ANUL III. No. 5. „LUPTA PENTRU LUMINĂ" „LUMINA PRIN LUPTĂ" IVE^.ITT 1888. CONTROL DE STIL. LIBERTATE DE IDEI. ABONAMENTUL : Pe trei Ioni o lei; pe șease luni 10 lei; pe an 20 lei. ADMINISTRAȚIA ȘI REDACȚIA Strada Colțel No. 5Q. --- SCRISORILE NEFR'ANCATE SE REFUZA --- ALINA-LINDA (Domnișoarei Florica-Sion) Omul nu rîde de cât lă patru-zecl de zile dupe naș- tere ; iar de plâns, plânge din ziua ’ntăl. Alina-Linda astăzi abia’șl aduce-aminte De tatăl seu: în Liibek un fabricant de droșci. Ea, multă vreme’n urmă, când vrea să se alinte. Din coșuri de trăsură făcea cuibar de cloșci, Și pentru puii d’aur ce răsăreau din ouă Dintr’o caretă veche făcea o cușcă nouă; Iar când îșî vîră capul pe geamul de trăsură El dail cu to(I năvală să’l ia pâinea din gură; Sau de’I prindea în palmă din patul lor de sin. Coțopeniți pe labe ’i se urcau în sin. O.... doamne! că la sînurl e bine.... o ș’.'iă toți: Și Regii cel puternici și puii cei neloți. E drept ensă că firea, adesea necioplită. Cioplise rar făptură nuu plin desăvârșită., E drept că rar pe lume, sub gene, castanii www.digibuc.ro 258 LITERATORUL Se odihn’se’n umbră căutături mal vii. Pe o frunte luminată de raza cugetării Poema’ntreagă-a vieții sta scrisă’ntr’un cuvânt, Cuvânt pe care’n lume nici pulberea uitării, Nici mușchiul vifl ce crește pe stânca nepăsării, Nimic nu’l omorise în sufletul ei sfânt. Iubire, picătură din rouă dimineții, In tine se închee legenda tinereții, Prin tine omul naște prin tine-adesea moare, Prin line înflorește tot ce pe lume’I floare; Iubite, ta'nă surdă, păcat saQ fericire, Eă te-am găsit or unde, iub're o!, iubire! Ea stă pe-o bancă \eche, Ia umbra unor tel; A căror flori trecute cădeaâ pe părul ei, Părând că vor s’ascundă chiar razelor din soare Acel cap mic de fee sub flori mir sifoare lai vântul nebunatic, pe umerii ei goi, ÎI anina mantile de veștejite foi. Ea legăna pe brațe un copilaș bălaiu Ce seroănă la față cu ingeiii dm ra ft. Cănd el îl zicea «mamă>, ea se pleca spre el Și’l sărută pe bucle grăind încetinel Copil frumos învață de nu’mi mai z'ce mamă; Pe noi lumea întreagă cop l orfan ne chia nă. Apoi plecă cu gândul spre tinerele vremuri Când firul ericir 1 se depăna în ghem in; Și-atuncI, fără de voe, vorbea înce inel C un om din altă lume, c’un enigmatic El: «Roland! o.... farmec dulce, Roland! o... dulce nume, «Ai fo t oare poveste saă ai trăit pe urne ? In ochii tăi albaș n, adân I, ] ini de mister, Eft m’am uitat ad sea pre um nă uit la cer Și am găsit înfi’ânș'i a ăta limpezime «Cât are însu’și c ml în surda sa mărime. « .. cerul cel albastru, înc r nat de soare, Nun.eală nici odată piin sânta sa splendoare Dar u, Roland dar chi’ți adânci, miterioșl?. Sunt ți, .,i tu și ochu trei lași, tie mincinoși' Apoi p ângea. Alături, izvorul îi zicea. Tu singură vei plânge și tot fu vei tă ea Alino, iată mi cursul: eti, gingașul izvor, «Mă nasc plâng dual oarta si plâng penă Câ tno «Ș n d’Umul meti spre mare o a rimă ii sfint ăcl scris e ca și munții ă plângă pe păm nt www.digibuc.ro literatorul 259 11 Roland, Conte de Hiimbold, marchis de Nesselrod, Voise să se’nsoare ca or care nerod. Pe-atuncI Alina-Linda avea un milion. Și ca și azi și-atuncea al banilor resunet Duceaă fama femeii cum duc norii -un tunet Prin universul rece, umbrit și monoton. Dar tatăl el, droșcarul, era droșcar curat. O... nu’I nimic. — Marchizul își dă dirj marchizat, Droșcarul dă din hamuri.... și iată o pereche Menită să întreacă noblețea cea mai veche. Și oare’u lumea noastră, de-am vrea să răscolim Tăciunii de noblețe pe câți îi întâlnim, La câți oare dintr’ânșii n’am recunoaște socul SaQ salcia?— Noblețea le e la toți norocul! Așa dar, marchizatul venea să se înhame La milion. — E ânsă în crudul nostru traiă O taină ce preface în Ierne și în drame Idilele vieții și lunele de Maiu. Acea taină se chiamă norocul. Iar norocul E schimbător ca vremea și’și uilă-adesea locul. Un faliment!... și iată’l, din chiar milionar, Droșcarul mort pe drumuri, sărac, dar tot droșcai. In urma lui rămâne, drept singură avere, Un dric și două gloabe, cu hamuri, cu harșele, Cu unifoime negre, cu moțuri, cu canaturi, Cu totul, de la haine și penla epitafuri, Moștenite i pe ele se par’ c’aă să’l rămână 0 tânără femee cu nn copil de mână, Iar ginerele Conte, fugend de falimente, Se duce să se’nsoare pe alte continente. 111 0... lume I tu, l'a că el ernati -ă lum bă Atâtea egzistențe vin z'lnic de se’nchină Luându’țl licărirea drept soare ncălzitor La câte dai lumină, la câți dai ajn or** www.digibuc.ro 260 LITERATORUL Și câte din acele nebune meteore Ce nu apar pe ceru’ți de cât câte-va ore Purtând cu ele raze din mândrul răsărit Nu se întorc în haos cu raze din sfințit?... Câți oameni, câte inimi, câți tineri visători, Din cel ce-aă Vrut să caăte, în unda ta amară, A fericire! perlă, o perlă-atât de rară, Afl mal putut să iasă cu sufletul afară Și n’aă fugit departe de dulcile’țl comori?... O... lume! ești un ânger cu gura mititică Cu ochiul viii și ager, cu mâna ca de fee; Dar dacă al aceste podoabe (Te femee O!., lume, al pe buze mustață de pisică. Era spre toamnă. Cârduri de pasări călătoare Plecați din țara rece spre țările cu soare, Și tot atunci, din ramuri, cădeați prinse de vânt. Vârtejuri de fol moarte pe umedul pământ. In urma lor prigotii, poetici cântători, UmpleaQ, zburând în roate, văzduhul fără nori. Spre toamnă toți copil se daă la’nvfcțătură. EI duc de gât ghiozdane cu cărți și cu hârtii; Pe lângă cărți bogății mal duc și jucării; Săracii duc și dânșii bucăți mici de fripturi. Roland merge la școală și-ades plângea mergând De dorul mamei sale ce rămânea plângând. Aceste două inimi, cu-așea tristă menire, Păreau că una n alta îșl aii adăpostite, Și de-al fi vrut pe mamă so faci să’ngălbinească Era destul să tremuri din bucla ângerească Un singur fir, un fir. Când el plecă la școală, ea îl privea ’n uimire Cu-Q lungă, nesfârșită și mult caldă privire Ca pe ună trandafir. Iar el, pănă la poartă, se întorcea spre ea De mii de ori,—s’o vadă cum după el privea. Cu vânturile toamnei vet ea gârl ov și fngul ... Roland era tot sprinten, deși era tot gol. Dar nu mai murea nimen Era perdut câștigul Ce’l da carul funebru, luând tristulă obol www.digibuc.ro LITERAÎORUL 261 Al morțil, pentru viii acestui monopol. In fine! Se lăsase al nopții lung lințoliii Când se ivi la ușe un întristat străin, Cu ochii plini de lacrimi, cu hainele în doliă, Cerând dricul să ’ngroape copilul ce’l murise, Și fot cu el să’ngroape și lungile lui vise, Ce mortul le luase în ultimu’I suspin. «Voesc alaiul mare; plătesc or cât va fi. Apoi îșT șterse ochii...., zîmbi trist.... și eși. In urmă muma’șl strînse aceste gajuri sfinte Cel aduceai! prin moarte o caldă ’mbrăcăminte Copilului,—- și prinsă de-o surdă-amarăciune îl sărută pe bucle privindu’l îndelung, Cum se privesc prin haos lumini ce nu s’ajung, Și’ngenuchiă cu dănsulă spre sfânta rugăciune. «Roland, îl zise, spune copilului Isus «Că’l mulțumim de darul ce ne-a trimes de sus. El mulțumi. In urmă, naiv o întrebă : «De ce mamă, icoana, când vrea să facă bine, «La unii le dă haine, la alții dă suspine, «Ia sufletul la unii și altora li’l dă ?... Iar ea, cu vocea stinsă, îl spune să'șl învețe Citirea cea prea mare din cele două fețe, Și însă’șl ea alături se puse la’mpletit. Cum, dar! avea dreptate copilul el să’ntrebe De ce un mort, prin moarte, hrănește pe cel viă? De ce’l viața noastră un cimitir pustiii ? De ce’n umana ginte sunt nobili, este plebe? De ce dn Silla calcă pe-un Marift fără vină, Și’n urma lui, el însu’și, ne lasă o ruină, Pe care vine-un Cezar s’o’nalțe iar la loc, Și căreia Neronil rîzînd i-or pune foc?... De ce printre urzeala acestei lungi viețe Se lasă din văzduhuri de-acele surde cefe Ce înghețând pe ițe, formează ciucuri mari De zile lungi și triste cu suferințl amari?.., 0... lume, lume! ânger cu gura mititică Cu ochiul viă și ager, cu mâna ca de fee; De al toate aceste podoabe de femee 0.... lume, al pe buze mustață de pisică! www.digilnic.ro 262 LITERATORUL Sărmana, biata mumă, era făp de noroc! Ca pe un fier durerea o întărise ’n foc. Ea’nțelesese bine că hotărâse sorții Să’I crească copilașiul din darurile morțiî. De-aceea, fără milă, ea târguia cu toți Săraci saă cu avere, deștepți saă idioți, Și spre lăcașul vecinie îl tot mâna din urmă, Cu-aceia’șî pornpă veche, precum se mână-o turmă. IV Se’ntunecâ. Prin aer trecea arcuri de foc. Tună, Cădeați ici colo mari picături de ploaie., Părea câte o dată tot cerul că se’nmoaie In foc. Săgeți aprinse trăsneai! pomii pe loc. Huea cerulă de groază, huea întreg pământul, Cutreeraă văzduhul curentele și vântul Urlând ca uraganul pe surdele nisipuri Pe care’n zbor descrie neînțelese chipuri De sflncșî, de piramide, de dromaderî. Plouă. Țipați puii în cuiburi. Mureați în găuri șerpii. Prin codrii fără funduri cădeai! din fugă cerbii. Rostogolită’n rîpe umplute de puhoaie Spre marea nesfârșită mână apa de ploaie. Se’ntunecase groaznic. Plouă mereti.... Plouă. Udat până la oase venea un cavaler Purtând la scara șelei o lancie de fier. Pe drumul «ău fantastic el se părea că’și duce Ușoara sa viață mal grea de cât o cruce. El iși dorise calea ne isp ăvit de lungă Ca’n isprăvitul căit în veci să nu ajungă. Era frumosul Conte Roland de Nesselrod. Plecat prin uraganul ce’l întâlnea în cale Voia să’și spele’n ploaie rîzând visele sale Pe care omenirea i le nvelise’n glod El ișl lăsă în umbră castelul s<5u cel mare Și spre Orașiul Lubek venea ades călare Sperând,, ca or ce tată în vizitele? scurte Că’și va zări copilul jucându-se prin curte, Saă va vedea pe mumă, curală ca o nalbă, Cum fruntea și-o apleacă pe mâna ei cea albă Și sufletul, de vise bogat ca un tezaur, C.um il chemă pe dansul, el, vi ul ei de aur. www.digibuc.ro LITERATORUL 263 fii cum mergea prin aer cu-a fulgenlor ceată, Tăindu’șî printre ele un viitor măreț, Se cobori din ceruri un trăsnet de săgeată Ce prefăcu’n cărbune pe cal și călăreț. Acela’șî dric mal duse spre vecinicul lăcaș Un mult mai demn, mal nobil, mal mândru chiriaș Si-alâta tot. Se zice că s’aă găsită la el, închise ’nlr'o cutie alături de un inel, Aceste scrise: Este aici voința mea : Doresc ca peste piatra ce groapa’ml va avea, «Să se așeze bus ul copilului e’n lume Rămas fără de tată, r mâne fă ’de nume. Voesc ca g’eutatea’I chiar șin moi mântui meii 9 o simt că mă apasă mereă.... rnereă... mereă1... Din toată moștenirea, d n pietre de tot felul Alna-Linda’n doliă luă numai inelul. Jar dri ul duse âncă băt’ânl ca și copil.... Viața’I astfel . morț'I daă hrană celor vii. In A ni 1 1882 Dinlift Zamfirescu. I O K E L- NUVELĂ. DOAM ’El A RIȘTI TA RoMAXESCU, - CA OMAGIU TALENTULUI Sfitî, - ÎNCHIN ACESTE PAGINI. B n des fois cependant, sur sa t te briliante, P 0 o, la ssant cOurir le souffle de minuit, — San p uvoir ap is r sa fievre devorante, — S’a seyait et pleurait comme un Bufant maudit. Emile Zola. (Vers Intâtts; Paolo, p. 278). Sunt câțl-va ani d’aluncl. Era iarnă; — o iarnă aspră, neîmblânzită. Trecuse merul nopții și eQ tot stăm la gura sobei. Priveam ultima licărire a unul cărbune aproape d’a să stinge și cugetarea lă- ată ’n voia el, să oprea ’n trecut și ’l mângâia cu drag ; analiza prezentul poso- morit; s6 încerca să despice negura deasă a viitorului. www.digi1nic.ro 264 LITERATORUL Afară era viscol Zăpada isbea cu putere în geamuri și crivățul urla înfuriat. O suflare șuerătoare intră pe cos, stinse flacăra slăb'tă spulberând cenușa în toate părțile. Obosit și de alte vegheri trecute, m’aruncal în pat. Nu puteam s adorm; — o tristețe mare ’ml coprinsese sufletul, îmi învăluise cugetarea Vedeam totul în negru; presimțeam o nenorocire.. «Așteaptă>, — părea că’ml șoptește o voce din mine însumi. Lo iturl grăbite, în ușa de la scară, mă făcură să tresar din acea amorțeală bolnăvicioasă. Doctorul B. ’ml scria : «Vino îndată la^spital; - un nenorocit vrea să’țl vor- bească. > într’o clipă mă ’mbrăcaiă și ’n zece minute eram acolo. Nimic nu poate da o idee adevărată de spaima ce mă coprinse când văzul, n- tins pe un pat, cu p ptul scă da în sânge, pe Ionel, — prietenul meu din copilăriă. Nu ne întâlnisem de aproape ol ani. Eram m București numai de c"le-va zile- Impedicat de afaceri cari nu puteau fi întarz ate, nu mă dusesem âncă să’l văz;— iată’1 ânsă că’ml ese el înainte și în ce stare! Bietul băi t, abia putu să’ml întinză mâna si, cu vocea știnsă, cu un surîs care ’n I sfâșia inima, ’ml zise : «Ieri am aflat de sosirea ta... E o lașitate, o ne- bunie o crimă, dar am făcut o; — nu mai puteam trăi fără ea. întâmplarea safi nedibăci , m’a împed cat d’a muri îndată M’am gândit la tine și te-am chemat.. Să mă ingrăpe lângă ea... Nu mă condamna. Adio........» Murise! Murise cu sunsul pe buze sărmanul Ionel Abia împl’nise 22 de ani. Poet, visător, unul d n acel tineri fără răutate, fără ambițiuni egoiste, fără s pirat uni nebune. Respectat de tot, — iubit de mul I Dimineața să scula ca păsăr a, — cântând. Cântă cântă pe ramură sărm nă păsărică; cântă și nu te gândi la i rnă, lasă această grijă furnicel care să t<*ra te la p cioaiele tale Intr o zi începu a câta amorul • î tâlnue o femeie .. O iubi ca pe idealul lui. Ea ânsă era cochetă, vamt asă ușarnică. ’L trădâ și într’o bună dimineață ’l părăsi D’atuncI pe duse credința în sinceritatea si n t ălni ia iubirel femeeștt, nu mal spera că s’ar putea găsi o ființă care să 1 înțeleagă, să’l ridice de unde era afundat. Pentru el toate erați ca aceia pe care, din nenorocire, o întâlni e: — schimbă- cioase, cu inimile reci, de piatră. www.digitmc.ro LlTERATOffUL 265 Din cauza uneia, le disprețuia pe toate. ȘI formase convincțiunea nestrămutată că femeia nu merită iubire, *— o iubire nebună, cum o ’nțelegea el. O rădicase prea sus în imaginațiunea lui. O așezase pe un piedestal înalt.. Și, în urmă, s’o vază căzând jos, jos de tot, — devenind cea din urmă dintre femei! Era un timp când nu să mal gândea nici la ea, nici la vr’un alt amor; — să dăduse cu totul studiului, — alinătorul multor dureri. Citea necontenit. Rar 1 vedeai la vr’o petrecere, la vr’o nebunie d’ale tinereții. Sta închis zi și noapte în casă si, fără preget, cu nesațiti, învăța, să perfecționa. Ajunsesem toți prietinii lui, — și avea mulțl prietini Ionel, — ajunsesem a crede că prima încercare nenorocită, primul pahar care I amarîse buzele, îl luase orl-ce iluziune, ÎI sdrobise inima pentru tot-d auna. Singur credea așa. Să simțea tare; spunea, cu tot dinadinsul, că pentru el s’a închis calea plăcerilor si bucuriilor acestei lumi! Nu știa, bietul Ionel, că omul rămâne tot om, ori câte nenorociri ar trece peste densul, ori cât de mari dureri l-ar sfâșia inima, — ne cum o mică decepțiune a ti- nereții, un prim amor, răsplătit cu necredință și părăsire. Inima omenească, adăpost tot-d’auna deschis fericirel ca și nenorocirel, durerii și plăcerii. — e tot-d’auna verde, tot-d’auna gata să simță și să grămădească pa- siuni noi. Sunt rari, foarte rari, acele cazuri — dese în imaginația bolnavă a unor scrii • torl, — în cari o pasiune nenorocită strivește inima pentru vecie; — sunt așa de rari, c’am putea zice că nu egzistă.... Ionel ânsă, era tânăr și credea că are convincțiunl rezultate din esperiențe! Să considera bătrân pentru această Iunie și tuturor acelor care! spunea, că în- tr’o zi să va schimba, că va veni un timp când inima-I, acum rece și nepăsătoare în fața pasiunilor, va bate din noii și cu mal multă putere, — le surâdea, le re- peta neîncetat: Stejarul de pe munte ce trăsnetul lovește, Stă âncS în picioare, — semeț și neclintit.... Dar mima i e arsă și ori cât mai trăește, De nici o primă-vară nu poate fi ’nvergit. (*) începusem a crede și noi în vorbele lui. Era atât de bătrânicios în toate faptele sale, în cât eram aproape convinși cu toții, că nici o primă-vară, orl-cât de dătătoare de viață ar fi, nu eră cu putință să’l transforme, să’l îmbrace din noii în mantia iluziunilor! (♦) Gr. M, Alecsanțlrescu. www.digibuc.ro 266 LITERATORUL Inima lui bătea numai pentru două lucruri: — studiul și prietenia. Da, Ionel era bun prieten; bun pentru mulțl, — neprețuit pentru mine! Ne despărțisem la plecarea mea din București. L’a început ’ml scria des; — în urmă mal rar, — până cp încetă d’o-dată, fără să știti de ce. I-am mal scris âncă • — nici un răspuns! Ca să mă fi uitat, să nu mal mă fi iubit Ionel, — era cu neputință, — o știam, eram ’ sigur.. > Ce era dar ? Am auzit de la el puțin în acea noapte de neagră amintire, iar a doua zi am a- flat tot. Ionel fusese încercat pentru a doua ără și, din nefericire, fără mijloc de în- dreptare. D’astă dată, nu nestatornicia omenescă ’l lovise ci sărta, ne’mpăcata și adesea sălbatica sărtă. Și cu tăte acestea, puțin trebuia pentrii a face fericirea lui Ionel: — ar fi fost ușor, cred, să trăiască, pe lângă atâtea miliăne de ființe, și aceia care era consolațiunea și balsamul alinător al prietenului meti, — scândura de care să agățase cu energia celui care să înecă! Dar nu .. Ar fi fost fericit ș’acest lucru nu e cu putință! ’L dusesem la ultima locuință. Țărâna să grămădise peste densul. Priveam mormântul și nu credeam că pe el l’am scoborât acolo. — Ionel mort! O! nu; nu e cu putință. Nu să păte să rămâiu singur, — fără prietenul meii, fără bunul med Ionel... Și era așa.; — plecase pentru tot-d’auna. Intre hârtiile lui am găsit un caet, un început de memoria intim, unde Tone ’șl vorbea une-orl lui singur. • L’am citit și l’am udat cu lacrăml. Pentru mine, când citeam, părea că e vocea lui care’ml vorbește. Pentru indiferenți însă, ar fi obositor să 1 transcrii! aci, în întregul lui. Câte-va pagine, vor da pe față temperamentul poetic, și puțin cam romantic al prietenului met! : 5 lulifl 187... «De sigur, puțini sunt aceia cari n’aâ fost măcar odată la poștâ, să ducă o seri, săre sad un pachet; — dar mal puțini trebue să fie, și păte rar s’ar mal găsi un om, care să fi stat ore întregi lângă o cutie de scrisori. www.digi1nic.ro LITERATORUL 267 «Eti unul am făcut’o, nu de plăcere, bine înțeles, ci de nevoe. Erați patru ore după amiezi. ’MI dasem întâlnire în intrarea biurolul poștal; — și, din fericirea sati nenorocirea mea, — viitorul ’ml-o va spune, — așteptatul meii întârziase mult peste timpul fixat. In acest interval de adăstare, am făcut niște observări curiăse. Am văzut pe un bătrân, încovoiat sub greutatea anilor, cu capul plin de nin săre, — pășind răzemat în toiagul bătrâneții, spre cutie ș aruncând o scrisore mo- totolită : — era p<5te un tată care scria fiului săâ, în țări străine, arătându-I dorul și iubirea lui, îmbărbătândul și îndemnândul să să silăscă a să întărce mal iute, — căci nu departe era ziua când va avea năvoie de el, când va trebui să fie lângă densul pentru cea din urmă 6ră! «Am vădut apoi o tânără, grăbită, cu pasul nesigur, cu ochii în tăte părțile, de- punând un plic de care cu greu să despărțea : — era de sigur femeia măritată, cu inima înflăcărată, cu buza arsă de setep, iubirii, care venea să depue în cutia in- diferentă, taina inimii el, — să trămită acelui pentru care suspina, tot ce voia săi zică, tot ce nu’I putea spune din gură și între patru ochi! «Am văzut în urmă pe un altul, mergând cu pași repezi, cu ochii scînteetorl de mânie și asvârhnd cu dispreț scrisărea care! tremura ’n mână : — era p<5 te ne- guțătorul înșelat de tovarășul lui; — era anfcul, trădat de amicul lui, care venea să trimiță ființei nedemne de încredere saii de amicie, ultimul cuvânt ce avea să se mal zică între el! «Priveam, de aprăpe o oră, pe aceștia și pe mulțl alții, cum veneau și să du- ceați. Mă uitam și’ml închipuiam, de o parte, tăte acele sentimente și cugetări o- sebite, opuse; — de alta, cutia care le primea pe tdte cu nepăsare. E a să plec, când auzii o esclamare... —«Ce e de făcut, domnule, — ’mi zise, în limba franceză, o femee tânără și d’o frumusețe care mă pironi în loc ? Am aruncat o scrisâre în locul alteia. Spune-mi, te rog, e vr’un mijloc s’o iaîî înapoi? — «O vel avea îndată, dămnă. «O întreb de formă și adresă.. Ce dulce vorbea!.. Cunoșteam pe impiegatul de servicii!; ’lîl rog, o caută, o găsim și mă întorc s’o dati imprudentei sele stăpâne. «Voi să’ml mulțumâscă..—Nimic, dâmnă, nimic; am făcut tot ce-ar fi făcut ori- cine în locul meii;, și m’am depărtat in grabă. M’am depărtat! Inima-mi însă i să dăduse rdbă și amintirea el ’mi turbură cugetarea.. O iubeam? Nu. Era absurd : — o văzusem numai de cinci minute! 13 Iul il ,. . «Peste opt zile am revăzut-o. «Mergeam în același vagon, fără să știti. www.digilnic.ro 268 LITERATORUL «Căldurile cele mari ale verel, aerul gretî al Bucureștilor, care ’mî apăsa, peptul și mă obosea, mă goneați din capitală și luâsem drumul spre Sinaia. «Priveam frumdsele și fermecătdrele panorame ale munților noștri. Respiram cu lăcomie aerul curat și răcoros, — și cu vederea rătăcită și încântată, -cti inima plină de mulțumire, cu gândirea oprită în loc, liniștită de ori-ce cugetare, — stăm la fereastra vagonului și admiram înălțimele de piatră; mă uitam înainte și ’n na- pol și vedeam trenul, asemenea un balaur din poveste, cu capul în strîmtorile mun- ților, cu căda printre stânci, luptându-se cu pantele neînduplecate, strecurându se printre înălțimi, pătrunzându-le de la un capăt până la altul; ’mî aruncam apoi ochii spre Prahova, limpede ca cristalul: o vedeam cum spumează, rostogolindu- se ca o panglică argintie, peste pietrile din vale «Nu mal mă gândeam la nimic : eram singur în acel munți! Un întunerec^o ndpte care mă învălui d’o-dată, mă smulse din visare si mă făcu să tnă isbesc de realitate. Peste cate va secunde era lumină : — trecusem prin pântecele străpuns al muntelui. «Mă uitai în juru-ml prin vagon și, la câțl-va pași, la fereastră, dusă pe gânduri, cu privirea ațintită p’o înălțime acoperită cu brazi care dominau drumul în partea stângă — sta o femeie; la o mișcare ce făcui, să întdrse, mă salută și’ml surâse. Era ea necunoscuta din intrarea biuroulul postai... Peste o oră eram buni prie- teni ; nu știu cum, dat am început să vorbim ca cum ne-am fi cunoscut încă de mult! «Să numea Olberta. Era spaniolă. Venise în BucurescI, de cât-va timp; - era prima-dona trupei de la teatrul***. Era artistă, — actriță adică. Acest cuvânt, pe cărei pronun ă cu destulă modestie, mă făcu să perz ori-ce ilusiune, o coborâ de unde o rădicasem cu încetul; — ’mî părea rătî că vorbisem așa de intim cu ea. . . P’atuncI, nu mă pătrunsesem încă de puțina temeinicie ce are credința, aprdpe genera'ă la noi, care aruncă desconsiderare pe capul acestor femei. Lumea nu voiește- să vază că printre ele, sunt unele, tot așa de nobile ca și arta căreia s’aii devotat 1.. Cât eram de departe a sci cu cine aveam a face! Cât de mult mă mustrâ conștiința peste puține zile, și cum roșesc chiar acum, când mărturisesc reaua idee ce’ml făcusem despre densa! 20 Iubii .. «Timpul cât am stat la Sinaia preumblările prin munți alături cu ea, convor birile ce am avut la tulpina brazilor, isolațl de lume, — aii rămas neșterse din m mona mea. «Eram nedespărțțl.. «Ră ăritul sdr lui ne găsea unul lângă altul ; — apusul ne lăsa tot așa. Luna, care în timpul acelor frumdse șeii de vară inunda delurile și râpele cu lumina www.digibuc.ro LITERATORUL el cea albă, se uita la noi îndelung, cum urcam și scoboram mână ’n mână, po- tecile printre brazi, — iar murmurul Prahovei, facea adesea să n’auzim ce ne spuneam unul altuia. «Atunci, în puținele zile pe care le-am petrecut în fața feucegilor, ascunși în nori, am înțeles pe cine aveam lângă mine, — am văzut că artista-mea. era demnă de acest nume; era artistă cu inima și cugetarea; simțea ca un poet, admira și să impresiona ca un copil I «Acolo, în sînul Carpaților și sub umbra pădurilor cel acoper, — ’ml desco- peri fiica Evel din amordsa Spaniă, tăte comorile spiritului și inimel el! Acolo și prin ea, am învățat să admir mal bine frumusețea și măreția operilor naturel. I-a fost dat el, locuitărea unei țări depărtate, soră cu a ndstră, să regenereze, să transforme cu totul pe îmbătrânitul înainte de timp, pe ateul nesocotit... — Nu, ’ml zicea ea, n’al fost nici odată nefericit, nu știi pe e suferința; trebue să suferi, trebuQ să fii lovit cumplit de sărtă, ca să vezi și să simți cât e de necesară și în- tăritâre credința și cum te face să speri o sdrtă mal bună, un sfârșit al durerilor în c;are te afli... — Să fii lovit de nenorocire, s’atund vel vedea cum credința ’țl ră dică manele către Cer să rogi pe Dumnezeii, — cum speranța ’țl alină durerile și te întăresce în contra amarurilor vieții!... Da, am auzit aceste vorbe de la ea, de la artista peregrină, de la paria socie- ’dstre. ^gură mă povățuia să mă feresc, în viitor, de asemenea ființe. — Sunt va- ’ml zicea adesea, interesate, nestatornice. Să gândesce numai la succesele getă numai cum să aibă mal mulțl adoratori, cum să întărcă mințile la mal nerl. Fac parte din clasa lor, dar nu sunt ca ele... ici nu era ! «Cine a văzut’o pe scenă, ’l-a putut admira frumusețea, ’șl amintește simpatica i armoniăsa el voce,— dar nu știe ce simțiminte nobile ’I mișca mima, ce cuge- ărl înalte îl frământa mintea! 27 lulia... într’o sără, Olberta era singură în odaea el; sta dusă pe gânduri;— n’a sim- ând am intrat. Ședea la fereastră și privea sdrele cum să ascunde, — ■ându-se pe după culmile împădurite. Era o sără din cele frumăse, în care sătulă, obosită de profumurl, de căldură și de viață, pare că să odih- le voluptățile de peste zi! epu un vent răcoritor. Frunzele, mișcate de adierea lui, tremurai!. Să n depărtare curgerea apel, lătratul câinilor și acele nenumărate și tai- ’ente care s’aud șoptind prin văile adormite... ta ’șl strângea peptul; vrea âă oprească suspinele gata d’a isbucni www.digjtmc.ro 270 LITERATORUL și să năbușească într’ânsul dorințe strigătore ‘ — apoi să arunca pe pat și începu să plângă... Mă uitam cu mirare și nu’ml puteam esplica motivul unei așa de mari întristări. Era puțin timp de când ne despărțisem; o lăsasem veselă; mă rugase să viii cât de iute... «Cât am suferit în acel moment! Cine știe, ’mi ziceam, unde se gândește! La țara el, pote; — la familia el, la iubitul el!... «M’apropil repede, cu inima ’nghețată... Mă vede, plânge mal tare și ’mi spune tot, în grabă, înecată în lacrăml, întreruptă de suspine: jpe mine itibea, numai pe mtne! «Și mie, nici nu’ml trecea prin minte, nici nu îndrăsneam a crede... O ! am a- vut acel moment de fericire, care m’a răsplătit de tot ce, suferisem până atunci, care a răscumpărat cu prisos tote lacrămile vărsate în ascuns pentru ea! «Acea nopte fu ultima în care ne-am mal numit prieteni...» Așa se termină notițele lui Ionel. încetase d’a mal încredința hârtiei cugetările săle intime, pentru că lipsea în- doiala; — era fericit, o fi dis el; — satisfăcut, sch'8e cn repeziciune, puse mâna pe un săcul ț, și ’l scoase afară; dupe aceia, ca și cum s’ar fi îndoit de egzactitatea sumei ce i se spusese că conținea, începu a-I număra, și nimic nu p tu să-l dis- tragă din socotirea el, pînă ce nu pronunță finalul cuvent : tocmai. Vărsă banii în pungoiQ și ’l închise în același săltar, a cărui eh iă o luâ cu sine. în acest timp un orologii! de părete bătu nouă lovituri. Alături cu orologiul spânzură mal multe pistoale încărcate. — Ecaterină, zise Mirea, cred că-I timpul să cinăm ... Dar nu văd pe Mircea. Unde-I el ? — Te a așteptat pân’ mal adineauri, îotrebându-mă ’ntr’una • «Unde-o fi tata?» La urma urmei, văzând că în zadar aștepta, a cerut să mănânce, și s’a culcat colo pe canapea. Tatăl depuse un sărutat pe fruntea caudită a unul drăgălaș copl de nouă ani; în uimă, soțul și soața, merseră într’o cameră lăturalnică spre a’șl lua cina * * * Să ni se Ierte o mică abatere. Cu 25 de ani înainte, casele în care am văzut pe doamna Ecaterine eraO locuite de un boer numit Clucerul Șotrea Domeanu. El era bogat și nu-I remânea ca moștenitor al bunurilor sale de cât un singur fin : era Mirea, care pe atunci n’avea de cât zece ani. De o natură pornită spre înfuriare, neascultător, leneș, copilul nu făgăduia părintelui săă multe nădejdi, că I era ne- dostolnic de a fi primitor de o educațiune vrednică de neamul seO. Tatăl, pr'cepâid că în casa părintească va fi aproape pe te putință de a’l crește, se hotărî de a’l trimite îutro str ini, cu gând că doar s’ar cuminți văzându-se încunjurat de obrazele posomorite ale dascălilor și e re- gula sistematică ce prezidează în institutele de educație4 Așa dar, fu depărtat de cămin, și in- ternat într’un pensionat din capitala țârei. Dar și acolo, ca și la tată-săă, el era o fiară, ce nu www.digibuc.ro 278 LITERATORUL voia cu nici un preț să se domesticească, așa că dascălii sel putură foarte puțin să-l dezbere de caracterul sSO. Cât despre carte, puțină cătățime putu să se prinză de creerul s60, în intervalul de șease ani cât fu la școală. Și nu că doară inteligența ÎI era ingrată, din potrivă : când e- goistnul sătt era adânc rănit prin vr’o mustrare în vileag a profesorilor sel, cari ’I arătati pro- pășirile făcute de colegii săi și ignoranța în care se cufunda el prin îndărătnicia sa stăruitoare, atunci tânărul se punea pe carte, îșl învăța lecțiile, și dădea răspunsurile cele mai mulțumitoare Dar aceasta se întâmpla cam rar din parte-I, și de aceia rămânea tot-drauna tn urmă colegilor sel Dar veni un timp, când tutulor li se urî cu purtarea sa. într’una din zile, în al șeaselea an al școlăritulul sett, unul din colegi îl adresă un cuvânt care i se păru cam insultător, și fără ca el, Mirea, să se jeluiască pedagogului lor, fără a-șl liniști talazul mâniei luă pe protivnicul sett de piept, 11 zgudui puternic, îl făcu vânt și-l az- vârli într’un șanț ce se afla din întâmplare în curtea școalel. Un strigăt Ieși din gura căzutului, strigăt de durere, care puse în picioare pe director, pedagogi și elevi. Când alergară se vadă cele ce se întâmplase, cel care zăcea în șanț, leșinase. Sosi doctorul. Suferindul, de și fusese greti zdruncinat, nu avu a păți alt-ceva de cât sucirea unei vine a piciorului. Directorul ânsă, dădu afară din pensionat pe acest băiat care avea niște dispozițiunl atât de mult aplecate spre sălbătăcie. Mirea veni la tată-sett. Tată-sett la început cârmi puțin din nss, dar fiind-că fiul sett era res- fățat de mic, îl ertă, și dupe trei ani îl înrolă într’un regiment spre a’șl face rândul la oaste, nădăjduind că doar s’o îndrepta pe calea cea bună. Dar zadarnică-I fuse așteptarea, căci în pur- tarea sa nici o schimbare nu se săvârșise : Mirea soldatul, era acelaș ca și Mirea școlarul în acel timp tatăl său moare, și el remâne moștenitor. N’avea de cât 22 de ani când se li- berase din oștire. Stăpân pe o casă mare în Brăila și pe o moșie ce-I aducea un venit de peste pouă mii de galbeni anual adăugați Ia banii lăsațl de betrenul Clucer Șotrea la moarte-I, Mi ea Dorneanu revedea înaintea sa desebizându-se drumul cel larg al plăcerilor, nefimd nimeni care să-l împedice d a și Ie îndestula. Când cheltui In desfranărl t°ate paralele și când nu-I mal re- mase de cât casete și moșia, se hotărî să pună o stavilă risipelor sale, însurandu-se. Hotărîrea era înțelepțiască, dar stavila, din nenorocire nu era de cât vremelnică. A fost de ajuns să-și propună candidatura, pentru ca să 1 îndesiască pețitorii de pnn toate părțile, cu fel-de-fel e propuneri, unele mal avantagioașe de cât altele în sfârșit se văzu și însurat. Norocul, întâmplarea sau Providența, voi ca soția sa, nu numai să nu se asemuiască cu mare parte din acelea de secsul et, da să și facă, prin caracterul el un contrast izbitor cu na- tura lui Mirea. Frumoasă, inocentă și cu o inimă plină de simțimânte virtuoase, Ecaterina, iu- bia pe bărbatul el mal mult de cât ar fi meritat el. Cu, toate aceste, el, al cărui caracter îl cu- noaștem deja, pricinuise tine‘ei sale neveste multe neajunsuri, care sfârșiiă prin a-I amărî sufletul, nsipindu-I on-ce Aluziuni de ferici e caznică, iluz uni d spre oare adesea-orl ÎI vorbise mumă sa, și la care, Eca erina, visase atat de mult în cei d ântâl ani al tmerețel sale. Ceia ce întris'a și mal adânc pe d-na Dorneanu era patima nebuneasă a jocului de căiți do care era î lănțuit soțul el. Adesea-orl, serile, el se lipsea de desme dările ce putea să-I procuree o soție tânără; de iubirea unei odrasle a lor și de atâtea alte fericiri, ce numai din căminul căz- niciel sânt în star să izioiască. El se lipsea de to te, p ntru a se înfunda într’una din came- rile c zinul I, ochii pir iț“ e statorni el nor cui I Și câ e mus lărl nu I făcea s ția sa! Dar Mirea nu voia s’o ascilt», și urma pe vâ n’^’ îngr zitor către caie îl mâna urî a sa deprindere. old, incungiurat de o mulțime de g e I, de ovrei și de călători streini, cu a 1 căiți cu agitațiunea iu suflet, pierd a nopți mtr gl încrezendu se ne- www.digibuc.ro CJ. „LUPTA PENTI'iU LUMINĂ" „LUMINA PRIN LUPTĂ" y \ ---------------- X. < REVISTA LITERARĂ DIN BUCUREȘTI. , CONTROL DE S^IL« ANUL III. «- No- 5. Semestrul lutaiă SUMARIUL: . Alina-Lind , poezie . . ........ ....................... 2. Ionel nuvelă^. , . ................. ... . . 3 O taină, noe zie............................. ...... 4. N ap ea-pe Iul e p ezie...................’............. ă. ".nu uita, t»Wi .................................. . d Quand, poezie . . ............................... 7. Carto orul, n ivelă ................................ 8. Curs de li eratură dramatici. (Dupe S-nt Mare Qirardin). 9. Doamnei, poezie < ...... r ..................... ... 0 1 Maid, poezie........... . . . . .............., . 1. Surorile de caritate, poezie ........... . . 2. De ce tăceți? poez e . . ........ i ... . 3. Moștenitorul crimei, dramă (urm re)..................... •4. In albumul, poezie.....,............................... o. El și Ea, poezie................................... ti Ar fi fost poezie........... i . , .,•.... 7. De ăiua ta poezie....................................... 8. lonaș și Sasul, poezie .... .... ....... 9. Mincinosul, Comedie.............. . , , . . 0. Castele In Spania, poezie............................... 1 Am cântat, poezie....................................... 2. Esamenul clasei de declamațiune, critică .... l ... . .3. Un regret, poezie...................................... 4. Notiță Literară ........................................ 5. La ochelari! poetului meu Al. A Macedonski.............. 3. Poetului meO Al. A. Macedonski, poezie ................. 7. Cântec despre o bătrână, pozie. . , . ....... 8. Clavirul teu, poezie. . ......................,...., 9. Poetului Carol Scrob, poezie............................ 0. La Bucaresto se , ...................................... 1. Bibliografie............................................ „LIBERTATE DE IDEl“ de D-I DuiliH Zomfirq&cu, » » D. D. Racov'ta. > D-b» Matilda P ni. > M Al. A. Macedonsch ’. » » Th. M. Stoenescw > > Lăuta Chardon. » » Mihail Demetrescu. > > Th. M. Stoenescu. > > Carol Scrob > D-ni Matii a Poni. > D-l loan N. lancovescu. » > N. Hicoleanu. > » George Buzoianu. > > Al. Al. Macedonschi » Th. M Stoenesc i. > > Petre Mihăescu. > > II. St Davidescu, » » 8. II. Marian. » > St Ve eseu. * » Al. A. Macedonschi. » > Stei an Grozea , > Gnm. * > Th C. Penciuleecu. Redactiunea. > » Ion N. lancovescu » » » » » » Petre Dulfu. , » M Toncescu. > > C. N Vasiles u. > » Louis Chardon. Redacfiunea. BUCUKESCÎ TIPOGRAFIA ACADEMIEI ROMÂNE, (LABQRATORlI ROMÂNI), 26, — Strada Academiei — 26. 1882 ----------- PREȚUL 3 LEI. www.digi1nic.ro www.digibuc.ro LITERATORUL 279 * * ♦ Cinară. Se găsiafi în salonaș, unde ’șl sorbiaîi obicinuita cafea. Un servitor aduse Iul Dorneanu n răvaș: era de la Nicolache. Iată ce coprindea: «Prietene, Rdmniceanul a venit; are cu sine peste două mii de galbeni. Ia bani cât de mulțl, ți vîn , căci lupta va fi aprigă.» Mcolaki Mistikis. E aterina nu știa coprinsul răvașului, dar fiind-eă bărbatul el, dupe ce’l citise îl lăsase, din lipsă de prevedere, deschis pe colțul mesei, densa putu să-și arunce o căutătură furișată pe rân- durile sale. Citind, o negură ÎI coprinse fruntea; ochii i se întunecară; trăsurile feței 1 se pă- liră : totalitatea ființei sale nu ecsprima, în acele minute, de cât indignați unea, sfâșierea ini mei dispenrea. Ca și cum ar fi prevăzut cu ochii mințel,—ochi nevăzuțl dar care arare-orl se înșeală,— o mare catastrofă ce era în minutul de a izbucni, Eeaterina se hotărî să opriască prin ferbinte rugăciuni du'erea soțului el la obicinuitul seu loc de întâlnire. O tăcere de câte-va minute urmă, tăcere în timpul căreia atât Mirea cât și Ecatei'ina păreau că sunt în prada unor gânduri opuse în tinta lor. — Draga mes, zise soțul cu cel mal dulce glas de care ar fi putut fi capabil organul său vocal; niște afaceri.... de moșie, mă silesc să te las pentru câte-va ore.... — Destul, domnule, destul 1 întâmpină ea; știfi de mal nainte aceia ce al să-mi spui. Nu este așa că vrei să te duci la Cazin? Respunde, pentru ce tăgădueștl mărturisirea unul adevăr, ce stă scris pe acel răvaș, și oare te-ar desminți dacă al avea cuiagiul săi arăți9 — Dar te înșeli, femeiă!... Cine țl-a spus că....... — Scrisoarea ne-despărțitulul tovarăș al nopților pierdute de tine la cărți; scrisoarea lui Mi- stikis, pe a cărei cuprindere am surprins’o. — Al... tu ai citit’o? zise el făcând o mișcare de ciudă; el bine' așa e; mă duc la cazin; mă duc să joc cărți; mă duc să fac ce vreaă; și,—val aceluia care s ar încumeți să mă împie- dice în drumul meii!... Mi se pare că eii sunt stăpenul aci; mă-nțelegl tu, femeiă?.... strigă el pornind asupră-I niște ochi din care țîșmau scîntel de mânie. — Mirea! adăugă Eiaterina Imprennându-șl albele salle mâni în atitudinea unul om care se roagă și începând a plânge; Mirea f în numele iubirel ce am pentru tine te rog nu te duce la joc în această seară; nu te duce, căci o presimțire tainică îmi șoptește că nu-țl va merge bine; în numele cerului, nu te duce!... Gândește-te că mergi spre ruina ta spre a mea, spre a lui Mircea fiul nostru și spre a noastră a tutulor! Gândește-te că s’ar putea întâmpla să pierzi tot și atunci.... o! atunci un viitor nehotărît și plin de restriști ne va fi deschis, și cu deosebire fiu- lui tău pentru a cărei Creștere ar trebui să cugețl mal matur. Sânt șase ani de când această pa- timă te-a copleșit, și... — Dar sfârșește o dată cu lecțiile tale de morală, căci simț sângele urcăndu-mi-se ’n cap !.. Și pumnii lui Mirea se plimbați amenințător pe de-asupra capului sărmanei femei. — Sfârșește o dată, urmă el, căci ar putea să se întâmple vre-o nenorocire, mal știfi și eu? dacă ași da liberă pornire mâniei mele! Ți-am spus că sunt stăpân pe faptele mele, or-care ar fi ele, mă ’nțelegl tu? prin urmare, voiu face aceia ce ’mi va plăcea.... vorbă scurtă! Și zicând aceste cuvinte, trase saltarul scrinului, puse punga cu mia de galbeni în buzunar și 1 Ieși trântind dupe sine ușa casei. Iar sărmana Eeaterina, văzând că rugăciunile și lacrimile sale nu putură să înrîureze întru www.digibuc.ro 280 LITERATORUL n mic asupra inîmel împietrite a bărbatului seu, îngenuchiă înaintea unei iconițe ce era atâr- nată d’asyprâ untl firide, și acoperindu-șl cu batista ochii, dm care curgaeu pâraie de lacrimi se țugă în taină.... (V urma) Mihail Demetrescu. CURS DE LITERATURI DRAMATICA (dupe Saint Marc Girabdin). In ce mod teatrul antic csprima emoțiunile care aparțin dui ere fizice și temerel de moarte.— Cum le espnmă teatrul modern — Iphigenia de Euripide și de Eacine. — Angelo, Tiranul Padovei, de Victor Ilugo. Fie-care simțimânt îșl are istoria sa; și această istorie e destul de curioasă, pentru că ea es prescurtarea istoriei umanitățel. De și simțitnentele initnei omenești nu se schimbă, cu toate acestea, ele resimt asemenia efectul revoluțiunilor religioase și politice, care se petrec în lume, Ele ’și păstrează natura dar îșî schimbă espresiunea, critica literară face istoria lumel. Atnorul vieței este simțimântul cel mal statornic și cel mal universal al inimel omenești, Hiat bine un bădăran îtl viață, de cât un împdrat in mormânt. zice fabulistul La Fontaine; și vorbind ast-fel el interpretă convorbirea lui Achile și a lui Ulyse în infern. — «Achile, zice Ulyse, altă dată tu erai onorat printre cel vil, ca și un Zeii; dar acum văd că poruncești și celor morțl : așa dar ție nu ’țl pare răă de viață . — Ulyse, ăspunde Achite nu căuta să-mi mângâi moartea: ’mi-ar fi plăcut mai bine să fiii un lucrător i să-mi câștig hrana lăngă un stăpân sărac, care n’ar fi avut să-mi dea în toate zilele de mâncare, de cât să poruncesc acestor umbre fără viată». Viața es e un lucru așa de dulce, și cel vechi o regretati ca și cel de astă-zl. Această părere de răfi pentru viață, pe care poeții o puneați în gura eroilor lor murinzi, nu pro- ducea un ce fricos și slab; era atingător și plin de emoțiune Două feluri de oameni criticaseră la greci slăbiciunea eroilor murinzi, și aceștia nu sânt in tot d’auna cei mai fideli interprețl al natureî umane, și anume : Poeții satirici și filosofii; unii pentru că vedeafi lumea numai în urîtul el, și alții pentru că voiai! să facă din sim- țimântele omenești un sistem metodic și regulat. Plafon îl acuza că ar micșora sufletele pun plângerile lor, și Cicerone, discipol și traducător al filosofilor greci, lăuda pe bătrânul Pacuvius, că ar fi imitat pe Sophocle în piesa sa Ulyse rănit, și că ar fi dat eroilor săi murinzi o putere și o statornicie demnă de Roma și de stoicism. Vechiul teatru frances pare a fi fost mal mult de partea lui Cicerone de cât de acea lui Sophocle : eroii și eroinele sale mor cu p mărire admirabilă; și în același timp spectatorul îșl află și el mulțumirea sa. înălțimea simțimântelor lor împiedică pietatea; și, văzându*! că renunță așa de ușor la viață, în contra noastră, căpătăm o parte din puternica lor nesimțire. Mal multe lucruri aii contribuit la statornicirea eroilor noștri! de tragedii : influența observațiuniior pe care filo- sofii antici te făceați poeților dramatici, egzemplul răă înțeles de martirii creștinismului. I- deia de onoare, născută din obicinqința vieței militare și din întreprinderea espusă perico- julul? care EI binet ce are â face? www.digibuc.ro literatorul 289 V A 8 I L 8. Ce fel ce are a face ? Da tare ești de fire domnule, dar a început să curgă demnitari din toate părțile, jurnalele băteaă toba prin București; a' înțelegi bine singurul lucru ce aveam de făcut era de a lua la sănătoasa. R o J A N. Și al fugit fără cea mal mică rușine ? V A 8 I L E. Ha! Ha’ Ha! rușine, al? Dumneata ’ml vorbești de rușine. — Zătt, că-mj-este mie mal ru- șine de dumneata acum. R 0 J A N (a parte, scrășnind din dinți). Mizerabilul (tare) Așa dar al venit să te scap iar de pușcărie. V A s i L E. N’aveă grijă, mă scap eă singur, și pentru asta n’am de căt să spui lucrul cum este. R O J A N. Ești nebun ? V A S 1 L E. Nici nebun nici nimic, voi spune că înainte de a fi sub-prefect, am fost servitorul D-tale și că pe când eram servitorul D-tale............ R o J AN. Nu vel spune nimic din toate astea t ... . V Ă 8 i L s. Nu ? și pentru ce oare ? R o J A N. Pentru că nu o voesc ett ... . V A 8 I L 8. FA ași ? .... și ce-mi pasă mie dacă vrei D-ta saă nu ?......... R o 3 A N. Asta nu o vel face, ’țl zic. V a s i L E. Âncă o dată, mă rog, pentru ce ? Numai pentru că-mi ordoni D-ta ? R O J A N (a parte). Trebue să mă scap de el cu ori-ce chip (tare) să sfârșim o dată cil comedia asta, în doue cuvinte, câți bani ’țl trebue ? V A s IL K. Apoi.... cred că -.. . vre-o 10,000 de franci.... R 0 I A N (0 săritură înapoi) 10,000 detauacX? V A 8 11 Rinițor tu j. hinițar kM 19 www.digfouc.ro 290 LITERATORUL Rojan. Dar al înebunit ? V ă s I L K. EI. . . fii mal politicos ce dracul. Rojan (voește să se repeadă, la Vafcile). Mizerabile..... VASILE (punând revolverul In pieptul Iul Rojan) Fii de treab Rojan (trăgându-se înapoi) Armati....... V A 8 I I E Acum la rândul meii! Așa e că nu te așteptat? . .. Asta însemnează că efl știam cu cine aveam a face. Dar nu te teme, eă nu voi să te omor, asta nu e datoria mea . . . . dar toate lu- crurile aii un sfârsit.De atâta timp mă ții înlănțuit sub gbiara D-tale .». . Acum. .. Rojan Ce al făcut? SCENA vm. ACEIAȘI ELE0N0RA (pierdută, intră cu furie) EltonorA (către Rojan) Fugi, fugi, pentru Dumnezeii, el poate să sossască .... George știe tot... numai sta un moment.... dar fugi.... Rojan Dar pentru ce să fug ? .. . Ecsplică-te. Eleonora Un om te-a tradat, George știe tot... . Alecsandre, fie-țl milă de mine, fie-țl milă de copilul meti, căci el e nebun de durere. Rojan Mizerabile.....trebue să te ecstermin (se repede la Vasile, acesta nu are timp să șl scoată re- volverul, Eleonora rămâne mută). SCENA IX. ACEIAȘI GEORGE (un procuror jandarm) GeoKGK (întinde m&na spre procuror, dar In acest moment vede pe Eleonora, ambi rămân unul In fața ce- lul-l-alt pănă la fine. Vasile se strecoară pe o ușă opusă). Procurorul (către Rojan] In numele legel, ești arestat ? Rojan Arestat ? Și pentru ce ? ProoVrolul 0 vel afla Înaintea justiției (către jandarm) Luați-l — (jandarmii '1 pun Intre dânșii și ea cu procure* tul, rămâne In scenă George Iu fața Eleonorel,,,. După ce liniștea s’a restabilit. George dă un strigăt au prem «mamă* și Cade), (Va urma) Cortina se lasă. www.digibuc.ro LITERATORUL 291 TIST ALBUMUL D-ȘOAREÎ N. A. De n’ar fi fost femeia, Frumosu-ar fi lipsit, De n’ar fi fost Frumosul, lipseai nemijlocit, • Și dacă tu din lume lipseai, lipsea din mine Odată cu credința în el, — credința ’n bine! AL A. Macedonskl. EL si EA Inima ’I era căminul unde flacărea iubire! Se aprinsese de o dată și ardea necontenit. Dezgustat de lumea ’ntreagă toate orele gâhdirel Le ’ndreptase spre-o ființă, corp cu suflet împietrit. Zile ’ntregl treceati ’namte-I și el fără să le simță Era mort pentru-omenire, pentru dânsa el trăea. Dar femea când nu are nici iluzii, nici credință, Nu se teme nici o dată de furtuni, de vreme rea. Rece și nesimțitoare, ea ’l privise multă vreme Ca pe statua, pe care o admiri fără-a simți; Ensă el găsea într’ensa patima ce’n suflet geme Și reiese-apol pe față frăgezimea a ’ncreți. Ea știuse-a lui simțire, ar fi vrut ca să’l Iubească, Dar un altul mal ’nainte, pentru dânsa a zîmbit. El simțea o mulțumire când putea să o privească, Ea ridea și ’n tot d’auna îl găsea ne suferit. Și acum când știm refrenul ăstui cântec de durere, Când cunoaștem hotărârea unul suflet amorțit, S’o lăsăm pe ea departe, într’a viețel mângâiere, Și să plângem pentru dânsul, căci el singur a iubit!.. Th. M. Stoeneacu. AR FI FOST... Ar fi fost cu mult mal bine Ca să nu mă fi născut, www.digilnic.ro 292 LITERATORUL Să trăiesc de-asfel de viață Și să cresc cum am crescut! București 1882 Dacă traiul este-o școală De mizerie și chin, Moartea poate să’ml dea pr emiți, C’am trecut’o pe deplin! Petre Mihăiescu. DE ZIUA TA. Am cătat pe ceru-albastiu stele mal sjînteitoare Ca să fac dintr’a lor raze un buchet, de ziua ta; Ensă tu de mal ’nainte, cu priviri fulgerătoare AI făcut, pe-acele stele norii negri-a să-arăta. Cu ce pot de astă dată să ncunun un dulce nume, Când în cuget am durere și în suflet un mormânt? Ție ’țl trebue viață veselie, jocuri, glume, Și eh nu mal am nimica vesel pe acest pământ. Tot ce pot să’țl dati Eleno, este inima-mi zdrobită, Este glasul care geme 'năbușit în pieptul meO. Ți le dau, să faci din ele o coroană’mpodobită Cu suspine și cu lacrimi, care-aâ curs și curg mereO. 'Nalță fruntea cu mândrie! Rîzl, fii veselă, petrece, Viitorul îți surîde; fericirea este-a ta; Ea e stinsă pentru mine și ’n curând pe piatra rece Vel citi cu întristare : «L’al ucis, dar nu’l uita!» 21 Aprilie 1882 H. St. Davidescu. www.digi1nic.ro LiTERATORDL 293 Publicând aci această poezie populară, înscriem eu o deosebită mulțumire ți numele d-lul S. FI. Manan, noul membru al Academiei Române, printre colaboratorii noștri! și facemă apel la d-sa sâ ne trimeată cât de des, dintre pre loasele mărgăritare, ale frațiloră noțtrii Bucovineni! IONAȘ ȘI SASUL SatirX popular! din bucovina Când e ceată prin Bârgăh Atuncea caii se leti, Când e ceață și cu bură Atuncea caii se fură. Când e soare si cu vent Atuncea ca'I se vendh, Mă pare c cărăușii Că eh le-am furat caii; Dar eh zăh nu l-am furat, Ci cu totul l-am luat. Le-am lăsat o Iapă chioară Să ducă grâul Ia moară, Le-am lăsat o Iapă ș hloapă Să tragă mortul la groapă. Frunzulița mărului, Fură caii sasului Din funduțul grajdului. Sasul mă cată pe vale Eu mă duc pe deal călare, Sasul mă cată pe luncă Eh mă duc pe deal la fugă- Sasul mă caută zăh Eh cu mândra’n făgădăh. Eh beati, mâne, mă veselesc Și de sas n’cl nu gandes . Și eh beati și joc și cant Și de sas nu-mi une’n gând. Am o mâță șl-un cotolh Șl-un gălătușel de telh, Dur în colo, dur n coace Mă trezii la iarmaroace Țiind murgii de dîrloage www.digibuc.ro 294 LIETRATORUL Mă trezii Ja iarmaroc Țiind murgii de dîrlog Când a fost la aldamaș Iată sasul păgubaș: Când a fost la târguit Ia cej ce l-a prăpădit. Ia ferele zurăeală, Pântecele durăeală, Spatele hurducătură Și capul scărmănătură, Eti, văzând că t'rgu-I rău Iml cătai de drumul meii, Și la drum cum mă pornii C’un bun pre in mă’ntalml Pre.tenul, cum mă văzu, Bună calea, că-ml dădu: — Bună calea lonaș! Cum e rândul la oraș? — Nu prea bine Grigoraș, Că e plin de păgubaș! Mă dusei să cumpăr grâu Ei ml-aii prins murgii de frââ, Mă’ntreba de unde vid; Mă dusei să cu npăr sare EI m’ati pr ns de cheutoare Legea lor șl-asul îl are!... S. FI. Marian. www.digibuc.ro LITERATORUL 295 MINCINOSUL SAtf O CĂSETOHIE LA GRAHD HOTEL COMEDIE LOCALĂ JDB ȘTEFAN VELESCU ACTUL I. (Un salon bine mobilat, ușe in fund, uși In părțile laterale,—O masă, tot ce trebue pentru scris, canapea, etc.) SCENA I. ZOE, COMICESCU Zoe. Intr'adevăr, mi-ațl făcut o plăcere nespusă. Comicescu. Am aflat chiar erl că ați sosit de la Craiova și că ați tras la grand hotel, (suri^ănd) lues ce m’a surprins din partea unchiului D-tale, d-nu Orzeanu, de și foarte avut, ânsă avariția sa este cam proverbială. Zoe. Dar credeți că ar fi tras la grand-hotel, dacă nu era vorba de o căsătorie ? Comicescu Ce fel I Iar vă măritați ? Zoe. De loc; al văzut D-ta, vre o dată mănfăndu-se o văduvă ce a moștenit o pensie de 1500 lei? (surî<}6nd) Aceasta e singura calitate a reposatulul, și nu vreatt să mă despart de ea! Comicescu Atunci poate că d-nu Orzeanu vrea să învârtească hora lui Isaia j . . . Zoe. Așia; ânsă o va privi ca socru, că mărită pe Marioara I Comicescu A ! așia mal înțeleg! <. . și pe cme ia ? Zoe. Nu ș iii dacă ’l cunoașteți, — d-nu Verdescul — Comicescu. Nu ; nu ’l cunosc, Zoe. Cum să poate ? E procuror 1 . . . Comicescu. Aceasta n’ar fi un cuvânt; mă tem de parchet căci am mania de a nu egzersa drep- turile politice; și apoi afară de aceasta, mobilitatea funcționarilor și a procurorilor mal aleși este atât de mare în București, în cât abia faci cunoștința unul procuror, și până să clipești dm ochi, — dupe uzul constituțional, — te trezești cu el din București la Brăila sati la P91-. rohoitt! . . Zoe. Nu tot d’a-una, mi se pare. Comicescu. Nu ; în timpul alegerilor! Dar cum s’a combinat această căsătorie? Zoe. Unchiul meii este amic din copilărie cu ta ăl d-lul Verdescu și observând inclinațiunea Manoarel către junele procuror, a hotărît âncă de muli să I însoțească. —• Nu e de cât un obs- tacol. Comicescu. Care? Zoe D-nu Verdescu e un băeat cu viitor, nu am nimic a zice. .. într’o zi va m șteni o avere destul de însemnată, dar are un defect de care unchiul meii este înspăimântat 1 www.digibuc.ro 296 LITERATORUL Comicescu. A! D-nă!.» . va fi jucând cărți!. .. Zoi. Ferească Dumnezeii! Comicescu. Atunci ce dar ? Zoe. E mincinos! . . . Comicescu. Ha 1 ha! ha! .. nunial atât! .. . Zoe. Unchiul mei ar fi dorit această căsătorie ce l’ar rudi cu fiuf amicului sătt, mal cu seamă că această căsătorie e de mult proiectată între bătrâni. Dar închipuește-țl că bietu unchii! disperă, când, la fie-care vorbă, ginerele săă îl spune câte o minciună din ce în ce mal umflată. Biata verișoara tremură la fie-care cuvânt ăl fidanțatuluî el, și pe drum am observat o mare neînțelegere între unchiul și Marioara, ea, biata fată, e tristă, neliniștită și mă tem de vre-o fmpedicare. Comicescu. O! poate ca aceste temeri foarte naturale într’o copilă tânără ca d-șoara Orzeanu, să nu aibă nici un efect. — Nu presupuneți alte cauze ? Zoe. Marioara s’a coborît jos la D-na Paul pentru niște pălării, trebue să se ’ntoarcă ’ndată, V’ași ruga, de ați fi atât de amabili și de nu vă grăbiți, să-’ml dațl voe a vă face cunoștința sa, și apoi să ne dai un consilii!. Comicescu. Bucuros doamnă! Cu mare plăcere! Așii! fi fericit să vă fiO ulii Dv. care m'ațl primit la Craiova. cu atăta amabilitate. Numai mă mir, ce nevoe aveți de consiliul med, căci secsul frumos e cu mult maî abil în asemenea circumstanțe. SCENA II. ZOE, COMICSCU, MARIA. (Intră u mată de un chelner, care aduce mal multe cartoane și le pune pe canapea.) Maria. A! iubită venșoară, bine că n’al eșit! (Vexând pe Comicescu) Domnule .... Zoe Permite’ml venșoară să-’țl prezint pe d-nu Comicescu! Comicescu. (tnclinându-se) Domnișoară...... Maria. A! dar cunosc foarte bine pe domnul, ânsă vă găsesc schimbat1 Comicescu. A, da! pentru mustăți! Dar spuneți-’ml domnișoară ce impresiune vă face ca- pitala noastră? Maria. Abia am sosit și n’am ce spune, căci âncă n’am văzut nimic. — A, ba da! am văzut pe Salvini si muzeul! Comicescu. (nztod) Ei, ce vă spuneam eă 9 Zoe. Sunt sigură că biata fată cu supărările iei n ar putea să vă spună nici ce i-a plăcut ni I ce nu i-a plăcut! . . . Comicescu. Supărări 1 ... A, domnișoară, la etatea Dv. . . . Zoe. EI, ce vrei! ... Când o fețișoară își vede visele sfărâmate. Maria. (repede) A! dar taci! . . Zoe. Pentru ce? D-nu Comicescu știe că ești fidanțata lui Costică. — E disperată, biată copilă! Comicfs Si de ce ? . . . M ia (î găn nd) P entru că. . . Zoe. Poți rbi, ste amicul nostru și ar putea să ne dea un bun consil 0. Maria. Nu știi! de ce... . dar tata ar vrea să strice și să nu mal lati pe Costică . . . Comi escu Dar era o căsătorie foarte potrivită; aceașl avere de familie ’. . . www.digibuc.ro LITERATORUL 297 Maria. Se poate ... dar tătița a venit la București numai ca. să caute un pretecst d’ași re- trage parola1, <. . Zoe. Nu știîț cum va face, Costică e un băiat prea cum să cade, alt-felitt . <... Maria. Dar numai... are un mic defect, pe care tata nu ’l iartă; ca neguțător înainte de toate iubește adevărul. D-nu Verdescu e un tânăr foarte cum să cade. Dar . . . satt din distrac- țiune, satt nu știîî din ce cauză în fine, a luat obiceiul d’a nu spune adevărul 1 Comicescu. Știtt ett de ce! A călătorit mult!.. , Zoe. (rtzfind) Și ce raport poate să aibă călătoriile cu neadevărurile ? Comicescu. Nu știți, în călătorie, omul învață a minți? Apoi afară de acestea Bucureștii per- fecționează orî-ce imperfecțiuni. Zoe. OrI-cum, în 6 luni de când s’a întors din străinătate, n’a putut să . . . Comicescu. Bucureștii transformă caracterile cele mal decise în 3 luni numai! Maria. Sunt foarte tristă! Astă-zl tătița mi-a declarat că la cea d’ântâitt minciună bine do- vedită, își retrage cuvântul. Zob. Și unchiu se cam ține de vorbă! ... Era bine, dacă puteam preveni pe Costică; astă-zl trebue să se întoarcă de la Ploeștl unde este trimis într’o anchetă! Maria. Dar cum ? . . . Cui ne putem confia ? Comicescu. De și nu ’l cunosc personalmente, dacă i-așitt fi știut locuința ’l preveneam chiar ett. Zoe. O! ce bine al face! Maria (cu sfială) O, da . • • domnule I.. . Zoe. îmi pare că șade la Hugues! Comicescu. Atunci e foarte lesne. Hugues e la doul pași; fiți sigure că ’l voitt ruga din partea Dv. ca cel puțin astă-zl, vorbind cu d-nu Orzeanu «ă nu spună de cât numalneadevărurl oficiale dacă se poate . . . d acelea, știți, nu se scandalizează cine-va Maria. A, Dumnezeule! aud pe tătița vorbind cu cine-va! Recunosc vocea lui... d lui Costică. Zoe. Am pățit’o! Maria. De va fi vorbit cu tata, până acum îl va fi spus o mulțime de neadevăruri 1 Comicescu. In tot cazul, nu poate cine-va minți la cele d’ânteiti cuvinte f Zoe. Vezi când e cine-va deprins, inventă neadevăruri fără a se găndi. Comicescu. De oare-ce m’ațl pus în confidență, ett. cred că nu e alt mijloc de scăpare decât să facem pe d-nu Orzeanu a nu înțelege și a crede tot ce va inventa imaginațiunea lui Costică Facă credeți c’acest mijloc e bun!... Maria. (plecândochii) O, da! nu văd ce răii facem?.. .Ett spun, că cu timpul d-ltt Ver descu se va îndrepta Comicescu. Nici vorbă!... Și apoi ce ne pasă, și ce rSa mare face, dacă spune niște mititele minciuni .. destul numai să nu’l observe d-nu Orzeanu. Zoe. Să trec minciuni mari la oamenii mari, și pentru niște bagatele... Maria. Dar prin ce mijloc vom reuși ?... Comicescu. Vom găsi unul, puțin cam teatral, dar foarte inocent, numai pentru aceasta trebue să mă autorizați. Zoe. O! din parte’ml... Maria. Și din partea mea asemenea; dacă veți face această minune, domnule, dacă veți reuș' că tătița să nu mai observe acest mic defect al lui Costică... recunoștința mea va fi eternă ! (văzând pe Comicescu că îde cu foc) O știu ett prea bme că dupe ce mă voitt mărita îl voitt corige, căci alt-fel nici nu l’așl lua 1 Comicescu Nici vorbă, se înțelege (zgomot; www.digibuc.ro 298 LITERATORUL Mabia. Dumnezeule, fi aud !..< CoMicieor. Nu vă înspăimântați, v’am promis să vă scap din încurcătură și ’ml voiti ține cuvântul; dar pentru aceasta ar trebui să văd pe bolnav, săi gărtec un moment ca să am o idee despre caracterul șefi. Zor (arătându-l camera din dreapta) LăsațI ușa camerei mele intre-deschisă, și’l puteți vedea! Comicescu (se duce către ușe) Bine... A!... spuneți’ml, această cameră dă în galeriă? Zor. Da. Comicescu. întâmplarea ne servă de minune, efi șed alăturt cu scara cea mică! Maria. Iată! (se apropie de Zoe) Zor. Intră curând. (Comicescu intră In camera din dreapta, lăsând’o Intre-deschisă). SCENA m ZOE, MARIA, ORZEANU, COSTICĂ (prin fund,) Orzkanu. Da vorbă e!... Auzi 100,000 de galbeni vepit! EI, să’țl spui drep Costică... prea., prea... le tal!... 100,000 de galbeni venit!... Costică. Parola de onoare'... să’țl arăt și fotografia!... Aceasta s’a întâmp at acum un an când mă întorceam de la Paris, i-am făcut cunoștința la Viena, și pe va r, căci se ducea la Odesa, mi-a propus ea singură, — prin cine-va, — ca s’o iad d soție o principesă poloneză, căci trebue să știi că în Polonia ca și la noi, sânt mii de principese fără prin,- cipat! (Măriei) Bună ziua domnișoară! (Zqei) sărut mâna doamnă!... Vedeți... abia am sosit de la Ploeștl am venit îndată să vă văd. — Dacă mi ați fi depeșat despre sosirea d-v. așifi fi făcut totul și scăpăm de ancheta în care am fost trimis, uf!... înspăimântător lucru!... oribil... oribil... Maria. Voiajlul?... Zor N’al fost cu drumul de fer ? Costică. Ce drum de fer! nu mal e vorbă de el !... Mai zice cine-va ce-va ? S’a făcut toate bune, națiunea s’a pronunțat și patria a scăpat de pericol! Zof. Atunci ce era oribil ? Obzeanu. Ce era înspăimântător? Costică. (m sterios) Revoluțiunea.. In fine nu vă pot âncă spune nimic.. știți, e un se- cret de stat... ORZEANU (neîncrezător). Auzi, frate!.. Costică. Dar alta, închipueștețl că pe drumul de fer... acum când mă întorceam! o a- ventură frumoasă... e nostimă de tot. O damă tănără pe care o furase un ofițer de geniu safl de vânători nu știii bine, mi e pare că era de cavalerie dacă n’a fost de artilerie!... el bine știți., dacă nu mă amestecam efi.. înțeegețl... autoritatea mea de procuror... să vă spun istoria aceasta pentru că... M ria ( uton ru ător). Ter og domnule!.. te rog n’o mal spune!.. Costică. O! nu vă temeți domnișoară; se poate spune, și apoi îți dafi parola mea de onoare că es e o ‘s orie adevărată ! Orzeamj. Va ă ică cele l’alte nu erați adevărate? Costică. Ba d- ha da... toate sunt adevărate, dar aceasta și mal mult de cât cele lalte! _ închipui 1-’ ,mmșoară Mari... www.digibuc.ro LITERATORUL 299 Dar ce aveți? pare c'ațl fi Instă!... Oh! n’ar trebui, căci părintele d-tale se învoîește ane uni chiar de astă-zl !.„ Maria. Adevărat?... Costică. Da și mi-a promis că în astă seară facem hârtiile și mâne intrăm în forme!... cu condițiune... o condițiune pe care n’a voit să ’mi-o spună, dar pe care presupun că d-ta trebue să o știi Maria. Da, și mă tem că de acum chiar al început a călca acea condiție. Orzfanu (șeade). Eti sunt om drept, și nu vreaii să osândesc și să pedepsesc fără do- vezi !.. Dar sânt bine încredințat, domnule Costică, că ne vel da destule dovezi chiar de astă-zl!.. Costică. Hal ha’ ha! ’Mi se pare că pe la Craiova vorbiți prin enigme, că nu vă în- țeleg de loc. — Dar ce ml pasă?... Iubesc, sunt iubit, și inima îmi saltă de fericire vă- zându-vă, mal cu seamă câ sunt șașe luni de când am fost la Craiova! (damele șed) Orzfamj. Sper că al pr filat de acest timp «pre ați face în București amici și protec- tori dupe cum ne spuneai?... Costică (conf ziat) Cum adică?... Obzeanv. Nu D'1 serial tot d’auna că d-nu Rozescu senator și membru la ca ație, amicul tatălui d-tale te pi tege și te iubește ca pe un frate ?.. Costică. Cine ? Obzeanu D-nu Rozescu ; poate că nici nu’l cunoști, al ? Cost că. Cum nu, cum nu ; auzi să nu’l cunosc!., Dar mă duc în toate zilele Ia dânsul, în fin mă duc îm vine, ne tutuim. Are ojeasă... un lues.., și apoi o femee... șatmantlt', zilele trecute chiar am dedicat d-nel Rozescu niște poezii, era încântată Am rugat pe Flechtenmacher de le-a făcut muzica, astă-zl trebue să’l o duc!.., Zqe. Mult mă tem că minte!... (incet Măriei Costică. Oh! d-nu Rozescu mă susține cu multă căldură ca pe un frate .. a vorbit zi- lele trecute,—la balul curții,—chiar ministrului justiției despre mine’.. Oh! am la dispo- siția mea trei, patru posturi., n’am de cât să aleg’ — Era să mă trimiță la Galați, la ași dar eu preferam să mă numească la Craiova, ânsă nu s’a putut diu o cauză po- ■’ă, dar dupe alegeri, sânt sigur!... rzkanu (cam rizând) Ce e drept și eă ași fi preferat să vil Ia Craiova. Știi ce ? ar fi e să mergem chiar astă zi Ia d nu Rozescu, vreaiî să mă în ățișezl cu toate că am și scrisoare de la tatăl tăfl — Ei mergem ?... Costică. Cum nu. . cum nu., dar nu prea e potrivită să începi vizitele așa... cum ai so- sit .. Să ne gândim puțin și la plăcerile capitalei, să ducem pe cucoane la teatru!.. Maria. Am fost aseară! Costică. On-cum, astă-seară e alt-ce-va, în astă-seară să joacă o piesă nouă, compusă de mine1 nu’mi am pus numele — modestie de autor, — dar dupe ce s’o juca o să mă anunțe publicului și ași ț ne foart mult ca fidanțatajmea să asiste la triumful meii... sunt sigur de el... eu, care am compus până acuma 14 piese, și toate de mine, având un succes nebun... Maria. îmi pare foarte bine, dar ori cum... mă tem .. să poate întâmpla ca aceasta să nu aibă.. Zoe. Publicul e cam caprițios! Orzbanu Nu, eă ași fi dorit să mergem la d-nu țtozescu!.^ www.digjtmc.ro 300 LITERATORUL Costică. Ar fi lucrul cel mai ușor... dar să vezi... am luat o loje la balul operei și ași voi să conducem pe cucoane!... Zoe. Am merge Ou plăcere, dar n’avem toalete, domine; nu știam că îndată ce vom a- junge în București, o să alergăm la balurile mascatei Costică. Ei! și ce face asta!... Mă duc eu îndată la M-me Patru, și dacă vă încredețl gustului mei!, am să vă aleg niște toalete.. atlas, catifea ș’ brucsele... Să poate să fie cine- va jenat în București... In centrul civilisațiunei și al luminei, în podul mogoșoaie ? apropo... cum vi se pare Grand hotel, așa e că e lucsos? Orzeanu (se scoală). Da, însă prea mult zgomot, așiu fi preferat mai bine la Concordia, la hotel Simion, acolo e mai liniște'... Costică. Bah' Ce se potrivește!. dar dacă știam, daca ’mi scriați mai deslușit ziua în care o să veniți, v’așiu fi pregătit un apartament în casele mele, strada Modei! Maria (cu groază). Casele d-tale ? Zoe Strada modei P Orzeanu. Ai casă *n București, d-ta P Nu știam aceasta! Costică. Ha! hal ha! Și nu m’a costat mult; 18 franci!. Toți ( candahzați) A !... a!... CosncĂ Ad că în realitate mă costa 80,000 de fran i, dar eu am numărat numai 18 franci. Ințelegeț... 18 franci, p etul unei obligațiuni la împrumutul municipal. — 0! ce in enție ingenioasă!.. Ce ideiă sublimă o. voi! mari bărbați, părinți ai comunei vouă toată adm rațiunea și stima mea!... Inchipuiți-vă bucuria mea!... Eu, care nu am n ci o incredere în ast-fel de fleacuri, să mă pomenesc că’mi numără: tranc, tranc, tranc, 100,000 de franci — Da, da, 100,000 de franci prin banch rul... Piură. Orzeanu. Bancherul d-tale îți dă poftă de mâncare, ar semăna un nume tras dupe o listă de bucate; ce-va de mâncare în fine... CosncĂ. Cât despre mâncare... nu cred că e de mâncat., dar mănîncă’... Orzeanu. Ia aiba' Dar mare noroq ai avut' Costică. O casă ad mrabilă,.. palat, nu alt ce-va; nouă, de tot nouă . curte ’n față grădină în dos... numai florăria mă costă 10 000 de fr nci! Oglinzi... sală de biliard bae . cu dușe... era făcut pentru., (vorbește încet la urechea lui Orzeanu). Parol,. Orzean . Cum să poate !... unui om de stat!.. Co ti Ă Pre legea mea! Dar i s’a cam părut prea m’că prima-donei!.. Orzeanu. Știi ce? N’ar fi atâta greutate!... Fiind că ai o casă așa de f’umoasă, său aducă o birje, n luăm geamantanele și ne mutăm la d-ta! Maria (în parte) Dumnezeule' Ce încurcătură ă făcu !... Co tcă. Pfii!. Cum nu, cum nu... cu cea mai mare plăcere, dar de unde știam eu., am vân ut o alaltăera!.. Orzeanu. Ce fel așa de curând!... Costică. 80,000 de franci n era scumpă, ce e drep , dar mai trebuea cheltueli, reparație.., Orzeanu scandalizat). O! ce fel de reparații Ia o casă nouă!..» Zoe Cu n o să iasă din încurcătură ? Costică. Nouă... nouă., adică vream să zic că era., un zid ăcut rău, înțelegi, feres- trele prea m n uși e prea mici.. par’că erau ușile academiei!.. Și apoi a ară de aceasta erau și cam . cam de cam... egrasioase; și așa... am preferat maî bine să iad 85,000 de francă.,, am câș g t 5000 de franci!... Orzeanu (cu e ’n r s). Ei! ș cumpărătorul e solvabil ? www.digibuc.ro LITERATORUL 301 Costică Cum nu, cum nu... auzi vorbă, un evreu foarte avut... s’a strămutat de cu- rând dm Iași aici, și și a cumpărat casă!.. Orzeanu. O! as a cred 1 Evreii vor acuma să facă din București, o nouă Palestină I EI și pe urmă ? .. C stică. EI!... Orzeanu. Dar.. Costică. Cum? Orzeanu. Banii., prețul caselor!... Costică. A! da' da! da' prețu caselor, banii... mi’I aduce astă-zî!... chiar astă-zi. 0! nu sunt n liniștit de loc! nu mă tem!.. Zok (în pa le). Nici eh!... Maria (încet Zoei). Ah! dragă venșoară!,.. tremur că nu vom putea reuși!.. Orzeanu Așia dar, vei priimi banii!. Costică. Chiar astă-zi... mam hotăr t să cumpăr domeniale, căci mi-a promis un b n- cher, un amic cărui am făcut un serviciu la parchet! Era vorba de o fraudă . dar s’a aplanat!., (cu liniște) mi’a promis domeniale cu 2 la sută mai jos de cât cursul pieței.. d’intre acele ce se vând de către ministerul financiilor. Zob. Și nu pot măcar să’i vorbesc, să’l rog a se stăpâni! (ese prin camera sa). SCENA IV MARIA, COSTICĂ, CHELNERUL, ORZEANU. Chelnerul Aveți o scrisoare de la Craiova. Orzeanu. Mulțumesc ( helnerul stă nemișcat). Costică. A! o scrisoare de la Craiova (chelnerul ese). Orzaenu. Da este un prieten care mă roaga să’i plătesc un câștiu de arendă la viste- rie. — Mă iartă, Costică, am a cerceta niște polițe. (Calculează pe un carnet la o masă) Maria (încet lui Costică). Ești incorigibil! .. Costică. Vorbești de amorul meu ? Maria. Nu, ci de defecte e d-tale, care ne perd .. tătița a jurat că va strica logodna, daca va observa o singură minciună!... Costică. Cerule! ce-am făcut! Maria. Așia dar, acea ce spuneai... Costică. Era adevărat, in fond adică... dar știi... detaliele.i. Eu n’o fac cu vre-o inten țiune rea.. când spun lucrurile așia cum sânt... uneori... Maria. Da; une-on cauți să’ le îmfrumusețezi imaginațiunea I... Costică. 01 m’am corjat!,.. Și’ți jur că nioi o dată... Maria. Pst!,., iată tata! Costică. Nam de ce mă teme!... Orzeanu. Ciudat! dar nu dispun de atâtea fonduri astă-zi.., îmi pare rău!.. Ei dar de minune!.., Costică poți să’mi faci un serviciu? Costică. De ce e voi ba? Orzeanu. Șă’mi împrumuți 20,000 de franci Costică (rîzSnd). Pre legea mea, la rău timp m’ai găsit, n’ara lăscae frântă măcar!.. Orzeanu. Cum ? dar banii aceea ? Costică. Care bani ? Orzeanu Banii dupe casă. www.digibuc.ro 302 LITERATORUL Costică. Banii?... casa mea?... A! da!... vezi că în momentul acesta.,, Orzeanu. Ie-i cheltuit poate! Costică. Nu .. dar... adică... într’uu sens... Mafia (încet lui Costică). Vezi ce va să zică a spune minciuni? Co tică. Adică de ce să nu’țl spun adevărul ?... să vedeți... aveam câte-va datorii și ... Maria. Alta acum. Orzeanu. Ei bine, ce datorii?... Nu știam că faci datorii.,, aceasta probează că ești ri- sipitor !,.. Costică. Adică, zic datorii... mici datorii, dar care s au adunat, și să vedeți.. s’a întâm- plat ca cumpărătorul, un afurisit de neamț..., Orzeanu. Bine, mi-al spus mai adineaori că era evreă!... Cos jcă. Neamț, Evreii, tot una.. îl zic neamț pentru că.. evreii este... dar îl zic neamț pentru că este evreă din Germania, un cămătar afurisit. Orzeanu. Ce felii ? îmi spuneai c’o să cumperi domeniale și ziceai că e* un neguțător o- norabil cumpărătorul casil d-tale!... Costică. A, da!... dar dupe socoteala mea credeam că va mal rămânea ceva!.., Orzeanu. Și ce ’I datoreal acelui neguțător onorabil ? Costică. Știi așa vine vorba, pentru că este un cămătar pe o scară mare! Mă împru- mutase cu niște bani și cn dobânzile, cu ecscompturde, cumpărându’mi casa, a eșit tocmai pe tocmai!.. Orzeanu. Dar daca erai dator cumpărătorului, cu ce era să cumperi domeniale? Costică. Să vezi... ea. Orzeanu. Nu; spune’ml mal întâi ce’I erai dator? Cos că. 60,000 de franci! Orzeanu. Dar fiind că ai vândut casele cu 85,000, ’ți-a mai rămas dator 25000 plus 20000 ce’țl mal remăsese din câștigul loterie ! Costică O! cât pentru a el 20000 nul mal număram fiind că.. Marja (apart). Dumnezeule!... Orzeanu Bine; dar mai al să ei 25,000 de franci! Costică ( e tot încurcat) 25 000 de franci!... da, da, asta vă spuneam și eft; căci în fine înțelegi d-ta Ea era, să... și pentru că... dar ori și cum ar fi.., ve<|I d-ta... căci... Maria. Aili!... Costică (apart). Cum dracu să scap!... Orzeanu. Nn cnm-va ml-al spus un basmu ? Nu cum-va din întâmplare nu va fi egzi- stând nici cumpărător, nici casă? Costică. Știi că îmi pare răă ? Mi-se pare că țl-am dat esplicațiunile cele mal lămurite !... pentru că vezi D-ta, era... SCENA V COSTICĂ, ORZEANU, MARIA, ZOE (pnn fund) și COMiCESCU (deghizat în evreii bâtrSn; Zdfc, Domnule Verdescu, vă caută cu insistență un evreă bătrăn, zice că este cumpărătorul 1 Costică (umut). Cumpără... ZoK (făcftpd un semn), torul L. Orzeanu. Cum?... Comicescu (viind la Getică). Bune dimineață și mă rog de iertăciune, chicoane Gostichi I Costică. Ce va să zică asta? www.digibuc.ro LITERATORUL 303 Comicescu. Să nu fii cu supărare da he am îndrăznit, dar înainte de toate gheșefturi.. Am auzit că chiconu lancu de la Craiova are să fie socru D-tale.. adică să am iertăciune... d uă vorbe și nu duc... Costică. EI lucru naibi «a ăsta!... Mabia. Pentru că aă să vorbească de interes, tată, dă’ml voe să mă retrag! Costică. Pentru ce? Eu n’am secrete pentru nimeni... Comicescu. Ei vel! nu place la chichinițe tinere chind să vorbești de judichitorie, de ipo- techi și de fața locului... Dache era forbă de o foae de zestre... atunci era altă vorbi... el vei. adichi să am ertare, pentru gheșefturi nu perdem vreme... Obzeanu. Dute, copila mea, venim și noi!... Mabia (încet Zoei). Verișoară, te rog rămâi și vezi ce se mal întâmplă I... (ese) SCENA VI PRECEDINȚ1I, AFARĂ DE MARIA Comicescu Am venit chicoane Chistichi ca să isprăvim cu gheșeftul casei D-tale. Costică. Casa mea ? Comicescu. Adichi a mea, pentru ca D-ta ai vândut și iu al cumpărat. Așa fac boeril la țara nostra. — Acum nu remâne de cât să intru in stupunire și am venit pentru. . . Costică. A! Veneai pentru . .. (tul Orzeanu). Curios lucru!.. Obzeanu. Ce fel curios ? AI vândut casa și vine omul să se înțeleagă. Costică. înțeleg eă... nu mă miră asta... dar când al ști... uite, îmi pare răă că am vândut’o. Comicescu. He! he! acuma tocmeala este sprevită, chicone, și banii sunt gata, chind voeșll să’I primești! Costică. Asta e o mistificare îndrăcită!., dar lasă!., curm eă vorba... EI bine jupâne... Comicescu. Goldemberg, mi rog, ulița Șelari No. 213. Costică. Prea bine, jupân Goldemberg, pentru că banii sunt gata, lucrul este sfărșit; fă bine dar și mi’I dă! Comicescu. Vuus! Banii mă rog! banii.,, lesne vorbă!... Dar D-ta al fost la D-nu Tribunal ca se schelești condichi... banii și cum, feresca Dumnezeii să daă iu bani, dache nu s’a sprevit cu ipitecfei! Orze/nu. Bine zice omul! Până nu s’o isprăvi cu ipoteca ! Comicescu. Și adichi nu știi cum este vorba nostra? Iu am să mal daă, chicone dragă, 25 de mii de lei noi! Costică (a parte). E cu putință să mință cine-va cu atâta nerușinare l Comicescu. Și astă bani, am depus la jidichitorie. Costică. îmi pare răă! Așiă fi dorit mult să știă de ce culoare sunt banii D-tale ; și ’țl spun jrept că din cauza socrului mea, și din alte considerații... dacă al fi putut să-mi dai, (a parte) ;luma ar fi fost și mal bună. Comicescu. Hi 1 hi! hi! D-tale este mare zor de parale! Costică. De ce ? Comicescu. Pentru că dache înaintezi in slujbe, cum vine vorba, se juri cu mănuși noi ca j remună mânele curate! Orzeanu. Cum, să fie adevărat acea ce ’mî spuneai adineaori ? Comicescu. Pentru slujbe? Este scris la Monitor mă rog! Și adichi ghindeștl chicone Chi- stichi, che nu se știe la Bichireșfl ohe chiconu Roseschi spune multe vorbe la d-nu Ministru pentru D-ta, www.digibuc.ro 304 ATORUL Costică. EI! jidanul acesta .. Orzeanu. Așa dar era adevărat, jupăne ? Comicescu. Goldemberg, mă rog, ulița Șelari, Nr. 213. Acum nu pot să spun alt, chicoane Chistichi, de chit se ajute D-zeă la D-ta să faci ghișeft bun la slujbe noi. EI vei! cum are să te cheme la D-ta! Chicone president la dreapta,... chicoane president la stânga, chicoane pre- sident in sus, chicoane president in jos... si D-ta umbli cu nasu ’n sus si cu punghi plină; și să faci stare mare, mare s’ajungi ca Rotschild a nostră! Și dache stngă la gazete! ce ’țl pasă Ia D-ta! EI vel, așia este la țara nostra!.. la comisie gheseft... la poliție gheseft... la tribunal gheșeft.. peste tot gheșeft. Și adichi de ce se nu fie mă rog dache și la D-nu Minister este gheșeftI.. Așia să trăesc eu chita treaba am făcut la D-nu Minister! ■— A! chicoane Costichi dache iei ce-va parale din gheșefturî... se pui mânuși in mână și ochilari pe nas!, și atunci hi! hi1 hi! poți să juri che n’al vizut și n’al primit (Uitându-se la ceas) Dar vorbă lungă, calicie ’n pungă!. <. Eă vorbesc, vorbesc și fără folos! — Banii sunt la jidechitorie și peste 10 zile se primește tot chicone... să am iertăciune de supărare... sluga Dvoastră boeri' (ese cu Zoe) SCENA VII. precedențI fără zoe și comicescu CoSTICĂ (privindu’l esmd Hei flecar jidan !• Orzeanu. Costică dragă, îți cer iertăciune; închipueștetl căeă mă îndoiam de tot ce ml s li- neal ! Costică. Cum se poate? Orzeanu. Dar mi-am schimbat opinia ! Costică (cu bcune) A! Orzeanu. Și te rog să mergem chiar acum la d-nu Rozescu, să 1 dati scrisoarea tatălui D-ta e să mă recomanzi ca pe fiitorul D-tale socru! Apoi îl voifl mulțumi că te-a numit președin e la Craiova. Costică. Acum am pățit’o (tare) zăti așiu merge cu plăcere! dar astă-zl e Duminică și trebue să fi plecat la moșie la MăgurenI, o poziție încântătoare; gârlă, eleșteâ, o iAsulă ca acea de la Cișmigiă, și jocuri de apă ca la Versaille! foarte frumos, merg adesea, âel pu țin de 3 ori pe săp ămână!.. E aproape!. Orzeanu. Atât mal bine! Costică. Dar... ânsă... sa stricat drumul de fer! Orzeanu. Luăm o birje ! Costică. îți InchipueștI că este așa aproape... altă dată... mâne! Orzeanu. Mâne, mâne... D-ta nu știi proverbul: bate ferul până când e cald!—Și așiâ avea să ’l rog ce-va. Iată ce e, vreati să văd de va putea mijloci prin prietinii săi să iaft niște moșii peste Olt, mal eftine diu prețul arendel! Costică. înțeleg! dar o împrejiurare foarte gravă mă împedică. Orzeanu. împrejurare gravă? dar care? Costică. Ce e. . e; nu pot să ’țl spun... e un secret de stat; astă-zl trebufe să arestăm niște conspiratori. Orzeanu. Și asta se poate; dar lasă pe alții să se ducă, eti țiă să mergem la d-nu Ro- aescu, am cel mal mare interes; hotărit, de nu mergi, îmi retrag parola I CosncĂ (a parte), Al ce ideă (tare). Ei bine, merg, mai vrei ce-va? www.digilnic.ro LITERATORUL 506 Orzfanu. A! așia vezi (strigând), Zoe, Marioara’ Costică (a parte) Aide, curagii) SCENA VIII. ORZEANU, COSTICĂ, ZOE MARIORA; Apoi CHELNERU. Zob. Ce este unchiule? Maria. Ce s’a întâmplat lăliță ? Orzkanu. Avem o afacere urgentă, poate că nu vom veni de cât seara târzii), (sună) Mer- gem până la o moșie, aci aproape, dacă vom întârzia, prânziți fără noi. Chelnerul ( enunț) Bite. Orzeanu. O birje bună (chelnerul ese) SCENA IX ACEAȘI, AFARĂ DE CHELNER Zoe. Dar pentiu ce nu mergeți altă-dată, unchiule? Costică (repede) O nu.,.. Trebue să mergem; e o afacere interesantă. Orzkanu- Marioară, dă-’mi paltonul. Maria (Zoei) Ce o mai fi și asta? Zoe. Nu înțeleg nimic.., dar ce afacere ? (Maria ese) Orzbani • închipuestețl nepoată că .bănuiam pe Costică, credeam că ceia ce ne spunea nu era adevărat bietu băiat (Maria vine cu paltonul) Costică (vSzândo), A.. . a. . val de mine, a... Orzkanu. Ce e? Costică (punend batista pe obraz) A!.. măseaua... niște dureri .a . a .. Maria (Zoei) Poate că’l va fi durând în adevăr ’.. Zoe. Mai știu și eu? Orzeanu ( unândjla lăsați.. mai nimic, puțin eau de cologne pe bumbac ; curând fetelor. Costică. Dar nu vedeți că s’a umflat! a... a... Orzeanu Să chieme un dantișt daca e așa! CosTiCĂ (repede). Nu, nu vreai)! Orzeanu. Atunci nu te doare! Costică Ba da, da.. a! . a! » trimeteți.. faceți ce știți... a . a... (aparte), Numai de nu mi-ar scoate vr’o măsea acuma I... SCENA X ACEAȘI, CHELNERUL Chelnerul (d afa ă). Pirja este jos. Orzkanu. Lasă acum birjea, curend un dantist! Costică. A! a! vezi... este unul m ulița Târgoveșh și altul la bariera târgului dafară, strada moșilor.. al.. ■ Oezeanu Cel mai de aproape , curând! Cost că (apart). Pmă aci mi-a fost, acuma ain pățit o. Cine dracu ma pus să promit ( â««nd pa Orzeanu care se apropie) A a! .< Zob. Și în care parte ? Costică. De a up a fălcei Ud www.digi1nic.ro 306 LITERATORUL Orzeanu. Să vedem... sub ochi.,. A! eă unul cred în durerea de măsele, când pi’apucă câte odată... Marja (incet lui Costică). Iar vr’o istorie d’ale d-tale, — nu te doare! Costică (încet). Ce vrei să fac? Sânt silit ca să scap de o încurcătură (vizând pe Orzeanu, pune batista pe obrazul stâng) Al... a!.,, Orzeanu. Dar bine Costică, par’că te durea d’asupra fălcei în dreapta? Costică. A! a! se vedeți... e o durere care trece din dreapta în stânga ca convincțiu- nile parlamentare! Zoe (Măriei). In ce încurcătură se viră omul ăsta singur!,.. Maria. De! verișoară... mor de necaz SCENA XI. ACEÂȘI CHELNERUL, APOI COMICESCU. Chelnerul. Gogon, dantist ai întâlnit la zgară, așteptă Orzeanu. Prea bine, poftește’! îndată. Costică (sărind disperat). Dantistul... sânt topit; atîtami trebuia. MARJA (răzănd pe Comicescu care intră deghizat în doctor englez) Dumnezeule ! Orzeanu. A! în sfirșit! ZoE (recunoscând pe Comicescu). Tăcere I suntem scăpațl I Comicescu... Gute morning! au venit pentru paulnauf!. yez pentru paulnaufl. Costică. Parcă mă simt mai bine dar cu mult mai bine ț.. altă dată, domnule altă dată! (înparte) Acu e acu'.. Comicescu (așezând pe Costică pe fotei). Au!.v vedem la d voastră ast dinți!.. Costică (disperat). Dară îți spun că nu mă mai doare! Comicescu. Au! goddem' n’au spus adevărul! au! cauraj'.. cauraj (mamază cleștele) Oezeanu. Dar fii bărbat omule ce Dumnezeii!.. Zoe (încet lui Comicescu). Ce fel ? ai de gând să I scoți dinții 9 Comicescu (asemenea). N’avețI teamă! Roagă-mă numai să trecem în camera cea l’altă îl voiâ preveni și voiâ scăpa totul! Zoe Bine'. Orzeanu. Ci isprăviți odată!., ide Costică, fii bărbat! . ce naiba!. Costică. Dar nu mă mai doare ! . Comicesc (încet lui Costică). Vaetă-te cât poți mai tare, saă totul se complică. Costică (Zo i) Ce fel ? D-nul acesta nu e dantist ? Zoe. Șt! Maria O să scăpăm și acum ! Costică Ce ai zis ? Maria. Șt' Orzeanu. Ei ' te-ai hotărit ? OMICE8CU ( iupmd pe Costică) Ci țipă Omu e odata ' Costică (tn et). înțeleg... ai. ai. e durere. Zoe Domnule doctor ! vă rugam treceți în cam r cea 1‘altă să operați.. Co UCESCU. Operesion ! au ! yez . very ell (luând pe oști ă și trecându'l în camera cea 1 a ta Ci țipă fr t ! Orzeanu. ie ul bă’at! Zoe) Dar cel puțin o fi meșt dantbtul? Zoe Vai de m e, un h ule se vede cât de colo că un artist (tr ce 1 camera de a ătu i) www.digi1nic.ro LITERATORUL 30? O! nu vă temeți... sunt foarte curagioasăl... (se aude Costică dând un țipăt) S’a sfirșit (lut Co- micescu care reintră cu Costică, stergându-se cu batista) Ei bine, domnule Doctoră, ziceți! că suferin- dul nu poate eși .din casă 24 ore? Comicescu. A... verigat... yesl... Orzeanu. Bine că s’a isprăvit și asta l (Zoei) Ce să’i plătim.... Zob. Nu acum, unchiule, nu 1 vezi că pleacă ? Comicescu. Au ! gutmorning I (aee) Maria. Ei, ai simțit dureri ? Costică. Ași,, par’ca mi-a luat’o cu mâna; păcat că nu mă lasă să es din casă.... Ași fi dorit să merg la d-nu Rozescu. (Cortina cade) Finele primului act. CASTELE ’N SPANIA (Cu ocaziunea trageri! une! lotăriI, la care aveam un bilei.) De-ar vrea norocul să’mi zîmbească Și să câștig la lotăne, Aș duce-o viață ’mpărătească, — Ascuns să nu mai mă găse scă In timp de am, ființă vie! N’aș vrea să am măriri deșerte Nici laude și nici renume Aș înălța mereă concer e La adăpost de griji și certe, La adăpost de om și (urne! In colț tăcut de vre-o Saha ă Cas el aș pune să-mi zidească Și scuturat de-ori-ce povară Aș ridica spre ceruri scară, De ar vrea noroc 1 să’ nl zîmbească! Ca ’n basme masa mi s ar pune Și s’ar deșterne tot ca 'n basme Bucatele cele mai bune Ar a ărea ca prin minune Pe tăvi, aduse de fa tasme Prin vas de-aur sati prin ctlpe De cornalină și de-agată, D© silfi ușori, gentil? trui ș. Ar tot turna, zburând în grupe, O ambrozie delicată De pe-o te asă înflorită Privirea mea sar pierde ’n cale Pe subt arcade de răchită De prin grădina ’nchipuită, Pe subt grenazî și portocale9 Basmul de-apă săritoare Ar răcon-o n or -ce clipă Cu picături luc nd la soare Ce ’n urmă n limpede i v are Prin cotituri s’ar scurge ’n pripă 1 Jar d nco o de-acea grădină N’m’ Turn c de cât pustie Pus ia de nisipuri plină Ca cerurile de 1 inimă,.. — De-aș âștiga la lotăne’ II Dar viața in sinourătate M’ s’ar u î și ea la vreme... A unei mi aș cumpăra palate Prin țări de soare luminate Pe unde viforul nu gemel www.digibuc.ro 308 Literatorul Pe lângă Neapol am de știre De-un cuib ascuns intre verdeață, Eti l’am văzut în părăsire Și fuiti coprins l’acea privire De melancolica! dulceață! Acolo corpul mi l’aș duce... Ruina trage la ruină... — Aș vrea ca moartea să m’apuce Purtându-ml viața ca o cruce Pe-un țărm de mare ce suspină! Dar câștigând la lotărie Maș face ca și alții poate Și re’nflorind prin bogăție N’aș mal căta vre-o vizunie Ci aș don să gust din toate! Atuncea ‘poate ’n gând mi-ar trece Să țiă în lume tren și casă, Să am bufoni cu tivge sece, In contul căror să petrece, Și parazițl să am la masă! Să treier podul în trăsură, Să’ml rid de suferințe grele, lubindu-ml lingura făptură, Penttu stomah și pentru gură, Să fie ținta vieții mele' Oh simț, oh simț că bogăția Pe om îl face răfi să fie, De’mi cân ă ’n suflet poezia, Să cânte-o face sărăcia... •— N’am câștigat la lo ărie! AI. Ă. Macedonski. AM CÂNTA T.... Am cântat prin verdea vale Cântul dorului ascuns, Am cântat cântul de jale Și ecoul ’ml-a răspuns. Am cântat pe munte âncă Și prin cod ul nepătruns Și dm frunză și din stâ câ Am primit câte-un respuns Am cântat și printre fiare, Ce de doru’ml safi pătruns Și s rengând ale lor ghiare Ele toate ’ml-au răspuns fînsă ca d a mea dure e I o cântai El într’ascuns, Ea drept ori ce mângâere A tăcut .nu ml a i spuns Stei iau Grozeâ. www.digi1nic.ro LITERATORUL 309 ESAMENUL CLASEI DE DECLAMAȚIUNE A CONSERVATORULUI. ROMÂN PE AHUL 1881-1882 Esamenul clasei de declamațiune a Conservatorului ]Român din București a avut loc Duminecă la 6 Iunie, în sala Bosel. Primul lucru ce ne-a lovit, este lipsa complectă de elevi în anul al IH-lea acela ce probează una din trei: sati că elevii diu anul al H-lea de anul trecut, parte din el, n’atî fost demni de a trece în anul al Hl-lea (de și premiațl de onorabila comisiune esaminatoare), sati că discurajațl din diferite cauze aii părăsit cu desăvîrșire clasa, sati în fine, că acel elevi s’aii crezut (lestul de forțl în acela ce aii învățat în doi ani, astfel că aii găsit de prisos a mal con- tinua studiile anului al IJLI-lea, cela ce ar fi și mal trist. In tot cazul este de constatat că această clasă, cu mijloacele de care dis- pune precum și de perspectiva ce țara oferă celor care se devotează carie- rei teatrale, face progrese îndestul de mari. Nu se poate cere mal mult, Din contra nu știm dacă în altă țară această clasă ar fi așa de descura'ată prin indiferentismul ce caracterizează națiunea noastră pentru tot ce nu este qs de-roș. Departe de a voi să facem personalități, aceasta se vede cât de colo. Ce public asista la acest esamen important, pentru orl-ce țară, afară de a noastră și a Patagonilor? Un singur bărbat din acela care fac gălăgie mare pentru Pairie, nu venise să vază ce face Patria cu arta dramatică. Și în adevăr, pentru ce ar fi ve- nit?... Era oare dș câștigat ceva?.. Nu!. Era vre-o. ceartă de partide ?. nu!. Era vre-o adunare electorală ?. Nici atăta! Știaâ foarte bine că nu-I aștepta nimic din toate astea. Dar ce?.. Niște bieți elevi,—și apoi de ce?., de Thea- tru1.. adecă fîitorl artiști dramatici Români1 Numai pentru rușinea acestui nume, n’ar fi asistat pentru lumea toată Auzi! Actor român1.. Și credeți că aceasta este opiniunea lor? AsI1.. ’Și-ati format un partipris, cum zice Fran cezul, dar să nu crează cine-va că sunt convinși de acela ce fac și acela ce zic, în ori ce privință, ne-cum în acela de a judeca ce va să zică Un ac- tor român. Căt curagift, câtă abnegare trebue unul tănăr, să îmbrățișeze a- ceastă carieră, la noi, unde e atăt de jos căzută, și prin urmare căt respect ar trebui să avem pentru aceșt Tineri care se devotează artei! Se va zice p ate, că aceas ă carieră are ceva de atrăgător,—Viața liberă, este adevărat;—d r dacă arf știi români ar sem na mare! maioritățî a lumel dm www.digibuc.ro 310 LITERATORUL țara noastră, această atracțiune le-ar părea partea cea mult respingătoare : mize- ria. Și îndată s’ar face ori ce, ca să scape de densa, ori ce; onest, neonest; onest, atăt mal rSU, neonest, atăt mal bine, căd ar fi încărcațl de laude, a- vuțiî, etc. Să trecem ânsă la acela ce ne-am propus, la critica jocului fie cărui din- tre elevi. In anul I-iiî domnișoara Fanchete Vermont, a zis Vara la țară, poezie de Deparațianu, Cămilă din Orația de Corneille și Maiilda din Supliciul Unei fe- mei de Dumas. Mal întâi, știm că D-ra Vermont nu e Româncă de origină. Aflăm de asekne- nea că D-nia sa a sosit în Conservator cu pronunciațiunea defectuoasă. Ar fl dar de ajuns ca astăzi s’o auzim numai vorbind, ca să-i Constatăm stăruin- țele ce și-a pus și prin urmare iubirea ce trebue să aiba pentru această artă.— Am văzut cu mulțumire, că D-nia sa, în Cămilă din Orațiu, a avut mișcări, intdnărl, gesturi, ce daă speranță că va deveni o bună artistă tragediană. — Dacă a avut câte-va părți ridicule prin sforțările ce’șl dedea, aceasta adăoga la meritul Domniei sale; căci încercând sublimul, ’l-a lipsit forțele și rutina scenei, iar nu talentul și justa cugetare. — Aceasta, pentru partea bună. —In partea rea, găsim că afectează, cadențează și cântă versurile și chiar proza (Maldda din Supliciul)', — cu alte cuvinte, urmează mai mult cadența versului decât ideia lui principală —Cu toate acestea, pentru o elevă, critica nu poate fi pretențioasă. ÎI urăm să-I facem cât de curând o critică de artistă. Domnișoara Ana Niculescu, a recitat fabula Câinele și Cățtlul cu o rară naivi- t te. — Domnia sa a fost cea mal călduros aplaudată; nu știm ensă, de ce a apă rut într’o singură bucată. Domnul Ioan Davidescu a zis iarăși o s ngură poezie, Strigoiul de Sihleanu, căci în toiul lui Orzeanu din Mincinosul, da numai replica. Domnia sa a Intonat just si a zis bine versurle, dar înfățișarea Domniei sale și masca figure nu va fi nici o dată bună în dramă saiî tragedie — In Orzeanu dădea replica, dar trebue să mărturisim că departe de a fi bine, naturalul și aplicarea Domniei sale ne face a ’l povățui să aibă comedia de cal de bătr e, cum se zice m hmbag ul tea trai. Domnul Davidescu sa prezint t în bucăți nepotrivite p talia Domniei sale. Suntem s'gurl că ar fi reușit pe deplin, dacă a* li dat esamen mtrun tănăr comic. — Putem zice, cu oare cate rezervă, că în această privin ă este si vina pr fesorulul. (1) D mnul George Diamandopol, a zis im rele monolog al lui Ruy-Blas din ac ulalIIIlea. Intonațiunile eraâ destul ue juste pe ici pe colo, edem mișcări ce ar fi fost foarte minunate dacă ar fi fost făcute cu mal mult ipc ede e. II (1) Nu 1 ăr ăș m această părer Nota Red. www.digibuc.ro LITERATORUL 311 lipsea siguranța și mijloacele fizice. — In adevăr, acest monolog, cât de mi- huțios studiat și căt de mare artist al fi, e inposibil, să nu obosească pe cel care ’l recitează. Dar putem zice că Domnul Diamandopol, este un elev, care nu are âncă esperiență și nu știe să șl menazeje forțele. Domnul Ștefan Mântuleanu a zis Mihnea si Baba de Bolintineanu și o șcenă din Curierul din Lyon^ — In cea din tâl, partea de la început era destul de bine, iar partea finală, unde este o armonie imitativă, unică în felul el, nu se mal îr$ țelegea nimic; emoțiunea eczamenulul, Publicul poate, au fost cauza acestui in- convenient— In Curierul din Lyon(Gerom), vocea-I era bine timbrată, dar uni- formă, nu era de loc modulată. In partea unde blestemă pe fiul seă% părea copnns de-o rușine nespusă.'— De ce?... In șcenă trebue multă cutezare. Domnul loan Jianu a zis pe Sosia din Amphitrion a lui Moliere.—Jocul D-sale ar fi bun dacă n’ar fi așa de încărcat. Domnia sa ar deveni un bun comic în piesele unde trebue asemenea actori, dar vocea ’i este foarte defectuoasă, din ca- uza timbrului răgușit. Genul Domniei sale de și nu e pus așa de sus în ar- ta teatrală, totuși, știind a se servi de densul ar avea izbândă. Domnul loan Lugoșianu a zis binișor Căpitanul Petre; iar în Pancrații din Căsă- toria Silită, a lui Moliere, era bine în unele părți Nu s’a menajat bine pentru sfîr- șit. Vocea începuse a i se stinge.—Totuși, Domnia sa trebue încurajat, căci ve- dem oare care progrese.—Are ânsă calapoturl de actori de provincie, cum se văd la cel de la Dacia — Ar trebui să le corijeze. Meargă Domnia sa să vadă ât de des trupa de la Dacia, unde mal toți criticii noștril bine-voitorl invită pubh cui Bucureștilor voind prin aceasta a face rău Teatrului Național, cu care staii răii. — Negreșit Teatrul Național face adese ori neajunsuri adeveraților au ori români; dar aceștia nu se plăng nici odată (1). Meargă dar Domnul Lugo- șianu la acel T atru pentru a șl vedea bine defectele.— In anul 11-lea începem a fi mal pretențioși. Domnul loan Nicolescu a zis monologul TJn domn timid, bine, și aceia ce ne-a plăcutii și mal mult este că am văzut Un domn timid iar pici de cum pe Domnul N colescu timidul, — ceea ce e mult In Mincinosul a fost asemenea bine, îl lipsea ensă volubilitatea, si aceasta, mal cu seamă din cauza dificultățel ce are de a pronunța Vocea domniel-sale e puțin nazală și vorbirea peltică. Nu știm cum se va scăpa de aceste două defecte. ÎI urăm grabnică Ansănătoșire. Domnul Theodor Penciulescu, a avut ca piesă de esamen un mare paragraf din Cma de Corneille. Domnia-sa ar fi fost bine de tot dacă nu s’ar fi gră- bit atât de mult. — A avut mtonațiunl juste, pentru ce-I care și-aii dat osteneală (1) Fac foarf rfiii No a Onm www.digitmc.ro LITERATORUL 318 UN REGRET Am rîs și eil odată de toți pe câți iubirea In carul el de flăcări prin haos ÎI purta, Dar rîsul de pe buze ’ml pieri ca nălucirea Și lacrămile ’n locu’I pe fața mea vor sta! Căci vesel ca o floare când ploaia-asupra’i cade Ei am în drumul viețel zburând prin munți și stânci Nevrând să Iad în seamă că soarta ’n cale’ml șade Și ’mpinge doru’ml tânăr în suferințl adânci! ZburșI așa de iute o! dulce veselie, Că nici anii mei tineri nu știtt când att trecut! Când viul să simț viața, căzui în reverie, Și ’n peptul mett durerea culcușul și-a făcut! A. Cât aș vrea acuma să rfz ca altă dată, Să zbor ca fluturelui spre plaiul cel voios, Ursita este ânsă de dorul mett legată Și ’ml duce pasu ’ntr’una spre țărmul furtunos! Ades prin nălucire îmi văd zilele mele Trecând pe din nainte, aduse ca d’un vânt Plăcute ca și noaptea când ceru ’I plin de stele Și liniștea domnește ca piatra pe mormânt! Atuncea simț că pică o lacrîmă-arzătoa e Diu ochi ’ml ce secase izvorul el curat, Văzând că fericirea cu unda ’I curgătoare Odată și pe mine în lume m’a scăldat. Dar astăzi când durerea mă duce pe-altă cale Și brațul ei puternic gonește pasul mett, Pot oare a nu scoate o lacrimă de jale Ș-a cere să m’ajute pretinsul Dumnezeu? Pot oare a mă duce ca frunză ’n nesimțire Ș-a nu gusta parfumul viețel ce-am dorit? www.digibuc.ro 314 LITERATORUL 86 fiți dacum o umbră pierdută ’n pribegire Și n țărmul disperărel dacum să fiți opnt? Amorul ce mg ține în cercul suferinței Me Iasă câte-odată să zbor prin infinit, Dar gândul ce mă poartă pe aripa dorinței, Bătut de veutul femei de mult a ’nbătrâuit, Să fug de-această lume îmi vine câte-odată, Dar umbra Soioasă a chipului iubit, Să ține de-a mea urmă, și vocea’i blestemată Mă chiamă către locul în care-am . nferit. Pe vale bămănată cu florile-amăgiril Mă văd câ stati subt umbra salcâmului bătiân,.., Aștept, — ânsă pe cine ? O umbră-a nesimțirii, Un dămon ce de vreme e-al inimel stăpân! 1882 Iunie 11. Th. £, Peiicillkscu. NOTITA LITERARA Cu ocaziunea trecerel D-lul Al. A. Macedonski prin Râmnicul-Vâlcel în ecs- cursiunea sa archeologică, unul dintre distinșii ofițeri al garnizoanei, D-lâ Lo- cotenent lancovescu, a adus poetului, omagiul de mal la vale, și care, a fost tipărit acolo, în fol volante. Corectitudinea versurilorîi, puterea calificativelor și farmecul în modul de ecsprimare, conținut în poeziile D-lul lancovescu, ne dă dreptul a saluta în D-sa un nod poet gi ofițer, întrebuințând întru aceasta, ecs- presiunea lui Carol Scrob. D-1 lancovescu ne trimisese deja o culegere dm poeziile sale dintre care chiar în numărul acesta, publicăm una, ce poartă titlul de Caritatea. înscriind astu-fel și numele D-sale printre colaboratorii noștri și membrii grupului no- stru literar, ne felicităm când vedem schintel de adevărat talent ca ale D-sale, scăpărând din mișcarea intelectuală, în numele căreia am ridicat stindardul Luptei pentr&L’wnină, cu prețul atâtor sacrificii și neajunsuri. Intr’unul din numerile viitoare, sperămti că D-lti Macedonski va redeschide cursul săii de analiză critică, pentru a se afirma și mal mult că această mișcare s’a făcut și se face cu o putere din ce în. ce mal netăgăduită. Iată poeziile în cestiune : www.digitrac.ro LITERATORUL 316 LA OCHlELARÎÎ POETULUI MEO AL. Â. MACEDONSKI Ce? Ți-e frică de deochi De porțl patru ochi? Doi : sunt plini de poezie, De privirea cea mai vie! Doi te tac poet, și doi.., Doi, te fac ciocoi! Jon N. Jancovescn. Rîmnicu-Vâlcea 1882, Junie 1. POETULUI JW E & AL, A MACEDONSKI Ce mister ascunzi în suflet ? Ce enigmă între tâmple ? Câcf de când am avut parte ca să mă ’ntâlnesc cu tine, AI schimbat a mea gândire... AI întors sufletu’n mine... Par’că sunt coprins de friguri... Oare ce să mi să’ntâmple? Aș voi să scriă, dar pana-mi este âncă-așa plăpândă... Nu m’ajută, n’am putere pentru 'nalte inspirărl... Poezia ta sublimă și privirea ta cea blândă A săpat în al meă suflet un abis de cugetări! Mi-al spus., ensă-al zis’o poate ca o simplă mângâiere, C aș putea și efl a scrie lucruri demne de citit, Vorba ta a fost prea dulce, sfânt balsam l a mea durere El mă leagă către viață într’un veac nenorocit 1 Ah ! De ce nu pot acuma să citesc în viitor Ca să văd cum să’nplinește ulmitoareă’țl profeție’ Să văd pănă unde poate aș ajunge ’n poezie, CâcI de-o! trece n nemurire tii vel fi nemlintor! Jon N. Jancovescn. Rîmmcul Vâlcea 1882 lume 1. www.digibuc.ro 316 LITERATORUL Ating&toarea poezie ce urmează, este a unuia dintre cel mal distinși dintre frații noștril de dincolo de Carpațl. In Românizmul de acolo, d. Petre Dulfu, este deja cunoscut ca poet, și ne ^felicităm cu deosebire, de achizițiunea ce «Literatorul» face In persoana d-sale. CÂNTEC DESPRE O BÂTRlNA E mult, decând și dînsa era o jună ’n. floare; Al el păr, negru-odată, azi seamănă-a ninsoare ; Pe față-I, de timp trase, un șir de brazde sunt: Dar eă, cu toate-aceste, în versuri voiii s’o cânt. Palaturf mari nu are, nici rang înalt, Domnesc, Vestminte lucitoare nicl-când n’o ’mpodobesc, Dar are ornamente ce-I stati mult mal frumos : O inimă curată, un suflet blând, zelos. Locașu-I e departe, un sat necunoscut, De-a lumel plăceri multe n’a ști, nici n’a știut; A el plăceri, petreceri, sunt : lucrul ne’ncetat; Ea nu se simte bine când n’are de lucrat. Lucrează satt îndeamnă pe alții la lucrare, Nicl-când nu-I obosită, repaos nicl-când n’are; Acasă vecinie dănsa se culcă tnai târziii, Și nime nu se scoală ca ea de timpuriii. Ea-I ângerul căsuței în care locuește, Ea-I stea conducătoare, ea-I soare ce ’ncălzește; Familia ’I se află de fața’I luminată, De noaptea sărăciei nicl-când n’a fost cercată De vin săraci la dânsa și cer ajutorare, La cel bătrâni și bdlnavî le tinde din ce are, F ămânzl în veci nu-I lasă din c a-I mititea : Pe cel tari ănsă-I mână la lucru, ca și ea. Biserica n’o uită în md-o sărbătoare; H place să s roage Ființei creatoare, www.digibuc.ro LITERATORUL 317 S’asculfe ce vorbește preotul din altar : Atunci ea-I fericită, și uită-orî-ce-amar. Din cărți idei înalte de și n’a învățat, Ea, țara și-o iubește c’un zel adevărat; Mal gata-ar fi să moară, decăt să părăsească Â gintei sale lege și limba strămoșească. Venind furtune-asupră-I, va ști să le combată, Speranța și curagiul nu-șl perde nicl-odată» Știind că dupe vifor senin acuși urmează, In bine nu șe ’ncrede, în răQ, nu desperează. Ea are — âncă ’n viață — pe scumpul săft bărbat, Și doi fii, ce-1 îndeamnă spre bine ne’ncetat; Dar, val! unul de dănsa departe viețuește! ... Când e și el acasă : în rată ea se simțește. Iar când se duce, plânge, și-I zice : «Scumpul mefl! Fii bun, cât poți lucrează, -te ’ncrede ’n Dumnezeii, Și dânsul să-ți ajute . » Iar când vei da de bine : Să nu uiți, dragul mamei... să nu uiți nici de mme . . > Ași țese mal departe acest cântec iubit, Dar nu mal pot de lacrimi ce’n ochi-mi s’au ivit; Căci știți cine-I bătrâna pe care o descria? Ea~I maica mea cea dulce, și efi sânt al el fiți. Petre Dulfu. CLAVIRUL TETT t)OAMHEl P. G Clavirul tăft scotea cu jale Al valsului suspin; L’atn auzit șam stat din cale Pătruns d’un foc divin www.digibuc.ro âlă literatorul Iar vocea ta de poezie Prin aer străbătea; Parea că totul reînvie, Când inima-mi plângea, ■■ ■1 O! N’am putere îndestulă Să’țl spun ce-am suferit; ’MI-e inima de plâns sătulă Și sufletul zdrobit. ---------r~ Privirea ta, de m’ar pătrunde Ca glasul ce ador, Atunci durerea-mi s’ar ascunde într’un adânc amor, M. Toncescn. POETULUI CAROL SCROB Te-am admirat, poete, în versurile tale, Căci al descris cu farmec simțirile-omeneștl, Le-am recitit adesea, coprins de-o sfântă jale, Si m’am mirat că ’n lume poți ast-fel să trăeștl. Accentele-țl suave, de-o dată revoltate, Aii arătat amorul sublim răzbunător, Idei atât de ’nalte și ast-fel ecsprimate, In cât divinizează un suflet simțitor Pe-aș fi menit ca tine, pe geam saiî pe zăpadă Să las acele versuri neșterse n veci do tnrip, AsI face multe inimi perverse să recadă Și-aș subjuga prin ele chiar zeii din Olimp. Dar tu, m deșt, ești âncă supus l’a lumel soartă Te ’nclinl privești cu milă la cel ce r6u îți fac. O! Eh, de-aș sti că ’n mine simțirea nu e moartă, Mi-ar fi cu neputință să fiu modest, să taci... C< N. Vasii e« ett, www.digibuc.ro 31Ș literatorul___ LA BUCAEESTOISE La connaîs-tu cette brune. Cette brune ă. l’oeil briliant? L’as-tu vue au clair.de lune Fuir comme un astre filant? Sa main petite et cliarmante Par un geste gracieux Tenant sa robe trainante Montre un pied delicieux Sa taille est fine et flexible, Sa peau souple est de velours, Son regard est invincible Brulant des coeurs touâ les jours. Mais prends garde, mais prends gard?! Mais prends garde â ses attraits ’ La syrene te regarde Et son ceuil lance des traits. Si ton âme est aveuglee Au point d’en etre amoureux, Pendant plus d’une vedice Tu reveras malheureux, Cat dans son regatd de flamme Lui te fera tressallir Elle te prendra ton âme Et toi, tu pourras gemir. Bucarest le 4 16 Avril 1880. Louis Chardon. ERATA Pagina Rondul In loc de. Să se ițească 257 13 sin f*n. 268 7 un . . . unul 271 26 curent. , . cuvânt 283 24 uitat. . . . uitată 283 27 times trimes. 284 10 lângă. leagă. 292 Aprilie .... Mai www.digibuc.ro 320 LITERATORUL BIBLIOGRAFIE A eșit de sub tipar : LEGENDE sau BASMELE ROMÂNILOR ADUNATE DIN GURA POPORULUI de P. ISPIRESCU, culegător-tipograf. A apărut de sub presă și să află de vânzare la autor în Rîmnicu-sărat și a toate librăriile din țară : TRATATUL DE HORTICULTURA FLORILE D? D-l C. C. DiTCULESCU In numărul viitor ne vom face o plăcere a voibi într’un mod mal întins asupra acestei interesante scrieri a d-lul Datculescu. — In acest număr, lip- sindu-ne spațiul ne mărginim a recomanda cititorilor noștri, cu tot dinadinsul acest interesant tratat de horticultură a florilor. Aflăm că renumitul Fiziognomist M. Șapira, va tipări în curând interesantul eft tratat de Fizionomie, ilustrat cu numeroase figuri, dupe sistema lui Lava- ster. — Dorim foarte mult a vedea apărand la lumină un asemenea tratat, pe care am avut plăcerea să 1 citim și să apteciăm marele folos ce procură fie cărui om.—Domnii care doresc a se aboiia mai din’nainte la această carte, se pot adresa acestei AdministrațiunI, trimițând suma de 5 lei, sau direct la D-nul Șapira, Calea Văcăreai No. 113. JBucuresc! —*• Tipografia Academiei Române (Labo atorf Romani}, Str. Acad., Nr. 26, www.digibuc.ro www.digibuc.ro APELUL* ADUNAREA GENERALE A SOCIETATEI FUNCȚIONARILOR PUBLICI CATBE FUNCȚIONARII DIN ȚARA 0 societate nouă s'a format. Scopul et este ajutorul reciproc al «Funcționarilor Publici.» Acrită Societate a cărei lipsă era de mult simțită, tocmai acum s'a format, ji, prin urmare, dânsa trebnio să mdrgă cu pagi grăbiți, pentru a ajunge la progresul realisat de către cele-l-alte Societăți deja-exi ten e. Speranța acelora cari aâ pus basele el, este laD-v6stră. El ’gi au făcut datoria și credem că gi o vor tace până în finit având con icțiunea nestrămutată, că doresc a face un bine acelei părți din societate supusă mai mult de cât altele fluctuațiunilor. Statutele ți regulamentele prevăd modul cum are a se conduce acâstă Societate. Trecând prite detalieri ne place a crede că fie-care Funcționar se va grăbi a înăcri alătur! Cn cei care aă luptat la fondarea Societăței. Un mic sacrifică pe fie-care lună procură Funcționarului Soție! și Copiilor, avantagil imense în cas de ori ce nenorocire. Acceptăm de la d-vdatră realisarea a’eetui act filantrophic și sperăm că a ntați de biue-voitornl d-v. concnr . Vom progresa Preșeelute, Principe Dimitrie Ghica. Vlce Președinți: Al. Gh. Cantacuzino.; Manuk Invanlogi. Secretari: Basile N. C, Beslegeanu; George Diorgean; George B. S&nduleecu. NOUL MAGASIN DE LIPSCANIE LA URStr IA?iCU AAGELHSCU BUCURESCl.-STRADA BARAȚIEI, Nr. 18 www.digjtmc.ro