www.digibuc.ro ANUL m No. 2. «I1UPTA PENTRU LUMINA lumina prin lupta- • AtBATO^ âONTHOlx Î)E STIL. LIBERTATE DE IDEI ABONAMENTUL* ADMINISTRAȚIA f^>'trfll Jnut 5 leti Ve<»««e îunl 10 lei- pe-sn^oi I Ștrada Poarta-Veche No. O. Episcopie. . ___ Noaptea de Februarie lAmCcului ti e& George D- Butoiatwi I Mi s’a părut în tot d’aUna un ce scirbos și crud, Ca dup o noapte de orgie, pe buze âncă de vin ud Se te cobori în acea ocnă la care s’afla condamnate Nenorocitele ființe ce să pumOsc j pro tituate 1 Mi sa părut în tot d’auna că 6 te-o cri da profanare Sd uiți că muma ți e femeia și că în pântec! te-a purtat, Nepăsător să pul pe frunte o fioroasa serutare Precum se pune un stigmat! Și câtă osebire este între amor și infamie Intie cădere și cădere, sati serutări și sărutării De-O pa te, tainică plăcere c să ’nfășoară ’n poezie, De alta, bestialitatea unei reci înflăcărări! O! Și cât am plâns pe soarta bietelor nenorocite Care nu pot ca Să aiba nici voință de-un minut! Cu blestemele pe buze de-alte buze 'năbușite, Cu palpite peutru-ori-ci e, — cunosci , — nebunoscuț Seara 1—J este-6 îngrozire pentru unele din fele Nodedate âncă bine cu tinosul povăiniș, Altele mal decăzute, mal deprinse, .satt mat fele} Rîd de cele caie-ad lacremi subt ăl genelor tnnbriș! Racrăml?.. Nu mal știu să plângă de e vreme ’ndeltinffată! Lacremi Ati. vărsat l'Wlc, ele care nu mai' pp www.digibuc.ro LITERATORUL 66 Lacrimile nu dati pâine, și nici jimbla Cea uscată Nu să cumpără cu ele, dacă pică sati -sS strângi Al Civilizare 1... Secol de progres șrinduștrie, Tu ai aburi, al mașine și cu trăznetul ti joci, Se ol plin de prevedere, secol de filantropic, Tu ai întrecut de sigur ale Romei velchl epoci! Imparat a tot puternic pe uscat ca și pe valuri, Iți îndeplinești menirea și nu am de zis nimic, Al pentiu femei, bordeluri, aî pentru poețY, șpifalurY, Secol de filantropie, cine zice că ești, mic? II Viscolea cumplit afara și era o noapte sumbră...... S’aprinsese ’n-candelabre lumînarile rOzalbl Ș arătând ale lui clape un clavir zîmbea din umbr Ca o tâneră femeie ce’șl arata din ii albi! Scaune și canapele, avend droturi sfărîma e, Prin zgâita> lor damască de un verde spălăcit DaU afara ’n șomâldoace, dintre pântec! comprimate, Câlp 1 obosiț de slujba unul loq neodihnit! In păreți vre-o doue cadre de femei în pielea goală, Ca în piepturi se deștepte a d rinț lor ț’ăscQală, Iar pe scaune, trîntite câte-Va cadavre vil, Mu e între de, ânsă vorbărețe daca vil!..,. Ele toa e poarta ’n față o pecetie ’nfierata împrejurul cărei s’află „Infamia" inpnmată! O feme’e mal bătimă le suride părinte te... Li ia es o do-o cam data mal frumoas / — ș’o iubește De-o cam data, dintre toate nti un mod deosebit.... făise, nu disprețu ește nici pe Mimi, —<- o nebună... Ce știind ca s ’n,drăgească do nimica nu P bună.... Nici p Li a, nici pe Mița, nici pe Ana, —1 unguroaică Care poară ângd roșu subt o piele de nemț alcă! T'oate f tele sunt bune, și a cărnii ecsploatare S‘ f z eeas^i apitalul într’un singur an 6 ’n stare! www.digibuc.ro literatorul 67 Voi roșiți, fără ’ndoială, delicate cititoare, Și scîrbind aceste versuri, le căleați pe subt picioare, Urîțl vițiul mat bine înainte de-a roși !... Doamne, care din carete, îmbrăcate ca paiețe, Având, tinere copile, ne-ar uneați noroiu ’n fețe, Revoltate, dac’o roichle, soțul v’ar cocoloși, Al gândiți-vă mal bine, ca o nouă pălărie, Că o pană, p dantelă, un manșon, o broderie, O găteală, o brățara, o agrafă, un inel, Trena de la vre o roichle, pentru baluri costumate, Pot, ■pe bietele copile ce-ațl crescut nevinovate, Pot,...—și pentru ce n’așiti spune-p?—să le-arunce ’nțrnn bordel? Voi roșiți fără ’ndoială, cititori,—dar vă prefacețî î Aide I Ați trecut cu toții și prin ciur și prin dîrmon,... Ați făcut destule ’n lume, sati destule-avețl să faceți... Fiți pe pace! Toți cunoaștem ce ’nsemnoază un Caton 1 ni Zoie—fată mal brunetă,'—la fereastră alergase, Ea pe semne c’auzise sunetul de clopoțel; Căci o sanie în curte pe zăpadă-alunecase Și intrară în odaie câți-va tineri derbedei! Erau patru,—între care, nn vlăjgan scăpat de școală, Care âncă nu 'nsemnase pe a vieții sale coală, Cu condeiul voluptății, vorba «nagică amor! Mai frumos ca sfântu Ghleorghe, îșl dă aîere viteje... Ele,—poate că ’l ghicise, căci voiati să’l prindă ’n mreje... El,—roșind ca o cireașă, devenea ’ntreprinzetor I Și ou vinul ce băuse ca turtit să fie bine, Și cu oîchii mari și negrii ce cătati în olehif lui, 11 părea, cum că odaia să ’nvîrtește,... și în''fine... Lezne poți să mergi la vale, dar cu greti la deal te syl! Unul câte unul, dânșii câte patru dispărură In odăile de-alăturl cufundate ’n umbră sură,..» Făr’a numera cadavrul ce ’l avea fiește-care Ca mecanic să palpite subt a buzei sărutare! Câte patrut și sunt tineri ! Câte patru, www.digibuc.ro 68 LITERATORUL Ce ’șl prostituiesc junețea Ja pierdutei^ femei Cangrenându-șl corp și suflet cu<;0 minte ne ’nțeleaptâ >Să va naște Viitorul și Posteritate^ dreaptă | IV Dar din trei ce rămăsese dou8 ’n jețuri adormise^,., finsă somnul contractase chipul lor desfigurat Scuturând peste-a lor frunte, umbra jalnicelor vise, Când copilul dinăuntru Ieși palid, da? bărbat!... O mândrie triumfală coronă frumoasa’! față, Și din olchîl Iul în cearcăn care veseli dati ocol, Nil puteai deduce alta de cât soarta că ’l răsfață Și că este dintre-aceia care-ajung la capitol! Că a câștigai de grabă vre-o victorie ’nsemnată, Că de groaza lui dușmanii ati dosit’o ca mișel,... Nu T—Victoria cea mare, bătălia câștigată, Nu. este de cât podoaba tinereții,—desbrăcată, Pe un corp ce i să dase pe-o monedă de cinci leii Mal veni puțin la urma, un bătrân uitat de vreme, Rămășița lui de zile ca să ’șl dea mal iute ’n jaf, Pătrundea voios și. sprinten^ fără s’aibă a se teme, Căci izbânda bărbăției ’și-o găsise într’un praf'. Mal veni și o ființă eu privirile tip. ceață, Ce intra precum- să intra în orl-care cafenea, Ca să ’țl iei cu nepăsare lingurița’ de dulceață Și să pleci, trîntind în tava gologanii pentru ea ! Mal veniră....—Nesfîrșită ar putea ca să ajungă Lista celor care intră sati a celor care Ies.!.. Primă-vara, ziua crește, ânsă noaptea e tot lungă Pentru carnea ce se vinde palpitând subt interes! O! Și cugetând că poate decăzutele ființe, Dac’ar fi putut sa aiba o bucată de metal Ar fi mume ’ncoronate de speranțe și credințe, Jar nu frunze tăvălite într’al uliței canal l O! Și cugetând că poate, dac’ar fi avut în lume, Inime mif'stivite să le ție loc de mume, www.digibuc.ro Literatorul 69 Sprijinul "vre Unul frate care vin» când îl chleml, Sati mângâietoarea voce* a prietin iei sfinte Cu povețile iubite -din risipaT de cuvinte^ — Spuneți-ml, e cu putință, să te-opreștl să nu blestemi? Nu le aruncați cu piatra -Doamnelor din lumea mare, Yol le-ați prăvălit îu ocna Iadului îngrozitor!.» Nu le-ați vrut cusătorese într’a voastră nepăsare 1. Ele v’ati luat bărbații și aii fost in dreptul lor ! Y Luminările arsese pe trei sferturi, — și ’u odaie Focul ce murea în sobă c’o albastră bâlbătaiex Flutura trecând pe chipul unei palide femeii,.. Singură mal râmăsese dintre cele-l-alte toate... fmse, din minut într’altul, rândul o să’I vie poate, Și va trebui atuncea ca sâ’șl facă rândul el! Âncâ ’n floarea vieții sale, ea ce este mal trecută, Este însâ osândită ca sâ fie mal pierdută.». Să se plece mal supusă, la “un semn,—la un cuvânt... 0 țineați de milă poate subt acel coperământ!... Și când aspra sărăcie zilnic să însărcinează Pe tăblițele pierzării să înscrie nume nuol, Mila, într’o dimineață, te căiește și oftează, Dar te Ia frumos de mână și te-aruncă în noroi! Ea știa prea bine-aceasta, și supusă la poruncă Își urma osînda vieții într’a vițiulul muncă, Iar Frineie despletită, își făcea un piedestal Dintr’a corpului osîndă, dintr’a vorbei degradare^ Și din tot ce îngrozește și din tot ce este ’n stare Ca să zmulgă trandafirii dintr’un suflet virginal, Sati să facă să tresară patimile ’n amorțire Dintr’un suflet, peste care, ca un vânt de pustiire, A trecut desfrîul rece cu instinctu’I bestial! finsășl fetele peiril o priveați cu îngrozire, Sati cu scîrbă, de la dânsa, întorcând a lor privire, Nu’l vorbeați în timp de ore și de zile și de luni... Ea ’nfrunta cu nepăsare revoltatele furtuni! www.digilnic.ro 70 Literatorul Trăznetul putea să Cază, c’ar fi rîa ș’atuncea. Încă 1 Inima i să schimbase în prăpastie adâncă, Pe-ale cărei margini triste nu mal crește Iarbă chiar. Și din care nu reurcă nici răsunetul afarf Unde să gândește ânsă stând în jețul ei trîntitâ Fața el odată mută e acuma ’nsuflețită.... lat’o.,. Pare că vorbește făr’a zice un cuvânt... Pare c’o ’nfășoară vălul unei creșteri îngrijită...* Pare-a nu mal fi femeia degradată și tîmpită. Și c’a trăsărit cenușa dintr’al inimel mormânt! « Care vis o nălucește?... Care ănger o Insuflă?.. lat’o.... Să ridică umblă.... — pe când vântul care suflă Bate ’n geamuri, bate tare și le zguduie cumplit... Fîlfăiesc în candelabre luminările de-o dată.,. Ensă ea se îndreptează palpitând^—transfigurată, Spre clavirul ce ’l zîmbește printre fildeșu ’nvechit! Degetele’I deșirate calcă clapele sonore... Armonia să deșteaptă lenevoasă Ia ’nceput Visătoare ca fecioara cugetând în timp de ore La bărbatul ce iubește fără ca să’L fi văzut 1 E melancolia dulce dintr’o talnică-adiere... E murmurul plin de farmec al pîrîulul duios... E o voce ce șoptește ca să’șl uite de durere Un refren din câte-un cântec simplu și copilăros! lânsă fie-care notă 6 o per’lă care scapă, De subt degetele albe ce alunecă pe clapă, Ca să meargă să se spargă cu un sunet cristalin ! E o melodie sfântă de pe-o harpă inspirată, Este dulcea sărutare de pe buza adorată, Este-a ângerilor voce dintru n cer de soare plin ! Și cu cât clavirul varsă note mal armonioase, Cu atâta să ficsează olchil el deșchișl și mari într’o ceață, pe subt care, vede zilele’l frumoase Strecurându-se întocmai ca fantazme legendari! Vede casa părintească și cu strașinile’I late www.digibuc.ro Literatorul 71 Pe subt care se agață cuiburile dărîmate,.., Rînduricele pe-alături dati ocoale nencetat, Mumă-sa ’n pridvorul verde q privește cum să joacă... Fetele vin la fântână, pq când popa ’n toacă, toacă, La biserica din sat! Soarele pe dupe dealuri cu încetul să ascundq Și aruncă o privire poleită peste unde, Roata morii să ’nvîrtește^ vântul suflă prin zăvoiu... Turmele de la pășune trec mugind în jos pe vale..,*. Clopoțeii de la capre zăngănesc voios în cale.., Scumpa el copilărie să rentoarce înapoiti! Ensă șcena se preschimbă pe cân<| rîurl de-armonie Să revarsă în cascade de subt degetele el, Și pe coardele sonore trece 'ntreaga el junie, Trece prima el iubire, primul vis de poezie Care face să vorbească inima unei femeii - Dreaptă ca o somnambulă, ea lovește-automatic Fildeșul saii abanosul învelchitulul clavir, Pe când olchiî săi în zare urmăresc un chip simpatic Re’ntregind cu ’ncet conturul unul dulce suvenir 1 Vântul scutură fereastra! >— Ea nu vede nici n’aude Focul moare trist în sobă, luminările pălesc,.. Ea trăsare, — ea renaște, — geme cu accente crude Căci și clapele ati limbă, căci și clapele vorbesc ! E pierdut, pierdut trecutul! E pierdută fericirea l In prezent, e degradarea; în p rezent, e înjosirea ! In trecut, era iubire, erați raze, era traitî,... In prezent, bordel și Iarnă; în trecut un vecinie Mani I VI începuse, făr’să știe, pe divinul Trovatore, Operă care voi bește cu poeții ’n ori ce ore, Și pierdută ’n reverie ajunsese ’n acea parte Când durerea ’n Jfverere, printre inîme se ’nparte Și când Verdi, împrumută note de privighletorî, Ca să sb.oare, dus de ele, pân’la cel nemuritori I www.digitmc.ro TJTERÂTORUl 7? Ofcliil ei, pierdeati cu -ncetul ficsitatea lor grozava, Și pătrunsă de-o simțire dureroasă, dar suavă, Degetele’! descărnate* de abia in ai izbutesc Din clavir să redeștepta cântecul Dumnezeiesc t Mizerere l Mizerete I — Dânsa ’n lacrămi izbucnise... Pe octavele-amUțite mâinile 1 încremenise1.., Ea uitase ce â plânsul de sunt an! îndelungați^} Armonie! Limbă sfântă, bare â ș’a ta putere Dacă faci să curgă lacremî ca O dulce mângâiere Chiar din olchii, ce de ele, să arată mai secați! Care â ș’a ta putere, tu ce ’nsuflețești îndată Chiar cadavrul unei inimi într’un piept înmormântată, Și aci ne faci11 să plângem și aci ca să zîmbim ?... Nu ești tu *vre-o voce dulce de prin ceruri eczilată, Dacă tu ne faci cu ele ca prin farmec să vorbim ?... Armoniei Limbă sfântă, limbă plină de simțire, Tu ce dai la Cântec! aripi și le ’nalți de la pământ, Intre suflete și ceruri ești trăsura de unire Și când nu mal cânți în suflet, oniul intra în mormânt! Ea plângea... Era scăpată. —<■ Dar c’o grea scîrțăietuiă Ușa să deschise-atuncea, și ’njurând de Dumnezei, Un băcan eu ceafa groasă, mirosind a băutură Puse-o lungă sărutare pe-ofilita’el figură.... fcoți ne-avem destinu ’n lume....—El, pe-al s*ti,^—și ba, pe-al ei! 1881. B icureștl, Decembre 18. Al. A. Macedonski MAI ȚII MINTE ?... Aseară, vezându-te lângă măsuța ta, cu lucrul An mână, cu se in tate pe frunte, frumoasă ca tot-d’a-una, ’mî-adusei aminte de seara An care ne-am spus că ne iubim. Nu mă priveai liniștită și nepăsatoare, at inci ! « Știi ? Eram singuri... — aproape singuri, — Ea adormise pe pa ul tuit Tu lucrai și eti me uitam la tine. Tăceam amândoi. Ne ap 'opiaram mai An www.digi1nic.ro LITERATORUL același timp, ne strans^a-m pept la pept șl tar a pronunțai Vorba, am stau îmbrățișați mult..^ mult ț 'Țl-aduci aminte de noaptea în care Am intrat "în odaia, ta ? Te-am găsit dormind. Am îngenuchiat încetișor lângă păttil âău ^ltc-aî deșteptat tremu- rând ș’am plana amândoi, fără sa știm de cej Cu. batista mea, ne-am șters lacrămile. De câte ort, în urmă fu udată numai de ale mele l * Mai ții tu minte iarna cu nopțile viforoase ? Nopțile noastre nenumărate în care am trăit Ca niște frați? Le mal ții fu minte ? feti, n’atn uitat nimici *> N’am uitat cum, aproape de vară, în serile senine de ^faiti, luna, gata să apună, să oprea drept în fereastră și ne lumina (Todată, fara să ne gân- dim : — aveai sinul dcsvelit și eti capul perdut pe pinul tăti l * Și acea noapte de Iunie, neștearsă din inima și din cugetul meu, în carC ’ți-am zis : de ce nu murim amândoi, acum!—acea noapte unica, o mai ții tu minte ? De ce am avut o, daca asta-zi, după așa de puțin timp, mă faci se’mi, a- mintesG cu disperare, fericirea pierdută?... * Mai nțelcgi tu acum vocea mea ? Inima ta, bate ea cât de puțin, c? îți strig, din adâncul suferinței mele, că m’ai Chinuit astă-noantc, pâ ziuă ? * Pricepi tu ce am simțit, văztnd.u-te aseară, la măsuțo mână, Cu seninătatea pe frunte, frumoasă ca tot-d’auna, nepăsatoare ? Mai simți tu a’um ceva? $ S£îrșitu-sa oare totul între noi ?.. 29 Ianuarie, 188.... D www.digibuc.ro 74 LITEATORtTL Sur la pierre d’une tombe. C’etait, j.e la vis un dimanche, Une modeste pierre blanche, Avec un rosier qui se penche Sur la tombe pour la couvrir; Le soir le vent, sans la fldtrir, Sur le nom avec un soupir, Pousse l’unique fleur eclose. On dirait que la pauvre rose Avânt de s’endormir depose Un doux baiser furtif, sans bruit, Sur le marbre; le jour qui fuit, D’un dernier rayon qui luit, Caresse la funebre pierre Avânt que la nnit solitaire Assombrisse le cimeitiere, Bucarest le 5 Avril 1880. Louis Chardon- Plecând voios, am vrut să. ’ți zio Un lung adio... — Ș-am plecat, Dar n’am putut să ’ți zic nimic De plânsul care m’a ’nccat. Azi sunt departe și te-aștept Ca pe un vis de mângâiere Ca sa’ml alini dorul deștept Și să adormi surda’ml durere. www.digilnic.ro LITERATORUL O.., vino dar, vino cu mine Și rătăcind ne voțn iubi... Sati nu, să nu mal vil mal bine, Căci de-af pleca, ett ași muri. In Febr, 1882. Duilifi Zamflrescu. —. - —. . .—.—u Curs de literatui*ă dramatica Despre natura emțimel dramatice (Dupe Saini Marc Girardin) Simpatia ce simte omul pentru un alt om, este cauza plăcere! ca ne procură artele ți cari nu sunt alt-ceva de cât imitaținnea naturel omenești. Iată pentru ce, ne place siț privim statuele ți tablourile. La teatru, această simpatie -se desfășoară și mal -mult, fiind că aci natura omenească este imitată în cel mal ’nalț grad. La teatru nuver dem numai forma ?i figura omului, dar și mișcările lui, emoțiunile lui. <—. Na place s^ observăm pe semenii noștri, să cunoaștem modul lor de a viețui, să-l plângem, dacă sunt nenorociți, să tîdem, dacă sunt demni de rîs —r Teatrul ne mulțumește acest simți- ment, prin tragedie satt prin comedie. — Nu doar că omul dorește nenorocirea ațtuia, dar ’l place înduioșarea ce simte; și fiind că la teatru suferința personagelor nu este reală, omul Se bucură chiar de emoțiunea sa. Sufl tul simte o nespusă plăcere la șbucîumările ce ’i, procură spectacolul pasiunilor o- meneștl, și plăcerea este cu atât mal dulce, cu cât știe că aceste pasiuni sunt numai Închipuite și făiă de nici o primejdie. Simțimentele care împing spre crimă eroul vr’unel tragedii, amorul care produce bucurie și durere, ne înspăimântă și ne transporta, fără a ne face vj e un rett. Cauza de căj etenie a placerel drămatice, este spectacolul vieții omenești și imitațiu- nea sim imenfelor și caracterelor noasțrp. Sa încercăm a determina mijloacele prii} care putem produce această plăcere; de. oare c , ea să atragem atențiunea, nu este de a juns să punem pe scenă întâmplăiilo primului veniti sunt simțimente care de care maț apte a ne mișca sufletul, Prima condițiune a emoțiunel dramatice, este că pasiunea care o ecscită să fie adeve rată. Dar, la teatru, sunt adevărate numai faptele generale, cunoscute de toată lumea,-,— Din toate pasiunile dramatice, amorul este cel mal puțin atingător, fiind că este peț mal general. Inima nu se emo'îonea^ă de cat țn fața lucrurilor care sunt comune tutulor oameni- lor : curiozitățile, lucrurile bizare, ecscepfiunile, nu o mișcă câtuși de puțip. Tocmai ă- ceasta, tabilește dif rirtța principală intre teatrul antic și cel modern, Teatrul antic are de sublicț pasiunile cele mal generale și mal comune inimel omenești, amorul, iubirea maternă, g lozia, ura, (și acele pasiuni care sunt simple din natură, le reprezintă tot cu același simplitate.—Teatrul modern, din contra^ caută, întru ceea -ce privește pasiunile, pe ce e mal curioase Jsi pe cele mal ecscepționale. www.digi1nic.ro 6 LITERATORI^ In Cid și în Zaira> amorul esto simplu $i fiatural, nu găsim iiimic straniii, nunuj bizari Și într’adevfer, nu e nimic ecstrșordinar în faptul că Chimena iubește pe Rodrig. Se știe fensă, că iubirea sa trebue să lupte în contra ofioarel, care-I poruncește de-a resbuna moartea tatălui șeii, și acela asupra căruia va trebui, să cază rezbunarea, este chia^-ffo- drig. Iată dar drama lut Corneille, 'Subiectul el feste singular, dar pasiunile sunt simple și comune. •—(Iubirea Zaireî pentru Orsoman este ordinară și naturală 5 dar peripețiile^ și lupta care se interpune între iubirea Zaireî și respectul către tatăl și religiunea ?șa,, este tot ce poate £ mal ecstraordinar. Când drama a înlăturat emoțiunile, care nasc din culoritul amorului simplu, atunci, ba cade într’un amor singular și forjat. Pe acest drum, coasta e Alunecoasă și repede.-** Racine în Phedra, depinge un amor adulter. Phedra roșește de Amorul sett pentru Hlppo* lyte, fiind că ‘l este s oacră; ea crede că bărbatul sett este mort și cedează lui Hippolyte.-^ Camptstron, merge mal departe ca Racine, pune pe scena, în piesa Tiridate, amorul u* nul frate pentru sora sa. Ducis îl imită, fără fensă a’l egala, în piesa Abufar- "iar Chateaubriand a făcut din acest amor culpa și pocăința eroinei romanului sett, Reni.—Reni, într’adevbr, nu arfe acel caracter neliniștit și visător, pe -care lord Byron l-a dat mal târzitt feroilor sel; autorul sett *I-a dat drept pedeapsă pocăința și cu modul acesta ’l a destinat melancolia sumbră și sdrobitoare. Ceea ce trebue să observăm este că, în liter latura antică, Phedra, Tiridate, Abufar, Reni, roșesc de rătăcirea lor, și că regula gene- rală se găsește în remușcarea lorj pe când în zilele noastre1, pasiunea se revoltă, cute- zătoare în contra datoriei, Și -ecscepțiunea voește să înlocuească regula. Ecscepțiunile, ca Abufar și fîenfe, sunt o primă încercare, spre a reprezintă pasiunile stranii și singulare în locul pasiunilor simple, și naturale. Afară de acestea mal feste o cc * cepțiune, târfe constă în â pune amorul într’o* inimă nedemnă de a’l purta: ast-fel amo- rul cast al unei desfrânate, cum era Marian de Lormi a lui Victor Hugo. Nu doar ca femeile de felul acesta nu pot sim i un amor curat șl sfînt; dar obic iurile lor nu par proprii unei asemeni simțiri: fee găsește câte-o ’ntămplare, și tocmai de acea spiritele cu rioase găsesc o mulțumire în desfășurarea unei ast-fel de întâmplări Iată dar procedeul pe care l-am numit spirt de curiozitate și gust al ecscepfiunel.—- El capătă niște trăsuri'deosebite, și formează aceea ce numi n un caracter. Dar ecscepj țiun Ie si curiozitățile att In literatură două mari defecte, monotonia șr- ecsagerațiunea Ecscepțiunile și bizareriile, devin foarte repede monotone. Intr’adever, bizareria, este ora acțiune a sufletului, ca și gesturile defec uoase ce afectă unfe ori corpul, Fiin- țele bizare i»e plac numai un moment, de oare ce, în timp de o 01 ă, ne ostenim de a vedea simtimfentele si ideile lor revenind tot-d’a-una la acelaș fapt. Caracierile ștranil și singulare, care se obicinuesc in teatru și în romane, ne fac acelaș efect: ne ostenesc pentru câ unt uniforme. Un alt păcat al ecscepțiunilor și al s'ngu larităților, este că ele cad maî în totd’a-una în ecsagerațiune. Când autor diamătic reprezintă o pasiune simpla și ordinară, el se conduce de o regulă oare care, el studiază pasiunile omenești într’un mod general, și le depinge ast-fel Cum le-a găsit. Dor când reprezintă Un caracter satt 6 pasiune ecsc pțio nală, de unde va putea să ’șl tragă o regulă ?... Silindu-șl imagi națiune de a crea un ast-fel de Caracter, negreșit că trebue să să ferească de simțim fentele generale și pi in urmare să evite adevfertd. Ori cât de violen t și ori cat de transportat ’I ar fi persona gini, autorul crede câ fot nu este în destul. Atunci, atip^e ni in'a, care este msceaul www.digibuc.ro as-* LITERATORUL #lii sublimul pasmiiilpf ecșcepționalej și predomnește așuprty pasiune!, cea face ca să inspire oare car» lntei-es. Ctaul pasionat ne interesează; pentru^ ca- jie mișcă saiț pentru că pașiupea Jul șeanpină cu & noastră, .pentru că cpea ce este el tăzf, noii an} fysf dil| sațț vom piâinp. jălaniacuț ensă, este un bolnav, /mrp ar trebui trimis Isț spital, cc& -dintțmi privare, tc^ primea. Să mi mităm. ensa, pasiunile, când sunt ecsageratș, șe aseamănă între ețe si căp?a& pici fiminiirl, DÎpț caractere deosebite, (fine ay putea cunoaște, intrând intri» pali d,e șpec- tacol^ fl0dmplba ăe( al fineț drame ș| vezehd pe eroina! unei piese ^ptț’un fel dg tur- baffe «onvulzivă, auzind strigatele lacrimile pi, frângându-ș! mâinile și căzând- 'adese ori la pfemân^ pm4 ■afl,pufea cunoaște, dtfcșj eșțp gmor, mânie safi, durere care p pilește |a *acește eesagferațiunl? Tasiumle sunt variate 'și. fliferitq unele fie altele* număr atupcjl fiâiid sunt ecsprîniate, eu $miipătșreJj atunci fie-care di1! *le ÎȘl arp limbagiulv și gestul 4eU, și nfe ptepe&jâză pi in diversitpite^'tm®^ d® Celp ■f-alta» Când, pasiunile șunt împinse până la fecȘces» devin uniforme, fi, eesagerațiUn a, pe WP o credem dă dă mat myit^ tărie ■’pasiupel/ pu face de păt, a a.șlbbi și ar o distruge. Violența fi îpfHeăranea pasiuni- lor, aă neajunsul că emoțiuniîe efiecșeită fn noi fcunt îndreptate, ipal piulț simțurilor de cât sufletului. A doua condîjiune k emoțiupel dramatice este de â ne îndrepta mal mult eătrfe ințeler., ginfă de cât Către' simțuri. Arta trebuie sâ Vorbească numai spiritului; căct numai spL Vital simte plăcere, i^ând arta tind» a emoționa simțurile, ea să degradează. Și această, regulă se aplică la toate artele. Lanțul chiar este o artă, când, prin pașii și mișcările sale, Face plăcere sufletului și dpșteaptă în spirit idei?} divină a gfațiel, Lanțul însă înce- tează de a fi 6 artă, și devină o, meserie* când țintește la- voluptate și când tinde a hp emoționa simțurile. Dacă am considera toate artele una dupe alta, acela cp le caraețe^ riză, Oste că ele stai in legătură irama! cu- spiritul. Artele sunt limbagiul sufletului Din toate emoțiunile produse de Arte și Oare supt o urmare a imîtațiuneț naturel p menești, pmoțiunea dramatică ieste cea mal complectă^ UicI 0 artlț, nu se apropie cu mal’ mult adevăr de realitate, că arta dramatica ’j și cu toate acestea ea dispare și jai^ maț feste artă, dacă sa apropie prea mult cu realitatea, Spectacolul trebuie se fie cea mâl măre iluziune a artei; dar trebuie fcă rfemâlfe tot de-a-una *o iluziune. j Grrecil, pentru a fi emoționați, puneatt pe teatrul lor numai ficțiuni} și ast-fel remâneaU. In limitele iluziune!. La Roma, flirt potrivă, poporul, pentru, a fi emoționat, avea trebu- ință de spectacole grogolaiie, Plângerile arnioni ase a 1® unul Philoctet și a îe unul Edip iiu emoționali inimel® romanilor: le trebuieaă strigătele gladiatorilor murinzi. Roma ne-, socotea neînsemnatele terori a le tragediei grece feâ prefera jocurile de circ* adică i oa- meni cart sse băteaă, se răneau, stf ucid cad, o arejfii roșie de sânge, un; aer pătruns de strigătele murinzilor, în fine, îl plăcea agoniele reale, morțile .adevărate, cadavifi pare să rămăle fără simțire. Iată cum. înțelegeai romanii emoțiunea, dramatică: eată drama aces- tei Societăți materialiste. Roimj pa. avut artă dramatică, pentru Că a preferat circul în. locul teatrului, emoțiunile corpului în loeuL «moțiunilor spiritului. Să nu credem, însă ’tă educațiunea literară, ce o primim fn societatea modernă* apără tot d’a-una sufletul în Contra pnaoțiunilor gros’olănfe ăle; corpului. E de observat că pe cât teatrul devine plăcerea un,ul public mal numeros, pe atât arta, dramatică trebuie să devie mat grosolană 1 ea nu satisface numai elita societățef, dar in contra să, trebuie să la niyel Cu întregp ttditmb Putem ă zipfe, ’dea «d e destul de Irist, fă sunt dou5 fe ' ’ hstmțmț pari fe emOțininle țiru'''^ * te pirdtttui lopul Ilusiumh r -mb Ie * www.digjbuc.ro ce^ hămfnț pari fe 78 LITEfcA'tofctJL le teatralul acela cart nu afi spiritul Cultivat și aceia care ’l alt prea mult,, adică cel in- culțf si ceî rafinați. Când teatrul face să predomine emoțîunelo corpului eraojiunilor sufletului, el se apro- pie de circ si este- pedep it print’o repede cădere 1‘ntr’adevSr eraoțiunile care vin de la corp sunt mărginite si monotone: toate varîațiunile tragice se Recunosc foarte repede. S’a vezut că strigătele de suferință si agonie, cate lovesc de o dată urechia noastră, în- tr’un mod teribil- și neașteptat, produc iot1 d’â-una acclas sunet; și în cât va timp auto- rul că și spectatorul Sunt puși în neputință de a evita ace a, r simțire pe care ăr fi âvut’o cu o zi înainte. N tura materială, este mult mal mărginită de cât nattira mOrala fiepen, tru bucurie, fie pentru suferințe. Sufletul îp durerile sale estj rîiblăt r și schimbător, pentru că el este nemuritor; pe când corpul dupe ce a Suferit, trebuie să jmoară; iata singura schimbare și singura gradare Ce poatș pune în ducerile sale • și de aci resuțtă pe teatru, sterilitatea și monotonia suferințelor materiale. Aceste teflecțidnl nfe- vor conduce a v’dea în ce mod teatrul antic îșl eesprima emo- țiunile care aparțin durere! fizice și temerel de moarte, și în (ie inod le eesprimă lu rân- dul sett teatrul modern. (Va urma). ’plu M. Stoenescu, Bate ventu . ,, . . Bate ventu ’n codrul v ct’de; (Copilită, d,e ni-ai crede, Te-ai feri de codrul verde, Căci freamătul frin/elor, (împle sufletul de dor» Sub răchită cea pletoas , Benga apa nvoroasa, Copiliță m flt voioasă, Să’ nu stal s-t te gândești, Să nu stai s odihnești. In răchită cea bătrână Cânt-’o pasere s răină, Și prin crăngi î cet suspina Mii de glasuri c șoptesc Dc amorul pământesc Fugi de ele!, Fugi de ele! Ca sa nu ’ți dea v’surl rele, Sa m ’+i ouli gr ]e, www.digibuc.ro literatorul 79 oa nu perzî sufletul tăii, îngânat de duhul rSti. Sfatul meti nai ascultat, Șuh răchită, te-al culcat, Ș-ai dormit somn fermecat; Și de-atunci, de-un dor cumplit, Fața ta a ’ngălbenit. Matii da Poni. TLPUBÎ APĂRUTA m Un critic De unde a pornit? Ce-a fost mal ’nainte ? Mister. El spune că e francez^ Lum a îl bănuiește de ovreiă. A Venit la noi, pe procopseală, ci m e datina. A vu prăvălioară, t Afacer'le mergend r?ti, mărunțișurile ’l-adiela faliment. * * * Ia condeiul și țincte pânză... Fundează ziaie francezo ântâiti, românești în urmă. Dispar mai iite de cum să nasc. Renunță la titlu de redactor-șcf, începe a seri sub alții. ’l lingușește, cu 1, cit vorba. Le intră pe sub t.e. L la favoare. Profesor, gazetar, autor dramatic, poet, cr'tic. '■me-merenti clasa I, * * * www.digibuc.ro 80 LITERATORUL Pe la școală dă cu praștia. Numai la gazetă dă pe brânci. Scrie despre ori ce. Face rechizițil literare. Adună, drămuiește, înadește une-orl, o ia pe d’ântregul adesea. Traduce romanțe. Să plimba apoi prin zece grădini străine; rupe câte o frunză; formează un mânuchiii și ’î zice micsandră româneasca. Schițează criticț de pictură. Istoria ? O știe fără s’o fi citit. Cronicele ? Le-a învățat ca pe ppa^. Când scrie din ele, il îneacă plânsul. — Trecutul nostru 1 Erpil noștri 1 Țara mea I Istoria contimporana ? împrumuta când pana lui Quinet când, p’a lui Midiei et. A făcut și portretele a d oi politici români: stapa ii lui. * In politică, -năzuiește sus de tot. Ochise directoratul unui minister. Are multe titluri didactice ț a citi aiticole în le-a ’nțeles ana- poda ’șl-a propus reforme ut î ivețemânt • — înlă i rarca autorilor la ii șî elini!... Scurt și repede o luase, ns * * Literatura națională! Nul pomeniți de ea; nu egzista. Sur de, da din cap, oftează. — Poate... cu timp 1..^ să, speram. Totuși, m Ită puțina câtă e, o are pe dog te Probe 9 Trec a pe bulevard. — Cine I asta? — Eliad ! ’l respunde un copilaș, la paiele Iul, et hioslam ’n iri ă Nu Sa don ire t Vine acasa în reabă cu ifos p cel din jurul lui: Ie *e ’l a rad’cat st< tuă? Ceaficit? * s www.digibuc.ro *' ■ ,y ’ ! • : : î LITFRATORUL www.digibuc.ro LITERATORUL 81 Teatrul 1 Aci e tare, Să ’nflacărează j^i strigă țară și iar țară, cu gura lut Drăgan. Aplaudă și ’I furnică patriotismul prin corp^ numai când, vede ,Ostași^ n ștri. Pe Dochia o face să viseze puțin din Victor Hugo. Ii plac figurile istorice. Pe Mihneq ’l a ’mbrăcat .cu haine de la croitorul Sardou. Un compatriot a recunos ut materia. * *. * Autonl r mânii piesele lor! Sosește la teatru, pe la jumătatea reprezintațiel. Să u’tă prin loji. Coboară n stal. Să ’nchiondoră im minut sprfe scenă. Ese afară și" fumează b țigară. Pleacă Âdoua z\ tunete și trăsnete. C itica, fe dată la tipar dp cu seară. Doar adaugă i lume multă ori puțină. încolo, totul prevezut, întocmit; sentința dată, — Toți fură; nimic original; n’au nici stil nici espresit românești. .Numai el inventă. Pretinde ca poate crea chiar legende, Publicul român? — Ignorant, nu nțețege litepatu^ *înajtă£ Noroc că fabrică el de c a mărunțică* * * * In re ai lui, nimic Aici, de oate, enciclopedist! Cum ? Lesne: — îndrasneală și țară românească.... D. D. Racovită www.digibuc.ro 82 LITERATORUL Poetului Al. A. MucedoriSKl Neobosit, pe-o dreaptă cale, Poete ’n veci vel merge ; Căci cântul tău in sumbră vale, Nimic nu ’l poate șterge. Acvila mândră ’n cer1 înnoată, Iar câinii stai! la vatră; Acvila vede lumea toată, Câinii de jos o latră! Poetul află ’n suferință 0 dulce voluptate, CâcI are ’n sufletu-I; credință Și ’n pieptu-I: Libertate! Poete, inima ți-e plină De simțuri bărbătești, Pe frunte ți este scris :■ lumină, Nainte să pășești! In darn minciuna te stropește Cu Jînnegrita’I tină, CâcI adevărul te albește Și ’țl dă iin noă lumină! Blestem arunci pe cel eu ’h lume La mincinoși âă ’nchinâ, Și pul alături de-al tău nume : „Tl&sboitt pentru lumină!" Neobosit, pe-o dreaptă cale, Poete ’n veci vel merge, CâcI cântul tău în sumbia vale, Nimic nu 1 poate șterge! Brăila Aleosandru G. Djuvara. prea TARZitrr Cănd imagina-țl plăcută va schimba a ol culoare Și cănd gândurile triste fața ta vor obosi, Ultă-te ’n a mea privire, și în ea o vel găsi Tot atât de neschimbată, ca și ’n prima el splendoare. Dar atunci, de-al vrea să afli, lăngă chipul ti5ti, o rază Din simțirea ce mă face lăngă tine să tresar, Prea tărziu va fi regretul ca un suflet să recază, Și iubirea de-altă dată vel căta-o în zadar!.... Th. M. Stoenesou. www.digilnic.ro LITERATORUL 85 După toate astea, nu mat poți Bă mort, numai dacă cel doi oameni de genii! n’ar pleca unul în Elve'ia, cel-alt în Orient; dacă ministrul protector n’ar muri; daca mo- narhia nu B*șr sfărâma; fost-4 vrd-o dată egzistență mal hine asigurată ? Care moșteni- toare bogată, nu’șl-ar fi schimbat zestrea, semnele și numele șefi, pentru acela al domni- șoarei Eliza Mercoeur și pentru viitorul el? Nici una dintre femei nu putea fi mal feri- cită și mal mângâiată decât muma el, El bine! ministrul moare, monarhia cade, pensiunea încetează. Nici una dintre femei nu putea fi mal nefericită decât muma el. Câte mume, care nu aft știut să ipspire de timpuria gusturi mal umile fiilcilor lor, nu se înșeală și nu se conduc d$ către glorie, fosforul care doboară când ntt luminează, precum să înșeală și îțL alegerea tinerilor pe carț paută a’l tivea de gineri J Ecscelentclo mume 1 Gloria li se pare un lucru ușor. Ele ’șî duc filcile din salon in salon, le Încarcă cu panglice, flori și cașmirurl false pentru ca să atragă toate privirile; le laudă cum sunt lăudate candelabre!^ și policandrele în prăvălia lui Ravrio; le-aii dat laptele lor, sângele lor, surlsele tatălui lor, niște pchl mari, o figură palidă, părul negru, pentru că să le ducă de colo pâniț colo, din serată în serată, ca pe un clavir din ale lut Patzold; provoacă pentru ele aplauzele, Je suflă, emistihul pe care, din timiditate, kl-att uitat și le terfelesc prin Iubirea lor peste măsură, prpstituindu-le ast-fel publicității. Și voi, mume, pare nu șuntețl sigure că veți avea în familia voastră o Sap ho, 6Stael, și, spre liniște» voastră, nu credeți nicl-o dată -că veJI avea, căleați în picioare primele scîntel de inspirațiune carp yor venț ca o cugetare rea fiicilor voastre, astupați-vS ure- chile la lirismul Jor, Fiți nemiloase. In foc proza și versurile lor! La o parte cărțile! Puține cărți’î bune J Fâceți-le bune lucrătoare prin lucrul incontinufi iar nu orgolioase prin frumoșul Jimbaj. Nu le lăsațl singure dupe ce le-ați adus de la adunari ; nici 6 oră nici o noapte meditațiunelț lampa este otravă atât pentru hz'c cât și pentru moral; sfârâmați-le condeiul, ațingeți-le lampa; făcețile da ziua să cază de oboslajă, pentru ca noaptea să doarmă duse, pentru ca dimineața să se scoale vesele,* Glprip 1 Dar gloria șe traduce în done cuvinte; a găsi un librar care editează satt un guvern pare pensionează, p^t despre librari, se măi ginesc a ’țl cere un nume, adică: acela ce le ceri și tu. —Dă’ml un nume ca să te public. —Dacă voi ajunge jă ’ml capăt nume, suni scăpat. —Dacă al vre unul, te scap eti. Ce e drept, guvernul nu poate să facă pensiuni pentru pdetl, chiar pentru cel mal buni. El întreține la menajerie lei, cart mănâncă pe fie care dimineață de zece franci carne caldă ; tigri, cari absorb de cincl-spre-zece fianci carne de oale ; o girafa, care bea, pd zi, lapte, de șease franci; și nu mal vorbesc de maimuțele din Brazilia, de urșii albi din Groenjand pe care e dator să’l nutrlască. Pe toate aceste gnimald le ține în î- nima lui In Ioc de a fi poet, fii left, fii maimuță, vel avea întreținerea gratis. Qe est? un scriitor pe Ungă o antilopă? Aceste considerațiunl, poate si altele mal legitime, nevoiră pe guvern a retrage pen- siunea domnișoarei Eliza Mercoeui, pensiune cu care trăia și ea și muma ci. Domnișoara Fliza Mercoeur se bolnăvi Plerzându ’șî pensiunea, fu obligată să dea IccțiunI de ci ire fetelor de p rtărese; să traverseze Iarna, în toat e serile, acel babei ce se numește Paris, sa stea între colec- țiunile de chel și felinare pentru a învăța pe domnișoarele verigei să (silabisească Ve- www.digibuc.ro voi ’l-ațl n arătat prăvălia din stradă Richelieu unde se vinde man- 86 Literatorul dețl-o acum, pe fata care era bună-venită Ia curte, a cărei bust a fost turnat In bronz de statuarul cel mal celebru,vedețl-o suflându-’șt In mâini Spre le încălzi; și llu ye mirați că nu mal versifica, pentru că degetele’! bunt amorțitei Oameni caritabili din strada Mont-Bianc șoane! Și cu toate astea ea nu ș-a plâns nîcf-d dată; puținilor' săi amici le zicea încet, încet de tot, aproape surîzâpd i Aș voi să știtt dacă poeții greci aveai! pâine în toate zilele. Cât de superiori ne sunt oamenii acela! De vre o două-zecl de ani, ne dăm aere de filantropi; ne-am petnins așa de bipe de aceste cuvinte,, sistem umanitar, că ne supărăm Cu tot din’adinsul când ne aducem a- minte de Gilbert, înghițindu’șl cheia pentru că era nebun și pentru că era foame. Credeți îm Gilbert, in odaia lui, în patul lui de scânduri, în ulcica lui de apă? ne în- trebăm cu seriozitate unul pe altul; Nu să poate că poezia să fi ecsagerat? Ș’apol, de atunci sunt șeapte-zecl de ani. —> Dacă ânsă în apartamentul lui Gilbert ntt s’ar fi schim- bat nimic, ați crede în toate astea cu siguranță? Aldein dăr să vedeți patul de scânduri, iilcica do apă, pdâițat urmați-mă. Dar am fost întrecuțl nu de generozitatea supt /urina nntri Pent/iifere, dar de acel ceva care nu are suflet, care nu are jupire, nici "ură f jumătate de bronz și jumătate de marmoră, care te lasă să mori fără ca pentru asta să merite absolută mustrare, care te face să trăiești fără ca să’l datoreștl viața. Am fost întrecuțl de un Ce mic ca și un "bi- let de bancă, și Care, ca și el, îșî are valoarea lui, cu toate că â trecut prin noroi, a- dică : am fost îutrecuțl fie pensiune! Jn sfârșit pensiunea regăsește u,a domnișoarei Mer- coeur, care se stingea dm ce în ce; Se zicd câ această tfșurare târzie a fost obținută pentru ea, de către un poet. El v’a scăpat de datoria voastră pe voi toți cari ați lăsat-o să moară. Cel puțin, fie muma el să se bucure mult timp de Această pensiune. Nimeni, afară de malcă-sa, nu era lingă patul domnișoarei Mercoeur când începu prima l agon e, când era frig, când ploua ; se culcase pentru că nu mal putea să stea hicl în picioare n'cl pe scaun. Figura’!, bine caracteriza ă, n’a pierdut nimic difa. liniștea ei or- dinară ; a pus de-a întors-o către lumină: Ast-fel vor poeții să moară. în atitudinea a ceas ă murmură câte-va din ținerile el elegii și se opri la a eia a unul cerșetor tânăr la cea din urmă strofă. Dieu Ut au fond du mțen ce qu’il a de eouffrancț • Ah! puisse-t-il au voire 'nspirer la pitii ! f)onnez : bien peu suffit ă ma frele existence; Donnez: f'ai faim ! j attend.. Aurais-je. en vain prii ? Nu trebuia ca arți e să nu fie reprezentate Ja căpătâiul dotnnișoi rel Lliza Meicoeur, pentru că ar fi fost o rUsine veciniei pentru ele dacă n’ar fi venit. Un p'ctor ten r, dom- nul Gigâus , ajunfee la timp pentru a strânge o mină deja reco. Arti ul pios ’l a șusți țin t corpul două ore ș' a urmărit, înghițindu’șl plânsul și suspinele, toate nuanțele vieței, care părăsla marii ochi negri cari ’l privIaO. Trist luciu, Poezia -murind pe brațul Pic? turei, și murind ast-fel! Stelian Grozea. www.digibuc.ro LITERATORUL 87 Poetului G-. Sion Dp ce tad poete, spune î Mura. ia cea strălucita Pentru ce nu mal sărută Dulce, tainic fruntea ta? Pentru ce nu ’țl mal Șoptește într’o oră fericită Cântece mărețe, mândre, Cum o Âată îți apunea? Te al lăsat de dânsa oară Și pierdut în alte visuri Pentr’o mică suferință Pentr’un bine trecător Al uitat al piuzel tale Jalnice, și dulci șurîsuri Ș-a ta țintă-atât de mare, Nemurirea ’n viitor! Lasă tot îu astă lume! Numai una să ’țl rămâi» Ca uu scump odor în suflet Scump odor din cer venit! Muza care te iubește Sfânta, 'nalta poezie, Ce spre ceruri te ridică într’un via prea fericit! — Dar ascult!.. Lira’țl răsună!.. Gloria te încunună!.., Șl din cer pe fruntea ta S’a lăsat o mândră stea. Matilda Poni, Ajra me lectore ies pofesies ie Carmen Silva. Po&mes de la Roumanie, P^ssant sur la^lyre benie, Vous avez lâ mâine harnjopie Et Ies mâmeș accords si douk-^ Pourtant Ia tâche 6tait aride, Meme avec Apollon pour guide Je connais plus d’un intrâpide N'osant pas s’attaquer ă vous. Ce n’ 6tait pas tout de traduire Un vers qu’un charmant souffle inspire, II fallait le faire sans unire A vos accords harmonieux; 11 fallait rendre vos pensees Avec des stroph.es cadencâes Vibrant, doucement balancâes, Pleines d*accente mâlodieux. www.digi1nic.ro 88 LITERATORUL La poetique souveraine Renditla difficultfe Văiââ Et se montrant doublement reine "Vouă fait ^ivr^ sous d’autres inots. Je^ ne suis pas aristocrate Et ma muse jamais ne flatte Et n’ofire une louange plate A eeux. qui sont nobles mais sots j Cependant, lorsque Sur la terre Je vois un. talent solitaire Qui sous -un noxn tout da mystere Cache une rfeelle valeți r, Je m’arrete et courbe la tete, Alors ma lyre est toujours prete A glorifier le poete Qui sut arriver ă mon coeuf. Bucarest D6c. 81. Iiouis Chardon. Sonnet a M-me X... Je t’ai vue un jour apparaître A ton balcon, dans y penser J ai passâ devant ta fenetre Et tu m’as regardâ ^âsder | Ou tu courais je voulaisj etre Poir voir ton regard ș’abaisser -Sur celui qui, sans te connaître Regardait ton pas s avancer. J’ai vu ton beau sourire âtrange Rayonner commq i n rire d’apge Dans tous leș yee ix, que tu charmais. —1- Je t’adorais de tout ifion etre, Tu me liras sans rcconna'tre Qv e c’6tait bien toi que j aimais. Bucarest 1J 22). Nov. 81. Xiouls Chardon, www.digibuc.ro LITERATORUL 89 RECRUTUL Dedicat Armatei Române. Batalioanele sânt deja așezate în linie de bătaie; se așteaptă numai sem- nalul luptei. Moartea îșl .întinde giulgiul în care o să învelească mii de șuflete Oltenești. Corbii plutesc în aier și Ja cloncănitul lor șe cutremură piepturile soldatilor. Uti murmur misterios circulă printre șiruri; e rugă*- clunea ce fie-care șoptește în. fața primejdiei. Se șevarsă de ziuă. —* Gata? întreabă Comandantul General, privind cu îngrijire Ja fețele îngălbenite de suflarea morțîl. — Gata, răspund mișcațl cel ce’} înconjoară. — data, cugetă în liniștâ soldatul îmbătrânit în oaste, dând o aruncătură de oîchi cartușierei. —* Gata, clefetește Moartea, privind cu nepăsare la victimele ce 1 se pre- gătește. — Ânce nu, îngână Recrutul scoțând o iconiță de la piept și sărutând’o în nenymerate rânduri. încă nu, căci ja’a isprăvit rugăciunea ce i se recoman- dase de către maică-sa și ventul^ ce-I șoptește la urelchîe i-a adus aminte de locul* în care ^și-a lăsat sufletul. —. Atacul 1 strigă Comandantul General, cu olciiii înmuiațl în sânge, — Atacul, se aude echoul clin toate părțile. Trîmbițele răspândesc în aier semnalul luptei. Tobele bat înaintarea și la sunetul lor un fior de moarte străbate rândurile, ca o scînteiă electrică. — Âncă nu; recrutul nu e gata. Lângă vatra părintească, o femee bă- trână gândește la el, și din când în când, o lacrimă se amestecă cu cenușa; ridică ochii la Cer și. se roagă lui Dumnezeii să’l întoarcă sănătos a casă. Inprejurul el, câțl-va copilași — frați de-al lui — răscolesc tăciunii ca să fiarbă mal iute mămăliga și o întreabă de mal știe ceva de badea al lor. Tunul bubuie groaznic. Lupta a început. Lângă grădinița caselj recrutul zărește pe Florica — copilă sveltă, fru- moasă ca primă-vara și blândă ca o căprioară — care îl întinde mâna peste gard. Ode stati grupate în jury’I^ așteptând cu nerăbdare să le- por- nească odată la pășuneT O sărutare, ce umple alerpL de amor, îl reține^ lângă prunul sădit Intre cele două cămine. E beat de fericire^ piața ÎI este scumpă.^jNu ; âncă nu I —• înainte, marș f se aude comanda sergentului. Âncă nu^jâncS pu. JReprptuL ^îșl Ia țidio^ $^mă-sa, îmbrățișândujl, Âl^vîr în sîn iconița casei. Frații cei mici se agață de hainele lut și ’l opresc să www.digibuc.ro 90 LITERATORI^ bea. Be- mijloe sunt de la d nsâ. Ele ii reamintesc si serile de vară petrecute împreună prin Dumnezeii, draga Florico 1 ț)lâns destul; fața i s’a înseninat. Plecând de nu 1 dea de rușine; soldatul trebuie să fie plece. Copila 11 petrece -până la marginea satului șî plânge. Cine știe? s’o mai întoarce ori nul Nu se'Wdtoeștblfel acela care pleacă pentru apărarea țerel e volnic, dar Turcii sun^'oamenl fără suflet în războit!. Ș’apol, do fi să ’l robească, ’și-o mai aduce aminte de âceea pâ eârfeb) părăsește cu lă- crămile pe pbrajl ? Robia Inpietrește sufletul. Drum bup, izbândă bună, re- petă într’una consătenii cari îl petrec hale de un ceas și mal tine. Rămâi sănătoasă maică, rămâneți sănătoși oameni buni. Numai plângeți. De mî-o fi scris să mor de mână, Turcului, moș-popa mi-o face pomenele. Te las cd bine, taică. Dacă a’el putea sa culegi singur prunele din Iivede, chîamăpp Florica, vecina noastră. Ea e fată bună și o să’țl ajute. Să nu uiți yițeana din crâng; ad’b din cănd în dând a casă. Rămâneri sănătoși 1 Rămâneți sănătoși! O salva de tunuri în văzduh, revarsă bombe și foc. Groaza coprinde pe toți, fulgere și traznete, nori de fum și mormane de cadavre, vaiete și strigăte furioase, iată spectacolul Ce-I a fost dat recrutului să vadă. —» Curaj băieți, Înainte 1 strigă căpitanul companiei, ridicând sabia d’a- s ipra capului. Âncă nu; âncă nu! Recrutul plânge; Crescuse cu Flprica lângă vatra pă- rintească. Dacă ar fi scăpat de sorț, ar fi luat’o de soție căci o iubea. __ tele cu care e încins peste 1 1 *" - hora de la cârciuma din pat livezile de pruni. Rămâi cu —- începeți focurile 1 — Ăcum, da. Recrutul a a- casă, tată-seii Ta sfătuit să soldat. Turcii aii omorât 'pe moșu-săti. și l-a stins averea £ se păstrează âncă urme, în sat, de vrSșmășia păgânului. Răzbunarea intră în inima recrutu- lui și ’l încordează curajul. Pune la oiclil, descarcă și încarcă iute și tot ast-fel pășește spre vrăjmaș. ■— Ș’apol, Primarul l-a spus că Vodă înparte păvălăril ostașilor curajoși. De ce n’ar lua și el una? Nu e destul de voinic și sprinten la lupta? Nici un flăcăii din sat nu e în stare să ’l trântească și inpușcă rândunica din zbor. Mii de gloanțe rup alerul. Batalioaficle înaintează mereii sub inpulziunea entuziazmuluf ce le câștigă pe fie ce minut. Avântul e la culme. MorțI șî răniți -sunt lăsațl indkrăt; nimeni nu se mal gândește la dânșii. —■ Curaj! curaj ! repetă căpitanul către compania înjumătățită de focul dușmanului. Recrutul e la postul sbti; încârttă, descarcă șî iot ast-fel pășește spre vrăj- www.digi1nic.ro LITERATORUL 91 maș. Primarul i-a mal spus qă pe vremuri? Românii ati bătut pe Turci în nenumărate rîndurf. De ce m| i-ar bate și acum ? Vitejia nu se pierde; trece la strănepoți. Țoporul pare e învățat sâ învingă nu se lasă să fie învins. Fumul se împrăștie pe câmpul de luptă; nu, se mal zărește nimic. Vaie- tele murinzilor șe pierd, în bubuitul tunului. Curaj ! curaj 1 înainte 1 abia se inaț aude glasul căpitanului care ecspiră, loyit de tin glpnț, în brațele re- crutului. Căpitanul a murit ca un viteaz. Pe ce n’aț rnuri și recrutul ? Căpitanul a fost e care i> aleg efi, prin ^mare, aceste deosebiil, ce bine voițl a le face între noi, sunt cel puțin, necuviincioase; -r- dar văd în adevăr că opiniunile noastre asupra conveniențelor sunt foarte în, coptradicțiune și fiind că Eliza pare că împărtășește pe alp pomniel Voastre, este paturaț să se iveasejț o in- compatibilitate. — Dar sunt legi din noi ocire, cari prevăd incompatibilitatea de caracter, voi ști să profit de elle. ELIZA Și efi nu voi împedica în nimic realizarea amenințărilor Dv. —<• Eram deja pregătită (cfttre maică-sa.) Ce drept aveai mamă!) (Volbureann intra). SCENA XV. VOLBUREANU, BELNESCU, D-na BERINIANO, ELIZA. VOLBUREANU (Intrând repede, cel l’alp stafl top turburați). Mă iertați Doamnele mele, — bine casă unde sunt insultată; — cănd D-nu Belnescu va reveni iarăși în simțiri, vom vedea, (se întoarce spre a eși). VOLBUREANU (alergând și oferindn’i brațul). Ijnl permiteți Doamna mea, să vă însoțesc, (es amândoi), SCENA XVI. beLnescu, ELIZA. ELIZA D-le Belnescu, nu te mal cunosc. — Până acum cel puțin al păzit marginile bunel cuviințe, 4ar astăzi te-al uitat de tot BELNESCU Doamna mea, nu primesc lecțiunl de la nimeni, atât mal puțin de la acel pare aă mal multă nevoie de ele, dd cât mine. ELIZA D-ta care al tot-d’auna jurăminte de amor în gură, ofensezi pe^muma femeii ce pre- tinzi că iubești. www.digibuc.ro 96 LITERATORUL BELNESCțl N’am răbdare^ unuț sfinț. ELIZA Cât de greșită ar 6 purtarea mumei meley d-ta nu trebue să uiți vârsta și posițitt» nea el. BELNESClt ElizOp la ce vre/ să ajungi cu reprosele ț — Da, am fost iute bji adever^ dar puteam sa fiii alt fel, când ved ca muma ta are așa de puțină considerșfțiune pentru reputația ta, în cât, să te înduplece a merge la plimbare cu un om ca Abadianu ? ELIZA Dar eram cu maică-mea. BELNESCU Asta mall*psea, să mergi singură 1 —) Nu înțelegi Eliso, că înposițiunea delicată unde ne găsim amlndol, ort care pas din partea ta, ort cât de inocent, poate fi rStt inter- pretat ? ELIZA D-ta m’al silit la aceasta, cum ți-am mal spus, cri te am rugat să mergi cu mine Ia șosea, și D-ta m’at înșelat. BELNESCU Eram într’o stare sufletească în care aveam nevoie de singurătate. ELIZA. (afectat. Și de consolațiune, nu e așâ ! BELNESCU Nu te înțeleg? ELIZA Nimic 1 — Elena Gărănescu era erî la șosea? BELNESCU1 Ce are a face Elena ?... (b&tându-se pe frunte), ^b | >-rț Cine ți’a pus ideele aste în cap, Elizo ? Admițând că ași fi capabil a te înșela trei septămânl după căsătorie, crezi tu că D-na Gărănescu ?... ELIZA Ce interes ar avea lumea a inventa romanțe? BELNESCU Interesul de a te vedea compromisă, de a te atrage și pe tine în vîrtejul imoral în care sș înneacă el: — Dar am un mijloc de a te liniști de tot în această privință, toc- mai astă-zl am aflat că să vorbește în lumb de o căsătorie între amica ta și Volbureanu.— Ea nu ți’a spus țumic ? www.digi1nic.ro LITERATORUL 97 ELIZA (de p parte) Mă’nșealS (tare) Dacă ar fi adevărat, m’așl, bucura foarte mult Bă văd pe Elena fe- ricită. *BELNESCU Știi Elizo că din toată scena "asta am făcuf o descoperire, de care mă bucur foarte ? ELIZa Ce vrei să zici? BELNESCU Nu te credeam capabilă de a fi geloasă. ELIZA Geloasă ett? rece) Domnule Belnescu, vă măguliți pfrea mult singur, nu voia să fitt ri- dicolă, eată tot. BELNESCU (de o parte.) Credeam că era foc, dar era numai o scînteie. Să luăm Iarăși tonul ceremonios, (tare) Doamna mea, am luat toate masurile ca să vă las plina libertate de a decide și de a face orice voițl Volbureanu ’mi a vorbit de intențiunile D-v. —■ numai un singur punct vă recomand, ori ce deciziune veți lua, să o luațl singură, mș supun la ori ce ar veni de la D v., dar mă voitt opune cu seriozitate la ame tecarea ori cărui alt. (ion intră. ION Qoconașule, D-nul Volbureanu vă așteaptă, BELNESCU Vitt îndată (ion ese) La revedere Doamna mea! (*“*>* în °dnia Iul-) SCENA xvn. ELIZA Ved că sun împrejurată de intrige —■ Se poate să învente D-nă Abadianu așa ca- lomnii ? —- Biata Elena dar și de lorgu ’ml pare rBtt, căci în fine avea drept sa nu mă lase se merg la plimbare în societate cu Abadianu. — Nu pot pricepe ce să petrece în inima mea. Când lorgu era delicat ceda maicel mele în toate. Nu ’ml plăcea j acum că Bă poartă bărbatește, rezistând la intrigile și amestecările străine în menagiul nostru, jjiar’că ’ml place, <— dacă n ar fi numai fttat de iute, asta stncă tot, — (Ret î trecând pe s en4 și ridicând pălăria aruncată de Eliza, ’l dă scrisoarea iu! Frumușescu.) BETTI Coconiță, Iată o scrisoare, a adus’o cine-va pentru D-v. ELIZA (luând scrisoarea) Bine, dute... Bet ese) (citește) Oh1 asta este de nesuferit} Dar ce am făcut ett ca sâ prot oc o îndrăsneală așa de marc ? — Ett să primesc epistole amoroase de la un băr bat ? — și de la cine ? - de la îngâiifatul cela de Frumușescu, — Poate domnii cred că netrăind bine cu bărbatul meii am picat în mânele lor ? Nu domnilor, nu voitt da www.digibuc.ro 08 literatorul această satisfacțiune l D-zeule ! dacă nu m’ar reține demnitatea mea, m’aș arunca In bra- țele* lui lorgu și’l ași spune tot, —- dar să poate să mă înjosesc înaintea lui, dupe receala ce mi’a arătat.? — De-așI găsi un mijloc, — nu știu cum se fac... (D-n* G&rânescu intra) SCENA XVHI. ELIZA. D-na GARANESCU. D-na GARANESCU Cum vezi Elizo, mă țin de cuvânt, vitt să te văd a două oară, căci astăzi dimineața știi de ce m’am dus ELIZA Pentru D-na Abadianu? — N’aveal nevoie să te tulburi, o puneam eil la locul el. D-na GARANESCU De ce să fiii cauza unei scene neplăcută ? ELIZA De al fi remas, împedical poate o mare supărare ee am avut astăzi. Dna GARANESCU Tu —care ? și pentru ce ? ELIZA Al sâ rîzl de mine Eleno!..—Știi că am fost câte-va ore geloasă de tine ? D-na GARANESCU De mine ? ELIZA Da, de tine, singura mea amică I — Inchipuește’țl că ciuma acea de Abadianu, ’ml a zis că te ar fi văzut erl la șosea, plimbăndu-te într’un loc depărtat cu copilul tătt. D na GARANESCU Știi că fug tot-d’auna din locurile unde este lume multă * — dar înțeleg ; poate și tu începi a dori să ai un copil în care să ’țl cauți mangaere în momentele de nenorocire. ELIZA Suposiția ta mă rușinează pnn inocența el dar țrebue să știi adevărul, tot adevărul.— D-na Abadianu a adăogit că și bărbatul mefi se plimba călare, prin tot acel loc d’ - părtat. D-na GARANESCU In adevăr, îmi pare că am zărit pe D-nul Belnescu tocmai în momentul în car vor blam cu D-nul "Volbureanu! dar în sfârșit, știi Lizo, că până acum nu nțeleg ce ’ț a ecscitat gelozia ? urmează .. ELIZA Am și sfârșit, — vezi Eleno, lorgu îmi refuzase să me însoțească la plimbare, și.., și,... in fine, sunt o nebună, și merit să mă ocărești... D-na GARANESCU Te Iert din toată inima, și mă bucur că al început a nu mal fi atâta de ipliferenta jjentru bărbatul tefi. www.digitmc.ro literatorul 99 ELIZA Știi Eleno, demni atea mea era lovită. D-na GARANESCU Da ! da! demn’tatea, amorul propriu și alte multe, multe d’aceste. JElizo! pe mine mC înșeli ? tu iubești pe bărbatul tei, dar n’al curagiul să o arăți. ELIZA Dar te asigu * că.. D-na GARANESCU Știi ce at să spui, —că te-a neglijat, că are să rîză muma și rudele de tine, și alte absurdități- — EtS, de astăzi înainte, garantez pentru menajul vostin. Bravo! D-naAba- dianu, al voit răul și al făcut binele,—al aprins în inima Elizel scînteia simțirilor! Fie care are stțruna șq simțitoare, strună ta era amOrul propriii; — se’țl spun drept, să fi ș iut, ași fi fost capabilă să fac avansuri D-luI Belnescu. ELIZA Al drept ă rîzl de mine;—dar tine Eleno dragă ce să fac ? in acest moment a eșit Ioreu d’aicb. zicăndn’ml cu un ton ceremonios și rece, că’ml lasă libertatea de a face ort ce Voia decide ,n—cum vrei acum să filț. iar amabilă cu el^ D-na GARANESCU Nimic maî lesne, ■?— Noi femeele avem un mijloc sigur de a restabili ort care reia jiune cu nn barbat. Lăcrimile, aceste mărgăritare ale amorului — cât să se sgârceascîț un bărbat în demnitatea lui, câte va lacrimi dintr’un oichiti fiumos, topesc îndată ghiața cu dar am și ei un mijloc de a m8 resplăti, *— nu te inal ascunde, mică sfântă ce ești, ș* noi știm -ceva ! D-na GARANESCU Nu poți ști nimic, căol nu e nimic. ELIZA Știf că nu e frumos din partea ta, să mă laș! a fi cea din urmă, care să afie lucruri așa de importante pentru viitorul tăi J D na GARANESCU Poate lumea vorbește, crede mă Elizo, ea vorbește tot-d’auna când vede pe o femee că primește pe ti bărbat puțin mal des de cât pe altul... ELIZA Mal ales când acest bărbat e un om de spirit, un advocat distins... D-na GARANESCU. (Ii te) Da! am găsit în Voîbureanu un prietin sincer și desinteresat. In momentele cek www.digitnjc.ro 100 LITERATORUL grele ale viețel mele 1 el este amicul meii cel mat bun, nu mă aflesc fie a o zace; dar între amiciție ți cele ce bine voiește lumea a ’ml imputa, este bârieră pe^ care nu o voiU trece nici o dată. EÎJZA Nu este cestiune de asta. —■ dar de o căsătorie. D-na GARANESCU Pentru o căsătorie trebue consimțimântuî amândororp părți. ^Ett nu. ’ml am făcut țuici o dată cestiunea dacă ași consimți, șî D-nul Volbureanu până acont nu 'ml a spus ni- mic. Cred că cea d'ântâiU căsătorie trebue să ’l & desgustat de a inal risca o a două esperiență. ELIZA Iartă, poate am fost indiscretă. îmi vine o idee, să mergeta împreună la plimbare I D na GARANESCU Cu plăcere. ELIZA Tot am durerea de cap, de azi dimineață, poate așa ’ml ar trece. Aș ea ță m câte-va minute ia mă pregătesc i”t>* în odaia el SCENA XIX. D-na GARANESCU In ce consistă reputațiunea unei femei! o calomnie aruncată de un rett vo tor ajunge ca să fii pătată. — Dacă Eliza care mă iubește e t gata a crede intrigele, ce pot ă aștept de la cel l’alțl, cărora sunt cel puțin indiferentă? Ce trist spectacol în so iota a noastră, o femee să nu poată să trăească singură în lume fără a fi espusă Ia tot fch 1 de calomnii. — Căsătoria, îp. loc să fie espresiunea unei inclmațiunl, unul sențim i , devine o necesitate pentru noi. Căci ce e soarta unei femelț singură? — nu ne puein tem bucura de privilegiurile Demoiselelor și suntem mal espuse de căi ele, nu profitam de folosurile unei viețe casnice, și avem toate îndatoririle el. Sprijinul ce aveam în ca a părintească, J am lasat, pe al bărbatului nostru, ’l am perdut; ne vestejim d r ca niște ființe anormale, care ne-am perde in ylrtejul lumel, dacă nu jie-am apuca de fie care paitt de speranță care ni se prezintă. — Cine poate să fi spus Flize de Volbureanu? El de sigur că nu, — și cb ar avea să spuie ? Oare ar fi observat ceva ? -t- In ade- văr, de eâtă-va vreme Volbureanu îmi face curte, dar etl m’am esprimat înaintea 1 ii tot d’auna contra unei a doua căsătorii. ese din odaie SCENA XX. ELIZA Eatăme gata. D na GARANESCU 6 bin® țl vine pălăria astă! De unde al cumpărat’o ? www.digibuc.ro LITERATORUL 101 ELIZA Ue la madam Volais. Mal are una tot apa. D-na GARANESCU mergem fj’o vedem. eB amîndoue.) SCENA, XXI. BELNESCU. VOLBUREĂNU. Volbur nu intrând pe ta fund se în. âlnețte cu Belnescu care ese din, odaia lui). 'VOLBUEANU In fine te găsesc, umblam dupe tine ca un copoitt. — înainte de toate spune ml ce s a p trecut cu femela ta cînd v’am lăsat singuri dupe faimoasa scena cu soacra ? rîde Jja, ha ha • BELNESQU Ebza mi a făcut reprobe; a început cam iute dar s’a domolit pe urmă. In fine n’am tocmai “auză să fiu nemulțămit cu rezultatul convorbirel. VOLBUREANțT Nu mal fă secreturl cu mine. V’ați împăcat? BELNESCU Nu, dar.. VOLBUREĂNU Ce dar ? lorgule te prostești de câtă va vreme. BELNESCU Lasă-me să sfîrsesc, ■<— dar îmi pare că Eliza e geloasă, VOLBUREĂNU Bravo ! Victorie 1 — dar de cine ? Cine a stricat ghiaja ? BELNESCU Elena- Gărăneasca,.. VOLBUREĂNU (uimit) Ce spui? femea ta e geloasă de.... Elena?., de D-na Gărănescu ?... Cum? tu? E" lena ? r— nu mal Înțeleg nimic, șaă înțeleg prea mult,... mă duc» BELNESCU Stăl frate, unde te duci? j VOLBUREĂNU Crede-mS Belnescu, lasă-me. bElnescu Al înebunit, ce tea apucat I www.digjbuc.ro 102 LITERATORUL VOLBUREANU (rece) Domnule Belnescu! întrebarea asta din partea D-v. e cel puțin stranie, BELNESCU Costică, când te apucă, cât te ține? r-1 Asculță-mă și pe urmă fă ce vret VOLBUREANU Te ascult. BELNESCțJ Pe când femea mea era supărată, vine D-na Abadianu și îi zice <*ă en m’a vt znt la șo- sea plimbându-me cu Elena Gărănescu într’o alee laterală, VOLBUREANU Erî m’am plimbat ett cu ea toată vremea.. BELNESCU Stăl puțin și vel înțelege •—' tocmai erl refuzasem Elizo! s’o însoțesc, înțelegi că prin urmare, a picat ușor în intriga Ce a inventat Abadianca cu o dibăcie diabolică VOLBUREANU' (d« o parte) Respir! ^Belnescu) Ce șearpe! BELNESCtț Eă, ca antidoză la veninul șearpelul am întrebuințat un mijloc eroic. VOLBUREANU Care? BELNESCU Am zis Elizel, fără să mal ocolesc, ceea ce este și adevărat, că lumea începe a vorbi de căsătoriea D-net Elenii Gărănescu.,., VOLBUREANU (iute) Adevărat? Lumea vorbește? — dar femea ta ce a zis? BELNESCU Să ii văzut bucuria el! VOLBUREANU Dar bine, cum femea fa s’a bucurat așa, fără se știe Cu tine se spune -că urmează a se căsători D-na Gărănescu? BELNESCU (zîtnbind ironic). ’I am spus cu cine. VOLBUREANU Cu mare mulțumire te auf și ett, vorbind pe căsătoria asta. — D-na Gărănescu, e o femee care merită a fi fericită, dar puțini bărbați se vor găsi cart vor ști s’o aprecieze. www.digibuc.ro literatorul 103 M8 mir chiar de ea, căci în toate convorbirile ce am avut împreună, n a arâtat plăce- rea de a se căsători din noii, BELNESCU" Știi Costică, că nu te credeam așa de diplomat? VOLBUREANU’ Pe mine? dar de ce? BELNESCU Pfină acum și efi nu eram sigur de intențiuuile tale matrimoniale, dar dupe modul cum a/luat de o dată foc, cănd a fost cestiuifba -de D-na Gărănescu, ved că lumea_are cam drept. VOLBUREANU (Iute). Cum? de mine vorbește lumea? și eu ce drept? ce ocaziune am dat de vorbă? — pentrii că merg des la D-na Gărănescu? Pentru că am găsit în ea o inimă, inteligență, și sentimente superioare?. BELNESCU Ascultă, nu te apăra în zadar. Cine s6 scuză, sg acuză, — ș’apol, de ce să nu fie? parc’ă comiți o faptă rea?. VOLBUREANU lorgule, în lucruri de așa natură, știi că nu lati sfaturi de cât de la mine ânsu’ml. BELNESCU Cum vrei! VOLBUREANU Dar m’al luat așa de răpede că eram să uit un lucru pentru care te-am căutat toată zioa. *— Știi că ’țl-am găsit 3000 gălbenl, cu zece la sută?. BELNESCU (încurcat) Iți mulțămesc din toată inima, dar am sfârâit aproape cu Natanson. VOLBUREANU supărat Parc’ă știam ! — și cu ce condițiunl? BELNESCU Cu 15 procente, interesele plătitoare pentru cinci ani Înainte, scăzendu-se din capital. VOLBUREANU Te al găndit că atunci plătești aproape 300 la sută ? lorgule vrei să te ruinezi ? Nu te înțeleg, vorbești cu minte, și faptele tale sunt ale unul copil. BELNESCU Dar ce să fac? Acuma am sfirșit. VOLBUREANU S’a făcut inscripțiunea ? www.digjtmc.ro 104 LITERATORUL BELNESCU Nu, m'ine e vorba să se facă, — aștept pep-Natanson acum sâ ’mî aducă /arvuna- VOLBUREANÎT Ascultă-inS lorgule, dacă vel face acest împrumut, în trei ani ești ruinat1 Nu -Vezi destule egzemple împrejurul tetiî la noi nu e ca, în alte țerl, unde te ducț la uil notar care ’țl face bilanțul, vinde, plătește, tale, în fine îți dă cețl rămăne, — aci, instituțiunl de credit, care să vie in ajutorul proprietarilor nevoiași, nu egzistă—Un imprumut uzu- rariu se plătește prin un altul mal uzurariu, vînzerile nu pot să se facă, agricultura e un joc de hazard — Crede-me, renunță la afacerea aceasta. ( Ion intrâ ) ION Coconașule, jupănul Natauson vrea să vS vorbească. BELNESbU Bine, îndată (I°n «se) Dar cum să spui lulNatanson? VOLBUREANU Lasă-mă pe mine în locul tăfi, eh nu sunt rușinos, — cu atăt mai mult, că maî am o mică socoteală de răfult cu jupân Avram. BELNESCU Fă cum știi (intră tu odaia Iul) [va urma] Gr. Ventura. Monosilabe Din Eti. Sin Zeu Ea lati 1 «— Vrea Vrcati A Ast Da Cast Foe. Loc 1 CAROL SCROB. www.digibuc.ro literatorul 105 OPINIUNE/UPRESET ASUPRA VOLUMULUÎ DE POEZII Al D-lul ALA- MACEDONSKI. Tn Independance. Houmaine11 de la .3 Ianuarie 1882, 1287ț găsim ^Într’o dare de Cearnă asupra teatrelor, 'următoarele: Le meme soir on â joud lades une ravissante^ fetita pihce ăd M. MacetJonski^U’est ut\ veritable petit bijoq qu6 cette comedie dorite en jolis vers, au dialoguU -yif et pdtillant La scbne naționale n’a qu’k gagner eti cherchant Uutant que possible & mettre dans son, rdpertoire des oeuvres oussi rdussies sous tous las rapports. D’ailleurs Tinterpretation a dtd excellente. Mmes E. Popesco, Ttomanesco et Velner, >ont parfaitement rendu 1’? oeuvre <|u jeune pohte et elles ont dtd fort 'bieți' secondees par MM. Manolesco et Not- tara, — M. Macedonski, est sans contredit un littdrateur d’un talent hors ligne. II ma- nie admirabîemeht le vere et nous lui predisons un bel avenir, s’il persdvbre k travailleț- pour la scene Roumaine. — II vient de publiei* un volume de podsiesj parmi Jesquclles il y a des clioses 'cbarmantes.— Mșig parfois il s’attarde trop k faire des tours de force de rime. Cela nuit k J’idee poetique pui dtouffe sons l’etreinte de Ia forme. M. Mace* donski a trop de talent pour vouloir enchaîner să mase dans des limitessi dtroits. II est trop poet» pour^ devenit rimeud, J’espere qu*il ne ’en voudra pas de cette Ugere critique, qui est pliĂdt Un conseil. Je lui parle en ami, non en flatteur, ârxttn'ev. In „România liberă “ ele la> 24 Decembre 1881 găsim: ^©mas DE -Alecsaridrui _A_. Alacedojiski 1 - ' i 4> " Iată un volum de poezii nuol, eșit din pana d lui Macedonski. In vremurile din urmă s’a vorbit mult asupra poeziei. Școala naturalistă, realistă, la martinistă, romantică, aii trecut prin furcile criticei și Dumnezei știe Câte vorbe bune s’att zis, câte observa(iunl drepte s’aft făcut — Pentru mine, in pdezie, nu este scoală, și dacă școală este, nu poate fi de cât școala caracterelor. Fie-care poet Scrie după cum simte și simte după organizațiunea sa morala șî fizică* Zic si fizică fiind-că s’aă Văzut poeți ca Lord Byron, care-a avut a suferi de faptul că un picior ÎI era mal șcurt d c"t altul, atât de mult, în cât nu și-a putut stăpîni ainarâciunea nici odată pe deplin și ea transpiră in regescul s'd pesimizm mal mult de cât într’o pagină. Așa dar fie-t re poet e eșit din școala sa satt a timpului sfii. Dc aceea mi se pare că autorul, în pre fața sa, greșește, eând impută Iul Alecsandri de Voguer sur les fiots dii tendre Să vedem: Mal întâia trebue săi mulțumesc de frumoasa parte ce ’mi păstrează in paginele in troduceril sale. — In al doilea rend să cercetăm. Alecsandri a zis Jlnd-TW i www.digibuc.ro LITERATORUL Tu care ești pierdută m neagra vecmicie Stea dulce și iubită a sufletului me! Și care-odinioară luceai atăt de vie^ etc. Macedonski apropo de asemenea yersurl zice? El ne răpesc cu desăvîrșire într’un raiu de. frunze, de șoapte, der* cer albastru^ de veci- nicie, de stele, etc. sustrăghidu-se cugetărilor omenești ea și cum ar uita că poetul, de .și ănger, trebue* sa cânte pentru om și să poarte în mână sceptrul cugetării1. Admirabil! Rog însă pe prietenul mei d. Macedonski să se^ dezbrace de egoizmul poe- tului și să Tămâie vre o zece minute onv; in aceste zece minute -să-și amintească despre copilăria sa ț despre acele fericite vremuri în cari mreajea vieții abia începuse săi în- vftlue în ițele sale•,> defipre acele timpuri țn cart inima i se deschidea la cel mal taie sentiment ca un trandafir la razele soarelui; îșl va aduce numai decât aminte că cele dintâi! lucruri din univers care’l atingeați erai stelele, frunzele, vântul, florile, ‘căci a- cestea al mai mult mister; în ele, poezia este mal repede manifestată de cât în toate eele-l-alte. Și e știut că fie-care om la o verstă oare-care e poet II existe, en un mot, chez fes irois quarts des hommes, Un poete mort jeune & rE locul să spui d-lul Macedonski, cum inima poetului, a acestei amfibil trăită în visurile sale și în lumea care nu e a sa, are nevoie de Recu- noștință, de semne da afecțiune. E locul să mă întreb ett d-sa și cu toți cel cari am dus revista „Literatorului", prin atâtea și atâtea greutăți, dacă o fi eczistând printre ceti- tori cel puțin dobânda legală de 10 9IO cari să înțeleagă greutățile și sacrificiele cu cari se întreține o foae Literară, —* și pentru cel cari înțeleg, dacă știil să admire? La a- ceastă întrebre îmi răspund cu convingere: da 1 Sunt îjp țara noastră oameni de bine, cari înțeleg frumosul, îl admiră și ’l disting. Ori ce s’ar zice de poet ori căte nedreptăți s‘ar face persoanei salo, — poeziei sale tot deauna i se va faee dreptate. Aceasta, fiind www.digibuc.ro 108 fjTERĂTQWL că, o bucată dș poezie frumoasă b ca .0 floare pu parfum:, or căt ai ascunde-a, mirosul va deștepta totdeauna pmțurile celor rafinați Ceea ce C de obsfervat la d. Macedonski, este întrebuințarea ce d-sa face d’e Cuvinte. Ort ce vorbă, în limba romăneaăcâ, pș cât nu ta fl trivială, pusă Ia locul et, e bună si poetică, E adevErat că de la un cârd de vreme in Coace, câte-va cuvinte, întrebuințate cu mult succes' de gloria noastră națională,, de Alexandri, s’au prins de sufletul unOr sciiitoi‘1 cu atâta îndărătnicie în Căt le-aă copleșit toată originalitate^» Ast-feJ i taina, tainic, pribeag la linii, și la âlțil: moCnit, foșnit, sură, străvăziu, șe repetă ța fiecare doue ti el rânduri ț si se pare de mică importanță, dar -nu’șl poate închipui Cineva căt (țe mulț strică efectul unei ■cugetări frumoase, o vorbă pocit uzata. D- JVțacedonski, are, tocmai păcătui calităților sale î cunoscend perfect valoarea cuvintelor, le întrebuințează cn multă libertate, și dacă are o idele splendidă, nu se sfieste a’l ciea și cuvintș pe ici pe coțo» Ast-fel găsim în poeziele sale foarte des, vorbele; sumbră, piiră, IjUmt lt etc, Tina dintre frumoasele bucăți alo d-lul Macedonski, și poate cea mal perfectă, eea mal elegantă, de un caracter sumbru, cum ar zice d-sa, este* la harpă. S’a imputat mult ami- cului mefi de a fi tm poet artist, -cioplitor de versuri frumbase, cugetător, dar nu poet de inimă. O...* Jdoaiune! dar în om inima și sufletul ?i cugetarea și Eul seă, toate să însu- mează în creier. Cine cugetă Ie face toate. Cine numai simte este proprietarul grâului. Clurarul lipsește. Cugetarea cerne grâul simfirel: alege bobul și aruncă neghina. De a- ccea e falș, cănd se zice unul poet: cugetă, dar nu simte. Și ce simțire mal delicată ce cugetare mal înaltă și mal înalt exprimată de cât a- ceasta voițl? Poetul vorbește despre poeți: A! Nouă nu ne pasă de inime impetrite De epoce perverse, de suflete’njosite, De secolil în cari ne naștem și trăim! Planăm mal sus de lume,—si de umblăm prin tini Cu sufletele suntem în raze și lumină, Și ne începem viața atuncea cănd murim! Admirabil, admirabil! -c- Și de umblăm prin tină, cu safletele suntem în raze și lumi- nă.... Poate să fitt acuzat de prea multă iubire către mine însumi și către amicul meii, dar, Ia spunețl’ml, domnilor, cel cari citiți, cățl dintre d-voastră nu sunteți poeți prin cugetare, prin simțire, prin penel, prin muzică, prin lacrăml? Cățl ye puteți glorifica că n’ațl Iubit? Și dacă ați Iubit, ați fost, cel puțin atunci, poeți. El! vârsta aceea v’o cântă Macedonski, cu atăta talent. Și să se mal zică că omul care simte și vorbește ast-fel, nu simte!.... Dacă regret ceva, e că, într’o critică ca aceast’a, nu pot reproduce îndestule bucăți pe cari să le discut viu detractorii autorului1. —1 Citiți Dezastrul, pag* 88, citiți Noaptea de Iunie pag. 77, Poeții, pag. 30, acest supterb monument ridicat de poet cama- razilor sel: De sunt nebuni, volesc să’l apăr Că ’n ochi att fulgere ce scapăr, Schintel de poezie, Și nu e rar să se întâmpla Să poarte-o lume între tâmple Pe care să n’o știe!, www.digi1nic.ro LITERATORUL 109 Îmi ^rStiiăne tdtimă gbservațiun^ de făqut. Mal în toate poeziele d-lul Macedonski, trapspiră 0 am râclune neîhdinsă șf i n dezgust da luine '-care nu șp poa e to deaui a stă pății. ^Lce^tea, unite tu un spirit de observa iune particula^ de care e înzestrat autorul, 61 pune In primul iniunea altor ziare). www.digibuc.ro 110 LITERATORUL SOARTA 'Pentru toți egzistă-o soartă, bună, rea,dupe ’ntâmplare* Pentru mtilți și fericirea printre oameni s’a născut j îmsă eu îmi fac adesea tot aceiași întrebare ‘ —Care-i soarta ce mă duce pe un drum necunoscut?..'.. Unde merg, o știți, preș, ^bine.—Merg acolo undo-o lume Sau s’a dus, sad sewa duce, de la mare pen’la mic, Unde oasele n’au carne și ființa n’aie nume, Unde moartea este viață, unde totul © nimic. Par de ce și pentru cine mS opresc mereti în cale, Dupe cum s’oprește-adesea obositul călător, Nu pot ști,—și șoarta-ascunsă în palatutile sale, Printr’o șoaptă ne’nțeleasă, duce pasu’mi trecător. Din prăpăstii, pe coline, urc,... recad, — și’n tot d’auna Mă întreb, la ce mal naștem dacă tot e pleritor? fînsă nimeni numi respuide;—pasul meii me duce ’ntruna Și’n momentul de odihna ștab acut și gânditor. Unii se ppresc din cale, ca să guste fericire, Setea să’și-o potolească, înainte de-a po nț; Alții să’șl aprinză focul la schînteia de iubire, Ca să facă nesimțită soarta ce I ar pr goni. £msă ett, Ce n’am nevoe de aceste seci cuvinte, "'ti ce nu. găsesc nimica între-aceste năluciri, Eu, ce trec prin omenire, precum treci printre morminte, Cănd gândesc la micșorimea astor false fericiri, Pot să tac, să nu’ntreb soarta, pentru ce me poartă’nlume Faiă scop, fără dorință, ca și frunza pe un val, Care cata să găsească printre turbu ile spume Un buștean, ca s’o ferească mai îngrabă către mal?.... Pot să tac, cănd dupe moarte., traiul este-așa de dulce, In pământ, uscat ca dăns 1 rece și nesin țitor, www.digibuc.ro literatorul 1U Unde’corpul mi așteaptă noaptea, ca să se mai eulcer Ci culcatj, adoarme vecinie, liniștit, nepăsător1?.... Ol Așf'fi dorit/de sigur, să cunosc măcar iubirea Și paliaru-I de otravă, până ’n fund să ’l Ji golit; O! Ași A dorit, de sigur, să cuhosc și fericirea, Ensă nu, de vanitate spre a zice c am trăit!.... Nu!.... Ași fi dorit în suflet să le-ndun pe fîe-care, Să formez din el mormântul, undi ’nchise să le țiti, Și strivindu’l fără milă, în cumplita-I sbuolumare, Ca ’ntr’a morțel agonie, el să plângă.,., eti sa scriti!.... Da!.... Să scriti;—atăta-I fotul ce dorisem de la soartăr Ca să’ml dea ca mângâiere, un -prieten, un condeîti, Și cănd inima-mi sdrobită, voiti simți-o că e moartă, Eti să pot măcar cu dânsul, suferința să’ml încheîti. t)ar nimici.^. Ne’ndurătoare, fuse viața pentru minei...'— De-omenire azi ’inl-e scărbă; iar de este-un Dumnezeii, îl numesc un tată vitreg, zventurat făr’de ruș’ne, Și de trebue să’l credem, nu voiti fi acela eti!.... TH. M. BTOENEBOU- SPUNE-MI LUNĂ Spune-mi lună visătoare, Norii, pentru ce I-al strâns, Și când m’ai văzut pe nune Spune-mi lună, de ce-ai plâns?,.. Spune-mi... De ce taci acuma ?... Nu răspunzi la vocea mea ?... De ce fața ta e tristă, Când te ’ntreb să’mi spui de ea ?.., De ce stelele din ceruri Toate plâng în jurul tău www.digibuc.ro LITERATORUL (Ja înrnoaptea fioroasă Ca îm ceaauț cel jnfe?>eu'? Spune-m^ ce-al vSzut în pale.. Spune-mi, ce te-a întristat? Dar tu taci,!... ’mi spui nimjcar.,. înțeleg- !...., Ea m’a uitat 1 Craiova 1881. I. I. Trutzescu. MOȘTENITORUL CRIMEI Dramă în 5 acte cu -7 iaMowri. de GEORGE BUZOIANU "fiedicațiune D lut Jk. itrechie ACTUL II. TLA.ELOTTT. II SCENA X Aceiași MARIA MARI4 Ce fel moș Marine, nu mal -ptal ? MARIN Me gtăbese Marioară, ș’apoî Doamna, trebue ă Iasă MARIA Când mal vil pe la noi? M4RI> Chiar astazi, dacă vrei, vom prânzi mpreunft. MARIA Bine, da sâ vil, auzi? marin V u frate, viu... El! com die! Eată, ca să fii sigura nu ml mal ian buna zi ia (esej www.digi1nic.ro LITERATORII^ |13 SQENA XI ELENA, MARIA ELENA Marioaro, strânge rochia la care am lucrat, trebue să p duc astăzi, voiti căuta în acelaș iiimp vr’o altă locuință, aci nu mal putem sta. MAEIA . Cura piamă, vrei ne mutăm d’aicl ?... Eram așa de bine !.... ELENA Dacă doresc să nb mutăm, apoi, voi îngriji ba acolo bă -fim mult mal bine de cât aicL Aide fii liniștită, viu numai de cât (o sărută, ia rochia și ese). SCENA XII MARIA, (singură în mijlocul scenei, surprinsă). Să ne mutăm... Dar atunci el nu va maî ști unde sunt.... dar atunci nul voi mal vedea... Cum aș face săi anunț.... Dacă i-ași scrie... dar mam^... Nu, asta nu voi face-o Nu... mat "bine să nu’l mat vbd nici o dată..., ’l punosc de două luni de zile și ’mî pare %ă l’am cunoscut în tot d’a una, și mania nu știe nimic., b! asta-I reu..,. Dacă ar afla.... Dumnezeule', ce-amfăcut.. Eu nu trebueam să Cred nimic din câte ’mî spunea... Am uitat că sunt săracă-, o fată, dacă vrea să se mărite, treime să aibă zestre, și eu nu am nimic.. 'Dacă acum ar veni... i-așî spune toate astea... da, i le voi spune... dar pe urmă, poate nu-1 voi mal vedea nici o dată (8e uită, pe fereastră)). Nu se vede.... In tot d’a una trecea pe vremea asta... (s’aude bătând în ușă, Maria tresare și pund niâna pe inimă), SCENA xin MARIA, GEORGE GEORGE lartă-me, domnișoară, dacă intru ast-fel, fără veste. Eri âncS am voit sa viu, dar această ușă s’a închis la apropierea mea. Acum am văzut pe, mama D-tale eșind, ne ștind că te voi găsi singură am uitat fără a ’țl anunța.., Me erțî Mario. ’Ti promit că de astăzi nu Voi mal veni ast-fel, mal cu seamă dacă vel avea bunătate de a da ascultare rUgăciunel ce-am să ’țl fac. MARIA O rugăciune, mie?., GEORGE Tie însu-țl.... da... Vino aci (0 pune pe un scaun) lasă-me să cad înaintea ta! (sepune în genuchi și-l apneă mâinele) și acum, ascultă rugăciunea mea. MARIA Din toată inima..., www.digibuc.ro 114 literatorul GEORGE Domnișoară Marioara, voeștl a-mț face» onoarea să devii femeea mea?.. 'Nu*rwsnunzi mT mic? Tu plângi... Marioară...Credeam fcă rugăciunea mea o să tp facă fericită., MARTA. (sfâșietoi^ Nu e bine să glumești ast-fel cu o fată sărmană (aparte) Dacă ar trebui să cred... GEORGE In genuchl cihe-va să roagă, în genuclu cine-va spune iubitei sale.-,. Te iubesc... Maria .... dacă al răspuns amorului meu, nu vel respunde tot ast-fel și rugăciunel mele!.... Țot lacrăml Marioră...» Eram atât de fericit înainte de a intra aci... Când am ’pășit pragul acestei uși, cu gând de a’țl cere mâna ta.r MARIA Nu vers lacrăml de durere, ci de fericire.... de fericirea unul minut care este o nebu- nie George, nu l așa? spune. GEORGE Nebunie? Mario, ce te face să cugețl ast-fel. MARIA Să cuget?,.. Ed nu cuget nimic. Pot el cugeta, când tu ești lângă mine.... E destul că sânt fericită, și când sânt fericită, ce nevoe am să cuget mal mult GEORGE Atunci, căsătoria nostră este un lucru cu neputință? MARIA O vezi bine, George. GEORGE Nu se poate! Atunci iubești pe cine-va!. MARIA O da 1 prea mult... atât de mult, ^ncât nici o-dată nu voi profita de generozitatea sa.. Ești bun, ești nobil dar mi se pare că aș fi o ființă nedemnă, când aș primi. Nici o dată nu m’am gândit la asta, te iubesc, iată tot.... și pe urmă o fată sărmană nu’i este permis să devie femela aceluia pe care ’l iubește.... O asta e trist, nu e așa! Dacă tu ești atât de bun spre a o uita, trebuie să’ml aduc ed aminte. GEORGE Mario!... MARIA Și pe urmă, cunosc etl poteițiunea ta! Nu te-am Întrebat nici o dată. Când stal lângă mine, mi-e de ajuns să te văd am tnțel s ensă că nu eram demnă de a deveni femea ta.... Sânt saracă, și saracă voi rămâne, iată destinul med. www.digibuc.ro LITERATORUL 115 GEORGE Destinul e nimic, îngerul meii... nimic, auzi tu? clacă refuzi a deveni femea mea., știi tu?.. MARIA O! taci ! nu vorbi așa. GEORGE Tu zici că ești saracă, crezi tu că m’ain gândit eii vre o dată ; dar onoarea ta, pu- ritatea sufletului tett.. MARIA Onorea! pentru tine, mal departe nimic! GEORGE Și pentru lume! ce este onoarea pentru lume?. MARIA Lumea crede numai în onoarea fetelor bogate. Acelea ce nu au zestre, sunt tot dea-una culpabile. GEORGE E trist, dar este adevărat! Cu toate astea, ascultă-me, ani întrebat bine inima mea, con- știința mea și ecoul ce-am întâlnit ’l voi spune și ție. Iată’1: te ved îu toate zilele, pe fie-ce minut ’țl repet că te iubesc, tu me asculți, nm crezi și ești fericită. MARIA O! cât sunt de fericită! GEORGE Dar unde te va conduce amorul meii, dacă nu va fi sfințit prin căsătorie într’o zi va trebui să te părăsesc. MARIA Să mă părăsești? GEORGE Este admis în lume, ca un bărbat să’șl părăsească tot de-a una amanta sa, adică fata pe care a iubit, și aceasta pentru că se găsesc destule ființe cari să’l ia de bărbat conform legei. MARIA O! Asta e reu! GEORGE Dupe cățl-va ani stănd de vorbă, te voi face sâ’nțelegl, că trebue să ne despărțim, că nu trebue se ne mal vedem nici o dată. MARIA Dar tn nu mă vel părăsi, nu este așa? GEORGE Ipune-ml că tînerețla a dispărut, că ora dispărțirel a sosit ..atunci ’țl voi sdrobi inima într’ www.digibuc.ro 116 LITERATORUL o scrutare.... și înainte de-aml pune mănușile, Toi scrie pe ușa camerei tale, de acum în- ainte deschisă „de închirieat și la nevoie de văndut“. MARIA George, iubitul meti!.. GEORGE Atunci cine va îngrigi de tine? Cine se va măi Uita la tine? dupe ce eQ. George' Ne- deleanu voi fi cheltuit tinerețla, frumusețla ta...., adică toată onoarea ta, atunci cănd, ett voi jura amor și credință unei alteia, pe cănd ție, nu’țl va rămâne decât amorul fStt șt calea de a te sinucide satt de a.... MARIA ascunde fața între mâini) O ’ mi’e frică! GEORGE Dar asta se vede în toate zilele, draga mea. Ett? ett nu voi face astfel..*., de te v i rugă în genunchi să mă lași a te numi femela mea, Vel avea atunci amorul unul bărba legitim, recunoscut de lume și de Dumnezeii. Sânt fiâ de boer...., dar de mult am pă răsit societatea în care m’am născut, și pentru amorul tătt voi deveni om al poporului, și atunci nu vom țaal roși înaintea lumel, căci ÎI voi spune că noblețea ta este inima ta, că zestrea ta e onoarea ta, și celor săraci asta le este de ajuns. MARIA Cât ești de frumos! Cât ești de nobil! GEORGE pânza) Să te iail de soție sau să nu te mal văd nici uă dată...., Iată datoria mea!. Tu zic că asta e un sacrificii}. Dar dacă ar trebui sâ se mărite numai fetele bogate, cine se va mal uita la cele sărmane? A iubi uă femle este a o sacrifica lumel? Ce face lum a pentru mine, pentru ca să fac atât pentru ea? îluT datorez nimic. Cum ’ml reelimâ ca astă datorie, pe cari ași plăti-o cu sângele meii.... o femele Iubită, Mario, este feiicii și avend ett fericirea mea, ......... Vezi tu Mario, vom fugi departe unde nimeni nu ne va cunoaște, avere am ett destulă pentru amândoi, și cănd aceia cari nu ne vor cunoaște, te vor vedea atâta de frumoasă, nu vor mal zice că între a măndol egzistă vre-o deosebire, și acolo te voi Iubi, cum Crist Iubea amorul.... Mario, t vel fi sufletul mett, gândirea mea... MARIA (arunc&ndn-se în brațele Ini.) Taci! taci! Sânt nebună! Sunt a ta or-ce vel Voi, te urmez la mărgmile lumel (Stai C&te-va momente îmbrățișați). GEORGE Mario! fidanțata nea...., Iubita mea, sufletul tâtt fiobil e mat presus de cât or ce te zaur.... Vom fi fericiți, amândoi, ne despărțițl, vom străbate lumea cu surîsul pe buze, cu fericirea în inimă. MARIA George...!, Cât te iubesc, de astă zi ’painte nu voi dori de cât fericirea ta. www.digibuc.ro literatorul 117 SCENA XIV Același, ELENA Elena s6 Oprește palidă ți ftiutâ. în pragul nțeL Mar'» xiade în genunchi dând un țipet ți ridicând mi- nele Către Elen», George se retrage uimit înapoi- E ena se reped la flica-sa^ o ridică în brațele sale. Dialogul foarte repede ELENA Maria !.i. MARIA Mamă! ELENA Dar ce s*a întâmplat, spune-mi; respunde; cine fe acest om, co cauta aici? GEORGE Doamnă! ELENA Dar ce cauți aci, Domnule^ ce cauți? Nu ’sl mal poate lăsa o mamă copila singură. MARIA 'năbușit. Mama 1... ELENA Dar asta-I nedemn, neauzit? Domnule cine ești D-ta pentru numele lui D zeft ce cauți aci?..f. Marîo, respunde ml. MARIA Mamă, ascultă-l J sântem nevinovațl. ELENA Ce însemnează aceasta! De cine ’ml voibeștl tu ? MARIA (aseunșlendu-țl capul î» pieptul Elenei). lartă-mâ... ’l Iubesc. ELENA Ce zici? Dumnezeule...., al auzit domnule, copila mea te Iubește. GEORGE Doamnă, sânt aci pentru a cere mana domnișoarei Maria. ELENA (ultendu se la George speriată, ai trage ’hapol îr pingănd pe Maria cu dreapta spre spatele sea, ți întinzănd pe stânga spre Georg0> părând ci ar voi se 'ț depărteze). Să fie cu putință această căutătură. GEORGE (care n’a auzit cele din urmă cuvinte). Doamnă, mB jur pe sfântul nume al mamei mele, că nu doresc de cât fericirea el.,.. ELENA (acelaț joc, din ce în ce mal speriată). Și această voce, Dumnezeule, să fie cu putință. www.digibuc.ro 118 LITERATORUL SCENA XV. Același MARIN. MARIN Nedeleanu aci ELENA Nedeleanu! (apucă pe Marfa în brațe), Marinq, pentru D-zefl, scapă-mi copila. MARIN (către George). D-le Nedeleanu, te credeam un om de inimă, GEORGE Dar e fidanjata mea, voiă s’o lail de soție, cu ce drept te al Îndoit de onoarea jnea? MARIN De soție? Nici o dată! MĂRIA Mamă!.... mamă!,... GEORGE Nici o dată? At zis nici o dată? Pentru ce? MARIN Pentru ce.... Pentru ce.,..; ’ți voi spune pentru ce...., (vrea să J clucă spre ușă) GEORGE Nu...., volesc să ’ml spui chiar acum. MARIN Bine, atunci Iată aceasta scrisoare de la tatăl D-tale, ea ’ți va spune pentru ce.... (aparte) D-zett ’ml e martor, că nu puteam face alt fel. GEORGE (Citește Și rămâne Ia răudul seft trăsnit). Mamă!.... (ese repede) Mamă!..» Mamă!,... (Al treilea mamă se aud intre culise) ACTUL III. T-AJBX-iOTJTu IV. In casa lui Rojan. Același tablou Ca la tabloul al 2-lea. La ridicarea cortină, Vasile in- tră pe w>a din fund, vorbind. Se cunoaște dupe costum că e provincial, •SCENA L VASILE, un SERVITOR VASILE Când zici că vine Domnu Rojan? www.digibuc.ro LITERATORiJL 119 SERVITORUL Nu are ceasuri regulate ; dupe cum ese de la cameră.—Câte o dată mal de vreme, câte odată mal târziii. VASILE Zici că acum e la cameră ? SERVITORUL Așa mi-a spus, VASILE Bine, eti ’l aștept aci. SERVITORUL Prea bine Domnule! (Se înclina ?i ese) SCENA II, VASILE (singur). Ce să fac... sunt sigur că era ea... De patru zile, de când trec în sus și înjos p’acolo, fără să pot afla ceva. Afurisitul acela de betrân e tot d’auna în calea mea. De câte ori am vrut să ved lucrurile mal de aproape, tot d’auna a trebuit se’l întâlnesc pe el. Se vede că el este, după cum am zice un fel de epitrop, ceea ce știtt e că ele egsistă... â- celea de care Domnu Rojan se teme atăt de mult... și pentru ca se me încredințez mal bine, i-am lăsat vorbă să ne întâlnim aci... numai de n’ar întârzia... lam scris că e în interesul lor... Vom vodca... De nu s’ar întoarce Domnu Rojan... și găsindu-ne pe a- mcndol aci, îndată ar mirosi.... (pauză) Fie că mare scelerat mal este... omoară un om ca un pui de găină... svârle o femee pe stradă fără multă bătae de cap... face lumea să crează câ ea a fost cauza... ea l’ar fi trădat... că ar fi prins’o în flagrant delict cu Nedeleanu... și ese alb ca zăpada... și toată lumea ’l crede... ba ânce poate ’l și compătimește... SCENA III VASILE, SERVITORUL și MARIN SERVITORUL Te D-voastră ve caută Dumnealui? VASILE Da, pe mine., lasă-ne (Servitorul ese) MARIN Dumneata ’ml-al adresat această scrisoare? VASILE Efl însumi, Domnule. VASILE Ce fel nu mă mal cunoști... E adevărat, nu ne-am văzut cam de mult. www.digibuc.ro 120 LITERATORUL MARIN Nu ve cunosc câtuși de puțin... VASILE Al uitat de sigur. MARIN Nu cred... Ett am obiceitt să țitt minte foarte bine ; dar să lăsăm astea li. o parte... Vom vorbi mal pe urmă de cunoștința noastră.., Acum fă bunătate și ’mi spune ce în- semnează acea ce ’mi scrii aci ? VASILE Ia puțin loc pe un scaun. MARIN ’Țl mulțumesc, pot prea bine să statt așa cum mtt aflu. VASILE Cum vel bine voi. MARIN ’Mi vel face plăcerea să me deslușești asupra acestei scrisori’? VASILE Negreșit, acesta este și scopul mett, țentru asta te-am rugat să poftești aci. MARIN Dai1 aci e locuința Domnului Rojan, si te știam de mult eșit din serviciul stttt .. Cum dar îmi dai tocmai aci întâlnirea ? VASILE N’avea teamă, Domnul Rojan nu va avea timp să ne întrerupă, MARIN Aci satt aiurea puțin ’mi pasă, te rog spune-mi repede acea ce al de zis... Despre cine voeștl se ’mi vorbești? Cine e acela, in al cărui interes al să’ml destainuești ceva? VASILE Persoana despre care am să-ți vorbesc mal întâi, este însuși Domnul Rojan. MARIN Domnul Rojan? Ce me privește pe mine Domnu Rojan? Ce avem a impar i amândoii VASILE Pănă acum și ett cied tot ast-fel, dar de acum înainte nu se știe. MARIN Ce voeștl sa zici ? Despre cine voestl a’ml vorbi ? VASILE D' ore o oare caro Doamna, pe care Domnul Rojan ține foarte mult s’o îutUnească. www.digi1mc.ro Literatorul 121 MARIN Ce spui ? De unde știi ? Care Doamnă ?..» VASILE Moș Marine, ascultă-mâ, nil sunt nici hoț nici că am omorât oameni la drum.,., dacă am servit pe Domnu Rojan, cauza e că nu puteam face alt-feL Știi bine că el a pmo- rît pe Nedeleanu. Știi cât de bine întprs lucrurile și cum, ia tras pe toți pe sfoară. Până astăzi am fost subt mâna luI.J nu mal pot să tac, sunt și eti om și ’ml-e frică de Dumnezeă. MARIN ȘL. ce'l fi vrând sa faci? VASILE Cum ce-ol fi vrând să fac ? MARIR Da, da, te întreb ce vrei să faci? VASILE Dar... MARIN Dar trebue să taci, al auzit, să taci ca mormântul, de vel scoate un singur cuvânt se vor întâmpla nenorociri. VASILE Dar bine... MARIN Nici bine nici refl, ce voiai să faci ? Crezi că ett nu știa că Rojan catita să găsească pe nevasta și pe fata luî t1 O stifi de mult, dar până acum am scăpat de urmăririle lui. Ia seama bine, dacă și tu e^tl un tâlhar ca pl, apoi vel avea a face cu mine. VASILE Moș Marine, nu te înțeleg!.. MARIN Ce nevop al să mă înțelegi, al să aci, al auzit ? Am ju t ca copil ș$ nu «A® «id. ° dată crimele săvârșite de părinți lor. VASILE Ce zi’l ? Să nu afle nici o-dată ? Dar acum e prea târzia... MARIN Cum 1 Prea târziu ? Ce voeștl se zici ? Reâpunde!. VASILE Nedeleanu știe tot. www.digibuc.ro 122 LITERATOR" mariR Nenorocitul© i’al spus? Respunde, ce iâl spus? fasile Faptul, așa cum s’a întâmplat. MARIN I-al spus tot? Așadar el știe că Rojan a omorît pe, tatăl s§u ? El șue...v Darspune-ml cum ial spus ?.., Ce al mal spus ?... VA8ILE Apoi atăt; ce voiai se ’I spui mal mult. MARIN Atât?.... Despre malca-sa nu i-al spus nimic?... VA8ILE Ce voiai să’l spui despre maica-sa; adică despre a cui maică ?... MARIN Asta întrece mintea omenească... dar de ce i al spus ? Cum ’jl a venit th cap să 'faci una ca asta ? VA8ILE Moș Marine!.... MARIN Dar nu înțelegi omule, că George Nedeleanu nu trebuia să știe asta nici 0 dată? As- cultă-mf, me duc să întâlnesc pe George poate că mal este âncă timp.. așteaptă aci p Rojan.,. Să nu pleci până ce nu va veni. . spune-I să plece numai de cât să se ducă la moșie... afară din București... se iasă din țara .. să fugă., să nu mal stea un moment.. cea mal mica întârziere ’l perde... al auzit? Fă’l Se înțeleagă... ett mă duc Se întâl- nesc p George (eșind repede) Nenorocire!... SCENA IV. VA8ILE singur). Ce ’l a apucat pe bătrânul acesta, frate ? . de unde i vine atata groază... Auzi se-I spui să fugă... dar de ce ?« Ah! am înțeles, se tem de onoarea cocoanei. dar eu n’am ni- mic u D na Nedeleanu t. eu voi se. lovesc în Domnu Rojan și voi lovi, am arme, ș' de astă dată sigure., Auzi, vo bă. . Sea eaz pe un sea nș cugeta [va urina] George Th. Buzoianu www.digibuc.ro LITERATORUL 123 ]?oezil de Alexandru A» Alacedonski 188& „Toți naștem poeți, dar poeți sunt aceia pe cart ÎI formează studiul11 zice Macedonski în prefața poeziilor sal publicate- îu ui mă. Toți nu naștem poeți. Recunosc că prin voință, talentul se poate impune. Ldssing s’a făcui și poet, pentru că jurase că va fi s' po t, dar n’a fost de cât un poet făcut; ca critic a'fost un jațeniît, pentru că, cu geniul scrutător al criticii îl înzestrase natura. Gustul, facilitatea saii arta de a sene nu coiistitue geniul, geniul Je naște, ^fecanizmul versului și al ritmului nu fac pe poet, el se naște. Dacă am reduce pe poet numai la știința elementel r materiale și mecanice ale verși ficăril, în șease luni, orțeine, ar studia Secretul meserii ar invSța*. regulile odei, baladei, elegiei, sonetului etc ca și cum ar înveța solfegiu! satt călăria. Forma multiplă a versurilor lui Macedonski, ne-ar tenta a crede, că el nu este de cât un versificator care eautâ prin mart sforțări o formă n uă și dificilă, sforțări ce fatal- mente pun fritt inspirațiunilor născute In poet. Știm că poezia ca și inima omului a e un câmp nem< rginit, și tocmai pentrU laceasta atât obiectul poeziei, forma pre cât și inspirațiunea, pot fi multiple ânsă bine înțeles că de și șunt variate după natura inteligințelor, n'cl' odată inspjrafiunea nu trebue suboi donata formelor nuol și multiple ale \ ersificăril: Negreșit că ve ’sifieai ea st muzica cu care urechia trebue să se deprindă printr’o practica lungă; dar versul, numai versul, nu poat cpnstitui o operă poetică. O compozițiune poetică are nevoe de a fi ornată de farmecul versificării, al ritmului, si forma cea mal cutezătoare este permisă, însă inspiraț unea trebue se fie tot d auna primul motor. Cine-va poate să cunoască foaite bine regulile relative la construcțiunea versurilor, a multiplica forma sa, a Ști numele, defiuițiunde, calitățile pi oprii ale fie cănii gen de poezie, dar liumal pentru acesta nu ar merita numele de poet. Arisita cunoștea regulile versificării dar hu era poet; Alesandri le dunoaște mal puțin poate; Duil'u Zamfirescu Scrob siStoenescu si mal puțin desigur, dar sânt poeți. Știtt că d spr poeții în viață e prudent a se vorbi cu multa rezervă,., dar critica înfrânată până la acest grad, nu mal are 6e cr'bca. Dupe cele ce preced, lectorul ar crede că Macedonski nu ar fi de cât un versificator perfect, și Un mare meșter; nu, Macedonski e te poet, pentru că <_născut poet. De ași fi fost și ett născut poet qă dânsul, așr fi dorit să-mi conserv toată libertatea inspir ițiunil, esaltația inteligențil, b ția sufletului ș' puterea cugetării fără a supune ni A una din> aceste facultăți, sclavi I formeloi prea mult studiate. Un an,—dând d ani, leag’an d’an p- d’anl vani, D atunci, un lanț întreg s’a format, D’atuncI de când în gropă a intiat! Un an, dănd d’anl, leag’an d’an, <— d’anl vani, D’atuncI1 un lanț întreg s’a formati www.digitrac.ro i& UtEfcATdm Macedonski crede că lucrurile sale huni produsul studiuluf,-'-Se înșeală, Poeții intrane- ver sunt supuși ca și cel aPl oameni, ăcștiașl legi comurte: Itțcrul, numcâ, pentru tfa rare-orl se întimplă ca chiar spir'tale cele mal alese, talentele cele mal mari, se afle la cei întîiti pași, calea, ce aă să Urmeze; cercetările și studiul,laC flesvoltarea gradată a talentelor, dar a talentelor? și sunt convins că numai studiul și Cercetările cele mal perseverente nu ar fi putut da la lumină poeziile sale, daca într'li iul, nu liăștea acea sclntee divină cu care natura Înzestrează pe poeți, și lucrările Șale poetice nu ar fi avut nici o dată valoarea ce critica, află într nsele, Desvoltările interioare ș le si fl tulul, datt Un avînt mare Cugetării, ea ișl ea șbOrul și aceasta este fenomenul inspirațiunil poetului. El numesc aceasta t lucrare, studitt! ett o numesc scîntee, inspirațiune. Versificatorul abil, fasonat dup tradițiune sad dupe ideile priimite deja, este obositor, incolor, rece, discarnat, Uscat, intr’însul nu aflăm acele delicii ale inspirațiunil nici ace ă beție a sufletului pe care o aflăm in Macedonski, Acest poet e cu totul nott, pentru min , pentru că spiritul săti e cutezător, nou, 61 cauta să scape de imitațiunea servilă a proto-tipurilor lăsate de predecesori, ui a scutu- rat jugul poeziei de convențiune și va fi tot d-auna unul dintre acel eroi a’l inteligințel pe caii e bine a’l studia, pentru că ne învață libertatea ș' curagiul cugetării. Nu; lucrările sale nu sunt numai pro lu ul s udiu uT, el se Înșeală: lucrările sale șiint produsul talentului cu nare a fost înzestrat de natura. ^Poetul să zboare, dar să nu peardă pămintul din vedere: * zice Macedonski 14 pre- față. El! și ce ? Nu perzl din vedere pământul? Dar .asculta-te; Kcsună a mea Harpă să zbor în alte sfere, bă las departe ’n urmă ph cerile efemere, Să mS rid’e de asupra ace or nori de atlaz Să merg pănă n eterul cu lacrimă d’n stele, Și se ’ntălnesc în cale-mi com tcle rebele Iar raze purpuroa e s6-ml puie pe obraz!. Nou înger — de-al v a arip se-ml dai, eu ași strebatc Cu tine Inpre nă mal sus d’Eternitate! Ași înhăma la caru-ml planetei pe rînd, Mi’asl rida și d oameni și de Dumneze rc, Ași fi mal r”tt e Iadul, mal bun ca o z mbire Ș’așI face-o lume nouă din tu ni *ul mett găi d! (La Harp LXVII ) Și tocmai pentru aceasta este poet JMacedoi ski, p ntru că perde și el pământul d’n ve- dere ca și alțl poeți ?. Poetul pl nă și în regiunile razelor pur u oase • în nori de atlaz^ și aceasta, este efectul imagi ațiunil. Fioru-atuncI mă petrece Rece Prin p pt ca un ascuțit Cuțit'. www.digibuc.ro LITERATORUL 125 Forma Viouă și cutezătoarei Dacă te-al uita Ia mine Ș’al citi în ochii mei, Tot nu al putea pătrunde Dragostea închisă-n el; Sărutarea-mi de te-ar arde Ori și cât-mașl îndoi Că a conținut într’ânsa Flacăra ce ași voi.. Erotism plin de frăgezime și pasiune^ Poetul dispune în imaginațiunea și cu talentul sSfl. de toate culorile sufletului ca și pic torul de paleta sa. Un copil și o fetiță Tălaft ăfireurl de panglidl Și’mpleteaă voioși ghirlante De brîndușe și de-aglici. I Mâine este /erbătoare, Către fratersett zicea p — Este ziua maicel noastre, Frățioru-I respundea. Și îndată să culeagă Alte flori, se mal puneai! El TÎdeafi, dai retezate Viorelele plângeați!.. ■Și rîdeaă Și ’npleteatî Florile c culegeaâ I Și TÎfleati Și ’npleteaă... hlnsă florile plângeați l II Seaia peste văl coboară... Cei ul s’a înegurat, Iar copii către casă Drumul repede-afi luat El urmează pe cărare Fericiți și zimbitorl, Incărcațl de flori de câmpuri Și de tineri ani de flori!.. A Ensă iată că în noapte S’auzi o cucuvea, Fețișoara spăimântată Mâna frate sdu stiângea. — Fraț'oare! Frățioare Auz' cobea pe vâlcea ?- N avea teamă urioară, ■*r< Providența, Când se deșteptă sermana, să afla ^ntr'o casa mare... O fernee gîrbovită se 'nclina asupra eXt Și vezu la poartă dou" roșii felinare Cari trimeteatt. prin geamuri niște searbâde schintel!. Macedonski, ca și pictorul, poate nuanța întEun mod infinit orl-ce cugetare: Ecourile nopții, Noaptea de Aprile, Accente intime, Satira epocel, Calugarenil, Mângăerea desmo- șteniril, Nopțile de Tunitt și de Septembre, Lupta, La Harpă, Serbâtoarea mumei, Noptea Vei efiană, Un beneficia,£ sunt schintel divine și variate din sufletul poetului Admirând pe Macedonski, tot volti adăuga că talentul setl în concepțiunilb mărețe! va atinge cu cer- titudine sublimul. Nu me înpac ett ou o idee: Imitațiunea servilă a realității în poezie și arte. Orlbare ar fi forma de care s’ar servi poezia, oricare ar fi limbagiul șl, de s’ar pune pe țari- ni il naturalizmului absolut, poetul ar fi învins în luptă; el s$ nu devie sclavul ci emu Iul realității, el e destinat a crea, a ridica sufletul prin operilș sale, ș purifica inimile prin, alegerea frumosului, a îmbărbăta și înobila prin depingerea pasiunilor, mizeriilor și măririlor omenești fără ultra-realizm. Poetul înfr un cuvânt mișcă prin avînturl viguroase, dar frumosul este esența ce alege din imitațiunea naturel... Poezia e cel mal putinte ausiliar al moralei și cel mal -bun. instrumentai civilizațiunil; fără poezie și arte, fără poeți și artiști, omenirea restrînsă „în cercul mic al nev^pr fi- zice și al intereselor materiale, n’ar fi de cit complementul regnulu animal zice Jet le Duc, iar nu intermediatul, îrtre natură și scmteia divină. A pune poezia in serviciul pasiunilor rele este a o denatura, a face dintr’nsa un instrum nt de corupțiune care ar deprava și strînge inimile; iată de ce realizmul esagerat în poezie și arte mă îngrozește. Realismul trebue se albă o măsură: Zola vrea un theatru cu cer liber, cu arbori vil Dar atunci unde este arta ? aceasta este însăși natura și la theatru nu mergem se ad- mirăm natură însăși, ci arta car ne transportă cu mintea și ne face a admiră opera artistului; ș’apol dupe Această teoria, realitatea însăși, are păr I,de la cari oricât de mari admiratori al realismului am fi, preferam a ne întoarce fața . Realizmul bas și comun al sufletelor mS desgustă. Nu zie că poetul trebug să zboare mima* pe nori de atlaz.... nu • dar ași conjura pe poetul Macedonski, a nu pune nici un f*îti jmaginațiunil sal , zboare și prin noi numai să zboare, cum zboară el cu aripele sale delicat . Puțini poeți se disting ca danâul piint "’o simplitate el gai ta, printr’o imagin fiune bo gată, ficțiun simplă și facilă; Mecenț și plă ut în poeziele glumețe, în satiră rîde 1iu muș- că , în poeziile personale cu toată elocință sa amară, ideile sunt noble și inspii ate de un sentiment poetic înnalt. Poeziile lui Macedonski, sunt o protestare contra gustului jStt, pe domina în poezie, de a zbura neîncetat prin nori, și de a lăcrttm a vecinie î poezia ei otică. Ca A termin, recunosc că, dacă inamicul cel mal neîmpăcat al lui Macedonski, ar sen ai ta poetică satt un curs de lite ’atura Română, i u va putea omite "pe acest poet, Elogiile aduse talentului sett în această schiță, sunt, cred, o atorie înplinită către» a ceastă stea nouă în poetica noastră. Cunosc oameni, cari negreșit, tocmai pentru că n’att produs nimic isl chinuesc minte-a spre www.digibuc.ro LITERATORUL 127 9 nega aceia ce att făcut alții ț unii iar—r, printr’o indiferința, culpabile trec fără a seoprij aceștia sunt in mare parte reputațiunl uzurpate, earl se mulțumesc de a trece fttrtUa l&sa urme) pasul Acestor ființî e sigur de a atinge scopul, căci șu att nici unul, el sfîrșesc dupe ce att durat, și ^rec uitați 4n somnul lor fără vise. Po zia, și artele n’att ce face cu aceasta seamă de oameni, el sunt părăsiți fără părere de rBtt/ și abeș, într’p zi, Scormonitorii trecutului le vor constata rolul incolor și fotoliul ce att Qcupat în academie între antichități și momiia Egipteană, Ștefan Velescu. CUGETĂRI Cea mal mare glorie la carp poate atinge un om în mijlocul contimpo- ranilor Șei, este de a fi calomniat, _*___. Mediocritățile ajung în tot-d'a-una, în virtutea Unei legi naturale : Mișca ea. MediocritățTe fiind, născute mal jos de nivelul epocel și mișcându-se me- reii înainte, ajung în șflrșit la nivelul ei. Geniurile, nu ajung, în virtutea aceleiași legi. Cu cât t n geniu este mal mare, cu atâta naște mal de-asupra epocel sale, și mișcându se rijereii înainte, c i cât trăiește mai mult, cu atâta se ridică mal sus, ast-fel Că Omenirii îl trebuește secole penă ce sd ’l sosească de pe urmă. Gloria lui Shakespeare a început dupd un Secol și jumătate de la ânOar-1» tea sa, pentru că geniul seli a fobt cu un secol și jumătate mal sus ile poca în care a trăit. Este CnsC, adevărat, că regulă fără escepțium nu egzistă. __*— A fi poet, este a visa deștept. *, . fl —hl • Simțirea nu este instictiva ci o rezultanta a cugetării, și cugetarea, o re- zultantă a educațiuncl intelectuale. —< Pe cat cugeți, pe atâta simți. Lipsa de inițiativă la bine sau la reă, constitulcște Stupiditatea. __*___ Bacă ești Om în evidența pe scara socială, gratifică-te singur cu un viciu sau cu un defect oare-care și dă’l cea mal întinsa, publicitate? căci într’alt- fel, va fi lumea care să va însărcina cu aceasta. Al. A. Maoedonski, *-r--...... ■■■ www.digibuc.ro 128 LITERATORUL AM VRUT Am vrut prin vorbe sq’ți spun iubirea Ca ’ntr’al meii, suflet a strebătut j> Dar tu ’ntorcendu’țl încet privirea AI rîs, și-atuncea.... ed am tăcut. Am vrut prin versuri să’țX spuh durerea Și trista culme unde-am ajuns; Dar tu respuns’ai că n’ai puterea S’alini mâhnirea ce m’a pătruns. Eu tac și sufer; — dar timpul trece Și când la nndu’ți "Vel tresari Voi fi mal aspru, voi fi mal rece Și tu zadarnic vel suferi. Th. C, Penciuleaou. Cugetări Poetul este un copil resfațat: când natura ’l țnângăe, el surîde, —। când nu’I bagă ’n seama, el plânge. ____________________________________»_ Unii oameni ne sfint antipatici atat cât nu-I cunoaștem, dupe ce ne sClnt cunoscuți devin simpatici. Femeia care te vorbește mal mult de reu, — în sufletul el, te Iubește mal mult de cât ori care. ________________________________________ Femela care te iubește și nu ’țl-o poate spune, îșl ascunde iubirea sub masca disprețului și a indiferenței. Iubirea ciește sau descrește în raport cu timpul; cu cât vezi mal mult o ființă, cu atât te pasionezi saii te dczgustczl de ea, dupe cum este plăcută saii neplăcută. Th. Stoenescu. www.digibuc.ro www.digibuc.ro www.digibuc.ro