..LUPTA PENTRU LUMINĂ’ LUMINA PRIN LUPTA REVISTA LITERARA DIN BUCUREȘTI „CONTROL DE STIL” „LIBERTATE DE IDEI” ANUL III. - N°- 6. Finele semestrului întâîii ----------*------- SUMARIUL: 1. Către Dumnezeu, poezie'................................................De 2. Homage a Sa Maj. Charles f-er,poezie................................... „ 3. Hernani, Dramă în 5 acte (Ditpa V. JIuflo) . ..... „ 4. Lui Ureche, poezie........................‘.............................„ 5. Inima mea, poezie....................... . . ................. „ 6. Cartoforul, Nuvelă. (Urmare) ........... „ 7. Când te văd, poezie.................... . . . ■...................... „ 8. E rar, poezie ... ... . . . ,...................... „ 9. Lui Al. A. Macedonski, poezie.......................................... „ 10. Refrenul velitului, poezie. . . .■................................... „ 11. De cununa, poezie....................................................... „ 12. Poema visurilor, poezie..................................................„ 13. Pantazi Chica . . . ................................................. 14. Cuvânt rostit la înmormântarea lui Pantazi Chica,....................... „ 15. Visul, poezie.......................................................... ,> 16. Pe Amaradia. poezie................................................... „ 17. Am crezut, poezie....................................................... » 18. Pe lacul de garda, poezie . . n 19. Scriemî să viu, poezie ................................................. * 20. Curs derliteratură Dramatică............................................’ 21. Am înebunit, poezie..................................................... * 22. Capitole filosofice.................................................... * 23. Umbra Ta, poesie....................................................... » 24. Mincinosul, comedie......................,............................. » 25. Notițe biografice...................................................... » 26. Bene-Merenti, Notiță, ziar nou, Mulțumire ........................... D-lii Al. A. Macedonski „ ’ Franfois Nizj&t. „ Duiliu ZamfitfâM. „ Al. A. Macedonski! „ Di. M. Stoenescu. „ Mihail Demetrescu „ M. Toticescu „ Al. A. Macedonski. „ Carol Scrob. „ C. N. Vasilesctt „ M. Toncescu. ,. Carol Scrob. Redacțiunea „ Al. A. Macedonski. „ Alexandru Radu. „II Trutsescu. „ Di, Mi Stoenescu „ Al. J.' Macedonski. » I. 1. Trutzeseu. > Di. M. Stoenescu. » I. I. Trutzescu » Al. A, Macedonski. * Di. C. Pencinlescu. * St. Vclescu. » Luciliu Redacțlunea. ----—vz*®gs>- • «W» BUCUREȘTI 84, Tipografia Modernă, Gregorie Tunis, Strada Academiei, 84 1882 www.digibuc.ro www.digibuc.ro ANUL III. No. 6. „LUPTA PENTRU LUMINA” „LUMINA PRIN LUPTA” 5va CONTROL DE STIL. ABONAMENTUL : Pe gease luni 10 lei; pe an 20 lei. LIBERTATE DE IDEI ADMINISTRAȚIA ȘI REDACȚIA Stada Colții, No. 50. ---- SCRISORILE N’HB'RA.N’CA.THj SE REFUZĂ CĂTRE DUMNEZEU Val! Și pentru care vină m’al ursit să fiu poet ?... Nu puteai s’alegl pe altul ca sfe’I dai acel secret Ce te face, fără voie într’o limbă ângerească Să vorbești, spre a te ’nțel ge creatura omenească ? Poate altul cunoscendu’l ar fi fost mal norocit, Nu ca mine, în tot timpul, sfâșiat și ’nnoroit Și ursit să nu rSmâie nici un fel de calomnie Că se nu’șl reverse asupră’I otrăvită infamie ! Căci eti n’am în lume dreptul nici s6 plâng, nici s6 am chlef Fără ca s6 fia îndată pus pe-al criticii ghlerghlef! Dacă ’mi' răsucesc mustața, — pentru ce n’o las a oală ? Dacă n’am baston în mână, — pentru ce cu mâna goală?... Iar de calc mal înăuntru, — pentru ce nu mal afar?... Dacă scria ce simt în suflet, — pentru ce scria în zadar?... Dacă ’ntind la on și cine mâna mea prietinește, Pentru ce s6 nu’ml daa ifos, ici și colo sS șoptește... Dacă merg la vre-o grădină s6 r6suflu un minut Și s6 beafi o bere, dou6, — sunt bețiv... E cunoscut’ www.digibuc.ro 322 LITERATORUL Dacă, n’am metresă ’n formă ca de ea să se vorbească E ș’aci vre-o taină ascunsă, ș are să se dovedească.... Dacă vid prin locuri publici să beai! seara o cafea Cum s6 am vre-o greutate?... —Sunt un stîlp de cafenea! Și din zori și până ’n noapte, ori acas’, ori in plimbare, Nu fac pas ca să nu’și aibă partea sa de defăimare! AL A. Macedonski. București, 16 iulie 1882 HOMMAGE A. SA. MAJESTfî OHAB1JÎB PREMISE ROIDEIS ROL’MAINS LE PANTHEON ROUMAIN Toujours la pale Mort fut măre de la vie! Ce qui do t dans la tombe ă naître nous convie Et nous prăte pour vivre et ses chaiis et ses os. De l’ombre măme il sort de. clartes et des flammes Ou viennent s’ăclairer et s’allumer Ies âmes : Le culte des aieux enfante Ies heros. Leurs noms sont comme un cri de guerre, un chant de gloire, Qui montent jusqu’ă nous des confins de l’histoire Et vont dans l’avenir râsonner immortels. Athăne et Rome ont fait de leurs hdros subimes Des dieux pour qei l’encens et le sang des victimes Fumaient aux temples saints sur de riches autels. A tes valeureux fils qu’illustra le gănie Et qui sont ton orgueil, il faut, 0 Roumanie, Du marbre de Bande bâtir un Panthâon. Pour vingt siăcles d’honneur fais en hautes murailles Ce qu’en ăclats d’obus, de canons, de mitraillest Fit pour ses durs sabreurs le grand Napoldon. www.digibuc.ro $?3 Literatorul Un monument... II faut qu’il soit imperissable Comme la vdrite!— Bien plus bas que le sabie Creuse, creuse 1 Qu’il ait le roc pour fondement! Qu’il puiss6, defiant Ies humaines coleres, Elever â travers Ies brouillards sâculaires Sa tranquille coupole au fond du firmament 1 Entre Jassi, Bucarest et Clusiu s'echelonne Le grand ceuvre: chacune eleve sa colonne Solide, audacieuse, ou le fronton s’assied. Tout ce qu’ont fait de grand vingt longs siecles, s’entasse Lâ, dans ce Pantheon qui repose sa masse Sur trois puissants Banats, gigantesque trepied. Irois portiques bdants’.... Trois lâgions de braves Entrent, Ardialiens, Valaques et Moldaves, Fronts hauts comme des dieux, etendards d ploj ds. Etant grands de stature, il faut bien â la marche De leurs pas, ia grandeur des Carpathes po ir arcl e P ur Ies laisser entrer sans 6tre coudoy es Ceux qui furent la fleur de la chevaierio, Siecle par siecle auront dans cette galerie T a place qui convieiit â leui sublimes rangs, Rois vai lants, fieis guen eis, citojcns de g nie, Qui n’ont vecu, lutte que pour leur Ro manie, Us nous enseigneront comme eux l’art d etie gran S’il se glissait jamais entr’eux un le ces llches Qti po ivant faiie bien, a prefere pom tache,. Meurtres, vols, t al isoi s, oeinr s de ciiminel, Au ho it d’u vers vengeur je mettrais une rime Qui, mo d nt corni ie un knout aux chaiis de sa ctime Lu ma querait le front d’un stigmate dternel Voici Tiaian d aborl. A tei re est D6 dbale, Meurtrier de Lontt n. Du poisoi sui; la dalie. C est un titan qui meurt aux pieds de Jupitei. L Ardialie en deuil rend de s mbies murmures, Lorsque Glad et Gtlu, sanglants da s leur aimuies, Tomb nt en comba tant le Hongre aux poings de e . www.digibuc.ro 324 LITERATORUL La vengeance d’un droit est soaur de la justice: Octum contre Vale a rompu l’armistice, Malheur! un traitre est lâ preș de lui, Chanadin. Vaîc l’achâte, —hontel... Ohl qu’â cela ne tienne, Dans le ciel il pourra faire un bon Saint-Etienne, Souillă du sang d’Octum, complice d’un gredin! Tout un peuple martyr! C’est Geysa qui torture l Aux Saxons qu il excite il le jette en pâture; D’Hermanstadt, de Mulbach il leur prfete les tours. Ce sont les chiens du Hon^re et ses oiseaux de proie, Qu’il sente un jour un croc qui |roue un bec qui b 'oie, Lui-mOme devore par ses propres vautours 1 Son trone est haut, son sceptre est long, si long qu’il touche Par-dessus les Balcans, Stamboul, et sa babouche Si rouge, qu’on dirait qu’il maiche dans le sang. Son large sabre en faux se meut de droite a gauche Sans compter les soldats, les empereurs qu’il fauche... II lave un soufflet grec ... C’est le Roumain Assan! L s Mongols â front bas, oeil faux, nez plat, peau mate, Coutelas plein de sang ayant lame hcarlate, Et chevaux ecumants, approc ent.... les voilâ! En ces lours de terreur pour le pauvre et le riche, Le roi s’en fut querii un a ile en Aut ici e, II y trOuva des fers. . C etait le roi Be a. es Mongols c evauctr ient, pillaient, tuaient a l’aise; Peuple et Seigneur fuyaient devant l’affreux malaise Vers les cotonias et dans 1 ombre des bois Un homme alo s, sonnant de sanglantes fanfares, A coups de fouet chassa tous ces chiens de Tartares: C’dtait Radu le-Noir, un Roumain cette fois. Radu-Negru, Michel Bas araba, deux freies, Fust gent t ur a tour les brigands temdraires, Ou bien dictent d s lois qui font fleurir la paix. A D ro oi, Bogdan fonde la Moldavie S r des tron ons de fer d’ou germera la vie, D’ou ort ronț un jour des batail ons dpais www.digi1nic.ro LITERATORUL 325 Hola I que vas-tu faire ă. beverin, beau prmce ? — Je suis Robert de France et prends cette province. — Ton droit ? — Ma volontâ devant qui tout courba! — Fais, prince, mais lâ bas, au fond de ces ravines, T’attendent, sois-en sur, dans leurs Fourches-Caudines, L’implacable justice et Jean Bassaraba. Avec ses cavaliers Charles-Bobert de France, Le coeur gonflO d’orgueil et de foile esperance, S’engouffra dâfiant le sort sur ce terrain. Bassaraba d’en haut le guettait au passage Et soudain s’abattit sur lui comme un orage, Lui tua son^armee et reprit Severin. Mircea, de son temps fut un giand capitaine, Aima le bruit du fer et la guerre lointaine Et fit de ses guerners un peuple colossal. II fatigua trente ans sa Valaquie ardente, Mais un soir de combat sur sa tote pendante Le Turc insolent mit ]e licou du vassal Aigles des hauts sommets, dans leurs serres fermees, Coi vin et Scandeibey, 6t 'eignaient des armees Qu’ils emportaient aux monts comme un leger betail; Et quand apparaissaiont ces deux puissants fantomes, Ecrasant sous leurs pieds ou fondant des royaumes, Les blemes Osmanlis tremblaient dans leur sOrail! O Voîca, Corvn, le fils de tes entiailles, Savais-tu qu’il serat grand gagneur de batailles, Grand glaneur de diapeaux, grand tueur de spahis, Grand entre tous les grands l’eut 6t davantage, S’il eit, Roumain de coeur, employe sans partage Son genie ă. servir Craiova, son pays! Du temple de l’honneur n’approchez pas, infâmes, Qui vendez le pays, noyez de faibles femmes Mendiez lâchement le trOne aux fils d’Omar Faites de sang, d’orgueil, de crime un noir melange; Artisans de discorde, arriere! bommes de fange, Qui preludez si bien aux hontes du Phanar । www.digjtrac.ro 326 LITERATORUL Alexandre-le-Bon, etț moi dis le Brave, Regna pendant trente ans sur la terre Moldave î II fut moins roi que pere et n’eut .que deș enfants. Pourtant son front serejn savait lancer la foudre 1 Et l’on Vit devanț Jui Tppnenji se. dissoudre Et fuir quand s’approchaient ses drăpeaux triomphants. La Croix tombe! L’Islam hisse & Sainte-Sophie L’etendard vert. —; En bas, on tue, on glorjfle Mahomet, — Le canon gronde a la Corne-d’or. Du carnage fuyez les lamentables scenes! Paldologues, grecs savants, Cantacuzeneș, Venez, la Roumanie a de la place encor. Elle ouvre ă, toiis son qoeur, ses palais et ses qhaumes M’a-t-elle pas regu les Juifs et les Scindromes? Des fugitifs elle est la caravanserail. Vous ffttes ses enfants ; vpus i’avez, bien servie, Partageant tous les maux, tpus les biens de sa vie: J înscris vos noms au livre, qntrez șous ce portail! Cheveux platș, front plisse^. traifs durs, oeil farouche, Moustaches aux longs poils qui lui voilent la bouche, Poings crispds attestant coeur sec, ruse et valeur, Căciulă d’agneau noir avec ruban bleu-jaune, Une foret de pals tout autqqr de son trdne Dans des flaques de sangl.. C’est bien Vlad l’Empaleur! Tremblante ă ses jbieds gît la pauvre Valaquie Se laissant mettre aux mains les fers de la Tuiquie. II l’aime cependant, mais ii la defend mal. Tyran, avec le crime il croit faire de l’ordre; S’il rit, c’est du plaisir qu’il a de pouvoir mordre; II eut moins de raison que d'instippt animal Moldaves, â genouxl C’est Etienne qui passe Un siecle de grandeur devant qui tout s’efface Et qui projette encor ses lueuis jusqu’a nous! Trioțhpbateur il mar hp aux chemins de l’histoire • La poussiere que font ses pas, c’est de la gloire..^ C est votie chef a tous, o Roumains, & genoux' www.digibuc.ro literatorul 327 Son oeil eut des eclairs mortels. Petit de taille Comme Napoleon, gâant dans la^bataille, II allait... Son coursier janiais ne recula! Preș de lui, se plaisant dans ces sombies vacarmes, Galopaient glorieux deux gais compagnons d’armes, L’impâtueux Boldour et l’ardent Movila. Derribre lui s’allonge avec de sourds murmures La foule des guerriers aux luisantes armures Armași, Trabanti, Boyards au vert dolman, Sur les chevaux du Don qui blancbissent d’ecume Leurs mors d’argent ou d’or. Et tout cela s’allume, Etincelle et fourmille au soleil de Roman! La bas la Forbt-Rouge et la Blanche-Vallee Son coursier se cabrait dans l’horrible melbe Ecrasant l’enni mi sous son pied ferre d’or. Etienne etait-il grand9.. Russes, Hongrois, Tartares, Iureș, Polonais, surpris dans ces sombres bagaires Tous battus quarante ans, vous le savez encor.. . II portait dans son coeur sa Moldavie aimee El, quand il revenait avec sa grande armee II aimait a la voir tiessaillir de bonheur. II la fit grande, il fit libre son territoiie, De sa tombe encor monte un hymne de victoire Qui lui dit toujours: tout par le droit et l’honneur! Ilelas! le jours’dteint au ciel de Roumanie.... Voici venir la nuit du crime et l’agonie! Les loups rodent dans l’ombre, affamds et sanglants. Le Duc tient sous son pied le peiiple dans la boue; Pour lui prendre or et sang il lui fouille et Iui troue, Vampire sans pitiâ, les poches et les flancs. Dans la nuit chere au crime et dans 1’impure fange Ou le pied plonge et glisse, il semble presqu’fitrange Qu’un grand homme attardb puisse faire chemin.., Quel este donc ce Moldave â l’air fier, qui s’avance, Beau comme un dieu, front haut, d’nne altiere prestance, L’oeil ardent, une dpee etincelante en main? www.digibuc.ro 328 LITERATORUL Cet homme est Petnlo, batard du Grand Etienne, Le poissonnier obscur et le seul qui retienne En ces jours d’infamie. un peu de sa grandeur. 11 a, pour Otre roi, ce qu’il faut, sous la plante Sceau paternei, pitid pour la plebe tremblante, A sauver la patrie infatigable ardeur. A la boutique, au trOne, au feu de la bataille Sabrant les Polonais, crible par leur mitraille, Vamqueur de la Hongrie et fleau des Saxons. En prison, ă Pâra, sous ]a Couca briliante, Ce Moldave eut toujours l’âme fiere et vaillante, Toujours il resta grand, le vendeur de poissons. C est qu’il fut juste et sut, flls du peuple lui-meme, Venger le paysan du boyard âpre et bleme, Sans lui faire pourtant tout le bien qu’il râva; C est qu’il avait l’amour, qu’a tout roi magnanime, Pour la plebe qui souffre, âtemelle victime, Riche comme le sol, d’ou tout sort, ou tout va ’ Un frere est preș de lui, Pierre de Palsie, Tii’6 d’un cloitre saint, sa demeure choisie, Et forcd de descendre au trOne d’Hospodar. Pour epargner le sang il offre sa poitrine, Ses lâches ennemis lui fendent la narine : Mais poui un coeur de feu qu’importe un nez camard?... R râgne et porte haut l’dcu de Valaquie, Jusqu’â ce qu’un firman arrive de Turquie Pour l’envoyer mourir de faim aux bords du Nil. Petrilo, Pa’isie, avec tant d’hârolsme, Auraient pu tout sauver encor du Ciocoîsme Si les Grands*n’avaient cru qu’il vaut mieux 6tre vil.... Viens au secours du peuple! A moi, Michel-le-Brave! Marcele sans merci du Dniester ă la Brave, II se meurt sous les coups des Turcs, des Magyars. L’hospodar lui prend tout; sa soif inassouvie S'etanche dans son or, et sur son corps sans vie Vient apres s’acharner la meute des Boyards. www.digibuc.ro literatorul 329 Le voilă, le gâant 1 Dans ses yeux est la flamme, Dans sa voix le tonnerre! Et Craiova l’acclame; L’Oltou, Ies champs, Ies monts ont d’immenses rumeurs; Le tocsin branle aux tours dveillant Ies alarmes; La patrie a rugi; le peuple court aux armes Et fait monter aux cieux d’effrayantes clameurs. Jje tyran a tremblâ, car tout tyran est lache, Et de l’aigent qu’il voie il a pay6 la hache Qui doit faire tomber la tete du tribun. Beau devant le billot comme un Christ qu’on immole, II cherche dans la foule un cceur qui le console : Hors le bouireau lui-mânie il ne s’en trouve aucun... Bourreau! sauver Michel c’est sauver la patrie ’ Gloire â toi 1 tu ti ouvas dans ton âme flâtrie Une fierte qu’aucun des Roumains n’avait plus. Ebloui de ce front qu’âclairait le g6nie Et dont l’eclat faisait pâlir la tyrannie, Cimbre, tu refusas de tuer Marius Hirsova Braîla, Rutschouk et Silistrie, Nicopolis, Whhn, citds de Bulgarie, Michel Ies prend d’un coup, coinme un tendeur des nids. Nul foit n’a pour l’assaut d’assez hautes murailles, Nul ne peut opposer aux flammes, aux nntrailles, Ni d’assez noires tours, ni d’assez durs granits. De rage Amuiat meurt. La Porte est alarmSe. Le Danube v ngd regoit toute une armee. Le Prophete a peidu l’mvincible âtendard. Michel empht de bruit, de butin et de gloire Sa Valaquie en fete, et de chaque victoire II ne prend que 1 amour du peuple pour sa part. II ne faut pas que la son oeuvre se termine ’ II faut des fermiera Turcs dcraser la vermine Et rendre au paysan son honneur et ses bien Apres Ies coups d’epee aux spahis en deioute, Les coups de pieds aux gueux, aux voleurs de grand’ionte A jamais tous dehors, les maitres et les chiens? www.digibuc.ro 830 LITERATORUL A sa voix le RoUmain redescend des montagnes, Jette en chantant Ia graine aux sillons des campagnes Et remet sa cabane et sa vigne debout. L’abeille en bourdonnant pille Ies aubbpines; Aux champs le bld jaunit, la fLeur’ rit âux rUrrtes; La liberte renaît, l’espoir chante partout. Est-ce assez? — C’est encor trop peu pour son âudace! H lui faut reconstruire un grand empire Dace, Ravir la Moldayie aux traitres MO'rila, Reprendre aux Bathory la pauvre Ardialie, Et, pourvu qu’ă son but tout Roumain se ralîe, Sauver tout des HongroiS, des sectaires d’Allah. Le drapeau des Roumains flotte au haut des Carpathes Emplissant tout le ciel de seS plis ecarîates, De l’Ukraine aux Baleans, du Pruth â TemesWâr: De toutes parts vers lui monte un long bruit de foule Qui d’dchos en echos sans fin retornbe et roule Et va troubler l’orgueil d’un Sultan ou d’un Czar. Du peuple en soi porter la puiSsante pensee; Sentir battre en son cceut son ame condensâe; De Sa taille etre grand, de sa force etie fort; Lutter pour tous, benț fois pour tous risquei' sâ tete, Et jouer d’un seul coup au fort de Ia tempete Et leur gloire ou leur honte, et leur vie ou leur mort; Frapper tous Ies tyrans, broyer toUtes leurs chaihds, Prbvoir touS leurs complots, braver toutes letu^masnes, Fonder la libeitâ, voir le Succes bertain, Puis de si haut tomber dans la prison de Viehne En attendant qu’un lâche âssassinat survienne... Quel eclat, quelle chute!.., Et ce fut son destjn Dans le ciel pur le crime eteint le plus bel astre Peuple et Prince s’en vont dans l’effrayant desastie, Quanl tout leur promettait un bnllant lendemain Maintenant elevons Sur un sublime socle, Ax ec tous ses guertiers, l’immortel Themistocle, Et iermons pom longtemps le Paniheon Boumain! www.digibuc.ro LITERATORUL 831 Roi des Roumalns, je clos le temple de la gloire Ou n’entrent que Ies morts consacres par l’histone • J en remets la clef d’or au populaire Amour. Lorsque sonnera l’heure, il rouvrira la porte; Chailes Premier, avec ses vertus pour escorte, Parmi Ies Immortels prendra place a son tour. UNixscet. VICTOR HUGO IIK R5AX I DRAMĂ IN CINCI ACTE IN VERSURI TRADU A DE DUJLIU ZAMFIRESCU PERSOANELE Hernani. Don Carlos. Don Ruy Gome' de Silva Dona Sol de Stiva. Regele Bohennei. Regele BavarieL Dacei, de Ghota. Baronul de Hohenburg. Ducele de Lutzelburg. Jaguez. Don Sancho. Don Ma 'as. Don Ricardo Don Ga ct Suarez. Don Francisco Don Juan de Dar o Don Pedro Gu*man de Lara. Don Gtl lellez Hiron. Do ia Josefa Duarte. Un muntean, 0 dumă. Primul conjurat; Al doilea conjurat; Al tieilea conjurat. — Cviijuia)) LigrI Sacro-Sânte Germani ji Spanioli. Munteiî, Seniori, S ds(i, Pag* Popvr, etc. (Spania 1519). ACTUL ANTFlt REGELE Saragohsa. 0 camei ă de culcare. Noaptea. 0 lampă pe o masă PERSOANELE: Hernani. Don Carlos. Dona Sol de Silva Dona Joscfa Diurn te. Dow Rug Gomes de Stli.it www.digibuc.ro 332 LITERATORUL SCENA I Donna losofa Dnarte, bătnnă, in negru, cu rochia cusută în jeurl după moda Isabelef-Catolica. Don Carlos. Dona Josefa, singură (Lasă perdelele stacojii ăl Feieetret §1 așează 'âte-va fotoliurl. Cineva bate la ușea secietă din dreapta. Ea ascultă. Se aude o nouă lovitură.) Să fie dpja dânsul? (No ă lovitură.) La scara de din dos. (Uă a patra lovitură.) D schid îndată. [Deschide ușea cea mică. Intră don Carlos, îmb obodit în manta și cu pălăria pe ochi.] Iată! — Viii cavaler Frumos. II introduce El îșî desface mantaua și lasă să se vadă o îmbracămiite bogata de catitea și matase, după moda Castillană din 1519. Ea se uită iu fața lui și se retrage spăimântată.) Ce fel, senior Hernani, aii nu ești.... ? — Ajutor! Don Carlos, apucând’o de braț. Bâtrâno două vorbe mal mult.... și te omor: [Se uită drept in ochii ei. Ea tace, speriată.] La Donna Sol, aicea, sunt eu? ce’i logodită Cu Pastrana? cu unchiul, de care e iubită? Un duce venerabil dar prea gelos, răspunde! Frumoasa se închină—știu—unul cavaler Cu ochi frumoși albaștri, pe par că s rupțl din cer, Și sub bătrâna barbă a unchiului ascunde Adesea pe al s6& tânăr. Ce zici ? [Ea tace.,.. EI o zg duie de br ț.] Nu mal ții minte ? .. Dona Josefa Opritu-m’ațl stăpâne să zic două cuvinte — Don Carlos De-aceea numai unul îți cer. Zi da saii ba. Răspunde’ml donna Silva îți e stăpână? Dona Josefa Da. De ce? Don Carlos Așa... lipsește bătrânul înțelept ? Dona Josefa Da. Don Carlos Dânsă îșî așteaptă pe tânăr... Spune drept. Dona Josefa Da, da! Don Carles Aici l’așteaptă? www.digibuc.ro LH’ERATORUL 333 Doi a Josefa Aici, dar ce poftiți ? Don Ca lot Ascu de-m6 I Don i Josefa Pe cine ? Don C rl s Pe mine Dona Josefa Ce, glum’ți? Don Carles Ba n’ci de cum. A’cea. Dona J s fa Nu. Don Cai los s oțn d d la cingătoare uă pungă și un pumnal. Doamnă, veți avea S alegeți saii cuț tul sad punga. Cum veț” vrea.... Dona Josef , luânl punga Ești oare necuratul? Do Carlos Da babo. D na J șefa deschizân un dulap ug st în perete Intr’aicl. D 1 Carlos, cei ce âud dulapii. In cușca asta! Dona Josefa, uchwtodul. Dute, daca nu vrei l D n Carlos, redes hizând d lapu. Cum zici ? M i bine stal în cușcă de cât de oc I (Ce cetâud din noă Să fi Aici gra dul in care bătrâna băbătie Iși pun caii sprin enl de cozi de bidinele ca e dupS ermeci aleaigă pe la le e 9 (Se v ră în du p c i ma e ane ii ță.l Uf! Dota Josefa unp eunăndi'șl m nele scandalizată. Om străin în ca ă I Don Curios d n dulaj ul r mas de clus. O fi! Stăpâna ta, Copila, pe o femee—de sigu• — aștepta? www.digibuc.ro tlMATOIlUL băi Dona Josefa O doamne! vine donna. Retragete din ușă, (Ea inpinge ușa dulappluî care se închide.) Să nu crâcnești o vorbă că’ți rup gâtu, mătușă! Dona losefa, singură. Un om la noi! Isuse! Să strig?., Dar n'am pe cind... Aici țoțjl dorm afară de doamna și de mine, — E1... cel-l-alt o să vie; afacerea ’l privește, își are pala’ncinsă ș-apol.... doamnp ferește Și de mal reu 1 ® (cumpănind punga.) Hoț nu e. Ș-a dat avutul său. (Intră donna Sol îmbrăcată în albi Donna Josefa ascunde punga > SCENA II Dona Josefa, Don CarloS, ascuns. Dona Sol, maî pe urma Hemani, Dona Sol Josefa! Dona Josefa Doamnă 1 Dona Sol Spune’ml 1 me tem de vr’un ceas rău. Hernani întârzie.... (S'aude sgomot de pași la ușea secretă) Ba nu! la’uzi că vine ! Deschide’! într’o clipă 1 Curând! Fă ca și mine 1 (Josefa deschide ușea. Intră Hernani. Poartă manta și pălărie mare. Pe de de supt are. o îmbrăcăminte de muntenii de aram, cenușie, cu pieptar de piele o sabie, un pumnal și un corn la cingătoare.) Dona Sol, eșindu’î înainte. Hernani I Hernani, Dona Silva! ah! iată-te în fine! Și vocea ce’mi vorbește mișcată,— ’i vocea ta! De ce tristele’mi zile de zilele-țl senine Sunt ast-fel depărtate? Ah! numai spre-a uita Pe oameni, am nevop atât de-a te vedea!.. . Dona Sol, atingândni hainele. Ce? plouă-așa de tare? Mantaua ’țî e udată. Hernani. Nu știu Dona Sol Trebui să’țl fie frig tare. Hernani. Nici odată Când sunt cu tine. www.digjbuc.ro 335 LIBERATORUL Dona Sol. Scoateți mantaua. Hernani. Dona Sol! Când noaptea’mpracȘ,’p negrual lumei spațiu gol, Când tu visezi în pace, zîmbind nevinovată, Și când somnu te-adoarme, pe brațuT legănată, îți spune-atunci un înger că tu ești pe pământ Speranța dulce-a celui ce trece spre morment ? Dona Sol. Te-am așteptat lungi ceasuri.... Dar nu’I nimic. Răspunde, Ți-e irig ? Hernani. Cânnd stati cu tine chiar frigul se ascunde! Ah! ura și iubirea în suflet când s’adună, Când inima se umflă și geme de furtună, Ce’ți pasă de ce poate un nouraș din cer S’arunce vijelie pe-al traiului eter! Dona Sol, desfăcându'i mantaua Dă-ți haina și cu dânsa și sabia’ți tăioasă. Hernani, CU mâna pe garda săbiei. Nu. Sabia-mi e sora cea vecinie credincioasă. — Așa dar viitorul bărbat, betrenul duce, Lipsește ? Dona Sol. Da, și timpul un dulce ceas ne-aduce. Hei nani. Un ceasCeasul acesta 1 Atâta pentru noî! Și după-aceea? pacea, uitarea de nevoi. Uitare!... Spune’mi ânger, un ceas trecut cu tine Nu face cât un secol de zile lungi, senine ? Dona Sol. Hernani! Hsmani, cu amărăciune. Cu norocul azi frate m’am legat, Căci ducele lipsește. Ca hoțul ne’ncercat Eă viu, te văd și’n pripă bătrânului îi fur Un ceas din dulcea’ți yiață, din traiu-ți de azur, Și’s fericit, și poate de mulți sunt pizmuit Că. fur un ceas acelui ce viața mi-a răpit. www.digibuc.ro 336 LITERATORUL Dona sol. O..., uită! [Dând mantaua bătrânel.] Pune haina curând să se usuce. [Joaefa iese.] [Ea stă jos ți face semn lui Hermani să vie lingă dânsa.] Vin colea. Hemani, făr'a auzi. Deci lipsește acum bătrânul Duce ? Dona Sol, surîzând Ce nalt ești! Hefnani, continuând. Da, lipsește. Dona Sol, Hermani, scumpul meti, Nu mal gândi la dânsul. Hermani Ba voiti gândi mereti. Acest bătrân ! o.... doamnă, e duce,- te iubește! Și-apol!... n’a fost el care te-a sărutat orbește, Nebun ? — Să nu mal cuget ? Dona Sol, rîzând Ce inimă ’nfocată! O sărutare castă! de unchiti ca și de tată! Hemani O... nu! O sărutare de’namorat gelos. Fiind a lui, o... doamnă, vel fi atât de jos .... O... el 1 bătrânul putred, cu fața de pământ, Ce’n drumul scurt ce’l face acuma spre mormânt, Mal are trebuință de-un umăr de femee! El care nu mal are în corp nici o scîntee De viață. O... nebunul! când mâna îți întinde Nu vede el cum moartea de gâtul lui se prinde ? Vrea oare cu scheletu'I iubirea s’o omoare ? Bătrân, dute la ciocli, cu moartea să te însoare' — Și cine te silește să te măr ți ? Dona Sol, O vreu Toți. Regele, el însu’șl. Hmani El însu’și! Tatăl meu Pe eșafod murit-ati ucis de a Iul tată E mult de-atuncl, dar u a’ml e âncă ne’mpăcată www.digibuc.ro LITERATORUL 337 Ea strigă răzbunare în contra tutulor: Pe mort, pe fifi, pe mamă, — chiar contra umbrei lor 1 Eram copil când âncă făcusem jurământul De-ați ridica viața ș’-a’țl da în schimb mormântul Carlos, tirane rege al marilor Castilil! Căci ura’I vie între a nostre mari familii. Părinții fără milă luptau, fără cruțare ! Părinți’s morți, dar ura e cu atât mal mare, Și pacea pentru dânșii, nu, âncă n’a venit; Căci fii ’s în picioare și lupta n’a slăbit. A!... și această luptă se face tot prin tine I îmi eși singur în cale acum ? Atât mal bine! Dona Sol Mă sperii! Hernani Eh pe lume trăind spre-a răzbuna, Sunt speriat efi însu’ml de trista mea ursită! Ascultă-mă: azi omul de care ești iubită, Ruy de Silva, ’i duce a\ ut de Pastrana, E nobil de Castilil, bogat de Aragon. In lipsă de junețe fel poate făr de veste Să’țl dea, de’i vrea, palate ca cele din poveste, Coroane de regină, mărirea unui tron 1 Dar efi ? efi sunt un trântor; efi n’am avut născând De cât pădurea verde ce m’a văzut crescând. Se poate ca vre-o dată să fi avut vre-un nume Ilustru, ce de sânge e șters în astă lume; Se poate să am drepturi în umbră tăinuite, Ce sunt âncă păstrate îq cutele’ncrețite A unei negre haine de eșafod; se poate Ca din această teacă să reînvie toate Aceste sfinte drepturi. Dar până-atunci eu n’am De cât aer și viață, un dar ce nu’l doream. Așa dar ești silită ș’alegi: urmezi pe duce, Safi mergi cu mine’n lume or unde te voiti duce. Dona Sol Voiu merge. IUrnani. In mijlocul tovarășilor mei, Proscriși, care pe nume sunt cunoscuți de gâde, Și cari’n fața morți! nu știfi de cât a ride, Știind ensă să plângă or care dintre ei ? Vei merge’n banda noastră—precum ne-afi poreclit, Și vel lua comanda; căci, nu știi, sfint bandit! 2 www.digibuc.ro 338 LITERATORUL Când Spaniele toate me urmăreau prin Spânii, Găsit-am libertatea, căci am găsit țăranii, Ce m’au primit la dânșii, în munții Catalonl, Prin stânci, unde avut-am în veci companioni Pe vulturi. Eu acolo, trăind între volnici, Crescut-am ca și dânșii, — și mâine, am aici Trei mii, dacă m’așl duce să sun cornul pe-o stâncă In munții lor. A!.. iată, te temi! gândește âncă. Să mă urmezi prin codri, pe mărgini de abis; Să vezi oameni asemeni cu demonii din vis; Să bănuești mișcarea și găndul tutulor; Să dormi pe iarbă verde; să bel de la izvor; S’asculți, purtând la sînu’ți un copilaș, prin noapte, A gloanțelor roșite mult înăsprite șoapte. Să’țî treci viața’ntreagă pe-al plângerilor pod Și’n urmă drept răsplată să mori pe eșafod. Dona Sol Să mor! Hernani. Ducele’I mare pentru întreaga lume. El n’are nici o pată pe nobilul său nume El poate tot. El astă-zl, pe lângă mâna sa, Iți dă avere, titluri, măriri.... Dona Sol Te voiu urma! Hernani, pentru asta să nu mă judeci rău. Am auzit că omul având îngerul său Se duce după dânsul. Eu nu știu. Dar știu bine Că-așI vrea ca să’țî fiu umbra spre-a fi mereu cu tine. Când pleci, inima’mi pleacă. De ce ? Nici eu nu știă. Ași vrea să fiii cu tine, cu tine ’n veci să fiu 1 Când pasul teu se perde, urmând gâudirel tale, Simt sufletu’mi cum zboară luând aceia’și cale; Când tu jipsești departe, eu. însă’mi îmi lipsesc; Dar dacă pasu’țl sprinten se’ntoarce iar spre mine, Simt inima-mi nebună cu densul că revine Simt iară’și bucurie, simt iară’șl că trăesc. Hernani, s>tr mgând’o m brațe. O... ângere! Dona Sol Pe mâine. Viu sub fereastra’ml mică Cu cel-l-alți tovarăși. Voiii merge fără frică. Trei lovituri. Hernani. \cuma, știi bine cine sunt? www.digibuc.ro LITERATORUL 330 Dona Sol Or cineT fi, ce’ml pasă, 1 te voiu urma. Hernani. Avent Al unui suflet nobil. Eă vrau să știi anume Ce ranguri, ce credință, ce inimă, ce nume S’ascunde în Hernani. Rîzînd, te-ai închinat Si-al vrut pe-un hoț de codru,— ai vrea pe-un egzilat? Don Carlos, trântind n§ea dulapului de perete. AI să sfîrșești o dată istoria 'ți hazlie ? Crezi oare că stai lezne într așea cutie ? (Hernani se retrage uimit. Dona Sol dă un țipat ji fuge în brațele lui, privind la Don Carlos speriată.) Hernani, cu mâna pe garda săbiei. Ce vrea omul acesta ? Dona Sol O... doamne 1 Hernani. Dona Sol, Sunt ochi geloși ce’n umbră păzind ne dau ocol. Te rog când ești cu mine să nu ceri ajutor De cât numai la mine. Eu pentru tine mor Zîmbind. (Către don Carlos) Ce faci acolo ? Don Carlos Eă?—Tinere, vezi bine Că nu cutreer lumea pe-un cal de mărăcine. Hernani Acel ce rîde’n urma insultei, se ecspune Să plângă mal târziu! Don Carlos Un lucru : toate bune, Să fim drepți! Dumitale ți-e dragă doamna. Mie Mie-e dragă iară și doamna. E drept dar să se știe De către unu, cine’I cel-l alt, ce îrumușel Primit e pe fereastră, pe câtă vreme el Păzește pe la ușă. Hernani. Te rog, gură mai mică. Pe unde zici că întru, te/ac de eși de fiică. Don Carlos Se poate. Până-atuncea, eu, doamnei dumitale ’I ’nchin a mea iubire. Primești ? Găsesc cu cale www.digibuc.ro 340 LITERATORUL Că’I foarte bine. Doamna în sufletul sSti poartă, Atâtea sentimente, în cât poate să ’mpartâ La doi amanțl.—Deci, astă-zi, voind a cerceta Aceea ce gândisem,—luat drept dumneata, Mă și strecor în casă, m’ascund și voiti s’ascult; Dar crede-mă! de-acolo nu poți s’auzl prea mult, Și-apol te’nădușl groaznic. M’am și boțit, vezi bine, Deci, ies! Hernani. Privește colea. Nici săbiei nu’i vine Să stea: ar vrea să iasă! Don Carlos, închinându-se. Fă domnule ce’ți place. Hernani, scojândn’jî sabia Păzește-te! (Don Carlos își scoate §i el sabia.) Dona, Sol, aruncându-se între dânșii. Hernani 1 Don Carlos Senioră, fii pe pace. Hernani, către don Carlos. Ce nume porțî ? Don Car^os La rîndu’mî te’ntreb ce nume porți ? Hernani. Al meu e scris în negru pe-a răzbunării porți. Un om în astă lume il va cunoaște ’ndată, Simțind, cu ei, în peptu’i și sabia mea lată! Don Carlos Pe-acela cum îl chiamă? Hernani Ce’ți pasă! Nu ’țl e fiate. Păzește-te dar! (Ișî angajează fiernl. Dona Sol, tremurând; cade pe nn fotoliu. S’ande bătând la nșe ) Dona Sol, »enllndu-se înspăimântată Bate la ușel (Luptătorii se opresc. Intră losefa pe ușea cea mică, speriată.) Hernani, către losefa. Cine bate? www.digibuc.ro LITERATORI L €>41 Dona losefa, către dona Sol. O!, doamnă! o ntemplare ne așteptată! vine Chiar ducele/ Dona Sol, impreuimndu'gl manile. El' vine chiar dansul! vai de mine, Nenorocita! Dona Josefa, privind împrejur. Doamne ! Străinul 1... și se bat! Ah săbiele ’n mână! O..., nu’l lucru curat. (Hernani gi don Carlos i# pun săbwle la loc, Don Carlos se ’nvălue in manta gi ’st trage pălăria pe ocht. € aud bătând la uge.) Hernani Ce ’I de tăcut ? (S'aude bătând.) O voce, din afară. Deschideți! (Dona Joaefu face nn pis către uge. Hernani o oprește) Hemani Să nu deschizi! Dona Joseța, scojendu’gl mătăniele lause. Indurăte cu dânșii. Străinul! Cin’mâ puse Să ’l vîr aici? (S'aude batend din noii) Hernani, arătând dulapul Ini don Cavlos. Vin iute! Don Carlos Acolo ? Hemani In dulap. Avem loc să ne-ascundem. Don Carlos Se poate, lEu nu 'ncap. Hemani, arătând ușea cea mică. Haidem atunci pe colo. Don Carlos Călătorie hună. Hemani Ah! domnule! insulta să știi că îșl răzbună! (Către Dona Sol.) Dar dacă-ași Șine ușea? www.digibuc.ro 342 LITERAIqRLL Don Carlos, către Josefa. Deschide! [Către Hernani.] Nu 'I nimic. [Dona Josefa rSmâne încremenită.] Hernani Ce spune? [Către don Carlos.j Ține minte! acum.... Don Carlos, către Josefa. Deschide-ți zic! [S aude batend mereu la ușe.] [Dona Josefa, tremurând, merge să deschidă.] SCENA III Aceiași: Don Ruy Gomez de Silva, batm cu barba și părui alb; e îmbrăcat în negru; Yalețl cu torțe. Don Buy G ornez. Străini pe vremea asta în casa mea! Veniți Și aduceți’mi lumină. Veniți voi toți. Priviți! [Către Dona Sol ] Pe Sfântul Jean d’Avila, te-ai coborît prea jos! Noi suntem trei aicea; doi doamnă’s de prisos. [Către cel doi tineri.] Ia spuneți’ml, voi, tineri, ce căutațl aici?— Noi, când aveam pe Bernard și Cid, acel voinici Al Spaniei și-aî lumel umblau cu-ale lor cete Cinstind bătrîniî gârbovi și ocrotind pe fete. Găseați mult mai ușoare, eî grelele lor flinte, De cât găsiți voi astă-zî a voastră ’mbrăcăminte. O... oamenii aceia, acel vestiți eroi, Cinsteau bărbile albe cu mult mal mult ca voi; El nu trădaii atuncea pe nimeni, nici o dată, Spunend c’aveau să ’și ție onoarea nepătată. De-ar fi iubit vre unul, iubea dumnezeește; Eî singuri, numai dânșii știeati cum se iubește! —In cât despre aceia ce știu să facă gură Când sunt ziua ’ntre oameni, iar noaptea merg de fură Bărbaților, onoarea femeilor cinstite, Rîzînd de frunți cărunte, de nume ’mbătrânite, In apărarea țării, efl îndrăznesc a spune Că Cid, străbunul nostru, în fața sa i-ar pune Să ’ngenuche, și singuri, să spue că’s mișel! Apoi, silind mulțimea să ’și bată joc de ei, Le-ar pălmui cu spada bfasonul lor ilustru Punând să li se șteargă acel poetic lustru www.digibuc.ro LITERATORUL 34d Ce’l dă sfânta noblețe cu razele eî 1 Iată, Ce-ar face celor de-astă-zî acei de altă-dată. — Ce căutațl aicea ? Răspundeți 1 Safi eu sunt Un biet bătrân cucernic, schimbat deja ’n pământ, De care vreți să rîdeți tot așteptându’I ora ? Să ndeți voi de mine, soldatul de Zamora ? O.... nu ! Voi nu veți rîde1 ITernnnL Dar, duce, noi... Doi Buy G ornez Tăcere! Cum! vouă vă e dată ori ce fel de plă ere; Aveți frumoase aime, căini, șioimi de venătoare; Vă dă, ziua, viață, vă dă noaptea, răcoare; Purtațl la mijloc pală și flori la pălărie; Aveți viață'n vine și’n suflet bucurie, Și'n gând o lume ’ntreagă de vi e ’ncântătoare' Speranță, vitejie, iluziuni, onoare; Copil, un șearpe groaznic v mușcă-atunci de sm! pătați o jucărie și dați peste-un bătnn' Ah! iată jucăria! priviți-o sfărîmată 1 Dar domnul să v’o zvârle bucată cu bucată In față! [F&cend un pas către ușe. | După m ne! 1 Ier nan Dar, duce.... Don lini/ G mez După mine Or., domnilor glumita’ți, dai nu <. ți glum t bine. Cum! eu păs rez la mine onoarea unei fete, Onoarea unui nume curat în veci de pet ! Ac astă mândră fată mie rudă, o ’ubesc, Și în curând cu dânsa voi sa mă logodesc, O cred nevinovătă și sfântă pent -u oți; O voce însă’mi spune: să șt'i că tu nu p ți Ruy Gom z de Silva, să faci măcar un pas Și să nu ași în urmă’țl necaz peste necaz Acuma văd eu însu’ml că hoții de onoare Sunt mult mai hoți ca hoții ce vin ă te moa e! Deci, înapoi! și mergeți pe mâini de v spălați Căc atingând femeea, mișel voi o pătați! Nu. Bine. înainte! Mal am ceva? piiv ți' jl^i mulge de la gât la j,ul de care ațină s-miu oulinul i TuMii-dOi ] Căcați’l in pic oare stn iți totul, striviți! www.digibuc.ro 344 LITERATORUL t (fșl aruncă pălăria ) Venițjî, zmulgeți’mi pârul!—। Aceste toate’s glume Ce v6 convin, — și mâine vă veți mândri prin lume Că. ’ezmățați mai mârșavi n’au pângărit vre o dată Un păr mai 31b ca neaua peno frunte mai curată-1 Dona Sol O!.. monseniore..M J)on Buy Gomez, către vajeți. Haide 1—Valeți, priviți aiurea? Pumnalul de Toleda, cuțitul meu, securea! [Către cei doi tineri!] Venițl! Don Curios, făcând utr pus Ascultă duce! n’al nici un căpătâiu. NuT vorba despre asta. E vorba maî ânteiu De-pn tron, de un imperii!; e vorba de-o coroană. [Ijî aruncă mantaua dupe umeri și ’șî descopere fața care era ascunsă de pălăria. Don Ruy Gomez Cum, Regele! el însu’și... Dona Sol El! Hernani a cărui privire se aprinde de mânie. Regele ’n persoană! Don Carlos, cu mullă gravitate. Ei... da, Carlos. t- Știi duce, respectul ce ți’l port. Ți-am spus că împăratul, străbunul med, e mort. Acuma viu eu însu’mi s’aduc această veste, Pe-ascuns și -fără zgomot, aceluia ce ’mi este Supus fidel. Vezi bine c’aceastaT toată treaba; Deci zgomotul cel mare ce’l faci, este degeaba. [Don Ruy Gomez face un semn oamenilor săi să se retragă. Dupe care se apropie de don Carlos, pe care dona Sol îl egzaminează cu frică. Hernani rămas: într’un colt, îy ațintește privirea asupra Regelui.) Don Ruy Gomes De ce n’ațî deschis ușa atunci ?... Eu nu ’nțeleg. Don Carlos Fiind c’aducî cu tine un regiment întreg! Când viii la tine, duce, cu vre-un secret de stat Crezi oare că’I voiu spune la toți cei din palat ? Don Ruy Gomez Altețe, aparența.... iertați; acest mister.... Don Carlos Te-am dat ca guv^rnorul castelului Figuere; Ași v a ânsă și ție să’ți dau un guvernor. www.digibuc.ro 345 LITERATORUL Don Buy Comez Iertați'mă..,. bon Carlos AI iertare. Destul. Orele sbor. E mort deci împăratul. Don Buy Gomez. E mort ziceți Altețe?. Don Carlos, Da, duce. Și eu însu’mi pătruns sunt de tristețe. Don Buy Comez. Și cine îi urmează ? Don Carlos. Un principe Savon. . Mai e Francisc de Franța ca pretendent la tron. Don Buy Gomez Și unde-afi șă se-adune acei ee se cuvine S’aleagă ? Don Carlos Cred că 'n Francfort, în Spira, — nu știh bine. Don Buy Gomez Altețe, nici odată n’ațl cugetat la vre-una Din marele coroane ? J)on Carlos Ba duce, ’n tot-d’auna. Don Buy Comez Priviți: coroana vine. Don Carlos. O să mă’ncerc s’o prind, Ce zici tu duce? Don Buy Comez. Nobil de-Austria fiind, Imperiul, sunt sigur, își va aduce-aminte Că cel ce moare astă-zl v’a fost ca și părinte. Don Carlos. Ș-apol eu sunt, știi bine, burghez de Gând Don Buy Comez Pe când Erâm copil, văzut’am pe împărat umblând. Val! dintr’un întreg secol eu singur mai trăesc 1 Ce domnitor puternic, măreț! www.digibuc.ro 346 LITERATORUL Don Carlos Nu mă’ndoesc Că Roma’I pentru nune. Do i Ruy Gomei! Viteaz și netiran, Acest cap ducea bin bătrânul corp german! [Face o înclnt ăcione adâncii §i sărută mâna Regelui] Așa de tenăr încă și-atins de-așea durere! Don Carlos. Azi papa ar vrea iară-și Sicilia a'mi cere Sicilia nu poate s’o aibă un împărat, — El împărat mă face —; atunci eu i-am și dat Neapole. Prea bine; s’avem acvila noi Și aripele sa e le vom vedea apoi. Don Ruj Gome. Cu câtă bucurie betrânul n’ar vedea Măi eața voastră f mAe purtând coroana sa! A!... noi cu toți il plângem Altețe, și ’l vom plânge Pe-acela ce-a fost mare făiă a versa sânge. Don Carlos E iscusit prea I rea-Sfântul. — Sicilia ce este ? O insulă, un petec, o limbă, o poveste De țară, - o tășie știrbită, colțurată, Ce-abia dacă se ține de Spainia legată. „Cum fiule, vrei oare acest colț de pământ „Să ’l prinzi de colțul unui jmp rial vestment?! „Imperiul azi poartă o tristă-mbrăcăminte: „Vin iute, adu foarfeci și să tăiem !“ — Prea-Sfinte, Bucăți de telul ăsta, de voiii avea noroc, Sper sfântului imperii! săi le pr’nd la loc. Și dacă vre-o fășie îmi va lipsi vre-odată îmi voiă cârpi iar Statul bucată cu bucată Don Ruy Gomez Sperați! egzistă-o lume în care morțil sunt Cu mult mal vil, mal nobili, mai mari ca pe pământ! Don Carlos Acest Francisc de Franța prea umblă după multe! Abia moare ’mpăratu și hop! vine «‘asculte Imperiul ce zice. Nu are el pe lume Cea mal frumoasă țară cu cel mal mândru nume? Da, Franța. Pentru dânsa el pare că ’I prea mic! Eti știu că împăiatul zicea lui Ludovic: www.digibuc.ro LITERATORUL 347 „De-ași fi Dumnezeii tatăl și de-ași avea doi fii „Le-ași zice: tu cel mare tot Dumnezeii să fii, „Iar tu, cel mic, să cauți a fi rege de Franță." [Către ducă] Francisc, crezi tu că poate să aibă vre-o Speranță? Don Duy Gomaz Francisc e azi în toate victorios. Don Carlos MS ’nchin, Dar uiți că bula de-aur oprește pe-un străin De-a fi ales. Don Rwj Gomos Altețe, sunteți rege de Spânii. Don Carlos. Dar sunt burghez, știi bine, de Gând Don Piuy Gomos. Aste campanii Din urmă, sus urcat’au pe regele Francisc. Don Carlos. Acvila ce se nalță pe-al coifului meu pisc Curând o să’și întinză aripa sa. Don -Ruy Gomos. Altețe, Vorbiți limba latină ? Don Carlos. Ren. Don Ruy Gomos. Nu cunosc noblețe Iubind ca cea germană vorbirea latinească Don Carlos. S’o mulțumi noblețea cu o spaniolească Semeață, — căci când vocea vorbind și poruncește, O..., prea puțin importă în ce limbă vorbește. — MP diic în Flandra, S iva, eâ astă-zi mă duc rege, Dar împărat veni-voiu. Francisc o să se lege Cu toți, numai s’ajungă la scop. Voiii să’l întrec Don Ruy Gomos. Plecați, ziceți, Altețe? Don Carlos. Da, Silva, o să plec. Don Ruy Gomos Dar știți că Aragonul de noi bandiți se plânge, Bandiți care schimb totul în flacără și 'n sânge. www.digi1nic.ro 848 X1TERATQR&L Don Carlos Un ordin, la plecare, las ducelui d’Arcos, Don Ruy Gomez Altețe, lăsați ordin și șefului faimos Al bandei, să se dee prins? pon Carlos Cine’I șeful lor? Don Ruy Gomez Nu știii. Se zice numai că’f zdravăn luptător. Don Carlos A! nu’i nimic. — Acuma s’asdnnde în Galiții Dar ți ’l voiii prinde, duce, c’o mână de miliții. Don Ruy Gomez Știri false-atunci, se vede, spuneai! că el șe ține Cam prin prejur. Don Carlos 'Știri false! — Rămâiu astă-zi la tine. Don Rui Gomez, închinandu-se pan’la pământ. Vă mulțumec Altețe! (Iși cheamă valeții.) Primiți cum pe puvine Pe un-oaspete ilustru! (Intră valeți cu terți. Ducele I așează pe două nndurf, penă la ușaa din fund In timpul acesta Dona Sol se apropie de Hernani. Regele îl privește pe furiș.) Dona Sol, Încet Iul Hefnani Vin mâine, merg cu tină. Trei lovituri din palme. Hernani, încet. Pe mâine-atunci. Don Carlos, a parte. Pe mâine 1 [Tare către Dona Sol, spr, a face un pas cu multă galanterie.] Vă rog permiteți doamnă să vă conduc. [0 conduce până Ia ușe. Ea ese.] Hernani, cu mâna pe mânerul pumnalului. Ah ’ câine t Cu ți tu meu săra cu ! Don Carlos, revenind, a parte. O... asta nu’i convine De loc. [Ia pe Uernani a parte.] Cunoști onoarea ce ce ți-am făcut. Vezi bine Că ești al meu. Eh însă te las să mergi în pace Căci regelui don Carlos trădarea îi displace. Mergi dar! AI libertatea s’alegi: or unde’I vrea! www.digibuc.ro LITERATORUL 351 INIMA MEA Când lumina te’mpresoară și când orele plăcere! Iți dau aripi către-o lume de iluzii și credinți, Te ridic! mal sus de-acele fumuri negre-ale durere! Și plutești cu nepăsare pe-ale inimei dorinți. O! Dorinți ne’ndeplinite, umbre ’n veci rătăcitoare, Visuri, care ’n nebunie vestejiți a vietel floare, Câte nopți de nedormire pe-a mea frunte v’am purtat! Dacă razele ce scapă din a voastră ’nflăcărare, Ar pătrunde păn’ia mine, într'ast timp de disperare, ’Mi-ar ajunge o schîntee ca să cred c’am re’nViat. iinsă voi, sflnteți departe și d’abia ’mi-aduc aminte C’am dorit și eu o dată saiî că’n visuri am trăit. Egzaltările divine numai inima le simte, Și când inima-I zdrobită, simțul este amorțit. Dar când ele sunt mal triste de cât noaptea ’ntunecată, Când te pleci supus și palid sub o grijă ’ndelungată, Te revolți, recaz! și suferi, îți strângi inima și gemi, Valuri dese de suspine te preschimbă ’ntr o nălucă, Dorul, florile junețel într’o clipă le usucă, Și atunci privind natura, o admiri, dar o blestemi! Cine n’a privit lumina soarelui, când înainte De apus, aiuncă raze pe tăcutele morminte, Supt a cărora țerână doim atâția fericiți?.. Tot ast-fel a mea iubire, înainte d’a apune, Imî aruncă raze scumpe, raze ce ’npletesc cunune Peste inima-mi cernită, peste anii mei iubiți. Ensă eă, mormânt de jale, le privesc ca un mormânt. Arză soarele iubirel, sufle-al pustiirel vent, Sânt o piatră care-ascunde o durere ne’mpăcată, Care ’n veci din al meă suflet nu va fi desmonnântată; Căci e scrisul omenirel, să te pleci când ești lovit. Toți ne naștem din iubire și iubim până la moarte, Nu cunoaștem ânsă nimeni unde timpu-o să ne poarte, Și supus l’aceeașl soartă, m’am născut și am iubit. 01 Această amintire, candelă aproape stinsă, E ca fulgerul ce tae norii depe bolta ’ntinsă; Luminează într’o clipă haosul din mintea mea, Și cum trăznetul urmează razelor fulgerătoai e, Mistuind în cale totul, c’o putere ’ngrozitoare, Ast-fel inima-mi se stinge când îmi amintesc de ea. Th. M. Stoenescu. www.digi1nic.ro 352 LITERATORUL CARTOFORUL Nuvelă (Urmsr ) După cină, Nicolachi Mistikis se duse la cazinul „Coroana de aurEl întrebă dacăvre unul din prietenii săi sosise în sala de joc: și la respunsul afirmativ al servitorului, el urcă repede treptele ce conduceai! la rcndul al doilea al clădirel și intră într’o sală spațioasă în care mal mulțl domni fumați, citeau gazete saă jucaii la cărți Era ca Ia zece ore. Mistikis, după ce ’șl plimbă privi 'ile asupra tutulor acelor obraze cunoscute lui: după ce fie-căruia adresă prinți o plecăciune d n cap, un salut ce dovedea gradul de prieteșug ce egzista între dănsil, el se puse la o masă și așteptă cu capul sprijinit de mână și cu o ‘hii țintiți spre ușa de intrare. — Ce dracu de nu mal vii e blestematul de Romnicean ? murmură el între dinți după o scurtă așteptare. Dar pe când pronunța acestea, ușa se deschise, și un om nalt negricios și bărbos se ivi pe prag. Era Ro nnicianul, — îți spuneam ieri seara, Knie, luceju M s ik: după ce strânse mâna n ului venit, îți spu neam că o să-ți înlesnesc prilejul d’a fac cunoștința cu toți piiet nil noștri. Mă vom țin d cuvent. Atât numai că nu șt u dacă pe astă seară vor veni toți. Nu-I viemea trecută, kir Nicolaclie, *1 tâmpină Râmniceanuleft precum ’țl-am spus am să ml petrec toată iarna în orașul ăsta, și prin urmare cl iai dacă în fie-caie zi n’aș face cu noștință de cât cu câte unul din dumnealor, tot ar fi de ajuns ca după doă trei săptămâni să I cunosc pe toți. — Se înțelege! — Când începe stosul ? — Cred că peste o oră. — Pentru ce așa de târziii ? — Mal întâiă pentru că cinstita poliție nu ne slăbește cu vizitele sale de ci pe la 11 cea suri din noapte ; și al doi ea pentru că membrii confrățirel nu încep a veni de cât e la această oră în sus. Noii prieteni se întreținură despre o mulțime de lucruri. în urmă grecul Mistikis se re tiase într’o altă cameră, unde ticlui biletul ce am vfzut că primise Mirea Do ueanu. Mal mu confrați jucători sosiră. Râmniceanul le fu prezentat. în fine sosi și mult așteptatul Mire . După o oiă, toți se sculară și intrată întiuna din o lăile ca/inuluî unde luaiă loc în ju ul unei mese. Cărțile fură aduse, Mirea scoase pu ga și e declară că va face banea. — Efi voiu pune o condiț’une, adăugă el ăcând că ț Ie. n meni nu va punta de cât ce pu țin până la doă-zecl galbeni. — E prea mult boerule, mormăi unul din el. — Nu e mult, domnilor . efi sun hotărât sfi oc țeapăn. Ce vreți? mi s’a întânplat o furtu noasă scenă de familie și voiesc să-mi risipesc impresiumle cele urîte. Mirea tă •u. El se uitâ pe lând Ia toți. Uni muimirafi; alții făce fi semne de aprobate O scurtă tăceie uimâ. — Așadar, s’a hotăiît, ieluâ.Mirea; jucăm cu condițiunea ce avuseiu cinstea ă vă piopui i — Fie ! zise Romniceanul. www.digibuc.ro LITERATORUL 353 — Jucăm! ziseră în cor mal toțY jucătorii. Atun I să ncepem! Jucăto ii eraii opt, și cu Dorneanu nouă. Ei se despărțiră în trei ta bei e Ce dinteiă în fruntea căreia, eia Romn'ceanul, care puntă pe o singură ca te; a doua și a ti eia, pe a te două căi ți. Râmni eai ul, pentru ca să desfășure lucsu unul jucător, pu ase de 1 prima, dată, patru-zecl g IbenI; cel-l-alțl, fie care, câte două zeci. Prin urmare, în n mpla e de a câștiga,—două-sute de galbeni, ce stau în coloane pe masă,— eiau să treacă in partea lui Mirea spre a Îmulți numărul celor ce conținea pungoiul săă: întâmpla e fericită pentru unul, nefeiicită pentru alț'I; care ar aiuncâ un văl de posoinorîie pe fețe e celor ce avu- seră a încerca batjocura norocului- întămplare ce ar însemna fruntea celui ce ar fi avut favoarea ui. în minutul ce precedă începerea stosulul, toate privirile acestor doi oameni se pironită pe dosul cărților O nemișcare atât de împietrită egzistă în peisoana tutulor, în ca dacă iar’fi văzut cineva, ar fi crezut că are înaintea sa niște stânci de piatiă căro a sculptorul, pe lângă formă, le-ar mal fi dat, ca un suprem dar, privirea înfocată și suflarea vieței. Mirea, ale căiul mâni tiemurau la ideia că dacă amănlouă căiții^ pe care puntaseră aberil i ar fi fata e va trebui să goliască punga sa cu două-sute de g Jben , avea ochiul po morît • pieptul ÎI zvâcnea, sângele i se suise în față. El nu scotea n ci un cuvănt din gura sa, iar fălcile se păreați că sunt încleștate de emoțiunea momentului. îșî luâ inima n dinți și se hotărî a pune capăt turburărel interne de care erau zbu- Cxjmațl toți oamenii aceștia.—întoarse cărțăle. Am câștigat... zise Romniceanul cu un glas încetinel Iar ciudat, și ca și cum i sa fi luat de pe inimă o piatră de moară. Norocul părea că prigonește pe Dorneanu de la cea dintâiă carte. Dar pe obrazul său nici un semn nu adeveria că șl pierduse cumpătul. El păstră aceiași tăceie, aceiași ne- mișcare nepăsătoare, și urmâ a răsfoi căițile înainte. — Am câștigat și noi, se grăbiră a zice cel dm grupa a doua după ce le ieși cartea pe care puntaseră. — Să vă fie de bine! îngână I^rneanu cu liniște. Remăseseră âncă vre-o 20 cărți de bătut. Mirea, privea cu băgare de seamă la fie-ce carte pe care o trecea dintr o mână într’alta, după aceia, privea cai tea taberei a treia cu care avea de luptat, și-și urma răsfoirea cu un fel de grăbire nebunească. — Dar și Ia acest din urmă atac, ca și la cel de-aldoilea, bancherul nostru, fu bătut de noroc, bătut fără nici o milostivire. Cu toate aceste, cărțile blestemate fură resfoite până la cea din urmâ, iar când paharul amărăciune! se goli până la drojdii .... îngăduiți-mi această frasă evanghelică .... fie care reprezentant al celor trei grupuri întinseră cartea pe care puntaseră mandatarii lor, și cerură a fi plătiți de galbenii ce datoreatî întămplărel. Mirea, ariTncă fie căreia din acele figuri câte uă căutătură în care s ar fi zărit o mâniă amestecată de o sfâșietoare zavistie, dupe aceia, ca și cum ar fi fost înlrănat de o judecată înțelepțiască, în pornirea sa, vîrî mecanicește mâna în săculeț;, și numărâ câș- tigătorilor 200 albenl. — îndoiți suma, domnilor, zise el cu un glas ce ieșia înăbușit din gâtlejul său ; în- îndoiți-o, căci câștigul d-voastră nu mă va sp?ria ... Chiar daca ați Întrei-O; aceasta nu ’ml-ar piicinui nici unu răfl; din potrivă: ’ml-arfi izgoni pentru un minut din inimă neliniștea ce ’ml-a pricinuit rearta mea gospodărească.,.. — O întreim âspunse corul jucătorilor. 3 www.digibuc.ro 3o4 LITERATORUL Și fie-caie construi coloanele de aur îi jurul căiței de pontat. Ca și la întâia tragere, în ochii tuturor nu se zugrăvi de cât aceiași ațintire, iar îu peisoana lui Mirea aceiași nemișcare, aceiași tremurătuiă de mâna, aceiași căutatuiă posonorîtă Cărțile fură întoarse. Mirea perdu la cea d întâiă carte, piei du la a doua .. pie 'du până li cea din uimă. Suma fiind întreită, avea de plătit 540 galbeni. Se resemnâ, îșl stăpîni talazul furiei ce clocotia într’ânsul, și plăti îu cea mal religioasă tăcere. Ce-I mal remâuea dm mia de galbeni ? Douâ-sute-șease-zecI Cu ac astă suma I eia peste putință de a mal ține bancul, mal cu seamă acum, când jocul devenise ‘n adevcr țeapăn, dupe cum însuși Mirea proorocise chiar de la început. — Domnilor, zise el dupe ce ’și șterse fruntea pe care curgea o sudoa e rece • eu mă dec ai biruit, și prin urmare în neputință d a mal ține bancul. Deci, nu vo ft mal rămânea de c*t ca simplu ponmtor. Așa dar, cine din d-v vrea să mă înlocuiască într’o demnitate în care, peutiu astă seară, am f st foarte nenorocos ? ■— Eă, ră punse tu sânge rece Râmniceanul. — Dumneata i întrebă Mirea cu o oare care îndoială, nej utând să ’șl închii mască că ag a tniul lui Licolaki ar fi fost atâ de îndrăsneț să țină piept valurilor nestatornice ale norocului. Dar se vede că Mirea prea crezuse pe cuvăut pe grecul Mistikis când îl puse e ca Râinni ceanul e prost de dă în gropi. Un ochiu rnal iscoditor ar fi descoperit, pe față și în mișc nle furișate ale acelui moșnean nu prostia ci o istețime fățărnicită. — Da, eiî; și zicănd acestea, Râmniceanul scoase un pungoift îndoit de mai e ca cel al lui Mirea Dorneanu, și ’l trânti pe masă cu o adevărată îngâmfare arendășească. Dupe aceia tăiă cărțile, și așteptă ca jucătorii să se pregătească. Cel opt se sfătuiră un minut între dânșii, șopotiră cu aprindere, gesticulară, se înde'ai ă unulfi în obrazul altuia; — în fine totul se liniști, și Mirea luă cuvântul adresându-se ban cherulul în acești termeni. — Fiind-că eu sunt determinat să puntez pe o singuiă carte întreaga rămășița galbenilor ce ml-a mal rămas, vă rog să nu j ucațl de rândul acesta. 'Primești ? — Cât mizezi ? — 260 galbeni. — Primesc, răspunse moșneanul de la Râmnic. In acel minut, un sgomot de sabie se auzi tărăindu-se pe trepte. Sgomotul, depărtat la în- ■eput, deveni, încetul cu încetul, mai deosebit; în urmă el se apiopiă și mai mult. Dupe aceia, o lovitură dată cu mânerul săbiei în ușa cameril jucătorilor, ÎI turbură din îndeletni- cirea lor cartoforească. Toate privirile se îndreptară spre partea de unde venea lovitura. Dar toți tăcură. ■— In numele legel, deschideți! zise un glas de afară. La acele cuvinte jucătorii înmărmuriră. Pe fețele fie-căruia se zugrăvi nehotărîrea. Unul câte unul, întinseră mecanicpște mâna pe masă, îșl luară banii ce ședeaiî teancuri și îl vârîră cu repeziciune în pozunar. Mistikis fu cel caie merse de deschise. Era comisarul despărțirel. El venea să ’șl facă obicinuitul ronț. — Bună seara, domnule comisar ! — Mulțumesc ... dar ... jucațl la stos, nu ’I așa? — A! nu; jucăm ... de inglingea. — Ce ’I aia ? www.digibuc.ro LITERA'L'ORbl. *355 ingwngea pe turcește va să zică 5 de treițcă-vremea. fie bani ? He^JiO, bel răspunse Mistikis rîzfind, și strângând mâna comisarului în care îl aluneci ceva> , , sunător ■* ^Ingelegl dumneata... de treâcă-vremea .. 3 adică de inghnged .4,, he J lie ! he t- de inglingea 1 /. f' — Acuiți am priceput l. j,. Să ne vedem șăirâtoșl! .zise omul iegei făcând să dispară în buzunarul din dărăt al mondirulul sSiț acel cera sunător. Salută militărește adunarea, șr ieși, Un minut îp urmă «gomotul gabiei sale se depărtă puțin câte puțin, și fotul intră în tăcere., r- Așa (laij, domnule Dorneanii, ziceai că.. Că eti puntez pe uă singură carte 260 galbeni, și. rugam pe eel-l alțl să se abțină ~ Bun; primesc. Cărțile fură întoarse. De astă-Aată Mirea câștigă, Râmuiceanul plăti. -rHParoli! zisa cel ântâiiî. Râmnîceauul 'prefăcu cărțile, le întoarse,dar Mirea pierdu. Un răcnet de mânie ieși din piep- ul șftîî zvâcnitor; el se sculă de pe șcaun șovăind, și voi să plece. Dar înainte de a fi făcut vre tiu paS îp spre Ușă își aduse aminte că mal avea o monedă într’un buzunar al vestei. O căută, o găsi și pe reășeză buimăcit pe scaunul său. ■Mal am, o liră, zise dl trântmd’o pe masă; pe zece ochi. Cătțile fură prefăcute, tăiate, întoarse. Zece ochi erați față • lira fii pierdută. Ca să jneaigă înainte ce trebuia să facă ? ce ’l mal rămăsese de făcut ? De unde era Să gă- siască bani? Ș’apol el era prea mândru ca să primiască împrumut de la vreunul, Găsî un unic mijloc ■ acela de a juca pa cuvântul Săft de onoaie, jnal întâia moșia, după aceia casele, și în sfârșit trăsura cu caii. Le, jucâ pe toate; dar toate acele rămășiți ale bogăției seale fură pierdute 1 fel trebuia să se despartă fie bunurile sale părintești pentru tot-dea-una!. Si noul proprietar era Râmuiceanul, Un act fu drenat? în fața tptuț’or prin care Mirea făcea pe acesta dephq, stăpânitor peste moșie/ Case și (răstiră cil cat Mirea eia zdrobii de prigonirea norocului! El căută fără voia sa prih buzunar, dar mâna sa nu întâlni nici o monedă. “De o- lată se sculă repede^ și ca și Cttm ar fi fost electrizat de o ideiâ căzută ca din senin, ca și cum ar fi fost reînsuflețit de o amintire, ea și Cum b scânteiă ar fi venit Să lumineze cp repeziciune spiritul săă întunecat de restriște se repezi la căciula sa Spânzurată într’un cuer o luă, își imbră -ă șuba, și se opri pe prag ținând mâna pe clanță. Domnilor 1 zise el Cu un ghs detunător, și aruncând jucătorilor; șl în Spepial Râmnicea- nulul, privire^, sa vecinie Încruntata; vă jur pe onoarea d- voastră să-ml făgăduițl că nu Veți pleca din acest loc până la reîntoarcerea mea. Făgăduim, răspunseră Cu toții, înal-mal șpăimântațl de căutătura sălbatecă' a celui Ce le Vorbise. -r Line I ,, L într o jumătate de oră voiu fi aici Și zicând acestea, Mirea Dorneanu deschise ușa și ieși din sală cu repeziciunea unei săgpte. www.digjbuc.ro 356 LITERATORUL II «0 asemenea stare era o adevfii'ata boală, ți nu «știu dacă n’ași putea zice că era un fel de som- «nambulism...» Silvio Pellieo. Ce avea să se întâmple? Ce revoluțiune se făcuse în inima lui Mirea? Iată o cestiune ce se va lămuri mal la vale. Ajungând în capul scărel ce da în stradă, Mirea tăia d’a curmezișul piața Sfinților Ai- hanghell, apucă pe Ulița Bucureștilor, coti pe cea a Sfîntulul Nicolae, și în câte-va mi- nute fu la poarta casei lui. însemnez că de la cazinul Coroana de aur pân’ la locuința lui nu era de cât vr’o câte-va sute de pași. Dar ajuns la poartă, el se opri. — Era ca la. două ore după miezul nopții. — Noaptea era tot întunecoasă, ensă nu mal viscolea. Tăcerea era Impunătoare; strada deșartă. Nici un pas de om nu se auzea. Toată lumea Brăileană era cufundată în brațele somnului, a* cest reparator al puteritor pierdute în timpul activitățel zilei. La intervale depărtate, un glas ascuțit și monoton ca și cântecul cucuvelei venea să isbească urechea celui ce s’ar fi găsit pe strade, era glasul veghiătorulul din foișorul poliției, care înștiința pe pompieri și pe locuitori că totul e liniștit, că nici un foc nu a isbucnit, că pacea domnește pretutindeni. Dorneanu puse mâna pe clanța porții. Era să dea o lovitură de pumn, dar se reținu. — A!.. ea s’a culcat. Ea zice că mă iubește.. Minciună! O femeie care șl iubește băr- batul, ar trebui să’l aștepte... chiar de ar veni la ziua albă. — Dumnezeule' reluă el, dar pentru ce plecasem de la cazin '?... Să vedem... A1 da am uitat; Iată însă că ’ml-aduc bine aminte. hoții ăia de Grecotei, de Jidovi, de R6m- nicenî, dracul să-I ia 1 mi-au furat mințile împreună cu punga • dar ce zic eti ? O 1 dacă ai fi numai punga!... Dar moșia mea!. Casele... Trăsura., caii!... O! t călosul de mine1. Pacea sufletului meă s’a alungat!.... — Bine pace pretutindeni!! strigă glasul depărtat al (1) veghietorulul, — Minți!... respunse el acelui glas însoțindu-șl cuvăntul cu o sciîșnire de dinți crtintă și ridicând în sus pumnul său amenințător... Tu zici că pace e pretutindeni'... EI bine, minți! că'I nu pietutindenl e pacea, al cărui răsunet tu faci din înălțimea foișoruluitcă Voiu intra, murmură el reluându-șl firul ideilor sale întreiupt prin strigarea foișoreanulul da, voiti intra; îl voiu cere, va resista ea oare ?.. von vedea, vom vedea! Mirea era în prada a mii de gânduri. Iudeul ca și moralii său, suferea în acel minu martn ul. Cine-va văzăndu-1 ar fi crezut că are îna'ntea sa statua disperărel. El se uită în juru-I. — Era o piatră aci... da; lîngă poartă., aci... A! o regăsesc! . Dumnezeul meti, sunt de obosit! își scoase căciula de astrahan, curați piatra de zapadă, și se puse să se odi mească. — Și pentru-ce mal stati la îndoială ? urmă el Pentru ce șovăiesc ? Pentru ce nu pie fac ideea mea într un fapt?... Ș’apol, onoarea mea nu atârnă ea de aceasta'?... ’Mi-am lat cuventul și trebue să mi 1 țiti.. Oare legile bisericești și civile nu-I poruncesc femeii, să se teamă de bărbatul el Ba da căci preotul bine-cuventând căsătoria zice • iar tu fe meiă să te temi de bărbatul tM. C. Ha! ha! ha' se va teme se va supune, mă jur pe ță lâna tatălui neti' Ceea ce e al meti, este și al el și ceea ce e al el, e și d meu, căci e (1). Așa strig" noaptea egbi torul din foișor, din ecc ’n zece minute www.digibuc.ro LITERATORUL 357 femeia mea și femeia cată să se teamă de bărbatul el A! Dunneael ’ml fa e morală d-‘el ’ I cântă în toate seule acelaș cântec, d-iel îmi aprinde creeril! . Și eh î I zic că el vel supune, mu'ere afurisită. ori de nu.. Această lin urină frază fu pronunțată de Mii ea cu un accent atât de crud, cu o espre- mne atât de amenințătoare că ar fi spăimânta și pe dracul,—dacă dracul ar egzista, și dacă dm întâmplare ’ar fi făcut spectatorul acelei scene. Dinții lui Mirea începu 'ă din nou a scrîșni. Scrîșnirea fu lu igă. Din ocl il lui les a pară de foc. El se culâ de pe piatră, și hotărît, cu amândoul punnil s I, dădu în poaită trei lovituri sdravene, rel lovituri ce se succedară repede, ș’ capabile de a str'vi capul unu taur In uimă, așteptă. Trecu un minut... trecu două... dar nimeni din înt ul curții nu respunse la chemarea sa Nici un pas nu se auzi, nici o lumină nu licăiea în odăile argaților Mirea, care fierbea de mânie concentrată • al cărui creer era deja turburat de agitațiunea sa; a cărui inimă numai de simțimânte paclnice nu era î suflețită în acele m nute de luptă morală; Mirea, zic, inceică în sine cr șteiea talazului mâniei sale Nenorocire argatului ce s ar fi înfă țișat ă I deschidă n acel minut poarta. — Dar nu va veni mmeil să’ml deschiză? răcni el isbucnind din nou într’un șir de o itu’I. O lumină îu fine apăru, în salon .. Un coip ilb 1 străbătu lepede cu un sfeșnic luminat îi mână... Corpul cel alb pă ea nta mă de noapte.. Se apropia de ie eas ia Mirea văzu ace t corp... II lecunoscu eia femeia lu Deschide! Și Mnea însoți cuvântul de o nou lo itură. • * Câte va minute după aceia, Mnea era în salon și se a^eza pe un jeț înaintea nevestei sale caie învehntă într’o scui teică se pusese la gura sobei și privea mecanicește cele din urmă reinășițl de lumina lucind înăuntru înto ‘mal ca niște stele ce lucesc lu depărtarea cerurjloi. Fiul său Mircea, dormea tot pe canapea unde 1 am lăsat. — Ascultă, Ecaterino; avem să vorbim ceva. — Dar, tu ’ml pan schimbat; ce ți s a întâmplat? Nu cuin-va al perdut? Mirea tăcea. — înțeleg! AI pierdut toți banii. Da; și pe de-asupra lor casele, trăsura cu caii și moșia... Moșia! Da, moșia... tot; și tocmai în privința acestor pierderi voiă să’țî vorbesc. — Dumnezeul meii! aibl ’ndurare de noi! zise Ecaterina îinpreunându-șl mânile. — Această pierdere se poate repara; ânsă... — Dar e peste putință, nenorocitele; pierzând tot, noi suntem deja reduși la cea mal sfișietoare mizerie. Și eu repet că totul se poate îndrepta... însă... asta atârnă de tine. Cum ? — Iată lucrul în douS cuvinte, viă să’țî cer giuvaerurile, ca să... www.digibuc.ro 358 LITERATORUL — E peste putință,! strigă Ecaterina cu un gest și o ecspiesiea trăsurilor feței, din care se putea lesne încheia că era prea hotărîtă în ideea sa pentru a putea înrâuri asupră-I vre-un raționament. — Dar, ascultă! răcni Mirea. Dându-ml giuvaerurile, eu mă duc cu ele la Cazin, le joc, și sunt încredințat că ’mi destorc tot ce am pierdut.. Eu am planul meii. Iți jur că pes e un ceas voiu avea giuvaerurile, galbenii și contractul de vânzare al moșier, caselor și trăsurel cu caii... — E peste putință!... Cum, domnule? zise Ecaterina sculându-se de pe scaun și luând o atitudine vrednică de o femee Română; cum? d-ta îți petreci toate nopțile la cărți; d-ta Iei banii moșiei și îl joci; d-ta mă tratezi ca pe o servitoare; d-ta al pierdut orl-ce respect de d-ta însuți; d-ta n’al cea n.al mică grijă de viitorul copilului nostru, al acestui copil care, mâne-polmâne, va trebui să iasă în lume, și de a cărui creștere nu porțl nici cel mal mic interes; d-ta faci toate acestea, și în loc să vil să ceri Iertarea greșalelor ce pe fie-care zi săvârșești făiă remușcsre, Iertare ni de la mine ci de la Dumnezeu, care’șl- a retras de-asupra capului d-tale mâna sa protectoare; în loc să te rogi cu laciăml fier- binți, vil să-mi propui «ă săvârșesc aceea ce numai un copil desnaturat ar face: aîustreina sculele stremoșilor săi! A! în loc să te căești, îmi amăreștl sufletul; în loc să părăsești mârșavul tăft obiceifi, tu mergi din mișelie in mișelie- de la aioganță la amenințare, de la brutalitate la cinism!... Pe viul Dumnezeu! calificativul ce meriți nu poate fi altul de cât acesta: ești mizerabil, te trei ori mizerabil! — Destul! strigă Mirea sculându-se de pe scaun ca un turbat și ca și cum ar fi fost mușcat de șarpe. — Unde vrei să ajungi? — Cheia giuvaerurilor; voiesc giuvaerurile saă cheia; scuit. — Peste putință! — O voiesc, îți zic / — Am zis! Și Ecaterina remase în picioare, cu capul falnic, cu privii ea desprețuitoare. Vâzând-o al fi crezut că al înainte-țl o martiră ce ’șl așteaptă ceasul schingiuirilor. — Cheia de la saltar, ori de nu1 .. Și zicând, Mirea se uită în juru-I, iar zărind pistoalele atârnate lîngă ceasornicul de pe- rete, se repezi în spre acea direcțiune, luă un pistol cu șease focuri și reveni în fața vie timel sale. — Cheia, ori giuvaerurile! răcni el ca un taur, și punând în pieptul Ecaterinel gura a- menmțătoare a instrumentului ucizător... Cheia ! ori te ucid !... — Omoa'ră-mă, dar nu vel avea nici cheiar nici sculele. — Giuvaerele! — El bine! nu! nu! nu ! — Tu zici nu?... Mori dar, îndrăcită femeiă! Și apucând-o de creștet ÎI lipi capul de zid; ÎI puse țura pistolului în frunte și coco- șul căzu peste capsă... un zgomot isbucnitor se auzi... Ecaterina era moartă!! — Tată! tată! al omorît pe mama, zise Mirea, deșteptându-se zăpăcit și frângându-șl mânile. Și fiind-că, în calea răului ca și în acea a binelui, primul pas este cel care costa, Mijea trimese și în pieptul copilului său un glonte. www.digibuc.ro LITERATORUL 359 Aide... mergi de o întâlnește și tu, odraslă blestemată a coapselor el! zise el asvîr- lind pe podeală arma ucizătoare. Sermanele creaturi! Ce făcuseră ele pentru ca să aibă un stîrșit atât de crud ? Se năs- cuseră oare pentru a nu fi de cât niște victime tatălui săă?.., * * * Mirea, în fața cadavrelor, cu părul vâlvoifl, cu mâna tremurătoare, cu picioarele șovă- inde, părea a fi mal mult o nălucă trimisă din infern de cât un om, Când îșî reveni în simțiri, recunoscu că copilul său, sângele sângelui său, era, colo, lungit pe scânduri, a- lăturî cu aceia care ’l alăptase, amândoui scăldați într’un lac de sânge. Mirea, nu mal știfi ce să tacă. In mânia sa săvârșise o crimă mal mult, un omor de prisos. Se puse în ge- nuchl lîngă cele-două cadavre, îșî ascunse capul în mâni, și se rugă. După câte-va secun- de, se ridică și se îndreptă spre ușă. <— Cine a ucis pe această femeiă și pe acest copil? zise comisarul despărțirel, care, la zgomotul produs de detunăturile pistolului intrase în casă și sta nemișcat în fața sânge- rosului tablou ce avea înainte. — JEiî ’. răspunse Mirea cu un glas înăbușjt. Arestați-mă. — Asta și fac... Hei! sergent, ia ’n jmimire pe domnul. Să scurtăm.... Veni procurorul, și... dresă obicinuitul proces-verbal.... Peste trei săptămâni Mirea compăru înaintea Curții cu jurați. Faptul fiind mărturisit de însuși inculpatul, Mirea fu osândit la munca silnică pe 25 de ani.... Acuma: Cine e vinovatul adevărat? Mirea saă cărțile, —cărțile safi Societatea?.. .. . Mihail heinetrescu. CÂND TE VED... Când te văd l-a ta fereastră cu un zîmbet plin de-amor, Atunci sufletul din mine e cOprins de tainic dor Și nimic nu '1 poate stinge, el e viu, nemuritor. ^Fermecat de-a ta privire, te iubesc am suspinat, Ța^l’acest amor ferbinte, în joș ochii al plecat, De și n’âi răspuns nimica, ensâ piDlîî’-al depărtat. Am trăit de-atunci in lume, numai pentru c’ai trăit, Voiu muri de mi-o vei cere, fericit câ te-am iubit, Dar așî fi voit ca mine ă fi plâns și suferit. — O! Atunci dintr’al meti suflet ți-aș fi dat simțirea mea, Ca s’o poiți în toată viața ca pe stânca cea luai grea Și să fii la rmdu-ți sclava celui care te iubea. M. Toncoscu. www.digibuc.ro 360 LITERATORII. E El-A-R,.. Domnișoatei A...».*> ,x< •• E rar să afli ’n lume o inimă înaltă, Și une ori sâ poate în cale s’o hitâlneștj Atuncea pe când mută a ta nu mal tresaltă Te când pentru-omenire ești morț, —. de și trăeștl î Tar când din întâmplare o vezi în a ta cale Pe când puternic ânc6 mai poți sâ re’nViezI Saluți acea ființă în cântecile tale Căci ea te face — atuncea șS lupți și să mai crezî! Te face sS vezi ziua că e strălucitoare, Te face s6 vezi câmpul că e surîzStor, Te face s’auzi imnul din apa șoptitoare Ce ’ți umple al tăti suflet de pace șjde-amor ’ De unde a fa viață in lacrămi făurită Scotea acelaș sunet stiident și monoton Pe frunte ’țl se oprește o raza poleită Și vezi în a ta față un falnic orizon ! 01 Iată.,. Sunt de-acuma departe de orașe, Departe de restriște ș’al relelor rezboiîi, departe de ființe stupide dar trufașe Ce-ar vrea ca sfe tirească chiar geniu ’n noroiiî 1 Sunt munți, sunt văi și dealuri, e câmp, e fericire .,. Sunt frunze ce se mișcă șoptind misterios, E tinda din izvoare, sunt raze, e zimbire, Veideață»flori și cântec. v^bpAnd melodios! Aș vrga, aș vre^^a&f^Biuturîi ce ’in p S. UiLicIacă'se poațe, noi Osul meti trecut: TopearfM^e ’ntrîstarea-W-ca riu ce șe debgfljață Și citga poezia Că$ soarel^-apărut! Lumină, aler, Ș apte le ’nchin pe toate ție Lu scurtele minu+e în care, <— sunzând, Respir, tiăesc, sunt altul, iml uit de ironie Și nchleitt, o poezie, voios, iar nu plângând ! Al A Macedonski. Pe Jiu 1882 Maiu www.digibuc.ro PANTAZI GHICA MORT LA 17 IULIE 1882. www.digibuc.ro Literatorul, pierde în Pantazi Gliica, pe unul din redactorii sei, și durerea ce re- simte tot grupul nostru, este adâncă. —■ Pantazi Ghica, este fratele ambasadorului României de la Londra, Ion Ghica. — Om de spirit, literat, om politic, a fost toată viața sa onest, și a murit sărac. El lasă în urmă, veduva sa pemângâiată, soră, frate, cumnați, nepoți, rude și prieteni. — înmormântarea a avut loc la Gherganî, in ziua de 20 Iulie. Fie-i amintirea veclnică!... www.digibuc.ro PVATAZI <21110 A La 19 a e curentei s a ofic'at înmorm ntarea Iul Pantazi Ghica, regretatul nostru amic și unul dintie activii redactori ai Literatorului. Oficiarea ceremoniei s’a săvirșit la domi ihul săă în strada Cornetului. Cosciugul era acoperit. Cu o zi înainte însă., ’l-arn văzut întins pe catafalc, făiă nici o contractare de suferință în față și cu seni- nătatea eternității ce plutea asupiaîntr gului săă chip. Pantazi Gh'ca era puțin mai grav ca de obice'ă, el, care era tot-d auna vesel, și o ușoaiă nuanță de mirare era sin- gură ce părea ă ’l însuflețește Oficiarea ceremoniei a început la orele 1. Literatorul era repies ntat prin D-nii Alexandiu A. Macedonsk’ Duiliu Zamfirescu, T M. Stoe- ne cu și alți. Am observat, cu regiet, lipsa multor prieteni sau cnn scuți a omului de spirit a că u pierdere o deplângem astă zi. Moartea are darul de a face gol pe unde ea trece. Intre asistenți, pe lângă numeroasele rude de aproape, am putut vedea, credin- cioși p nă la moarte, pe D-l V. A. Urechle, ministru al Instrucțiunel publice, pe D-l Dumitru Brătianu președintele Camerei, pe D-l Câmpineanu, membru al Curții apela- tive, pe D 1 Co tică Mânu, tost prefect al Capitalei, pe D-l Radu Mihai, ctualul pre- fec p D-l Stlncescu, membiu în comitetul teatral, pe D-l Steriadi, de as menea membru al comitetului, și alte persoane de distincțiune. Carul funebru era încărcat de coroane pe una se ci ea: „Ministerul Cultelor și Instrucțiunel publice lui Pantazi Ghica. Cordoan le eraiî ținute de d-nil V. A. Urechle, Dumitru Brăt anu, Steriadi și Stăncescu. Se obseiva lipsa une deputațiunl din paitea artiștilor Teatrului Național. După carul funebru urma un de așament de infanterie, altul de roșiori și o bateri? de aitilerie. Itinerariul a fos & ales, de oare-ce conductul funebru nu a străbătut mal nici una din căile principale, ci s’a îndreptat pe drumul cel mal scurt la gara Târgo- vișt?, înmormântarea avend a se face la GherganI. La gară, până unde d-nil Urechle și Brătianu, au urmat pe jos cu țoală căldura zilei— după o scurtă rugăciune și ime- diat după ce văduva putu să’șl mal stăpânească disperarea, D-l Macedonski zise cu o voce adânc emoționată următoruț discurs. Acest discurs este și singurul ce s’a ținut. Cuvent rostit de D-l Alexandru A. Macedonski la înmorintotaroa lui Pantazi Ghica Prietenia este rudenia sufletelor și când unul din două suflele înrudite ast-fel, îșl Ia zborul, celă-l’alt rămâne jos și plânge. Ași don să vă vorbesc mult despre Pantazi Ghica, despre omul trecutului, de pănă mai alaltăieri, despre aspirațiunile sale, despre credința sa religioasă, însă îu uimirea dureroasă ce mă stăpânește, aceasta este mal presus de puterile și dorințele mele. Cred destul a spune că, Pantazi Ghica, lăstar dintr’o familie stiălucită, păstrase în sufletul său, numai acele tradițiunl ce înnobilau pe vechil noștri holeil și făceați din- tr'enșil niște ad^vărațl stilpl al țării! www.digibuc.ro 864 LITERATORUL Boier, — prin nasșterea sa aparținea Boierimii, ânsă șimțimintele sale îl legase cu Suferința, il legase cu Poporul și Poporul și Suferința il adoptase! Se duce astă-zi, unul dintre cel mal de spirit și dintre cel mal simțitori oameni al Vechil g neraț uni și lasă un gol ce cu greu se va putea umple I Care va mai fl oare condeiul delicat și plin de vervă spre a mângâia suferințele ascunse ale inimilor, spre a le îmbăibăta cu religiozitatea de care era însuflețit, spre a distinge meritul din mediocritate și spre a omori cu o singură trăsură de condeiu, invidia, calomnia și toate patimile înjositoare?,.. II cunosc de mult pe Pantazi Ghica, și astă zi, cu dulceață și regret, unt amintesc de a- cele fericite timpuri când, eu copil, îl priveam pe e , bărbat, cu lespectul ce’l da prest’giul numelui,’ al vârstei și al talentului! Eram de opt ani bia, atuncea când, pe un mic vapor de petrecere, ’l-am văzut ântâia oară. Dar el nu ra ca acuma, rece și neînsu- flețit brațele sale nu erau încrucișate pe piept, ci surîzător, și cu un ușor sarcazm fluturân la colțul buzelor sale, — iar, după ob’ceiul săfi, cu mâinile in pozunar, privea la apa ce curgea împrejiur, precum s’aâ dus si zilele sale și precum se vor duce și ale noastre ale tuturor! De atuncea, l’am văzut după ani; am devenit pe re d, colegul seu și prietenul său; ziarele Stindardul, Nuvelistul, la aparițiunea sa, și revi ta Literatorul, au văzut numele noastre alăturate și condeiele noastre unite! Și în tot acel timp, nici o dezbinare adâncă intre noi; el nu era dintre aceia cai să ceară de la oameni numai calități, și’I primea așa după cum îl făcuse natura, cu calități și cu defecte. Și apoi,—era oare însu-și, scutit de greșeli?... Fraze banale ar spune-o. Ceea-ce e te adevârat, este că, la el, calitățile coyirșeau rămășița; ceea-ce este adevărat, este că Pantazi Ghica, era nobil, bun, simțitor și că 'și iubea țara! In politică, în tot-d’auna a rămas independent și liberal, și din lume, se cuce cu mâinile în sin! In viața publică și privată, în tot-d’auna, a ap rat cauza celor oprimați și inimile simțitoare aă găsit în a sa un ecou, iar talentele un îndemn sau un icazăn. Debutam la 1872 pentru ântaia dată, tipărind câte va versuri; toți tăceau; Pantazi Ghica a vorbit; — Cu temelii saii nu, vorbele sale m’au incuragiat; — La 187a eram pe banca de acuzați: Delict de presă! Pantazi Ghica, a fost cel d’antâiu ă se înscrie între apărătorii mei; — La 1880, Revista Literatorul, in colaborare cu d -nsul am fun- dat’o. — Și neîncetat și în ori-ce împregiurărî, l’am găsit in tot-d’auna acelașiu: Ființă nobilă, spirit fin, judecată dreaptă! Este un tribut de recunoștință, un omagiu de dreptate pe care 'i-l duc astă zi. In politica contimporană a însemnat și numele său va rămâne; in nuvelistică, a însemnat și numele seu va rămâne; ca autor dramatic, a însemnat și numele săâ va rămâne; in critică, a însemnat de asemenea, și numele său, de asemenea va rămâne. Dar nicăieri și în nimica, numele său nu va rămâne mal adânc întipărit, de cât In inima mea! Să’l plângem acel care l’am iubit, și văduva sa, familia sa, să cugete ca o supremă mângâiere, că lacrămile ce se varsă pe mormântul unui drept, dau nascere la florile Nemuririi! 19 Iulie 1882, www.digibuc.ro LITERATORUL 365 D, Carol Scrob, ne trimite admirabila poezie ce publicăm mai jos. Această po- ezie este un respuns la câte-va strofe pe care d. Macedonski i le -a adresat în anul 1880. Ele aii fost publicate în colecțiunea „Literatorului" din acel an și le re- producem astă-zi, tipărindu-le alături cu răspunsul: LUI CAROL SOBOR Ți-am citit dragele versuri Scumpe visător, Mi-au vorbit de poezie, Mi-au. vorbit de-amor 1 Ele sunt de sigur șchioape.... Merg cănd jos, când sus, linsă schloapătă c’un farmec Dulce ți nespus! Să nu treci prin Orthopedic E tot ce te rog Căci îmi pare că’t maî bine Șchiop de cât olog ! Și apoi, ca să nu țchioapeți Nu prea e’nțelept, Când în astă țară nimeni Nu mai nmblă drept! Ce-am să spun iu fine,—nu Scris nici in Esop: Treci ades ou -șchiopătată Dincolo de hop! Sehioapătă, poete dragă, Dat pe loc nu sta; Pot prea bine țchiopi să fie Cei du vocea ta! Al. A. Macedonski. LUI AL. A. MACEDONSKI Aveam 0 vechie datorie Și de-abia astă-zi o ’nplinesc- Pentru o mică poezie Eram dator să’ți mulțumesc Amice! Ți-am urmat povața Și șchiop, am mers ți m’am urcat Dar totuși,—îmi acopăr fața—, Ca tine, nu m’am ridicat! Că ori ți cum, t(\t e mai bine Cu două, de cât c’un picior, Nu pot să mă compar cu tine, Tu fugi ți fuga ta e zbor! Ah! zborul tău în poezie Urmează’l, zboară, uu'l curma Și după tine ’n vecinicie Poetul șchiop te va urma! Cnrol Srrob. REFRENUL VENTULUI Sufla un vânt puternic.. Un dulce-ecou urma, Ecou nedescifrabil Căci el se precurma C’un... Ma Dar vântul bătând âncă, Ca element ostil Putui atunci pricepe In țuieru’i subtil Un... til... Târziu în agitare’I Când vântul să ’ncorda, p scumpă suvenire Ecoul său îmi da C’un..^ 4a I Craiova C. N. Vâsli eseu. www.digibuc.ro 366 tlTERATORUt , DE CUNUNA.... Ț)e cantina frnmnsețel Mândră vrei a te-arata; Insă vfintnl bătrănețel Va sufla pe fața ta Și ’n dnrerfa ta nebană, Vei voi să mai iubești j Insă-atunci, a ta cunună Veștejită al s’p găseșffi M. Toneescn. POEMA VISURILOR De-aș putea s’adun vre-o dată visurile dintr'o noapte... Visul tinerei copile, visul cel d’ântâiiă de-amor, Plin de foc și tinerețe, plin de farmec și de șoapte, Vis din care să deșteaptă cil un lung și tainic dor; Să mă duc apoi cu gândul în tăcuta închisoare, Să fur visul de speranță, visul unui condamnat Ce visează libertatea, de și corpul strâns m fiare, De mizerie și muncă să zdrobește ne ’ncetat; ' Să fur visul de avere al bogatului ce adună Aur, numai cu dorința de-a domni pe-un tron înalt Să fur visul sărăciei, vis grozav care să’mi spună Pentru ce să naște unul mai sărac ca celă-l-alt; Visul celui car° zace, visul scump de sănătate , Visul trist al agoniei, visul micului orfan Visul răzbunărei crude, visul crimei degradate, Visul gloriei puternici, visul negrului tiran; Visul geloziei galben, visul răii al pasiune!, Visul ce muncește noaptea pe-asasm, pe criminal, Visul celui ce urmează după legea rațiune!, Visul armoniei blânde din căminul conjugal; Adunând aceste v'surl le-aș înscrie ’ntr’o poemă Ca prin ele să descoper al simțirilor secret, Să ’npletesc iubitei mele cea mai scumpă diademă Și s’o complectez cu visul dulce, gingaș de poet! Carol Scrob. www.digi1nic.ro literatorul 367 Publicăm cu deosebită plăcere această poezie a d-lui Radu, distins profesor și, direbtor al Institutului de educațiune și instrucțiune din G-alați. Domnu Radu, era deja cunoscut prin grațioase scrieri poetice publicate în „ Transacțiunele lite- rare“ ale d-luî P, A. Laurian: (1872 — 73). V I 8 TȚ X Trist, ca omul, care simte o durere’n peptul său, Dupâ-o lungă insomnie obosit fog pe Morfeiî Să se’ndure, nu să-mi ăeie chinul și durerea mea, Dar să-mi întărească corpul să mal pot trăi cu ea. Ah! cu-atâta pietate nu m’am rugat nicI-O-dată. Inima-mi sălta sub voce, fața mea era udată, Genple-ml notau în lacrimi, ce se prefăceau șiroi, Ș’al mei ochi privind spre ceriij’I adormiră amândoi.. Stelele-mi păreai! d.’odată că și ele lăcrimează; Apoi iar a mele lacrimi că lucesc și schinteiează... Nu știă focul meii s’unise cu a stelelor schintei; Sati s’a scurs cu-acele lacrimi, ce curgeau din ochii mei... Și eram așa ferice! par’că sufletu-ml zburase Din mortalul corp și’n ceruri maiestos se înălțase; Dar privind acolo ’n juru-nii nu mai văd un simplu vis, Ci feericul imperifi.... era mândrul paradis. Trei balauri, dintre care, doi cu coada într’un izvor, Și toți trei vărsând o mare din spumândă gura lor Despărțesc acest imperiu d’altă lume pămâmtească Și nu las aici să intre vr’o sămânță păgânească,... Tocma’n mijloc e cetatea, ea s’avântă în eter Și-șl ridică-a sale ziduri penâ’n sus de nori, la cer. Fruntea lor de ani albită Soarbe razele din soare; Jos pe brațe poartă norii plini de fulgere ș’oroare. împrejurul astei arce sunt pompoasele grădine Abundente ’n flori frumoase și în rîuri cristaline..,. O Române! paradisul poate fi el mai frumos, Mal bogat, ca țara voastră și ca ea mal prețios?.... în halele-aurib "ăzi ÎIL tine sârbătorfre. Zel și zine.... totul pare maiestos, în pompă mare. Joe, tatăl, șade’n frunte, sus pe Tronul eburneă; Universul stă cu frică așteptând cuvântul să ti. www.digibuc.ro 368 LITERATORUL Lângă densul stă la dreap a Juno soața lui geloasă ; Iar la stânga șade Venus, din zeițe mat frumoasă... Zel și zine șed cu toț’i în consiliul ceresc; Numai Marte și Mercuriu nu mal vin, nu mal sosesc. Totul tace în natură, însă Joe când și când In profunda I cugetare mișcă capul său oftând Și’n mișcarea sa divină mișcă stelele pe cer... Intre zel s’aud icî colo șoapte pline de mister. Unii zic, că Venus este de cât Juno mal frumoasă; Alții iarăși se ocupă de vr’o intrig’amoroasă.. Alții-afirmă, că și cerul din ce a fost s’a preschimbat, Că de când cu creștinizmul totul a degenerat... Insă totul iară tace, când Mercuriă intră’n hală Și înaintând spre Joe cu respect și cu sfială Zice • , Iată mare Joe, servul t6u cel umilit A adus aici Z ița, după cum ial por ncit.“ Terminând aceste vorbe se retrage la o parte, Și în halele deschise intră Dacia cu Marte. Decebal, fain osul rege, trist cu ochii încruntați Și Traian, imperatorul, o urmară ca doi frați. Ochii el ’notaă în lacrimi, fața ei se ofehse De tempestele; ce’n secuii peste capul ei venise... Ah! vedeai în ea o mamă, ce-și iubește fiii sel Și ce simte suferința, care ’î-a lovit pe ei! Ensă cine sunt eroii, cari pășesc cu-atâta fală Id costumul lor de rege și cu fața triunfală ?... E Mihal cel Brav și Ștefan mare’n pace și rezbel, Ce-au înfrânt pe Turc, pe Ungur și pe Leahul cel mișel. După el veni mulțimea, prinți și oameni din popor Cari murise’n câmpul luptei pentru dulcea țara lor... Ah! vedeai în a lor fețe suvenirul din trecut, Când Românul să trăiască și să moară a știut!... Chiar și zeii în uimire staîi privind p’aceștl eroi Cum intrări maiestetic, ca si zeii, uol cu doi... Dacia-șl ridică ocini sus spre ceruri lăcrămând Și'ndreptându-I iar spre Joe zice dureros oftând: www.digi1nic.ro LITERATORUL 369 n Mare Joe știti puterea, ce unești în ipâna ta; „ Dar escî "bun și indurarea-țf nu sd poate măsura.... „ Opt-spre-zece seciill, Doamne, sunt de când poporul meu „ Poartă jugul tiraniei și suspină’n lanțul greu. „ Cinci din ficele-ml.iubite, val, vrăjmașii le-att răpit „ Dela sînul meă de mamă și’n robie le-au târît... „Ahl de ce atâta ură Contra mea ș’al meă popor1 „Si prin ce a mele flce și-au atraâ pedeapsa lor?... „Marte, ș,h! vorbește, spune, dac’al meii popor îpbit „ Ți-a dezonorat stindardul.... sau de luptă a fugit ?\..f „ Și pe când bărbații luptă, mamele" și-a lor femei „Nu-țt serbez a tale zile, ca să-i aperi tu pe ei ?! f „Și tu Venere frumoasă, spune când al fost uitata „.De femeile român? ?..f Când al fost tu negligeată?’ „ Cum uitat-al, că în lume ele sunt a ta mândrie, „ Că te-adoară ca pe-o mamă și se’nchină numai ție ? I... „Dar, o Zeî, toți împreună, dacă nu compătimiți „ Soarta trist’a unei mame, plângeți, ah, Și vă jeliți, „ Plângeți însăși soarta voastră j căci ca mâne veți peri, „ Când, poporul meă, ce astă-zi vă adoară. n’a mal La acest accent teribil fulgere țîșnesc din non; Zeii toți îngălbiniră și... ne Jbe’l prind flori.... „ Consolare! zice Joe, ridicăndu-șl fruntea sa, „ Zină n’am voit peirea poporului tăa și-a ta.., „Lungă este suferința, ce poporU-ți a’ndurat, „Multe orde, ca locuste peste densul s’au vărsat; „ Dar zdrobite d a lui brațe la picioare-! au căzut „ Și ca pulbefea îii vânturi toate, toate-au dispărut..., I, linsă nu știți voi, că numai cerșetorul poate cere, „ Că cel slabi și cel nemernici trăiesc niimal prin avere ?! „ Omul foarte e capabil prin el însuși a trăi „ Și prin lupte-a lui putere el dorește-a și-o mări.,,, „ Ast-fel un popor puternic, ca poporul românesc, p Demn de gloria-î străbună și-al său nume strămoșesc, „Ar putea muri el oare?!... O nu' nul căci dânsul are „ In ăqeastă parte-a lumel îtic’o pisiune mare.... www.digjtmc.ro $70 LITERATORUL „ Du-te, Marte, mergi, le spunâ să s’adune mic și mare „ Din Balcani și penă’n Istruf delâ Tisa pen’la mare „ Și’ntr’un cuget Ș’o simțire Să formezi un. popor ,, Mare’n pace și rezbele sub un singur Domnitor, “ La acest cuvânt puternic orizontul a vibrat; Noaptea neagră dispăruse, cerul iar s’a luminat.,. Acum nu știu, eă dormisbm ș’am visat așa frumos Sau, deștepțî simt toți Românii tot același vis duios?.,. , Alecsandrn Kadn. pe; amaradia Dedicație Poetului Al A. Macedonski. Visător privesc la undă’ț Cum să duce ’ncetișor Cum s6 duce ca și mine Sâ ’și aline al eî dor I Eti, la umbrele de sălcii M6 așez s6 mS gândesc... Și privind atunci la unde Par’că undele ’mi vorbesc.,. „Să ’ntrebâm, șoptește una, „ Poate că l’a cunoscut... „ A trecut mult timp de-atuncea... „ De ând nu 1 am mai v 6zut! 77 -r- „ Ții tu minte zice alta , Cum adesea l’am Scăldat ? , Curn il dezmierdam cu toate? „ Ah I De mult el ne-a uitat! ? Le-am surprins l’aceste vorbe, Și le-am spus, că cel iubit Nu l’a preschimbat nimica; Că ’l cunosc, că i-am, vorbit! L I. Tiutzeocn Adâncată O) (Dolj) 1882. (1) Fosta mojie ji leagă ul copilări i poetului. www.digi1>uc.ro jLIfrfcRĂTORȚJli S?1 JkM CREZUT.... ---3T“ Din prăpastia adâncă de amare ’nșelăciunl,— Ca victima ce se ’nneacă pe-ale «mărilor furtuni,— îmi ridic în disperare brațul obosit și rece; Ensă niminl nu se ’ndură ca să’ml vie ’n ajutor. Timpul, vânt de pustiire, suflă repede și trece, Și în urmă-I nu rămâne de cât pulberea din zbor. Am crezut Că scara lumel e o trestie ușoară: Ce se clatină pe valuri, ce se 'nalță și scoboară, Dup’a soartej hotărîrej dupe-a vântului menire, Și la care de-ai curagiul să te urci în tîrăire Păn’la vârful unde lumea te cunoaște de stăpân, Poți privi cu nepăsare la acel ce jos rămân. Am crezut că tinerețea este drumul ce te duce La o vlață-adevârată, la un traiii neturburat, Și că 'n ea, purtând pe umeri a martiriului cruce, Ca și Christ te ’nalțl de-odată de mizerii scuturat. Am crezut, că dacă suferi ani cumplițl de disperare, Este ca să poți cunoaște fericirea mai târziii; Căci de unde-ar fi plăcere, dacă n’ar fi întristare, Dupe cum n’ar fi nicî moarte, dacă n’ar fi suflet viii.— Am crezut.... — ș’a mea credință m’a făcut sâ urc de-odată Scara, pe-ale cărei trepte mâ simțeam atât de jos 1— 01 ași fi dorit mai bine să rămân ce-am fost odată: Un copil cu mintea crudă, un copil neputincios.— 01 ași dorit mai bine sâ fi plâns o viață ’ntreagă într’un leagăn,—‘§i în lume ca să nu mai fi Ieșit:— Cel puțin aveam o grijă,— grijă care nu Se leagă Cu dezgustul, ce mâ face sâ mă simț îmbătrânit.— 7) | Priveliște măreață, lume, haos de ’njosire, Stîrv ce răspândești miazme, corp cu trunchiul desmembrat, Te privesc, și n’am putere să’mi răsbun, și ’ntr’o clipire Să te arunc în fața celui care ast-fel te-a creat I... Lume, care este omul ce-a gustat din a ta hrană Ș’a putut ca să se ’nalțe dintre râl printre cel buni?... Lume, ești îngrozitoare, chiar cu tine ești dușmană; Lume, ești în toată forma un ospiciu de nebuni!.,. Th. M. Stoenescn. www.digibuc.ro 372 LITERATORUL PE LACUL DE GARDA (inedită) 11 și 10 silabe. Frumoase flori, roichițe delicate, Voi vă urcați,—■ urcați-vă mereti! ZîmbițI Voios de soare colorate Că vă privesc cu drag prin geamul meii! In zori de zi, spre apele albastre, Când mă deștept ca să mă uit pe lac, Văd cum să sting licăritoare astre Și cum s’aprind culorile ce’mlplac! Atunci, atunci, roichițe delicate, In raze vii, voios când străluciți, Vă bucurați de soare colorate Și mângâiațl pe cei nenorociți! Eli nu mai am speranță, viață, soare, Și simț de-acum ai morții reci fiori, Dar tot zîmbesc văzând câte o floare Și ași voi să am pe groapă flori! Al. A Macedonski Riva 1870, SCRIE-MÎ SĂ VIU Că sunt prea tener, ziceai atuncea Când mi-ai vorbit, Azi, vezi pe față-mi cum de durere •M’am veștejit? Eram prea tenăr,— țiă și eu minte, Când te-am cătat........... De-atuncI... și timpul și suferința, Totu-a schimbat! Spune-mi de ’ți place astă s himbare Spune-mi se știu ! Și de ’țl mai place ș’azi bătrcnețea, Scrie-mi se viu! I. I. Trntzescn www.digibuc.ro LITERATORUL 373 CURS DE LITERATURA DRAMATICA (DUPE Snt. MARC GIRARDIN) (Urmare) Nu trebuie să ne placă nici amintirea despre elocința lui Orfeu, ce servă de eczordiu, cuventăril Iphigeniel, nici macsima sentențioasă ce ’l termină. Aceasta eamănă cu obiceiurile artei oratorice atât de apreciată la G-reci. Dar, dacă vom înlătura această retorică de convențiune, cât de atingătoare ar fi rugăciunea Iphi- geniei! Ce dulce amestec de simțimente naturale și reflecțiunl dureroase! In ce mod sublim se revoltă instinctul junețe! în contia morțil! Astfel sunt în teatrul grec, regretele pentru viață ale Antigonel, Iphigeniel și Polyxemeî. Cate trele plâng moartea lor prea timpurie, câte trele regretă viața și câte trele sfârșesc plin a se resemna cu o putere mal mult sau mal puțin mare, dupe cum poetul simte că are, mai mult sau mai puțin, trebuință de a ne înduioșa. Ast-fel se amestecă simțimentul iubire! de viață, natural omului, cu simțimăn- tele resemnațiunel și a statorniciei; ast-fel se ecsprimă inima omenească în per- sonagele teatrului grec, ce este aci slabă, aci puternică, aci fricoasă, aci cu- tezătoare. Să vedem acum în ce mod Racine a ecsprimat acel amestec de simțimânte în Iphigenia sa. Iphigenia lui Racine este mal resemnată și mai mănnimoasă: II este frică de a spune că Iubește și că regretă viața, că lumina zilei este dulce privirilor și că întunericul morțil este îngrozitor. Iată ce zice ea luî Agamemnon . «fata, nn te mai turbura, nu ești de loc trădat; Când vei porunci, voi fl supusă. Viața mea este binele tău : dacă vrei să’l reiei, ordinele tale se vor eczecuta Cu privirea mulțumită, cu inima supusă ca și cum aș primi logodnicul pe care mi 1‘4 destina, voi ști se fiu victima supusă și se mtinz ferului Iui Chalcas capul meu nevinovat; și, res- pectând lovitura pregătită de tine însu’ți, îți voi reda sângele pe care ’mi l’ai dat». 1) Vedem, că acest respect este plin de rugăciuni mute, dar regretul de viață va străpunge și mal viu în următoarele cuvinte : «Dacă acest respect, dacă ac astă supunere ar fi demnă sd atragă o ast-fel de resplată, dacă ’țî-va fi milă de plân- gerile unei mame, voi cuteza a’țî spune aci că iu starea in care mă găsesc, viața mea va fi încoronată cu destule onoru i, «pre a nu cere sa mi se ridice. Fiică a lui Agamemnon sunt cea d’ânteiu care ’ți-a dat dulcele nume de tată, eu sunt aceia care te-am făcut se mulțumești zeilor că ai purtat acest nume, pentru mine ai făcut totul și ’mi-ai îndeplinit toate slăbiciunile. Cu câta plăcere enumerăm numirile oraș lor pe care le-ai supus; și grăbind cucerirea Llionului ei. pregăteam o serbare așa de frumoasă triumfului teu. Nu cugetasem nici o dată că vei începe prin versa- lea sângelui meu . 2) Asupia acestei părți ne putem înșela, dar, în această rugăciune modestă și con- ținută se simte fecioara creștină care se teme să nu arate prea multă dorință de vie- țuue, sati mal bine zis, mart’ra caie se silește a muri fără părere de rău. Iphi- genia ’și sacrifică durerea puterel tatălui său; ea se teme că ’l va supăra printr’o cârtire prea vie. Iată ce-a făcut creștinismul din inima omenească, iată cum o conține și o moderează, chiar in acele momente in care viața ce se duce are trebuință cel puțin de o părere de răti. Această restrângere este mai virtoasă; dar este mai puțin dramatică. 2) Ac ul IV» Scena 4 2) Aclnl 2, Scena 4. www.digibuc.ro 374 LITERATORUL Afară, de diferența simțimântelor, suntem aseminia loviți de diferența de niei între Iphigenia lui Racine și Iphigenia lui Euripide; și tocmai aci găsim diferența Intresocietatea antică și societatea modernă. Iphigenia modernă, fiica regelui regi- lor și destinata lui Achile, cugetă la onorurile ce o împresoară; și aceste onoruri o fac să regrete și mal mult viața. Iphigenia antică regretă lumina atât de dulce privirilor, și când merge la moarte zice: adio strălucitoare lumină a zilei, azur al cerului, adio 11) Numai fiica lui Agamemnon, cel mal puternic rege al Greciei, are puterea de cuvântare a Iphigeniel lui Racine; nu egzistă o fiică murindă care să nu poată re- peta versurile Iphigeniel antice, căci regretele sale se adresează celor mai univer- sale și celor mal dulci bunuri ale vieței: Juminel, frumusețelor naturel, bucurii- lor nespuse. Tocmai aci este trăsura caracter'stică a amorului pentiu viață la cel vechi. Acela ce Iubesc din viață este ânsășl natura. Modernii Iubesc mal mult societatea. — „ Adio, zice, în Gcethe, contele Egmond aproape de a muri, adio, viață dulce-, adio, frumoasă deprindere de a trăi și de a lucra 1)!“ — Și vorbind ast-fel, Goethe crede că eroul săfl. vorbește ca un antic și ca un modern tot de o dată, și că el regretă în același timp și natura și societatea. A trăi și a lucra, — fi vor oare aceste cuvinteabstracte și întunecoase, frumoasele și strălucitoarele imagini ce anticii adorați aproape de moartea lor ? Ascultați în Sophocle, plângerile lui Ajax înainte de a se ucide. El regretă armele sale, luptele, gloria, nenorocirile sale, în fine tot ce încântă viața. „Adio, zice el ca și Iphigenia, strălucită lumină a silei, soare pe care nu’l vo mal vedea-, adio, azur al cerului, adio! Și tu, sfanț locaș în care m’am năs ut, Sala- mina, pământ Iubit; și tu frumoasă și glorioasa Athenă, aliata mea, a doua a mea patrie; și voi fântâni și rîurl, câmpii frwnoass ale Trolel; adio și voi care m ață nutrii fl) Să comparăm acum aceste cuvinte cu acelea ale lui Hamlet al lui Shakspeare- de oare ce și aceste din urmă formează monologul unul om aproape de a muri „ A trăi; zice Hamlet, d îndura asprele injurii ale timpului, nedreptățile apăsătorului, batiocurile orpoliosulul, chinurile amorulu diserețuif, lungile apăsări ale legei, n ome nia celor mari, descurajările meritului răbdător de către cei nesimțitori. A trăi! când cu o stabă otravă a’I putea să’ți pregătești veclnică odihna 2)1. „Iată în ce mod diferit se moare la nord și la maiză-zi • la nor 1, lăsând oă menilor și societății plângeri—satirice; la niază-zi, lăsând nature' accente pline de amor și de regret. Tot aceiași diferență egzistă între teatrul m cai e Hamlet ecspune melancoli cele sale filozofări și acela prin care Ajax lasă frumusețelor zilei și apelor răco roase cele mal triste regrete. Teatrul antic nu era o sală inel isă și întunecoasă, luminată de stiălucirea can- delabrelor; acolo veneati cei vechi să petreacă o oră sau do lă; acolo eroul tra gediei, când vorbește de soare, ridică ochii spre o lumii ă plină de splendoare, și, când invoacă cerul, privesce spre un plafond de lemn zugrăv t. Teatrul antic era așezat pe povernișul unei coaste avend cerul drept plafond, rnunț i și mările drept decorațiune. Când Ajax, pe up asemenea teatru, saluta । entru cea din 1) E iriprâe Iph'ge ia n Aulida, vers 1505, 1) Ghdethe, Egmond actul V. 1) S02 ocl le- ver 859. 2) Shakspeare, JZamlet, ac ul 3. scena l. www.digibuc.ro LITERATORUL 375 lă oară soarele și dulcea lumină a zilei, soarele strălucea într’adevăr pe înăl- nea cerurilor, luminând figura eroului murind și privirile înduioșate ale spec- atorilor. „Salamina, sfânt locaș al nașterei mele !a Strigă Ajax; și toți spectatorii uteati s6 vază Salamina și Golful sâu glorios. Trebuie dar, când comparăm personagele teatrului modern cu aceleș. ale tea- rului Grec, Iphigenia lui Racine cu Iphigenia lui Euripide, trebue sâ ținem so- coteală de toate diferințele ce aparțin chiar formei și dispozițiunei teat'elor, precum de acele diferent! care sunt datorite schimbărilor de timp, instituțiunilor și climelor. Iubirea de viață Stabilește fondul personajului Iphigeniel lui Euripide: simți- mentul resemnațiunel și supunere! ocupă un loc mal mare în Ephigenia lui Ra- cine. Dar aceia ce trebue S& observăm este că, in ambii poeți, aceste două simți- mânte sunt amestecate, de și într’un mod inegal; in acea amestecătură de simțimânte opuse vedem cum amândoi poeții înțelegeau emoțiunea dramatică: Ei știu că un singur simțiraent, nu este de ajuns pentru a pioduceemoțiune. Per- sonagiul care posedează numai un singur simțiment și o singură cugetare, atinge, dar nu mișcă: într’un cuvânt este un strigăt scos de forța pasiunei Acest strigăt poate forma un cuvânt sati chiar o scenă dar nu poate depinge un persona giti întreg. Să vedem acum în ce mod Victor Hugo, în diama sa, Angelo, a ecsprimat sim- țimentul iubire! de viață. Teatrul modern a înțeles cât de rece și de monoton este acest regret de viață ce devenise refrenul comun al eroilor murinzi. El a voit să se apropie de Greci, și nu s’a temut de a ecsprima temerea de moarte ca Sophocle î i Antigona și Eu- up de m Iphigenia. Luâm un egzemplu. Angelo, tiranul Padovep știe că Ecaterina, femeia sa, iubește pe Rudolf; mai știe că ’l-a primit la densa a casă. El intră și ii vestește moartea • și ea trebuie să aleagă intre fer și otravă, Ecaterina intr’un moment pare a se lesemna, și se apropie de masa unde era șipul cil otravă; appi, dându-se înapoi strigă : „Nu ; e îngrozitor! Nu wii nu pot să mor! Dar gândește te cât mai este vreme; cugetă, tu, care ești atât de puternic. O femeie, o femeie singură, părăsită, fără de putere, fără de apărare, care nu are pe nimeni, nici familii nici amici,—a o asasina! A o ucide în- tr un mod mizerabil într’un colț al locașului seu! Mamă! Mamă1 Mamă!... O, nu'mi cere curaj; te rogf Cum voi putea să am curaj, eu! Sunt o biată femeie slaba, al pie- tate d mine 1 Plâng pentru că ’nti-e frica de moarte! Te asigur că nu este vina mea! 1) “ Intr adevăr, simțimântele ce ecspr’niă Ecaterina sunt adevărate și naturale. Se simte, m vorbele sale, groaza de moarte și iubirea de viață; dar in această scenă, se înțelege mai mult strigătul corpului destinat agoniei de cât strigatul su fletulm Corpul, carnea, se revoltă în contra morții; dar este o revoltă materială și fizică’. Sufletul nu e pus de loc in acțiune. Ecaterina ne înduioșază, dar cor- pul ei este acela care vorbește inimei. Se vâd sensațiunile unei condamnate la moarte, vedem corpul tiesărmd, privirea pălindu-se, membrele tremurând, totul este în agonie. Dar pentru ce să depingem numai moartea materială? adecă, numai jumătate din om ? Pentru ce, din emoțiunile murindului, să suprimăm pe 1) Victor Hugo Angelo. Actul V scena I-itL www.digibuc.ro 376 LITERATORUL cele mal nobile, cele mai înalte^ acelea ce se îndreapteaza căti*e pietatea omv către pietatea ce se unește cu admirațiunea și respectul seti, șl să punem locul lor acele emoțkinf ce ne ating până la dezgust?,^ Ne place, când Iphigt nia regretă lumina dulce a zilei, ne plate frica el de mtuneciumile jiământulu ne place regretul seti *pentru viață; dar în plânger le sale, este cu totul alt-cev de cât o simplă temere de moarte fizică și materială; și când ea se resemnează cătă noblețe I . Intr’adevdr, este o riiare veritate ui strigătele Caterinci, dar este o veritate, ce intră in ordinul verităților Istoriei Naturale. In plângerile Ipbi- genii egzistă o veritate mai omenească șimai nobilă. Să invocăm aci un fapt ce poate servi de bmblemă ambelor genuri de emoțiunl dramatice, pe carii le-am caracterizat. O femee fiind condamnată la moarte, se urca in cupeul fatal Cu însoțitorii sei, spre a merge la loCul egzecuțiunei. Fruntea ei era senină, privea așa de liniștită ca și cum ar fi fost în salonul ei. Cu o tărie neecsprimată, brava toată mulțimea care alerga s’o privească. Iar când se urcă pe eșafod, ea repetă următoaiele cu- vinte : , Libertate, câte crime se comit in nun ele teu! “ Și cu aceste cuvinte muri ea; fără a se plânge, făiă a se desbate, fără a scoate njci chiar sfâșietorul strigăt al agoniei. Poporul fu oare emoționat?... Nu!.., el nu înțelese fru nusețea acestei morți liniștite; și cum el este capabil numai de pmoțiunile care I vin prin sim- țuri, aceasta nu pătrunse până în inima lui. Cate-va zile mai în urnn, o altă femee se urca pe âce aș eșafod, scotea Stri- găte îngrozitoare, și nu se putea împăca cu idea moi ții, și pe eșafod strigă: — „(Jălăule, ance un moment, le rogAcest mic și m zerabil m ment nu-i fu ânsă acordat, și capul seti căzu, pe când buzele sale scoteau strigăte din ce in ce măi răcnitoare. Poporul fu emoționat. Această agonie corn ulziva, această desbatare a vieței în contra morții îl lovi și îl mișcă: poporul cunoștea numai acest gen de tragedie. Th. M. Stoenescu AM ÎNNEBUNIT. . Am tot plâns și zi și noapte De dureri coprins. .. Și nici lacrimi, nici suspinun Dorul nu mi-a’nvins > Astăzi tot plangend întruna Dorul nesfirșit Dorul mi-a zdrobit simțirea, Ș’am înnebunit! Craiova 18 2 Apr. 28 I. I. Trutzescu www.digjbuc.ro LITERATORUL 377 CAPITOLE FILOSOFICE CAPITOLUL î EVANGELIUL MATEBIALIZMULUI Este lege omenească Toțî ca să mujjm Ensă e Dumnezeiască Iar la loc să fim [1] Materia este infinită, și eternă; Materia fiind infinită și eternă înfățișează un cerc ; Formele materiei sunt limitate; @mul este o formă materială; Viața omenească, prin mersul ei, înfățișează un semicerc; Prin moarte, omul s6 transformă și percurge întreaga succesiune a formelor materiale, Viața omenească fiind una din acele forme, odată percursă seria celor-l-alte forme, materia ce compune pe om, revine la om, omul fiind și densul una din formele materiei; Numai individualitatea s6 pierde Viața este eternă 1 * Toți câți suntem, suntem de la începutul ce n’a început nici-o dată; Toți câți suntem, suntem matei ia ce a compus alte individualități; Toți câți suntem, n’avem început nici sfîrșit * Toți câți suntem am fost măcinați de păment pentru a ieși mai perfecți; Toți câți suntem, vom trece din nou prin această sită, și vom reveni din noii; — cu alte individualități, — cu o organizațiune mal bună, — cu alte po- zițimf soc ale, — sub un alt cer și în alți secoli; Pin momentul ce suntem inateriă suntem eterni; Din momentul ce/ormele materiei sunt limitate și din momentul ce materia să transformă necontenit, ne vom relua forma actuală; * Viața este un rezultant al materiei și materia fiind infinită, materia este cerc; Viața nu este? ensă de cât un semi-cerc ; Viața e semicerc, pentru că naști, ajungi la maturitate, mori; 1] Diutr’o poezie neti lăritS a d-lui M eedoiski. Nota Redact.< www.digibuc.ro 378 LITERATORUL Nașterea e punctul inferior al arcului; maturitatea cel superior; moartea Moartea prin urmare, trebuie să fie complectarea cercului, căci, în materie, se- micerc nu egzistă ; — dacă ar egzista, materia n’ar mai fi infinită ; Cerc și semicerc «fe descris prin mersul materiei, materia ne fiind staționară ; Materia prin moarte, descrie ast-fel un semi-cerc prin mersul el; Deci, Semicercul inferior, sati al morții, duce iar la semi-cercul superior, sati al vieții; Rezultantul semicercului superior, întru cât privește pe om, il cunoaștem, căci nu este altul de cât omul, sati viața omenească, Semi-cercul inferior ducând dar la cel superior al cărui rezultant este omul,— omul revine la om, și moartea, nu este ast-fel, de cât o nouă cale către viață; Materia ce compune pe om, — om va recompune. — Cum ? Numai na- tura o poate ști. S6 ne bucurăm dar, câci suntem eterni! Să ne întristăm dar, câci suntem eterni! * Tu, bogatule, vei reveni, și poate, sărac! Tu, săracule, vel reveni, și poate, bogat! Tu, tiraniile, vei reveni, dar poate, sclav ’ Tu, sclavule, vei reveni, și vei reveni liber f ĂL A. Macedonski. UMBRA TA Am vrut de tine să fug departe Crez nd că stfel te voiă uita Dar mei distanța nu ne desparte, Căci tot d’auna văd umbra ta Zimbesc adesea, rezend că ’n lume Pnn veselie te pot uita; Dar pretutindeni văd al tău nume, Cu el ’mi-apare și umbia ta. www.digibuc.ro LITERATORUL 879 Te văd și astăzi nepăsătoare, Ensă zadarnic ma’ș revolta; Este o lege he ’ndurătoare, Să ’ml plec voința Ia umbra ta* M’ascund atuncea la întuneric, Crezând că poate te-al depărta, Dar tot d’auna chipu-țl misteric- Mi-apare zilnic în umbra ta. De m’aș preface și eu în umbră, De-aș fi ca tine menit a sta Deștept și ziua, și noaptea sumbră Mi-aș rîdQ-amarnic de umbra ta Dar eti n’am aripi să zbof departe, N’am nici putere a mai lupta. Moartea de tine ăzl mă desparte, Dar mâ unește cu țimbra ta. Th. C JPeucinlescu MINCINOSUL sau O CASATOBIE r^A (AlrAAJSTD ELOTEEj COMEDIE LOCALIZATĂ de Ș.TKIFA1X VlbTJESsCU ((J r m a r e) ACTUL II. (aeeiajiu decor) SCENA I Orzeanu, Z< c Orzeanu. Ce fel, a eșit? Nun sunt încă 24 de Ord dupe cum ordonase doctorul. Zoe. Se simția mal bine și a eșit... Mi se pare că l’a eh mat președintele ca să-I dea raportul ce a făcut în ancheta de la Ploeștl. Orzeaiu. Ia ascultă nepoată... Mie toate istoriile acestea nu’ml prea plac; prea multe înt,. rc-îtur”, prea multe născociri; am început să cred că v’ațl molipsit și voi, îmi pare că și voi îmi spuneți minuni! Zoe. Al unchiule!..,. al putea crede!... Or eanu. EU el î vezi că suntbâtrân sciu cam multe... Marioara îți tot șoptește, tu, când 0 chemi afară, când fi vorbescl la ureche. Ce sunt istoriile acestea, >-r pe cine vreți să înșelați ?... www.digi1mc.ro 380 LITERATORUL Zoe. Pe nimeni unchiule!... Orzeanu. Bine, bine; voiă. deslega această enigmă. Ce naiba! m’ai amețit istoriele aces*- tea L. Nu pot să’ml vid nici de interese... și unde l’a numit mă rogj președinte,-1-la Cra- iova?... n’am-citit ei Monitorul! Nimic și iar nimic! Tot numărul hu .Conține de cât-vin- derea' bunurilor statului și adaose de taxe comunale ?..,, știi că mergem bine cu progresul 1.. Costică. (1’af.iră) Bine, bine; am înțeles!.., Orzeanu. A! aud pe Costică.. hm -Să’I iai Ia răfuială 1,,. 8CEN H. Orzesnu, Zoe, Costică (întră prin fund) Costică^. Al bine că te găsesc, socrule! aveam ați. spună ceva foarte interesant, Orezeanu. (cq ironie) Știu, numirea JD-tale ta Craiova !,„ Zoe. (încet M Costică) Nenorocitule! a Citit Monitorul!... Costică, (asemenea) Ce spui! (tare) Al numirea mea,4 a fost eroare!../ cel numit se nm mea d-nu Coștantin Verjescu... și de la Verjescu la Verdescu nu este departe; Orșzeantf. Eu am citit Monitorul și nu eSte nici Verzescu, nici Verdescu! Costică. In fine ei nu stric nimic; știi prea bine că nuvela aceasta ți-a tlat’p jidanul acela de Goldemberg. Orezeanu. kxa căutat și pe jupanul Goldemberg în ulița Șelari, dar de și ulița Șelaif e mal, mal jidănescă, dar pe Goldemberg al d-tale tot nu l’am găsit. Costică. (făcându-se supărat) Și cu ce scop Tal căutat, mă rog? Orezeanu. Voiam să’I cer oare-care lămuriri... Mal scurt, vreai să cumper ei casa care i-al vândut! Costică. Și de ce nu’ml spuneai mie? mi se pare că a plecat la Predeal., aprovizio- nează cu petrișii șosele... i-așiti fi vorbit ei daca vrei să’I cumperi casa./ peste câte-va zile, se ’ntoarce... Orzeanu. Bine; vom vedea'.,. Acum te-al făcut bine, și fiind-că mi-al făgăduit, gătește- te să mergem! Costică. Unde ? Orezeanu. La protectorul d-tale, d-nu Rozescu! Costică. Cum nu, cum nu? Să mergem, dar nu azi!,. Orzeanu. Și pentru Ce! Costică. Pentru Că.,. în fine mâne! Orzeanu. Mâne!., nu pot... mâne plec la Craiova!... Costică. Vezi că astă-zi d-nu Rozescu nu primește... Orzeanu. Auzi frate? Costică. Parole! e în dolii! Zoe. (împarte) Bravo! iar a început! Orzeanu. In dolii ? Costică. Ba; a murit bunică-sa, era călugărița de la Pasăiea! Și a plecat să asiste la îmormântare! Orezeanu. Mare mirare mi prinde! Costică. Și de ce ? Nu poate cine-va să piarză pe bunică-sa ? D-ta n’al avut o bunică ? eu n’am avut o bunică? d-el n’a avut o bunică? Cine n’a avut și n’a perdut o bunică. Orezeanu. Așa e, dar... Costică. EI! ce mal poți zice acum? www.digibuc.ro 'Literatorul 381 Orezeanu. Daca e așa, află, d-le pă nu cred un cuvințel din câte mi-al spus și dovșzl am o mie: astă-zl vorbeam la eazinul comercial cu Hagi Ghiță zaraful. Costică, Și ce are a face Hagi Ghiță cu.. Oreazeanu, Foarte mult !„ Din vorbă în vorbă mi-a spus eă a- văzut pe d-nu Rozescu și negreșit că nu avea fle gând să plece unde-va, de oare ce "i-a Spus lui Hagi Ghiță să vie să’l întâlnească chiar azi.., Costică. Să vezi.., atunci.., atunci.,, e alt ceva... nnnfA că... A! știi, îți va fi vorbit poate de fratele său, dnu Costică Rozescu. Zop. (împarte) Cum Ie potrivește! Costică. Și apoi să’țl spun drept.., e toarte -cu putință să se fi întors... sa&..^ să nu se fi dus de Ioc... știă eă? era liber d-nu Rozescu să’șl schimbe idea... auzi trate! să fiii eă responsabil daca d-lul Rozescu J-a venit gust să’șl schimbe ideia! (uîtându-se la orologiu) Și a- pol.. e târziu, nici n’așifi putea merge astă-zl, pentru că Ia 5 ore am. invitat niște amici la un prânz ce dafi... Și era să te rog să prânzescl și D-ta cu noi! Orzeanu, Mă iartă.., nu pot, sunt poftit la hagiii! Costică. Poftim.,, și eff cheltuesc... nu -e păcat? Un prânz delicios, lasă, că este Hugnes în persoana care gătește.,, pentru hatîru meu; i-am făcut odinioară un serbiciu... dar unde mal pui că vel face o mulțime de cunoscînțe... deputațî, senatori, alegători și alte persoane din societatea cea mal distinsă, Orezeanu. Până la 5 ore, avem timp să mergem pân’ la d-nu Rozescu, daca ’l vom găsi bine, daca nu, ne întoarcem. Costică. (în parte) Al naibi om, nu se lasă și pace! Zoe. (idem) Bietul băiat! nu mal știe unde’I este capul!,.. Orezeanu. Et bine, te văd așia,. nu știfl cum.. al un aer cam încurcat... _nu e lucru mare o jumătate de oră! Costică. EI bine, nu! Mă silești, cu toate că n’ar fi trebuit, mă silești să’țl spun... nu pot astă-zl... (încet) Am un duel Și aștept ora întâlnirel. Orezeanu. Un duel? Zoe. (in parte) Dar unde Ie găsește? Orezeanu. Ce fel un duel? și mie îmi vorbeai de un prânz? Costică. Cât despre prânz... se ’nțelege... e alt ceva... Și apoi nu știi d-ta, că la finitul unul duel trebue și un prânz? Orezeanu. De unde vrei să știă, efi nu mă bat în duel! Duelul meti e coamele plugu- lui și tablele la eazinul Măcescu ! Costică. Și apoi să’țl spun drept, o să vie chiar acum să mă caute unul din amicii mei care ’mi va servi de martor! Orzeanu. Așa,—al? Și cine e acel mai tor? Costică- Un spițer. Orzeanu. Bine l’al alăs; acela are se ’ncurce mai ren lucrul! Lasă-mă pe mine și voift pune eă lucrul la cale! Costică. Ferească D-zefi. . nu te amesteca d-ta! auzi!... d-ta, un comerciante!... nu se poate... aceasta e treaba noastră... a tinerilor! Orzeanu. Ba de loc!... vreaQ să știă cum s’a întâmplat să ajungeți la acest duel? Costică. Dar pu pot să’țl Spun!... Orzeanu. Eu atâta ’țl zic sau de nu, îmi retrag parola 1 Zoe. (în parte) Din ce în ce mal răii... să vedem ce mal e de făcut!... (ese). (Va urma www.digibuc.ro âââ Literatorul Notițe bibliografice apropozito de străinii „literațî Români“ D. Frădăric Dame, strein pripășit la noi, de profesiune Decorat, fost neguțător de bric-ă-brac, literat ito* mânfU.'J, gazetar și cele-l-alte multe, publică un anuar general al României, și, după ce păcălește Redacția noastră cu 1 leu și 50 bani pentru a nisă anunța Revista in acel anuar, publică anuarul menționat tără & ’și ține acel an- gajament. Anuarul, dă pe lângă aceste, cele mai neeczacte notițe. Ast-fel, la Societatea Enciclopedică, d. Damă să trece pe dumnealui ți pe d. Sihleanu între secretari, iar pe d. Macedonski, nu. La poeții Români, numește de asemenea printre nume ilustre și câte-va mediocrități de talia dumnealui emițând nume ca ale lui Deparațianu, Matildi Foni, Bolintineanu, Heliade și alții, câți trăesc sau din câți nu mai snnt. De sigur, nici un Român u’așteaptă brevete de poet de la un asemenea individ, lepădat de altă țară, dar obrăz- nicia veneticilor trebuie în tot d’auna pălmuită mai ales când cutează a vorbi ast-fel de literatura Română, âutr’o limbă streină, spre a da înalte țări cele mai falșe idei despre țara ce ’i-a dat pâine și adăpost. Uuoiliu. P. S. Ne așteptăm la un răspuns prin •Cimpoiul*, dar îi pregătim, studiul Vieții domniei-sale pentru a ’și ’l trece în annarul anului viitor. BENE-MEBENTI Aflăm cu plăcere că D. Carol Scrob a fost recomandat de d. V. A. Ureohiă, pentru medalia Bene-Merenti cl. II, Carol Scrob merită această distincțiune, și felicităm pe d-lu Urechiă pentru interesul ce poartă adevăratelor merite. NOTIȚĂ In Nr. viitor vom da seama de Poveștile Peleșuluă de Carmen Silva și de ultimul volum din operile d-lul V. A. Urechiă. ZIAR NOC Scaiul, ziar umoristic, subt direcțiunea spiritualului Athanasiad, a apărut de curând. Aceasta publicațiune umple un gol ce să afla îu ziaristica noastră. Ii urăm succes MI/rUMIRE Cu numărul de,față, Literatorul termină semestrul al II-lea din anul al ITl-lea al apari- țiunei. Domnii abonați și acționari, cârd au contribuit la susțineiea acestei reviste, n au cruțat nimic pentru a proba, că știu să aprecieze munca intelectuală. La rendul nostru le mulțumim din inim^, inscriindu-le numele.precum urmează, spre a se distinge persoa- nele cu adevdiate simțimente românești, de acelea care nesocotesc tot ce este frumos și lăudabil. Locot. Budeanu I. P. Parvule cn Maț. Sa Regina Elisabeta. D. General Davila și acționai*. » C. A. Roseti » » Vasile Boereacu » » Const. Porumbaru ț .» Vasile Porumbaru » Locot. Marcu George » A M. Stiap D-na Elena General Angele cn Maria Brătășeann » Sița Popescu D-ra Mathilda Panaiotescu Dr, Ioan Rații! Gi. St biescu Al. Max. Panache Niculescu I. Sela e nu » Dr. Qernătescu » Dr. Fotino » Elena Politopol > Ameliu Ioan » Al. Niculescu * Clisa Hagi Preda » Bombacilă > Radu Mihaiu » » Colonel Filitis v » Evbghie Gheorghiu > » Ștefan Velescu » Veiginia Papadopol Maria Papadopol » Ainelie Corenti » Căpitan N. Teodor n Al. Drăgoescu Vasile Vanghell ■Gustav Arnau d » Petre Chițu > Cratunescu » » Snb Locot Pazu » Const. Ciocazan » Al Enescu > » Const. Vasilescu » Sub-Locot. Toplice cu » Moscu Ascher » Capitan Lămotescu » lonașcu » Em. Rossenthal » » Saul Samitca > Sava Șomănescn » Gh. S on » > Locot Vătăjescu » Kohen www.digibuc.ro LITERATORUL â8â » Colonel Logadi » Gr. Niculescu » A. Graboski » Gr. Bengescu » Marinescu (Bragadiru) > N. Genovicî » N. Cioculescu > Pantazi Mihail > B Blumenfeld > Ștefan Petrescu > S. Halfon > I A Demetrescu > Nicu Cerchez » Gutman Viesner Domnița Natalia Filipescu > Const Pleșoianu » Popini D-na Dulgeanu » G. Oprescu » G. V. Cordea > Maria Neuman > P. Rădulescu > Ion Pana » Penelopi Crutzescu » B. Caloiauu > Gh Diamandopol D-ra S. Grecescu > loan Faur a I. Dănescu » R. Constantinescu » Toma Marocneanu > N Lăzărescu » 1. Ochsemberg > Anton Brăiloiu ■i Leon Gutman » Pauline Starkmeth » Elena Mărzescu > Hergot Mihail Onor. Club al tinerime! D. Locot. lulius Flavian > I. C. Maiescu, major * Minister al cultelor și instr. pub D.nu Romanescu și acționar » V. N Beșlegeanu > Bibliotecă centrală D-na Cecila F. Stancescu și acționară » A. Davidel D. Antrepr. al cafenelei Labes D. Colonel Baron Sachelary » Boiu » » * » Oteteleșeanu » Mihail Zavarof » C. Pavelescu » Aleea. Coadă Sf. Sa Preotul Brănescu » George Hagăii » Th. C. Georghid D. Locot. D. Proicea », C. Vulpescu » Petrache loan » Clarici > D. Serachitopol » Anton Wastely »• Jean Duca > 8. M. Guzeann i M Peretz » loan Bogdan » Petre Tincă Prințul Gr. M. Sturzea și acționar » Neuman Parascbivescu » H. Wartha D. Leon Daniel > » Dimitrie Lazarescn » Procopie Rădulescu » Gh- I. Boambă » » Bndișteanu » Michel (friser) » A. Schlesinger > * Teodor Vasilifi » Popovicî » 1. Heliade Rădulescu » » Teodor Burada » P. Seorțeanu Christescu, profesor » D-na Clisa Liteanu » Popor. » Ch. Nedelcovicî » » Culiano » Bolintineanu » A. L. Calenderu » » V. Gheorgl ‘an » A. 8p ir eseu D-na Zoe Stănescu » * Guști » Brezeanu D I C. Bratianu. » * Pruncu » Al. Sâvulescn N. Blaremberg. * Pastia » N, Danieleseu » General Saiel Mânu N, Constantinii! » loan Alei siii » Petre Grădișteanu > Dr. Agapi » Petre Constantine cu » Const Boeresen Locot Col. Petrovan » P. Salitz < Semne » Manoliu » Căpitan M Bajescu » 1 Poenarn Bordea » Va iltu » Mauuce Kohen ? Colonel D Maican » P. Sadovianu « I Ch. Daniel » Frați Bi.nzal Gr Aighiropol » St Fălco’anu » Emil Costmescu » Albert Daniel » Hagiad’ N Crețulescu » Mihail S. Gabrielesci » C. Eftițniă » Simioii M Jtailescu » I Caragia ii » Lazarovi î et lacob » Leca Sf. S Mitropolitul Moldovei » Henry Hassin » Em. Florescu D. Const. G Teiduri * Calin o > I. Angelescu Gr. El Păucescu » Prințul Ion Ghica » Al. Nic lescu * M Posner » M Moisescu » Em. Lahovary Gh. N. Lipan » L. Calmar » I. I Manoach » Vogoride » Condeescn loan Campineanu Dr. Rizu p Fialcofski » D. Protopopescu » De u‘ti eseu » Capsa » Al Slatineanu » S. Minovicî » P, Pisone » Dr. Sergiil » Mihail 8. Minovicî » W. Steadecker » Dr. 8. Stefănescu » Eduard Leboeuf » S. Constantiuoscu » D Al. Boicescu www.digibuc.ro 381 LITERATORUL > Dr. Blumenfeld * Dr. A. Spiroiu » Dr. C. Stăucoana » Gr. M. Mano » Mehendințeann » Zancof. •Consul al Bulgariei » MarcovH > Pandrav > 1. M. Knjoreanu > Gr. Andronescu > lulius Szcculicl » T. Vinhler » Gr. Arion » Gr. Mânu » Al. 8. Miclescu » Gr. Cerchez » loan Cărlova - » E as tatiil » Aron Florian » Major Alesandrescn > C. Stancesca > I. Maigaritescr » S. Petrescu •> 0. Stoenescn » I. A. Ciurea » Ghebaner »• I. Hristescu » V. Blehan » Th. Demetrescn » Locot. Doicnlescn » I. Manliu » Cli loanin » I. Spațiali » St. Olhovski ■> I. Constantinescu » Alecsandrcann » C. G. Simionescu » C. Opresca » Cai aii D-na Eliza D. Cristescu ți acționară D .Const. Steriadi ■» Romanescu » C. R. Grigorescn » G. Z Pribegeanu » Adolf Rosenblnth D-ra Eliza August D. Al A. Slăniceanu » Th. C. Balotescu * Spirea Rădulescu » Staviaclie G.orgescn » D. Voiculescu » Z. Teoharescu D. G. M. Gamnlea » Max. I. Șa pira » A P. Antoniadi » lulius Saiid » 1. Jacbon * Major Singnrof » Teodor Vasiliade » Locot. Col T. Șerbănescn » loan Cetățeanu » Lo'ot. D. Mincu » Petroniii George » Căpitan Demetrian » Locot. C. lonescu » Major Lupașcu » Loeot. Petraru » Locot. Nicolaii » Locot. Florescu » Sub-locot. V Stălpeanu » Sub-lorot. Conrad » Alecsandru Radu » Nicolae Ciuca » N. I Petrecu D-na D ll'Orso Sf. Sa Arch. V mam'n Archipescu On r. Primărie a uibu Galați D. Christ. M. ChristoVici și acționar » Stelian E. Stifanovici » « Al. G Djuvara » » ('hristudor Suliotis * D C. lonescu ie Teodor StoianovicI » Miliail Stoianovicî » Ncagu Burduloi I. N. Grosu » Dr. lonescu » N, V, Perlea > Const. Djitvara » Căpitan Cotachi » C Georgescu * Cleante Papazoglu » Gr. lonațcu » M M.indelbaum » I. Petrescu > M. Kohen » Chr. Stănescji » Chr Vulcof » Oaetan » Petre Moisescu » I. R. Goga » C. S. Budeanu » N. Metacsa » lacob Lobi » Ștefan Veron » Mihail lonescu » G. 0. Basarabeana » D. N. Orățeanu » Teodor Dobriscu » Victor B. Mendl » loan C. Ahnodin » Tinase Arghirescu Ștefan Christovici i> Gh. Demetresru » Christia Cespăru » Dimitrie Ceapăru » Alecsandru Grosu > Const. Germa ii i> Dimitrie Petrescu Conte Piene de Roma (com. V zj 'u (va urma) www.digi1nic.ro