. ifticir, cu arqganță Lucrul s’ar put' a face și fără de voia domniilor lor. Dar, abia se făcu pacea, abia se încheiă acel tractat de la Cuciuc-Cainargi șp Maestățile lor Caterina II și Maria Tereza găsesc că o bine a se face lucrurile în liniște și cu bună învoială. Ne trebue Bucovina eu orl-ce preț. De e ncvoe de un Domn care să primească aceasta, el bine, fie... Mobuz Eti înțeleg aceste interese, Ecscelență. Apoi am rude cu putere la Țarigrad, și ast-fej mă leg a vă face toate cu buna învoială a țăre) și în cea mal mare liniște. Numai, am www.digjbuc.ro trebuință de ajutorul vostru, precum și Ecscelânțelfl vdastre nu puteți avea Bucovina decât prin mine, numai prin mine. RoMă'NȚOv Vel avea ajutorul nostru! Ne-am înțeles dar ? Moruz Da! (îq parte) O, Domnie!., ești a mea! SCENA li. Gorsch.1 și Daț ț^părânA pe din, dosul căsiițe’|], Gonscnț AuzișI ?... D^ Adio, Bălașo!.., Cine știe când tc-cțX mal vedepA.. Qorschi, nu e vreme de perdut; să alergăm la G^rigoip Vpdă, jjpol la Monastirea Putna. A, nelegiuitule, a Iudă de Moruz, faci tocmeala Bucovine]!! Știam eă de ce urăsc numele tăij,! poatnne, nu ’l ajuta.! (pleacă repede). TABLOUL *111. O sălii mare din Monastirea Putna SCENA X. Archimandritul Eudoxie, Logofătul Pervu, Paharnicu Stanciu, Comisul Bulniș, Spătarul Tudor Ganc:u, Vasile Vașcu, Postelnicul Udrea, și alțl boerl și m< nacliî. Qkrehim-'ndritul Eudoxie primește pq boerl jn sală și ’l așqșză). Eui)Oxi« Prea cinstiți boerl, peste trei zile suntem phiămațl a ne alege un Doină. Drept sbuifip, pe care ni’l răpiseră și care astăzi ni se redă, mulțumită Măriilor lor Sultanul și Țarul, în urma tractatului de pace ce înpbeiară deunăzi, Ve mulțumesc că ați venit aci, spre a ne înțelege asupra aceluia pe care ’l vom alege. Se pare că vremile cele ’jitrigl, ce trec peste biata Moldovă se mal îndulcesc. Dar tocmai acuma socot eîl, că e de nevoe să a- legem un Domn priceput în ale domniei și iubitor de țară. V6 atrag luarea aminte că rusul e în bună înțelegere cu neamțul și să poate întâmpla ca el să poftească a ne lua prin vicleșug aceea luti deasupra capdtelor noastre, i < Uite ! vezi țu} a- fleseâ m1a muncit acest gând, șVhu voiă fi miilțumitf în sufletul mețî, până ce pu'voiă în- frânge piedica ce se împotrivește cu atâta tărie la fericirea noastră deplină ! — be sa facem?1. . Căsătoria noastră’ml-ai spud adesear că! nu se vă sevârși așa ușor, din pricina unul om din familia ta, care nu ’ți-'âr' îngădui să . yază de nădejdp: că adică, singur Marele-Ban ar putea călca peste această piedică: dar vezi! Banul >este hoer, și ori cât de drept ar fi, tot la ai lui se va ^ândi, așa că familia ta va găsi în- triensul un nod sprijin, 6 nou£ putere ca să nâ sfărâm? fericirea. . i Uitai ădăogă Voi- chița, ca șt cum ’și ar fi adus Aminte de ceva; era să uit! ce al făcut cu planul ce te-al țnșărcinat să chibzuești? — Tocmai de el veneam să-ți vorbesd- respunse sutașul, deșteptat din gândurile în care rămăsese adâncit/pe când Voichița îl vorbea. Planul meă se reazămă pe dreptatea Banului Ștefănuță, care este om drept și cu frica lui Dumnezeă; deci, fiind-că numai densul nepoate veni într’ajutor, iată ce trebue să facem. www.digibuc.ro literatorul 4â — Te ascult; vorbește. — înainte de a’țl spune planul meă, făgăduește-ml, că Vet face tot ce te Voiii învăța... — Te mal îndoeștl ? dar îți jur ! -— Bine ; foarte bine . i . Acum, când am cuvântul tăă, ascultă-mă. . . Și amândoi tinerii îșl apropiară obrazul imul de altul și vorbiră încet multă vreme... Dupe ce sfârșiră vorbirea lor cea tainică, sutașul îșl îmbrățișă âncă o dată iubita, și era gatâ de plecare . —<• Așa dar s’a hotărît! zise Voichița strângendu-I mâna ; Dumineca viitoare, tot la a- ceastă oră, iți voiă spurie dacă sfaturile tale aă fost sari nu roditoare ... Să ne vedem sănătoși! . . — Nu uita din ce ți am spus nici măcar o iotă ... Și acum, la revedere pe Dumi- necă seara ! . > zise sutașul plecând. Ce vor fi pus el la cale ? Ce vor fi șoptit el ? Nn să știe; dar vom vedea cât pot două inimi ce se iubesc, și se va adeveri o dată inal mult cuvântul că : dacă bețivii aă un Dumnezeii colo sus, apoi și amorezațil aă pe al lor1, tot așa de bun, și tot- asa de generos. II Trecuse trei zile de la întâlnire^ celor doul tineri. Era pe la zece ceasuri dimineața... Curtea Marelul-Ban al Olteniei înfățișa priveliște^ cea mal împestrițată. Cum intrai pe poarta cea mare, vecinie deschisă, vedeai la dreapta o casă lungă dar pitulată, cu feres- trele mici și înnegrite de fum, în care intraă și ieșiaă o mulțime de fustașl, lefegii, do- robanți, vânâtorl, socotolnicel si ferentari, unii cu toată armătura pe dânșii, alții numai cu sabia la coapsă și cu șușaneaua sub braț, alții numai cu măciuca saă cu sulița, iar alții fără nici una. Aici era cazarma gardel marelul-ban. Mal încolo, răsipite prin curte, grupe de căprari, de șutași, de căpitanl-de-plasă, vă- tafl-peste-cinci-sute și ceaușî-de-dorobanțl, convorbiaă împreună despre nevoile lor os- tășești. De 'țl-al fi aruncat ochii la scările palatului ce era așezat în mijlocul curții, al fi yă- zut o mulțime de femei bătrâne, moșnegi și oșteni invalizi, care ’șl așteptaă răndul a fi chiemațl înaintea banului, căruia să-I înfățișeze plângerile lor,—căci banul avea dreptul nu numai de a prezida tribunalul înalt al Olteniei, dar cerceta chiar și pricinile civile, și da hotărâri în numele săă ori unde z’ar fi aflat. înainte de a face cunoștință cu prea cinstitul obraz al marelul-ban Stefănuță, vom spune în treacăt că el se bucura de cea mal măgulitoare reputațiune din partea oblădui- ților sel, și reușise — lucru ce se întâmplă foarte rar oblăduitorilor — de a fi iubit de supuși; și cu drept cuvânt, căci era cel mal nepărtinitor judecător din tot banatul. Ade- sea-orl a fost dat, se zice, hotărîrl care aă făcut pe mulțl boerî să strâmbe din nas de ciu- dă, fiind-că nu le îndestulase placul. Dar ce’I păsa lui ? Avea de partea sa bine-cuvântă- rile celor slabi, și aceste bine-cuvântărl covârșiaă micele tzavistuirl ale ilniil mic număr de priviligiațl, care, crezând că unul boer totul i se îngădue, împila și sugruma pe orfan și pe mizer. Cu toate astea, ori-cât de drept era el, trebue să mărturisirii că I remâsese • ca moștenire prejudecăți de boerie, care de multe ori se încrucișau cu dreptele Șale fapte, și era cât p'aci să’l facă a șovăi și a aluneca pe clina nedreptățel. Tăria caracterului scă 4 www.digibuc.ro ăd ^LltaĂTpRl JL _ ansă destinse toate aceste ispitiri diavolești, și renumele sStt de oin cu deseverșire moral remase feciorelnic de ori pe pată, fiie cât de mică, In acest minut, dacă vom păși treptele palatului și vom pătrunde în sală, vom da cu ochii de o masă după care șade logofetul banului; el trec? într’o condică mură plânge- rile ce i se înfățișară una dupe alta de către un copil de casă.. Să facem câ'ți-va pași, și să intrăm într’o odaie mare din fața logofătului. Aci vom vedea doi oameni: unul, ci îmbrăcămintea ostășească, cu atitu liuea respectuoasă, este boerul Stoica, marelezcăpitan de județ, care pe lângă demnitatea sa de judecător, niaji esle și comandării a o mie de oș- teni din miliția județului, El poartă căciulă cu papii de struț, tunică albă ou .șireturi ne- gre, brâfi roșu peste mijloc, pantaloni cenușii și cizme ungurești cu pinteni de oțet To- vareșul seă este Banul Steftiuuță, cire poaită acelaș costum și nu se deosebește întru ni- mic de înirevorbitorul seă de cât priutr’un lanț gros de aur petrecut pe după gât în jos. El ș»ade pe un jeț de nuc, cu o mână la cap și în cea-1 altă ține o hârtie. Fața lui are ecs, resiunea unul .om pt) gândurț. EL este bătrân deja. O barbă căruntă i o tu uzită, îl înca- drează obrazul s• Dar unde te duci? — înainte. — Unde te vel opri ? •— NicăirI! — Și când te vel reîntoarce ? — Nici o dată! — Dar dacă voi primi știre despre Wang ? — Să’l ia dracu! Ah ! ce nebun am fost că ’l-am dat acea scrisoare absurdă I In adevăr, Kin-Fo se simț'a coprins de o dorință furioasă ca să găsiască pe filosof! II venia greu când se gândia că viața lui era în mâinile altuia. Nici o dată nu s’ar învoi să mal petreacă o lună în aceste condițiunl! Mielul începuse să turbeze. — Bine dar, pleacă, zise William I. Bidulph. Creg și Fry te vor urma or și unde te vel duce. ■— Fie’țl pe voie, zise Kin-Fo, dar te înștiințez că aă de alergat. — Vor alerga, scumpul meă domn, vor alerga; căci nu sunt oameni cărora lă Ie fie teamă de obosială! Kin-Fo intră în Yamen și, fără să piardă un minut, se pregăti de plecare. Sun, fără voia lui,—de și nu’I plăceaă permutările,—trebuia să’șl urmeze stă- pânul. Dar nu’și permise să facă nici o observațiune, care ’l-ar fi costat o bună părticică din coadă’I. Cât despre Fry-Creg, ca niște americani adeverațl, erafl gata tot de-a-una de plecare, chiar când călătoria lor nu s’ar fi terminat decât la sfârșitul pământului. Făcură numai o întrebare : — Unde merge... zise Creg. — Domnul ? adăogă Fry. — Mai întâi la Nan-King, și pe urină hi dracu ! Creg Fry suriseră unul dupe altul în același mod. Amândoi eraă încântați! La dracu! Nimic nu le plăcea mal mult! Numai să’șl ia congedifi de la onorabilul William I. Bidulph și să se îmbrace cu câte-un costum chinezesc, care să’l a- pere de curioși, pe timpul cât vor călători prin Cerescul-Imperiă. Dupe un ceas. Creg și Fry, cu geamantanele la subțioară, cu revolvere’n brîti, se întorceau la Yamen. O dată cu venirea nopții, Kin Fo și companionii sel părăsiatt pe tăcute portul www.digibuc.ro 58 H^Ei{Aî2EUL concesiune! americani și se stiiau pe vaporul, ce face serviciu între Shan£-Hai și Nan-King. Calea între aceste orașe este mâS mult o preumblare. Tn mal puțin de doue- sprc-zece ore, un steamboat, profitând de reflucsul mării, poate să s6 urce- pe fluviul Albastru până la capitala cea veche a Chinei uneridionale. In tot timpul călătoriei, Creg și Fry se îngrijiau grozav de prețiosul lor Kin-Fo, nu însă fără ca să se uite în fața tuturor călătorilor. Filosoful le era cunoscut;— care locuitor al celor trei concesiuni n’ar fi cunoscut pe această figură blândă și simpatică?—și erau sigur! că nu ’I a urmărit pe vapor. Pe urmă, acăastă pfecau- țiune luată, câte atențiuni dădeatt ei în fie ce minut pentru clientul Centenari#, pi- păind cu mâna perețî! de care se sprijinea, încercând cu piciorul trecătorile unde ședea câte-o-dată, depărtându’l de mașina vaporului; ale cărei cazane le păreaă sus- pecte, amintindu’I să nu se ecspuie la vântul col rece al serei, să nu răcească la aerul umed al nopțel, având grije ca ferestrele cabine! lui să fie ermetic în- chise, certând pe Sun, valetul netrebnic, care nu era acolo nici o dată când îl chema stăpânul, înlocuindu’l la trebuință pentru a servi ceaiurile și prăjiturile de seară, în fine culcâudu-se la ușa cabinei lui Kin-Fo, îinbrăcați, cu centura de scă- pare de naufragiu la coapse, gata a:! da ajutor când, prin eesploziune sau spar- gere, vaporul s’ar cufunda în apa adâncă a fluviului 1 Dar n’a fost nici un acci- dent care să puie la probă devotamentul cel fără margini al lui Fry și Creg. Vaporul a scoborît repede cursul lui Wu sung a intrat în Yang-Tsekian^, sau fluviul Albastru, a trecut pe lângă insula Tsong Ming, a lăsat în urmă focurile din U-song și din Langchan, a trecut prin provincia Kiang-Su, și la 22 dimineața a lăsat pe călători, teaferi și nevătămați pe cheul vechei cetăți im- periale. Mulțumită celor doi păzitori a! Iu! Kin-Fo coada lui Sun uu s’a micșorat nici c’o liniuță măcar în timpul călătoriei. Leneșul deci, n’ar fi avut dreptul să se plângă. King-Fo, părăsind Schang-Haî, îșl avea motivul lui pentru ca să se oprească mai întei în Nan-King. Credea că va avea norocul să dea peste filosof. Poate că, în adevăr, Wang ar fi fost atras de către; amintirile’i în acesț oraș nefericit, care fu principalul centru al revoluțiunei Tchang Mailor. Acest oraș n’a fost ocupat și apărat de modestul daspăl, de înfiorătorul Rong-Sieon-Tsien, care deveni împăratul Tai-pinngilor și ținu în respect atâta timp autoritatea matehuă? N’a proclamat el în această cetate noua eră a „Marei-Păcl ?„ 1) Nu s’a otrăvit el acolo, în 1864, pentru a nu pica viă în mâinile inimicilor? Fiul său, căruia Imperialii erau în curând să-I taie capul, n’a scăpat din vechiul palat al regilor ? Osemintele lui nu fură scoase din mormânt în mijlocul ruinelor orașulului înflă- cărat și aruncate pentru a nutri animalele cele mai degradate? In sfârșit, nu 1) Traduețiuueu cuveutului Taî-piug. www.digibuc.ro LITERATORUL^ 59 fură măcelăriți tot în acest oraș și numai în trei zile o sută de- inii din com- panionii cei vechi ai lui Wang? Era dar posibil ca filosoful, apucat de nostalgie de la schimbarea operâtă în cgzistența lui, să se fi refugiat în aceste locuri pline de atâtea amintiri țer.so- nale! De acolo, în câte-va ceasuri, putea veni la Schang-Hai' gata a lovi . . . Iată pentru ce Kin-Fo s’a îndreptat mai întâi către Nan-King Și voi să se opriască aci. Dacă ar întâlni pe Wang, s’ar face totul și ar termina cu această situațiune absurdă. Dacă Wang nu's’ar ivi, își va continua vagabondajul prin Ce- rescul-Imperiu, până în ziua în care, trecând termenul, ( nu va mai avea să se teamă de vechiul său profesor și amic. • Kin-Fo, însoțit de Creg și Fry, urmat de Sun, se duse la un otel, situat în- tr’unul din acele cartiere pe jumătate nelocuite, împrejurul cărora se întind ca un dezert cele trei sferturi din vechia capitală. — Călătoresc subt numele de Ki-Nan, zise KimFo conpanionilor săi, și vreau ca adevăratul meu nume să nu fie nici o dată pronunțat, subt or ce pretecst ar fi. — Ki... zise Creg. — Nan, termină Fry. — Ki-Nan, repetă Sun. Bine înțeles că Kin-Fo, care fugea de inconvenientele celebrității la Shang-Hai, n’avea nici de cum poftă să le întâlnească în cale’i. De prezența posibilă a filoso- fului în Nan Khig, nici n’a vorbit lui Fry și Creg. Acești agenți neîndurători ar fi desfășurat un lues de precauțiuni pe care o necesita valoarea bănească a clientului lor, dar de care el ar fi fost prea plictisit. Iu adevăr, puteau să treacă prin țara cea mai suspectă cu un milion în buzunare și nu s’ar fi arătat mal prudenți. De alt-fel Centenaria nu le-ar fi încredințat în pază un milion ? întreaga zi fu întrebuințată în vizitarea cartierelor, piețelor și stradelor din Nan- King. De la apus la răsărit, de la miază-noapte Ia miază-zi, Cetatea, căzută din ve- chia’i splendoare, fu străbătută cu iuțeală. Kin-Fo mergea repede, vorbind puțin, pri- vind mult. Nu s’a arătat nici o față suspectă, nici pe canalurile frecuentate de grosul po- porului, nici pe acele strade pavate, perdute subt ruini, și cotropite de plan- tele sălbatece. Nici un strein nu se zări, rătăcind subt porticele de marmoră pe jumătate distruse, pe subt zidurile arse, care vădesc locul Palatului Imperial, tea- trul luptei supreme, unde Wangj fără îndoială, rezistase până la cea din urmă oră. Nimeni nu căuta a se ascunde privirilor lor, nici împrejurul yamenului misiona- rilor catolici, pe care Nankinezii voiră să’I măcelărească în 1870, nici prin îm- prejurimile fabricel de arme, din nou construită, sfărămături ale celebrului turn de porcelan, cu care Tai-piugii presăraseră pământul. Kin-Fo, asupra căruia obosiala par’că n’avea nici o putere, mergea mereu. Du- www.digjtrac.ro 60 LITERATORUL când după el pe cel doi urmăritori, cari nu oboslati de loc, intrecând cu mult pe nefericitul Sun, care nu prea era obicinuit cu acest fel de egzercițiti, eși prin bariera de la răsărit și înaintă în câmpia pustie. Aci și la oare care depărtare de zidul despărțitor, se deschidea o potecă lungă mărginită de niște animale enorme de granit. Kin-Fo o urmă, cu pasul mal repede ca până acum. Ecstremitatea opusă era închisă de un templu mic. Pupe el se ridica un. *tu- mulus,, înalt ca o colină. Subt acest mormânt repauza Rong-U, bonzul ce a ajuns împărat, unul din patrioțil îndrăzneți, care, cu cinci secole mal ’nainte, lup- taseră contra dominațiunel streine. Nu cum va filosoful să fi venit aci pentru ca să’șl reînolască acele amintiri glorioase, chiar pe mormântul unde repauza fondatorul dinastiei Mingilor? Tumulul era deșert, templul părăsit. Nici un păzitor, de cât colosurile mari, decât fantasticele animale care singure populati acea potecă lungă. Dar, pe ușa templului, Kin-Fo zări, cu oare care emoțiune, oare care slove gravate cu mână. Se apropie și citi următoarele trei litere: Wang! King-Fo! Nu era nici o îndoială că filosoful a trecut pe acolo acum de curând. King-Fo! fără a zice nimic, privi, căută... Nimeni! Seara, Kin-Fo, Creg, Fry și Sun, care de abia umbla, se întoarseră la otel și, a doua zi dimineață, plecară din Nan-King. (Va urma) Th. M. Stoenescu. NEBUNII Săniile zburati ușoare pe alunecușul zăpezel din orașul X. oraș lângă Dunăre. Toți erafl veseli; și cel din sanie și cel de pe jos; și bogațl și săraci: bogății pentru că aveati cu ce să’șl satisfacă or ce plăcere, săracii pentru că era ziua Crăciunului și fiind că, or cât de mâhnit al fi, când te vezi în fața veseliei al- tuia, pierzi or și cum din relele gânduri ce te muncesc și fără voiă’țl începi a visa că ești mal fericit de cum crezi. Toți aveati banii și a avea bani este... a avea banii In zilele Crăciunului toți cei cari ati, îșl deschid pungile,—cari cum pot, pen- tru acel care n’ati, și ast-fel toți sunt veseli. www.digibuc.ro LITERATORUL 61 Dar orl-ce zi ar fi, ori cât de veseli vor fi cel l’alți, ori cât de mulți bani al avea, veselia fuge din casă’ți îhdată ce al pe cine-va bolnav. Așa^era în ziua acela Mircea Dobre. Toți din sub-urbia în care locuia îl cunoșteaă. Toți știai! ce om de treabă și econom era. Și toți îl plângeau din inimă pe bietul om de nenorocirea ce a pi- cat pe casa lui.— Par’c’a fost făcut să se bolnăvească cu toții unul dupe altul! Mai întâiă muma lui, care a și murit. Cum a îngropat’o pe ea, hop! se bolnă- vește Chița, fata lui, și peste trei zile o îngroapă. La câte-va sâptemânl dupe asta, aide! se bolnăvește el și zace vre-o lună și jumătate. Cu doctori, cu babe, scapă ca prin urechile acului. Nu trece mult și se bolnăvește și Sanda, nevasta lui. Acum e bolnav fiul ce ’i-a mai remas. Bietul om, nu știe unde’I mai e ca- pul! Ba du-te la doctor, ba du-te la spițărie, ba la baba cutare să’I descânte de din vânt, ba la moșu cutare, că știe să tragă de minune și cum o pune mâna are să’I facă bine, ba câte și mai câte! Și el, biet, aleargă ’ntr’una oftând și întrebând. Tot ce’l spune unul și altul face, și tot de geaba! Câte-o dată ’l vezi, om în toată firea, plângând ca un copil! Câte-o dată chiar, se zice, că’șl ese și din minți sărmanul! Numai D-zefi să fie cu el! Nu’I ajunge că Sanda, de când cu boala a remas cam cu un fel de nebunie, care de Vre o câtă-va vreme a în- ceput s’o întețiască. Doamne păzește! Nu-e lucru curat! Femeile vorbesc că ar fi v&zut-o mai de multe ori, noaptea, eșind din casă și ducându-se, cu ochii închiși, până la cimitir, — care e aproape de ei,— și oprindu-se la mormântul Chiței, D-zefi s’o erte! îl aprinde candela, îi tămâlază mormântul, și pe nrmă vine ia- răși acasă. Ba âncă, Doamne, apără pe toț românu! baba Catinca spune că ar fi vezut la ea toate apucăturile de la început ale bietei Constanda, care și ea a înnebunit în urma morții bărbatului ei. Pâcat! Dacă o vrea D-zefl să mioară și Gheorghiță, apoi nici vorbă că nimic n’o să se mai aleagă de casa lor. Dumne- zeu le face pe toate bune, dar și câte-o dată, lasă, că prea ’și bate joc de creș- tin! EI, dar ce să zici! Voința lui nu e? și noi, ca făpturile lui, nu trebue să suferim totul fără cea mai mică ’mprotrivire? Și toți se roagă pentru bietul Mircea. — Gheorghiță, tată I Spune, ce vrei să’țl cumpere tata ? Uite I ’ți-am adus un călușel, 0 sorcovă pentru anul nuou, un cățeluș, o muzică... Aide! scoală să te joci cu ele! Ce stai așa? Ori nu poți? Să’țl ajut efi. — Of, tată! lasă-mâ că’ml e foame. — Sando, auzi? Ti e foame! De când n’a cerut să mănânce! O, Doamne, ’l-ai scăpat! Doamne tot ești bun! Dă’i, dă’i mal iute supa de puii — Dar nu vreaă efl asta! aș mânca... Spune, mamă, ce al mânca? www.digibuc.ro G4 LITERATORUL Ce ar deveni un suflet, care vecinie se apleacă Dupe ventul suferinței, ne putând să se înalțe In speranțe î .. A mea inimă ce-ar face, dacă tu n’ai fi pe-aproape Se desmierzl a mea gândire și amorul meii fierbinte Prin cuvinte? Gh. S. Alecsandrescu. Numerotația coaie! I și a II, fiind greșită, trebuind să înceapă de la No. 1, se va îndrepta avendu-se în vedere colile III și a IV. Cu numărul viitor Revista noastră va deschide câte-va pagine ce vor conține nu- mai anunciurl, prețul fie-căria linii va ii de 30 bani, pentru o^dată.—'Domnilor a- bonatl cari vor plăti abonamentul pe un an ’nainte, li se vor publica annnciurl fă- ră nici o plată. ADMINISTRAȚIUNEA. MAGASIN DE PIELERIE SALA BOSEL GHIGORE A£,ESAN8RESCtr Representațiuni serale date, cu multă Strada Șepcart, No. 19. succes de o trupă de operete Germane BUCURESCL sub direcțiunea D-lul Wolf. ANUNCIURILE ADMINISTRAȚIUNEI Domnii membrii cari au primit circulari, pentru a achita cotizațiunile sunt ru- gați să ne respunză. Domnii cari aii priimit numerile în curs de mal mult timp, fără a ne respunde nimic, sunt rugați de asemeni a ne trimite banii, căci îi considerăm ca abonați. Domnii membrii cari' ’șl schimbă domiciliul, șart se permută din oraș în oraș sunt rngațî să ne înștiințeze. Domnii sati Doamnele care aii primit invitațiuni Să formeze comitete prin ju- dețe, sunt rugați sati rugate a ne trimite vr’un rezultat. ORCHESTRA complectă dirigiată de D-nnl A. Kneisel, se oferă pentru ori- ce spectacole, precum serate, teatruri și în special Domnul Kneisel se oferă a preda cu multă activitate lecțiunl de Violină. A se adresa str. Colței 50. S’a pus sub presă și va apare pe la 15 Martie a. c. Două-zecî Nuvele de Dem. Constantinescu Teleor. Liste de abonament la această scriere se găsesc la Onor, redacție a jurnalelor: „Bi- nele Public,* .Literatorul* cum și la autor Calea Victoriei No. 23. Bucurescl. www.digibuc.ro