„LUPTA PENTRU LUMINĂ” „LUMINA PRIN LUPTA* Xz REVISTA LITERARA DIN BUCUREȘTI „CONTROL DE STIL» „LIBERTATE DE IDEI» ANUL III.-N°-7. SS e ni e h t r u 1 al doilea -----■<'$&>'>- SUMA R I U L : Pag. 385 Mult iubesc, poezie De 386 Moartea Ini P... _» 388 Suflare lirică, poezie » 390 M’am întrebat, » » 390 Capitole Filosofice » 392 Trecer. Dunărei, poezie » 392 Razele, poezie _ » 393 Viața de apoI^Șataw 397 Pautazi Chica > -400 Arta VersurilobjțT^' > ""'ÎO'T'Cngttare, poezie >• 401 Dacă, » » 401 Dacă fug » » 402 De ce. . » 40'2 A nnerinconue, poezie » 402 Îmi spnn » » 403 Dorințele aprinse » 403 Aseară » » 403 La Maria » » 404 Astfel sânt > » 404 Cercei;, nnvelă » 411 Les baignenses, poezie » 412 In nopți tăcute, » » 412 0 ! de ce . » » 413 Idilă, [dupe teoccrit] dialog • 417 Cartea Viețel, poezie >■ 417 Viața, poezie, » 417 0 rochie ideală, poezie » Al. A. Macedonski I I. Trutzescu Petre Dulfu Carol Scrob Pag. U.... N. Aihceru Al. A. Macedonski Carol Scrob Al. A. Macedonski I. N. lancovescu Th. M Stoenescu Al. A. Macedonski .41. A. ‘Macedonski Al. A. Macedonski.. Carol Scroh Carol Scrob I Th M. Stoenescu Al. Slăniceanu | Louis Chardon | Al- G. Djuvara Carol Scrob Th. M. Stoenescu ] Carol Scrob | Th M. Stoenescu Mihail Demetrescu | Louis Chardon M. Toncescu Th. M. Stoenescu 418 Poet. Macedonski poez. De Carol Scrob Al. A. Macedonski 418 Pe când..., poezie 419 Mincinosul, comedie in 2 acte » 428 îe voi 4 urma, poezie » 429 Jale, proză literară » 429 Ești ca mine, poezie » 430 Priinembraza, poezie » 430 Nu crede, proză » 431 Dorul meu, poezie » 431 Contesa Palatină, poezie » 432 împărțirea pământu- lui, poezie » 433 Iubitori de literatură » 433 Injurați-me prieteni . poezie » 434 Une etoile filante » 435 Vânt de toamnă, poezie » 436 Moștenitorul Crimei. Dramă în 5'acte. » 443 Gelozia, poezie » 444 Curs de literatură dra- matică. » 417 Lui Al. A. Macedonski, poezie » 448 Eu cunosc, poezie >■ 448 Necrolog, » 448 Societatea revistei Li- teratorul. > Ștefan Vclescu Du C. Penciulescu Al. A. Macedonshi Al. A. Macedonski H Rănișteanu Gg. Jachson Al. A. Macedonski Al. A Macedonski Alecsandru Radu Redacțiunea Al. A. Macedonski Tropatere Al. A. Macedonski George Buzoianu Di M. Stoenescu Th.. M. Stoenescu Gr. Panaiotescu Al. A. Macedonski Redacțiunea ■ Comitetul general BUCUREȘTI 34, Tipografia Modernă, G-regoriă T-iuis, Strada Academiei, 18H2 www.digibuc.ro www.digibuc.ro ^ÂNUL Ut .LUPTA PENTRU LUMINA” * No. ?. .LUMINA PRIN LUPTA ’ \ V A Ț Qj^ IUIjIIS 3 883. xj CONTROL DE STIL-__________ ABONAMENTUL; . Pl jease Innî 10 leî; pe an 20 lei —J----------—-rU--------- SCRISORILE _______________LIBERTATE DE IDEI. ADM’SlSTRAȚIA ȘI redacția Stada Colțel, No. 50. N Bl F B A. N C Globul nostru întreg, nu este ast fel, de cât un țmens animal. In vinele sale, are foc și apă 1 Tot că este pe fața lui, este un parazit al lui! Și enormul animal, să învârtește de veacuri nnprejurul soarelui, ducendu ne m spinare, simțind, asudând șj suferind £ Iar dacă nu simte ceva, de sigur că, pe aceia care făgăduiește simțirea si vwța, hu’J simte de loc! Atâta sunt de ușori J Contrast bizar cu faptul că dănșil sunt și atâta de greoi 1 AR A* Macedonski. www.digibuc.ro 392 LITERATORUL TRECEREA DUNĂRII [13 Augnsc 1877] Urlă Dunărea, se bate, între mălini înveîchite, Sînu’I umed poartă falnic vase negre, cătrănite, Mari maține de război! Gura Oltului aduce brazi întregi tăiațl din munte, Plute grele, să se facă peste Dunăre o punte... Este vi mea de apoi! Bate ven ul cu putere de )rin dealuri depărtate, Bate vânt de vitejie, bate vâ t de libertate.,. Vulturii în zbor plutesc... Toți copiii ț ril noastre, într’un glii într’o gândire, ’ȘI-ati dat mâna să culeagă de pe câmpl de războire Flori de care n veci trăiesc 1 A sunat prin munți, pe val , cornul falnic de alarmă, Toți s’adună: mic ți mare ia m mână câte-o armă.... Toți sunt mândri ți ’ndrăznețl ’ Printre fum, p intre urgie, toți aleargă, toți cutează.... Moare unul, moare-o m e, ensă țara re’nviază Subt stindardul în ti el feți! Și pe lunca înverzită, până’n zarea depărtată, Corturi albe stau întinse peste Dunărea cea lată: • A trecut doi câte doi Toată fa a României imbrăcată’n uniformă...—■ Sânt soldaț d o cam d tă, ânsă lupta ce transformă Ni I va da’ndărăt eroi! I. N. lancovescu Rimnicu Văl ea. Raz le ce vin din soare, Co lumină arzătoare, Simt că m ’n ălzesc, Dar lipsit de-orl ce plăcer Și mâhnit, de plâng, Ele — atunci când se resfrăng lurite — se nnegresc Intria me durere. Th. AI ^toene cu www.digibuc.ro LITERATORUL 89Î VIAȚA. DÎD APOI (Lîa FAZĂ) Că eu mi-aîn dat sufla ea cunoașteți foarte bine Dar niminea nu știe, de atunci, ce a dat din mine1.. Topindu-mS cu’nce ul m viermim’am preschimbat.. Muiind și v eimil’n Inmă, pământul s’a’ngrășat Ș’ soaiele de vară făcându,’! ca să f aibă Din i ine și dintr’ânșiî născură flori și Iarbă... Apioape sau departe cieșteati mii de s aețl Născuț din niște leșuri ce’n hme c t trăiră... Cu pene bătătoare la olcl I, se’npodobiră... Rec moscul mtr’unij, un cîrd*de falși poeți 1 (1) Vezi ^Noapt a de Noembrțeu^ poemă, m caie visând ă am murit, îmi urmăresc în gr păciunea și mă urmăre c și ’n groapă. („L'teratorultt anul al Ill-lea No. 3). Am scr‘ acea poezie, subt impresiunea celui mal adevărat suflu de inspirare pe care l’am avui, în viața m a. Mi-aduc aminte că trei nopți de-a rendul n’am dormit până a o stt'ie, și alte multe nopți dupe ce am scris’o. Erai i turburat necontenit in somn, de visul porții- Mi s părea că îmi văd morm ntul și că plâng asupra lui. — Când, pentru ântâia oară, mi-a veni ide a ’o on ep, era Iarnă și v iud a s udia cimitirul înainte de a Scrie ce cugetam, luai o birjă, pornind o către „Șeiban-Vodă“, înpreună cu T. M. Stoienescu și Duiliu Zamfirescu. Străbăturăm Bucureștii și în sfirșit îl lâsarăm în urmă. Dincolo de fîntâna de la Fjlaret pe dealul din dreapta șoselil, se afla înmormântat, tatăl meâ, la b'serica familiei. RevCzul mormentul săfi, cu ochii seci dar cu lacrâmj în iișm'ârCeva’aal sus pe șosea, îut Inirăm câte-va fete „sovonite în albe“ care se întorceai! la o îngro- păciune. —In sfirșit sosirăm Ia cițnitir; era noroiSi de și era âncă un galoș mi se în- fundă într’ân ul, Cu toate acest® ne plimbai ăm prin cimitir, degefarăm, dar ne întoarse- răm acasă mulțumiți. Imî voii Ifluce aminte multă vreme, de acea vizită, făcută Cimi- tirului, în luna lui Februarie.— • heia sad a patrâ zi, sfirșil poema. Am citit’o la mulțl. Im! aduc aminte că rugat chiar Be d, Maiorescu, o citii într’o serată literară a d-sale: Față, se aflatt d nil Hădăfi, Alecsandri, G. Barițiu, Prințul Al. StyrbeV, D. Aug.Laurîan St. Mihăilescu, Angel Demetrescu și alții, între carii, se afla și d. EminovicI („citiți Emi- nescu, vfi rog“) Bulgarul care în „Timpul11 mă înjură zilnic în modul cel mal grosolan. Cu toată pre^Jță d-lul EminovicI, („citiți Eminescu, vă rog,,), Hajdău, se sculă entuzias- mat și dâffâră că este cea mal frumoasă poezie din câte s’aă produs de câți-va ani încoa. D. D. M^arescu, Alecsandri și cel mal mulțl din auditori, mă felicitară, de asemenea, asu- pra of Tmărturisiră că ea este în adevăr „admirabilă**, făcând oare-care rezerve asupra părt /politice sâfl personale din coprinsul el.— Dacă d. Alecsandri, devine în satira de ar .f o „broască", nu eSte vina îneâ ci a condeiului meît ce în loc s’o ia la dreapta a 1 o Ia stânga, n cer scuzele mele; — Cred ânsă, că întru cât-va, am și eU dreptățile • A doua-zi jurnalele vestiau că un anonim trimisese, cu prilejul anului nou, două spre-zece mii de franci societățeî Crucea Ro§ie, pentru răniți! armatei Franceze. Mihail Demetrescu. FINB LES BAIGNEUSES Sonnet. A Mr. VICTOR BILLAND Dans leurs jolis habits de bain, Leur petits chapeaux sur l’oreille, Charmante, se donnant la main Et folâtrant comme l’abeille, Elles s’en vont chaque matin, Vives nageuses sans pareille, Jouer avec le flot marin. — Leur petite bouche vermeille Boit en souriant l’eau de mer, Et quand d'autres font la grirr.ace Au contact du liquide amer, Elles melent pleines de grâce Leurs chants aux voix de l’Ocean Les Jeunes nymphes de Royan. 23 Jaitt 879. Louis Chavdon. www.digi1nic.ro 412 LITERATORUL IN NOPȚI TĂCUTE In nopți tăcute ascuns de lume. Gândesc la tine neîncetat, Ca amintire am al tătt nume, L’al scris în pleptu-ml când al plecat. Ca marinarul pierdut pe mare Privesc adesea ceru ’norat, Mă duc pe valuri și n’am scăpare Nici chiar pe țermul de-unde-am plecat. Caut în lume altă ființă, Ensă pe nimeni nu pot iubi; ’Ml am pus în tine ori ce dorință Și’n lume nimeni nu’ml va zâmbi. A ta privire fermecătoare, Glasul tăti dulce, mângâietor, Sunt două stele strălucitoare Ce-mi zmulg simțirea spre cerul Ic r. Câtă plăcere ași găsi ’n viață, Să pot la sânu-țl a respira Să sorb din ochi-țl a lor dulceață Să pot în taină a te-admira. Dar prea departe e fericirea; De și sper âncă,—sper în zadar; Căci dacă-o dată simții iubirea, Azi simț durere și plâng amar!.. ______________ M. Toncescn. OI DE Olfll 0! De ce nu pot să merg Iute ca dorința mea Și putându-te vedea Ochii tăi de pl-ns să-I șterg! 0! și corpul meti greoi, Ca dorința mea da-ar fi, Lângă tine ’l-aș jertfi Și-am fi vecinie amândoi!.. Th. M. Stoexiecu. www.digibuc.ro LITERATORUL 413 I D I L Ă (1) (Dnpe Theoerit) Daphnis Paris fu iubit de Elena, ș’a ta sărutare de-amor Iml spune că altă Elenă iubește acum alt păstori Doris O! Taci și nu mal fii mândru de-o glumă, —L de-o nebunie... Daphnis De geaba; — Pieptul meii bate coprins de dulcea’I beție! Doris Să pot, — acea sărutare de grabă mi-aș cere-o ’ndărăt Daphnis Ba nu; Să’ml dai âncă una, ș’atuncea, pe loc mă desbăt! Doris Sărută’țî mieii din turmă; — Plăpândă eu sunt ca o floare..,. Daphnis Doris, gânditu-te-al ânsă că florile sunt trecătoare? Doris Da; Timpul nu se oprește să stea din vecinicu’î drum Dar floarea chiar dacă trece prin aler lasă parfum l Daphnis Doris, măslinul dă umbră... Subt dânsul un bazmu ți-aș spune.... Doris Le știti eii bazmele-acele: Sunt poftele tale nebune! Daphnis Saii vin subt ulmul de-alăturl sâ’țî cânt din flautul meii .. Doris Cântă la oile tale și nu flecări mereu! Daphnis De-asprimea ta fără margini, Venerea e supărată l 1) Publicămu această poesie din literaturi» clasică Elină. Bacă bietul Theoerit, ar trăi astăzi, s'ar găsi de sigur, pre- tinși literați și poeți dar in realitate foști suflerl de teatru, cari, să’l prenumăre și pe dfnaul printre pornographl Nota. Red* www.digibuc.ro 414 LITERATORUL Doris Se poate; dar de Diana am fost și sunt apărată! Daphnis EI bine chlam o acuma 1.., Alergeți în ajutor ! Doris Mă strengl ca șarpe do flăcări... — Oprește-te, stăl, că mor I Daphnis Și ce? credeai că se poate să treci Intr’altfel prin lume? Doris Dar floarea dacă s’atinge, nu’și pierde-atuncl din parfume ? .. . Daphnis Parfumul florilor tale pe cât îmi pare 1 păstrezi La alții nedemni de densul... Dor s De ce, de ce mă ’nfruntezl ?,.. Ascultă... Daphnis Nimic! — Hymeneul îmi este dorința cea mare Și tremuri, te dai la o parte, cerând ca să’ml pul înfrânare ?.., Doris Uimirea...... Daphnis Doris, Hymeneul a fost lăsat pe păment Ca oameni să nască printrânsul și mulțl s’ajungă câți sunt! Doris Țesut se zice că este din zile lungi, urîcioase.., Daphnis O fi; dar vecinie coprinde și nopți atât de frumoase!, • • Doris Să zice, cum-că, bărbatul, este-al femeii stăpân... Daphnis EQ cred că rob i se bagă de cum o strânge la sîn I Doris Val 1 Și la câtă durere e’n ceasul de nașteri ursită.. • Ea ’șl pierde chiar frumusețea! www.digibuc.ro LITERATORUL 415 Daphnis Și este cu mult mal iubită! Doris Păstor, frumos ca și noaptea, îmi juri ca să fii credincios ?... Daphnis De martori, iatt cerul și luna, și totul de sus și de jos! Doris Dar tata, ce-are să zică ?... Mare’I va fi supărarea! Daprnis Cum va afla de-al med nume, el va ’nceta cu mustrarea I.., Doris Spune-mi și mie-acel nume, ânger, făptură sed zedl Daphnis „Daphnis" ; — Și am și ett tată ; — Lycidas e tată meu! Doris Daphnis ! .. E dulce-acest nume!.. — Daphms 1.. Și noaptea coboară!.. Daphnis Ohl Vino subt chiparosul ce'n umbră să înfășoară! Doris Pașteți, frumoaselor capre, și vino iubite Daphnis! Daphnis PaștețI și capre și tauri, și vino, vino, Doris! Dons Lasă-mă, căci sărutarea’^ mă arde, mă mistuiește! Daphnis Ce ? Tremuri și âncă ți-e teamă ?.. Doris Oare așa se iubește ?... Daphnis Așa să ’ncepe. Doris Dar sînul, de ce, de ce 'ml desveleștl 1.. www.digi1nic.ro 416 LITERATORUL Daphnis In sîn ascunzi două mere:., Dă-mi-le de mă iubești 1 Doris Mă'npledecl.....Alunec, și iarba, e udă ca buzele tale, *. Și ce ?.. Tu’ml desfaci cingătoarea ?., — Ascusltă:.. —Un zgomot pe VajQ Daphnis Voiești să mă’nșell căci tremuri, uimită subt brațul meti.... E ventul ce prin frunzișe șoptește de Hymeneu ! Doris In mine valul rușine!, spumează, să umflă, și țipă... Daphnis Și ’n mine-amorul să umflă, și vorba e numai de-o clipă!... Doris Mi-a rupt cămașa... Sunt goală.. ,, — Zeilor / Este’n delir! Daphnis Pe buze’ți să află delirul ca rouă pe trandafir! Doris Ba el se află pe buze’ți cu focul sfântului soare! Daphnis Subt el atunci se va naște, Doris, o tainică floa e! Doris Ce zici ? ... Daphnis Așteaptă și ’ndată vei ști... Doris Oprește Daphnis Târziu I i Doris (deschizend ochii? Daphnis, subt buzele tale, femeie simt că deviii! Daphnis Femeie; ensă și’n mumă curând vel fi preșchimbată! Doris De tine nu zici nimica? Daphn ‘s De mine ? ... — Eu voiQ fi TATĂ ! www.digibuc.ro Literatorul 417 Așa sorbind împreună plăcerea fără regret, Doris la turmă se’ntoarse mergend cu pasul încet;.. In olchiî el voluptatea ș’amorul stau jugrăvite Și’n jos pleca rușinoasă priviri de-o taină uimite; Daphnis, sS ’ntoarse și densul, dar mândru și fericit,... Daphnis, luptase, ’nvinsese, iubea, fusese iubit! 1882 București Al. A. Xacedouskl CARTEA VIEȚII Ți-am dat cartea vieții mele Ua să BcnI în ea, Hstărîndu-ml viitorul Moartea chiar de-al vrea! Dar pe loc ce mi-al redat’o anger răpitor, Am găsit cu a ta mână Că al scris : amor! Eă am vrut să șterg sentința Și pe când ștergeam. Răsărind din orl-ce foaie Chipu’ți, îl vedeam. Jar în cartea vieții mele, Cu cerești schintel Tipărit ți-a rămas chipul Ca și’n olchiî mal! I. f. Trutzescu Craiova VIATA Viața este rîul cel repede și rece, A cărui unde omul de-a ’nnotul când le trece La mal, în veel nu poate ieși unde-a dorit: De valuri, tot d’auna, mal jos este răpit! Petre Pal fa O ROCHIĂ IDEALĂ Ți-aș face-o rochie nouă din flacăra mea vie, Țesută și cusută și prinsă’n poezie, Culoarea el se fie ca focul mefi din sin Cu fante și panglice din scumpul mefi suspin! In loc de flori ași pune o dulce sărutare S’o simți în tot-deauna la piept cu înfocare Și’n trena rolchiel tale am coase amândoi, Am coase tot trecutul de griji și de nevoi. Ți-aș face-o iochie nouă cum n’a purtat nici una, Te-ar admira geloase și stelele și luna Iar efi rîzând de ele și beat de-al tăfi amor Te-aș înălța spre ceruri prin cântece de dor! __________________ Carol Scrob 3 www.digibuc.ro 418 LITERATORUL POETULUI MACEDONSKI Ți-a venit și ție rândul! — Cât de mici sati mari, Toți prin gura lumel trecem '. — Vorba ’l de-oichelari! Toți poeții aii cusururi: Unul este șchiop, Altul, — cântă foarte bine, — Ensă, — e miop.— Ai dreptate că por ți sticle, Ochii nu’țl ajung Să te uiți peste al lumel Câmp întins și lung. Să ne ținem dar de mână... Să nu dăm prin gropi, N’avem pasul nostru sigur, Suntem șchiopi, miopi. Dar cătându-ne de treabă Sa cântăm, să scrim, Ori și cum ne-ar fi cusurul, Tot poeți să fim 1 Carol Scrob PE CÂND... Pe când e cerul mai senin, Pe când e ziuă mai frumoasă, Trăsare’n piept un veichiă suspin, O velchie rană dureroasă. Ți-aduci aminte c’ai pierdut Iluzii scumpe și junețe Și plângi atunci pe ce-a trecut Ca visul unei diminețe! Și dac’ar fi să ne gândim La fericirile trecute Ar trebui ca să murim De jalea scurselor minute 1 Iunie. 1882 R.-Vîlcca A A. Macedonski. www.digibuc.ro LiteratoriA lf9 MIKOINOSUI4 SAU O CĂSĂTORIE TuA GRaNJI TTOTBIj COMEDIE LOCALIZATA de ȘTEFAN VEIuESCtf (Urmare) acTul IIj SCENA 3 Orzeanu, Costică. Costică, (apari) AJ, naibi pip (tare) Eț nu știu pentru ee mg tot ahierințl! Orzeanu. Atît îți spun: vreai! să știti cum s’a petrecut lucrul1 Costică. Dar prânzul d-tale la Hagi Ghiță ? Orzeanu. Da prânz mă mal gândesc acum!... E vorba de viața d-tale D-le? fiul celui mal bun amic al meii, fiul meii pot zice, de oare-ce vei lua pe Marioara!..- aide, vor- bește fără sfială și spune’ml tot lt„ Costică. (importe) Cel puțin e Om de inimă socru meu (tare) Eî, știi Că ești ciudat, d-ta ?.<. Orzeanu. De ce ? Costică. Prea o iei pe tonul tragic... când vei căuta bine, bine, e mai mult 0 glumă !... Orzeanu. O glumă I... dar p glumă care poate compromite viața a doi compatrioți. Costică. Mai ântăiU că e strein, un Italian care s’a pripășit de vr’o 2 ani în țară. Orzeanu. In sflrșit, pentru ce te-ai espus la acest duel ? Ce i-ai făcut ? Costică, Nimic, nici nu l’am atins măcar 1 Orzeanu. Nusepoat».... girie știe ce vo’be grave s’a petrecut între voi! Costică. Jui că nici î am vorbit, nici ca mi-a vorbit 1 Orzeanu. Dai1 atunci cum v’ațl insultat, omule ? Costică. Iată cum s’a întâmplat./., eri piânzeam^. Orzeanu. Cum eri? eri n’aî prânzit cu,moi ? Costică. Adică... a da 1... am zis eri ?,f. al’altăeri, voiam să zic! Orzeanu. Cum al’altaeri ? Ai’altaeri erai la Ploești! postică. Așia la Ploeștl... dar așteaptă puțin* d-ta mai reiî mă ’ncurci! să vezi., yphiai în Ploești sa întâmplat nenorocirea! Orzeanu. Nenorocirea £ Așa dar e grav ‘4 Costică^ Se’nțelegeiată cum...L eii piănzeam la Dote].*. adică în balconul hotelului... Eram mal mulți amici.. Iqtre aceștia era și șeful stațiune! telegrafice.., un tânăr prea ciuri să cade.,, balconul, fiind-că* otehfl era nou.,,, prânzeam mai mulți amicț în balcon l.a> Orzeanu. (inparte) Ce comedii (tare) /.ceasta mi-al mai spus’o La Costică. Ași ?... ai răbdare... balconul era ue isprăvit și grilajul pu era încă așezal.w ia seama bine la aceia pe zic: grilajul nu era așezat... Orzeanu. Hei.. începutul e cam ciudat,.P www.digibuc.ro 420 Literatorul Costică. Chelnărița de la hotel.,, o femee blondă... o nemțoaică... cu niște oc)il negri., frumoși... Orzeanu. Ce’ml pasă de ochii negri saă albaștri al nemțoaicei d-tale ? Nu e vorba de a- ceasta acum. Costică. Chelnărița mi-aducea cafeaua.., dar știi că Ploeștil s’au civilizat... și aducându’ml cafeaua, vorbind cu cel Palțl... din nebăgare de seamă, aveam o țigare în mână aprinsă... și așa. .bag țiagarea în gură cu focul; și înțelegi că mi-am fript limba... telegrafistul era lângă mine, fac o mișcare retrogradă, sunt și cam la modă mișcările retrogade, tinerimea luminată nu le prea disprețuește astăzi și pre legea mea telegrafistul alunecă și cade pe pietrele stradel... Orzeanu. (speriat) Oh !... apoi ?.. Costică, Ași 1 nici cel mal mic pericol de și casa era destul de înaltă 1... Orzeanu. Nu înțeleg 1 Costică. Dar eh ? Orz anu. Apoi dat cum ? Costică. Nu mă întrerupe... îuchipuește’țî noroc pe direcția telegrafelor... cam are ea no- roace !... Tocmai în acel moment trecea pe uliță d-l acela, de... acela cu care am să mă bat!„ Orzeanu. Italianul ? Costică. Da... da... el, și primește în spate pe șeful stațiunel telegrafice .. ha!... ha'....ciu- dat lucru, nu-I așa?... Orzeanu. Dar aceasta nu e de rîs, omule ?... Costică. Așa! par’că n’a rîs toată lumea... era un hohot in toată ulița... Italianul era furios.. Prefectul districtului trecea și el asemenea și izbindu’l Italianul, căzu și el cu nasu de petre... avea un nas... toți rîdeau cu hohot... trebue să știi că grozav rîd în provincii când prefecții îți rup nas il !... Orzeanu. Ce prefect?... Ce tot amesteci acum? mi-al spus că șeful telegrafului căzuse peste... Costică. EI, da... așa., am zis că prefectul ș’a rupt nasul... In fine... ce să mal lungesc vorba ? Italianul furios, aleargă sus la mine și pretinde că i-am aruncat cu intențiuue în spi. nare pe acel demnitar al poștelor. Orzeanu. Ef, dar prefectul ? Costică. Cire prefect? Orzeanu Cel cu nasul mpt... n’a făcut vr’o pretenție ? Costică. Nu, s’a dus să se. culce.. Prefecții att asemenea deprinderi !... Orzeanu. Apoi ? Costică. Italianul era furios... Caut să impac lucrurile, cu neputință .. Italianul nu vrea să înțeleagă de loc.. striga cât putea: vendetta! vendeta., l-am propus apoi să’șl resbune de va voi.. Orzeanu. Ce să șl resbune? ce încurcături spui?... Costică. Ideia mea era aceasta, i-am zis; „d le remâl în balcon, eă mă cobor jos în locul d-tale apoi pune pe cine-va să te arunce In spinarea mea... și cu chipul acesta vel fi i?zbunat“.. Mi se părea că cea ce’I propuneam era foarte drept. — Dar, aș!... unde a voit să mS asculte ?... și ast-fel, il signior salto mortale, adversarul mefi vine astă-zl să înă caute ca să ne batem! Orzeanu. Dar bine adineaori spunea" că un spițer va veni ca martor !.., Costică. Spiței*?.. Ce spițer?.. A da, însă poate să vie și unul și altul... mal cu seamă www.digjbuc.ro LITERATORUL 421 adversarul meu.. Un tigru... un crocodil.,, o fiară sălbatică cum nu s’a mal văzut pe fața pământului!... Orzeanu. Iți mărturisec că istoria duelului tăh e ce-va neauzit... dar orl-cum ar fi, voifi merge și efi cu tine 1... Costică. (aparte) Ce Încăpățînat! (tare) Dar poate că nu va mal veni! Orzeanu. Cine? Costică. Adversarul? Orzeanu. Dar spițerul? Costică. Nici el! Orzeanu. AIA! prea multă Încurcătură... ce sunt fleacurile acestea? Ori este adevărat cea ce’ml spui ori nu, și atunci... SCENA 4. Orzeanu, Costică, Zoe, apoi Comicescu.. Zoe. (intrând) D-le Costică! te caută un Italian, a fost pe Ia d-ta, nu te-a găsit, și nu știfi de unde a aflat că ești aci! Să auzi cum strigă; răcnește ca un tigru, a ridicat otelul lu picioare! Comicescu. (d'afara) Io non sono una bestia, un gogomano... Va al diavolo! Orzeanu. Ce Însemnează aceasta? Zoe. îl auziți? Orzeanu. Cum se poate? Costică. [uimit] Et, dar asta Întrece istoria zarafului de erl! Zoe. [împarte] De minune! mă duc să liniștesc pe Marioara!... [ese] SCENA V. Oi'zeann, Comicescu, Costică Comicescu. (sever către Costică) Amo venito, domine, ca să mergemo a ala Baniaza, io voglio darvi una lețione. Che alegete? la spada safi con la pistole? Costică. (inparte) Cu pistolului, dar e turbat!... Orzeanu Cum d-le, întîmplarea de erl ?... Comicescu. Una aventura ridieula!... Vedi... vedi domine... la mia palana e rovinata dunqueio cero repaiatione!... Orzeanu. Daca e numai atît, d-le, nu te supăra.,, nuvoin repara-o, ci vom cumpăta una nouă. Comicescu. Che nova!...per bacco, voi ridete.- Io cero reparaționedel mio onore, căpițe Domine, il mio onore !... io sono soldato di Garibaldi! Orzeanu. A! daca ești de al lui Glibardi, atunci e alt-ce-va!... Costică. (inparte) Ce naiba nu cum-va am spus adevărul ? Comicescu. Conduita di d-vostre, domine, a fostu brutale! Per di !.. ha! he!... povero signior Prefeto con naso Yopto!... Ha L. ha L. ma quando ghindesco la mine me vine una furia di iuferno!... Duminata avea la liberta se arunca anche il diavole nella strada... Ma i ef che non gnda, non striga: hei guarda!.., Ălora, io deschidevo Ia mia ombrela e non 'adea in capo mio quel official di telegrafe!... www.digilnic.ro 423 UTERĂXORIID Costică. (inparte) Dar cine ’șl va fi pus in gând sâ me mistifice ast*fel (tare) Dar bină, d-le, eu nu înțeleg... Comicescu. EI, che diavole!... amo 'venuto de la ,Ploeștif coli la'strada ferata, ci presto presto, voglio se te omor o e che me’ntorco subito per non perdere il treno !h Orzeann. (inpatte) Era dar adevărat, și efi Clădeam.,,. Costică. EI bine signore... pentru că al venit să ne batem.a prea bine, ne vomt bâtei și chiar aci, Îndată!... Așa e vorba ? Apoi să ne batem !.. Comisescu. Con lo pugniale! viene! (seuote pumnalul) r Orzeanu. (despărțindti-V) Costică, dar ce al înnebunit, omule!.,» Așteptați poate ne vom • Înțelege 1, * Costică. (necăjit, in parte) II voiii sătura eu pe acest original care mă tot mistifică 1 (tare) Ia lasă socrule... ce va să zică asta! duel vrea, duel H voiii da!... Comicescu. (agită pumnalul) Vieni !..i Orzeann. (Iul Costică) Dar omule! (Zmî Comicescu) Signore!... Comicescu. Andate al diavoloMi trebue sangue! sangue, sono furioso !... Intendi signior giovine procurore!... vendeta.., sangue J... Costică (inparte) S’a trecut cu inpertinența. (tare) Ce fot zbieri așa!,,, sangue vrei, sangue îți voiii da, macaronăruie!,. Comicescu. luferno' ine ditte macaronario!.. Io un oficiale di Garibaldi!.,. yefldeta... sangue !.. SCENA 6. Aceași, Marioara. Marioară (alergend) D-zeule! dar că este, ce s’a întâmplat, tătiță ’i Cpmicescu. (încet Marii arel) Vino de ne desparte! sunt efi! Maria. Știu, mi-a spus’o Verișoara Zoe! Costică. Ce atît’a furie ? Să ne batem șt să sfîrșim !.. Orzeanu. Și eti te poftesc să mă asculți.., Ce va să zică asta ? S’a trecut și glumă și tot, dar nu te speria M rioara.— Signore, pentru că d-ta ești cel ofensat., Costică. Nici de cum eu sunt cel ofensat! Orzeanu. ['ncet lui Costică] Dar nu. îl vezi c& e furios ? Vrei să te omoare! (tare) Ce ofen sat?... e vina d-tale, d-le !... Costică. Dar îți spun că nici n’am ., In fine nu I adevărat!... Comicescu Adeverato! Orzeanu. [hw Costică] Dă, d-le, așa este, e vina d-tale \-il face cunoscut d'a ceda] Costică. Jind că zid d-ta că e adevărat, încep și eu a crede... e adevărat !... eadevărat!,,, Orzeanu. Vedeți signore, îșl recunoaște greșeala, Așa dar fiind că lucrurile au spinsaci, fiind că îșl mă tunsește greșeală e bine să vă împăcațl! Ce naiba! nu se omoară oamen i așa pentru uiuiica!,.. Comicescu. Daca il signore procurore noii avuto intențione... (yrzeanu. N’a avut! Maria. N’a avut signore!( ncet Iul Costică) Ci zii te rog, Costică, ca na< avut iiitențiună... Costi ă. Dar pot face chiar cel inal mare juiămănt ca nici n am gândit a insulta pe d nul! Corni eseu. Ălora va bene,' Costică. [cdt v public} Așa și e, frate. www.digibuc.ro LITERATORUL 423 Orzeanu. Auzi signore; atunci vâ rog ca totul să fie uitat!... Comicescu. Ma alora va bene!... Orzeanu. Și ca să ne dovedești c? nu ești supărat, ne vel face plăcere â prânzi ,cu noi. Maria. Ne faceți mare plăcere1 Comicescu. Mile grația, ma non poso! sono!... inginero de poduri (apart) artist fără an- gajament Maria. Ne pare rări signore, daca nu puteți remâne... Costică. Eu mă aprindeam și ar trebui să mulțumesc originalului care m’a scăpat din atâtea Încurcături [sunând] Vă mal rog încă.. Orzeanu. Pentru ce suni, Costică? Costică.. ea să vie chelnerul să comandăm un prânz. Orzeanu. Ce prânz! dar prânzul ce ăl comandat Ia Hugue? acel prânz dehcios despre care mi-al vorbit... Costică. Dar poate că signorulul nu’l plac bucatele de la Hugues... vreau să zid că J-tal. îți plac macaroane, rizoto, paste, polenta, bucate italiane în fine.^. (Jomicescu. Oh! il mio apetito e cosmopolito !.„ Ma non posp... scuzate.. mi aspota... se Ploeștl sono inginiero de poduri!... Orzeanu. Și sosele, știm. Comicescu. Senzâ sosele,.. A rivedere f un altra volta!... [ese] SCENA 7, Zoe. A trimes de la Hugues și întreabă la ce oră să servească prânzul ? Costică. [mirat] Prânzul... Zoe. A adus și lista. Citește singur [Coștică citesce lista], Costică. [inparte] EI! apoi e un farmec, nu mal pot minți [tare] Să spui băiatului de Ia Hu gues că venim îndată la masă și să pue șampanie în ghiață [celor l,ațt] Până se ta găti prânzul, noi, socrule să ne coborîm puțin la Fialcovschi. Orzeanu. Bucuros, mal cu seamă că aveam ce-va de vorbit cu uri deputat [es] SCENA S Zoe, Maria. Zoe. Ha! ha! ha! ce va fi gândind Costică ? Maria. Până acum totul a mers bine, numai de nu ar începe iară. Haf ha! ha / sa fie condamnat ă spune adevărul fără voia sa, el care nu e deprins cu regimul adevărului; dar bine, inventă uneori niște minciuni de ’țl înghiață sângele... Zoe. Dar prânzul?... îl uitase... din norocire am îndreptat minciuna și am rugat ped-nu Comicescu d’a face restul. SCENA 9. Aceiași D-nu Rose^cu Rozescu. Mâ ertațl, d-nelor, dar mi s’a spus că la d-nu Orzeanu pot găsi pe d nu. Ver- descu. Zoe. Da, d-le. Dar ari eșit împreună. Rozescu. A! mâ iertați, am fost rSri informat.... Voiri reveni... la ce oră pot găsi pe. Zoe Pe unchiul meri, je d-nu Orzeanu? Rozescu. Pe d-nu Orzeanu saft'pe d-nu Verdescu? www.digibuc.ro 424 LITERATORUL -----~■>» AA». Zoe. Vă rog D-le, aveți bunătate să’ml spuneți cu cine am onoare a vorbi; intorcăndu- se a^itî fi voit să ’I spun numele D-v. Rozescu. De prisos! Maria. Dar pentru că tata aștepta pe cine-va am fi dorit.., Rozescu. Așa dar am onoare a vorbi d-șoarel Orzeanu? Maria. (salutând) Da, d-le! Rozescu. îmi pare foaite bine; reîntorcându-mă D-șoară, vpitt esplica ett Insu’ml scopul vizitei mele (vrea sâ iasă) SCENA 10. AceașI, Orizeaixu Zoe. A! iată unchiul mett. Rozescu. Atât mal bine! Zoe. Unchiule, domnul... Rozescu. Am onoare a vorbi d-lul Orzeanu, socrul... adică fiiitorul sacru al d-lul Verdescu Orzeanu. Da d-le! Rozescu. Im pare bine de ocaziunea plăcută de a vă cunoaște personalmente! Maria. (Zoeeî încet) Cine o fi? Zoe. (asemene i) Șut... Rozescu. Vă cunosc toate cu acestea foarte bine; știiî ce serviciii important ați făcut partidului nostru în România mică! Orzeanu. Poftiți ședețl mă rog (inparte) Cine o fi (tare) noi comercianți ficem ort-ce serviciu pentru partid... (apart) Roșu trebue să fie! Rozescu. Comerciul D-v. întins dându-vă facultatea d’a dispune de multe voturi, și de astă dată, vă mulțumim de zelul ce ați pus. Orzeanu. (apart) E din cel l’alțl, bine că nu m’a luat gura pe d inainte (tare) suntem datori a servi pentru patrie! Rozescu Dacă vă aduceți aminte, v’am și scii prin fratele mett, vr’o două rânduri pe când eram la minister! Orzeanu. O! acum vitt de acasă. Sărut mâna. . Cuconulul Nicu Rosescu am onoare.... Maria. 1 imspăimentate) D nu Rozescu ! Zoe. | Rozescu. Da; tatăl d-lul Verdescu este asemenea amicul nostru poli ic, ne-a scris atât mie cât și fratelui mett, recomandându-ne pe fiul sătt! Orzeanu. Am și ett. o scrisoare! Rozescu. Cu d-nul Vred seu ne cunaoștem încă din timpul căimăcămiel. Or eanu. Și cum cucoane Nicule, ați luat osteneala a veni la mine ? prea mare onoare ! Ett voiam că să fiii înfățișat, ca să vă mulțumesc prin graitt din partea d-lul Verdescu pentru că ați bme-voit a proteja pe fiul sătt ! . Rozescu. Cum ?..- dar mi se pare că n am făcut nimic pentru acest tănăr... dar e greșeală sa, nu’l știam în București; abia ieri, și dm întîmplare, am aflat că este a i! Orzeanu. Ce fel ? dar se află în București de mal mult timp! Rozescu. Nu l’am văzut nici o dată ! Zoe. (încet Măriei) Alta acum... Vino verișoară să prevenim pe Costică [ese]. www.digitmc.ro LITERATORUL *25 SCENA ii Rosescu, Orzeanu. Orzeanu. Cum se poate ? Rosescu. Chiar mal alaltaerl am priimit o scrisoare de lă tatăl săti... și’țl mărturisesc că’ml a părut o enigmă: se plânge că fiul său nu a fost Încă Înaintat. Dar ce naiba ! Când vrea să ca- pete cine-va o sujbă, trebue s’o ceară; de unde să știti eu că fiul amicului nostru politic se află In București!... Orzeanu. Cum cucoane Nicule, d-nu Costică Verdescu nu vine în toate zilele la d-v. ? Rosescu. Nu. Orzeanu. Cel puțin vine la țara, la Măgurenl ? Hosescu. Nu mal am nici o moșie; și chiar de așiti avea-o, afacerile politice mi-ar ab- sorbi tot timpul, și nu m’așiiî duce! Orzeanu. [aparte] Presimțeam eti că minte (tare] Inchipuiți-vă cucoane Nicule, că acest tânăr, din nenorocire aie un sistem d’a minți... le șticluește ast-fel In cât nu mal știe cine va ce să creadă 1 Mi-a spus că’l cunoașteți... că! sprijiniți... că vine la D-ta... ah!... dar o să vă rog să ml ajutați ca să’l dati de gol. Nu se mal poate îndrepta... și cu tot prieteșu gul ce am pentru tatăl săti, nu’l mal vreati de ginere!... Rosescu. Poate că lucrul nu e așia de gravi Orzeanu. îmi retrag parola și nu are dreptul a se plânge... căci l’am înștiințat mal d’in- nainte că Ia cea d’ântâiti minciună dovedită, nul mal dati pe fia-mea! — Auzi d-ta! Așiti vrea să văd cum își va mal susține minciunele în presența d-tale. Te rog cucoane Nicule, să nu’țl spui numele. Rosescu. [aparte] Bietul tânăr, și eti care voiam să’l fac bine, săi fiti util... SCENA 12, PrecedințiI, Costică. Costică. Bravo zăti !... puteam eti s’aștept!... Orzeanu. Am găsit aci o persoană cu care aveam a trata despre o afacerț !„. Costică. [salutând] Ertați-mă, d-le, nu vă văzusem și., negreșit că d-nu e de la Craiova Orzeanu. Tocmai1 Costică. M’așiti fi prins pe mare lucru, nu știti de ce... dar craio venii ati un aer... așia.. ÎI cunoscl îndată!... Rosescu. surîzend Așial... Orzean i. Costică, o să te rog ceva • d-nu a veniț de la Craiova pentru o afacere... și ar avea trebuință de d-nu Rosescu! Costică. A.... așia... atât mal bine, domnule, d-nu Rosescu, are mare influență !... Orzaei u. Pentru că tu cunoști pe d-nu Rosescu, pentru că’l ești intim... n’am putea prin mijlocirea ta... Costică. Mal e vorbă!.. prea bine d-le, vă promit a vă recomandt. Rozescu. O! Veți fi foarte mulțumit.. un om prea cum să cade și fără să mă laud, mă protege ca pe un frate, ca pe o rudă, prînzim adesea împreună... Orzeanu. Ha! ha! ha!... trumos!... Costică. De ce rîzl? Orzeanu. Pentru că vorbești chiar d-lul Rozescu. Costică (încremenit). D-nu... al... așia... alt-ceva!... www.digibuc.ro 426 LITERATORUL SCENA 13. Precedentii, Zoe, Mraia, Mana. E aci. Zoe. Prea târziu. Orzeanu. Ei, ce mal zici acum? Costică. Ce să zic?... zic... Cum? d-nu e d-nu.. îmi pare igfc... dar n’am onoare a cu- noaște pe d-nu... Orzeanu. Cred și eu... dar ’ml spuneai.. Costică. Dă’ml voe . dă’ml voe... dar... nu știii cum să’țl esplic aceasta, afaiă numai dacă nu vor fi mal mulțl RozeștI în București; Rozescu. Nu cunosc de câtă pe fratele meu! Costică {repede). A! tocmai cu fratele d-lale am prânzit... pe fiatele d-tale ’l cunosc și chiar sunt patru zile de când er un împreună! Rosescu. Dar fiatele med este de vr’o trei luul în strein&tate. Costică (ap.) Drace (tare). Mare mirare mă prinde.. pentru că Mai țea tiecuta eia în București.. Or.eanu. Nu era. Costică. Ba era! Orzeanu. Ba nu era! Costică. Ba era!... dacăy spun eu, ce poate mint Maria. D-zeule! Zoe. Nu mal e nici o speranță acum! SCENA 14 Precedințî, chelnerul, apoi Comicescu Chelnărul, (anunțând) Tomnu Rozescu! Rozescu. Ce va să zică asta? Costică. A! știam eă bine că spun adevărul! Zoe (Măriei) D-nu Comicescu!.. el bravo!.. din răfi mal rău! Maria. Dacă nu l’am prevemt la timp, vezi... Or anu. Acum nici eu nu ma nțeleg nimic... pare că jucăm teatru!.. Comicescu. D-lor doamnelor! bună ziua scumpul med Costică! Costică. A. D-ta ești, scumpul meii protectoi !... Rozescu (ap) Ce văd? Corni eseu leghizat ast-fel? Costică. Iți mărtuiis^sc că mă disperasem, ciedeam că steaua mea pălise și foite bme al făcut de al venit... Orzeanu. (cu maliție) A! d-nu Rozescu! ’ml pare biue!... și ce profesiune are d-nu t Comicescu Deputat Orzeanu. Aș a., dă’ml voe să te înfățișez f atelul d-tale! Con icescu. (ap) d-nu Rozescu, d ace!.. Orzeanu. Ce fel iiațl și nu vă cunoașteți? Rozescu. (ap) înțeleg acum... bietul tănăr, trebue să’l scap (tare) EI bine scumpul med frate . Toți. Fratele său!... Rozescu. Pentru ce tulburarea aceasta 9 Voiai să’ml ascunzi sosirea ta, frate, dar cu ce scop, spune’ml?... www.digibuc.ro LITERATORUL 427 Csoificd. Cum?.... Comicescu. Aceasta mal târziii (apropiindu-se) m’ațl înțeles... facem doi fericiți... dar strânge-mă In Jirațe... aida... de Rozescu. Așia e... 1m uit rolul de frate (se’mbrăjiscază') Zoe. Acum nu mal înțeleg nimica. Maria. Nici efi... poate că avem doi salvatori! Costică. EI! lucru naibl!... dar bine astă-zl... (Iul Orzeanu} el iubite socrule, sunt vi- novat eti daca inventez adevăruri?... Orzeanu. Nu, nu; vreafi să înțeleg mal ânteiiî... Comicescu. Ce fel? nu înțelegi, d-lfi mefi, că trebue să dațl dej) soție pe d-șoara Maria d lui Verdescu, protejatul meii? Rozescu. Și al mefi. Aide, d-le Orzeanu, trebue bă consimțițl il’această căsătorie... d lui Verdescu nul se poate imputa, cum ziceți, nici uă minciună. Comicescu. Afară de acelea de la parquet, dar acelea sunt oficiale’... Orzeanu. Dar presedenția de la Craiova! Rozescu. (notând în cont) o va avea mâne! Zoe. Cum să poate! Costică. Și eii habar n’aveam care este calea către funcțiunile nalte!... Ro eseu. Acum nu mal al ce zice!... Orz anu Ce fel dar am, fost jucat. înșelat ca un copil... or mi-ați zice... Zoe. Unchiule! Maria. Tată!.. Orzea iu. Și ea.». poftim... așa fac toate femeile ! Toți. Te rugăm!... Orzeanu. Bine, bine, nu mă mal opun... dar așiti fi vrut să înțeleg... este aci o e nigmă! Comicescu. Fiind-că ți-al dat cuvântul, voiti esplica enigma! E bina ca să aibă cine-va și printre actori amici.. Zoe. A! D-le’ Orzeanu. Cum, nu înțeleg! Comicescu. Chicone Chistichi spune la d-lui che jupân Goldemig este zaraf cu f-ichi a lui D-zett dar tot face gheșeft! Orzeanu. Ce fel ? Com cescu Au! morningt gut! operision au jes’.. Orzeanu. A ’. Zi D-ta scoți dinți ț Comicesc i. II signor salto mortale, inginere de poduri..... grație progresului Teatrului național...... Orzeanu. Cum? D-ta eial furiosul acela? Zoe D-nu Comicescu, unchiule, pe care l’al văzut jupând o-dată la Craiova i Comicescu. Și d nu Rozescu, deputat de profesiune nu e de cât un artist care din amicie pentru D-șoara și d-v. a jucat comedia ca să facă doi fericiți. Otzeanu (Iul Cos tcă) Nu țl-e rușine să mă joci pe degite ?... Costică. Iți jur că nu știam nimic și nici n aveam onoare a mnoasce pe d-nu’ Mansaiă, ;ur că de aci înainte nu voiii minți de cât la tribunal (iwî C n icescu) O câtă recunoscință și ce lecți me pentru mincinoși! Iți mulțumesc, al făcut o faptă bună! Cont cetea. De loc... orl-cine putea să aibă această ideă! www.digibuc.ro 428 LITERATORUL Rosescu. Nici de cum * purtarea d-tale o aprob și te rog In schimb a’ml cere Orf-ce favoare! Comicescu. Când veți aj unge la minister, dați ne un teatru în care se predomine bunul gust; și mal cu seamă un teatru cu mal puțin figuranțî și cu mal mulțl artiști, Costică (arătând publici^ Asta e treaba D-lor! Maria. Taci mincintâvt Cortina cade, Ștefan Velescn Fine TE VOI URMA Când am tăcut întâiul pas, Dorihd spre tine ca să vifi, Durerea ’n urmă mi-a rămas Și inima’ml bătea mal viii. Veneam din țara depărtată, In care umbra’țl m’a urmat; Credeam să văd ca altă dată Un suflet blând și ne-pătat 1 Dar când aflai că'ți este rândul, Să plec“ ș’ tu, când eu sosesc, Mi-am s râns și inima și gândul, La rându’ml să te urmăresc, Dar dacă tu numai ca umbră, Al vrut ori unde-a-te zări • Efi chiar în noaptea cea maî sumbră, Cu suflet viu te ol urmări.— Te du pe calea cea mal lungă, Și când veî crede c’al scăpat, Nici Iadul n’are să’țl ajungă, S’ascunzî de mme-al tău păcat! 1882, Sept. ÎS. Tlx. C. Fenciulescn. www.digibuc.ro Literatorul 429 JALE 1 Luna este palidă ca fața unul m$t șl strălucește ca făcliile împrejurul unul coșciug. II Cerul pare a fi un întins lințoliu, la^t meteorele ce cad în Infinit par a fi lacrămile Durere! ni Cine oare a murit? — Pentru împărați nu plânge nici cerul nici pământul. IV N’a murit mminl. Moartea, este numai în inima mea; Durerea, numai în olchiî miel. Alții văd luna strălucitoare și stelele ca olchiî ce iubesc! Al. A. Macedonjaki. EȘTI OA MINE... Ești ca mine, din pământ, Și te-arăți o’nchipuire, Ânger dulce, — ânger sfânt Pentru-a mea nenorocire! Dacă tu, n’al fi un ânger, Saii de-al fi ca cel căzut, Nu m’ai face ca să sânger Subt veșmântul meii de lut 1 Mi-era inima’n mormânt Ș’o’nviașI cu o privire... Ânger dulce, — ânger sfânt Pentru-a mea nenorocire! Al. A. Macedonski www.digibuc.ro LITERÂTOHtlt lîto PRIMEMBRAZA M-LA SIONORfNA S..- Rammento quella ser&jiii cui la prima volta Sentii tua cara v«-s^ celeste cherubin, Ebbrezza d’armoma dai ciel che parve tolta, Angelico concento un organo divin., Girando a te d'intomo* distinta dilettante, Gli sguardi miei, sentiva.non so come spiegar. 11 fascino d’amore negii occhi tuoi raggiante In me destava i sensi che.... non so nominar... Non sai perb diletta che a quei sonori accenti Che tue vermiglie labb’ra versavan con ardor, Arcani rispondeVan i palpiți dolenti Che ailor profondament î strazziai ano 11 mio cor. H, Tțănișteanu, NU OhEDE... I Nu crede că atu scăpat de vechia mea suferință, dacă me vezi astăzi mal vesel; veselia mea, ascunde moartea ce port în suflet, precum subt unele fiori se ascunde o prăpastie. Nu crede că dacă ești fericită toată lumea trebuie să fie ca tine. Iți spun aceasta, pentru că cel fericit, nu poate nici să vadă nici să măsoare adâncimea nenorocirii alutuia, UI Nu crede că omul căruia penă mal deunăzi n sundea soarta dacă și-a pier- dut tot, §1 cerșește din poaită în poartă, poate, tot într’o vreme, să uite și ce-a fost și ce-a avut. IV Nu crede, o I nu crede că dacă inima mea a fost destul de tare pentru a suferi pierderea ta fără se moară, poate să fie și destul de tare pentru ca să nu Le mal iubească, O-g. Jackfiou Oalafl 1882. www.digitmc.ro Literatorul 4âi DORUL MEU La L-na A U Jos pe câmpuri, sus prin stele, Văd pnvirea dragii mele... Câmpul, are olchl de flori, Cerul, olchl strălucitori I Și mi-e doru ’n înălțime Cât e cerul în lărgime Și de’n sus ce’l duc mereiî L’a aflat chiar Dumnezeii! AL A. Macedonski. CONTESA PALATINA (Dupe U. Heine). Contesa Jutta, Palatină, In luntre cu o servitoare L’a lunei tainică lumină Străbăte*a Rhinulul vuitoare, Contesa zice: „ Vezi tu sorții „ Cum mă urmează 'n lumea toată?... » Sunt șapte morțl ce’n noapte ’nnoată.... „ Ce trist înnoată ’n noapte morțil I (1) „ Erau odinioară șapte „ Blondini, frumoși și tineri ângerl „ Cu ochii vil pe feți de lapte... „ Azi dorm prin sferele de plângeri 1 „ A mă iubi mi-au dat cuvântul.. .— „ Ca să nu’și calce jurămentul „ I-am îrmecat în floarea forțil.. s Ce trist înnoată ’n noapte morțil l Dar luntrea fuge peste valuri.., Un rîs s’aude păn* la maluri... Contesa rîde I... Rîs de jale.. Cadavrele se duc la vale Și olchil lor sticloși, —la lună Clipesc grozav, pe când răsună De la castel, din pragul porții.... — „ Ce trist înnoată ’n noapte morțil! Al. A. MacedouskU (1) Versuri de armnioe imitativi. www.digi1nic.ro 432 Literatorul împărțirea pamintului DUPE SCHILEP „Primiți această lume, v’o daii de moștenire, O oameni, zise Joe de la ’pălțimea sa,— Etern să fie-a voastră cu toat’a el mărire; Dar s’o mpărțițl frățesce și făr’a vă certa.* Și fie-care’n grabă ocupă ce găsește, Bătrănil ca și junii dezvolt’un mare zel; Plugarul a câmpia cu tot ce’ntr’ănsa crește; Iar vânătorul, codrul și ilarele din el. Neguță orul zice: „comoarele-s a mele.“ Preotu-alege vinul— im’creștinesc simbol—; Iar regele închide și poduri și șosele Și zice: „Cine-o trece, plătească un obol." Târziii, când împărțirea deja se terminase, Sosește și poetul și cere’partea’sa; Dar, val! In toată lumea nimic nu mal rămase, Și trist poetu’ncepe oftând a lamenta: „O Doamne, tristă soartă mi-al destinat tu mie: „Să fiii uitat eti singur din toți copii tăi, „Eu care’n tot-da-una servit-am numai ție?!.. * Zicănd aceste vorbeiplecă genuchii săi.... — „Dar dacă te perduseși în visurile tale, Sunt poate eti de vină ? De ce nu al venit, Când împărțisem lumea și darurile sale?“... „O Doamne, zise dănsul, lalsine m’am oprit: „Privirea' mi-o răpise splendoarea sa divina, Auzu-ml se’nălțase la coru-țlângeresc.... O iartă-acestul spirit, ce beat de-a ta lumină, Uitase că se află pe globul pămîntesc!"... — „Dar ce să fac, o spune-mi! Tu vezi, că pentru tine N’a mal rămas nimica, că tot am dăruit;.... De vrei însă în ceruri etern să fii cu mine, Ori-când vel vrea să intri — vel fi bine-venit/ Al. Radu. www.digi1nic.ro LITERATORUL IUBITORII DE LITERATURA ROMANA D. Genei al Ioan Em. Florescu, neobositul luptător pentru organizai ea armatei, nu s’a dat nici o dată înapoi nici întru cât privește literatura țăm noastre. Ge- neralul, al cărui nume va rămâne strens legat cu ultimul rezbel, căci, el prinți’un spirit de prevedere rar a pregătit succesele de peste Dunăre, a bine-voit a se în- sene ntre acționarii și abonațil noștril cu suma de 120 lei. — Iri numele revistei și al societății noastre literare mulțumim acelui care prin faptele sale este la înăl- țimea nașterii și pozițiunil sale sociale. * In numerul trecut am trecut între abonați? și acționarii noștril din Craiova pe d. Romanescu proprietar mare și unul dintre tinerii cel mal distinși, D. Ro- nnnescu este vechio abonat al nostru și acționar. Onoare acelora 6are iubesc și sprijinesc literatura țării lor. In numărul viitor vom publica și numele altor peisoane care ah bine voit a deveni acționarii Liteiatorulul. înjurați-mE prieteni Injurați-mă prieteni, Dați-ml cupa cu amar, Veți avea destulă vreme De a mă plânge m zadar I Nu sunt ân ă, nu isunt âncă Pe al morțiî falnic car,... Injurați-mă prieteni Dați ml cupa cu amar! Trag ți hora înprejuru-ml Să vă rîdețl rîsu-amar, Veți avea destulă vreme De a mă plânge m zadar 1 Al. A. Macedonski. www.digibuc.ro 434 LITERATORUL UNE ETOILE FXLANTE Oui, une dtoile qui a lui un instant et qui nous a laissd, ă nous profanes, le rayonnement de sa lumiere pleine d’une douceur captivante. Si elle ne briile plus ici, si elle est allde resplendir ailleurs ce n’est pas notre, fante et certes, ce n’est pas la sienne non plus. Elle â done dispăru, roais en nous laissant 1’dspC rance qu’elle reviendra radieuse. Les environs du thCâtre Bossel dtaient en rumeur ce soir-H, premier Septem bre. Une animation extraordinaire râgnait dans la foule. C’etait un va et vien continuei: on entrait, on sortait, on se pr menait en discutant, cherchant ă, dc viner quelque chose qu’on sentait et qu’on ne saisissait pas. Quoi donc?AgatheBărsescu, se permettait d’affronter le rdpertoire ou Rachel Agar et Sarah Bernhardt avaient brillâ ! Pas possible! Et cependant nous a lions nous en assurer pas plus tard que toute â l’heure. La salle Ctait comble. Jamais le public n’avait montiA plus d’impatienc ce soir-lâ. Les trois coups retentissent, le rideau se leve au mileu d’un silence plein d’attente curieuse. On dcoute presque avec recueillement les paroles de acteurs. Dbs le dGbut, le succes de la jeune traggdienne se dessinait deja. Le public, d’abord surpris, s’enthousiasmait par degră. Le choix des quatre morceaux composantleprogramme de la Soirde, indi j assez la diversitd du talent de la jeune actrice ț C’Staient: le 5me Acte de Louise Miller le 4m“ Acte de Phedre le 3me Acte d’Adiienne Lecouvreur et Jean Mărie. Comme on le voit, ces pibces sont toutes diffdrentes et n'ont aucun rappoit les Lines avec les autres. II fallait donc se sentir d’une certaineforce pour ab i- der des rOles si divers dans une mfime soirâe. 11 est vrai qui l’actrice y gagna't de pouvoir mettre en âvidence tous les cotds de son talent. Dans Lou’se Miller, la debutante a jouâ d’une fațon â faire comprendre e qui avait du se passer dans les quatre actes prâcddents. Son jeu, d’un reâl ] a thdtique exprimait admirablement la douleur d’i n desdspoir infim. La scene du paison a 'td admirable. Ce rire nei eux de Louise Miller em poisonde et satisfaite de pouvoir rdvel r les secret de son coeur, empoignait les spectateurs et les fa sait friss nner. Depuis ce moment jusqu’â la fin e l’acte, Ia voix s’aftaiblssant par degiA indiquait Ie-1 diffdrentes phases de cette existence qui marchait rapidement ă un dănoument fatal. Mel e Bă sescn a ete fort bien secondee surtout par Monsieur Notara dans le rOUe de Ferdinand D’ailleurs la reputation de M Notaia n’est pas ă faire Tout le monde sait qu’il est d’un talent ă. mdriter plus que les piCtres deux cent francs qu’il rețoit chaque m is au theâtre National! Av Phfedre le geme tragique de la jeune actiice se rdvele vraiment dans toute &a piofondeur. Elle a eu des moments splendides lorsqu’elle repr'sentait Phbdre jalo i e de l’amour d’Hippolyte pour Aiicie, et lorsque la femme de 1‘liesCe repousait a^tec hoireur les mauvais conseils d’Oenone www.digibiic.ro LIBERATORUL 435 Nous conseillons cșpendant a la future artiste de ne pas se laisser aller ă la flexion par trop prononcâe du corps; qu’elle se rappelle que ce n’est qu’aprăs de longues annees seulement, que Kachel s'est sentie de force & jouer ce role ert perfection. La respiration est aussi ă, ătudier, car c’est une vâri table science que de savoir respirer lorsqu'il le faut. Talma lui măme n’a pu y arriver qu’a- prăs bien de recherches. Arrjvons ă Adrienne Lecouvreur, piâce faite pour Rachel. Malgrâ quelques petites exagărations dans la scăne de la jalcusie, l’actrice a ătă sublime quand elle nous ă montre la malheureuse amante de Maurice de Saxe, foile. Quant ă la’scăne de Ia mort elle a ătă tout simplement parfaite. On estpoite ă. croire que l’actrice a mis beaucoup de zele â apprendre ce role crăă pour une călâbritâ et qui sera toujours au dessus des forces d’une mediocrltâ. Aprăs l’avoir vu jouer dans Phedre, on n’aurait jamais pensă, vu la difficultâ, que la tragedienne, aborderait la comedie avec succes. Cependant elle nous a prouvâ, malgrâ les opinons singuliăres de Mr Damă, que quoique la tragâdie se pretat davantage aut effets de voix et aux poses plastiques que la comedie, on pourrait exceler dans les deux genres. Trăs bien partout ;’c’est dans Jean Mărie que Melle Barsescu s'est montr e sous le meilleur jour. Elle ă fait frâmir le public au cri q’uelle a jetă â la vue de Jean Mărie pa- raissant au moment ou dâsespâranl de le revoir elle venait de prometre ă Zoăl qu’elle ne [penserait plus ă son ancien fiancâ. Ses sanglots â l’oule du supreme adieu de Jean Mărie ătaient â la fois si naturels et si dâchirants qu’on n’a pu les entendre'sans une grande et văii table emotion. Mr Notara a jouă admirablement dans cette derniăre piăce. Nous le râpătons c’est un acteur qui promet beaucoup, pourvu qu’il se donne la peine d’ătudier avec plus d’assiduită que jusqu’a prăsent. Outre Son talent, Melle Barsescu n’a qu’a se louer des bienfaits de la nature qui lui a reparti une voix sonore et melodieuse et deux yeux noirs magnifiques accompagnant admirablement le jeu de sa physionomie. Nous croirions lui rendre un mauvais service en lui laissant croire qu’elle a dâjă atteint la perfection. Certes, malgră ses qualităs exceptionnelles, il lui faut encore travailler ; mais nous sommes sCirs qu’elle persăvărera dans la voie du progres et qu’avant peu nous n’aurons plus que des louanges ă lui faire. Trapatara. VENT DE TOAMNĂ Mă zoresc a seri de grabă Făr’a ști de ce nici etl: Mă grăbește Dumnezeii? Mă grăbește-o viață slabă? www.digilnic.ro 446 Literatorul Soarele de-apune falnic Printre nonî ce roșesc, Melancolic îl privesc Și râmâiîî cu olchlul jalnic 1 Liste oare, este oare, Semn de moarte în curend Versul metî ce plânge blând Ca suzurul din izvoare ? Cu Octomvrie ce vitie Fi-voiU oare, fi'unza ’n vânt Doborîtă la pământ Și uitată de on-cine? De-aud clopotul de jale, Tără voia mea trâsar Pe ’ntâlnesc funebrul car Mă întorc din a mea cale 1 Al. A. Maeedouski. MOȘTENITORUL CRIMEI DRAMA IN 5 ACTE de d-nul GEORGEBUZOIANU dedica^iune d-lui V. AL. URECHIA ACTUL IV, Tabloul V (Scene reprezinți sala curțel cn jurați. Ujă în fund, pe unde intri Rojan între jandarmi, Elena cu Marin, Vasile și publicul In dreapta fotoliul procurorului Uși în dreapta pe unde intri și es jurații 3-lea plan: 0 alti ușe în planuj al 2-lea pentru cabinetul judecătorilor. La ridicarea cortinei magistrațil stai grupați în un mod neregulat, urmând o conversaținne începută. In timpul scenei I. publicul se grămădește în fund dupe bara acuzaților). SCENA I Președintele, judele de instrucție, supleantul, procurorul în partea dreaptă. Un aprod la ușa din fund, un altul la ușa juraților. Grefierul la o masă vis-â-vis de a președintelui In al 3-lea plan, lucrăză și din când în când ascultă conversațiunea magistraților. Mesele celor doi advocațl. Președintele. Iată procesul Rojan dinnoft început. De astă dată însă, resultatul e cam îndoios.. www.digibuc.ro LITERATORUL 437 Substitutul. In adevăr, e grav acuzat. Judele. Știți cum a scăpat atunci ? Președintele. Dosarele spun că a fost în legitimă apărare. Procurorul. Da, însă atunci nu s’a prezentat nici un martor care să ateste contrariul, pe cătă vrea astă-zl să zice că lucrurile vor merge cu totul alt-fel. Judele. Credeți că martorii cari aii lipsit atunci se vor prezenta astă-zl d upă un inter- val atât de lung ? Procurorul.— ,Nu numai că cred, dar sunt și convins. Președintele. Așa dar d-v. sunteți de ideie că Rojan va fi condamnat ? Procurorul. EQ. nu pot afirma nimic acum... dacă însă ’ml cereți opiniunea mea de om, eii cred pe Rojan capabil de toate crimele. Judele. Cum să poate? Un om care a ocupat atâtea funcțiuni înalte, care a fost depu- tat, care era cât pe aci să devie ministru 1... Procurorul. Eu v’am spus opiniunea mea de om, și nimic mal mult. Președintele. Ceia-ce mi-se pare mal curios, este că acțiunea este intentată de fiul vic- timei, George Nedeleanu, că acesta n’a citat nici un martor, pe când Rojan aduce chiar pe acea fernee, care a fost amanta sa și cu care se zice că are o fată. Judele. Sărmanul Nedeleanu,... iată-1 aruncat în cea mal disperată pozițiune.... Procurorul. Mult mai disperată de cât credeți domnilor. Judde. Cum așa ? Procurorul. Dacă ar fi numai trista satisfacțiune de atrămite înaintea justiției pe asa- sinul părintelui săti, n’ar fi nimic... Judele. Dar ce mal este ? Procurorul. încă o dată domnilor, ei nu afirm nimic, spun numai ce am auzit și asta... nu e de ajuns. Președintele. Cum......ce mal este ?..... Procurorul. Se mal zice că acest omor-s’a făcut în fața doamnei Nedeleanu......... Substitutul. Peste putință.... Judele. Dar asta nu se poate, de oare-ce crima s’a comis în casa lui Rojan; pe urmă amanta sa s’a găsit lângă corpul lui Nedeleanu, astea sunt destule probe în favoarea lui Rojan..... Procurorul. E foarte adevărat. Eti însă m’am informat, că pe timpul când s’a comis omorul, d-na Nedeleanu se afla și ea față. Președintele. Ce spui ?...atunci să fie adevărată versiunea unul amor clandestin între doamna Nedeleanu și Rojan ? Procurorul. Totul se poate in lume, domnilor....... Președintele. Dar atunci cum se esplică mărturia acelei doamne Cernățeanu ca amanta lui Rojan ? Judele. EI, nimic mal simplu.....dacă T amanta sa. Substitutul. Negreșit..așa cred și eti. Procurorul. Nu domnilor, vă înșelați.... Judele, Iată ce nu pot înțelege.... Prșeedintele. D-ta pretinzi că această fernee să ateste în public rușinea sa după ce a fost părăsită de dânsul ? Procurorul. Această fernee v’a comite un sacrificii nemaî auzit, ea v’a spune o minciună spre a scăpa pe Rojan, www.digibuc.ro 438 LITERATORUL Președintele. O minciună.? cu care să fie stigmatizată cu rușinea infamiei?... așa... e im- posibil.... asta nu s’a mal văzut nici o dată.... Procurorul. D-lor, sunt bineintormat... această sforțare trebue să aibă o cauză, și această cauză e teribilă... e demnă de trecut în analele justiției... [apropundu-se]. Care-I cauza ? Procurorul. Ea are cu Rojan o copilă de vr’o 18 ani... Sărmana mumă e pusă în cea mal oribilă dilemă. E destul că nu poate să dea un nume ficei sale dar preferă mal bing să fie sperjură, de cât să poarte numele unul asasin condamnat la munca silnică pe viață... [mică pânză]. Iată pentru ce eă vă rog să fiți mal indulgențl pentru densa. Judele. Asta-I oribil... Supleantul. Acest om ar merita spâzurătoarea... Președintele. Soarta procesului atârnă de la domnu procuror. Procurorul. De ce tocmai de mine? Președintele. Negreșit, după informațiunile ce ați căpătat, și după cum văd le ați căutat jju mult interes, dupe informațiunile ce ați căpătat zic, veți face o acuzațiune în contra lui Rojan, în naintea căreia să se zdrobească orl-ce probe. Procurorul Nu d-nule președinte. Eă nu mă pot baza pe intormațiunl fictive. Soarta lui Rojan depinde numai de la martorii citați. Judele. Dar martorii citați nu supt de cât acea femee, care, după cum văz, va depune în favoarea lui Rojan. Procurorul. Așa e, dar să mai poate întâmpla un lucru... Președintele. Ce lucru ?... Procurorul. Un incident care vă va mira foarte mult. Președintele. Drept să-ți spun scumpul meu, e& nu te mal înțeleg. Ești atât de misterios în cât nu știă ce să mal cred. Procurorul. Mă voi esplica în două cuvinte... Judele. Să vedem. Procurorul. V’ațI făcut d-v. întrebarea cum George Nedeleanu trimite tocmai astă-zl înaintea justiției pe asasinul părintelui săă... Președintele. Asta-I foarte simplu... Cauza e că nu a știut Procurorul. Așa e....aci însă se naște întrebări......De ce până astă-zl nu a putut cu- noaște pe asasin, și cine să-I fie spus tocmai astă-zl. Toft (mirați). Un complice.... Procurorul. Un complice în adevăr.... care acum a destăinuit faptul lui George Nede- leanu. Președintele. Totuși asta nu e destul pentru ca Rojan să fie condamnat. Juraților le tre- bue probe materiale, și sigure. EI nu vor condamna un om de valoarea lui Rojan numai po simple închipuiri. Pentru ca Rojan să fie condamnat, ne trebue mărturia acelui Complice... Președintele. EI bine d-nilor, iată pe ce se bazăză speranța mea. Judde. In adevăr acest proces prezintă mult interes. Președintele. Ce va fi, vom vedea.... Este timpul să începem. Juriul este complect. (Toț w ajeaA pe 1* locurile lor se restabilește luiijte)- Aprod, să intre acuza tul Alexandru Rojan. Aprodul (strică). Alecsandru Rojan. www.digitrac.ro LITERATORUL 439 MENA a Aceiași, .Rojan între jandarmi Președintele (cStre jurații). D-lor jurați, astă-zl sunteți chemați a da o nouă, dovadă de dreptate. Sunt sigur că nici o dată n’ațl lăsat să treacă o crimă fără a o pedepsi, și iară-șl în tot-d’auna nevinovatul 'și-a găsit scăparea subscrisă de mâna d-voastră. Societatea vă cere astă-zl prin noi, a o răsbuna în caz când veți găsi de cuviință că acuzatul merită pedeapsa saă de a da verdictul de achitare, dacă conștiința vă va apune că și de astă-dată acuzatul este nevinovat. Jurați dar îu fața lui d-zeiî, că veți judeca în conștiință și ne- părtinire. Jurații (în picore). Jurăm (se ajeazi). Președintele (către Rojan). Care e numele și pronumele d-tale ? Rojan. Alecsandru Rojan, Președintele. Ești acuzat că al fi omor t cu piecugetare pe loan Nedeleanu.... Ce al a răspunde ? Rojan. Să se citească dosarul procesului meu, același răspuns voiiî aducă și acum. Pr ședn tele. Aceste respunsuri le cunoaștem, voim însă să le auzim astăzi din nou Rojan. Venisem în București pentru afacerii private. In seara când faptul s’a comis am găsit pe Nedeleanu (51 trece mâna pe frunte întrerupândn-se.) Președintele (sever) urmează . .. Rojan. L’am găsit la picioarele femeel mele. Președintele. Nu o poți numi femea D tale, de oare ce nu e legitimă. Rojan. O iubeam și fără astă întâmplare aș fi făcut’o femeea mea în această lume Procuror. D-le Președinte, vă rog să întrebați pe acuzat cum se face că amanta sa se afla îu București pe când ni s’a spus că trăia la Râmnic, unde acuzatul era pre- fect, retrasă cu desăvîrșire. Președintele. Respunde , . . Pojan. Mă urmărea, indusă de gelozie .... Președintele. Atunci cum se face că al găsit pe Nedeleanu la picioarele el, chiar în casa D-tale? Rojan. Asta nu am putut înțelege nici eiî. Președintele. Te temeai D-ta de vre o înclinațiune culpabilă între amanta D-tale și reposatul Nedeleanu ? Rojan. Nu. Președintele. Fiiind în legitimă apărare nu erai vinovat și, prin urmare nu aveai a te teme de nimic; pentru ce ai dispărut îndată după ce al comis omorul? Rojan. Am avut frică și orore de faptul ce comisesesem fără conștiința mea. Ori cine n locul meii, ar fi făcut ast-fel. Președintele. Cine mal era rață când s’a comis omorul ? Rojan (încarcă) Nim. . Nimeni . .. Președintele. Spune adevărul. Numai adevărul te pdte scăpa dacă ești nevinovat. Rojan. Spun adevărul, Președintele. Se zice dm contră că mal era cineva. (Rojan tace, păună) Acusatule, Justiția e bine informată, răspunde, R jan Nu amu nimic de respnns aci. www.digi1nic.ro 440 LITERATORUL Președintele. Dar când s’ar aduce probe că acest' omor a fost complotat mal dina inte între D-ta și acea persdnă. Rojan. Nu cred să esiste asemenea probe. Președintele, Dacă nu cre^l atunci nu poți fi sigur. Rojan. Sunt forrte sigur. Președintele. Acusatule, ia seama; justiția trebue să știe tpt, dacă consimți a ne demasca acea persoană, poate că atunci poți trage nădejde de ore care indulgență. Rojan. înainte de a cere indulgență, va trebui să flăj condamnat, și până acum nu sunt de cât- acusat. Președintele. AI citat ca martor pe însuși fosta D-tale amantă, cu ce scop ? Rzyan. Cu scopul de a ne disculpa. Ea va arăta că faptul, s’a petrecut ast-fel, după cum am declarat; că l’am surprins la picioarele el și că d’aicl a urmat resbunarea mea Președintele. Știi că, dacă D-na Cernăteanu pe care o citezi ca martor nu va de pune, poate că atunci ast-fel vei fi condamnat la munca silnică pc viață? Rojan. Știu uumal că sunt nevinovat. Președintele. Mal al ceva de adăugat? Rojan Am spus tot ce aveam de spus. Președintele. Să se asculte martorii. Aprod! să intre Elena Cernățeanu. Aprodul (strigă), Elena Cernățeanu. ȘCJENA 3 Aceiași Elena susținută de Maria. Marin (către Elena). Aide, curagifi. . . . (rumoare și sțomot prțn public). Elena (către Marin ji jumătate către sine). Curagiti am îndrstul. dar puteiile mă părăsesc (se uită prin sală și întâlnește priverile Iul Rojan, ambii tresar visibil) Maria. încă puțin și totul se va sfârși... gândește-te la Maria. (murmura în public, Elena abia se ține. Elena (către Marin) Mi S6 pare că toată lumea ne privește (sgomota președintele sună clopotul. Președintele. Domnia voastră vă numiți Elena Cernățeanu ? Elena,. Da • • • Președintele. Sunteți citată ca martor de acusatul Rojan. Ce scițl și ce aveți a ne spune în privința omorului comis de dânsul, asupra reposatulul loan Nedeleanu. Elena (întrerupt). Nu sciu... Nu am să spun nimic... Domnilor judecători [Rojan o fixează Elena î-1 întâlnește din non privirile aparte asta-1 mal presus de puterile mele. Marin (către Elena) dar vorbește. . Președintele. Justiția v’a aflat lângă cadavrul lui Nedeleanu. Ce s'a petrecut înainte și cum s’a făcut acest omor? Marin [către Elena]. Maria, vom perde pe Maria... Elena [cu «soluție sufocând] Eu.... Fu sunt culpabila.... iubiam pe Nedelean... și el mă iubia.. Venisem în București după d nsul... l’am întâlnit în casa amantului meii., fără să sciiî că amantul meii era în București... In acea seară el mă surprinse... A- (cade leșinată, murmur din toate părțile Marin ajutat d’nn om din public, o rădică). Marin (către Rojan) Miserabile, acum cel puțin voiti fi mulțumit, [e^e susținând pe Elena.] www.digi1nic.ro LITERATORUL 441 ȘCENĂ 4 Aceiași, fără Klena și Marin. Președintele. Acesta e singurul martor citat. Domnu procuror are cuvântul. Procurorul [începe a vorbi] Domnilor jurați [prin gală s’and sgomote] O voce din culise. Lăsați-mă să intru... faceți loc. Procuror, [aparte] Este el în fine, toată lumea îș întoarce privirea spre ușU, Vasile intră d abia suflând). ȘCENĂ 5 Aceiași, Vasile Vasile Lăsați-mă, voiii să vorbesc și eu.. Domnule Președinte, domnule Procuror. Președintele. Cine e acel om care ne turbură liniștea ? l Procurorul. Domniloi jurați,. . domnule Președinte... în interesul lumirel și a ade vărului, în interesul justiției, v rog să ascultați pe acest om. El a fost față când crima s’a comis. Numai el vă va face să dațl adevăratul verdict în acest proces... Președinte, [către Vasile] Cine ești d ta, apropie-te. Rojan [aparte] Sunt perdut. Vasile. Mă numesc Vasile lonescu. Rojan. Taci | taci! ’țl dati ori ce v i voi... Președintele. Care este starea d-tale civilă ? Vasile. Am fost servitor la G-rand-Hotel, în urmă am trecut ca servitor al D-luI Rojan, D-sa recompensându-ml serviciile ce-I am adus, m’a făcut sub-prefect; și astăzi m’am pus în disponibilitate .. Președintele. D-ta știi ceva în privința crimei comisă de Alexandru Rojan. Vasile. EH sunt singurul care cunosc crima și tot ce s’a întîmplat atât înainte cât și pe urmă. Președintele. De ce nu Tal denunțat până acum ? Vasile. Mâ făcuse sub-prefect și mâ amenința cu pușcăria. In urmă ne mal putând duce sarcina acestei crime, am dimisionat, și iată-mă gata a spune tot. Președintele. Jură pe onoare, pe conștiință și pe Dumnezeu, că vel spune adevărul, numai adevărul, și nimic de cât adevărul. Nasile. Pe onoare, conștiință și pe Dumnezeii, jur. Președ. Vorbește ,. . Vasile. Două zile trecuse, de când eram în serviciul D-luI Rojan, venise pe ascuns în București, avea aici o întâlnire cu o damă pe care nu am putut’o cunoaște. A doua zi seara, domnu Rojan ’ml spuse ci așteaptă doi oameni și plecă. îndată sosesc în adevăr doi oameni, dar aceștia nu erați cel pe care aștepta Domnu Rojan. Era însuși reposatul Nedeleanu însoțit de intendentul săli. Nedeleanu se ascunse în cabinet. | Rojan sosește cu doi oameni, le vorbește ceva și le dă drumul. Președ. Nu al auzit ce le-a vorbit ? Nașii. Nu, domnu Rojan, a avut grijă să mă trimeață afară. .. am cercat .. . Președ. Bine... urmează. Vasile. Câte-va momente mal în urmă, sosește o doamnă și voește să fugă cu Rojan, d. Nedeleanu ese din cabinet și se pune înaintea lor. Rojan trage cu revolverul zicând: „tu al voit’o, ține“. D-nu Nedeleanu căde mort, d-nu Rojan fuge. Președ. Dar d ta unde erai în acel moment ? www.digibuc.ro 442 LITERATORUL Vasile Cftnd am auzit focul, câud am văzut pe cel l’alt căzând, ett am fugit fără să țJtitt ce făceam Președ. Cine era dama aceia care venise? Vdsile. Atunci am văijut’o pentru prima oară. Președ. Cine mal era acolo când s’a comis crima ? Vasile. Ce-va mal înainte sosise o altă damă care ruga pe Rojan în genuche să fugă. Președ. Pe aceia o cunoști ? Vasile. Da o cunosc... este fosta... cum să zic... fosta nevastă a d-lul Rojan. Președ. Urmează.. Vasile. Sunt 15 zile de când am părăsit sub-prefectura. îndată ce am sosit în Bucu- rești, am denunțat crima lui Nedeleanu. Asta este tot ce am vă aspune. Acesta esta ade- vărul, numai adevărul și nimic decât adevărul. Președ. Acuzatule, mal al ce-va de zis ? Cunoști pe acest om ? Rojan. Acest om piinte... Președ. Cu ce ne dovedești aceasta. Rojan. Inocența mea e arătată prin cea d’ântâl mărturisire. Numai am alt nimic de spus. D-zeQ să lumineze conștiințele d-voastră. Președ. D-nu procuror are cuvăntul. Procurorul. Domnilor jurați, în urma celor ce ați auzit din gura acestui om, cestiunea e pe neplin lămurită. Adevărul acum ca și în tot d’auna vi s’a arătat de către acest om. Acuzatul e culpabil... îndoit culpabil... Un om l’a văzut când s’a comis crima pe care o plănuise mal din-ainte... Deci trebue pedepsit. Societatea o reclamă. Justiția trebue să- ’șl facă datoria. Nu ’ml mai rămâne nimic de adăogat. Probele sunt destul de evidente. Voi zice și eu ca și dânsul... D-zeu să lumineze conștiințele d-voastre. Președ (sculându-se). Să ridică ședința. D-nii jurați pot trece în camera de chibzuire. (jmații trec în camere de chimbznire, Rojan ese escortit de jandarmi, judecătorii trec in camera lor, rămân în scenă Vasil și publicul). ȘCENĂ 5 Vasile §i oameni din public T om. Fie că mare tâlhar. II om. Mie unu, mi-e taemă să nu-1 achite și de astă dată. IIÎ om. Nu cred... asta nu se poate... e cu ochi și cu sprincene, ce dracu... IV om. E cu punga groasă, nene. V om. După cum se face dreptatea în ziua de azi... Vasile. A! d-le Rojan... între noi doi acum... Când te rugam să mă scapi de năpaste, d-ta care mă băgașe-șl într’ensa, ’mi vorbeai de pușcărie. Uitase-șl că cel maî vrednic de pușcărie ești d-ta... acum vom vedea, românul zice: „urma alege" și are dreptate. SQENA 6 (Un jurat ese în ușe vorbește încet aprodului și se retrage; aprodul trece la ușa magistralilor. Magistralii es din prennă cn jurații, toți se așează pe la locurile lor. Rojan intră escortat de jandarmi). Președ. (către jurați). Acuzatul Rojan este culpabil că a pmorît cu precugetafe pe loan Nedeleanu ? www.digibuc.ro LITERATORUL 443 'Primul jurat. Da! acuzatul Rojan este culpabil că a omorît cu precugetare ptj ioan Nedeleanu. Președ. In numele lege! condamnăm pe Alexandru Rojan la munca si nică pe viață. (Șsiința se ridică îmtr’o tăcere de coneternațiune). (Cortina se lasă). George Buzolanu, GELOZIA Luna trimetea a lene printie albele perdele Raze palide, ce ’n taină două chipuri măngăeati: Unul doarme și visează, celă l’alt privind la stele, Le ’ntreba de ce pe chipul dragei lui se oglindeați. Ensă ea, cu părul negru resfirat în dese unde, Surîdea iu somnu-I dulce, ca și cum ar fi visat: Frnntea-I âncă ne’ncrețită se părea că ’n ea ascunde Un mister, — pe care nimeni să! ghicească n’a ’ncercat. Căte-o dată, el se ’ntoarce și-o privește cu iubire Și smulgănd ușor surisul după buzele-I de foc, Pare c’ar voi s’o ’ntrebe, care om saă ce gândire Se amestecă în somnu-I printr’al visurilor joc; — Ensă tace....Ea visează, și de-odată o schintee D’aiurare, Întrerupe somnul ei misterios; Gura’I se întredeschide, iar pe buza’I de femeie Rătăcește-un nume straniii și un zîmbet amoros. — Răcnetul ce scoate ’n groază I revoltatul el amant, O deșteaptă, și ea ’n brațe îl cuprinde și îl strânge.... Ochii lui revarsă-atuncea, lacrăml mari de diamant; Indignat îl strânge brațul, o întreabă și dar plânge. Gelozia ÎI deșteaptă fioroasele blesteme; — Ea repetă-acelaș nume și ÎI zice: ,Am visat Că copilul ce iubirea ni’l va da in scurtă vreme 11 purtam cu drag la sînu-ml. —Numele’I l’am pronunțat I Tli. M Stoenescu www.digilnic.ro 444 LITERATORUL Curs de literatura dramatica (DupS Saint-Mare Giraidir) Lnpta omloi m jotriva durerii Ezice De la începutul Ciistianizmulul, teatrul și literatura ati fost mal cu deosebire Spiritualiste. In zilele noastre numai, literatura, fără a înceta a lua ca subiect și suferința morală, a dus această suferință până la durerea fizică. Ea a materiali- zat durerea morală, pe cănd Grecii cari represintafi de bună voe durerea fizică, o idealizați cu ajutorul frumosului. Astfel, el se ridicati de la corp la spirit; noi urmărim calea contrarie. El înaintați puțin câte puțin spre spiritualizmul creștin; noi recoborâm spre materializmul păgân. Să luăm un egzemplu: Noi iubim frumusețea; dar n’o adorăm. Grecii o iubeați și o adorati. Pentru dânșii, zeii trebuiai! să fie frumoși; Pluton, era și el frumos, cu toate că era zeul infernului Când Grecii reprezintatl pe oameni, trebuiai! să fie frumoși; tablourile și statuele lor reprezintatl numai obiecte și figuri frumoase. — Cine voeștî să'ft deseneze chipul, când nimeni n’are ochi să te vază... zice o veche epigramă. Grecii aveați spaimă de portrete, adecă de chipul celui din tâiti venit • astfel grecii, atât de mult urai! reprezentarea fidelă a personagelor ilustre prin tablouri sati statul, încât un erou, trebuia să obție trei mari victorii pe rând, și d’abia a- tuncl ’l se ridica statuia, care să semene cu adevăratul lui chip. Cu această frică de urât, pictorii și statuarii greci, aveați grijă de a nu repre zinta nici odată ecscesul pasiunel; durerile șî mâniile ecstreme ating până la des gust, și dezgustul este urât. Și într’adevăr, când omul sfâșiat de durere, mal are o rază de speranță, sufletul și prin urmare figura păstrează âncă un fel de ținută și un echilibru în atitudinile sale. Și tocmai această ținută și echilibru fac frumu- sețea morală și materială, ce voia să ecsprime arta greacă. Este lesne de înțeles că aceia ce se întâmplă cu arta grecilor trebue să spunem și pentru poezia lor, adecă, el păstrați aceiași moderațiune și în pasiunile ce depingeau în poemele lor. Imaginațiunea antică: (fiindcă numai poezia era interpretulimaginațiunel popu- lare) credea că pasiunea îndată ce e dusă până la ecsces, omul dispare; idee foarte adevărată și profundă, care face fondul filosofică Metamorfoselor lui Ovidiu, așa cum o numim noi astăzi. îndată ce o pasiune întrece forțele inimel omenești, poezia antică recurge la minuni: preferă miracolul în locul ecsagerațiunel. Arta antică, cu o dibăcie admirabilă, pentru a depinge pasiunile, alege momem www.digitmc.ro LITERATORUL 445 tul care precedă ecscesul, satî că trecând peste acest ecsces, ajunge la miracol care înfășoară tot restul, astfel că arta antică face maî mult efect asupra imagi- națiunel decât arta modernă, care se silește a ecsprima ecscesul pasiunilor. Arta modernă voește să nu rămâe nimic de zis. Ce rămâne atunci să mal ghicească imaginațiunea publicului ?... Și e bine a se lăsa adeseori publicului a ghici singur idea poetului satî a statuarului. Sophocle, in Philoctet, nu se teme a reprezintă suferința fizică: dar nu trebue să credem că el avea gustul urâtului. El a găsit în tradițiunl, că Philoctet, muș cat de un șarpe și părăsit de Greci în insula Lemnos, făcea să urle stâncile de strigătele lui dureroase; Sophocle a păzit tradițiunea. Cicerone impută lui So phocle, că ar fi arătat eroul seti, nu numai în cele mai sfâșietoare plângeri, ceia ce este permis, dar că înspăimântă chiar insula prin gemetele lui. 1) La teatru, plângerile înăbușite nu produc mult efect. Aceia ce trebue să admirăm în So- phocle, este arta poetului, care a lăsat eroului rănile lui, strigătele și tristele sfă șierl ale durere! fizice, dar care alături cu durerea fizică a pus și pasiuni morale care să întreacă emoțiunea, ce produce aspectul suferinței. Acest rănit, nu cugetă numai la rănile sale, el urăște pe Ulyse și pe AtrizI, caii l’atî părăsit în insula pustie • și, chiar dacă s’ar vindeca sub zidurile Troel, el nu voește să ducă Atri- zilor săgețile victorioase ale lui Hercule. El merge țnal departe: regretă pe tatăl șefi, țara sa și dulcile țermurî ale Sperchiulul, plânge moartea lui Achile și a lui Ajax, și Neoptolem se înspăimântă, văzând pe Philoctet, suferind în părăsire, având âncă lacrimi pentru a plânge nenorocirile altora. In fine, când el părăsește insula și peștera în care zăcuse, nu o părăsește cfi scârbă și nerăbdare, precum face bolnavul care scapă de pat; el lasă rămas bun stâncilor, care’l aii adăpos- tit, fântânei care ’l-a lăcorit și în fine locurilor în care a suferit zece ani, — și tocmâî aci este frumusețea. Astfel că, inima acestui bolnav, nu numai că nu e nesimțitoare, nu numai că suferința corporală nu-I ridică emoțiunea morală, dar Philoctet resimte mâniă, ura, afecțiunea, regretul, în fine toate simțimântele cari compun inima omenească. Prin urmare acest ecsces al naturel morale asupra naturel materiale a lui Philoctet, este trăsura prmcipală a caracterului seQ. Astfel dar, Grecii Oprimați suferința fizică; dar osupuneaO legilor frumosului Astfel el o idealizau, produceați o emoțiune care mjșcă sufletul, fără ânsă a’I obosi. Filosofia și artele se uniră, la Greci, pentru a face să predomine natura morală asupra naturel materiale: artele, prn cultul ce aveau pentru fiumusețe, care egzistă numai în liniștea sufletului, de unde vine și liniștea corpului; filosofia respândind idea că Spiritul este superior corpului. Această remășiță progresivă a spiritului asupra corpului prepară lumea la criștianism, care fu triumful naturel 1) Quamobrem tnrpe put&ndam est, non dico do ere (uam id qmdein ii tei da ui est necesse), sed saiuro illnd lom uiam laraoro Philoctetaeo fiinestare fie fin hv. II, 29). www.digibuc.ro 446 tlTERATORtrt morale asupra naturel materiale; și printr’o armonie admirabilii, cultul fnmo- șului conducea pe oameni 1^ cultul binelui. In anticitate, literatura, sfârșise, sub | influența filosoflel, prin a da preferință, spiritului în locul corpului. In zilele noastre literatura urmează calea contrarie; astfel, ea caută a reprezintă la teatru suferința materială. Cănd punem pe scenă un bolnav, îi dăm o astfel de boală care să ție pept suferinței morale; așa ne buma și altele, In infirmități, facem același lucru ; căutăm mutizmul, surziea, orbia, etc. Deci, literatura actuală, a rămas spiritualistă, întru ceia ce privește alegerea subiectelor - dar este materialistă prin ecspresiune. Să studiăm această metamorîoză. Altă dată, ecspresiunea simțimOnteloi făcea parte din chiar natura lor: avea un ce curat și înalt r câte odată era prea abstractă. Fie care simțimănf al sufletului are o sepsațiune care-i corespunde. Dar nici odată pe atunci, vorba care arată sen națiunea nu lua locul vorbei care arată simțimSntul; adecă literatura se silea a scoate în relief sufletul omului iar nu corpul. In zilele noastre, am voit nu nu mal a depinge simțimentele inimel omenești, dar am dorit să le și forfecăm, și ele, fiind din natură fine, scapă de foarfecile literaților, și astfel, cu voe saii fără voe a trebuit să luăm s^isațiunile în loc il simțimăntelor. In adevăr, sensațiunea este mal espresivă și mal robustă ; ea este relativ mai voluminoasă, și convine mal ușor genului adoptat de moderni. Această predominare a sensațiunel asupra simțimăntulul este unul din cele ma singulare efecte ale stilului modern. Noi, reprezintăm, ca și predecesorii noștri, pasiunile sufletului, ura, mănia, gelozia amorul, frăgezimea maternă ; dar le re prezintăm ca pasiuni corporale, le materializăm, *n ere lința că le fortificăm.; le facem brutale, crezând că le dăm energie. In romanul lui Victor Hugo, intitulat Notre Dame de Paris, o biată nenorocita, trăește intre patru ziduri umede, închisoare, prevăzută c’o singură ferăstrue.— Această femee este pe jumătate nebună, din ziua in care a pieidut pe fiica sa, copil de 4 ani, pe care ’i-l răpiseră Egipteni. Ea regăsește pe fiica sa, dar o re găsește pe când scăpase de la eșafod și era urmărită de gărzi armați. Muma, o ascunde n închisoarea sa, și nu voește s’o dea călăului. Atunci, marele prveot, poruncește să dănme închisoarea și să răpească pe Esmer Ida din acest azil unde muma el o ciedea în siguranță. Situațiunea e ter bilă și puternică: muma înebunește, și când guzil vin să’l smulgă copilul iată cum poetul depinge dispe- rarea el: — „Când muma auzi topoarele sfărâmând locuința sa, scoase un strigăt spăl mântător; apoi începu să umble prin nchisoarea sa cu o iuțeală nedescrisă N u mal zicea nimic, Iar ochi“ săi erau inflăcăiați. De o dată luă o piatră și o aruncă as ipia gărzilor. Dar cu cât ga zi spărgeau zidul, cu atât muma ’șl strângea mal www.digi1nic.ro LITERATORUL 447 ailt copilul. într’un moment, disperată, văzu pietrele căzând, și mcepu a striga bât ’I lua vocea, întocmai ca fiară sălbatică, care se află în neputință de a ’șl a- păra puii. Semăna cu o panteră, cu ochii roșii și cu mâinele gata a sfâșia/ — Dar aceasta nu este o durere omenească; disperarea nu este nici a unei femei nici a unei mume; este o nebună furioasă, o sălbtică; mania este schimbată în furoare, instinctul a înlocuit simțimăntul, sufletul a cedat corpului. In acest caz dar, trebuie să ne amintim de un vers al lui Terențiu: Homo suni ’ liumani nil a me allenum puto. Sunt om, și nu mă mișcă nimic ce nu este omenesc, U'h M Stoenescu LUI ALEX. A. MACEDONSKI Am citit adesea versuri și ’ncântat de armonie M’am luptat cu mine ânsu-ml și mereu m’am întrebat: Pentru ce ca și poeții simt durerea cea mal Vie Și nu pot ca să fiii âncă un poet adevărat? Când subt sarcina’I grozavă, dezbrăcat deorl-ce plăcere Jaă condeiul, pe hârtie, tot amarbl a’ml goli, Dânsul se împotrivește ca să’ml dea vreo mângâiere Și mărindu-ml suferința nu mi o poate potoli! Și am scris ci toate-aceste zile ’ntregl câte o dată Și am plâns cu toate-aceste nopți întregi, ănsă ’n zadar, Chiar pe-aceste biete versuri e vie-o lacrimă uscată Vrând ca să jertfesc ca^tinejpe^al^Muzelor altar! O! De-aș fi putut atuncea,”Muzele să Ie prind toate In mânia-mi fără margini gîtul le aș fi lăsucit! Dacă ele împart daruri pănă chiar la rupțl în coate, Pentru ce și ’n al meu suflet poezia n’au sădit? Dar citind frumoasa’ți carte, ca școlarul ce citește Ca să ’nvețeo lecțiune pentru-un dascăl înăsprit, Am aflat că poezia n'cl-o dată nu’șl clădește Cuibul său, de cât pe creaca unul traiQ nenorocit! Creion. Gregortn Panaioteion www.digi1nic.ro 448 Literatorul EU CUNOSC... Ett cunosc un loc retras Unde nimeni n‘o s6 poată Să urmeze-al nostru pas;.. Vino: Uită lumea toată! Unii zic că ’n acel loc Este frig și întuneric... Dânșii mintă; — în el, misteric Arde cel mal dulce foc! Alte vieți cu mult mal dulci Sâ ne ’nsufle o să poată... Lângă mine să te culci, Vino: Uită lumea toată! AL A. Macedonski NECROLOG Fatalitatea pricinuește adese-orl dureri mari, fiul d-lul Rozenthal, bancher 1 unul dintre membil și acționarii noștril, s’a sinucis acum câteva săptămâni. Nenorocitul era în flloarea vîrstel. Cauzele sinuciderii sunt onestatea și amorul propriii, lucruri rare la noi în țară. Părintele sătî îl încredințase 20,000 fr. spie al duce pe cât știm la Iași. Plecând la Gară, tânărul Rozenthal, pierdu din birje banii. Nevoind să fie măcar bănuit, se duse în prăvălia unul armurier din calea Victoriei, luă un revolver și încărcându-1, pe când stăpânul prăvăliei se îndele nicea a’l căuta un altul, după cerere, ișl trase un glonț în pept. Banii s’afi descoperit în urmă de poliție. EI fuseseră găsiți de un tânăr lucrător. Sinucidorea e condamnabilă, ânsă, m asemeni condițiunl, ea este înaltă trăs lă de caracter. De aceia, deplângem din inimă sfîrșitul tragic al fiului și durerea pă nnților „Redacțiunea* SOCIETATEA REVISTEI LITERATORUL «Literatorul» s’a constituit in societate literară, §i, dupe statute se vor înființa comitete în toate județele In n mărul viitor vom publica statutele cat 51 numele membrilor diferitelor comitete c s’afi constituit deja. D saă d-nele, iubitoare de literatură, ce ar voi să fo meze comitete iu județele unde locuiesc, sunt rugate a ne se spre a li se trimite statut le si numirea. COM) ETUL-GENERAL Sediwî comitet! ? “ tracta Colfâ, No 50. www.digitmc.ro www.digibuc.ro SOCIETATEA REVISTEI LITERATORII Domnii președinți m Cum'teielov jud țpne. feirtftn he-ftu înapoiat mCâ proces ‘k verbale, «tuit jngațl 88 «e ț$ buscfi, a ni le trimite; av6uâ 8 șe tomunica D-luI Președinte de on bre. ■Domnii, cartau primit numiri de președinți, sunt'rugați a pe respnndfe do hotărâri de aii luat, spre a, Ir e trimite instrucțiunile cuvenite. Domnii .abonați, sunt rugați a ne trimit? gamele ce ne datorează pe abonamente^ așteptarea fiind deja prea mare- Domnii membri, care ’șl schimbă loc ința, unt Rugați A ne nștiinfet de noile ad es^ c/eț îij cazul contrau noi nu suntem răspunzători de pierdem nnmereloi. Domnii, carora li'fe’a trimis un număr sau dopesdin Lteratornl, fîn’d rugați a priiirij sa de. ie membri în S cietatea acestei Reviste^ sunt rugați a ne trimite nos ut cotizațiun I, sau îtr caz șfonttavffi să inapoezș nume rila pr imite A ap&rui de sub presă si Wuiflă de îj vânzare la autor în R -Sărat si la toate ■ -hrăriite din țară • Tf tul de JEL&tf ttd " -fura Florile, de .D C. DateuUttett, edi | țiunea«i proprietatea sa^ conțin nd peste- ROO pagine si ilustrat cu peste 100 gravure , Uri mim s si mare'"olum, cop nz£nd: Cu n scințel despre diferitei Muri de-pA- a nrânt, îngrăsiăr $i Îmbunătățiri. ^teiu K arările d grădmăne săpatul^ plivitul, ' desbătutut semăn tu) rasăditul butâsi tul, l toiul etc.). Boate s cauz le e a tSmă plantele mij cui de Îndreptare? * Dispo* Ițiunes flori i o 9 ădinJt p in di* ferite felini de seri care sunt scrise la • detal A precum «i p n xba si “ îfcritelâ etajere, Te estifc ete* ale. iniil apartament; model de- on trui^e d sere- lor economice bune leutru. m nâst’H*1; Mjlomil pun care să s nn6 preeiu*« nea aerul i> nm ? L si Idnra. Pr n , ț piurl de bot ni ir bn'flc 6s pontau cultura floriloii D acripțiu a. cui ras# întrebuința ea tutulor pla te or mpodo- bitore pnfl frun si l florile lor, aceste- dde ie si_numer se fior d gr dinl,ocă, ;; se i de tot f l pA ă n m 1 sc ui . țific si .român ă precum familia Si em i> etca^putând a ține oc s’ de bunt flot lor Exemple de InpodoblrL Planor “ de gr&dinl de flori etc. Acărtă Iu rare e ermină. u o tablă de m ter metodică Aflăm cu mul 1 p Acere, “'că ța urân va apare de stb t Iov, poemă e metieăț transcrisă a v r uri d D*nul XHeofffe Odolen w Gdr^eaț p ofesOi Ia gi<£ jiaai i an emir Cir uns e-ze ?e dus ra turn d)-ril cate y vbi a ea abd a la a stă m e esa tĂ opci se pot dresă ~1a adm m unea aceste pe i e sad Îs dom'cil ul u arului str da Comatului A o-. 3> tiim Aud s ima de 4 tumbr poștale Ah n ți inse isl pe h 5 nr- p ai or p ca prem u ft {( i wlnț un volum e p ste iff'wle de tipar» usti cu comjjos hntf j*fo flce^'^iu m e 4as gțmn tac ’ ogr fie. A apă u â nresă* P •or'ezSel# JBo- ânilor. -^xgl'bh riove Pwwftee frajt^a‘8- Z>*-i tffcl n Spr n elfi t Adu? nata.de d6mna S. A M wer Devenzaks- Ja te hbrartUe pi aț ae > a SO I» JD. aii ALE-SSIU AnUn îi Magas l^a mutat o cal a Vie orie 28 în fostul pal Chic acumprop atflad4vd N.Lahovary,pe t drum d e ui O teefosanu —Cu aceas f ocasiune eCotnandă cu tot dmad asul un •f asortiment frum s tu Obiecte si Paturi de d&niol f da- baga-, de flldet/ d fiiele, de pngce a m d tr'stal» Aforă d paturile hi ob'âetOle *ie bronz mențio- «- na te ac, im acest magas n ee gă^es mare c aptitatet e* Oghuzl, pâm£ escriptivA pentru bisa III licea si gimnas ală, de S ) eon C. Mi h leecu, profesor de-acțw țe ualuțaie Ia liceul din Craiovaj Tn 8 iov a ieșit de b tip^r t- Da4* ; t rlelo Soldatului^ traducțiune din fraiu> tuze te de * a e du nel Rom n t Q-h arghe B ntec f cap tah n >atal o tiu! .»! U-le de 6n tort 5^5 Gramatica Gr ac&