„LUPTA PENTRU LUMINĂ” LUMINA PRIN LUPTA’ REVISTĂ LITERARA DIN BUCUREȘTI „CONTROL DE STIL” 4 „LIBERTATE DE IDEI” ANUjl m.-N°-8. S U M . A R I U L : De Al. A. Macedonski » Improvizai'» poezie. *» Amintiri Valea Pag. Analiză Critică, Scrisoare poezie » 449 463 463 464 465 455-CapitoIe iilosotise » 468 Ca să mă omori poezie » 46!» Cugetări » Lui Macedonski poezie » Dosarul vieței do apoi » Că te-am iubit poezie » Pantazi Glii ka » Lnî Macedonski poezie » duza » Îi-am făcut.... » teagul » Notițe literare » Epigramă poezie » ■’l’ie » » Aveam » » Ți-am ijis adio poezie j Tot la tine » » Dorința » » 469 470 474 474 475 476 476 477 487 479 ' 480 ■ 480 ’ 4«1 ' 481 ] Veronicq Micle Carol Scrob Al. A. Macedonski Th. M.‘ Stoenescu Al. A. Macedonski 1. I. Tiutzescu Th. M. Stoenescu T, C. Vasilescu Redacțiunea Carol Scrob Al. A. Macedonski Carol Scrob Al. A. Macedonski Carol Scrob Colonel Candiano Redacțiunea I. N. ' I I. I. N. X. A’. laneovescu laneoteseti laneocoscu laneovescu laneovescu laneovescu Pag. Ce va.să zică a ti poet (din Telegraful) De Blestem poezie » Iu sunetu mnziceî poez.» La trecut , » Amărăciune » » Spune-mi oare » » Macsime » Nenorocirile nuni kinez [dupe Jules Verne] > Nevasta haină poezie populară » Teatrul Național » Dorința, poezie ■ » Colaboratorii noi » 502\ Pe albumul d. V... poez.» 502................ 503 503 t>03 503 507 .481 483 484 484 484 485 485 486 4'-'5 497 500 501 (landului poezie Timpul dulce poezie De ziua ei » Cere-mi » Lira frate-meu! Societatea Revistei Literatorul Un iunie al literat. Carol Scrob Al. Al. Al. Al. Th P. Ș ~~ Th. M. Stoenescu 4 a. .4. Macedonski Macedonshi Macedonșkt Macedonski •Jereghie ~ S. FI. Marian Th M. Stoenescu Stelian Grosea Redacțiunea M. Tnncescu Al. A. Al A X. M. Al. .1. VI. .4, Macedonski Macedonski Macedonski Manicatide Maeedonski Comitetul general BUCUREȘTI 34, Tipografia IModernfi, G-regorife Tunis, Strada Academiei, 1H82 www.digibuc.ro www.digibuc.ro AkUL III. „LUPTA PENTRU LUMINA” AUGUST ^0?^ * r 0 leL__________________________________Strada foiței, No. 50 -' r jir ig o ia i £, f' ' asr b f r a n o a t e b a ii e g u z A~ AAABIZA CIMTICA ALECSANDRl Mi-am propus de mult să Întreprind un studii! complect, asupra operilor origi- nale, ale marelui poet, ale privighietoarei de la Mircefâ, ale premiatului de la Udont- pelier, ale nemuritorului Bard etq, etc, etc. — Ar fi o prea lungă nomenclatură, s6 adun aci, toate calificativele ce s’ati dat d-lul Aleesandri de cea mal măre parte a ga- zetăriei noastre politice ! r-r- Oameni politici, judecând despre poeziei. . . Iri tot cazul nț este ușor a vorbi despre d. Aleesandri, de și politicii cred că ai! >zis tot ce puteai! zice, când aii pioclamat pe țin om poet Și fiind-că știi! aceasta, am stat multă vreme la gânduri. Mi-am zis că a vorbi de d. Aleesandri, este a fi silit, să iitî de-a rândul la foarfecă pe toți poezii Români de oare-care însemnătate, marți sat! vil | Și zicându-ml aceasta, am întreprins sg scrii 12 volume ! Le voii sfîrși oare, sal mă voii înnămoli ca d. Zamfirolu în Franeiada ? Viitorul va hotărî; de o cam dată cu d. Aleesandri am de a face! Și câtă greutate, pentru ca, poet tânăr, $6 voibești despre un asemenea po ’t 1 Și, — Dumnezeule mare ! — câte teancuri de volume frumos legate în albastru, cu poleiell pe margine mă rog, și în mijloc, Cu o ramură de mărgăritarele tot poleită, — liu am dinaintea mea pe masă J — Și âncâ, ce greutate de a sta de vorbă șu un om ca d. Aleesandri trăit în atmosfera saloanelor, și cu care, dator ești sâ’țl alegi termenii^.,., — Apoi, —- mal e și altceva: r- de voii fi mușcător pe locuri, se va zice că ’1 pizmuesc și că voiesc si mS pul in rivalitate cu domnia-sa, — Iar nu că astfel îmi este stilul, Dp ’l voii lăuda, pe unde merită — și sper că acest lucru se va întâmpla adesea, se va zice Iar, ca ’i linguș sc. — Pe lângă aceste toate, mal am de ocolit o altă greutate, —* aceia de a fi stăpân desâvîrșît al conde- iului meii, — și, de a nu jertfi pe un Om care a lucrat o viață întreagă, vanitoa- sei plăceri de a face spirit. — Această din urmă greutate, am caid învins’o acum doi ani într’o critică ce am făcut unei poezii cu cară debuta uu tânăr: DuUiu, Zamfir eseu. Este drept, că in urma acelei critici, am avut și duPea coippensare www.digibuc.ro l’ERATORUL ai d-lul Zamfirescu, aproape geieralmente recunoscut astăzi, că critica mea a făcut îp adevăr ca uu talent că domniel-sale nu i-a adus ser vi citi. r'—Aceasta, —> se va ve- câțl-va ani, d. Zamfirescu îșl va aduna în volum poeziile sale. Cu at‘eia£ neptrtinire, voiti lua și atunci condeiul, și, îl voiti judeca atunci, spre a vedea da a ținut aceia ce a afirmat întru începutul domniel-sale poetic. De greutatea de a ’ ml stăpâni condeiul, ne prea având dar a mă teme, îmi mal rămâne un ultim scrupul: Mi-e teamă zăti, că de voiti reuși în această colosoală cr’- tică, să nu să zică, cum-că nu sunt de cât un analitic, Tar nu un poet. Fiind-că ânsă, aceia carii vor avea de gând să ’ml lege această piatră de gît, mi-o pot lega și de a- cuma, trec la ordinea zilei, precum se zice în cameră, și urmez pe cărarea Criti- cei-Analitice : Ea îmi este mal cunoscută de cât altora, pentru că m’am ocupat mal mult de cât mulțimea condeielor ce se mulțumesc a lăuda sati Înjura și pen- tru-că, eti cel d’ântâiti, am avut curagiul de a deșchide acest drum la Xol in țaia. Spun aceasta, pentru că a spune un adevăr nu este a se lăuda. Acuma, — încep:—să înțelege că, ie poet mă voifl ocupa. Voiti lăsa de o^parte tot teatrul d-lul Alecsandri afară de ,‘Despot- Vodă, “ pentru cuvinte foarte temeinice și pe care domnia-sa le pricepe;—De asemenea, poeziile sale populare, le’voitilăsa po- porului... Avem dar să ne ocupăm, ântâiti. de Doine: In pagina din frunte găsesc o respectuasă închinare a cărții către părintele dom- niei sale, „Vornic V. Alecsandri!“ mijloc ingenios dea ’șl arăta acea prețioasă cali- tate a inimel, Recunoștința, — calitate foarte recomandabilă pentru acela care afirmă că o posedează, — și, — mijloc foarte ingenios de a se spune că autorul efiti de boier! întorc foaia: JDO1JNA. «Doina, doiniță! «De-aș avea o puiculița «Cu flori galbene ’n cosiță, «Cu flori roșii pe gurița! Bine! Să vedem ce se va întâmpla de-ar avea poetul pulculița visată; să vedem ce va face?... Dar poetul dorește să mai albă acum și 0 mendrulică, puiculița nc- ajungându’I: De aș avea o mendrulică, Cn-ochrșon de porumbiță Și cu suflet de voinici! Diminutivele le voiti sublinia merefl, cu toate că, în doină, treacă meargă! £nsă eti, nu înțeleg gustul poetului pentru ochi de porumbică! Ochii de porumbel sunt ro- tunzi, și, o femeie cu ochii rotunzi?... EI! Dar astfel de ochi îl plac. Gust. —Să vedem acuma unde o să ajungă de va avea și acea faimoasă mendrulică cu ochișori de po rumbică, bez puiculița sati puiculica (de oare-ce zice și porumbică din porumbiță. vezi strofa ântâiti) D. Alecsandri nu ajunge ânsă nicăieri. Mal vrea, — și o bălăioară: «De-aș avea o bălăioară «Nalti, veseli, ușoari «Ca un puiu de ciprioară www.digilnic.ro Literatorul 451 Nici mal mult nici mal puțin 1 Și aceasta pentru ce? Pentru ca si* so poată face «Face-m’aj privighetoare «De-a} cânta noaptea ’n răcoare «Doina cea desmlerdătoare!» Până aci nici o id 'ie; nimic de cât calificative: (Naltă, veselă, ușoară* căprioară, po- rumbică, m&ndrulică, pulculiță, bălăioară etc.) Nimic de cât beție de cuvinte. Singurul vers ce dă oare-care colorit este : «Cu flori galbene ’n cosiță» Un altul ar lutreba de ce galbene și nu albe safl albastre ? Nu facem aceasta, pen- tru-că, poetul e stăpân să iubească florile galbene. Și apoi, tn acest vers, florile galbene nu sunt puse numai în doru lelil. D. Alecsandri ne arată prin ele că, pulculița pe care ar dori s’o albă ar fi o femeie oachleșă, de oare-ce, galbenul nu poate să stea bine de cât pulcelor cu păr negru. Mal departe, poetul manifestează o altă dorință. «De-aș avea o pușculiță Și trei glonțl in pungultfă Ș’o sorioara d bărdițX. Observăm aci că scurtarea lui i de la surioară e absurdă, cât și diminutivul bardiță din bardă. «De-a a ea pe gândul meu, «Un -cal aprig ca un efl, Negru ca păcat 1 g eS 1 „Negru ca păcatul greii'* esteXulmirabT. «De a§ avea vr< o eapte frați «Tot ca nune de băr ați Și pe zme ălecațl; Acuma e acuma; Să vedem, c a face poetul d le va avea pe af te toate: 1 aco-m’aș un vu t ir mare De-aj cânt zi a la soare Do' ia c a o i&bunaie! Cădere complectă!... Un "vultur ce cânta! In treacăt zis, „soare*, e o rimă falșă împerechiata așa cum este. Dar asta nu e nimic. Ecstraordinarul este că, poetul nu sg poate face vultur, de cât dacă ar avea, precum ne-o spune singur, mal ântâifi o pușculiță, cu trei glonțl în pung liță i c’o surioară de bărdiță; la urmă, U mal trebuie un cal aprig ca un lei, eqiu ca păcatul gre", plus, șapte frați 11 ca domnia-sa de bărbați, incălecațt ânsă p' zm I! Aceste sunt condițiunile esențiale pen- tru ca d Al csandri să se f că un vu ur mare ș" se cânte la soare faimoasa Sa doină de răzbunare! Imediat după aceasta urm ază a ttcl: «Doina, do ni & «Ș ’-aj si b! Mend/rul țti M ur p -astă cruciuliță S te ții ca un ăctț®! www.digi1nic.ro 452 LITERATORUL Prozaic lucru! Să admitem ânsă că o va ține ea un bădiță. Dar cum? Nu s’a făcut vultur ? «Și i-ag zice: voinicele «86 te ’ntrecî cu rîndunole «Peste dealuri și vâlcele j Cui? Calului? Dar d. Alecsandri nu e deja vultur? Un vultur călare pe cal?..» — Ce estfi/în'adevăr frumos, sunt următoarele versuri: «Și le-aș zice : șeapte frați «Faceți cruce și jurați «Vil în veci să nu ve dați! «Hai copii cu voînicie «86 scăpăm biata moșie «De păgâni și de robie! Ele află ecoii în inimile noastre, căci în simplitatea lor, câte șase versurile, cu care se încheie nenorocita Doină din fruntea volumului d-lul Alecsandri sunt în adevăr, sublime 1 Păcat că cele-l-alte, n’au nici sfinți nici Dumnezei. In ceia ce privește genul acestei poezii, știm că d. Alecsandri a voit s o asemuiască genului popular, ensă n’a izbutit de cât s’o încarce cu diminutive, și cele șase versuri de la sfîrșit n’o vor scăpa de uitare, căci de și d. Alecsandri a adunat și revă- zut o mulțime de poezii de la popor de câte ori a fori vorba să creeze câte-ceva de la d-sa, n’a știut să se asemuiască poporului și poporul nu’șl-a apropiat nimic de la d-sa.— Altfel s’a întâmplat cu Bolintineanu. Este adevărat că el ’șl-a neîngrijit limba și că d. Alecsandri, are întru cât va, meritul de a fi ținut la aceasta; — Este adevărat că el, in poemele sale cât și într’o bună parte a poeziilor sale nu este de cât un reflecs al lui Lamartine, Goethe și al altor câți va poeți, —făiă ânsă a’I copia; Este adevărat că și el, ca și d Alecsandri ’șl-a încărcat condeiul ca diminu ive; că a făurit chiar unele, ca de egzemplu; aur 'că din aura-, Fste adevărat că n’a ținut nicl-o socoteală de gramatică, că n’a deosebit măcar singularul de plural, ricând, de egzemplu: frunzele șoptește1 in loc de frunzele „șoptesc*-, că a trunchiate vintefățAnd din: „risipesc* (norii se risipesc) „risip“ pen- tru a rima cu »nestp“’, este adevăiat tot ce se va voi în acest sens, ensă nu este mai puțin adevărat că Bolintineanu era un om de geniu un om de inimă, un om onest, un ora care a suferit și a cunoscut toate mizeriile vieții, și în acelaș timp, un poet mare, un filosof mare Iar mal presus- de toate, un poet eminamente național, voesc etc. EU unul, Îmi aduc aminte,—eram copil pe atuncea, — îmi aduc aminte că aveam un fecior de capră.*.— iată-m6 silit a vorbi de caretă, — un fecior de capra caretii; nu știiț ce s’o mal fi făcând, dar n’ar fi de mirare să fi ajuns subtprefect; — el, pe a- tuneea, îș avea odaia — cum am zice după limba nouă: Domiciliul,—subt scara din fața casei noastre și, toată ziulica, se înțelege că atuncea pe când nu îmbrăca li- vreaua, — citea și recitea pe Boliu ineanu!... —Ce vreți, — pe atuncea, și, cam și pe astăzi, — citeati slugile în locul boerilor pe marii poeți al țârei, Apropozito de această citire satt învățătură prin vechilet, îmi vine ’n minte un fapt istoric. Un rege al FranțiI, pe când era copil și subt tutelă, —nu știtt bine care, dar pu- teți să verificați faptul în cronice, — un rege al FranțiI, leneș grozav ânsă foarte bun de mimă, nu vrea să învețe carte în nici un chip : Profesorii Maiestății Sale închipuiră atunci următorul mijloc pentru ca regele să învețe carte căci pe Maestatea Sa, — de și Maiestate m’noră, n’o puteail pedepsi Regele, rnb a mult pe fiul unul grădinar al regalelor sale grăd ni • Profesorii de- clarară dar într’o zi Maiestățeî Sale că ori de câte ori nu’șl va ști lecțiunea vor bate într’un mod aristocratic, iar în Românește • ța falangă p$ covor roșu pe fiul gră- dinarului. Regele ne ș iindu’șî a doua zi lecțiun a, copilul grădinarului fu bătut în prezința sa, și bătut cum se cade, făgădi md regelui că de nu ’și va ști lecțiunea, ÎI vor da, — nu Maiestății Sale, ci fiului de grădinar,—o tranteală și mal bună. Regele, care auzise ț petele ble ului băiat, de teamă ca aceasta să nu se mal în- tâmple e puse pe b âncl și învăță.. Iar de a unei, Regii știu să se 'scalească I La noi în țară, Inc ri e s aii usă și mal rătt; Pute I să bați în bună-v ie pe toți f clor I de capră al boerilor, ca dumnealor tot nu li s’ar fi făcut milă și tot nu ar fi ci- ti pe mari noștiil poeți. Este adevărat că tat 1 pi ă citise pe Bolintmeanu, dar se vede că ’I făcuse aceșt hț^r unde ’l cuno tea, căci pe d Alee andf, nici vorbă că nul a citat’.... Și cu toi aceste, era un om care citea ne onten t, ensă și atunci ca și acum, numai cifre? imbl stre ne er la modă 1 V 1 aire Rouss au, Shakesp are, Goethe eraft cu țc Bib io eca bietul I med pă mt ânsă, între mii de volume, abia e găseaîl 1Q cărți seri e de a to I Romnâl. www.digjtmc.ro 454 LITERATORUL Și mă rog, să na se zică cum-că tatăl med na era patriot, căci in toate bibliotecile patriotilor noștri, Veți afla chiar astăzi același lacra ! Tatăl meii dar, citise pe Bolintineana, și îmi adac aminte, că era abonat până șl la faimoasele sale „Eumenide", pnblicțiune lunară, uitată, dar ce va reînvia intr’O zij spre a rămâne pentru noi aceia ce pentru Latini rămăseseră versurile lui Juvenal'. Poate chiar, că citirea lui Bolintineana, băgase în cap tată-med ideia să versifice, așa că, la moartea sa, găsii printre hârtii mal multe încercări Iată chiar, două versuri ce mal țiu mintă dintr una • «Sunt troî-zed ani acuma c&nd calea-ml aleaeid, •Neșovăit pe d'nea pânS a am merseifi!» Am subliniat pe Neșovăit. pentru a spune în treacăt că, găsesc că tatăl med, se mă- gulea prea mult când credea că a mers neșovăit pe calea sa ! Ba a șovăit și âncă de multe ori: Antâia sa șovăială a fost la 1848 când era în Craiova, unde purtând epoleta de locotenent a preferat să ’șl dea demisia, de cât să ’șl calce jurământul săti de militar și se pactizeze cu revoluțiuneaf A mal șovăit âncă o dată, când, n’a voit să primească 50,000 galbeni spre a pac- tiza cu un boier mare și a răsturna o Domnie mare! A șovăit și la 1859 câud, ca General și Ministru de resbel, a Ieșit dator din Mi- nister, pe când subalternii săi, aii ieșit bogațl b A șovă’t în fine la 1866 că nu s’a amestecat în 11 Februariu, el care avea toate drep- turile să fie nemulțumit; La 1868, pentru că a scris în Trompeta Cârpacilor acea fai- moasă scrisoare in care înfiera pe colonelul prusinn Krensky care pălmuise pe un ofițer Român, scrisoare ce atrase disolvarea unei cam rl și în urma căreia fu rechlemat în ac ivitate, spre a muri. EI bine, tot aceleași șovăiri le-a avut și Bolintineana; Tatăl med fu îngropat pe soco- teala Statului, și Bolintineana, muri în spital. Da; Bolintineana, ministrul din timpu confiscării averilor Mănăstirești, nu găsi Ia nici unu din foștii săi colegi, un azil și un pat pen ru ca să’șl dea ufletul! Ce făcea în acest timp, marele poet confratele săd de poezie? EI! Ce vreți să facă?.. IșT înflorea av rea materială. Fericit,—în salonul săti,— pe moș a fea el, —de și nu cunoscuse sără ia, știa pr’itr’un instinct ciudat, că fără bani la noi în țară nu însemne I nimic nic în viață nici dupe moarte. Privighletoarea dar îșl închidea nima pentru orl-ce simț’rl omenești, lăsând’o deschisă numai pentru parfume ș‘ raze, pentru șoapte și cer alba tru! Ac asta a făcut, acea ta a produs. In poeziile domniel-sale să nu căutăm dar, ce aflăm într’ale lui Bolintineana, și săn ne mirăm dacă ele n ati d șteptat ecouri [uternice în inima poporului și dacă mal nici-una nu a devenit populară • Mila, ambițiunea, amorul chiar, sunt niș e pa ime pe ca e privighlet ar a de la ‘rceștl, le cunoaște a Ia din auz’tc, de oare-ce ne unoscând sărăcia nu a putut să cu s ă mi și suferința și nici cel puțin lumea. — A văzu ’o numai subt o față: Fffl- cu fruntea corona ă de trandafiri, amabi ă cum se cade. De aci, — lipsa de sar- de aci? — hpsa de energ’e de aci,—toată înfiorarea, ca să nu zic umflarea poe * . Ambiț’unea ?... D Alexandri a a uns de tânăr căci a născut bogat. De Ministru, — Iar ce este și mal mult, — mal de tânăr hiar — a fost, www.digibuc.ro LITERATORUL până și candidai de Domn’,..,—Amorul?...—Mijloace fizice, materiale ri morala n- Iwsindu’I, câte cuceriri va fi făcut numai domnia-sa le știai? ——*■ Dar îmi veți zice că poți să fiI?Rotec^t^ și, cu toate milioanele pe care le numeri cu sutele, să fii nenorocit — să nu Așa este: D, Alexandri dar, a putut să fie nenorocit în amor, a putut chiar, să piardă vre-o persoană iubită, (dovadă Ste uta) ănsă din fericirea sa, prevăzut de o na- tură domolă Iar nu Byroniană, ’șî-a făcut domol, domol, drumul, și, domol, domol a •ântat: «Tu care ești pierdută in neagra vecini e «Stea dulce și iubitii a sufletului m fi «Și care- dinioară luceai atât de vie «Pe când eram în lume, tu singură și eă! Iată toată disperarea d-lul Alecsandri: — Câtă melancolie ânsă! va zice ort-cine Da: Melancolie, dar cine va putea, citind versurile de mal sus, să zică și j — Câtă disperare! D. Alecsandri, zică-se ori-ce jțe va zice, nu va putea să fie nicl-o dată accentul safl poetul marilor pasiuni 1 Nici filosof mare nu va putea să fie d. Alecsandri, căci filosofia naște d'ncunoaș- crea lumel satt inimel omenești, subt toate fețele el. Eti nu cred să fie cu putință ca domnia-sa să se ridice, nici chiar la înălțimea fi- losofică a lui Bohntineanu din următoarea strofă •• «La ce serv un mare nume Și averi ce noi dorim ? . Cine a moștenit a lume Ca și n I o mo tenim ?;. Necum să ajungă până la versurile aceluiaș poet de la începutul lui Sorin, ver- suri în care Bohntineanu înțelege atât de bine adâncimea începutului d'n „Tausta în cât ’și ’l apropriază nu numai într’un mod cu totul original,—ceia-ce a făcut șfEyron în Manfred,—ci chiar,—după părerea mea,—- întrece modelul. Le transcriem aci, din memorie: (Este un filosof care a veghiat toată noaptea dinaintea unei mese încărcate cu cărți și care se ecsprimă ast-fel pe când zorile încep să albăstrească geamurile o- dăi! sale). « imic.... Nimici Lumina mi se ascunde mi r 01 Studiu fără roadă m'al înv ninat «Tu mi-al răpit avere și viață și junie Și nn mi-al dat nimica in scb m de ce ml-al luat. A trebuit a trece trei zeci de ani de trudă Plecat pe cărți să aflu ? . — că nn pot șt nimic 1 «Căci Belzebut din Tartar să mi fie de astăzi rudă «De știfi mal mnlt ca r bnl ce n’a ’nvățat nici pic J Mal bine jncam uraul a porțile streine.. Căd cel p țin, — ursarul . . tot crede i eva Dar efi nn cred nimica, — și, — nu știu de iac bine bă nu red — nu șt fi Iară de fiw eă fin cumva I» www.digibuc.ro 456 DimATOW Cât de departe șlint poeziile cL-luî Alecsandri de aceste accente, w de aceasta ă- dâncime!-r-De laBozwa, — pe pare am ^nalizat’o, 51 care, fiind pusă in frunte p pre- supunem că este considerată de poet a fi și floarea Volumului șSă, —de la Doina, sosim Ia Baba Cleonța. Jnaninte de a face citaținup din această poezie, vom spune că din co- prinsul Întregului volum (Ieșit in ,18*75 in editura Socek) se constată că, poetul, din lene sad din credință în infailibilitate^ sa, nu a voit sa mal treacă pât de puțin cu condeiul spre a’șile corecta și că le-a lăsat» tale-quale, cum le-a produs. Aceasta, o vom dovedi chiar în primă citare te facem din „Baba-Cleonțau. Șed? Palia, pe culcai «In tuferul col uscaț «Și toț :ca ă nene tot «CanJ 1» Iun» cea piftia «Câ d la focal cel din sat, Am subliniat călcae pentrii ă spune că această poezie cu călcae â fost imprimată și în Curierul de ambe secse. Este evident că, d. Alecsandri, nu. fer mal scrie astăzi călcâie din călcâie, și, că dacă ’șl-ar fi corectat poeziile sale când s’au pus subt țipai* în 1875, ar fi dat afară pe călcâie. Bar ce este ac astă Babă-Cleonța din tufarul cel uscal? Este oare o legendă po- pulară sati o închipuire proprie a poetului ? Ca legendă populară am mal înțelege-o—dar ca o creațiunea domniel-sale ne în- trebăm ce scop are poezia ce a scris, cu baba din coprinsul el cu tot?,,. Voiește ca se moralizeze pe cucoanele bătrâne ce sunt amorezate de tineri, speriându-le că de or mat face vrăji, o să se pomenească cu Satan că le cufundă In „băltoiul mucezii ‘ (vezi strofa I, versul 5 din pagina 13) pentru ca pe urmă să se audă noaptea de călători refre- nul babei: «Vin la mine volnicele «Cit eu noaptea ți-oiâ cânta Ca pe-o floare te-oi& câta *De diocM de soart rele «Și de șerpi te-oiu descânta?» Dacă aceasta e t ndința poeziei, vom spune d-lul Alecsandri, că n’avca nevoe să facă 155 versuri!... 155 Versuri i-aft ajuns Iul Shachespeare,pentru câ să se poată în- țelege desnodarea tragediei sale Romeo si Julieta! Și d. Alecsandri, pentru a ne spune că o babă zmintită îșl chiamă flăcăul de care este amorezată, abia o scoate la căpătâiii cu 155 versuri! Am zis „flăcăul de care este amorezată !..K Dumnezeule, ce erezie!.. Trebuia sâ zicem ca „Războiul Veiss? ce a hotărît s6 ne învețe Românește: Flăcăulcare este amorezată! “ Baba-Cleonța ânsă, eia nepradisM (împrumutăm acest termen privighletoarel de la M rceștl) era nepractisită, pe cât se vede, în limba Românească, căci cu tot duiu- mul el de vorbe din cele 155 de versuri, ea nu era amorezată într’un flăcăii, ci, nici mal mult nici mal puțin, de cât, de un flăcăii. fhisâ lucrul acesta, n’o împedică de a fi și de a rămâne, urîtă, slabă și știrbă în toată puterea cuvântului. www.digibuc.ro LITERATORUL 457 N’o scapă lâna cea bălaiă la care se uită, nici focul din sat, și, cu atât mal puțin o scapă bele 155 de versuri pe care abia să tîrește «spre a’șl cânta refrenul; «Vin Ia mine, voinicele «Că eii noaptea ți-oiă cânta •Ca pe-o floare te-oiH căta •De diochl, de soarte rele, «Și de șerpi te-oid descânta!» Am ruga să ne spue geniul cel bun satt cel răi al d-lul Alecsandri, dacă s’a mal văzut „o floare căutată de deochi și de soarte rele,u pentru ca să se motiveze această comparațiune ?..» Noi știam că numai patrioțil falși, fetele și poeziile rele să deolchlază, dar de aci Înainte se vor deolchia și florile 1 Cel puțin floarea adusă, team-ne-seam, in refrenul de care vorbim, este și va rămâne deolchiată acum și ’n vecii-vecilor l Au spus că Baba-Cleonța, să târăște Iar nu umblă in cele 155 de versuri ale d- lul Alecsandri. Iată câte-va; «Iar de n’a vrea ca sS vie ec< fermecat «Și de-a Iadului urgie «Vecinie ei fie-alungat1 Respectez punctul de esclamare... Puitt punctul de ecsclamare al poetului! Ono- rabilul punct de ecsclamare, este cu totul la locul s6tt după această strofă, și, el de si gnr a fost pus de autor pentru ca să atragă băgarea de seamă a cititorului asupra accentelor tonice schimbate la 9sS fleu din al 5-lea și al 3-lea vers 1 In Baba-Cleonța sunt multe asemenea versuri: Saltă Baba, fuge, zboară «Cu sufletul dnpe dor» (vers. I t ofa 3 pagina 11). Iată altele: «Tu ce stingi cu-ă ta arip Candela dupi mormânt Unde zac moaște de sfânt, (vers I Str fa 2 pagina 10 Mal iată două: Că I o stea fungă-au căzut luna a pus o pată, (v re I trofa 2 pagina -8 ) Puține veraur sunț| în adevăr frumoa e. D'n cele pe care le judec eii astfel iată o strofă: «8 ii din hău fă de lumină «Tu al cernlui dușman1 »Tu ce ’n veacuri schimbi un an ^Pentru un sufle ce su pmâ «Duhul răului, 8 tan !» Frumoase, ca descripțiune, — sunt și aceste două versuri: «Mii de duhuri ies a lui ă «Prinți e pa ură burând » www.digibuc.ro 458 LITERATORUL In fine, după ce baba îșl tot chiamă pe acela de care e îndrăgostită, văzând că nu vine, face invocarea e'i către Satan. D. Alecsandri, descrie cu talent ivirea duhu- lui răti: «Abia zice §i de-d dată «Valea, muntele, vuiesc, «In nori corbii croncănesc «Și pe-o creangă ridicată Iată un om de inimă. _ *____ Și om de inimă a fost toată viața .sa. Fie ca, om de litere, fie ca avocat, a apărat in tot d’auna cauzele celor slabi contra celor 'tari. Dar apropozito de începutul carierei sale de avocat, lucrul este original, înainte de 1860 Pantazi Grhika se afla șef de divizie în Ministerul de Ecsterne; La 1860, el fu arestat pentru delict de presă. Se apără singur, și discursul său avu cel mal mare răsunet. Aceasta, decise și cariera sa; El se înscrise în baroii și știu să ’șl facă in- tre colegii săi un loc înseninător. In administrația țării luă de asemenea o parte onorabilă în calitate de Pre- fect al Județului Buzău; Iar anul trecut fu însărcinat de Urechiă a inspecta Mo umentele Istorice ale țărel. ___ * ■ Âncă un cuvânt: In epoca de astăzi când cel mai săraci s’ati îmbogățit, el a rămas sărac și a murit lăsând în urmă’I o soție pe care a iubit’o, ănsă de a cărei soartă nu s’a putut îngryi la timp. Camerile s ati deschis Ar fi nobil și demn, dacă foștii săi colegi se vor gândi să facă aceea ce da- tori Sfint. Al. a. Macedonskt. LUI MACEDONSKT Eti știti că seri pe n apte Cmcl șease poezii, — Că te îmbată ’n șoapte Poetice și vil Și muze și amoi. O î sunt g los pe tine JLștI foarte fericit L. Nu’I tot așa cu mine. Pe gându’ml încâlcit Cu greii sunt domni or. Carol Scrot. www.digibuc.ro 476 . LITERATORUL CJTJZ JL Era ’n acea fatală noapte De unsprezece Februar... O babă ’șl aștepta copilul Pe când ningea mereii afat’; Copilul săO. ce ajunsese La ofițer de la soldat... Și baba ’șl aștepta copilul Privind prin geamul înghlețat I Iar ce știa sărmana babă Din al politicei mister Era: Că Domn e Vodă Cuza Și că ’I e fiul ofițer! Când Onsă el se ’ntoarse-acasă Strigând voios ;■ „L’am doborît“ Bătiăna ’l întrebă pe cine, Și el tăcu posomorit. Aflând la urmă adevărul: — „Prea bine ’I zise ’ncetinel, Dar cine-o să ne fie Cuză Când nu ’l vom mal avea pe el AL, A. MACEDOHSKI. ȚI-AM FĂCUT UN REU... Ți am făcut un răii, o crezi ? Scoate-mi inima și vezi, Scoate-mi creierul aprins, Scoate ml dorul med nestfns Și citește cât vel vrea, Că nu poaită alt-ceva Ser s u lacrăml și săpat www.digi1nic.ro literatorul 477 De cât chinul meii turbat, De cât chipu’țl ângeresc Și cuvântul: ^Te iubesc 1“ Carol Sorob. SENTINELA ROMÂNĂ VORBIND CU STEAGUL (Din rlsboiul românilor, amil 1J77—1878) Simț fiori umblând prin mine, Și pe gânduri mă pornesc, Când mă uit tu drag la tine, Steag războinic, Românesc. Dacă preotu ’ngrijeștș De potirul cel sfințit, Mal mult încă te păzește, Ochiul meii ne adormit. De ce’n peptu’ml simț foc mare, Când de tine eti vorbesc ? De ce inima’ml tresare, Când în față’ml te ’ntâlnesc ? E vre-o taină-adâncă poate, Ce ascunzi în sînul tei ? Sad cu sufletu’mi ești frate, Sad ești chiar sufletul med ? Tu, ești eh, și ed prin tine, Am trăit și-am st trăiesc, Căci sunt mii și mii ca mine, Pe pământul Românesc. De aceia-a mea credință, Ție stilp în veci va fi, Și ’n restriști și ’n biruință, Credincios te void sluji. www.digibuc.ro ! LITERA TCRTTT. Dragă Steag, și altă dată, Prin isbânzl al fost yestitg Dar acuma rândul iată, Rândul nostru a 'sosit. Tunu ’n țară-a dat alarma, Dunărea noi am trecut, Și cu peptul și cu arma, Drum prin lume ne-am făcut. Vor peri ades vlăstarii Subt al morții crud topor, Dar copacul ștă ’n picioare, Când e trunchiul un popor. Un popor ce luptă ’n lume Prin mari jertfe a-șl sădi, Peste veacuri al săti nume*... Ce-a sădit va răsări. A strămoșilor mărire, Ori și cât ne-ar ’nălța, Din noii fală, strălucire, Astăzi vrem a câștiga. Suntem viță Românească, Noi prin noi vrem să trăim, Și chiar salva strămoșească, De pomană n’o primim. Colonel Candlano. 5OTIȚE LITERARII Publicăm în numărul acesta o serie de căte-va poezii ale locotenen ului Ion N Ian covescu. — Iată un adevărat poet I poate să zică c'tmdu le, ori ce om nepărtinitor. Par- fumul ce respiră în poeziile sale, tendința către o versificare'corectă, limba; adese ori energia și un farmec nespus, toate aceste, — deșchid locotenentului lancovescu porțile inimilor simțitoare. Intre militari aveam pe Șerbăuescu și Scrob' De astăzi înainte vor fi trei, fie car www.digibuc.ro LITERATORUL 479 cu genul sfiii, cu farmecul sCfi. In, numărul vii or v m da o altă serie din versu- rile t fin firului poet menit a se face in parând cunoscut, citit și iubit. „Literatorul" este fericit că a putut, prin direcțiunea ce a dat mișcării literare, s6 vadă produ- cându-se pe rând, tineri de viitor, al căror talent necunoscut înainte, astăzi nu se mal tăgăduiește de cât de poetașl neizbutiți satt alte specii de mediocrități „Redacfiunea* EPIGRAMĂ (ZTnd Doamne) Te-am asemănat adesea cu o floare saft c o stea Fermecat de-a ta privire sad de farmecul din ea; De-astă-dată te aseamăn cu o mândră căprioară Ce sărind din stâncă ’n stâncă e tot zveltă și ușoară; Căprioară nu ești ânsă ca să sari un deal înalt, finsă garduri potrivite le sari lezne diutr’un salt! I. N. lancoveseu. DrăgăjanI, 1882, Aug. _______________________ T I JB «A; voi din piept sS’ml scot Inima cu dor cu tot.. • » • . « b «Carol Scrob» Nu mă chlamă Carol Scrob Să ’ml scot inima din piept Și la visuri nu unt rob Să vis z când sunt deștept! Nu sunt Dicl \născut poet Cu înaltă inspirare Ca să ’țl spun al mett secret Printr’o gingașă cântare! Sunt un simplu muritor.... Te-am văzut numai o dată Dar un ascuft fio A venit să mă străbată I Și de nu vrei să mă crezi, Ultă-te în ochii mei Căci atuncea o să vezi Că e chipul tăfi în eî! 1882 Iulie, Dră6'âșanl 1. N lancovescu www.digibuc.ro 480 LITERATORUL avbam... Aveam un sufl t phn de ’nfocare, Aveam credință în viitor. Dar, vântul soartel fără mustrare Bătu spre mine pustiitor. Pe a mea frunte nevirova ă Lucea o rază de foc ceresc., Acum e rece și înnorată Si late crețuri o ’nbătrânesc! O! soartă ciudă, soartă amară! Tu nemiloasă m’al înfierat Ca să’ml duc v ața ca o povară Mal grea, mal neagră ta un păcat! I. N. Ia eore cu an 18 0 Hore ȚI-AM ZIS ADIO!.. Ți-am Zis adio, ș’am plecat Coprins de întristare Iar sufletul mi-era se at La trista mea plecare' Ah! cât de mult am suferit Gândindu-mfi la tine Căci chipul tău înfpărit Era adân în mine! Când am plecat ți-am zi plângând Sfe’țl mal aduci aminte Și să nu uiți așa curând Amorul meă flerbin e! Ți-am zis L—Mal bine nu’țl ziceam CâcI m’al uitat îndată! Am plâns' Mal bine nu plângeam De tine,—o ingrată! I. N. lance eseu. www.digibuc.ro Literatorul 481 TOT LA TUSTHi . . . C nd privesc pe c rari ste e, Când vorb sc cu otl și cină, In iluziile mele Staii și cuget tot la tine! Când e ceață, sau lumină, Când vr*un dor s’apnnde ’n mine, Sal când fruntea 'ml se Inc ină, Trist eii cuget tot la tine! Când în lumea vanitoasă Unde nu gust nicî-un bine Viața mea e ’ntu ecoasă, Plâng, și cuget tot la t’rie! Când vre o b ândă copilită, Avend faimece di ine îmi suiîde din gu iță: Ș’atuncl cuget tot la tine I. îi. lancoves u 879 FocjanY DORIAȚĂ Dintr’o singură privi e Voia ca să te sorb însă dup’acea sorbire Voiăsă rămân oib, Ca figura ’țl adorată Visu-mî d Poet Să rămână ’nmormăntată In adânc secret > I N laneovescu In Telegraful de la 29 August 1882, găsim următorul articol, pentru care mulțumim anonimului iubitor al literatură. CE VA SE ZICĂ A FI POET A fi poet nu însemnează a versifica, a rima. A fi poet însemnează a simți, a iubi a se entuziasma de tot ce e frumos, buri’, simplu, moral, de tot ce inspiră amor, 'simpatie, o- 3 www.digibuc.ro Literatorul roare, durere, admhațiune și alte sentimente capabile a înălța- Spiritul un^r până Ia divi- nitate. —- Nu poate fi cineva poet până nu simte, până nu iubește, până Viu suferă, până ce nu est fericit, până nu e fanatic, până ce, în. fine, nu are în elă o inimă,—nu o inimă ca să servească numai actului vital, r- ci o inimă care să tresară la țot c($ e frumos, estetic în actele viețel sale sau ale semenilor săi. Cine nu posedă o astfel de mimă va rima, nicl-odată ânsă nu va facie poezie; — cine posedă ânsă inimă, va esclama Iară voie chiar, în tocmai, ca Virgiliu în sublimul său hec- sametru; „Parce mihi pater, non plus versificabo1*, —acela va face poezie, și poezia sa va fi sublimă fără să se îngrijească chiar de arta poetică, fără Să fi citit nici un autor mare clasic, făr să aibă chiar n’cl ideie de arta poetică, a lui Boileau, autorii săi d fie poet și el, poet în adevăratul înțeles al cuvântului. Acest tânăr ofițer are în el ceva ce nu se poate esplica — atâta poezie sublimă nu poate fi inspirată de cât Sentimente tot atât de sublim și multă lume se miră, cu drept cuvânt, multă lume care cunoasce îm- prejurările în care trăește acest fiu iubit al muzelor, de unde ’I vin aceste idei, care e isvo rul unor inspirdțiuni atât de frumoase ?-Nici acesta ânsă nu e iubit de toată lumea, - și el are inamici. - mulțl zic că uniformitatea subiectului egzalat din versurile sale aduce mo notonia, desgustul chiară; zică ce voi voi; Carol Scrob e adevăratul poet al inimei, e în adever cum îl numește venerabilul Sion în prefața ce ’l-a făcut la ultima sa broșură: „Rime perdute1' „Cântărețul inimei și al durerel*. III. Poet mal este âncă Duiliu Zamfirescu. Citească ort cine: Calavryta, publicată în Literatorul și se va convinge că această capo d’operă e de ajuns a ’l face poet. Levante și Calavryta e o poemă ce rar ’șl găsesce seamăn în lițeratura noastră, âcestă poemă singură, în altă țâră ar fi făcut din Duiliu Zamfirescu un poet mare. - Și acesta are i- namicl cari cred că cantitatea este o proprietate a geniului și adesea o preferă înaintea caiitățel. Acești trei poeți și alții puțin mal inferiori cari se află grupați în giuruj reviste^ Lite- atorul sunt adevărațl poeții mai noul fără a vorbi de Moldova unde mal sunt poeți ca www.digi1nic.ro LtmÂTPRUt 483 Matilda Cugler, spre egsemplu, și alții grupați în giurul bătrânel reviste Convorbiri li- terare. Am scr's aceste rânduit pentru a arăta'lumel profane că nu toți cari publică o poezie sunt poeți, căci atât Literatorul cât și Convorbiri htei are piecum și alte puține reviste de literatură aă biceiul de a publica multe lucruri ce nu m rită a fi publicate. Nu zic, copul este lăudabil, e încurajarea, dar adesea văzut, că aceste încurajerl devin de multe ori periculoase atât acelor cărora se dati, jJra ci itorilor cari, neștiind a distinge ceea e e rău, ceea ce e estetic de ceea ce e ordi ifflț fac din literatura noastră a adevărată p p șe ie R dactoril acestor reviste ar fi bine a arăta greșelile tinerilor cari promit ceva și după ce producțiunile lor Vor A corectate de el ănsușl să le acorde ospitalitatea în coloanele lor iar acelor care nu. promit nimic a li se da consilii părintești ca să se lase de aspirațiun I din care nu pot produce nimic. (Un amic al literatureT)- BLESTEM Aș voi ’ă mor ș’aproap Lângă, mine, să te ’ngroape Vie, în mormântul meu, Să te ’ncercl s6 m 1 e ia ă Dai să nu te la e afară Piatra și pământul greii ’ Să ezi ?ermi cum s’adună, Lângă inima mea jună Să te ap e un fior Și o gi az făiă nume, Cum nu a s n it n urne Ancă ‘ci un mufito 1 En ă groaz s dispară, Alte chi uri să apară • Să ‘simț f amea ‘n mormânt Și ’p desgustul cel mal mare Să consum inima care AI zdrobit’o j pământ. Carol Scrob. www.digibuc.ro 484 LITERATORUL IN SUNETUL MUZICEI Să facem âncă o țigare Și ânc’o poezie Ca să ml fumez ori ce-durere Și orl-ce bucurie I Și ’n sunetul ce din orh estră Se sparge ’n armonie, Să zicem la speranțe*adio, Adio la j mie î Țigarea nsă, se sfirșește Orhiestra ’n fine tace, Tăcerea naște înprejuru-mi Dar nu și dulcea pace! Al. A, Macetlonsck LA TRECUT... La trecut de mă gândesc Nici atunci nu ’ntineresc Dorul vec nic m’a tot stiâns... June am plâns, copil am plâns! M‘ am tot dus dm 1 c *n o Traiul m u f ră no o , Traiul m ti el amăr t Ca un cer p somor t! Ș’al meti tra'fi cu negru val Nu m’a scos la n‘ I-un țn 1 .< Tar când eti din came ’ml mușc N am cui j n ci să mă ’npu5c! Al. A Mac donskl. AMĂRÎCIUNE Sunt supărat, ș‘ amăr't Pe 0‘ meii și pe Du nn zeii www.digi1nic.ro LITERATORUL 485 Și Dumnezeii și oameni Sunt Pe mine supărațl mereti! EI mă blesteamă și primesc, Primesc blestemul cât de greii.., Cum vreți să fie omul bun Când este fiii lui Dumnezeii ? Iar dacă sunt și eti ca el, Nu este vina mea de loc... Ișl bat de mine joc rîzând, Plângând îmi bat de dânșii joc 1 Al. A. Maeedonski SPUNE-MI OARE.... Spune’mi oare cu ce drept Faci mal repede să Lată Astă inimă din piept Ce e vecinie întristată ? Dacă al pe ea vr’un drept Fii de ea alăturată Ș’atuncI fă o ’n al meii piept Cât de repedd să bată ’ Dar cu drept sad fără drept De vei sta neîndurată, Oh! Străpunge-o n al meii piept 1 Ca de vecț să nu mai bată! Al. A. Maccdonski. MACSIME Cine desprețuește viața sa, este stăpân pe aceia a altuia. * Alfons, înțeleptul rege al Aragonulul, zice că intre atâtea lucruil ce posedă oamenii în viața lor, nu este nimic mal bun, de -ât a avea lemne vechi pentru foc, vin vechii! pentru masă și cărți vechi pentru lectu -ă. www.digi1njc.ro |86 LITERATORUL Statul ce parlamentează, este pe jumătate dat* Iar femeia care ascultă pro- punerile curtezanilor, este aproape inviiisă. ♦ Bestiile ne ’nvață a {răi. ♦ Cine’șl plătește datoriile, se îmbogățește. Argintul este nervul războiului, « O nenorocire nu sosește nici odată singură, « In lumea noastră fie-care și fie ce ’șl are prețul săti. * Pentru a fi înțelegere în căznicie, trebue ca bărbatul să fie surd și femeia oarbă, adică, femeia să nu se supere de defectele bărbatului, nici bărbatul de stri- gătele femeel. __________________ Th. P. Jerogliie JULE8 verne NENOROCIRILE UNUI CHINEZ IN CHINA CAPITOLUL I. Personalitatea și naționalitatea persoanelor. — Trebue să admitem că viața are și ea bunătățile el! strigă unul din oaspeți, rezemându se pe spatele de marmoră al scaunului sătt și rozend o rădăcină de nenufar zaharisit. — Precum are și destule răutății. respunse un altul, care sta să se innece cu un os de pește. — Să fim filosofi1 zise atunci o fața mal vârstnică, pe al cărei nas str luceați o pereche de ochelari cu sticle mari, legate în lemn Astă-z! ești aproape să te îneci, și mâine totul \a dispare ca și silabele înghițituri alp Acestui nectar V'ața înainte de toate!... Și zicând acestea, epicunanul nostru, liniștit d'n fire, ridică paha ul și înghiți mii unatul vin ce desvolta un gaz ușor cu o tărie metalică. Eă unul, urmă cel de-a patrulea, ’ml-ar plăcea să trăesc numai să nu fac ni mic și să nu am nimic de făcut. Te ’rișell1. respunse un al cincilea. Fericirea stă numai în tuditt și în muncă Numai atunci ești c 1 mal felicit când al cele mal multe cunoștințe !, www.digfouc.ro LITERATORUL 487 Adecă, să înveți mult, și să nu știi nimic. —Nu e acesta înc putui înț lepciuneP —Dar care este sflrșituP.. —Ințelep iunea li’are sftrșit, respunse ca un filosof, cel cu ocliel ril. Cea mal mare mulțumire este să fii comunist! De-odată, primul oaspete se adresă amfitrionului, care ședea in capul mes I, un loc foarte necomod, dar recomandat de regulele politețel.—Nepăsător și distrat, acesta asculta întreaga dizertațiune inter pocula, fără a s oate un singur'cuvânt ‘— Să vedem! ce cugetă înălțimea din capul mesei, despre acea tă Convorbire a sticlelor ?.. Cum ÎI pape viața pe ziua de a tă-zl, bună safl rea?.. Este pentru, saQ contra ? Amfitrionul ronță’a a lene niște stmburl de p pene; el se mulțumi, drept ori ce răspuns, a face o mișcare din buze, ca și cum ar fi vrut să arate că nu I pasa de nimic. —EI!., făcu el. ACesta este, de ordinar, cuvântul celor indifeiențt El espnmă totul fără a zice nimic. Acest cuvânt e în toate limbele și ar trebui să figureze în toate dicționarele globului. Cel cinci oaspeți îl grămădiră atunci de argumente, fie care în favoar a tezei sale. Fie care voia să impne opinia sa. El ânSă se f 'ri de a răspunde, și sfîrși p in a afirma că viața n’are nici bunătăți, nici răutăți. Dupe dânsul, este numai o , invențiune" atât de neînsemnată, pe cât și de neînveselitoare — EI bravo, prietene >.. — Negreșit, poate vorbi astfel, când nici o dată odihnanu’Iafost turburată. — Ș’apol când e tânăr!. — Tânăr și voinic!.. u— Volnic și bogat!.. — Prea bogat âncă'.. — Mal mult de cât atât! — Foarte bogat!.. Aceste cuvinte se încrucișară ca niște focuri de artifițil, ffiiă a întipări un singur suris pe buzele amfitrionului. El se mulțumi a ridica puțin din umer, ca un om care n 8 lăsfoit niciodată cartea viețel sale, și ni I chiar n a’ncercat să tafcprimele pagine. Și, cu toate acestea, nepăsătorul, avea trel-zecl și unu de ani, era foarT a mulțu- mit, era ș’ destul de b gat • cultura de asemeni nu’I lipsea, pre um nici iuteli"ența, î isfi șit nu’I lips a nimic ca să fie mal presus de cât cel alțl și să facă pa e cu drept cuvânt dintre fericițil lumel. Cu toat,e acestea el nu era fericit Pentru ce ?. Vo ea gravă a filosofului răsună și întocmai ca un corifeu din c rurile antice vorbi as fel — Prietene, zise el, dacă tu nu ești fericit pe acest pământ, es e ă fericirea ta a fost până acum numai negativa.—Fericirea este ca ș sănătatea. Pe tru casă ie bu- curi, a trebuit ca altă dată să fi suferit. Dar, tu n’al fost niciodată bolnav..,. Vreail sâ zic, n al fost nici o dată nenorocit!... Iată dar aceia ce ’țl lips șt imeni nu poate cunoaște feiicirea, dacă n’a avut ocaziunea să facă cunoștință cu nenorocirea, ni I chla • n treacăt. Și la această observație plină de înțelepciune, filosoful, ridică paharul de șam panie și zise: www.digjbuc.ro 488 LITERATORUL — Doresc ca soarele sS’țl irimeată din î ălțimea sa puțină umbră, și viața sS ’țl dea o mică durere. „ Apoi, goli paharul printr’o singură înghițitură.. Amfitrionul tăcu un gest de aprobare și căzu din noii în tăcerea a obicinuită. Dar în ce loc convorbeați ăceștl oameni? Intr’o sală de mâncare europeană, la Paris, la Londra, la Viena, la Petersburg ? Dintr’o mulțime de prieteni ce trebue să numere un tânăr bogat și galantom, lui Kin-Fo, ÎI rămăseseră mimai cel patru învitațl. — Pe cel-alțl fiind risipiți de restriștea viețel, ar fi cântat zadarnic să’I adune la un loc. Kin-Fo, locuia atunci la Shang-Hai, și pentru a schimba aerul, venise pen- tru câte-va zile la Canton. Dar în acea seară, el trebuai să se întoarcă liniștit la locașul săă, Wang intovărășa în tot d’auna pe Kin-Fo, pentru că filosoful nu ’și părăsea nici odată elevul, căruia ’I trebuiafl adese lecțiunl. Drept vorbind acesta nu ținea mal nici o dată seama de ele.—Câte sentințe, câte macsime pierdute j dar mașina de teorii,—mm o botezase veselul Tim, —nu ostenea nici o dată. Kin-Fo era adevăratul tip al Chinezilor de Nord, a căror rasă tinde a se transforma, fără a se apropia cu Tartarii. In provinciile de Sud, în care clasele înalte și cele de jos sunt amestecate cu rasa mantclwă, nu al fi putut găsi un seamăn lui Kin-Fo. El, nici dupe tatăl săă nici dupe muma sa, ale căror fa- milii se țineai! la înălțime âncă din timpul cucerirel, —n’avea în vinele sale nici o picătură de sânge tartar. Mare, bine făcut, aproape cărunt, eu sprincenile trase în linie dreaptă, cu ochii dispuși în linie orizontală și codați spre tâmple, cu na- sul drept, cu fața rotundă, ar fi trecut de cel mal frumos model al populațiunel de Occident. In total, dacă Kin-Fo trecea drept ch'nez, era numai pentiU că șl purta capul ras cu îngrijire, fiunteâ și gatul nu aveatt un 'ungpr ffr de păr, coada sa, care lua naștere fi0 Ia creștetul capului, atârna pe spate întocmai cu un șarpe. Foarte îngrijit de persoana sa, își purta mustața în tot d’auna la modă, formând o jpmă-J tate cerc asupra buzei sale siperioare și o muscă ce creștea dedesub ul I dzei inferioare. Unghiile lui erați m I mari de un centimetru? ceia ce însemna că el făcea parte din acel oameni cari nu fac ’nimic. Apoi, mersul, atit dimie lut, a dăugafl. foarte mult la aerul săă pretențios. KinFo era născut la Peking, oraș în care Chinezii suit foârte robuștL -+-• OrI-cuI ’l întreba de unde este, el răspundea cu mândriesunt de la EnhauM www.digibuc.ro 492 LITERATORUL Tatăl săi! Tchoung-Heou, locuia în triadevâr la Peching, când se născu el, dar când ajunse în vârstă de șease ani familia sa se strămută definitiv la Shang-Haî. Tchoung-Heou, acest demn chinez, dintr’o escelentă familie din nordul Impe- riului, poseda, ca și compatriotii săi, cele mal însemnate aptitudini pentru comerț. In primii ani al carierei sale el se ocupă mai ales cu producțiunile cele mal în- semnate ale acelei țări: hârtiă de Swatow, mătăsăria de Son-Tcheou, zaharulde For- moza, ceaiul de Hankow și de Foochow, ferăria de Honan, cupru roșu satt galben din provincia Yunana și altele. Magazinul săti central de comerț, îl avea în Shang- Hal, dar mal avea comptuare la Nan-King, la Tien-Tsin, la Macao și la Hong- Kong. Avea de asemeni relațiunl comerciale cu Anglia, le transporta felurite ma- nufacturi, transporta apoi la Lyon și la Calcuta cele mal fine mătăsăril. In scurt, Thoung-Heou egzersă cu atâta. înlesnire comerțul săti în interiorul Imperiului ca și în Franța, Portugalia, Anglia iati America, în Shang-Haî, Ma- cao, Hong-Kong, cu care era in rejațjunl întinse, in cât la nașterea lui Kin- Fo, averea tatălui săti se urca pbste suma de patru sute mii dolari (1). In ultimii ani, această sum&^se îndoi, mulțumită relațiunilor comerciale ce se întinseră până In Lujnea-Nouă. Se știe că popțdațîutiea. ‘Chinei este destul de numeroasă și teritoriul (impe- riului din cele mal vastese mal știe că în limba poetică, China poartă numele de imperii! ceresc, imperii! central și de imperiul sati. pământ al florilor': Locuitorii s’ati socotit până la o sută șease-zecl de milioane. Aproape o treime din populațiunea pământului întreg. Dar ori cât de puțin ar mâncâ chinezii săraci, el mănâncă, și China, cu toată recolta sa de orez, cu imensele holde de mălaiti și de ^râti, nu e de ajuns spre a ’I nutri. De aci o abundență de populațiune căf reia nu’l rămâne de cât o singură deschizătură pe care englezii și francezii aii ș* făcut’o în zidurile materiale și morale ale cerescului imperii!. Această abundență s’a vărsat spre America de Nord și mal ales asupra Ca- liforniei Dar aceasta se întâmplă cu atâta grăbnicie, că Congresul a trebuit să Ia măsurile cele mal strașnice spre a împedica această invaziune, numită ciuma gal- b nă. Dupe socoteala făcută, cinci zeci de milioane emigranțl chinezi, vărsațl asu- pra Statelor Unite, n’ar fi fost în stare să micșoreze China și aceasta ar fi fost absorbirea ra el anglo-sacsone in folosul rasei mongole. Ori cum ar fi fost, emigrarea se făcu pe o întinsă scară. Aceste colonii do oanlenl trăind cu un pumn de orez,. cu 0 ceașcă de ceai și cu o lulea de tutun, buni la ori ce lucrare, reușiră cu repe iciune a fi mulțumiți la lacul Sale în Virginia, în Ore- gon și mal cu seamă în statul Californiei, unde scăzu într’un mod considerabil plata lucrători or. be formală companii pentru transportarea acestor emigranțl atât de puțini cos isitorl. In cinci provincii ale Imperiului se formaseră deja cinci, și a șeasea luă i • tere la San Francisco. Cele dintâ ii ecspediau, cea din u ‘mă priimea O ag mție aj tatoare, a Ting Tong s rvea pentru a reecspedia. Acest punt ânsă cere o esplicare. C nnezil primeai! cu plăcere a se ec patria și să meargă după bogăție la Jfe neam, dupe cum numeau el populațiunile din Statei* Unite, dar cu o singură condițiuie, aceia cî dupe moarte, cadavrele lor să se înapoieze în China pentiu a (1 . Aproape ou milio ne de and www.digibuc.ro LITERATORUL 493 fi îngropate ia pământul natal. Aceasta era cond’țiunea principală a o?I cărui con- tract, o obligație sine gua nan, de care trebuia să ție socoteală companiile; căci altfel Chinezul nu eșea nici mort dm țara să. Astfel dar, Ting-Tong zisă și Agenția Mort'lor, dispunând de fonduri parti- culare, avea la dispoziție vase, ce s1 numeați nav l cadavrelor, și ce ple- cați încărcate de la San Francisco spre Sha g-Ha Hong Kong sati Tien-Tsm Noii comerț. Noii izvor de caștgurî. Abilul și întreprin Storul Tchoung Heou se ame tecă și in aceste afaceri. In ultimele zile ale viețel al , în 1866, el fuses drector al companiei din Kouang-Than, în provincia cu acelaș nume, și sub dir ctor al Casei de fonduri ale Morților, la San Francisco. De atunci, Km-Fo, ne mal a ând nici ta ă nici mumă, moșteni o -avere de patru milioane franci, în acțiuni deb ale Băncel C ntra e din California. Când pierdu pe tatăl sSfi, tânărul moștenitor avea nouă-spre zece ani, și ar fi rămas singur, dacă nu ar fi avu pe Wang nedespărțitul V»ang “care să’I ție loc de sfătuitor și de prieten Dar, cine era acest Wang?.. De șeapte sp e-zece ani, dl 10 u a la Shano- Ha . El fusese conmeseanul tatalul înainte de a fi al fiulut Dar "de unde era el K. Cu ce ocazie se alăturase de tată și de fitt?.. Iată niște întrebări foarte obs- c re, la caro, numai Tchoung-Heou și Kin-Fo ar fi știut să răspunză. Și dacă e^ant fi găsit cu cale să ne o spue, iată ce ne ar fi descoperit: Toți cunoaștem aceia ce este China regatul în care revoluțiunile pot dura In tmp de ani și a ridica sute de mii de oameni. In al XVH-lea secol, celebra‘di na ti M ng, de origină chineză, domn a de trei sute de ani asupra Chinei când îu 1644, capul acestei dinastii prea slab în contra revoluționarilor care amoniu țatt capitala, ceru ajutor de la un rege tartar. Reg le nu așteptă multe rugăciuni, se duse, goni pe resculațl, profită de si- tuațiune pentru a resturna pe acela care’l chemase în ajutor, și proclamă impe- rator pe propr' 1 sătt fitt Chun-Tche. De atunci, autoiitatea tartară înlocui autoritatea chineză, și tronul fu ocupat de imperatorl matciuri. Puțin câte puț’n mal ales in clasele inferioare ale populaț’el ambele rase se împr unaiă- dar, la amihele bogate de Nord, d ferența între Chinezi și Tar- tari era păzită cu mal multă străjuicie. As fel că, tipul ambelor rase se distinge âncă, mal cu deosebire în mijlocul provinciilor septentrionale ale Imperiului. Acolo se menținură cel ne nduple ațți, care remaseră r dinc'oșl dinastiei că ute. Tatăl lui Kin-Fo era dintre acești din urmă, și el nu pătă trad țiunile familiei gală, care refuzase pactul cu Tarta ii. Chiar dupe trei sute de ani, dacă s’ar fi întâmplat o rescoală, el ar fi fost ga a a lupta. Ar fi de prisos să mal adăogăm că fiul sătt, Kin-Fo, împărtășea tot aceleași idei polit ce. In 1 60, domnea âncă imperatorul S’Hiene-Fong, care declară rezbel Augl el Și Fr nțel, rezbel term’nat prin tractatul de la Peking 2 5 Octombre, acelaș an Dar, nain e de a est rezbel o mare răscoală amenința dinastia domnitoare. Așa numițil Tehang-Mao satt Taî-ping, reb Ui cu părul lung, luaseră Nan-Kingul în 1858 și Shang-Hal în 1855. S’Hiene-Fong murind, fiul sătt simți mari greutăți entrii www.digi1nic.ro fclWEUtfORtft 404 a respinge pe resculațil Taî-ping, Fără ajutorul yice-regelul Li, a prințului, Kong, și mal ales a colonelului englez Gordon, el nu ^șl ar fi putut menține1 tronul. Acești Taî-ping, inamici declarați al Tartarilor, bină organizați pentrtt luptă yoiati să înlocuiască, dinastia Țsing prin dipastia Wp,ng, E? formati patru bande deosibite; cea din ttiiti cu steagul negru însărcinată cu uciderea; cea de a doua cu steagul roșu, însărcinată a da foc; a treia cti steagul, galben însărcinată a jefui; a patra cu steagul alb, însărcinată cu previziunile celor alte trei. La Kiang-Sou pe făcură foarte însemnate operațiuni militare. Sou-Tcheou și Kia-Hing, la cinci leghe de Shang-Haî căzură în mâinile yevoltaților și d’abia tu multă greutate aceste orașe tură luate înapoi de trupele imperiale. Shang-Haî, fiind ame- nințat, fus se atacat fn ziua de 18 August 1860, în momentul când generalii Grant și Montaubap, comandând armata anglp-franceză, bombardau porturile Cetățel Peî-Ho. In acel timp^ Tchoung-Heou, tatăl M Kin-Fo, loctiia âp oape de Shang-Haî, nu departe de mărețul port, pe care inginerii ol inezl îl deschiseră îa rîul Son- Theou. Ef simțea o mare plăcere văzând pe Tai-pingî resculațl, de oare-ce, am mal spus’o, avea o mare ură asupra dinastiei tartare. In astfel de condiții, în seara de 18 August, dupe ce resculațil fură goniți dm Shang-Haî, poarta locuinței lui TchoungHeotf se deschise cu repeziciune.7 Un fugar, ascunzendu-se de acela care 1 urmtiteati, intra și se aruncă iu genuchî la picioarele lui Tchoung-Heou, Ac st nenorocit mi mal avea nici o armă cu care să se apere; de ’l-ar fi dat pe mâna soldaților imperiali, nenorocitul era plerduț. Dar tatăl Iul Kin-Fo, nu’șl putea, permite să trădezb pe un Taî-ping, care căutase azil în curtea sa. El închise repede porțile și ’I zise — Nu voesc sti știti cine ești, ce al făcut și de unde vii. Tu ești oaspet le meti, prin urmare la mine est! în deplină siguranță. Fugarul voi să vorbească, spre a ’șî arăta recunoștința... dar nu mal avea putere. — Cum te numești? îl îitrebă Tthoung-Heou. —r Wang! Era Wang, în adevăr, scăpa plin generozitat a Iul Tchoung-Heou,—"gene o^ zitate care ar fi costat viața pe ace t din urmă, dacă ar fi fost bănuit ca ti dat azil unul re oluționar. Dar Tchoung-Heou, era unul din acel bărbați antic! la care ori ce oas ete e bine priinft. CâțI-va ani în urmă, răscoa a revoluționarilor era cu desăvîrșire zdrobită. In 1864, jmperatorul Taî-pmg asediat la Nan-King) se otrăvi singur, ca să nu cază de vi în mâmele Imperialilor. Wang, din acea zi, rămase în casa binefăcătorului stiti. Nici odată n’a fost întrebat de pre trecutul săti, și el h’avea s6 Se teamă *n această privință. Cruzi- m‘le f ptuite d revoluționari, pe zice, că ac fi fost spăîmântătoare. Dar sub ce steag a ervit Wang, sub cel galben, roșu, negru sati alb ?m Ar fi mal bine sS nu se știe, și să păstram iluziuhea că el ar fi făcut parte numai din corpul de apro- vizionare, Wang, măgulit de soarta sâ, rămase de atunci conmeseanul binefăcătorului sStL După moartea lui TchoUng-Heou, fiul acestuia avu a eiașl înclinare pentru Wang și se ob’clnui cu tovărăș a acestui bun prieten. www.digitmc.ro LlTfîRÂTORUL 495 Dar intr’adevăr, în timpul, când începe această istorie, cine ar fi putut re- cunoaște un Tal-ping, un devastator, un ucigaș în fine, într’acest filosof de cinci- zeci de ani, într’acest moralist cu ochelari, într’acest chinez, cu ochii ridicați spre tâmple, cu mustața tradițională. Cu rochia sa colorată, cu cingâtoarea lată, cu părul după ultimul decret imperial, nu avea el oare aerul unul demn profesor de filosofic, sati. a unuia dintr’acel savanțl, care fac uz de acele opt-zecl de mii de caractere ale alfabetului chinez, a unul literat al dialectului superior, a unul lau- reat distins, având dreptul a trece prin porțile cele mart ale Pekingulul, des^i nate numai pentru Fiii Cerurilor?.. Poate că uitând trecutul săă îngrozitor, revoluționarul îșl îmblânzise sufletul în contact cu onestul Tchoung-Heou, și ar fi apucat calea filosofiel. Și Iată pentru ce în acea seară, Kin-Fo și Wang, care erați nedespărțițl, eraii împreună la Canton, iată pentru ce, dupe acel prânz de adio, amânduol se îndreptară spre țărmul unde ’I aștepta vasul, să’I ducă repede Ia Shang-Hal. Km-Fo mergea tăcând și cam îngrijit. Wang, privind la dreapta și la stânga, făcând filosofie la lumina lunel, a stelelor, trecea surîzând pe sub porțile Eternă Purități, pe care le găsea foarte scunde, pe sub porțile Eternei Bucurii, ale că ror uși el le credea deschise numai pentru dânsul, și în fine văzu dispărând în urj ma sa turnurile templului celor cinci sute de divinități, Vasul Ferma ÎI aștepta cu nerăbdare; Kin-Fo și Wang se așezară în două ca bine, păstrate pentru el. Curentul fluviului Perle, dete vasului o mare repeziciune, ce trecu ca o săgeată printre ruinele respândite ici și colo de flotele franceze, tiecn pe dinaintea pagodei cu nouă catarte Haf-Way, pe dinaintea culmei Yardjna, pe lângă Whampoa, unde debarcă cele mal mart bastimente, printre insulele și printre ză- gazurile de trestie ale ambelor țărmuri. Cele o sută cincl-zecl de kilometre ce despart Cantonul de îmbucătura flu viului fură străbătute chiar în acea noapte. ’virea soarelui, Ferma trecuse gura-TigruluI Victoria-Peak din insula Hong t de o mie opt-sute-două-zecl de picioare, aparu într un moment la ta ele și dupe cea mal fericită trecere, Kin Fo și filosoful, lăsând în urmă pele ^uv’ulul Albastru, desbarcară la Shang-Hal, pe țărmul pro inciel Kipg-Nan. a ) TI W. S oeuescn» NEVASTA HAINA $ TIRA POP LARA DIN BD OVINA — Revaș puică, revaș diagă Nu-țiî pară lucru de șagă, Re aș de la împăratul, Că-țl vine-a casă bărbatul i „ Las’ să vie, țapa-1 știe, Tiarele calea să I ție, ”en nița asa să-I fie, ’ăssăl um,bra să-I ție! www.digibuc.ro 436 A trtSlRĂTOtltJt Da de cină ce i face $ — „Ce să-I fac?.s.. ce lui H place9 Frunză varză din grădină, Murată de-o septămână C’o jumară de slănină Cu zer acru de la stână Culeasă de-o septămână, Culeasă într’o ulcea, Lapte acru ’ntr’o lulea, Și rădăcini de urzică,... Ia bărbate^ și mănâncă 1 f:. > Daca-I inimă păgână Tot a căuta pricină Șl-a zice că nu e bună; Dacă-I inimă de câne Tot s’a uita răii la mine Și-ar să zică că nu-I bine, Dacă-I inimă de drac Tot a zice că nu-I plac! — Revaș puică, revaș dragă, Nu-țl pară lucru de șagă, Revaș de la vornicul, Că ți ine ibovnicul! — „ Las’ să vie domnul știe, Maghieran calea să-I ție Busuioc casa să-I fie, Trandafiri umbra să-I ție! — Da de cină ce i face? — „Ce să-I fac?... ce mie-mi place.. Curechiti verde din grădină Cu o ocă de slănină Și c’o cupă de smântână Și friptură de găină, .Șapte rațe cu curechiu Și Cinci cupe de vin vechifi Dacă-I inima creștină N’a pune nici o pricină Ci-ar să zică că e bună 1 S. FI Marian www.digibuc.ro literatorul 49$ TEATRAL NATIONAL Am aștept t deschiderea stagiunel Teatralul N ițional sperând, că iu acest in vom vedea în fruntea lui un hun conducător; ml a >il d'rector general, iar nu un vânător de eleganță precum d nul Cornescu era un vănător de dobitoace Aștep- tarea ânsă ne-a f st zadarnică, de oare-ce starea eatrulul în loc să se îmbună tățeagcă, â ajuns și mal decăzută, sub noua direcțiune a elegan dlul domn Gr. Cantacuzin. Teatrul Kormăuesc* ce luase o dezvoltare pute țuică* imprimată de pleiada de la 48, intrând mal în urină pe mâinile jreposatulu M. Pascali, în epuse prima fază ă decăderii sale. Și aceasta este foarte adevărat, căci dacă Pascali a fost uq bun artist, și '51 regretăm pentru aceasta, nu mal puțin adevârăt că intru cela ce privește buna direcție, a căutat n tot d auna numai interesele sale per- sonale, fără a cugeta nici la prosperitatea teatrului nici la dezvoltarea literaturel naționale, Repertoriul ce adoptase era compus dm feerii și melodrame franceze traduse de el ânsușî, nu pentru faptul ca să fie b pe traduse, căci tot d’auna am constatat contrariul,—dar pentru ca să I rămâi in pungă dreptul de 5 la sută pentru t aduceri —Afară de acestea, regretatul a .tist păstra o Vădită aversiune pentru toate talentele tinere, ce ar fi cutezat să se afirme. — Puteai s8 fit menit de soartă să ajungi prlnul artist în țară, dacă al fi căzut pe mâinile lui Pascali al fi fost de sigur dese țirajat de pudicele ce ’țl-ar fi pu înainte Era egoist Pascali, cu toate că avea talentul unul mare artist. In mijlocul acestora, publicul s’a dezgustat de jțeatru Românesc, și pentru re- pararea răului, se constitui Societatea Dramatică Rpmână, condusă de un comitet dș bărba I însemnați în literatură și alte ramuri speciale sub președinția unul di rector general La venirea D lui loan Ghica în calitate de d’rmtor general, teatral începu Să pășească spre îndreptare Noul director ar fi dat laștere la progrese mult mal înseninătoare, dacă n’ar fi întâmpinat piedici atât din partea guvernului, cât și din partea comitetului și a socetarilor; cu alte cuvinte, în mijlocul neregularităților ce se iveați pe fie ce zi, d-nul loan Ghica nu puua să albă o putere absolută de acțiune, Din toți membrii comitetului, singur d-nul V. \1. Urechîă a fost de acord cu d-nul loan Ghica și ’1 a sprijinit ori de câte ori avea să înlăture pledicele ce întâmpina. In paginele acestei reviste, am vorbit adese-orî i i potriva d-nulul loan Ghica, pe câqd era în capul Teatrului. După plecarea sa, a trebuit sfi’l regretăm, și toc- mai alenei sS recunoaștem calitățile acestui director. Și într’adeyâr, d-1 loan Ghika prin irfelriunea ce a dat tinerelor talente, a pus în' zvidență artiști, ca Manolescu Romaneasca, Notata W alții; tot dânsul a introdus îu repertoriul Teatrului piese Românești de adevâriw merit literar, mare parte din ele fiind scrise în versuri. Astfel putem cita : Despot Vbda, de d-| V. Alecsandi ; Candidat și de d-ul G. Swn^ mal multe piese de d-ul F, Al. C'echiă; Unchiașul Sărăcie, ladesul și Trei Decembre de d-ul Al. A. lAacedonsk ; Pe malul gârlei gi Pn- www.digibuc.ro 498 LlTElRATORtJM beaqul, de d-ul Dem. Olănescu-, Dupe despărțenie, de d-ul F, Marian și altele, ce att produs o mișcare destul de însemnată în literatura dramatică. înainte ânsă de începerea stagiunel din anul 1881-1882, d-ul loan Ghica se retrase diii direcțiunea teatrulu*, pentru a merge ca Ministru plenipotențiar al Ro- mâniei la Londra In locul său veni d-ul C. Cornescu, un personagiii ilustrat pe tărâmul vână- toriel. „Literatorul" la venirea noului director a luat o atitudine de așteptare și I a urat rezultate frumoase. Dar în potriva ori cărei așteptări, d-ul Cornescu a des mințit speranțele tutulor. D-nia sa ne având cunoștințe nici de artă nici de lit ratură, socoti, că arta dramatică este sinonimă artei cinegetice și sub ocrotirea pa tronului săli, Sf. Hubert, puse să se reprezinte piese în care fiarele sălbatice și praful de pușcă să fie un ce sine qua non. Să nu uităm ânsă a spune că singurul me- rit al d-lui Cornescu a fost de a traduce frumoasa piesă a lui Dumas, Dtan de Lys. Acela ce știm în această privință, este că traducerea era caracteristică pentr i pana unul director general de teatru, și în fine, mal știm că acest director a fost silit să se retragă din postul, la care din greșală fusese chlemat, deziluzionat poate întru cât-va și de noaptea de Noembre a d-lul Macedonski, în care zice • Directorul, în l'psă de iepuri ca se împuște, Din lojă, cn mândrie, făcea vânat de muște. De astă dată, toți iubitorii teatrului se așteptai! ca guvernul «ă numească un bărbat eminent, care să dărâme tot ce afi făcut predecesorii săi în răii, și să fată o organizare noua și salutară. Ce ’șl-a zis ânsă consiliul de miniștri, dimpreună cu întreaga societate drama- tică?...—Să aducem la cârmă pe un om avut și cu trecere pe lângă p utocr ti Astfel abonamentele se vor face în număr mal mare și biletele nu vor mal mâne la casa....— Tendință materială!... Dar cea intelectuală, ce se face cu daiț Oare nu este aceasta care trebue să predomine într’un teatru naționaP .. Ccna liul de miniștri nu ’șl-a făcut această întrebare și din înălțimea unei puteri de tatonale, așeză pe scaunul datorit unul om cu merite recunoscute,. . așeză, .. pe cine?., pe d-ul Gr. Cantacuzin. Ce-a făcut ânsă d-ul Cantacuzin ca să merite acest post?.. Răspundă ni-se' Acela ce știîî, este că d-nul Cantacuzin a fost tot-d’auna abonat la Teatru și că în toate serile aveam deosebita plăcere a’l vedea admirând lojele prin focarul bin >c lulul său. De sigur, acesta este meritul caracteristic al noului director. Apoi, să ne fie cu iertăciune, veteranul chir Năstase, a văzut mal multe reprezintărl ca d ul Cantacuzin și cu toate acestea, ușier a fost la înființarea societățel, ușier a rf mas și astăzi In fine, d-ul Cantacuzin inaugurează venirea sa la teatru, prin 2, mj, Trimite legiuitul bilet de liberă intrare la mal multe ziare, dintre care și „Literatorul" are gloria de a face parte.—Literatorul, căruia în toți ani șrde către toți directorii ’I s’a trimis asemenea bilet, a fost astăzi șters din listă, pentru că așa a poftit d-ul Cantacuzin.—Nu menționăm aceasta pentru ca onor, ministru al cultelor și instrucțiunel publice, să aibă grijă a stâmpăra poftele funcționarilor săi și a face să se respecte obiceiul, ce a devenit o lege pentru teatru ca și pentru orl-ce ziar de va- www.digibuc.ro LITERATORUL 49 Oâfe. Q menționăm, numai pentru ca sJ se ști, că d ul Cantacuzin ca și d nul ministru actual, tșî merită scaunul,de o potriyă Intr’adevăr numirea d-lul Cantacuzin este o palmă ce se dă tutulor scriitori lor și oamenilor de litere care ar fi fost m drept s$ ocupe acest post. Dar fiind că dânșii iac și nu ridică mănușa ce ți sa aruncat n față, jner'tă o asemenea purtare d'n partea acelora care ’I nesocote c, In ca e țara s’a maț pomenit ca un om lipsit de ori ce cunoștință litarară, un om care na produs nimic, să ocupe scaunul unul director general de teatru. — In Anglia, d’abia Lord Ryron a putut sfe ajungă la fotoliul de sub-director al teatrului de Drury Lane și aceasta în ultimii ^ăl ani Cum dar In țaiă la noi, unde teatrul are nevoe de un conducător puter- nic, s’ a găsit de cuviință săsepue tocmai d-ul Cantacuzin?., Cum?., Asemeni pro- cedări se fac 'la noi în toate funcțiunile și aceasta numai pentru că uu ministru nu poate să numească el singnr pe cine crede de cuviință, ci trebue să supue ale- gerea sa consiliului de miniștri, în cercul căruia favoarea și lipsa de conștiință este unicul motor. Ast-fel, de egzemplu, ța biblipteca statului, în capul căreia am văzut pe ilustrul Aug Treb, Laurian,—în capul unelasemenea instituț'unl, f- la care în Franța, un Alfred de Musset ajunsese cu multa greutate-^-la noi vedem astăzi pe d-nul Cuza care este de altminteri un om demn de toată stima, dar care nu e la locul său, pentru că nu este cel puțin un bibliofil. Să vedem acum în ce mod d-ul Grigore Manolescu inlocuește pe odihnitul M. Pascali, în calitatea sa de director de scena. Cititorii ’șl aduc aminte din cronicele anului tiecut, că am admirat în tot d’auna pe d-ul Manolescu, ori de câte-orî ne-a dat probe,, că este un arti t ta- lentat, inteligent, studios și simpatic D-ul Manolescu ’șl aduce psemenț aminte, că a recunoscut îu noi 9 judecată nepărtinitoarp, că am arătat defectele și, am lăudat ca- litățile. Atunci âusă am avut ocaziunea să vorbim de Manolescu artistul, lay nu și de Manolescu director de scenă Astăzi âusă avem și această plăcută ocaziune, și fiind că ținem a pălcea și de astă dată d-lul Manolescu, fiind nepărtinitori, vom spune adevărul și numai adevărul. Se știe că directorul de scenă ocupă îu teatru primul rang Mal ântâifi pen tril că acest post nu se câștigă cu puțină greutate și apoi pentru că directorul de scenă este reprezintantul Societățel față cu comitetul general. Astfel dar directorul de scenă are și el o parte din putere care trebue să se manifesteze ori de câte ori abuzurile întrec limita cuviincioasă și ori de câte ori este dator să apere interesele teatrului fie pe cale materială, fie intelectuală. Deci, d-ul Manolescu este dotat ca această putere. — Ce a făcut ânsă cu dânsa ?.,— Satt că ea a fost distrusă de intrige! e ce se obicInuesC intre culisele tea- trului, sau că d-ul Manolescu o păstrează âncă și nu voește s’o pue în evidență. In primul caz, este dator să demisioneze dacă să simte prea slab a lupta cu va- lurile rebele sati seducătoere ale culiselor; în al doilea caz, este Iarăși dator să se deștepte din amorțeală și să ’șl îndeplinească însărcinarea, astfel cum îl șopteai! as-. pirările sale de odinioară, și pe care de sigur le-a uitat. Până acum ânsă constatăm că d-ul Manolescu este pur și simpla o edi[iune augmentată și neioreasă a odibnitulul Pascalii adecă, d-ul Manolescu urmează prin a traduce cu multă îngrijire piese streine,, nesocotind astfel literatura națională și conducându-se ca și predecesorul sâtl de aceelașl ambițiune; ma teri al iz mul. www.digibuc.ro 500 LITERATORUL Astăzi, când posteritatea a început pentru Pascali, putem să Spunem, simțind golul ce a lăsat in artă, că nici o dată d-ul Manolescu nu,s’a ridicat pe scena teatrului la luă țiraea unor roluri ale lui Pascali. Cu cât dar d-ul Manolescu este mal jos ca artist pe lângă Pascali, lipsindu I atât fizicul cât și vocea; cu care tre- bue să td obiclnueștl la fie de deschidere de Stagiune, bu atât, trebue ca cel puțin fă se deosibească de defectele aceluiași ca director de scenă și ca om D ul Manolescu fără calitățile lui Pascal', cumulează până acum toate defectele lui. ’Mi-aduc am'nte de niște lungi convorbii I, ce am avut cu d-ul Manolescu Să fi vâzut aspiiările Sale, să fi auzit tendințele și reformele ce ȚI propunea Al fi zis, cu drept cuvântiată omul care va ridica teatrul pe un piedestal de tră lucită mărire!—Ce a făcut ânsă d sa cu acele tendințe, cu acele reformex îndată ce a ajuns acolo unde egoizmul îl conducea?.. Le-a lăsat in bătătură întocmai ca păsărarul care aruncă grăunțe până ce prinde sticletele în colivia sa. Sunt neplăcute și pentru noi și pentru d-ul Manolescu aceste adevăruri; dar ele Pe dovedesc starea actuală a noului director de scenă, și ne încredințează că procedarea lui va rămâne aceiași și de aci înainte^ * Astfel este opiniunea noa tră și trebue S’o împărtășească toți acela, care aii vederi aprofundate asupra teatrului și lucrurile nu se pbt îndrepta, de cât in urma unei noi organizări, care să salveze teatrul din decăderea în care s gă ște. La rândul nostru ne am formulat un program de reorganizare și vom urma prin a’l ecspune și । dezvolta în numerile viitoare, când vom vorbi și despre Școala de Declamație și de pre directorul el. Pentru acum ne remâne să spunem, că nu ne Vom ocupa câtuși de puțin cu produceerile Teatrului Național și îl vom socoti ca neegzistând, până ce nu se va organiza astfel cum credem noi și cum trebue să admită toți acela care I poartă adevărat iuteres și o sufletească iubire. Ne vom păstra ânsă dreptul a lovi în tot d auna și cu cea mal mare energie în actuala di ecțiune a teatrului^ care nu cu- noaște nkl scopul chîemărel sale, nici datoriile ce ’I sunt impuse. Th. M. Btoenescn. DORINȚA Dedicațiune d-neî P. C. S&’ml fia cerul la îndemână M*aș duce ’ntr’ânsul și-aș cătîta, Prin orl-ce mijloc, să vâz, sâ aflu Care din stele e steaoa ta. și-odată-aflată, cu nebunie Aș pune-atuncea mâna pe ea, Și nici chiar cerul n’o să cuteze Ca s’o răpească din mâna mea! www.digibuc.ro LITERATORUL 501 Și nu’I aș face nimica alta, Dar aș lega o de altă stea, Șl-atunci ’I aș zice: Fii liniștită I Ești c’o amică, cu steaua mea. Dar, vu I m lume toate ’s schimbate, ȘI orț ce dori ță e în zadar 1 Cerul, chiar mintea nu ’l poate-ajunge, Steaua, de nimeni n’are habar. EU, dupe steaua 'ți oftez cu jale, Tu, pe-alta — poate—och țintești! Eu, dupe tine, alerg întrona Tu, pe un altul—poate ^Iubești O! ’n omenire nu-e-armohie, Nici m plăcere, nici m d nnți! Și chiar de plângem, plansu’I minciună: Mint cel ce varsă lacrimi fierbinți. Stoliaij Grozea. COLABORATORI NOUI Am publicat, în coala a doua a revistei, o poezie a colonelului Candiano, în titulatâ Steagul. începând de la acest număr suntem fericiți a înscri și pe d ul Candiano intra colaboratorii acestei reviste. Domnia ka este poet, pentru că este entuziast și posedează un fond de filosofie și de lirizhi ce nu se întâlnește la med'ocritățl. Ensușl noul volum ce va pune m curend sub presă, va fi intitu- lat. Lira și spada. Nouă ni s’a citit de către autor-mal multe dm producțiunile sale, și la apar țiunea volumului, cu nepărtinire vom da seama despre spiritul ce însuflețește ace e producțiunl. De o cam dată ar fi s^ adu,cem laude ce ar putea trece drept complimente sati critice neîntemeiate, dacă am liberali de califica- tive. Suntem convinși dar, că pentru autor, nu numai că asemenea laude ar fi fără preț, ci că ele n’ar avea chiar înriurirea ce dorim s6 avem asupra cititoru- lui m lupta ce am întreprins pentru lumină. Când ensă volumul va fi tipărit, când vom publica pe rând mal multe dintre poeziile d-lul Candiano, vom fa- ce ca spațiul să nu ne lipsească pentru o dare de seațnă nepărtinitoare și în- tinsă ; până atunci ne mulțumim a ne felicita, că domnul Candiano s’a gândit la singura revistă literară din București și a bine voit a âe înscrie între redactorii el. ________________ Xidacțitmea www.digibuc.ro 502 tlTERAT(W£ PE ALBUMUL D-reî V..., Pe Byron, Musset și Goethe, Dante Hugo și Shakespir Ași vo‘ să pot in versuri pe albumu-țl să-l înșir, Și citmd întreaga carte ce ’nsumează-a lor gândire, Să te ’nalțl pQ trunul artei și c’o singură privire Să deștepțl în ori ce suflet lacrimi, ură răsbunare, Iar artistă, să dai voce inimel în disperare. Astal limba cugetărel, dac’o Iași ca să vorbească, Ensă de-o opr ti țn sboru-î cată să se nimicească. Cugetând, mergi naint , sigură de — un viitor, Ce e gata să ’țl înalțe num e nâ muritor. M. Toncescu GÂNDULUI Eli hm tat ș’am ugetat Ș’ mijlocu l’am aflat Viața mea s’ fenice c: E s6 numai mă gânde c * Gândul m’a mbătrâmt, Gândul m’a nenoro it.. Fără gând de m6 nășteam Nu plângeam, nu sufeream | De am gând’ de n’am gândi, Rău ’n veci va izbândi Și cu gând sail fără gând Ne vom duce toți pe rând! Tot o soartă vom avea, Geaba tot fugim de ea Căci de suntem pe pământ Ne-am născut pentru friormântl Gândule, grbzav blestem, EU de azi nu te mal chlem, www.digi1nic.ro LITERATORUL 503 Numai rele ml-al urzit Și in veci m’ai amăgit î Voiti o clipă să trăiesc Fără ca să mă gândesc, Se mă uit la stele us Fără ca să’țl fiți .supus ț Să trăiesc fără să știti Pe sunt mort bați de sunt vid Și prin lume, Călător, Să mă duc nepăsător l Să mă ’nbăt de dulci lumini De mirosul de pe crini, De-al izvorului murmur Și de-al cerului azur! Și atuncea, mizantrop, Gândule, să te îngrop Să te ’ngrop in mine-adânc, Și să beatî și să mănânc! Piatră rece, orb și crud, Nici un plânset să n’aud, Subt al cerurilor cort Pentru ori ce patimi mort! Și când ceasul va sosi Dintre oameni a dosi Să mă duc fără să știti De-am fost mort sati de-am fost viii! Ăl. A. Macedonski. TIMPUL DULCE Timpul dulce care-a mers A lăsat în al med ve"S, Ce rămâne dupe-o floare, — Urma Iul mirositoare! www.digibuc.ro 504 liberatorul Astăzi florile aii trecut Și chiar frunzele^att căzut, Dar amorul pe a lui creacă înflorește făr’ să țreacăj Este el,—îl recunosc Cu mirosul sfeti de mosc Ce cbndeiul îmi conduce Până ce ’ml va pune cruce) Timpu-â mer , Oh1 p ar fi, meys Să rSmâie ’n al meii vers Numai ce ne lasă o floare, — Urma lui mirositoare I kl. A. Macedonski. ---------?—*r*—l'l" "l1 DE ZIUA EI Fericire intonează ursitoarele din ceruri, Echo vesel preln ge§te sunetul melodios, Ba & o ca s’s ungă p6n la tine din eteruri Im 1 dulce-al zilei de astăzi, zi cn numele'0 duios Cum să rtafl în nepăsare, când la dulcea ta zîmbire Inima tresare n piep u ml 51 să iasă-afară vrea R d §1 plâng de bucnne... Fencire, Fericire Ed e ’nscnfl în aste versuri, toată bogăția mea! K1 » I. MudcaUdi. Giurgi CERE Ml... Pscal jb câ te iubesc Tu m -al cere ’n tot d’auna Numai ca să te privesc Să ’JI Sad soar le sa& luna!. Dar zimbegte-ml, chip ceresc Nu sta rece ’n tot dauna Și în schimb de: Te iubesc Cere-mi soarele §11 na! Al, A. MaeedonocH, LIRA FRATE-MEU DOAMNEI E.... De te-am iubit cred că nu te îndoiești?— De te mal iubesc numai d-tatre- bue să știi — De te ndoieștl că te-am iubit nu e vina mea, căci știi câtă oste- neală ’ml am dat ca să te conving I De vel zice că nu te tnal iubesc, va fi numai c hețăne săli diplomație f meiască. www.digibuc.ro UTERATPUUL 505 OrI-cum ar fi ânsă, primește aceste rânduri de la mine ca o reamintire, ca o mulțumire, ca o recunoștință din parte-Tnl! ’ȚI âminteștf cred, eia în luna lui Aprile când te iubeam. De atunci e multă vreme, d’atunci trei veri aii tredtit și de trei ori att fost năbușite de tref ierni albe, recT, neîndurate. Era în lutia lui Aprile, aveam numai două-zecl de am, tu opt-sprezece. -w Inima mea era văduvă, de fericiri, a ta văduvă de amor. Eti purtam doliul iluziilor,, tu al amortiliil sincer. A- Nici unul nici altul nu găseam mângâiere, dar întâlnindu-ne/ poate am găsit-o. Trei am ati trecut.... •/ iubirea 6nSă fn iod d’a peri, ca la acele ființe cari nu 0 înțeleg, a prinS rădăcină, a devenit nemuritoare, cât nu vom knuti noi.1— Ești depărtă, pă marginea unei mări furtunoase, dat valurile zgomotoase, sunt sigur, că nu Vor putea împiedica Strigătul de dor al inimbl mele. Sunt trei ani ă'atuncî, dar h'am uitat nimid, și cel^ mal mici amărunte, ce’iiiî reamintește plăcutul trecut, *ml sunt scumpe! Te ’ntâlnisem într’o seară, ce ’mi se păru cea mal scurtă din viațăx mă întorceam acasă fericit de speranță, &e dorință și nenorocit că mi măi eram lângă tind, O iubire! Tu ești acea fermecătoare care faci pe oameni să vorbească o limbă Sublimă și necunoscută.—Inimile îngheațate, toate înCep a bate la sufla rea’țî divină, accentele armonioase se revarsă din guri neștiutoare I —> Poeți, bau vă înțeleg do cât atunci când iubesc j artiști, nici o dată nu veți putea scoate dm instrumentul nesimțitor, un sunet dulce sublim, dacă nu iubiți și nici pri- vighiătoarea nu poate cânta frumos dacă nu ’șl dorește iubita I Așa mă gândeaih, și gândindii mă simțeam că devin poet... Poet 1 Eli poet 1 Da, eti, și cu pași iuți, nervoși, mă apropiam de basă ț mi să părea că ’ndată Ue voiti avea condeiul în mână și pe Schiler și pe Byron și pe Lamartine it voiti lăsa departe! Voiam cânt pe e^ și în versuri măiestre să’ d'vinisez, să’I Nemuresc farmecile. UuitaSem că suntpeluine, nuftial Vedeam m ochi’ml dd cât grațioasa’țl figură, doamnă. Pentru rnme nu mal eră nimic mal sfânt de cât axtidrul. Ou mâni .tremtifătoare apucaiti condeiul, sCrian^ scriam fără ’ficetâre versurile cUrgeatf torente pe hârtie. In fine după ce . 'făcuiii vr’o trei zeci de «trofe, mă opriiti — ’ml-aruncaiti dchil pe opera mea și mă treziiti din felul de delir ce mă coprinsese: versurile mele, o rușine! sărmariele meld versuri, se . mănati întocmai, trebue să mărturisesc, cu cele ce se publică prin Dorul! Iertare 1 Iți cer iertare, doamnă | Mă îndoiesc îniă pă te vel îndura. Și al dreptate.—Cum?..’.' încântătoarea, delicata ființă pe cari o idolatram să ml m- pire numai versuri câ cele dm JDortdt->± Va să zică spnt un nemernic, îmi ziceam, dacă din ochii el albaștri ca de â ger, dm gu a el plină de farmec, d n www.digi1nic.ro 506 LJTERATORUL părul el negru și ondulos, n’am puiuț culege de câtjnspirărî ce le-a pial. șvut o droaie depoetașl?! Cum?,.. Atâta frumușele, atâta amor, nu m’afăcut încă poet ?| Dar ce sunt poeții, de unde scot aceste ființe tăcute și singuratice atâtea ac- cente sublime și atingătoare, care le e, .secretul ce face că. strofele țor ne înT duioșează, de uunde scot dânșii atâta flacără și armonii ?J Mister!, Și tot gândindu-mă așa ’ml veni o idee absurdă, egoistă, nebună: — Lira frate-meii 1 Să tur lira frate-meii! Da, numai cu ea a’șl putea să găsesc acele cuvinte, acele sunete dulci și mângâietoare pentru cel ce iubesc 1 Da, lira cu care el a pântat atâtea amoruri atâtea plăceri, cu care a putut găsi accente melodioase' și peptru nenorocire și dezilusie, lira cu care a mișcat țărâna projlor adormițl in somnul vecinicieț numai cu acea liră voiii fi în stare să cânt amorul meiif Numai cu ea puteam s’o șcald in raze de aur și soare pe aceea ce iubiam; numai cu ea piteam să acoper cu diamante și pietre scumpe pe aceea care pășupusese sub lanțurile fermecate de amorf Și tot cugetândmml dedeiiî cu socoteala pă doar frate-meii ’șl-o fi lăsat lira acasă, și. hoțește era la meziul nopțel, — eșil de la mine, descuiaiti, ușa odăiel sale și intrai, Sfeșnicul îmi tremura în jnână de erpoțiune: găsi-voifi sad nu. voiii găsi mult doțita liră,?’ Odaia mi se părea de patru ori mal mare, orice zgomot făceam parcă răsuna ca o coardă ruptă. Umbra’ml se desina pe părete colosală, Puseiii luminarea pe o mică mescioară de lângă pat și mcepuiîi a cânta. Pe masă erați vr’ . . . . . Poeți? Da, poeți cari vom trece la nemurire, căci iubirea este singura poezie ne muritoare. Wladhnhr A Macedonski SOCIETATEA REVISTEI, LITERATORUL"* Literatorul constituind astă-zl o so- cietate , ce numără peste una-mie- cincl-sute membri, și opt-sprezece comitete județene, publicăm mal la vale statutul societățel Revistei Litera- torul, numele persoanelor care compun comitetele județene, și care aii trimis Comitetului general procesele-verbale semnate deja,—Face mapei, cu această ocaziune, la toți do* hanii și doamnei» cari ar voi să corn? ;titue comitete în județele de care ap >arțin, și ’l rugăm să ne scrie pentru a li se trimite nu mirea de Președn jte și instrucțiunile necesarii fOlITETUt GEHERAL www.digibuc.ro 50$ LITERATORUL STATUTUL SOCIETATE! REVISTEI „LITERATORUL" ț r* BUCUREȘTI lo IUNIE 1888, Art, 1«împrejurul Revistei Literatorul se con st tueștp q societate cu aqelașlpume. Art. 2. Scopul societarei esțe lupțq pen- tru urnind- — Solidaritatea morala și ma- tenală, Ia binej se proclamă. Art. 3. Numele și scopul societățeî nil e pot modifica. Art. 4. Membrii societăți se împart în act|vl și onoroflpl, Membrii actiyl sunt acei^ carp coțn- ,pun comitetele. Membrii onorifici, aceia care nu tac par- te din comitet. Membrii onorifici, o dată. Înscriși, vor plăti o cotizațiune anuajă de 20 le , plăti- b II jnțr’pna paă două pate^ Membrii activi vor plăti numpl 10 lei. Art. 5. ondul so ietățeî va fi ‘întrebu- ințat pentrd susținerea Revistei și prOs- perarea societății. Art Toți membrii vor priimi gratuit (jrevistq, și pume e lor se vqr pub ca, N’ci un membru nu se poate retrage înainte de 5 ani împliniți de la înscrierea sa. Art. 7. In fie-care județ, societatea va avea un comitet central Președinții se fiuniesc- de către comitetul general din Bu ureștl. Președintele numit, va face să pe for- meze comitetul județului de cane aparține. Comitetele județene se vor compune d’ntr’un Președ'nte, un vice-Preșeflinte, un secrqtar și cel mult trei membri activL Apt 8. Toți membrii societăț I vor pri- imi câtq o diplomă, ce se va elibera de cătra Comitetul geneneral în urma admir te el. La jumătatea stagiului, adecă la 2 anL și jumfitște, toți membrii onorifici vor pri- imi căteo medalie de bronz; — membrii activi vor priimi câte o medalie de ărgiiit, iar președinții câte una de aurii Art, 9^ Coțnitqtul general s$ va qom- pune din toți redacoriji actuali al rșvistel. Meihbril Comitetului General, vor putea să Introducă și persoane Streine de Revistă în Sînul Cofnitetulul. Art. 10. Direcțiunea revistei remâne ca ș; pâpă acum asupra P-lpI Al, A. (Mace- donskî ;iar a^ipiuistrațiupea așupra Dlul Th. M. Stqenescu. Art. 11. Soc'etatea va avea un Preșe- dinte de onoare care se va alegă. ’ Art. 12. Societatea va ține, prin grupu- ri o ei, o ședință anuală în fie- care județ Ședință Generală in capitală se poate convoca la trebuință, Art. 13. Membrii se obligă a sprijini mo- ralmente revi ta, a o r^ândi și a’I lărgi cănipul de activitate. Comitetul General va esclude, în urma raportului Comitetului Județean, membrii care ar compromite interesele saă onoarea so ietățel. Escluderea nici motivele nu se vor pu- blica. Art. 14. Comitetele județene, vor ține, ța fie-care tieț luni, .Comitetul general in curent dd pVoâperitatea-sdcietățel și vor fi datori a corespunde cu comitetul General, ori când trebuința "va cere. Președinții din județe vor avea dreptul a încasa cotizări Saă donațiunl, pe care le vor vărsa la Administrația Revistei. Intriun județ, Comitetul General, va putea numi unul sau mal mulțl președinți, spre a putea constitui unul saă multe grupuri. www.digi1nic.ro Literatorul 509 Doamnele, jnaî cu deosebire, pot avea tAlfll de Președinte, Literatorul fiind me- nit a se 'iSâpândr prin familii. Art is îndatoririle membrilor se în- sumează îfi deviza1 Literatorului: u Lupta pentru lumină*. Art. 16. Sediul ftopietățel va fi la Re- dacțiunea Reviste} Literatorul. Acest Statut se votează pentru 5 ani. COMITETUL GEBER1L COMITETELE SOCIETATEI „LITERATORUL" Formate până acum prin județe Brăila. Slănic. Președini. D-duLâI. G. Djuyara. Fi P eședinte. „ Mihail Dimitrescu. Se retar n C. Antonescu. Membri b Dr Zilbe^fceia1 (}) Gr Angelo. > Ulisy Boldescn » Cornelii! Cioran Onor. Ministerul de E sterne > Sterie Socolesctf » 0. Antonescu P nul Locot. B. Bogdan D-na Elena Ver eseu » Atanasie Popescu 8. 0 Constantinescu » Eliza Crețiann » Radu loneecu » St Danieleecu ț-ttnl Ștefan M țnlescu Stro Grigorescu a Ef. Janin D ra Ecaterina Roman o Nicolache Gheorghiadea > 1. Ventileacu D-nnl Con t. S‘ Pisocov Căpitan Gberghel Colonel Algiu „ A. Risoroâ ? Dăscălescn 0 na C eopatra Amira » Nicolae Qeblascn Racotă D nul C. I Cardaj » -Căpitan Christescu » Căp'tan Malacsa » Jean Lepri * M. Teoharescn » Epnres»n » A. S. Gold » Anton George cu » Gb. Stătescn > M. Rosenfe d > Ste an Prundeann >t fetenj Popescu Sființia a Diaconul A. Marinescn » Opngeann 8. Lă eann » H. Rănișteann » * Părintele Con t Rozei Dumitru Pope Dem. PopovicI D-nu Fi ipidi » Teodor Tahmeng Gr. Lahovan » N. Damian Alecn Vă covicl » Al. P Dimancea » S efan Atenuam Iordan V licu » D rector al Inst. Libertatea » Teodor Pantazi gi acționar » Gr. G. Carcali > Dimitne StaicovicI » P. Sanderson Stan Popesc > I. Raiujtein » George loan > Nicn Manicatide D-ra E. Nicolaesc » » Geo ge Djnvarn » loan Urlățeanu D nn Gr Olănescu » Căpitan Maori D na Maria Cărpesc » G N. Lahovah Gh. Te ganu D nnl M. Zahana » Răceann Gioreson L Zilberstam gi acți naf Turski R S. Campinin I ac E clienas Podhaiski Buca Stanciovn.1 » Ang iei Rădnle cu » Teodor Deme re m » Dem lone cn Nae Hi eseu » D t Kașiann » Zaharia Popoacn » Christ Demetrescu » I. Cons antinescn Dr. Apostoleanu > M. N. Periețeanu B na P Georgesch r Panait Gheorghe » ’N. Partinescn D nul Bnsnea » Ivan ra Dimoncî C 1 Stoicesfc „ Dim. Sturzaa Pantely Stanciu, Sub Locot f. Iii cn D ra Maria Baronzi » Gh’ & lonescn » lancu Marinescn D-nul S. L Constantineacu » Const. N Mi ăllescu * Gh. 8 irescu. „ 8 P. Balanoglu » Avram Solomoneanu » V Mihalache P dt Frați Rosențveig Oara ann i G. Ge igescu D nnl Gr. Panaitescu. ■» Anton Teodor f 8 P. C nstantinescil „ August Clavel » Nicolae Fopescn » Gh Tănăsescn „ V. fiu ănescn » Corbuly » A. D agomirescu „ P. Svarțman » Con t. Berleacn » Gr. 0 Mierlea n „ Locot. J Fia ian » loan I Naghy Vasile N. Mihăiles n „ I. Boroschnay » L Cofler » G Miloteann „ Io gn larga » Bi< Grun a M. Ga Cârj®8» î M. Burii RomnlO Marchean! (V» urma) www.digibuc.ro 512 LITERATORUL D-nul C. Cr țeano » V. Crețeano » Colonel Garbateki D-na Eufrosina Gherman » Ecaterina Balch D-nul V Biotu „ General Lechman D na Elena Oteleșeano D-nul Colonel Senina Ba %■ (Va urmap. ,/v D-na Lucie Petr vid. D-nul Vasile Papa „ Stanca Becheann „ D D. Moroiann , V. Niculesca , G lor ulesc „ G. Qr. Cantacnzino „ Pană Pene vie „ Al Pencovid D nil Frați Kepich D nul Anton Mo nescu Iată acum și humele persoanelor dih aristocrație, care âtt refuzat să se aboneze la Literatorul, subt cuvânt că citesc ziare ștreine, că pu se ocupă de literatură românească șii altele^ D-nul General Zefcari D-nul loan CAmpuieanu , Colon 1 Dabija Prințul Dem. Gr Ghica „ LA Ralet Ferdinand Ghica „ Barba Beln P-aul Gr. Captacuzin „ Ștefan Beln Dem. loan Ghica „ Al. Băicoiauo „ Aleraandru Catargiu Prințul ȘuțU Prințul Bi esco Lascar Catargiu D-nul Jacheo Laho >șry Iată și numele celor de diferite origini și trepte sociale, câr fiind treinl de lite atură românească, sunt șî în contra prosperărel eț Pu blicând mal la vale numele Io», vom ține în curent pe cititorii noștri de toate aceld ipochimene simandicoase, care n’ati știut și nice ml vpr ș ’ ce în emnătate are literatura unei țări. D-nul Nae Manolescu Hagi Stoica Pan finea u Hagi Moscn Omit ie Pi ci Eugen n Stătescn Alecsand u Cre eșen Cnn R b sep Al. G’ani Perich de V Gngn ilcescu fiara ambie Fnndftțeann » S oloje nu Dnnl E P. Dimitrescu Dr Chereeteni Dr G Alecaanu Dr. Florea Teodo reșca Dr. Leon Steiner Dr G. Stoicescu Dr. G. Pffizu Dr S, A eseu » D G. Attmaso ici » Dr. I. Brsnenjtein Dr 0. Pastia » Dr. fi. Turn sen D-nul D . N Manolescu ,, I Petrovi I *» BS 4 » n » iii /A NB. Toți d-nil de mal sus afi refuzat abonamentele sad acțiunile îutr un med mat mult sad mat puțin afabil, ânsă toți aii formulat refuzul d-nealor tntrun mod cuviincios. Numai abonamentul ce s’a trimis d lui Ferdinand Ghika, a fost re- fuzat de că re o femeie, Doamnă Sad servitoare, cu Întrebuințarea unor cu- vinte, ce dacă ad fost cu cunoștința stăpânului sad adresantului, sunt un semn de bună-crește -e pe care 11 aducem la judecata cititorilor, și ce escludând ort ce cavalerizm, ne autorizează să Inapoiăm acele cuvinte celor care ni le-au a- dresat, nu nească-se acele persoane Ferdinand Ghika, sad servitoarea sa, sad ori cum s ar numi și ori cine ar fi. www.digibuc.ro 4, âjiărufr, se afă de ven are Ia principalele librării dm Capit lă ■ji di jcte^ precum §1 la li răria-edit â tg Hlimann & Suhb feld m tkicu e5t. < alei darul JCujwet elegante pe anul 1883, format pric de bu una \ tipărit u îngriji er. prețul *40 bant j5a$ tpărit un piicnuniSr de egzemplare, £U coperta în cui o 1, prețul 75 bani. depusa Marca fondată, la 1874. OPT ANI DE SUCCES Usmă cu ăburu. Bucuri sa, Calea Victoriei 66. -------ti»—------ MEDALII! DE AUR La eepo^ițiea Comi^iuluf Agricol din, jud. Ilfov Su -scrisul am onoare a espiima atât onor. Public cât și d- or ComerciâuțI d n țearâ. Uit plinirile mele pentru încurajarea ce în anii trecuțî au dat produsei or fabricațiunei mele astfel ca ș eu la rândulu meQ spre & corespunde și mal bine acestei incurii eii, am i zestiat fabrica mea u Mașini speciale atât pentru fabricarea conservelor, cât și a cutiiloru sistematice, ornate cu eti chete de metal galben, ceia-ce mi-a permis a reduce și prețurile precum urmeză, • CONSERVE NATURALE Mazăre boabe, extrafi lă . „ „ fina ... . „ ,, mijloci , . ,, fină . s Bob v erde păstăi . . V irhon natural t . . a sole verde fină . «■ Cutiile de 1 ko. i ko. 2 30 2 10 90 ’ut'ile de l V 1 1 1 40 40 ovlecel naturali r . . r i3ame ou sos tomate , . țp-ltl . . . , * se face rabatfi Cu stima. D. ȘTAICOVICI. 5 2 80 kot - 7& 80 60 2 1 sa i www.digibuc.ro POȘTA AI).M tXISTRAlIUNEI jlonniiî meifibri we țiu ji ațj a hitatr au$;cqtizaj.uimlb, S.uut rpgațî fift s^i|beas$ i Jfc-ospefiias j#riuV"W AflriPlfF pui'Aa^ poștal D mmL aMafi priimițl un ounri’r Sau <țdu§ clin LiteratOîu a’l inapbia-,%® ^nriilqrâ^ej maresunțrpirați țe espodi* costiQ abonamentului', fyomnif membri cari *S ați ifiutat do ’țf, {Itmiitcu, jsnnt rugați a*rțfi «omuțneB,nMI* adrese, Onorabilele persoane; tara aii priimit’^iivîtbțiunlț deja-dorm#' ^Sfiiitețe prjtțA* n® co'mb ijt». fi (Ararea ce au, luatei PREPARATH ^ISaIÎĂUBEÂT Institutul Urechii pnsedâ clasele ^u erioare liceift. regulate^ Programul. 1 r este așa 0îoaniSat, <4 scoiarir cari frepnentA m ulat clasa Vll-a/ pot repeți totjri dată ș materiile pentru elaseluviuferioare. Pin urmare școlarii de Cla«4 Vil atii avantagele >-tyeti$Malor șincronis- tice-t v> ■vedere cu -esamlnul genetal. Oursnr le regulate’ de clasa HU-a se tprmmă la fi lea luî Amij 1 tfșa că școlarii dr' se rtr , imți rufl-4ft în acestsmment^la’fompilațiuriea nuni mar^awlsow^ sfcecia^ carer va; cbnține Jisia? țutfiluigZiarelobMnl IttEJ^ litoria, importanța. biografia jrincipanof Sbplab'oratoK «Bntitatea tragertâ, eta. Se adțesez^ pentru ac asta* tft- ■ talo ziariștilor,, farit distincjiune de parti , r ..<* . 4,.y—-------r*-,, lat .1 A AH— .... ^Oi.UK -r... ae§n de sub, piesă.^Depift'ti pălmeit, comedie imrun ( dramă întrW acb, tradusă |e fc’fraj —Recomandăm atfestd tiotrâ piese cititori^ nojtrii ea. fiind scrise, bine îngrijită, §1 prezintandiu^1 A apăr ț 4e ^ub r £ jn $ âfl^ d vânza e* au or în R.-S urat «n U toate 1- hări l n Iară . p Jltr^ticu it Klorife deP.^Cmt) di.*' țiuriea S pro^ rțetetea co ițin,end peste jOOp giue^Hki tratei este 00 ravure I uit ț ss mar volutp copri ^6nd: Cu- nosc ițt le d spr ifeiite! fel r de pă . ment ingrabiău si tnbuxift ă ir -QoteTu-^ cr nle de grădină ie săpatul, ^phvitul f desbă utul, semănatul -Tee ditai, but&s > tul, a toiul e c. Boalela ele c va~ '•> ti uiA plantele m ocu) t b îndreptare • D spozi iunea flarilo^ în grădini pr'n ferite fe urî de aed cate $un d criseti € detnlhl, precum si prh bal oaneTai pe 1 diferitele etajere ferestre etc^ ale uimi > apartament; model/de e ristririrâ a sere? loi economi bune $ ntrti al ifia nâstră. ’ Mijlocu pnu care b te cunfi* ț^presidp 1 iiea aerului} nmerblâ vf teldurțu Prinej pinr de. otanică trehu ncio^ peirtpr 'cultui? flonlpri Jlescripțibnw editura-tei . I Ifttr buințarea iiilulor- plante or împodo- - . 7"~T----- ---T-ț---—’f----*------------------------- Aflăm cu multă plăutere, cCă In Curând, ^a’dpare -de șpb tipare lovt poeîn& le- maetica, transcrisăuîi >yărsu I de D-nufl- . jSno ya Oduleați Qârbea profesor la gnu^ b ț ctoriel, Nr. 28 Tnt foBttfl pal nas ul Cantejtfvjr Gu unspră-xăce ilustra-* * scumpi prietatead-l iI"N Lăni ț’Anfc JD-ruî-eure vor voi -a se abona la •> diurn o ciut Ofta lesanu —- teresantă opera, se pot adresa* • bcasinna recomanda £u tot-dinadinsul utt ItâadnjQ iistrațțunea. aceste reviste aatf-* «a''-*’’"-»'’"*-?»***»»"® *« ni>ianto ei poturi. IaTdoiqiciliul autorului strada* Cornetul îl Nq. 3, trimițând suma, de 4 lei n t'mbr^ | JL>. Â Inunfil cVMagâsii^UL tnuta u cM ctoriel, Nr. & W iQBttfl palat- Ch că m.mi. £j> |J1,V1(.VVIL I» *’ 1 drum de o eluL Oițe lesanu — C cegstâ __________________. j. asortiment frttmes lu Obiecte ai Psturft Jyw^w» Sg*ir vnate aci, In Acest^mugăsin se găeesce^a ti i, un volum de peste tb cble de tipar, . *■ b 4nare Cuanf' ate rf#. Oglinzi, pănză ■fti^trat cu ComposițiunHhtogrâfiqe si &□- *’. de olandă, prokopef Ciorap^ flanelă? ^mtfrdst ililstrațfunl în ?i ografie v parfumertl etc t-Onorabila) pnbhft ebte ■ = A xugăt a vi jta gcest magasin, are este dese tdte xitelev Soră â seco iviuge de soli di ate» si ^leganța> mărfuiijort v^fint espuse spre vunzare în marț caii ■“Li " "* _’7? . veai o tsiune d-s procura câte» cavă diutr $u <1 i, un volum de peste tb cole de tipar, Luetrat eu eomnositiunrlitoaratiae si nu- ‘ o 3nare coanf ate . Oglinzi, pânză A apărut de» sub pies-i; J?g- nâKiler; — J? -p< e> ha, — Prqverbeș tțd) .aia:Deuts<^i S^rlchwMei' Adu , na e*de d- mna Mait la( 16te। jibrănite u i rej ' In Graiova a i ._, ________ & tortele Soldatului) t aduc'ț ime dtn frafl" ?’ țuzeste si dedicate ?un|me .Romane dq . ftoheorghe ’Balwna^ , căpitan Xn bataliy t. , ..nul al II-lea de vână oțt a» x i ■» - ■; --■■{ -f----------------------4, J G amăticâ Greacă de thialgru G > -; -JPartea X Etymflqgia, a 2-a edihuue a 1 numerose adausâ, preciul B leL Partea II - h (sub presai Cartea db citiră i greaca jartea II cu pn vocabular tfreco- romăn Aprobate^ de vnop MtnjsțeKi ‘ «Cultelot ----------------------------------------------X----------------------—A—i ----’’-“ A esit de- sub pre ă de IHniitrte f profesor fa gimnastul din Ga ț tețt: Aritmetic* pentru clasa l-a si Il-a ............................... „ r_„ primară, ediț unea alta, prețul 55 bant fesor de li eratura română la Jjceal ^iir^« Aritmetica pentritf clasa,, IH-a -si IV-a t primară, edițiunea ft IJI-a, prețul 75banL 1 Ambele sale cărți stint aprobate de onor^- Minister aj ostrucțiunel ca cărți didac- b to e pnn Cru zisiul "w florile or, aceste dife ite 6 numerose fiori de gră linlt odăi, seri si de tot felul p6r & nuni e «ci n- tific i românesc precum famflid. bK bm- b em% putând a ține lo si de Lițnbagiul florilor. E emple de njodobîrl. FI nuri de gr&din de-floU et Acăstă lucire se terna nă caji tablă d materie metodică si du O țistA alf beheă a tutnloF- felu i» ri Lor de plant tra te n acest yolum> Frecîul e numai o 1 i, primea fran o vd^ - port de ort-nnde.. J- * —Z4—x.—-aasț b’a pus sub pi tea si va apare în* fiu- >6nd i itetorica, pentru Jiceie si in-^ bătute de educa ’un£, întocmită după maf mu Iți autori*, de Crinii £. h pro* fiz;_ J._ 1J —-*-1— »- «•—• y— Pjoestl. . "3 ______________J--.-______1 Hty Î. X, , In Craiovă a apărut de eub tipar -Elemente de Mineralogie ^DeseriptiriU pentru clasa III liceală si gimnasialft, de j sciin- 1 ■ - t&tX fizJee einpbrător oare va - vei. - uTi ret de 1 iert» îio'h. ? wiune d-s procura cate, cava diutr $1 V * f "y* fit, » «mâne pț depjțț sgtislicpfe "esttdLub tiiuuTlau'J I ^ețw» foarte moderate* ni, ț udncț upe din frapv 1 i-!-i——*■—-i—Șf-J— 3 hun contra Betelor de-soare a ini Bergniann a]) >0" depaHarea absolută petelor e are recomandă ca 90 de bă n bucata, ț A (Aura, pharniaeist^stradă țdpscâol* -^1 ■«-v ■ b , jyți ■/ k. ■. .n y „I i1- Î Î!JSTITVT£ENTRI1 LDMNIS |RE BirectiluiCad-Soaref &. tâeU(i eseu; ah^Ol vaptâ a s oatel centrale fa te e,n ins? titutulul regal din Berlin siprofesoarăla eestei natul de fete din capitală. .Cursurile^ acestui institut, autonsat -da minister, fiind deschis de la 15 August, se comunică 4 lor părinți mjA informațiile necesare se pot lua la cancelaria insti-^ tutulul, strada Negustorii Nr. 4, de la *9 pre a. dl până la fl ore p. ^»Xl vHp acriawti * f _____a . .. tice q conform programai scdlelpr prit pentru clasa III liceală si ginxnasială, de j mare. Șe găsesc la autor în Galați si la ^inwnne C. MichaleamL, profesor de sciin- 1 câte va librării din orasile însemnate <1£ te naturale la liceul din Cra ova -T țăret \ r, . r:.z.r .1, .f,,--------------------------,r— >4>s- ■ - «r 1 ns — Ș, PRESSAÂU MINUT ±tvXe^ ritoril se vdr «dresa: strada St Ștefani No^lk . „ - , . _ . ’ri DCTD APUC 1P AN mare de coloniale jî specialitate de -fructe Calei victoriei, în fața I E. I nnUnu iUnii palatului Regal* Recomandă onor, sale clientei!, că pentru iarnă, a adu&. un borț-’ gat asortiment de conserve brânzeturi de toate peciele, licorurf și cogniac superfin. Ori cine va voi să se convingă de calitatea cea mâi aleasă a articolelor de coloniale și de eftinătatea prețurilor meargă la sus zisul magazin. www.digibuc.ro