www.digibuc.ro AMJJL. Itl No. 3. .^LUPTA PENTRU LUMINA" „LUM NA PRIN LUPTA alfcRATO/ty. % ~ > MARTIU 1883 /f C NTROL DE STIL. LIBERTATE DE JDEI ABONAMENTUL • ADMINISTRAȚIA rel lunjl 6 lei; p șeasa luni 10 lei; pe an 20 le Strada Poșta Ve he No. 6. Episcopie. ——— SCRISURI I. E NI r R A N C A T E SE R E FI ZA —— Noaptea de Noemvrie Domnului V A ‘Ureclnâ, aitorul tHclută ca dooadi de admiiuțiune, jicnim ‘lustrul autor al „Vor ■h cului Bucmcu și al altoi scrieri de înalta valoare h erara. To die is lan ling on son silent shore Wlere billowa never b t, nor tempeste roarl(l) (xarth. De unăzl către zaua visasem că murisem.... Zaceam întins pe-o masa, suflare nu aveam, Și muma, frați, prieteni, și toț pe câți iubi cm, Coprinși denO-jale-adâncu plângendu-m3 ’l ve Ictui. Intratl în curte ciocl'i cu fapț us-ațiva;... Călări inti au în trapct și duoi sau trei o tașl; Veneau la urmă popii ca buturii de graș Cu burțile ’nainte umplute de -oliva! In albe sovonite subt flori de limnțe Vin fete ’ndiiriate se ’mi ție de pai gliei; Apoi, o ’n reaga ciurda de-orbcți și de lelițe...— Pomană când se face se aflu și cal ci! Dar muzica e gata și popii s ’află oatT, Și toți vor se me d ic.i mal Iute laug * tata Ce doarme 'n uniform , gătit ca jcntru bal, AJaturea cu spada de-os aș și General! Ziarele, chia ele, uiindu-se nc *og, Pe pagina a treia mi-ati pus un Necrol g ! (1) „A mui e— Dar lojele sunt goale, fcati da e făr plată..u— Director peste teatru, fiind un vînator Me rog, de ce nani pune și p e e de obor?.... Părerea mea, de sigur ca este ’nj ărtașita, Schinteia de talente, fiind înnabusi . Și publicul, t rmându-șl se fio, tot ce-a fos , Făptură ne’nțMeasa: Nici on de d ih — nici p ’ost! Privind cu nepăsare Ia tot e se petre e, Mai rece e ca mine în groapa mea cea rece, Și ’ndata ce s’arata prin cl câte un zmintit Ce-ar vrea ca se r‘d ce o voce revolta ă, Povaia calomniei, s’o poarte ca resplata l-o pune An spinaie totul s’a sf rșit! Mergi tristă Românie pe cal Ancepută!... Și voi, iubiți pi ie em, petrecețl sab cantațl;... L isați-mi ânse mie, odihna cca ta ‘uta, Lr^ați-ml •visul morțil și n me deșteptați! Ce’ml pasă daca 1 unea a fo t si e tot lume Ce’nil pasa de r*m'ne cum 6 și cum a fost?.. Ce’ml pasa dc santreabă safi i i de al metf ni me ?... prin moarte câ igat’am obștescul a i^ost !.. Și ia X.... — O su are ce ramurile-atinge Se pa e ca închide la zgomot, 6 l-ce porțl, www.digibuc.ro IJTERATQRtfL 13*7 Și luna să ascunde și candela "*s& stingă Pe ptetrile ’hvelchite, pe crucile de rnorțl! Tăcere!... Este Ceasul de negură și taXitâ.... Se ’nbracă cimitirul în noapte ca ’ntr’d haldă... O rază nu să vede în cer nici pe pământ! Aștept cu nerăbdare ca morțil se sd scoale, Lăsând să lă rămâie coșclugurile goale, Par mut îmi e mormântul, și mtit orl-câ mormentl Și ce ?... Nimica âncă..? Nimica de cât noapte ? Nici clocnete de oase, nici rînjete, nici șoapte? Par oare ce fac morțil?... -1- Să vie!...— Voiti să știti! Gândind aceste vorbe, vederile-mi senine^ Zareati din fundul gropii tîrîndu-se spre mine Un șir de viermi orribill cu corpul cenușiti 1 Cu toții, pe coșciugu-ml să urcă satt. s’agață... S’apropie minutul cu dânșii să dati față... Puterea îmi lipsește să’l calc și se’l zdrobesc Și el, rozend capacul coșciugului, —vorbesc î — „A! Iată, zice unul, e omul ș’a lui fală.t. „Priviți’I slăbiciunea subt piatra mormântală, „Și el a fost în lume ânteiul Dobitoc! „Mânca pe ccle-l-alte ca lupul într’o turmă, „Mâncat va fi acuma de cele de pe urmă! „Loc viermilor să intre!“ Și vlermil-avură loc! Intrară câte unul prin scândurile roase.... Pe talpa cizmei mele, urcați, urcati mereti, Sudoarea într’o clipă, m’ajunse pen' la oase, Voii se strig....— Par somnul cel vecinie este grett! Pe-o dată....— Puol dintr’enșil de buze mi să prinse, înfig trei alții ’n pulpe ‘mandibulele lor... Pleopele la urmă de-un roiti îmi sunt atinse.... In olchl îmi intra zece....— Era îngrozitor! Simții atuncea ’n mine o repede schimb r©.... Părea că me duc angerl pe-o dulce legădare.. 1—e Lăsându-mî învelișul la viermii din mi Pluteam prin al meti suflet, mal sus d p- ment www.digitmc.ro 13Ș LITERATORUL, Eram înpins de-o forță,, și tainică și ^jnare^ Și aripe Ae vultur, răpipdix-me în zbor* Purtat pe-o rază-albastră, ca raza le ușor, In casa părintească, muiat în foc de gtele^ Intraltt, pe o fereastră, prîn aler trenluralQ, Trecui! ca q suflare prin părul malcel mele, Lucii în două lăcrimî, și calea mi-o urmai!! Era un zbor fantastic, un zbor fără de nume zborul lui Mazeppa pe calul seti jlegat, Și treieram pe vânturi și colindam prin lume Purtat pe unde corpul odată ’ml-a călcati Câmpiile întinse păreați niște năluce, Și Dunărea, un șarpe, dormind peste câmpii, Tot omul, o furnică ce naște și se duce, Iar munții cel gigantici, de-abla niște copil! A florilor esența să urcă pen’ la mine, Formând prin ondulare un nor în jurul meti Și bolțile derasupra-ml, albastre și senine, In tainica lor limbă, vorbesc de Dumnezei I....— O pată cenușie în josul meti s’arată.... E marea, care vecinie de pânze e ’ncărcata E marea cu talazuri, cu viscol și furtuni.*.. O treieră ’nțelepțil cu visuri de nebuni I Spre țărmuri depărtate catartele îl poartă, Dar fie-ce catarte își att câte o soartă, Și soarta fie-cărul e soarta tutulor.... De scapă de furtună, de flacăre nu scapă, Și focul de le cruța, e ventu ce le crapa, Iar oamenii de-asemenl se’nclină, cad și mor! Mal dincolo, în zare, sunt șiruri de movile.... Movilele sunt Alpil cu spate de cămile Pe care zac trolane de veclnice ninsori! Movilele sunt Alpil cu stânci și cu abise La vânturi și zăpadă cu pântece deschise Stând gata ca se ’nghiță nămeți și călători! Cascada înghiețată când soarele ’l zAmbește, De-o dată, de pe culme, urlând se prăvălește, T ’e urmând’o c ’un tunet zgomotos . pe stâncă de sus și pănă jos! www.digilnic.ro LITERATORUL 139 Din fundurile negre, atuncea se ridică, C’o spumă albicioasă, o ploa e care pica Mulată, ’n poleială la soarele din Mal ti Ca rouă ce coboară cernindu-se pe plalUț 0 ploaie de mărgele- fragile și mărunte Ce ’ndata ce e’anină pe mușchiul de pe munte Din soare înprumută nuanțe și culori, Și ele, de pe vîrful nălțimilor semețe Spre ceruri investite de-o rară frumusețe Privesc ca milioane de oîchi strălucitorii Italie Iubită, primește-o salutare, Cu tainica schinteie a sufletului metil.... In ceață sâ pierd Alpii, și sinul teii ml-apare : Florența,— Roma,— Neapol, întins pe lângă mare, Molatic Lazarone, — dormind, — visând mereti! Vezuviul în aier, înpinge zi și noapte Coloana sa de flăcări, coloana sa de fum.... Sorento’șl acalda'n valuri, naramzh plini de șoapte, Pompela (*) zace moartă, la co]țul unul drum! Și ’n vecinică lumină mS duc fără ’ncetare, Trec mările albastre și nu maî am hotare.... Munți, dealuri, văl și câmpuri, strSbat neobosit Purtat de-acelaș rază, ușor și fericit 1 Orașele subt oichil-ml, le ved zăcend de-a rondul, Iar unul dupe altul, mal repede ca gândul Ce zboară ca un fulger pe-o harpă de poet, SS șterg, fără se’ml lase impresii de regret!.... Vezend același oameni, văzând acelaș lume, Urcați pene la mine, aproape-aceleași nume, Și când, la urma urmei, acasă m’am întors, Asuprii-mi începuse uitarea ca s8 treacă,— SS uită ’n tot d’auna, acela care pleacă Și firul amintirii sS rupe de s’a tors!.... In inimă nn este, nici rană, n’ci durere, Ca zilnic s6-păstreze, ânteia el putere.... Și niminl nu rămâne a fi nemângâiat! Tot omul,, află ’n viață, în vreme, sati în sine (4) Mi-am permis prin licență » face Jbmpei* din Pompeii. www.digibuc.ro 140 LITERATORUL Puterea ce e’ii stare, durerea se’I aline. • 4*.**—T" E lege naturală, când mori sS fii uitat! In groapă corpul șubred, de-abla lini putrezise Și chipul meii, cu ’ncetulr din inime pierise, Iar mumă-mea,— chiar dânsa,— mal rare-orl plângea..., Uitare! cât mal Iute mângâl-o și pe ea! Din viața pleritoare, trecând în altă lume, In viața fără moarte, mâ duc să strălucesc, Și fără-a m6 ’nțelege și fără s’am vr’un nume, Alâ simt cu totul altu și ’ncep ca să trăiesc! Bar cum deschis sta cerul,—1 atuncea de odată, Pin visul meti, de-o noapte, un zgomot m’a trezit.... Eram tot om, tot formă, tot lucru pipăit!.... Privii către fereastră.».. Era o zi ’nnorată.^,. Născândele ei raze pieziș s6 strecurati.... Parea că e ’n zăbranic natura înbracată, Și foile la vânturi, gemând sg scuturau! București 1882, Alecsandru AL Macedonski. TIPURI APĂRUTE IV. O matroană română. La părinți, era frumușică și zglobie. Cam slăbuță, — dar plină de viață. Avea două surori ș’un frate. Puțin mal mari de cât ea. Era ascultată de toți, — ca mal deșteaptă... Răsfățată afară din cale. I sS admira vio ciunea. I sd împlinea toate dorințele. Ea conducea familia. * » * www.digitmc.ro UI ^IffERATORgL apunea lui tată-săU cum să primească pe prieteni, învăța pe mamă-sa ce se vorbească cucoanelor. I)a lecții de cuviință fratelui». Povațulă pe departe, pe surori. Facea sindrofii, ori când ar fi voit. Poftea prietene la masă, — o dată pe săptămână. Mândră cu femeile. Cochetă cu bărbații. înțepată și nesuferită cu cel mari. Pretențioasă cu cei de potriva el. Autoritară cu cel mici. Arțăgoasă cu familia. Surorile maritându-se, — ’i-a venit și ei vremea... Singura ’și Ta ales; — matur și prost. Omul lui Dumnezeii; — carne cu olchl. Putea se ia tenor, deștept, frumos... Dar.... n’avea stare. Alesul el să tăvălea ’n aur. Banii aii orbit’o. La persoană, nici nu s'a uitat bine. Ce-’l păsa I Nu era să fie tare și mare ? Stăpâna asupra lui, pe punga lui, pe onoarea lui: Stăpână și pe inima el,— mai cu seamă..i Femeie practică. * * « E abonată la opera. La Traviata, sa ’nbraca ’n alb. La Faust^ lașa coadele pe spate. La Norma, pune diadema. Are binoclu de fildeș. Are și pince-nez. Dumnealui moțate. Dumneaei studiază sala... Saluta câte-va prietene. Suride câtor-va cunoscuți. Intimii vin în lojă. Pe cel alți, ’i privește cu bunătate.. www.digitmc.ro i4â LITERATORUL La soșea, ese tot-da’una singură. Iarna în cupeu. Primă-vara în landoti. Răsturnată. Picior peste picior 1 Stângul apasă p’o pernă cusută cu fir. Ochii jumătate închiși:— uitătură Melancolică 1 Obrajii văruiți. Buzele roșite. Critică pe unele. Rîde de altele. Toate proaste; — numai ea planează... * * » Locuește în centrul orașului. Să ’ntroduce prin familii nobile. Dă baluri, Poftește din lumea mare. ’I vine numai din cea mică. Ciuda și invidia o consumă. A slăbit de tot:—schelet cu viață... Dupe fie-care bal, e leoaică. Tremură, spumează. Tabără cu gura pe bietul dumnealui. — Tu ești pricina. N’al relații cu noblețea. Nu intri în politică! M’al nenorocit,... o să mă omori! Nu’l primește... ’li închide ușa ’n nas. FI să consolă ș’adoarme cu lacrămile ’n oîchl. ♦ * * 0 sabie sună pe trotuar. Fereastra să deschide.... Două sărutări,—atacuri de artilerie,— detună ’n tăcerea nopții. —Dupe toate necazurile, dacă nu l’aș fi a ut pe densul, de mult eram cu țărîna’n gură... Biata femeie! www.digjtrac.ro LITERATORUL 143 -Deputat, or cer âivorțul! Bărbat ești, or dracu? Fă-te luntre și punte.... L’a pus pe dudulală. Umblă pe la un$ ș’alțil. Sărută ’n gură pe toți nespălațiî. Să duce la întruniri. Vorbește. Să ’ncurcă. E fluierat,—de Aațiune. Și el tot speră 1 Tipărește bilete, cu numele sătL Le ’mparte poporului suveran. Toate aste , dupe povața el. Are un vot. Al lui,—de sigur. * * * Era însărcinată. Aude despre flascul dumnealui. O găsesc nervi. Naște un copil mort. îngroapă pe n icul artilerist.... Pleacă la moșie. îndoliată Izbită la inimă. Cu ambiția înfrântă. S’a retras din Zupte,— până la toamnă! D. D. Racovița. www.digibuc.ro 144 LITERATORUL Doamna Veroniea Mici©, a bine voit a deveni ^i colaboratoarea revistei noastre, trimițîndu-ne de-o-camdata această frumoasă poezie: MATER DOLOROSA Ea este ’n negru îmbrăcată Cu văl de crep, păn’ la păment? Și tristă stă îngenuncheată Pe marginea unnl mornlănt.... .................... . Tu cărei, un popor să ’nchină Și stă ’i «tfntea Ta plecat, O! mult slăvită mea Regină Nalntea cui, al genunchlat?!..., Tu care, din a Ta ’nălțime Supui o lume, c’un cuvânt!.... Durerea morțil, cu cruzime Plecat-a, feuntea-Țl la pământ Și ’n locul țnantiei regale Țl-a pus un negru vâl de dollO. Ș’asupra bt curiei Tale Un alb și trist, etern lințolltt! Și fer ’de nici o mângâiere In durerosul teti avânt,..... Tu pail un ângcr de vcghlere Pe lespedea unul moimdnt. Veroniea Micleaou. www.digibuc.ro PUȘCHIN www.digibuc.ro www.digibuc.ro imRATOfctJL 145 WWW Puisque la jeunesse est un reve, Puisque l’homme tient dans un jour, PuiSqu ’ici "bas rien ne s’acheve, Puisque tout s’envole â. son tour, Puisque la main qui nons soulfevâ Ici nous laisse un temps si court, Et puis, brusquement, nous enlăve Au milieu des heures d’amour, O Dieu, Crâateur, O! MystAre Que l’homme faible dâsespere De pouvoir connaître â. la fin, Pourquoi plațas-tu dans le monde Et tete brune et tete blonde Chantant ce soir, mourant demain ?,... București 16 Octoiuvrie 1881. Louis Chardon. JTTSTITIE Era în luna Iul Mal; soarele cu dulcea-I rază lumina pământul, și un vânt ușor adia printre frunze; totuși ett eram trist și cugetător; părea că totul îmi displace. StrSbăteam stradele, ocolind lumea, și lata-mS ajuns la edificiul Justiției. UrcalU treptele scărel ce conduce într’o cameră spațioasă, în care ceva’ml atrase băgarea de seamă: o masă mare în mijlocul căreia era o cruce. îmi adusei aminte de tribunalul inchizițiunel. Abia intrai!, și un zgomot confuz se produse în sala vecină; ochii tutulor erați ațintațl spre ușă...., In fine, lumea se dă în lături, ușile se deschid și în prag apare un june intre duol dorobanți cu puscile ’ncârcate. germanul! fața’l era palidă; olchil aprdpe stinși, și în jurul lor, un vânăt seml-cerc denota o lungă suferință; el tremura și cu toate aceste, nimeni nu*! venea într ajutor,—nici chiar Dumnezeii. Mâ apropiat! de banca acuzaților, unde puseseră pe condamnat, si ’l întrebaltt cu com- pătimire : —Ce împrejurare te aduse pe această fatala bancă? www.digi1nic.ro 146 LITERATORUL Tăcerea fii răspunsul sSu și apoi o privire pătrunzătoare ce ’ml aruncă, mă făcu să înțeleg cauza tăcerel sale. —El binerelual ett—prietene, nu’ml voia rîde ele nenorocirea ta. Ah, zise el cu o voce stinsă, suferințele mele se vor fini Tute. — De ce? — Voiă muri mal ’nainte de a ’mplini pedeaosa. — Dacă nu vel fi vinovat, te vor achita. — Și la ce ’ml ar folosi achitarea? Află că n’.im pe nimeni în lume.... Sânt constrins să cutreier stradele de mult timp, zi și noapte, spre a cere de milă, dar neputând duce mult timp cu această viață de torture, mă hotăritt să recurg la unicul mijloc ce ’ml mal remânea: să fur... Da, am furat câte-va mizerabile monede; dar agenții poliției att venit m’aiî arestat și astă-zl sânt opt zile, de când n’am mâncat aproape nimic și peste câte- va minute volt! fi condamnat, dar cum îți spusoltt, nu voit! putea împlini osânda, căci voitt muri mal înainte. El n’apucă să termine când judele intră............ Legea o voia: H condamnară, la nu știtt cât timp de pușcărie; dar el, nu putu face nici un minut, căci scoase un țipăt înăbușit și căzu pe scânduri. Ejiltt atunci afară, mal trist de cum intrasem, și mergând pe strade, cugetam ast-fel: De ce oare, acesta să fie atât de nenorocit? Ce să fie cauza atâtor rele, ce bântulesc Societatea? — Sărmană lume!.... Bogatul,— este tare. Săracul— e disprețuit. Cel care trăește spre a împila pe prolfetar,— e onest Cel care cată a’șl revendica un drept,— e hoț Cel care fură 5 lei,— e pungaș Cel care fură milioane,— e patriot Cel care spune Adevărul,— e nebun Cel care minte e complezant Cel care crede că va veni vremea, când acestea se vor schimba,—visează Cel care voiește a fi stăpân pe omenire,— e nobil.... Și multe de felul acesta.... Tocmai cugetam ast-fel, când intrată acasă; șezultt pe un scaun, dechiseltt revista Lite- ratorului și găsiitt aceste versuri, cari ’ml umplură inima de speranță: Și va veni o vreme Je muncă, de frăție, Cănd nu va mal fi ’n lume, prisos nici sărăciei *) Braila 1882 ANTON 0. BACALBAȘA. A Maced nsk , www.digibuc.ro LITERATORUL 147 LA DAOIE (DMiâ âu grand poâte Roumaip, AL A. Macedonski.) Lorsque l’Esprit de Dieu soufle ă travers le âges, P se fait prdcdder par d’effrayants pi&ages: Les cieux deviennent noirs, 1’ocean fait hennir Ses flote 6chevelds; le mont devierii cratere, Le» fracas de la nue aux fracas de la terre Repondent inquiets de ce qui va yenir. L’Humanit6 se trouble. Une fifevre brâlante Lui devore le sein. Elle se tord hurlante Comme un malade eri proie aux terrfeurs de la mort. Sa raison, s’obscurcit Elle agite les annes, Veut emplir 1 univers et de ^ang et de larmes Et retombe dpuis6e en un supreme effort. Sur la Malade enfin voic> que l’esprit passel II a l’dclair pour glaive et pour champ closr l’espace ; II saisit un empire et puțs le jette aux vente; II meut les nations comme de la poussiăre Et les balaie au loin, immense fourimliere: Que sont pour lui d’ailleurs ces tourbillons vivante ? II les iixe â son choix; seche ici, comme une herbe, Un^peuple florissant, une race superbe Qui semblait defier l’implacable destin; Li seine une tribu comme on seine une graine Qui doit monter, fleurir ă la saison procbaine Et mârir aux soleils de J’avenir lointain. H vint un jour a toi, cet Esprit formidable, Dacie aux hauts sommete, 6 terre inabordable, Et t 'amena Trajan par de hardis ehemins. La tempâte arrivait: tes champs, tes bois, tes- cîmes, De joie ou de frayeur, rendaient des bruite sublhnes En seritant approcher les bataillons Romains. La mort va devant eux. La peur donne des ailes Aux Daces s’enfuyant, vrai troupeau de gazelles, www.digibuc.ro 148 LITERATORUL Vers l’dpaisse foret ou. le profbnd ravin, Et Sarmiz-Getusa, tremblante capitale, Ne pourra dans ses murs sauver son D^cebale; II mourra du poison prbs du corps de Longin. La Dacie a l’aspect d’une tombe sans gloire; Son peuple entier y dort efface de 1 ’histoire.... Plus de bruit 1 et sa langue est muette ă jamais.... Faudra-t-il qu’elle pleure un eternei veuvage, Cette terre, en livrant k la bete sauvage Ses plaines, ses citds, ses vallons, sșs sommets ?. Non! — L’Esprit souffle encorl Cette fois c’jest la vie! Depuis le Tibiscus jusqu’ă la Moldavie Tont renaîtra, la nuit va faire place au jour. Du pays radieux des vaillants Paul-Emile, Des Câsars tout-puissants, accourent par cent miile Les colons, pionniers des arts et du labour. Salut a la terre bdnie, Terre d amour et de f epos f Rome y fait passer son gdnie En y plantant ses fiers drapeaux. Sa langu i la fois douce et pure Comme tin mdlodieux refrain Et sonore comme une armuri Dont le glaive frappe l’airam, Que parlent les di ux dans leurs fâtes, La Mase en chantant les exploits, Le forum aux races dâfaites Dictant ses soUVeraines lois, Cette langue au châne, ă la rose, Au val, au mont voisin des cieux, Aux bois, aux bourgs, & toute chose, Impose des noms gracieux. L’oiseau chante en paix sous l’ombrage, La genisse bondit aux prds, Le cheval bennit de courage, La brebis băle aux champs pourpr^s. www.digibuc.ro 149 LITERATORUL La fleur a couleur plug vermeille, L’£pi dote mieux Ies guerets, Au coteau, plus riche est la treffle, Plus puissantes sont Ies forate. Partout des villes opulentes, Foyers de vie et de travail, Des toits ou grimpent Ies plantes, Des hameaux pleins de gras bdtail En paix le fer guerrier se rouille, Seul le soc reluit au soleil; La mere eudort son fils, gazouille Un chant qui berce son sommeil. Presque semblable & l’Italie, Sous l’azur s’epanouissant, La renaissante Ardialie Traverse un râve ^blouissant. Le flot jaune du Tibre âcoute Bruîre Ie flot bleu de I’Ister, Qui sOrt aux trirbmes de Toute, Presque aussi large que la mer. Rome, dans son ciel qui se dore Elevant son front immortel, A ce doux pays de l’aurore Envoie un baiser maternei. Si vers lui, d’un steppe âchapp^e Quelque horde s’acheminait, Rome avec sa terrible £pee Ferait soudain le moulinet. Du Capitole aux bouts du monde Tant que Ies dclairs jailliront, Dacie, en une paix profonde Tes heureux destins grandiront! II n’est rien d’immuable, hdas J dans l’oeuvre humaine! L’Esprit de Dieu planait sur cet heureUx domaine.... H s’agite.... et l’effroi prend Ies peuples hagards. www.digibuc.ro LITERATORUL 150 Viennent de tous c6tis "Vers le vieux sol des Getei, Rugissant de fureur, avec des sauts de bâtes,< Sarmates, Goths, Alains, Huna, Gepides, Avare. Pendant sept cente ans presque, ils passent, toujours passent*. Par eux sur ce pays tous lei malheurs s’amassent, La misere et la mort pour eux ne sont qu’un jeu. Les'citis & grands bruits sous leurs marteauX s’icroulent; Ils rendent inficond tont sol que leurs- pieds foulent; Les hameaux ei riants des pasteurs sont en feu. Lee colons de Trajan ont fui vers la montagne: Un cortige effrayant de maux ies accompagne. Li l’ours est moins cruel qu’un stupide vainqueur. Ils ont tont perdu, eauf l’espoir et la patrie, La patrie, on n’en perd point l’image chirie, Seul trișor que chacun emporte dans son coeur. C’est lă, sur les hauteurs, ă l’ombre des grands chenes, Oii va tout ce qui fuit les affronts et les chaines Oii va l’aigle cacher -son aire et ses aiglons, C’est lă qu’ils attendront que l’heure de Dieu sonne, Que l’usurpateur soit mâr pour qu’on le moissonne Et le brâle en jettant sa cendre aux Aquilons. Tel sur notre horizon parait le mitiore Venant de profondeurs que l’oeil d’Herchell ignore Et de sa chevelure einplissant tous nos cieux; Voyageur lumineux, & pas pressis il marche Et l’infini lointain s’entr’ouvre ainsi qu’une arche Pour le laisser passer et s’iteindre ă nos yeux. Apres un long oubli, des confins de l’espace, Effrayant- les soleils aupres desquels il passe, Des sifecles rivolus, il reviendra nous voir. Telle un jour on verra cette race Roumame Du somineil des forets descendre dans la plaine Et traba fele au poing, reprendre le pouvoir. IV. Trajan revit dans Charlemagne: Son pied giant frappe le sol. Voilă qu’ă travers l’Allemagne Ses legions ont pns leur voi. www.digibuc.ro LITERATORUL 151 Plus d’Avars 1 plus d’oiseaux de proie Aux becs crochus, ivres de sang! Le grand empereur Ies foudroie Âux bruits de son tonnerre franc. Vers Ies vallons de l’Aurorie Descendez, pâtres de Gdlu! Elle est encor votre patrie, C*est l'empereur qui l’a voulu. Avee le torrent qui serpente Et fait bruire son Bot mutin, Vous, Munteni, suivez la pente Qui se chauffe aux feux du matin. Aux avant-postes, Ies Moldaves! Ainsi qu’au sud il faut au nord, Pour garder^le pays, des braves Qui ne redoutent pas la mort! Vous aurez lă rude besogne A repousser miile fldaux; C’est de lâ que viendra la rogne Rongeant le peuple jusqu’aux os.... En revoyant leur ancien maître Les vicilles cit^s ont souri, Et d’autres s’empressant de naître A sa voix magique ont fleun. Villes des monta, villes des plaines Tendent leurs fratemelles mains Aux Tîrguri, tours toutes pleines De soldate gardant les chemins. Le colon quittant Ies broussailles Reprend sa terre et son bonheur: Ce sont joyeuses epousailles Entre elle et son noble seigneur. L’un, donne ă la glebe fdconde Les plus tendres soins du labour L’autre, rend fleurs et moisson blonde: Gages d’un mutuel amour. www.digibuc.ro 152 LITERATORUL De miile chants joyeux Tair vibrez L’abeille aux fleurs cueille son miel;. Le peuple a l’âme gaie et libre, Et pas un point noir dans le ciel! L’Esprit s’dveille enc r.— Du sommet ă la base, Son souffle de tempâte ^branle le Caucase Et donne le signal aux Hongres, fii des Huns. D’etres â peine humains on. vit tonte une troupe Bondir; preș d’eux enfants, femmfis monter en croupe, Et vers le bas cocirir de grands cavaliere brune. Lances vibrant au poing et trbs-hauts de stature, Carquois au dos, poignards luisant & la ceinture» Peaux dc tigre â l’dpaule, amples pantalone blancs, Banniere au vent, euivie d’une longue s^rie De chare portant leurs,hiena, leur errante patrie, Hs vont sur leuis coureiers dont ils piquent Ies flanca- Oii vont-ile? — Dieu le sait! Ils vont ou va l’orage, Exercer leure fureure aur un lointain parage; Oii vont Ies loupe chass^s par l’hiver et la faim, Chercher de la chair fraîche â leurs gueules saignantes; Oii vont Ies chol<5ras, lee pestee repugnantes, Fldtrir et d^eoler, semer la mort enfin! La terre sous leur pas frdmit et la poussiere Monte en tourbillons noire qui voilent Ia lumiere; Leurs voix emplissent l’air de leurs grondements sourds. Les peuples attardde sont broy^s par leur masse; Ile reculent, s’ils sont prudenta, et lui font place, Pour regarder de loin passer ce troupeau d’ours. Rien n'arrete leurs pas, forets, fleuves, ni plaiues; Aux flots du Tanais, aux flote du Boriysthbnes Ils ont bâigui le poi! de leur coursiers hagards. Press^s qu'ils sont d’atteindre au couchant de l’Europe, II 'ne leur a fallu, si bicn leur train galoppe, Que trois bonds pour franchir l’empire des Khazars. A travers 1 occident ils vont marquer leur route Par le sang et la mort. Le Grermain les redoute, www.digitmc.ro LITERATORUL 153 IIs font trembler alors le» Lombards et Ies Francs. En nrdmoire des maux qu’iTs mirent sbr nos tetes, Ne sachant s’ils dtaient des hommes ou des bâtes, L’avenir en fera des Ogres ddvorants. Us flaireut le butin de leur narine atroces. Et se jettent dessus avec l’instinct fdroce Dont I’hybne, la miit, va pilier Ies tombeaux. Je Ies vois aiguisant, aux sommets des Carpathes, Les crocs de leurs museaux, Ies griffes de lenrs pattesI Quel festin pour leurs dents, la Dacie en lambeaux I C’est le supreme instant! C’est ITieure des batailles Qu’appellent ces hideux semeurs de fundrailles, Ces cerviers affamds, ces gueux des grands chemins! Paysans et soldata, sabres, socs de charrue, Fourches, faux, chars de guerre et ce qui broie et tue, En avantf vie ou mort! Ne tremblez pas, Roumains! A travers bois accourt Tihutum. —L’Alma coule Roage de Sang. Gelu d’un coup sur Ie sol roule. Mourez, hdros! C’est grand! Mais vos efforts sont vains! Sur le Temess, Glad tombe et livre ses ddpouilles Aux mains d’ALmos quitranche ainsi que dea dttrouilles Les tâtes des vaincus.... C’esffait des Transylvains!. Oui c’est fait! Les citea brdlenț, Ie ciel rougeoie; Dans ce deuil Ies bourreaux jettent leur cris de joie; Le peuple meurt ou tend aux fers ses bras tremblants. Sous son genou Ie Hongre dtreint I’Ardiahe Que son baiser immonde a mordue et salie: Elle agonise ainsi depuis prbs de miile ans.... VI. Sur cette dternelle martyre Plane l’implacable vautour.... Sous son bec son coeur saigne, expire Sans fin et renaît tour k tour.... Quand donc Ia fin de sa souffrance Dont Ie Hongre s’est fait un jeu?.... Quand l’heure de la ddbv ance?.... Tot ou tard vient l’Esprit de Dieu.... F. Nizet, www.digibuc.ro 154 LITERATORUL „UMBKE CHZNDEZ_E“ Un „Rara Avis“ L i, , , . La noi 86 nu te miri Nici când îi vedea plopul dând flori dd trandafiri. V, Alexandri. (Despot-Vodâ.— Actul 11L Sc. I) Născut in părțile Moldovei. Crescut, domiciliat în București. A ocupat multe funcțiuni, dar nici prea multe nici prea mărunte. De mic copil avea o grozavă aplicare spre vânat. La etatea de 4 ani, era insectofag. La 6 ani a-’nceput vânătoarea muștelor. Dar... p^ fruntea lui se vedeai! strălucind ra- zele unul geniu inventator. — Sătul de atâtea neplăceri, neajunsuri ce suferea mâna sa de câte ori întreprindea acest straniu vânat, — sau se tocea de ziduri, sau se sgâria pe geamuri, sau se înțepa prin scânduri, sau mal scie cu ce i se întâmpla când voia să le surprindă pe vre-un lucru pe care erau adunate în num"r mal mare: — sS puse pe gân- duri, se frământă și în fine, inventă o armă destructoare cu care să le poată ucide de la distanță. Arma se numește: „ Hărtesgoma" și este compusă din un fir de elastic și o bucățică de hârtie bine strânsă. El a inventat-o. In curend i se va libera un brevet de invențiune, Trebuea să ajungă ce-va. A și ajuns, IL Intrând prin lume omul nostru începe extravaganțele cele mai mari. Eată de exemplu portul său: Căciula din blană de urs. Paltonul de piele de lup căptu it cu lână de oae. Pantalonii...- compatrioțl — din piele de bou. Bastonul din un corn ... de cerb. Mânușile, de căprioară. De alt-fel nu p âncă classat. B' tul om ! a trebuit să-și petreacă cel mal frumoși ani al viețel prin păduri, prin munil, în contact cu tot soiul de fiare sălbatice și adesea expunându-se a-și lăsa pielea in sinul acestor familii carnivore. A fost ănsă viteaz și a-’nfruntat totul... p’acolo. Ata ze, atăt devotament, atâta ai doare!.. Ș’apol cu fiarele nu e loc de joc. Trebuea recompensat! Și recompensa lui, fu publicată prin Monitorul Offi 'ial al României din luna Octom- brie anul de gra,i 1881. îl numit d rector www.digibuc.ro LITERATORUL 155 Director!..! Elîdalr^De cevâ mirați?..'. Un asemenea omL, Al fiind-că nu avem nici o grădină de plante? nici o grădină Zoologică, de Aclimatație/* Ce face nu astea? Avem... O să vedeți ce avem, ni. Intră in noua sa funcțiune. Suind treptele scărel vede urme diplomatice, — semn că aci lucrurile merg cu ’nceti- șorul, iar nu cu toporul. Intră în „cabinetul directorului". J se presintă obrazurile cu cari o să aibă de-a face Lipsesc șase din cele mal mari — Unde sunt cel cari lipsesc? întrebă dânsul. —Sunt invalizi! î se răspunse. — Invalizi 1 zise, emoționat de acest cuvânt (tot-dea-una se emoționează când ÎI vor- bește cine-va despre un viitor apropiat) o să avem mult lucru. Trebue să muncim cu toții mult și bine ca să putem plăti in aur Ielele acestor s^rmapl invalizi cari zac în infermeria Artei. Și se puse pe lucru. Porunc’, cereri, dimisil, admișii, tot felul de hârtii iscălește. Iscălește și iar iscălește.. Ca să sfârșească mal repede iși scrie numele fără terminație. Nici o prielnică reformă, — multe forme. Trimete argați prin toate unghiurile țsrel ca să găsească prăzi, dar resultatul fu zero șatl nulă. IV. „Lupul părul își schimbă dar naravul bau. Ce nălucă i s’o fi făcut, nu știtt, căci intr’o bună zi o porni la vânătoare... de astă- dată ânsă... vânătoarea de pești mS rog. Se convinsese că peștii să digerează repede și în cantitate mare aici. In lipsa lui’, iată din ce se compuneau listele de bucate cari se anunțat! pe strade : Marți, — Curcani. Joi, — Peșt>. Duminică, — Cosacl. Și eară-șl d’a capo pentru săptămână următoare. Dar în tot timpul acesta, albinele munceai și toate silințele lor erați zadarnice. Cel șase trântori erai nemulțumiți. Să făcuse a fi așteptat ca Mesia. —■ S’a întors 1 — A! — A găsit eaiba fearelor. — Casa e deschisă. 1) Prin părții Moldovei a vânat un animal care, — zice el, — e de rasă QU ancă. Ensă Toma nacredinciosul a lăsat nrmașl și pe la noi. Se afirmă ca acest animal a mal fost expus. Or-cum e un merit. Se’țl faci glorie dintr’un lucru trezit ?... Succesul e mare. — El De la orele 11 penă Ia 3 și de la 5 pâni la 10. www.digi1nic.ro 156 LlTERÂTORUt e emoționat Par-c’ai* Vrea- bA se bucure dânsul de această olteancă, t— Pleacă acasă fluerând... fără intenție, -4 din nevinovăție.^A ^asă flueratuL i interzice. —a Să {trânteș- te pe un fotoliu lângă masă. Ar vrea să producă și el ceva, să fie și el chemat în apia-* usele unei săli pline și entusiasmate de curcani, dar nu găsește nimic. A perdut genial inventator! — De o dată ochii i să țintește pe un volum galben pe care era scris: Manual de vânătoare! — A ! strigă el, sărind de p-» scaun și năpustindu-se asupra cârțe?.’ — Evrica! — Până la ziuă e emoționat. Adoua-zi merge la cabinetul seu, strânge pe toți membrii comitetului, în taină, le citește Manualul de vânătoare și-I întreabă în urmă dacă nu s’ar putea face din el... ? o piesă de Theatru!. — Cum nu ? domnule director ! — (E de crezut, acolo tot se poate) Toți sunt puși pfe lucru, — vom vedea resultatul. Cu toate astea, ast-fel cum vi l’am descris, e o umbră chinezi. — A cui umbră ? De sigur a unul om mal priceput de cât el. — Fără doar și poate va dispare în curând. Mâine ânsă, dacă va mal sta tot unde stă azi, — și va fi trist, — se va agăța, se va tară ca să poată ajunge până sus, sus de tot, unde se află scris în frumoase litere de aur sfântul și mărețul nume de ,Theatru“ și acolo ajuns, va acoperi acest nume prin o firmă pe cari se va citi „Menagerieu. Ear sus, pe fruntea-’naltă a zidirel Ce salutată e-’n zori de soare, Vecin cu cerul, ■>— în locul lyret Va pune cornul de vânătoare! D’ Esther. KÎS ȘI PLÂNS Cât e de greii a ride Când chinul e aprins, Când ori și ce speranță, In inimă, s’a stins! Și totuși trebuește Să rîzl adese-ori, Să rîzl, cu moartea ’n suflet, Un rîs plin de flori! Cât e de greii a plânge Când olchil aii secat, Când, în dureri amare, E pieptul înecat. Și cât aș da adesea Pe-o lacrimă macar ! Dar plânsul nu’I ca rîsul, Și toate ’s în zadar! CAROL SCROB. www.digibuc.ro LITERATORUL 157 Alteței Sale Serenisime Aleosan^ra J. Principele suplinitor al Bulgariei, autorul închini. I. Bărbierii eiint același în ori ți care țară, Sub briciul lor adesea ne țin tremurători, Si pot ca sa te facă de cinste satt de-ooară Căci vorba lor te rade ca briciul une ori, Firește, că în versuri sa ’hcepl cii bărbleria, E poate cana prozaic^ dar ăst-fel știu să ’ncep... Bărbierul, ca si inine îșî face meseria J El rade pe cat poate, ett datt ce mă pricep. Si ce?..<> Bărbierii tocmai, eroi de poezie ? Bar cine vrea de denșil m lume ca să știe ? Sunt el nescal-va ângefl satt oamenl-semizel ? Nu 1 -^rf Dânșii sunt ființe, făcute ca ori cine.. Eu ensa, leTam dat mana și nu’ml-a fost rușine Să intru-adesea ’n! vorbă cu unii dintre el. Urăsc âfisă de moarte pe toți acela, care In căpitani de gardă se află preschimbați; Speram e’o să dispară armată și hotare, Că vom scăpa odată de prinți și de ’mpărațt; Dar zăttL.. de cugetasem că att să vie ani In care, att s’ajungă bărbierii căpitani! Ivan, — ’mi-a spus povestea bărbierul ce mă rade, Era și cel mal vrednic și cel mal cum se cade Și cel maî inie la vîrsta din ucenicii seî: Frumos ca tinerețea, scutită de timpi rei, Ivan nu împlinise nici cincl-spre-zece ani, El însă se născuse pe-o creastă ăe Balcani, Văzuse pe-al sett tată zăcând în închisoare, Văzuse pe-al sett frate și mumă ’njunghiațl, Dar nu se nfiorase de-o soartă ’ngnozitoare 1 Văzuse Voevozil cu falnicele ckipurl, Udând cu al lor sânge și stâncă și nisipuri, In lupta pentru țara murind nerăzbunați. Ivan putea să fie bătrân fără de vreme..., Era pe alte țermurl o frunză dusă ’n Ventl www.digilnic.ro 158 LITERATORUL Simțirea-I oțetii tă de dor și de blesteme, Pe vise ’nsângerate «bura de la pământ, Dar omul ce cunoaște în lume suferința, Pe barca întîmplărel plutind fără folos, In loc să ’șl înrăiască de zece ori ființa^ De zece ori să face mal bun* și mal milos, Ivan se încălzise 1-al nostru dulce soare, Dar mintea lui într’una spre țara Iul zbura! Părea că ’șl amintește o zi de sărbătoare, Jn care dimineața din munți se cobora. Sj el pe valea mută cânta copil d’ etate,,.. II ajungea un căntec, o rază’l ajungeai... Părea că ’șl amintește de mă-sa, de-al seti frate,. Plăngea cu briclu ’n mână... rădea și iar plăngea 1* De căte-orl în somnu-I simțise-o ’nfiorare Ș-o voce ’n agonie șoptindu-I Răzbunare} Iar mintea-I deșteptată spre țara lui zbura * Părea că vede âncă coliba părintească, Părea că ’șl vede frații sub sabia Turcească, Ș-atuncI o răzbunare cumplită le jura. Dar ce putea să facă copil și făr’ avere Pe țermu ’nstrăinărel e traiul foarte-amar! Și cui putea șă spu'e cumplita lui durere, Când toți acelaș nume i’l aruncati: Bulgari ZgrințărI îngrozitoare de ură ne’mpăcată, Ve ’nfigețl rădăcina ca niște dinți de fier. Și inima ce simte otrava ’nsângerată, Aruncă ’n disperare blesteme către cer. O! Mergeți unde zace și sufere poporul, La viață deșteptați’l zdrobind asupritorul, Cu dreptul omenirel la luptă 1 înarmați;... Să tremure de-o dată și regi și împărați!.., O 1 Mergeți unde muma în lacrăml se dezbate, Virtutea dezbrăcăndu-șl de-alunecă Jn păcate, VSnzându-șI pentru viața copilului iubit Chiar ultima schinteie din sînu-I vestejit. Se află prin mulțime destule inimi roase www.digitmc.ro 159 LITERATORUL Și suflete destule, ce ri’itt nici ub avent, Femei nenorocite, cu vițiul In oase, Bastarzi, ce sânt al crimei fatal deznodământ 1 Duceți-vS la denșil, el poate că* v’așteaptă, Și fulgerile voastre trăzni-vor pe tiran.... Talazul lor să bată a tronurilor treaptă, Duceți-vfi la denșil — dar1 ce-avețl cu Ivan?.... El nu mai are ’n lume nimic sS'l re’nvieze, El nu mal are mumă și tatăl seti e mort; Spre țara lui robită de ’ncearca să viseze, Restriștea-I ține 1nchisă corabia în port. Dar noaptea câte-odată el simte-o! ’nfiorare, Și vocea, mal adâncă, ÎI strigă ^rSzbunare\u III. Trecuse multă vreme de-atuncea, și Ivan Rădea cu istețime pe-avut șl pe ț>olan. Știa ca să distingă persoanele de rasa, Și vrend ca să le-arate, că briciului nu-i pasă De carne lustruită, de ifos ciocoiesc, II cam stropea adesea cu sânge oamenesc. —Bulgarule, la seama ’ml-al ciopârțit obrazull.... Și îmbufnat clientul,, să’șl stîmpere necazul, Ii da câte o palma și dansul o răbda. Și ce?.... Putea el oare, obrazul a-i reda? Obrazul nu se face la loc c’-o lovitură, Și balul vedea astfel o noua pocitura. De sigur se revoltă cucoanele de baluri, Ce poartă-obraze falșe, sub mășcl de carnavaluri l Dar eti me prind, ca ele adese-au sarutat, In loc de carne moale, un plasture uscat. Astfel,— pe cel de modă Ivan vi-I rade bine Și vi-I trimite gata lipiți cu plasturi fine. IV. Robia, este noapte, iar libertatea, soare...» De-odată tresariră creștinele popoare; www.digibuc.ro 160 In pieptul lor de-aramă un fulger străbătu. - Bulgaria robită, de ani purtase jugul^ Purtase^ pentru alții, și armele și plugul, Par ora re’nvieril sonor și lung bătu! O! Krum, Cubrat și Boris, sub care ’ngenunchlase, Pătruns de îngrozire, poporul Bizantin, Balcanu ’n amorțeală zăcea, și vă uitase, Dar soarta ’l destinase să fie tot Creștin.— Aceasta ’țl fu menirea, Bulgarie martiră, Cenușa ’țl fu formată din fii tăi zdrobiți, Și văntul ce-I purtase, cănd el se ’nsuflețiră, Fu soarta călătoare cu pinteni oțelițl. Ivan simțea în taină, că ’n el se ridicase Nestinsa ’nflăcare de-al patriei amor.... Putea să tacă oare, cănd trîmbița sunase?.... Ce?.... Dânsul să trăiască, atunci când alții mor?.... Cănd noaptea ’n tot d’auna simțea o ’nfiorare Ș-o voce ’n agonie șoptindu-Ij răzbunare?.... Ivan avea în suflet O rană dureroasă. Voia ca să’șl-o spele Cu apa răcoroasă Din care-o-dinioară băuse fericit.— Natiira nu’i făcuse să fie umilit. A rade ș-a tot rade, e pote-o meserie, Și briciul pe obraze e bine ca sa’l plimbi; Dar fala e mal mare, când poți ca să’l preschimbi Pe-o spadă ce lucește în cămp de bătălie!. Ivan se hotărîse.—• Stăpânul săă dormea.— Teșgheaiia este-aproape și bani se află ’n ea.— A doua-zi, la gară, gătit de-o lungă cale, Cu cincl-spre-zece lire era într’ale sale: Din tîrg îșî cumpărase, de fală fermecat, O pușcă, praf, și glonțe, ș ’o spangă de soldat! Voios, cu voluntarii, sta gata ca să plece Dar, când pe ne-așteptate simți o mană rece: — „Tălharule, îl zise stăpănul săti atunci, Te-am prins!“ www.digibuc.ro LITERATORUL 101 —„Și poți jn ocnă, stăpâne, să ni’arunci, Dar cugetul îmi este ebrat.... Fără ncetare Simțeam o voce sfântă strigăndu-mi: răzbunare!“ Bărbierul stand Ia gânduri, privea la el.-* De-o dată, Păfu ca-I este fruntea de-o rază luminată. Apoi, zîmbind il zise:—„Drum bun copilul metil Te du L..., și să te aibă în grijă Dumnezeii |.... Acel ce pentru țară să fure e în stare, Preschimbă în virtute chiar crima cea mal mare...,a ^Trecuseră prin multe sărmanii voluntari, Și se luptau în cale cu neînvinși barbarii Dar lupta, căt dd cruntă, își pleacă-ades'norocul Spre caii za cea sfântă. — Era teribil jocul De arme și de sănge, de gloanțe și de morțl, Și mulțl, eșind din lume piin glorioase porțl, Lasati, în loc de-adio, o singură privire, Ce nu găsea ’mprejurul nici zîmbet, nici Iubire, Ci ncnete ndarjite de tigri ’ncălerațl. Luptau !.... Erați la numcr puțini,— dar vitejește, Ca fulgerul ce norii despică și trăznește, Călcati peste cada vie, de mOarte ne’ngrijațl. Strânseseră în cale avere și trofee, Și nu batjocoriră nici umbră de femeie. Eroi,—ș ieati să poa te un nume nepătat* învinși,— cădea i cu brațul pe armă încleștat. 01 Lupta lor e sfântă, el luptă pentru țară; Mcn’rea ânsă’l poartă în cumpănă amară, Și pana când s’ajunga s’alunge pe dușman, El i oț!.... Dar libertatea lucește pe Când ploalea cea de gloanțe, urmând ne’nduplecată, Zbura intrând în carne 0 strabatea la os, Un țip^t printre rendurl se-aude de o dată, Ecoul peste vale îl poarta dureros I —„Ivan!.... Ivan!...., strig bravii ce’l-ati vezut căzând; Iar el, cu arma ’n mână, cu pieptul sângerând, www.digibuc.ro 162 Literatorul Se lasă ’ncet pe brațul acelui mal de-aproape Și-i zice : —> „Camarade, eti nu volti să ’ngroape împovărat la suflet cu nume de tălhar! De vel scăpa cu viață, vei merge ’n România, Vei regăsi bărbierul la care am slujit...., Dăl cinci-spre-zece lire.... Ml-am împlinit solia....— Și vocea-I se stinge, și ’n urmă zice iar: — Ivan bulgarul moare, dar el nu â tălhar “l.... Th- M. Stoenescu. CAMATARUL Comedie originală în dou8 acte și în proză DE GBIGOBE VENTUBA (Urmare ți fine.) SCENA XXIL NATANSON, VOLBUREĂNU. VOLBUREĂNU (elitre Natanson care intri Ai se te miri D-le Natanson, că mă găsești pe mine Iar nu pe lorgu, dar el m’a torizat a’țl vorbi în locul seft. NATANSON înțeleg,—sunteți și procurator și curator al D-lul lorgu. VOLBUREĂNU D-je Natanson, nu’țl stă bine să faci jocuri de cuvinte, D“ a, care te-al jucat cu cuvântul NATANSON Mal întâlfl, nu am a ‘respiinde de faptele mele nimănui, dar știți că lorgu a alergat dupe mine toată zioa, m’a rugat atât de mult, că n’am putut să’l refuz —Ce, voițl să plătească datorii de onoare? VOLBUREĂNU Poate că și ipoteca D-tale este o datorie de onoare,—nu e așa? NATANSON Toat datoriele sunt de onoare D le Volburene, pentru un om onest care vrea să le plătească. www.digilnic.ro LITERATORUL 163 VOLBUREANU t>ar nu pentru acel cară, mal puțin onest, le primește.— Toate datoriele sunt de o- noare, D-le Natanson, dar nu sunt toate onorabile. NATANSON D-le Volburene, de ce mă ofensați? VOLBUREANU Adevărul lovește adesea ori. NATANSON Sunteți curioși D-v. Românii, sunteți ușori, cheltuitori, nu puteți trăi cu acela ce &- veți și vroițl ca noi, care știm a trăi cu iconomie, să nu profităm de superioritatea ce ne dă avuția materială.-rDe ce nu avem noi nevoie să ne împrumutăm de la D-v. ? VOLBUREANU Superiositatea mărșevieî, o aveți, fără îndoială. NATANSON D-v. numiți mărșevie, de a trăi cine-va în marginile venitului sătt, dar de a trăi cu acela ce nu avem, cum fac mulțl din D-v. cum numiți aceasta? Ett nu cunosc altă o- nestitate mal bună, D-le Volburene, de cât acela de a câștiga împlinindu-țl îndatoririle. VOLBUREANU Da, pretinsa onestitate comercială care este la voi d’a priimi în depozit stările oa- menilor, a văduvilor, a orfanilor și a fugi peste graniță. NATANSON Știtt de cine volțl stt ’mi vorbiți, — dar nu toți fug peste graniță, se întâmplă pre- tutindeni că firme mari comerciale, să fie silite de a înceta cu plățile lor, prin împreju- rări provocate de crize politice, și lumea nu mal țipă. volbureanu Dar nu pretutindeni se fac falimente ca ale voastre, voi aveți privilegiul de a perde numai atâta din starea vostră, cât voițl să arătațl. — Noi când perdem, o perdem toată și nu o putem ascunde, căci e la lumina soarelui;—voi faceți tot în umbră, în întuneric. NATANSON Nu D-le Volburene, n’avem nevolă de a ne ascunde, singurul lucru ce ne puteți im- puta, este de a profita de vițlurile D-voastră; profităm mult, este adeverat — moderați însă pasiunile D-v. și noi nu vom avea de ce profita. VOLBUREANU Voi profitați de tot fără deosebire, și cu lăcomie. Singurul Dumnezeii al vostrtt este banul, lui numai vă închinați. Vițelul de aur, iată idolul vostru din vechime. Demnitate, amor propria, afecțiuni, tot ce este mal sfînt omului pe acest pământ, sacrificați tot pen* tru materie, pentru auri Voi dividețl omenirea numai în două părți; una care câștigă și alta care perde.—Partea câștigătoare sunteți de sigur voi, fiind că nici o altă pasiu- ne nu vă distrage de la scopul vostru. — Materialismul, acest flagel al națiunilor, este www.digibuc.ro 164 LITERATORUL idealul vostru — Cu toate acestea, cu toată antipatia ce meritați, națiunea română este atât de tolerantă, atât de blândă în cât cșstiunea israelită n,’a devenit la^not q cestiune națională de cât prin forța necesităților economice, jcare atl redeșteptat simțul național. NATANSON Știă, D-le Volburene, că avem și noi greșelele noastre, le recunosc; dar acest materia- lism pe care ni’l reproșați, oare nu este refugiul al nostru, singura Armă a noastră de apărare, în luptele vieții l acest materialism ne-a învețat a ne domina, stingând în ini- mile noastre pănă și schintela ori cărui alt sentiment. — D-v. nu aveți consecință în faptele D-voastră, sunteți bolnavi soțialicește, faceți politică și vă costă, .vă sfădiți atât între voi că nu vă mal remâne vreme să vă ocupați de starea voastră materială^— A- ci este superioritatea noastră D-le Volburene; noi politică nu facem, ântăltt pentru că ne opriți de a face, al doullea că nu ne permit interesele noastre. Socialmente suntem libe- rali, cosmopolițl, h’avem patrie, nu cunoaștem abnegațlunea, prin urmare toate facultă- țile noastre se concentră în înbunătățirea stărel noastre materiale, s— Sunteți prea inte- ligent, D-le Volburene, pentru ca să nu recunoașteți adevărul celor ce y’am zis. VOLBUREANU Tot ce’ml-al zis, ’mi arată earâșl numai că egoismul și calculul rece, vor învinge în asțâ lume In veci simțirele și aspirațiunile nobile. — Ed pot să zic numai că: rel și u- șorl cum sânt Românii noștri, îl Iubesc, și buni sad mal bine zis prudenți cum vă pre- tindețl voi, vă uresc din fundul inimei. — Astâ-zl dimineață am discutat cu plăcere cu D-ta, oâcl inteligența îmi place ori unde o întâlnesc, dar vouă vă lipsește de tot un fel de inteligență, fără care omul nu este de cât o mizerabilă ființă: inteligența inimei. NATANSON Banul nu are inimă și noi suntem oameni de bani. Văd dară, că nu ne vom înțelege. VOLBUREANU Nici o dată, căci între voi și noi este o prăpastie—Voi gândiți și nu simțiți, noi simțim și nu în tot d’a-una, găndim; D’acela dar, D-le Natanson, voiam să ’țl spun că lorgu m’a Împuternicit a reveni, în numele s6ă asupra împrumutului ce a făcut la D-ta. NATANSON A! al... Atunci mă retrag și aștept ca mâine să vie D nul Belnescu singur înpersoa- nala, tribunal să’șl retragă cererea. VOLBUREANU Veți fi tot*d*a-una același? NATANSON Am onoare a vă saluta. VOLBUREANU (re«e) Adio !„.. www.digjbuc.ro LITERATORUL 165 SCENA XXIII. VOLBUREANU VOLBUREANU Cu toate ac stea are drept în unele jidovul.— In multe suntem și noi culpabili— dar în fine am scapat și de el, Iată doi inimici mal puțin. —f Pentru lorgu stift că am luc- rat, bine, dar este vreme să gândesc și la mine. Lumea vorbește de căsătoria mea și e4 nu știă nimic; poate am compromis pe Elena, urmând relațiunile mele, fără a observa că intimitatea în care eram cu ea, trebuia sa dea ocaziune lumel de a vorbi. — Atunci ’l asi fi dator o reparațiune,— îmi pare că mă înșel singur, — oare necesitatea unei re- parațlunl mă împinge? Nu este puțină slăbiciune în joc? Pe Iubit, nu Iubesc încă, dar nici departe de amor nu sunt (mergând spre odaia lui lorgu) Să spun lui Belnescu modul cum l’am scăpat de Natanson. (în momentul când vrea si intre la Belnescu, Damele intră). SCENA XXIV. P-na GARANESCU, ELIZA, VOLBUREANU. ELIZA Oh! Domnul Volbureanu! așa singuratic? VOLBUREANU Mergeam Ia lorgu, Doamnele mele. D-na GARANESCU Poate noi vă gonim, D-le Volburene? VOLBUREANU Știți bine că ori cât vom fugi noi bărbații, este inutil. D-v. Aveți o putere de atracți- une, care ne aduce tot-d’a-una la picioarele D-voastră. D-na GARANESCU Las Elenii misiunea de a vă reține, mă veți erta un moment să’ml pul toaleta puțin în ordine (ese) SCENA XXV. D-na GARANESCU. VOLBUREANU. (Stati am&nduol un moment în tăcere. D-na Găr&nescu șeade pe o canapea, Volbureanu de altă parte să uită într’un album). D-na GARANESCU Nu ți se pare D-le Volburene, că e o curioasă întâmplare să ne Întâlnim astă-zi de două ort în astă casă? VOLBUREANU D-na mea, sunt zile în viața noastră, care lucesc mftl mult de cât altele, pare că astă-zl este o zi de acelea, pentru mine. www.digibuc.ro 166 LITERATORUL D-na GARANESCU Maî ales zilele tn eare cine-va face fapte așa de hune ca ale D-tale- jr* Eliza ’ml a spus ce s’a petrecut aci, te felicitez din toată' inima D-le Volburene și invidiez per- soanele care pot să se razăme pe o amiciție ca a D-tale. VOLBUREANU In această privire cred că nu al nimic de invidiat pe nimeni, — dar acest mic reproș me umple de bucurie pentru că’mî arată cela ce nu cutezam să sper: că amicia și de- votamentul nu’țl displac. D ur GARANESCU Ași fi ingrată, dacă nu a’șl aprețui delicateța ce ’ml al arătat în tot timpul In care m’am găsit într’o pozițiune atât de grea. VOLBUREANU Dacă am putut cât de puțin sâ îndulcesc amărăciunea singurătății în care te-al găsit, am ajuns la culmea dorințelor mele. D na GARANESCU Te mulțumești cu puțin! VOLBUREANU Ceea-ce ’țl pare puțin, este mult pentru mine; că’mî asigură un locușor în inima D-tale. D-na GARANESCU D-le Volburene, devii galant de tot! VOLBUREANU Nu, d-na mea, nu privi cuvintele mele ca niște complimente banale ! ele sunt espre- siunea simțimentelor mele. Ești prea sus în ochii mei, ca se’țl ofer tămâia unei galanta- ril comune. — D-na mea! daca al ști ce se petrece in sufletul mett, dacă al voi să a- runcl o ochire în inima mea, al găsi imaginea D-tale — al vedea... D-na GARANESCU Știtt că am în D-ta un amic sincer si devotat VOLBUREANU Da, de siguri Dar simt că nu e ușor d’a fi cine-va numai amicul unei femei ca D-ta __Inima mea bate! Ett care credeam că fericirea este o iluziune, am început a crede în ea, — reîncep a iubi viața! — Oh! d-na mea, aceasta nu mal este amiciție, — este amor! (s'apropie iute de d-na G&r&nescu. Belnescu lese din odaia lui). SCENA XXVI BELNESCU, VOLBUREANU, D-na GARANESCU BELNESCU Cum este asta? Te las cu Natanson și te găsesc cu D-na Gărănescu, •— bine! — în loc 86 lucrezi pentru mine. . , . www.digibuc.ro LITERATORUL 167 D-na GARANESCU D. Volbureanu este pus de Eliza, ca sS’mt ție societate. VOLBUREANU Și ved că nu pot s’o înlocuesc. JJELNESCU (de o parte c&tMt VoRtnreanu) Tare’ml pare că vrei să te joci cu femeile șî efe te joc pe tine. VOLBUREANU Taci! — te rog! D-na GARANESCU Domnii att afaceri — eft mS retrag la Elisa. VOLBUREANU Din contra, presența D-tale e necesară. A vepit momentul d’a juca comedia divorțului cu D-na Eliza. BELNESCU Dar Costică . . . VOLBUREANU Lasă-mă pe mine, — ne vel ajuta, nu e așa, D-na mea? D-na GARANESCV De sigur I cu toate că nu înțeleg âncă bine ce voițl să faceți. VOLBUREANU Femeile n’att nevoie să înțeleagă, ele simt. SCENA XXVII BELNESCU, VOLBUREANU, D-na GARANESCU, ELIZA ELIZA (eșind din odaia lui) Iată-mS... Cred D-le Volburene, că nu al lăsat se pară timpul lung amicei mele ? VOLBUREANU (serios) Convorbirea noastră a fost serioasă, — era vorba de lucruri care ating direct viitorul și norocirea D-tale. ELIZA D-le Volburene, ești foarte fin, dar permitem se nu cred că ett am fost sujetul con- vorbirel. VOLBUREANU (cu un ton magistral) Te rog să mă asculți un moment. www.digitmc.ro 168 LITERAtORCTt ELIZA Vorbește, te ascult. VOLBUREANU ’Tl aduci aminte, de sigur, că astăzi dimineață ’ml-al făcut onoarea de a mg însărcina să vorbesc cu lorgu de niște intențiunl ale D-tale, provocate prin neînțel gerl. M’am a- chitat de însărcinarea ce ml-a dat, ^m spus lui lorgu. BELNESCU încet) Dar nu ml-al spus nimic... VOLBUREANU Taci prostule ! (continuând) Ziceam dar că am arătat lui lorgu incompatibilitatea ce e- gzistă între Domniele-voastre. — In fine, și el e gata a subscri la tot ce vel decide. Am făcut actele necesare (scoțând hârtii din portofolii). lată-le. D-na GARANESCU (Face semn Elizel se puii batista la ochi). ELIZA (plângând și cu batista la ochi Ea lorgule nu m’am gândit nici-o-dată serios la un divorț, dar dacă tu crezi că vel fi mal fericit fără mine. (plânge). BELNESCU Dacă tu Elizo n’aî gândit — ett nici h’am visat (câtre Volbureanu încet) sflrșește come- dia asta. VOLBUREANU Așa?—D-ta d-nă Elizo n’aî gândit, tu lorgule, nici n’aî visat ! — Cine dar a avut idea asta? D-na GARANESCU Da, cine a avut ideia asta. BELNESCU Cine? ELIZA Cine? TOȚI împreunâ. Cine? VOLBUREANU (pufnind de rîs) Asta e frumos, mă faceți și mincinos acuma ? poate ett (rîz.â id) am visat ? da, de si- gur am visat. — Copil ce sunteți, ved că muriți de dor a vă împăca, destulă comedie, sărutați-vă. BELNESCU (mergând repede spre Eliza) Poți să mă Ierți, Elizo? www.digibuc.ro LITERATORUL^ 169 ELtZA lorgule ! când țr-am refuzat ce-va? D-na GARANESCU Bravo, domnule Volburene !, ELIZA Da Eleno, corn dia era foarte bună, dar oare e sfirșită? Tu ce zici ? D-na GARANESCU Gîndesc că daci ar avea toate femeiele amici, cum ați avut voi pe D-nul Volbu- reanu n’armal egzista divorțul. VOLBUREANU (mergând rfipede la d-na Gărănescu) D-na mea, depinde de la D-v. ca să me aveți de amic pentru toată viața! D-na GARANESCU (dăndu’l mina) Fiind-că toate comediele trebue să se sfirșească cu o căsătoi ie. — O singură condi- țiune numai.. VOLBUREANU Care ? o primesc d’inainte 1 D na GARANESCU (rîzând și glumind) Se nu visezi? VOLBUREANU gurul meii vis este împlinit (*i săruta rpâna). Numai am nimic de visat^ sin SCENA XXVIII VOLBUREANU, BELNESCU, ELIZA, D-na GARANESCU, D na BERINIANO, ION. ELIZA Ce bine al făcut mamă, că al venit, — lorgu și eti eram să mergem sâ te aducem. — Nu mat fi su jar ită ’ D-na BERINIANO Știi Elizo că pentru fericirea ta sunt gata Ia orl-care sacrificii!, chiar la acela, do a erta D-lul Belnescu purtarea către mine. BELNESCU (de o parte) Nu e tocmai foarte am bil cu mine dar nu e nimic, (ture către d-na Berimano) D-na mea, cred că cel mal bun mijloc de a’ml dobândi ertarea, este de a face fericirea Elizel. ION Doamne ! multe mofturi mal fac! D-na BERI^UNO Dar d ta d-le Volbuiene 1 www.digjtmc.ro 170 LITERATORUL VOLUREANU Eii nu știam că amorul e o boală contagioasă,—vindecând bolnavi, m’am molipsit și ettl D-na GARANESCU Pin norocire, epidemia e blândă. D-na BERINIANO (c&tre Volbureanu) Te felicitez din toată inima (către D-na Gărftnescu înce1). Dragă Eleno, înc’o messal- liance ? BELNESCU Paie că așa e moda — (cAtre Volbureanu). Juraseși să nu te mal amesteci în Gestiuni conjugale. VOLBUREANU Așa este, dar știi proverbul: „Nu te juca cu focul. “ (Cortina începe a cAdea). ION îmi pare că încep a cânta cocoșii. (Cortina cade} Gr. Ventura. FINE ROMÂNCE d’EDGARD (extraite de * Tout celă pour l’Art, conjddie en I acte) Vraiment je n’ose pas te dire Ce que je ressens preș de toi; Les faibles accords der ma lyre Ne le tentent pas sans effroi. Qui sait? En. m’entendant peut-etre Ton beau sourcil se froncera ?... L’amour que ton regard fait naître, Je l’cspere, m’excusera. Moi je ne sais pas bien d^peindre Mon amour en mots forts et doux; Surtout lorsque j’ai tant ă craindre D’encourir, helas, ton courroux. www.digibuc.ro LITERATORUL 171 Je t’aime, voila tont Mignonne, J’ose ă peine le reveler. Oh! ne te fâche pas, pardonne ! & tu veux, je vais m’en aller, Buearest Sept. 1881, Iiouis Chardon, A UNE FLEUR DE MYOSOTIS. Sonnet. Au bord du ruisseau, modeste et timide, Tu laissais pencher tes p^tales bleus, Et tu contemplais ton front gracieux Dans l’onde limpide. Une main cueillit ta fleur, et joyeux L’amour conduisait eette enfant candide Qni vint me l’offrir toute humide Et pleine d’aveux. Helas! maintenant pauvre d^laissde En ouvrant le livre, oh je t’ai placde, Aprâs de longs mois, Bleu myosotis, ^cho de son âme, Je sens en mon coeur renaître la flamme Brulant autrefois. 22 Martie 1879. Louis Chardon. -A. M-elle B... (en voyant son portrait) Lorsque je revois ces yeux bleus Lorsque je revois ce sourire Mon coeur bat plus capricieux Et tout doucement je soupire. www.digibuc.ro 172 LITERATORUL C’est bien elle, c’est son portrait; La ressenblance en est frappante; C’est son visage trăit pour trăit, C’est bien sa bouche si charmante. Cependant, dans ces yeux si doux Tont noyds de melancolie, Dans ces traits que mes regards tous Ont ddvord, ma si jolie, Ce n’est plus cet air enfantin Que je te connaissais ma ’chdre Ce n’est plus cet atrait mutin Qui jadis avait su me plaire. Helas dans tont le sdrieux Mdtammorphosant ta figure, On connait le coin soucieux Du destin sur la ci Mature. Maîs va, si tes traits on cliange, Si d’enfant, te revoila femme Va, le temps n’a pas ddraigd, L’amour qui ieste dans mon âme. Et sur ton portrait si charmant, Oh’ ma bonne et belle ddesse, J’ai retrouvd la brune enfant A qui j’ai dorind ma tendrese. Je ne forme plus qu’un deșir Aprds, je puis mourir ma chfcre, C’est de te voir, de revenir Te contemplat une heure entidre, Mirer mes yeux dans tes yeux bleus Et poser ta main dans la mienne, Appuyer mon front soucieux Sur ta douce dpaule de reine, www.digibuc.ro LITERATORUL 173 T’entendre me redire encor Ces paroles mălodieuses Qui vibraient comme un timbre d’or Sur tes levres roses, rieuses. Enfin quand l’adieu sans retour Sonnera mon heure suprâme, Mounr dans un baiser d’amour En te răpetant que je t’aime Bucarâst Oct 80 Lonis Ohaidon. LACRIMILE UNEI MUME Rezbelul răpise pe soțul mult iubit al unei tinere femei. Ea nu avea (Je cât cincl-spre-zece ani Și singurul el sprijin, singura el mângâiere, nu in al era de cât un copilaș. Și ce putea se faca astă mică și nevinovata ființă pentru muma iubita, a cărei inimă sângera de pierderea soțului el ? Nimic. Negreșit că ea, fiind fomee săracă, trebuia să muncească pentru ca să aibă cu ce ’l hrăni, necum se aștepte de la dânsul vre-un ajutor. Când se respândi vestea în? satul în care trăia ea, că soțul el, că pă- rintele copilului ei, a Niculul el iubit, murise într’o ciocnire cu dușmanii — vru să se omoare. Insă, tot într’o vreme cu ideea sinuciderii, se născu într’ânsa și amin- tirea că era mumă. Ce era să se faca copilașul, fără muma lui? Cine avea să ’l îngrijască mal cu durere ? Cine știe pe ale cui mâni era se cada ? Și cine ’l putea iubi mal mult ca muma lui ? Nimeni. Gând biata femee, se gândi la toate astea, mal prinse puțină inimă. Se hotărî să trăiască. Sunt însă ființe preursite pentru suferințe. Nu trecu multă vreme și Nicu muri. Nicu, acel copilaș plăviț, cu olchil ca fața cerului, Nicu, atât de blând, atât de cu minte, el, care făcea pe toate mumele să fie geloase, ^Nicu, mu- rise l www.digibuc.ro 174 Literatorul El fu dus la groapă; ânsă până la marginea el fu însoțit de toți copil satului. Era în luna lui Mai ii; liliacul înflorise. Paserile cântai! lângă cosciugul lui. Nicu fu înmormântat în marginea unfel păduri. In fie care seară, când soarele apunea, văduva se ducea să se roage pe mormântul copilului el. Țeranil când o vedeati trecând pe drum, zăpăcită, cu părul despletit, cu olchil roșii și umflațt, își făceai! cruce de trei ori, Iar femeile își ștergeați în calea el câte o lacrimă. Când ajungea acolo, cadea cu fața la pământ, și cu olchil umezi, nu se ridica de jos de cât numai ca să ceară pădurii pe copilașul el. Pe urmă se ducea să culeagă flori pe cari le presăra îfnprejurul crucii. nO Nicușorul meti, zicea cuv duioșie, Ia florile astea. Mărgăritarul e alb, dar inima ta es e și mai curată, crinul este frumos, dar tu erai și mal frumos! Acum, dulcele miros al florilor a început să se treacă, și străluci- rea lor trecetoare se veștejește. Viața unul trandafir, a unul crin, nu ține adesea de cât o zi, dar cu toate astea, florile ce am cules eii, aii trăit mal mult de cât tine.“ Ast-fel, urma în fie-care seară, și se depărta după ce stropea cu lacrimi cununile de flori pe cari le înpletise! într’o seară, în seara zilei în care serbător^a odinioară nașterea lui, e rămăsese amorțită pe mormânt. De odata, un gemet nespus, umplu aerul, pe când în fundul văii se putea zări un punt alb ce creștea neîncetat! Pe urmă, întocmai dupe cum se desface ghlemul de lână pe care femeia care-’l toarce îl lasă să cadă jos, puntul cel alb se prefăcu. într’o panglică lungă care se desfășură în câmpie. Plânsetul pe care adierea vântului îl a- ducea de departe, ajunse și mal deosebit; era un dulce concert de rîsete și de suspine. Muma asculta cu inima strânsa și ’șî ascundea fața în mâni — Femle, pentru ce plângi ? — îl zise o voce dulce. Ea ridică capul ca se vadă cine-I vorbea. Naintea el sta o fernee balaie ca grâul. — Val! răspunse muma, am pierdut tot ce am avut mal scump. Atunci Aida, zeița morțil, pentru că ea era, plecă încet capul, și trecu nainte, tîrînd după sine un lung cortegii! de umbre. Muma se ujta la ele: toate umbrele acele erai! copii morțl în floarea vîrstel. Se țineai! unul de altul, și zimbeati când treceai! pe dinaintea el. Unii ânsă, păreai! mâhniți ca părăsiseră viața, mergeai! cu capul lăsat în jos Tocmai voia să plece, când, în urma cortegiului, ea văzu un copilaș care www.digibuc.ro LITERATORUL 175 ducea cu greu un ulcior plin eu apă. Insă acel ulcior era atât de plin, în cât liquidul, zguduit de umbletul copilului, sărise afară și-I udase rolchița. —► Nicule, tu ești ? zise muma afară din sine. Și-l cuprinse în brațe acoperindu-1 cu sărutări. — Ol cât sunt de calde brațele unei mume, zise copilașul tremurând sub uda lui cămășuță. Vezi tu, mămulică, cât e de plin ulciorul acesta; în el nu este apă ci lacrimile ce verși pentru mine în fie ce zi și ce mi-ali u- dat cămășuță. Mamă dragă, nu mal plânge, te rog 1 Pe Urmă, după o ultimă sferutar , se depărtă — și, din ziua aceia, muma nu mal plânse. SPAETALI. SOCIETATEA Ca să deștepți azi mila în piepturi omenești Nu e destul a spune că n’ai, că pătimești, Nu e destul să vază copilul tătt ca moare Pe foame și de sete, de frig și de lungoare. Bogății lumei noastre n’aO nici un Dumnezeii!... Să fii crezut de dânșii, îți trebuie un led S6 lei o coală timbru, sg mergi la Primărie, Să scoți în toată forma un act de săiăcie, De-aci se naște crima, începi ca se hoțești, Dar nu’ți e meșteșugul , nu poți sâ te păzești, Poliția te prinde, te bagă ’n închisoare Și lumea te condamnă ca om fără onoare. Onoare 1... Când copilul de foame ’i amorțit, Onoare!... Când ’țl-e corpul de frig învinețit!.., O ! Ești și tu săracă, înaltă societate, Și ție ți trebuiește un act de paupertate! Caxol Scrob. www.digi1nic.ro 176 LITERATORUL Câte-va ciigetăiT originale In prima noastră junețe, ,;inima nefiindu-p,nos ten'r ii, Fiu nil Ciob nulul, La condeiul neu, Noaptea Venețiană Lui Carol Scrob, etc., ș’ piesa 'ladeșul, care e o comed'e în 2 acte și în versuri ce avu un ucces frumos la tea irul Național; toate acestea și multe altele, — sunt de un gust deli ios. Spațiul nu ne permite a da câte-va din e e; noi însă care le am cetit, putem asigur pe cititorii iubitori de literatura națională că vor g si in cole tiunea d-lul Macedonski n mic paradis, semănat numai cu roze, fără spini! Acest volum a eșit broșat format Charpentier cil pre ui de 4 lei și legat dor6) foarte elegant, la Leipzig, cu prețul de 6 lei. Toți domnii ce vor cumpăra apest volum suntem igurl că vor oferi un frum s cado familiei lor. Terminând, putem zice, felicitandu ne de aparițiunea acestui v lum, că d-nul Al. A Macedonski e un poet care face onoare țerel și societătel care l’a născut, care l’a or mat și care’l citește, M. Oscar, O dorință profană Vin Baccanta înfoc ta se s’ajine 1 meu ol ’n Și din sacrele’țl pahare, — oh ! îmbata n e de in Vino și tu Cupidoane de me’nbata de amor Și sageata-țf veninată 8 aprinză al meu dor Oh! VenițI și voi dulci Muze, și cântați-mi într’un cor Să’ml fiți muzică aleasa cănd beau vin, când beau amor! 1878 Aprilie Bucurertl. CABIATH. www.digibuc.ro LITERATORUL 183 BLESTEMUL Am rîs..., Am rîs aseară, Am rîs de viitor, De viață, de mărire, De moarte și de-amor! Ș’am înnecat în plcptu-ml Simțirea mea,-—zdiobită De lume.i. de suspinurl.... De ea și de ursită! Am blestemat’o ’n urmă De veci se veștejească Și lacreml și suspinuri Nimic să n’o ’nblânzească! Să fie surdă ’n fața OrI-carut plâns sati dor: La lacrima Răstriștil, La zîmbetul de-amor 1 1882 Craiova. I. I. Trutzeaou. In națuuâ In natură tot renaște; Frunze, flori re’ntineresc . . . Numai florile din pleptu-ml Pier.., să vestejesc! Le-a uscat pe toate astă-zl, Le-a uscat al toamnil vânt Și le-a pus ca să ’ml jelească Inima ’n mormânt! Craiova 1882, L I, Truizescu. www.digibuc.ro 184 LITERATORUL i'ortiinatus et iile qui norcit deoț aqresentes...- Virgiliu. Era în luna lut Aprilie, aproape de sfintul Gheorghe. Iarba își întindea .verd le sStt covor peste lunci și peste dealuri, Eram pe câmp, soarele scăpătase dupe orizont. Paserile înveselite de răcoarea serei, sărbătoreați prin cântece, venirea nopțel. Mergeam a-lene pe lângă crîng; privighletorile și cucii îți luau auzul; rouă îmi udase picioarele; un fel de recoare amestecata cu parfumul florilor inbălsănaa tot aerul pe care ’l sorbeam nesățios. Cârduri neîntrerupte de ciori mS făceați necontenit șS ’ml ridic olchil în sus. Câmpia zmaltată cu fel de fel de semănături, forma mărețe mozaicuri; toate acestea, me făceați se uit lumea ’ntreagă. Ce fericit eram! Se inserase; mergeam peste câmpii în- dreptăndu-me câtre casă, căci drumu îl rătăcisem; Greeril adăugaă prin țîrîitul lor la concertul câmpenesc; scărăbușil zbărnieail zburând prin mii de cotituri și mulțl în drumul lor se loveați de pălăria mea. Mergeam spre răsărit, unde cerul începuse a să înflăcăra Luna se înălța ca un glob enorm. Ori cine a văzut luna la orizont în nopțile de vară, poleind prin razele sale Ierburile si crăcile arborilor, a simțit acea misterioasă inpresiune, cc te face se’țl aduci aminte de măiestrul Universului. Pe de altă parte, lătratul câinilor se îngâna cu vocile murinde, Iar ett singur în acest, nesfârșit, tablott me duceam mereti. Umbrele buruienilor mă cam nelinișteați, făcendu-mS să întrevăd prin anii copilăriei mei stafii și draci, închipuiri de cari rîdeam când în alte ocaziunl puteam s6 rîd de ele. Mulțl țărani eratt la sapă pe luncă, în recoarea nopții. Era de admirat acel tabl ti nopturn, schinteletor în reflecsul razelor lunel ce veneatt să se joace penă și pe sape muncitorilor; țăncănitul cadențat al sapelor, îndenna și mal mult pe muncitori de nu întrerupe armonia ce se ridică din ele. N ’ain mal mers mult căci me apropiam d curte, (cum să zice pe la țară, la casa boierească), unde părinții mei intraseră în gri'l. Prin sosirea mea, totul reintră în liniște și tăcere; eratt 10 oare seara: mB culcai! dormiitt uit somn din cele fără grije. Adoua-zi, m6 sculaltt foarte de dimineață; eșitt în prispă; — tocmai atunci se revă sau zorile; cocoșii cântatt necontenit, și îngânându-se păreați că s6 îndeamnă care mal d care; vrăbiile eșiseră de prin cuiburi; rândunelile stati gata se’șl Ia zborul; țăranii deșteptatt; vitele în mugete își luati calea, mânate către păștjne; câinii încovrigați câte un colț, se scuturati sculăndu-se; toata natura era ast-fel în picioare, ca și cum a- fi simțit că asistă la ivirea soarelui; vânătorii mergeatt se salute aurora prin salve d puști; totul eșise din noapte; soarele se întorcea Iarăși dupe ce sărutase cu raiele sal toată lumea. Ulyae Cariadi. 1880 Apriie Comuna Gatej. Către Redacția Contimporanului" Când, „Literatorul" v ’a atraa atențiunea că versurile puse ca moto, la o poezie ce ați publicat, nu snut ale D-lul C. puncte, nu ’țl ’a făcut de cât o datorie către adevăr ți regretăm susceptibilitatea autor ilul a- celeUțioezil. Era de ajuns ti recunoască, preenm a făcnt ’o fu ultimul d-voastre număr, ă acele Versuri www.digibuc.ro literatorul 18 ftut ale lui Dopa ațianu, fără a se lăsa să fie tiiît la invective puțin cuvlmc oase Ce a făcut in adevă „Literatorul?.... A numit pe autorul real al versurilor în cestiune..., Pentru aceasta s’a supărat ?...Ne pare rea pentru dumnealui căci versurile Iul Deparațianu nu le puteam lăsa cu nici un preț j e seama unul C. puncte* ort cât de multe ar fi fost ele la număr. Dumnealui ânsfl zice, că nu știa, că sunt ale lui Deparațiam , ci credea că sunt ale lui Cătină?.. El bine! Și ce trebunțlț, mă rog, avea Cătină, să remâle anonii î De ce atâta dragoste pe d. autor ca să escamoteze numele acelui poet subt inițiala C...—Nu cum va a crezut *ă lui Cătină, i-ar fi fost rușine să le sub-semueze?.^— Și apoi, dacă dumnealui care face versuri, n’a citit pe po ți ca Deparațianu și Cătină,—atât al răul Priutr’aceasta, n dă d tr'stăidoi de cultura sa literară, și ar fi bine “ba dumnealui să turnai facă versuri. E ! Domnilor Redactori, noi nu vă căutăm pricină; vo m să trăim prlet ne st ; ensă,— băgați de seamă: v ’ațț luat r< Iul dc apostoli al adevărului, de descoperitori șl plăgi tuli I.... Apoi frumos e, ca, dnpă ce sur- prindeți1 buna noastră cr dință, căci noi v ’am crezut, >— să vă supărațl când fadem lumina îutr ’o cesti- une in oare lumina și adevărul sunt de partea noastră? însuși Domnul ascunzător al numelui lui Cătină subt iniț'ala numelui aătl, — nu contestă că acele versuri nu sunt ale lui Deparațianu. Pentru ce Atunci, atâta vorb , atâta foc și pară?— Redacțiunea. F R U N Z A...... Frunza ’n vânturi spulberată Te duci trista și uscată.... l^nse, încotro te duci ? Pe ce cal vpiepi s’ap ici ?. Astăzi ți-ai pierdut mCndrcțea... Ții tu minte t'ncrefea? Oii! de ce-ai trăit în luinc De nu lași nict chiar un nume ?... Eil natura ’nvescleăl, La tiți umbră ne dcdeal..... Arborii împodobeai..... Fr mțile ne ’ncoronal! Val, și astăzi praf i’ta 7aci de toți d’ prep ită.. Nimc ’n scama nu te ba^a...... La top reu Ic ai fac it draga ! I. IBiberi, www.digibuc.ro 186 LITERATORUL UN OANTEO Toarnă toarnă, toarnă încă Pănă ce hi ’ol îmbăta Să-nil uit jalea mea adîncă Și în urmă-a-te cânta! Ca să curgă în izvoare Toarnă vin de DrăgășanI, Dintr’a vlețel scumpă floare So cânt tinerii mei ani: Floarea vlețel e junia Ce atâta am *cântat; Mugui ul,—copilăria Ce de mult s’a scuturat!... 0 femele ’ncăntătoare Este tot ce mal visez, Este-aț vlețel mele soare, E suspinul ce oftez! DațI-ml vinul sati femela Dați-ml visul ce-am visat.. Amândouă sunt schintela, Cântecului ce-am cântat! Scarlat C Moscu, Bu ure^ti 2 Fevruar e 1882. PE FRUNTEA MEA Pe fruntea mea ett am sin țit Suflarea ta cea calda Și ’n olchlu-’ml, chipul tett slăvit Cum lacrimi dulci îl scalda. Ș’am zis atunci, de sânt duieil Ce pieptul ne sfii ‘amă Avem la mii de dulci placer, 0 inima de-aramă www.digibuc.ro LITERATORUL 187 Căci tu așa m’al îmbătat Cu dulcea ta zîmbire Și-’n sufletu-’ml al revărsat Atâta fericire, Că pe-al tăti sin de n’am murit, Atunci de Bună seamă, Am plepc de fier,, piept oțelit Am inimă de-arama I D. Jureaou. REVEDEREA Domnișoarei N. Iiical de-aveam pe lume vre-o alt-fel de menire lucal de-aș putea zice și ea ci am trăit I Dar nu. N’am trăit încă, și ’n scurta’ml viețuire Abia int-e dat a zice, atâta: „Am iubit!* Al, A, Maoedonski (N aptia ii S«pt.). Locuri pline de iubire, ce lăsațl când timpul trece De cât haosul în care ne dăm ultimul cuvânt? Fericirea de-altă dată astă-zi e o piatră rece Și inscripția ce poartă este-al inimel mormânt! Vocea mea putea sS zică un adio și se stinse Fără ca se lase ’n cale mici o urmă c’a trăit Voi v’ațl rîs de-a mea durere pe când aiipa ’șî’ntinse Ș-ațI rămas nesimțitoare pentru-acel ce v’a iubit 1 Pentru voi păstrați aceiaș neschimbată veselie Ca și cum ați fi atuncea când întâi v’am cunoscut; Astăzi însta pentru mine voi remânețl o pustie Unde bi ha câte-odată plânge timpul ce a trecut. Fericire ! Fericire, al trecut cum trece-o floare După ’ntaia dimineața când în lume a zîmbit Și în urmă’I iu remâne de cât foia plângătoare Până vine o furtună ș’ o trime e ’n pribegit! www.digi1mc.ro 188 LITERA TOltljL- Locuri pline de iubire, locuri unde amintirea O gasesfc ca ’ntr’o Oglindă ce m$ ^face șățresar Ah! remânețt tot ce sunteți', dar lasațt ca fericire^ "Se’nflorească înc’odată într’un suflet solitar I Câte vise și speranțe nuumpleatt frumoasa vale Când cu dânsa împreuna rataceam ca doi copil! N’auziți acele șoapte pline de-o adâncă jale Care ’ntreabă pretutindeni și pe morțl ca și pe vil? Pe acele doue inimi vesele și iubitoare Pisparute ca furtuna Tale soarelui zîmbirl, N’auzițI că ’ntreaba vântul cu voce plângătoare Și că șoaptele îșî poartă ’dupe-acele năluciri ? N’auzițiî—Voi sunte-țl mute; dar ființa mult iubită îmi va da înlocui vostru un respuns mângâietor; Ea mal ține încă minte prima ora fericită Când zîmbisem împreuna la cuvântul de amor! Spune’ml umbra de-altă dată, ce-aî păstrat din jurământul Ce făcusem pe altarul suferințelor de-at inel ? Spune’ml....* săli de nu, blestemul se cutremur? pământul Și sS cad în negrul haos, unde-al vrut ca se m’aruncl! rl’h. C. Penoi-ulescu. D â W W D dîe.iți ne nnel inime moarte. Crezusem ca ’ntre oameni e-o s arta ne’mpăcata Prin care ’n veci să geamă i iflet ,i ’mțirî, Crezusem ca durerea a fi ne t ămtl ată Din i ima ce ’n 1 ciamlgt te fer’cirl.- Crezu em că leDe fatală, stabili e Să fim în tot d’a una la caru-I inj i-^ațl, Sfi nu avem în lume o i oapte fără v‘se, Să fim în groapa vieței de -vil îpmormăntațl!..•• www.digibuc.ro literatorul X89 Dar nut^Și^simț în «une schintșl^tinereii: In pleptu-mf se aprinde, și efi, ^eînviez),.v. Departe lânge^râ tâmpită'* bâtrânețil. Am inipi^ $m suflet...^ și nu voia să vișez! Să plâng de ț)e acuma, cu lacrime amare Ar fi să ’ml merit soarta și traiul ce ’nduram. Destul cu reveria, gândiri fără hotare, Destul, căcf ved, .aievea acela ce visam! Trecusem anj^ de jale, de suierințl cumplite, Simțisem tot c^ ^oate să simț* un muritor, Și timpul fără nyjlă cu zilele-l cernite Lăsase pentru mîuț un, gol îngrozitor. Nimic, era cuvântul pierdut în disperare, Nimic, era ecoul ce ’n iînnă-I răspundea, Și soarta ne’mpăcată, privind cu nepăsare La trista-mi agonie, — plângeam și ea rîdea. Dar astă-zl rîdă soarta!.. Să rîdă tot în lume, Căci olchi-ml sânt de laerămî uscațl și pjinî de foc. ’Ml-ajunge-o cugetare, ’mi ajunge-un singur nume, Și inima in pleptu ml de-ajuns nu are loc! Ridică-te o! suflet setos de fericire, Sunt alții care sufer și plâng neîncetat! Privit al de departe ascunsa lor iubire, Ș’-atuncea ca prin farmec, duierea ’țl’al uitat* II Divină aimonie a coardei înstrunată Sublimă cutezare de artiști încoronați, Voi faceți să ’nvieze simțirea ’nmoimântată Ș’ a danțulul beție in suflet deșteptați — Căntatl!. Căntațl!.. E ora să râînceapă danțul Și inima să bată pe sinul parfumat. Ca frunza dusă ’n vânturi să se ’nvărtească lanțul De tineri, caie zboară pe Valful inspirat! Voi treceți fără grijă peiechl înamorate, Vâ duceți și în urmă, voi ni vedeți nimic. Fantastic este danțul de miml feimeeate Și locul ce străbateți ve pare că e mic. In urma voastră însă, l’a laupel dulce rază, Scutiți de acc e zborur, doi tineil să zăresc: El tace, ea ’l pnves e, AI deșt il se ’l vază ; Pătrunși de înt iștare, el plâng ct •! se iubes www.digibuc.ro <90 LiTERAToWt Cu Olchil plini de lacrimi, cătâna ț ntf privire, Ea pare că ’l întreabă de fericirea Idr^ Ș'-atunci, readucându’șl întreagă amintire,. El Ace, dar răspunde c’urfizîmbet trCcf tor. Prăpastie adâncă de patime deșarte, In sinul teu de flăcări ei zac înmormântați 1 O stavilă eternă viața le desparte Și trebue să treacă în veci nemângălațl! Mister sub care doarme plăcuta tinerețe, Iluzii fără margini, avânt cutezător, Voi faceți se vibreze accentele mărețe Pe coarda uuel inimi zdrobită de amor! Voi faceți să ’nvieze simțirea adormită, Voi faceți se zimbească un suflet disperat, Și soarta când ve duce Pe-o cale rătăcită, LăsațI în urma voastră un gol nemăsurat. Dar iată*! — se ridică, si danțul îl primește Pe aripe de aur fantastic a ’l purta; El zboară ca doi ângerl și lumea li privește; Iar valțul în cadență, încearcă-a'l depărta De tristele momente de suferințl profunde; El zboară și prin cuget zăresc un alt pământ, Se strâng la piept — Trecutul de chinuri se ascunde, Simțirea lor tresare de un sublim avânt!.. O!,, cătă fericire el simt într’o secundă. Și cătă armonie resună ’n pieptul lor!.. Sânt tineri, și viața se duce ca o undă,, Lăsațl’I să se ’mbete de-al inimel amor!. PierduțI ca două lacrimi sub pleope arzetoare, El trec, și fericirea Ie pare ca un vis; El poate că presimte o soartă ’ngrozitoare, Căci, iată’l, — se oprește cu pasul nedecis. E poate cea din urmă această întâlnire; El cugetă, el simte un ce sfâșietor... E poate cea din urmă această fericire, E poate cea din urmă zimbire de amor!.. 11 Martie 1822. Th, M. Stoienescu www.digibuc.ro LITERATORUL 191 _E R M... Eram, ’țl-aducl aminte, plerduțî în cugetare, Gândind J» viitorul ce ’n față ne zimbea, [ar eft privind la tine, plângeam fără ’ncetare Având o presimțire că nu vet fi a mea! „La tine ’ml va fi de-astăzl și gănd și fericire" Ziceai, și a ta voce cu farmecu-ț ceresc, Zmulgându-țl de pe buze o tainică zîmbire Făcea să ml bată pieptul, mal mult să te iubesc! Erai atât de bună, pe-atnncl, și bucuria Precum și suferința, cu mine o ’mpărțeal. Dar astă-zl ești departe, și’țl rîzl de nebunia Acelor dulci momente, când tot mă mal iubeai l Neștearsă va rămâne, din inima’ml zdrobită, Plăcuta amintire de visuri și de-jimor. Prin noaptea viețel mele, iubirea amăgită Deștept in tot-dea-una va ține al mei dori... O!... Nimeni nu cunoaște pierduta fericire... Tu singură în lume știai, și al uitat; Iar eă, menit se sufer a soartel urgisire Voiii trece, făiă tine, în veci nemângâiat! H. ST. DAVIDESCU Serbarea națională dată în grădina Cișmegiu în folosul încen- dîaților din țară. Luni la 29 Martie a început această serbare și a continuat până adou zi, aflăm însă că ea va mal ține ȘÎ în Dumineca Tomeil. Ideia acestei serbări se datoreste Presei din capi* tală la al cărei apel Principele George Bibescu a bine voit se răspundă, punându-se în fruntea el. A descrie cu de-amănuntul aceaoță feerică serbare ne-ar fi cu neputință ; toți cel care ati vizitat gradina att plecat încântați ; constatăm că publicul a fost și de astă dată ca la toate serbări e de felul acesta, la înălțimea sa; fie care 'șl a dat obolul pentru nenorocițil in endiațl. Aleia din centru, despre grădina Ștefan cel Mare, era teatrul serbărel. In capul el, se afla situat pe movila predominantă, chioșcul regal de un gust foarte distins ; în fim Iul Iul se putea lesne distinge literile (\ E în crăci de biad; mal încolo se întindea un șir de chioșcuri, de asemeni foarte frumos decirate, dintre care vom enumera pe cele Wal principale • www.digjbuc.ro 19â literatorul Chioșcul „La pipa consolatoare" condus de Doamnele patronese, Șăicaru Fănuță și Răul niceanu, unde lumea se întrecea să cumpere tutun de toate calitățile» Peste drum chioșcul cu ouă roșii făcea mare concurență. Doamna și Domnișoara Șelcaru, faceati ensS mare dever cu o distinsă amabilitate. De remarcat era Chioșcul „La o floare intre flori" unde era Doamna G -ădișteanu cu o tua letă de un gust fdrte escentrîc. Domnia-sa purta 6 rolche de mătase albă, semănată cu buchete de trandafiri. Pălăria era împodobită de o ioroană. Peste drum, Chioșcul Doam nel Rosetti cu firma „Câmpul alb o’le negre, cin' le vede nu le crede, cin’ le paște le cu- noaște.u Era natural să aibă această deviză de vreme ce nu se vindeatt. de Cât imprimate. Bătător la olchl era costumul fiicei D-lul C. A. Rosetti; pe caschetă se citeatt. devizele organului liberal Vbește și vei putea, l imineazâ-te și vei fi. Pe corpul rolchel era ziarul Românul și republica română, Libertate, Fraternitate, egalitate ; iar pe spate era o strofă de Dl V. Alexandri. Chioșcul „La cloșca cu puiu cel mal simplu dar cel mal vesel. Un tacâm de lău a desfăta pe adoratorii lui Baccus cari se grăbeai! a nu pierde ocaziuneâ de a se adăpa din renumita țuică a Prințului Bibescu și a D-lul Marghiloman. Chioșcul cu firma „Bucuria copiilor, fericirea părinților11 făcea să se grămădească ne vinovatele ființe cari găsesc in jucării fericirea lor; Chioșcul „Tinerețe și articole de fru- musețe11 unde D. C. Isvoranu lupta într’adevăr cu mult zel pentru a scoate banii din punga vizitatorilor în folosul incendiaților. In fine după multe alte chioșcuri aleia principală se termina Cu teatrul D-lul I. D. I nescu, care împreună cu toată trupa a dat bine-voitorul s6fi concurs. Maiestatea Sa Regele, a bine-voit în ambele zile a onora această serbare viz'tâi d ș făcend alisveris la fie-care baracă. t < A fost de regretat prezei ța Maies ăț I Sale Regina, âncă convalescenta, care ar fi însutit farmecul serbărel. Seara a pactul lacului ra de un colo -it venețian la lumina focurilor bengale: Mii e d lampioane, piramidele de candele cu feluri de cu ori erați de n gust admirabil Doi s electrici resfrângeati razele lor, unul pe ‘nsula „Fortunată * formată în mijloci 1 lacu I și altul cu raze mult mal întinse, lumina aleia n intregu el. Nu vom încheia această scuita dare de seama, f ra a ainii ti și lotei'a ce era situata n stânga aleii, alături cu restaurantul Huguesș' Capsa. Interesul e elevii școalel militare din BucurescI att pu la această 'nst'tuțiune e Iau dabilă. Toată lumea da bucuros 2 lei fiind sigur că nu pleacă fără un mic suvenir la ajut rarea inc nd'aților. Recuno cința ce ince idi ții din țară vor purta inițiatorilor acestei serbări naționale v fi veclnică. Noi am dori ca ocaziunea să se prezinte cât se poa e ma rar M. OSCAR www.digibuc.ro www.digibuc.ro www.digibuc.ro