www.digibuc.ro AKUL iii. No. 10,-lbrgT T2. „LUPTA PENTEU LUMINĂ* „LUMINA PEIN LUPTĂ* FONDAT LA 1880 IANUARIE DE D-NII AL. A. MACEDONSKI SI TH, M. STOENESCU CONTROL DE STIL LIBERTATE DE IDEI ABONAMENTUL: Pe sease luni 10 lei; pe an 20 lei. ADMINISTRAȚIA ȘI REDACȚIA: Strada Colței, No. 50. ----- SCRISORILE NEFRANCATE SE .REFUZÂ------- MARIA Lui Alecsandru A.. Macedonslti Capul poeziei sociale și autorul Nopței de Februarie. Ca senin de recunoștința pentru consiliele ce 'mi-a dat. I. Lume ’n veci suferitoare, frunți plecate pe hârtie, Inspirații geniale, glasuri pline de-armonie, Cât de mare vă e ținta, când pe harpa ce ’nstrunați, Plângeți cu vibrări divine omenirea abătută Și ’n accente dureroase, lăngă-o inimă căzută, SuferițI cu ea mpreună și mizpria’I cântați. Muma cu copilu ’n brațe lângă voi s’adăpostește, Fiul prigonit de soartă sprijinul în voi găsește, Fiica rătăcită ’n lume să măngăe tot prin voi. Rând pe rând le dațl dieptate, dar ecoul ce răspunde Protestărilor ce faceți, este crud și ’n el s’ascunde Biciul aspru-al omehiiel, plin de suferințe noi. Oameni reci ca nepăsarea, suflete nesimțitoare, Creerl turburaț de rele, creature ’njositoare, Ce visați eternitatea dupe-al corpului n ormănt, Nu vă ’ncingețl c’o \ irtute falșă și nerușinată: Cela ce numiți' virtute, este o crimă neertată. Viața voastră viitoare este groapa din păment. Când vedeți fugănd pe strade, de ruș'ne dezbiăcată www.digibuc.ro 678 LITERATORUL Victima societăței cu despreț stigmatizată, Nu întindețr dupe dânsa degetul sbo arătați, Sati pe frunteajf umilită urgisirea s’aruncați: Sora Voastră-ar fi d’o vârstă, "muma ei ș’a voastră mumă V’aii deschis aceiași poartă cănd în lume ați intrat; Moartea, ce prin viețuire de-o potrivă vă consumă, Nu va ține socoteală nici de rob, nici de ’mpărat Osâmmte îmbrăcate într’a veacurilor haină, Pulbere ne’nsuflețită, cq odată-ai palpitat, Astăzi cercul neființei te^nconjoară ’n'-.-a lui taină, Și-al tăti cuget de mari fapte aromește ’ntunecat. >— — Ce-ați lăsat în urma voastră, "când pământul v’a *nghițit?... — V’ați încins molatic fruntea subt, un nor de întuneric^ Ce plutește ’n amintirea Unui secol amorțit, Și dormiți atăt de dulce că de-atunci și păn’acum N’ați voit să vâ deștepte nimeni dintr’un somn misteric, Ci, tăcuți ca nepăsarea n’ați lăsat decăt nn fum! Deșteptați-vâ ’ncai astăzi din tăcerea mormântală, Să vedeți cum strănepoții, c’o privire triumfală, Pe-ale voastre sfinte moaște în orgii banchetuesc... Ce e mic proclamă mare, ce e mare înjosesc, EI se culcă să adoarmă pe cadavre sângerânde! Deșteptați-vâ, -- e timpul vorba voastră s’o vorbiți: Voi să plângeți ca și mine creaturele plăpânde; Eti ascuns sub scutul vostru să lovesc în ipocriți!... Ensă voi femei sărmane, ce-ați avut menirea oarbă Să ’ndurațl ca și Maria urî. destin nemiluit, Să lăsațl ca depravarea tinerețea să v'o soarbă, Dănd amorul eu chirie pe un preț nenorocit, Ridicați a voastră frunte în senina ei privire, Plângeți, dar cu lacrimi sfinte suferințavC stropiți! Rușineze-se călăii, care V’ati făcut martire, Voi ați fost nevinovate și-airifost el prostftuiți!,». Pentru ce vă ’ncingeți fruntea cu o- grijă ’ndelungată Și fugiți la întuneric dac’o dată ați căzut?... Cine ’n drept e să vă ’ntrebe sau din cale să v’abată, Dacă n’are datorie să vă ierte ce-ați făcut?... www.digibuc.ro MÎ’ERATORUL 57$ . , t- ---’-----'---->-----------'-------------...... r ---- , I . --__r. — dumnezeii, veți zice ănsă, â^te măna ’ndurătoare! Dumnezei!!... Numire surdă! Vis fantastic! Noapte ’n soare ț, Tată Vitreg pentru unii, pentru alții tată bun, Egoist și mic Ia suflet, schimbăcios ca un nebun! Dumezeti!.., Un rîs sarcastic mă cuprinde-adese ori, Și din ns m’apucă plânsul pentru cine ’i-ar jertfi; EI îșf rîde de-omenire și de recele-I sudori, Eii ’i-arunc disprețu ’n față și de-ar fi și de n’ar fi !... II. Vălul nopței se ’ntinsese și prin liniștea adâncă, In concertul șeii lugubru, numai vântul s’auzea. Ltma ’n rochea să albastră nu se arătase âncă, Dar a lampelor lumină razele și le ’mbulzea Prin întinsele zigzacuri. ale stradelor tăcute. Felinarul făcea umbra omului a se măi; Iar ferestrele lucioase ca și zidurile mute, Prin tăcerea lor sinistră îl făceai! a tresări». De odată naște Luna. — ^Diafana ei privire Pătrunzând întinsa noapte, rupse vălu-i neguros ; Iar poetica-i lumină răspândi într’o clipire Dupe frunțile-abătute norul trist și dureros. Cugetele inspirate către ea ’și luară zborul, încercând ca să pătrunză în misterul ei divin; Inimile ’ndiăgostite tot în ea ’și găseab. amorul înecând a lor privire într’al cerului senin. Cum ? Să fie cu putință ca o stea ne ’nsuflețită Să ne farmece- simțirea ca prin ea să suspinăm ? Ce? Să plângi privind la stele, când iubirea urmărită O găsim în inimi calde și 'n cuvinte-o respirăm ? Dar de Căte ori iubirea ce-o găsim în inimi calde, Dupe ce ne-a zmuls speranța și virtutea ce avem Nu ’și închide trista c'artp terminand’o c’un blestem! Și de căte ori atuncea'n’am dori ca să ne scalde Luna cu albita-I rază, cerul cu al sâii azur, Vântul să ne-aducă șoapte ce simțirile ne leagă, www.digibuc.ro &80 Literatorul Vocea lor să, n’aibă sunet, inima să le ’nțeleagă, Riul să ne ’nveselească prin plăcutuj seu murmur, Ciocârlia să ne cânte într’o limbă-armonioasă, Florile să ne zîmbească c’o privire măngăioasă! in. Noaptea ensă ’nainteazăb.. Ce tăcere... orl-ce om, Ori ce floare, ori ce suflu, rază, frunză sati atom, Obosite de trudire, adormiseră ca valul Aruncat de-o grea furtună langă-un țerm. mai liniștit, Ucigașul fiii al nopței își pusese 'n cui pumnalul, Soțul înclinase’ fruntea pe un sin îndrăgostit,. Tatăl ușurat de grijă, sforăea cil greutate, Muma ’și legăna copilul ce să doarmă n’o lăsa} Adormiseră alături: frătele lăngă-ăl săti frate, Soțul lăngă-a lui soție, sora lăngă sora sa. Tu Mario, n’ai pe nimeni, — nai pe nimeni lăngă tine 1 Somnul tăfi e trist ca moartea și pe sînu-ți arzător O tăcere mormăntală, la slătțitele-ți suspine Se cutremură ușor!... Dormi, — și sinul t6ii se bate, dormi și luna căte-o dată Iți trimite-o dulce rază buzele a ’țl săruta; Dormi, — dar inima-ți veghează și o lacrimă ’nfocată Licărind ca diamantul se ascunde ’n geana ta, I Nu e nimeni să respire parfumata’ți r6suflare, Și durerea n’al putere într’un zîmbet s’o transformi; Nu e nimeni să ’țl deschiză ochii printr’o sărutare, Și ’n mizeria-’ți adâncă, — căt de bine faci că dormi! Dar de ce cu păru ți negru fruntea ’ți-al acoperit ? Lasă paserei ce doarme gătu să ’și ’l îndoeâscă Subt fulgoasele el aripi ca să doarmă liniștit 1 Tu, arată-ți fruntea goală, lasă ’țl fața îngerească Ca subt albele-ei raze Luna să ’ți-o poleiască! — Ce? Roșești de frumusețe, când ’ți-e singura avere, Nu’țl va da; a zilei hrană, foamea cănd te va sosi ?• Ce ? Mai poți avea rușine, cănd stomacul pâine cere, Și cănd nimeni nu’țl dă păine, făr’a nu te- înjosi ? www.digibuc.ro XITERÂTORUL 581 .r , . i ■ Aide, fii mai inimoasă creatură degradată, frumusețea e podoabă, dar e marfă căte-o dată, Și e floare ce se vinde când începe-a ’nmuguri; Scoală dupe pătați leneș și îmbracă-te mai iute 1 Pleacă, eșl la. tărgul vieței și ’n palavre descusute Vinde-ți corpul și mândria, dacă vrei a nu muri !„. E pierdută, -r- și ’n pierzare frumusețea ’i mai rămâne, Dar mizeria și foamea sunt atâta de bătrâne! Dupe patu-I mizerabil, ea picioru’și coborâse Și pe zidurile mute o privire aruncă 1 Frigul pe la miezul nopții, foamea chiar o doborăse, Și de lacrimi arzătoare fața ei se înnecă. Polița de lângă ușe era goală, iar în tindă Tațăl ei bătrân și gărbov în lungi gemete tușea. Dănsa T acrise bine și lăsa ca s’o cuprindă Cugetări nenumărate în durerea ce simțea! Inima-i bătea puternic, și bătănd făcea picioare... Și plecă pe uliți noaptea, — ea ce’n noapte s’ascundea. înghețaseră pe-obrazu-i lacrămile arzătoare... Ea ’ncercase să le șteargă, dar subt ele surîdea Trecătorilor cu care îndrăznise să vorbească; Ensă el o huiduiră și rîzind se depărtati; Cu disprețul urgisitei se’ntreceau ca s’o lovească, Și cănd ea plângea ’n rușine, ei trecând, o insultați. Voi, ce măturați pe uliți, ca s’aveți ce bea pe mâine, Voi ce’n căroiume murdare trageți al beției danț, Voi, ce nu aveți rușine nici căt poate-avea un căine, Și ca bestiile ’n urmă adormiți în căte-un șanț, Nu vedeți că ’n drumul vostru o femeie despletită Ar voi «ă’și vănză carnea chiar la bestii ca și voi ?... Buza voastră e muydarâ, pâinea voastră ’nnoroită, Ensă pâinea e tot pâine, chiar luată din noroi! Nimeni!... Nimeni!.,. Chiar și noaptea o privea cu nepăsare... Ea plângea... zadarnici Jacrămi.^ crivățul i le ștergea. www.digibuc.ro LITERATORUL 5&2 ~’J-£--------r--.----------—r-rr.—.--■---■ —,.,. ,----.,... 4 Moartea ar fi fost mai bună cu a el înfiorare- De-ar fi vrut în acea clipă ajutorul să i’I dea. Dar și moartea căte-o dată fuge de nenorocire^ t- Și nimic, nici chiar mormântul n’a avut milostivire^.. Pentru densa lumea 'ntreagă devenise un mister^; -- Și cu inima zdrobită rătăci In acea noapte, SurîzSnd la ori-ce umbră, tresărind la orî-ce șoapte... Vântul îl punea pe buze sărutările-I de fier L. Iarna *și dete atuncea măna cu durerea el cumplită Și căzu aproape moartă subt zăpada ’nnoroită... Ișl sfârșise balul vlețel și al viețeî carnaval... Dacă nu e âncS moartă,.,, căutați-o în spital!... Th. M. StoenescB. —--- ■--Sj09tl_IU । 1 CĂPRIOARA Amicului meft Dem. Constantineseu-Teleor. Vânătorul alergase toată ziua prin pădure Căci famfara răsunase la Castelu ’nvecinat; Avend câini,— era ca dânșii: Fără suflet să se ’ndure, — Și da goană căprioaril ce’i scăpa neîncetat! Pe subt crecile ’ncărcate de-o zăpadă înflorită Ce era de-a murgul serii melancolic poleită, Calul său, fugar de frunte, ca fantasmă îl purta j Câinii alergai! ’nainte’i ca o haită însetată^ Și ’n Vârtejuri peste vale piăvălindu-se de-odată, Depărtarea dintre denși și victimă se scurta. Ea, — ușoară, — pe zăpadă se zorea neobosită De lătratul de pe urmă! sfâșiată și ’ngrozită Ciocile, convoifi funebru, înmulțindu-se, în zbor Semănati a fi ca popii când s’adună în sotfbr; Crivățul pe la ureichie -ca un fier venea s’o ’npungă, Dar alicele zadarnic- se căzneați cp. s’o ajungă Când, cu grabă, -vânătorul, puse-un glonț în pușca sa...^ Croncăneafi în aier corbii și cocoșul s’apăsa.., -ț Ea urcase ’n acea clipă pe un colț de albă stâncă... Glonțu-o prăvăli cu zgomot în prăpastia adâncă... - Lângă marginele’I, câinii, să opriră îngrijiți, Om și câini s’o lase-acolo fură astfel DtVQiți. www.digibuc.ro <683 literâtorol --S-I-- ■ <- ■ v-Tlj Oh!. ȘL iatâ> căprioara... îat’o ’n lungul 61 trântită Pe subt crăcile ’ncărcat^ de-Q zăpadă înflorită; 'insă puii ce acolo îșl aveați -culcușul lor 86 apropie, să^ultă plini de grijă sad mirare... Muma nu se mal deșteaptă... Lupii, urlă ’n depărtare..^ Sângele formează pete pe al lerniT alb covor.., Ei tot cred că doarme ’n tihnă subt a stelelor lumină...— Corbii, rotunjindu-șl olchil, peste dânsa să înclină. Al. A. Macedonski. CUGETĂRI Acei care v& arată o prietenie falșă nu sunt ființe omenești, ci măști de carnaval. — < . Sinceritatea este cel mal mare defect ț Bunul drept este în tot-de-auna călcatNevinovăția este defăimatăSlăbiciunea este oprimată. Acestea sunt legi nestrămutate: „ Viață este o stare de tranziție saii de încercare.—Plâns saii rîs nu le schimbă. ___ * _ Sufletele curate, inimile nobile, în nicl-o înprejurare nu sunt ingrate saii invidioase. Ceoilia F. Stancescu. Craiova 1882 , DORI Vț A MI17V Dacă am într’al meii suflet Vre-o dorință aurită, E să 'ngrop întreg âmorul Intr’o inimă iubită; Iar eti victimă și gîde, S’O iubesc și s’o omor, Să-i închid de veci mormântul, Ca să nu mai fie-amor! Th. M. Stoenescu. www.digibuc.ro 584 LITERATORUL ARTE CALIOFI ZOGRAFHOS- Elle penchalt la tete, et sur son clavecin Lalasalt, tout en tevant, flotei sa blanche maln. Ce n’âtalt qu’un murmure, on eflt dlt Ies coups d’aile D’un zdphyr âloignâ glissant sur des ioseauxr__ harmonie! harmonie! Qul nous vient d’Italie, et qul Iul vlnt des cieux I Langue que pour l’amour Inventa le gdnle! Alfred de Jfueset. Este foarte greti a urca stâncosul Parnas, și a pătrunde în deliciosul palat al muzelor 1—Numai puterea geniului înalță pe om p0n6 la sanctuarul acestor gingașe fiice ale cerului; talentul,— orl-cât de frumos, și desăvârșit să fie, dacă nu este însuflețit de acea putere Dumnezeească, rămâne un simplu talent, care ne mișcă, fără a ne răpi. Acestea erați cugetările ce se frământat! în mine, ascultând plin de uimire: fermecătoarea muzică, cântată de D-ra Caliopi Zographos. Negreșit, că trebue să aibă cine-va o pană meșteșugită spre a putea zugrăvi într’un mod natural pe un copil favorit al muzelor, chîemat a inter preta o artă coborîtă din cer, precum este muzica! — Dar eti care nu am de cât inima, o las ca să vorbească: D-ra Caliopi Zographos născută în Rimnicul-Vălcei, la poalele munțilo scăldațl de poeticul Olt, este una din acele creaturi răsfățate de soartă, care pe lângă frumusețe, grații și spirit, posedă comoara cea mai neprețuită „talentul muzical, încălzit de razele strălucite ale geniului." Cine a intrat în casa d-lul doctor Zographos, fericitul s6ti părinte; și a avut norocul să o asculte cântând la piano, a plecat cu o vie și dulce su venire, ce a rare-orî se șterge din fundul inimelor simțitoare. Trebue să stal, și s’o asculți pentru a fi în stare să judeci penâ 1 e grad de perfecție pot ajunge niște deg te delicate, car sboară cu pezi ciunea fulgerului pe clapele ne-însuflețite, și aceste degete mișcate de o în flăcărată imaginație, scot accentele cele mai suave, ce ici poeții nu 1 pot visa. Trei ore am ascultat-o, trei ore am f st răpit într un ecstaz din ca e n’așl fi voit să mal es —Dar, flind-că totu trece in lume, trei ore ati trecut și ele • insă cu iuțeala unu-1 minut! De sigur că poezia es fearte frumoasă, — că atinge sublimul, — en ă www.digibuc.ro 585 Literatorul ' ' ' f ’ V ' ■ t' I , • • ’ <-*.■ 1, 1 ■ I n I ll < ■ . 1 J , - - - > r I I . ]. muzica o întrece.-— Când citești opera belul mal mare pqet t te mișcă și te' face să scoți esclapiărî de admirare ; când ensă asculți, o muzică cântată cum trebue să fie, nu "mai al vreme să .scoți nicr o esclamație; căci te uimește, te farmecă, și în valurile armoniei te ridică mal pre sus de proza vieței. D-ra Zographos are câte-va valsuri, și alte bucăți compuse de .D-sa care ar face onoare unui maestru.—O colecție de doine și cântece oltenești, culese și aranjate de D-sa, este n^ de mult editată de D. Grhebauer și a făcut o deosibiță sensație în lumea noastră muzicală. Avem mândria 8ă sperăm că în curând numele D-sale va răsuna cu un . dulce echoU până în cele mai depărtate unghiuri ale țârei. Din parte’mi o felicit, și ’i mulțămeSc pentru adânca impresie ce’ml a făcut ascultând’o. Cu acea ocazie am scris următoarele versuri ce ’I l^îhchin : ARTISTEI CALIOPI ZOGRAPHOS Frumoasă este viața când scumpa tinerețe Lucește cu mândrie pe fruntea unu-i om, Când inima mângâie speranțele mărețe Speranțe parfumate cu ’rribătător arom! O J fericit e-acela xe are o simțire > Ce poate să vorbească în limbi Dumnezeești, Ce poate după voie pe aripi de gândire. Să zboare, și să treacă de bolțile cerești! Prin genii! și prin artă plutește în lumină Cu inima ușoară, cu sufletul curat Spinoasa- cale-a vieței se pare o grădină! Și-a traiului povară e dulce de purtat! Prin geniu și prin artă ești mai pre-sus de lume Mizeria umană privind’o; poți s’o plângi Prin genitt și prin artă se ’nalță orî-ce nume; Iar flori de nemurire pe fruntea ta le strângi! In genitt și în artă e sfânta poezie; Pe aripe de vulturi te ’nalțl ca din abis Și gândul înfășându’ți în valuri d’armonie Uitând de traiul vieței’ te-avânți în paradis! Drăgăsanî, 1882 Octombrie. Ion N. lancovcscu. www.digjbuc.ro 586 - LITERATORUL —i ■ ---.—, ~1 1’-’—r In Francese di Alfn de Musset Se si perd& la bara speme E al cor cbe geme Gioia non vTia II rimedio dell’abbandono E un dolce suono E la boltă.. D’ogni cosa piu forza ha un riso D’un dolce viscF pell’uomo al cor; Nulla T alina i piu di molce Che un suono dolce Che desta amor. Clotilde Corazza. Roma, Sett. 1882. PE 0 MASA DE CAFENEA Masă, înprejurul tăti Câți n’atl stat ș’ati petrecut, Cu gând bun sati cu gând r60‘ Câți n’atl rîs, câți n’atl tăcut, Dar ca mine întristat Jur că nimini n’a mai stat 1 Car ol Scrob. *'■ 1 " T'~' 1 ■' NEBUNUL DIN SOLIA - PORTRET - închis într’o chilie sub bolți mai depărtate, Cu urletele sale lăsat în libertate,. Zăcea frumosul tenSr de opt-spre-zec ani; Părea un cal sSlbatic cu nările umflate Ce știe că ’ntre oameni sS află ’ntre dușmanii Din cap p6n6 ’n picioare făcut pentru iubire In oichi purta un trăznet cu palidă lucire... Părea tot într’o vreme un ânger ș’un demon... www.digibuc.ro LITERATORUL 587 Subt galbenele ’I temple purta un Lord-Byron ! Sprâncenele ’i arcate urcati subt a lui frunte Ca tinere lăstare subt umbra unul munte, Și pârul, în inele căzăndu’i pe grumaz Punea negreți albastre pe straniul obraz! In cap, purta cu apă un coif de gomelastic... Pe buze-avea un zîmbet când dulce, când sarcastic Privindu-ne cu olchii prăpastiel din el!... — Abia puteau sâ’l ție doi oameni de o dată, Iar chipu'l, ca o noapte de lună luminată, Brăzdat era de plugul delirului de-oțelJ ÂL k. Macedonski. TOȚI AMICII... Toți amicii mâ întreabă pentru ce suspin și plâng, Pentru ce pe fruntea-mi jună numai chinuri se răsfrâng, Ce- mal voiti sâ’ml dea viața când mi-a dat tot ce-am dorit: Ângerul cu ochi albaștrii, care ’n lume m’a iubit! Când mi-a dat o floare mândră, un copil ca un amor, Când îmi împlinește soarta cel mal mic și tainic dor, Când coroana poeziei nconjoară fruntea mea, Când iubesc o zeitate și când sunt iubit de ea ? La ’ntrebări de felu-acesta nu găsesc nici-un răspuns, Nu știu singur ce dor tainic e in pieptul metî ascuns! Știu că sufăr și că 'n lume mai doresc âncă ceva... Nu știu unde’I fericirea ânsă știti că’i undeva! Toți amicii mă întreabă care este al meti chin... Două lacrimi sunt răspunsul... Ei se duc, și eti suspin. Carol Scrob. www.digi1nic.ro o88 IITERATORUL MONUMENTE ISTORICE MĂNĂSTIREA SFANTU DUMITRU Domnule Ministru, Biserica Sfântului Dumitru, ca una dintre cele mai veichj ale Craiov i, de și nu mai eozistă ca mănăstire cu toate că nu mal oficiază ca biserică, este un monu- ment de multă însemnătate. Așezată pe o înălțime, în apropiere de centrul orașului, ziduri e ei înnegrite, tur- nurile ei 'n care limbile de clopot nu mai slujesc de mult ca trăsură de unire intre pământ și cer, mușchiul ce pe ici și colo, îșl arată țesătura lui de o coloare închisă semănând mai mult cu petece de catifea verde decăt cu un produs al naturii, — totul in sfirșit, — are darul se redeștepte amintirea trecutului nostru românesc atât de strălucit, dar atât de tainic ance. Această biserică, pe cât se susține, este zidită de Petru și A'san Aceia ce pare sigur, este că ea dateaza de pe la mijlocul secolului al Xl-lea sau de pe la începutul secolului al Xll-lea. Și in adever, ea aparține aceluiaș gen de arhitectură ca Bise- rica Domnească din Curtea de Argeș Subt largile ei boite, ea a vezut defilând pe cel mai mulți din Domnii noștri dimpreună cu toată pompa loi măreață, cu toată curtea lor de boieri, de căpitani și de Coconi, de Jupânese și Jupâneșițe, înbrăcate în malotele penă la păment sau în roichii de Țarigrad, sminpe și g ele, dar pe care, din neam în neam, le treceai! prin foi de zestrun la scoborîrea lor de parte femeiască dimpreună cu țărani, mo- șii! și țigani. Subt largile ei boite, âtă lumină, câte pietrii scumpe, câtă vitejie nu a strălucit Dinaintea altarului astăzi părăginit, câte Domnițe nu aii îngenuchiat pe perine de catifea cusute cu mărgăritare! .. Și câte bătăi de inimă, câte rugăciuni pentru dorințe ascunse in fundul cuge- tului, câte lacrimi din oichil celor nenorociți, și cât parfum de credință din sufletele drepților chreștini care veneai! să ceara Domnului întărire, izbindu-se cu frunți ve- stejite de patimi, de lespezile reci ale bisericel. Și cei slabi, să întăreaă! Si cei ne- curați, să curățeau, și milostivirea cerurilor să cobora peste fruntea tutulor, în su- netul clopotelor și în zdrăngănitul argintiu al lănțișoarelor de la cădelnițele de aur! Iar icoana Macii Precestii, răvărsa prin oichi dulci și adânci ca neslîrșitul, rîuri de raze întremătoare precum se revarsă rouă dimineții peste florile câmpului, vestejite de furtuna unei zile de vară! Sfântul Dumitru, este o întreagă epopeie, așa părăginit cum este, și, nu cred să fie student de la liceul din Craiova, care făcând câte-va lipsiri pe an, se nu vie spre a se da în toată voia lenii, a se ascunde, el și lenea sa, el și visurile sale, prin clopotnița ce să dărîmă sau prin amvonul deschis la ploaie și la vânturi, la viscol și la zăpadă, la școlarii fugari de carte și la paserile luncei ce vin câte o dată să a tingă cu aripele lor pe ale ângerilor zugrăviți pe părețil bisericei! www.digibuc.ro LITERATORUL b89 ------'-------f-r----------‘-T'--<—-----1------ ' - '......,------------- Inprejmuirea ișl, nu mal se află în ființă^-, ânse veichimea și însemnătatea ino- numen SĂ TE TOPESC. D-rei E... Soarele de te-ar avea In puterea lui cerească, Nici odată n’ar putea Inima să ’țl încălzească. Ensă eu ași fi în stare Cu a mea înflăcărare Intr’un ceaS să te ’ncălzesc, Sâ te-aprind, să te topesc. _____________ Th. M. Stoeaescu. ANALIZA CRITICA ALECSAKDRI III Nimic mai demn de observat de cât spectacolul pasiunilor deslănțuife. Acest spec- tacol, întru cât mă privește, nu a /ost nicl-o dată mal remarcabil. Mărturisesc că am cunoscut mulți oameni streini de cunoștințe care, să îndeletni- ceați gu toate aceste, să publice din când în când câte un articol prin ziară sad broșuri periodice, dar în nicî-un timp, mi mi-a fost dat să asist la o rea credință, la o ignoranță, și la o depravare de condeiii mai cinică. Ce este drept, liicrul să întâmplă de câte ori atingi coarda simțitoare, și pe cât să arată, această coardă a fost atinsă cu prisosință de subsemnatul. Ziare din capitală, ziare din districte, par a fi trăsărit ca niște mârțoage de saca subt pn biciu ce le sângeră pielea. Și vă rog, să credeți că era groasă acea piele, câct pănă acuma, nici-o cestiune nu a avut darul să deștepte saii să pasioneze spiritele neculte, nepăsătoare, sad atrofiate ale acestor Don chișotl ai condeiului, De astă dată Cnsă, mulți strigă, mulți să zbat, mulțl dezbat^ mulți vor să ’și dea pe față lipsa de competintă sad reaua credință. Și nu, este, de Ja un cap al țării Ia altul, gazetă cât de mică care să nu voiască. să a parte la luptă, unele într’un sens, altele întraltul! Dar pentru ce această emoțiune furtunoasă?... Liniștiți-vă mă rog, domnilor gazetari subsemnatul, ori-cât de revoluționar ar fi în literatură, nu are pretențiunea de a fi un Emil Zola, și de a vi să impune piin cutezanța de a zice lucruri ce nu s’ad mal pus pe hărtie. Este vorba, numai de un om ca toți oamenii, care s‘a apucat cu modestele sale miiloace să Ia la forfecă pe Alecsandri! www.digi1nic.ro Literatorul 59â -----k ; , --- - f -- *..... . . ... M W . ,tf Supărarea asupră-ml, este foarte măre, mal ales pentru că am zis că sunt cel d’ântâid care s’a apucat la nof în țară să- deșchidă cărarea CriticeiAnplitice. Dovadă că acest cuvânt, este Una dintre cauzele furtunel dșcare vorbesc, este,— ca să nu alergăm maî departe, ensuși limbagiul unei biete broșuri periodice din Iași cu pre- tenții de revistă literară;—Acea broșură ce să numește Contimporanul, este redactată într’o limbă și. într’un stil ridicol, de un oare-care d. Nădejde, profesor dat afară din slujbă pentru a fi ecscitat la profanarea bisericelor subț pretecst de soțializm. Astăzi, — dar o-dată pentru tot d’auna, voii întră un moment în vorbă cu acești oameni. Pe lângă alte ziare sad broșure ce ’și fac ț> onoare să, arunce unei' reviste ca „Li- teratorul," epitetele cele măi necuviincioase, iată dar, cum să ecsprimă organul acelui cap coprinâ de delirium-tremens. Semnătura articolului din care vom reproduce ecstracte, este> a unul biet pbet ne izbutit anume ifilej ascuns subt pseudonimul âaEmil. Acest tânăr băiat, dă dovezi, precum se va 'vedea, că suferă de aceiaș boală ca și patronul său Nădejde. „Mal ântăiu ceva cu d-1. Macedonski,—zice> nenorocitul disgrațiat al Muzelor1 și viitor oaspe al G-oliei: (balamucul din Iași) „Mal ânteiti ceva cu d. Macedonski 1 D-sa zice că este „cel d’ânteiîî care a deșchis cărarea Criticei-Analitice și că d-șale îi este mal cunoscută „de cât altor condeie ce, se mulțumesc a lăuda sad înjura. Bine! Dar --1 | I---- I. Uhrisțescu (Ploiești), Ecaterina Singurof ^Galați), Victorina Vulcoff (Brăila), Eliza Mirescu (Slatina), ST. Romanescu țCraiova), Alecsandru Radu (Galați), Alecs. Djuvara (Brăila), AL Slăni- ceanu (Slănic), Dr. C.Damîan (Cernavoda), G.Buzoianu (Craiova), Maior S. Carvin (Constanța), A- lecsandru Anino (Drăgășani), N. Manicatidi (G‘urgiu),|Gr. Qrețeșcu (Hîrșova), Petre Oprea (Os- trov), M-K^-Săulescu (Paris), Uhse Cariade (Rîmnicu-Sărat), Maior Q, Lupașcu (Roman), N Cutcudachi (Turnu Severin), 8. Salzman (Tulcea), N. I, Biberi (Bacău), St, Vasiliu(Tecuciu)^ Aristid Turbure (Roman), GK Stoienescu (Bîrlad), Vulpescu (Străhaia), și voi, Iubiți membrii al Comitetelor și aî jȘSo'cietățil noastre, și voi toți câți ne sprijiniți și iubiți, — iată-vă, — vă văd mprejurul meii, pe dând la mica mea meșcioară, — scriti, în mijlocul nopții^ — cu lampa pe jumătate stinsă, r-ascultând viforul de-afară, - fără altă recompensă, — fără altă aspirare,*- de cât- faptul că știu, că sunt convins, că scrierile noastre ale tutulor, ad răsu net în ini- mile voastre,—și că voi, —necontenit,—și prin ori-ce jertfă, + nu veți mp.1 îngădui ca oamenii de litere să alerge la funcțiuni, saiî se n’albă ce "mânca, sati să moară în spitale 1 EI! Par iată o reclamă în toată forma, și Iată me cu sute de poște departe de su- biect.—Ce yoițl —Reclamă șatt nu, — ast-fel vorbește inima mea în acest moment, și eu nu, știu să vorbesc de cât ca densa. v-Culn Mult timp ancă, România va fi desti- nată să rămâie înapoi față cu cele-Lalte țeri civilizate —Mult timp âncă,,—numai injurii, numai amărîclune, numai fiere, se va da oamenilor de merit de către o țară nepăsătoare... Un strein mă. felicita de unăzl că fac parte dintre oamenii da condeiii. — Pentru el, condeiul reprezintă 6 putere, un venit sigur. Ce venit L.» Ce putere ! r- Dar, îmi zise strei- nul, când îi desveliî tot adevărul, când îl înfățișaiu pe cel mai mare poet al țării,— pe Bolintineanuy ne avend cu ce se’și cumpere o țigare,—fapt pe care ăl știu de la Christu loanin, prietenul și editorul seu,— când îi înfățișării pe Anastasiu Panu, unul dintre cei mal mari patrioți Și oameni de Stat, — orator, fost ministru ca și Bolintineanu, —venzen- du-șl fracurile în mijlocul Iernii pentru a’și cumpăra lemne, - fapt pe care îl știu de la d. N. Costiiiescu, prieten și creditoi al șeii, — țand îl înfătișaiu pe sumbrul geniu Nico- leanu, care n’a murit (le foame mulțumită înaltei prietenii a lui Urechia, și care cu toate aceste, ne mai putend suferi o viață răstrânsâ în raport cu mijloacele prietenului șefi, cu Simțirile, aspirările și cerințele taletului șefi, să sinucise, dar, îmi zise atun -I streinul cum de iu vă asociațl, dacă guvern și public sunt nepăsători ? -Cum de nu vă dațl măna o grupă de oameni jnteligențl,^-bârbpțl și femei? —Cum de nu vă constituițiîntr’o socie- tate care,în toate județele,-r prin apeluri la donațiuni — prin organizări de serate literare sau teatrale, — pri strângere de obiecte și Organizări de tombole,— în fine prin toate mij- loacele admise, —să formați un capital de două sad trei Sute de mii de franci, — astă-zi cu o mie, —mâine cu zece mii, — penă ce la urmă, veți putea să înjghiebațl, având un temeiiî material, o adevărată și puternică mișcare intelectuală ? Cum?... Această întrebare era dreaptă: - Mi-o pusesem și ett adesea ori. — O discutasem și eu adesea ori cu prietenii mei de la „Literatori,. — ănsă, — niminl nu voia s’o creadă practică. Constituirea Societății noastre, puțin în urmă, veni și începu să dovedească faptu că și eti și streinul aveam dreptate. Rămâne acums», ca lucrul se meargă pe calea începută www.digjtmc.ro &96 . LITERATORUL J---"" ■<•’' ‘ ' T-t-T---p------------------ Firește că o asemenea inițiativă este cutezătoare^ căci “provoacă invidie crțiar în ini- mile unora dintre confrații noștri! de pe la; diferite ziare. In adevăr,— de câtă-va vreme, -< „Literatorul" pare aii luat de țmtă a celor mal nerușinate atacuri. Snsă, — ce! carii ne atacă; nu fac de cât a ’șl da fața ăl mal mult, -runil, ignoranța, — alții, pasiunea, H Persoana mea mal ales, este ecspusă mal mult, pentru ’cuventul, eă în poetica Ro- mână,—am avut o pretențiune de la care nu mă daii înlături,-»-și anum&: Acera de ă deș- chide o nouă cale, și de a forma școală. Iată âncă un alt jeaz care să dovedească aceasta pe lângă Cel adus la început j Tntr’unul din Capitolele mele Filosofice, publicate în „Literatorul" No. 6, 7 și 8, am spus că viermii nasc din descompunerea cadavrelor. Tot prin broșura redactată de d. Nădejde să tăgăduiește mal ânteitt afirmarea ce făceam că dintr’o materie neînsuflețită în aparență, pot să nască și ființe vil; la urmă, sunt trimes la școală, să aflu că viermi nasc din ouă de muște 1 Multe muște trebue să oboare prin capetele tinerilor ce cutează să scrie asemenea năzdrăvănii. De astă-zl înainte dar, viermi! vor naște din ouă de muște, și muștele, din ouă de furnica sad de alte insecte, de pâre-ceț din ouăle pe Care lă depun ele, în loc șă nască ot muște, nu nasc de cât viermi I Urmând acestei ecstraordinare teorii, pentru a rămâne în logică, nu să poată con- chide de cât, că din ouăle de găină nasc rațe, din cele de rață, berze și din răbdări prăjite, Nădejdi! Se vede că autorul acelui articol îșl ia stai ea dumnealui eescepțională, și o aplică la toate vleitățile de pe fața pământului! — Noi, pentru a’I face pe plac, admitem că domnia-sa a putut, <- printr’o minune a naturii, - să nu iasătot om din om, — dar, — re zultă oare din faptul că, la intrarea sa în viață ureichile, i s’au lungit ceva mai mult ca de obiceifi, iar șira spinării încovoiându-i-se, a ajuns să dea cu brațelede pământ, rezultă, oare că trebue să aplice pcscepția ce s’a îndeplinit prin nașterea sa, la întregul sistem animali... Dacă domn I de la Contimporanul ar fi Citit zoologia ce ’mi recomandă cu atâta grațiozitate, ar fi văzut că această cestiune este de un domen qu totul mal înalt de cât acela compatibil cu niște cărți elementare de studiti,^ânsă, -1 tot într’o vreme, — s’ar fi interesat poate, să citească cercetările știincifice cele mal recente, și ar fi aflat, că asu pra modulul de naștere al viermilor, egzistă o serie de teorii cu totul controversate, în tre care, cea mal de admis pare a fi și versiunea adoptată de mine, versiune ce constă din afirmarea că „viermii de cadavre nasc din forțele' himice ale materiei în descompunere aflată în contact cu aerul,? Iar nici de pum din ouă de muște saîi de rață I In ceia ce privește cea-l-altă afirmare ce să face, sprijinindu-Se că nu este adevărat că din cadavru saiî din ori-ce altă materie anorganică, pot să nască ființe vii șatt organice autorul articolului din Contiporanul este tot atât de nenonorocit ’ Dumnealui, pe cât să vede, este lipsit cu totul «de cunoștințe căci întraltfel ar fl citit cât de în treacăt teoria, fermenților, ilustiele descoperiri ale lui Pasteur, principiul www.digibuc.ro LITERATORUL 597 pus înainte de leibnitz, sau cel puțin, faptul pozitv în știința A fermenț' sunt înce putui vieții organice născută, din mater’a sa i viața anorganică Ș' că, cnsușl descompu- nerea unei materii animale sau vegetale nu este de cat o fermentare putrida. In această privință, dacă dumnea ui urăște atât de mult cărțile științific în cât cade în sincopă la vederea lor, putem se’I recomandăm, ca mi'loc de a învăța carte cu un mod mal plăcut, operile lui Figuier care, de și scrise subt o formă poetică și popu Iară, nu sunt de cât o compilare egzactă a lucrurilor cele mal științifice șl a descope- ririlor relativ recente ! Iată chiar cate-va rendun din „Le lendemain de la mort: (pag 56; rândul 12). „Materia corpului omenesc nu si distruge; ea nu face de cat a sl schimba forma si „subt această altă formă recompune nuoi substanțe organice.0 Acuma — pentru că tot sunt în ceartă cu unii și cu alții, — voit) spune că o furtună colosală este in momentul de a să ridica în potriva mea p -ntru că am întreprins această analiză asupra lui Bhrama-Alecsandri. Di cesiunea ce am făcut în acest capitol, este de sigur mare, dar digre iunile, intră în sistemul meu de a face putincios ca o ana iză atât de meticuloasă, să nu devie obosi oaie. Nu știi de vo’u ajunge saă nu la acest rezultat, dar sunt convins c< fulgerile din furtuna de care am vorbit, — dacă va izbucni, — nu vor fi de cât nis e curate fu gere de tea ru, cu totul trebuincioase cadrului criticei mele spre a face spectacolul și mal interesant. Și știtl cine vor fi nuoil Jupiterl? .. Convorbirile literare cu un d. Creăngă, popă- despopit, și Romanul, cu d. Dame, fără îndoiala! Jupiter Creangă, să pregătește să’ml combată analiza spunânduml că sunt de ori- gină Poloneză;... mal remâne MoiseDame, care să me numească ovreiîi! Numele domnului Creangă este cu toate aceste poetic, și auzului meti, îl plac ase- menea consonanțe! Dar o creangă nu este un arbor, și când se apucă gărgăunii să zbîr- năie prin frunze, creanga devine puțin plăcută. Plâng pe d. Alecsandri de ’șl va adăposti talentul la o asemenea umbră, căci, poe-^ ziile sale nu vor putea să scape da arșița soarelui. Și tocmai de lumină, — de soare, trebuie să se ferească premiatul de la Montpe- lier, căci mal tot ce a scris este o picătură de rouă ce se poate lezne evapora. Numai în acest mod se esplică răsunetul ce ele aii avut odinioară: Ele aii fermecat mulțimea pentru că mulțimea nu analizează nicl-o dată. Farmecul ensă, a fost trecător. — Să pare în adevăr, că o dată cu timpul Haidu ‘ilor ce s’a dus lăsând abia o urmă, — timp pe lângă care talentul d-lul Alecsandri să învârtește necontenit, — s’a risipit și acel far- mec ne mal lăsând în urmă’I de cât sărmanul volum de ddine ale cărui pagine par a fi frunzele uscate ce odinioară împodobeați pădurea. Vor fi, de sigur, persoane cărora, să le mal placă și astăzi poeziile de acest fel. Ensă, mă îndoiesc că se vor găsi oameni de gust, care să se mal entuziazmeze, bune-oare de Cântecul Haiducesc, ce urmează în volum, după Strunga pe care am analizat’o deja: CÂNTEC HAIDUCESC „Iarna vine, vara trece, „Si pădurea s’a rărit! „Ziua ’I viscol, noaptea *1 rece, „Greul vieții a sosit!" www.digibuc.ro 598 LITERATORUL „Iarna vine, vara trece", sail „ziua trece, noaptea «Ine“„Sâft Iar: „trece noaptea, vine ziua*, sunt niște fraze atât de comune, în cât, ori-cine, âr putea cu înlezriire să compună sute de asemenea poeziî. „Și pădurea s’a rărit" Fără îndoială, — dacă „vine iarna pi trece varcu!" „Ziua’l viscol, noaptea’i rece l" Nimic mai adevărat !t-dacă ziua a fost viscol, cu greă s’ar fi putut întâmpla ca noaptea să nu fie rece. „Greul vieții a sosit!" Și ideia si versul sunt admirabile. „dât mi-a fi Iarna de mare „Ce-o să facem, val de noi! „Fără codru, fără soare „Far’ de bani, făr1 de ciocoi." Haiducii aii deplină dreptate, — dar de ce, —într’un loc : „Fără codrp, fard soare*, și într’altul „Făr’ de ?" Să putea zice cu înleznire ; „Fără codru, fără soare „Fără bani fără ciocoi." Mal departe. Haiducul din cântec, să adresează la un corb: „Sal jpe creanga cea uscată „Dragă corbi, corbișor, „Vezi în calea depărtată „Nu’I zări vr’un călător?" Dacă Haiducii se vor lăsa în nădejdea corbilor, apoi, slab temeiîi! Dar: ,Dragă corbi, corbișor ?"—Ce însemnează „dragă corbi?" Ne fiind Moldovean am stat mult până să ’I daii de socoteală. Dragă corbi, pe cât se pare, feste: dragă corbe, ia» dragă corbe, nu este altceva de cât dragă cor bulei Un fel de nod sistem de a se îmbunătăți limba unei țări! Astfel, —după d. Aleesandri, — s’af putea zice: dragă cale și dragă boue, in loc de dragă calule pi dragă boule! „Călător cu punga plină „Și cu șal la cap legat, „Să’mî mal cerc astă rugini „Și să’ml fac bani de iernat. „Daleul codre, frâțioare, „Cfe’țl făcuși frunzișul des jfUnde ’n pândă, la răcoare, ^Stam sunând din frdnzl ades? www.digi1nic.ro LITERATORUL____________t ______________, 599 dodre este ca și corbe;—codre, este dar, în lop db codrule l Sunând din frunze, este pus iar, în loc de cântând din frunze. .Trece vara, iarnă vine, „Și tu, codre, te-al uscat. „Trece vara, și ca tine „Florile mi-am scuturat! Etcaetera, etcaetera! După, acest cântec, urmează „Fet logofăt, poezie fără nin-o însemnătate, (pag, 65). Aceea ce răsare din ea nu este de cât o simplă beție de cuvinte; Luceafăr din stele Cu dulci porumbele Pe față de crin. (Pag. 65. vers 10) Mai ânteiu: — din stele, nu este bine zid: Luceaferul nu este din stele ci dintre stele. Al duoilea. —Ce-ad a face,— ce sunt, —ce însemnează, acele dulci porumbele pe față de crin ? Păsărea de munte Cu salbă pe frunte, Cu salbă de flori .[Pag. 66. vers 1) Pentru d. Alecsandri, femeia nu este nici-o dată femeie: Ea este aci o căprioară, aci o gazelă, aci alt animal, și la urma urmei ajunge să facă dintrensa o păsărea de munte căreia ii pune pe frunte o salbă de florii — îndată dupe această poezie, găsim Hora. Multe părți sunt frumoase! „Iată 1 Hora .să pornește „Subt stejar, la rădăcină. „Iată! Hora s& ’nvîrtește... „Vină, puica, vină!“ • e -e ...... e . „Mi-am pus flori la pălărie, „Mi-am pus flori, mi-am pus mărgele, „S6 se uite ci| mândrie Pwîcwța la ele! „Astăzi horele sunt -pline! „Crape-mi sura opincuță „Și sâ mor în joc.eu tine „Mario, Mariuță”1' Hora, de și plină de Intonări schimbate; (Egzemplu: „Putcuțâ la ele!" (pag. 69, vers 2) de și conținând și diftongări (Egzemplu: Mărluță în loc de Mări-uță, pag. 70, vers 4); de www.digitmc.ro 600 , literatOrol și având mtilte versuri ce nu sunt de Cât curate, umpluturii Reclamate de rimă (EgzemplUi „Astăzi, horele sunt pline* (pag 70, vers 1), .este, & poezie cu parfum suav. „Crape-mî sura opincuța „Și să mor în joc cu țipe „Mario, Mărluța* este un tabloii: Pare că și vezi pe îndrăgostitul țăran jucând, sărind în dreapta, sărind în stânga,—și bătând pământul cu piciorul ca un nebun, căci omul amorezat, de când lumea, nu este altceva! Vom trece peste Zburătorul ce urmează la pagina 71, Această poezie face parte din umplutura volumului, și ar fi să ne pierdem timpul, analizând’o. în treaceț ensă, vom spune că în ka dăm peste un Moldovenizm: Mărgică din mărgea'. (Pag? 72, strofa 3, vers 3) Sosim la Tătarul, - ’un cap de operă în toată puterea cuvântului. Păcat numai că nu este Ieșit din condeiul d-lul Alecsandri: Energia versurilor, ari fi fost singură de ajuns ca să ne dovedească aceasta dacă nu ne-ar spune-o ânsușl poetul înscriind sub titlul poeziei că esteî Cântec velchiu. Q reproducem, d oare-ce știm, că pentru orl-cine, este o adevărată plăcere^ a citi și iar *»dâti, tot ce a Ieșit dm inima poporului: TATARUL Cânte* nchii Mal Tătare, ține ’țl calul, Măi Tătare, strânge’! frâul, Măi Tătare, lasă malul, Nu cerca a trecș rîul, Că pe crucea sfintei lege, De voi duol, peste hotare Nimic, zău, nu s’a alege,' Mal Tătare, măi Tătare! Măi Tătare, dă-nâ pace, Măi Tătare, stăl, nu trece, Măi Tatare, nu mă face, Să’țl sfărîm capul în zecel Că de sus, de pe movilă De-oiu zvîrh ghioaga cea mare, Zău, țî-oiu plânge chiar de milă, Măi Tatare, mal Tătare l Măi Tătare-unde ’țl-e pala? Măi Tătare unde ’țl-e calul ? Măi Tătare-unde ’țl-e fala?... Nu spuseiu să nu treci malul? Nu știai tu, măi vecine, Ce ’l Românul în turbare1? Corbii mușcă-acum din tine, Mal Tătare, măi Ta are! www.digi1nic.ro LITERATORUL 60Î » ? ■ ■ । ■■ ■ i -?■ ' Ty I 11 A — V ■ r 1 —*'»£’ ■ 1 T- ' ■ - 1 ■ — n—t ■ *.i»T ,. , .h. >■ ■ , , Revenim acuma, cu oare-caref regret, la poeziile d-luf Alexandri. Cinei-Cinei, (pag. 77). Mândfulițd db la Munte, pag, 79) Dorul Româncei, pag. 83) Cântec Ostășesc, (pag. 84) Dorul, (pag. 86) Doina iubirii (pag. 88), sunt toate poezii pe care de sigur le ați citit în colecția Dorului unde le și este locul. Linbagiul, sad moneda poetică din aceste bucăți este cu desăvîrșire vulgar. „S6 culegem împreună, „Tu, fragi roși de prin pășună, „Eu, crini albi pe sinul tău. (veri Mendrulița de la munte; pag. 79; vers J) IU Cântec Ostășesc, refrenul este cel următor: (vezi pag. 83) „Sai, volnice, și nechiază „Ager, falnic ca un zmeu, „Căci am inimă vitează „Și credință ’n Dumnezeul Cât de departe suntem de Măi Tătare J — O ecscepție de la limbagiul comun, face în poezia DorM, (pag. 85) următoarea strofă: l Mi-e dor, rpi-e dor de tine, ^îngeraș cu dulci luminef „AhJ Mi-e uor'și plâng cu jale „Toi privind în cale !K Iu poezia Doina Iubirii (pag. 87), a limbagiu consun SkV» sărăcie de idei, notăm intre altele, aceste două versuri: „Trece vara cea ’nflorită, „Trece vara cea iubita" Versul al douilea nu să deosibește de cel d’ântâid de pat pnntr’un singur cuvănt! iubită. „Trece vara cea ’nflorita, „Trece vara cea.<. iubită" Nu este greii de a întocmi în modul acesta Volume întregi: „Vine iarna înghietată, „Vine iarna,,,. blestemată'." Găsim însă, în aceiaș poezie o ecscepție de la limbagiul comun, și o ecscepție strălucită; „86 mă lași a săruta „Două flori pe fața ta: „Una ’n câmpul raiului „Alta ’n -cuibul graiului l www.digi1nic.ro 602 LITERATORUL Cu această poezie se închieie în volumul Doinelor tot ce este al d-lul Alecsandri, căci după densa, nu mal urmează de cât liarioara-Florioara, un fel de hoție sevîrșită de 1 poet în paguba poporului. Marioara-Florioară, subt titlul căreia d. Alecsandri nu pune de cât „legendă", după părerea mea, nu’și avea locul, ca și Tătarul, între operile sale proprii. Ea trebuia publi- cată în volumul de „Poezii populare*. Dar d. Alecsandri a voit să ne lase ne-domirițl că doar de-om crede că este ieșită din condeiul seă. Al. A. Kacedonski. {va urma) NOAPTEA DE 14 NOEMBRE (’) - DOMNIȘOAREI MIMI - Dulce Noapte! Dulce Noapte! te-ai săpat în a mea minte Și de tine ’n tot d’auna îmi voi ti readuce-aminte... De acele ore tainici ce zburară ca un vis Și de-acele ore ’n care lângă dânsa, în îmi”'3- Ascultam blândele șoapte de amor și fer? Șoapte scumpe ca un cânte -DOMNIȘOAREI MIMI- Când în sala cea lucsoasă baiu ’ncepe să se întindă Ș’apar Doamnele ’hbrăcate în matase și în flori, Atunci’ pare că te afli subt a cerului oglindă, Unde oichii de femeie suntluceaferî arzători. Dar pe mine nu me ’ncântă nici luceaferî, nici zîmbire, Pentru mine e ’ntunerec când lipsești din jurul med... Tu ești scumpa mea Regină, tu ești dulcea mea iubire, Vreaîi să te privesc într’una, Vreau să te iubesc mered. R. Vaicea 1882 Noembrie 23 AL H. Zugrăveseu D-ȘOAREI N. Sad aproape, sad departe Ca un fulger luminezi, Eiî te văd, — dar nu 'am parte Disperarea mea s o crezi. Ești un ânger, ești un gîde Ai un suflet bun și rău.., Soarta este care ’și ride De destinul meii ș’al tăii I www.digibuc.ro 606 llTDRATOfttJL Ești aceea ce să vede. Va ‘chip gingaș de Iubit, Dar l&ebun cine va crede "Idealul săfi găsit. 1882, Decembre 11. Th. C. Penciulescu. TE ’NȚELEG O1 ȚEPEȘ... Te ‘pțeleg 0 ! Țepeș-Vodă, Țepeș-Vodă mare Domn Ș’aș voi să te văd astă-zi Deșteptându-te din somnl Simt în mine 6âte-o dată O mânie ca ș’a ta, Și de-ar fi ca să’țl Taft locul Țepeș, ep te-aș imita! Visurile tale sumbre Pentru mine fiu simt nuoî,.. Țepeș, Tepes, lasă’ți groapa Să mal vil și printre noi l Ăl. A. Macedonski JE TAI VUE.. Traduction de la poăsie Roumaine de Mr. Al. A Macedonski: j,Te-am văzut. Je t’ai vue et tres bien vue Et mes yeux font reconnue, Toi de mon bonheur ’passe Souvenir non bffacb! Lui te debitait sa prose, Son âmour a l’eau. de rose, Mais lui, ce n’btait pas moi,— C’dtait toi sans etre toi! Helene Falcoyano www.digi1nic.ro LITERATORUL do? —fc. -A I> I O Fragment după Lord Biron, din Child-Horald Adio țara mea natală, De țărmul tăd m’am depărtat, Și cântă paserea fatală Și valul geme ne’ncetat. Corabia, fugind egzală Suspine triste și profunde Iar soarele dispare ’n unde : Adio țara mea natală! O altă zi și alt declin Vederile o să’mî izbească Și cșrul mâine-o să’mî zîmbească, Dar nu și scumpul med cămin 1 peșeft, castelul med cel falnic E mut de orî-ce cântec drag l Pe ziduri crește mușchiul jalnic Și urlă câinii mei în prag! Apropierte, scutiere, Și spune-mi tainica’țl durere De- valuri oare te ’ngrozești ?... Corabia este ușoară Ca pasereao ce ’n aler zboară !.. De ce în lacrăml te topești ?... Apropie-te scutiere Și spune-mi tainica’țl durere! — De valuri nu mă îngrozesc, Dar am lăsat acas’ stăpâne, Părinții care mă jelesc Tîrîndd-șl zilele bătrâne I www.digibuc.ro 608 Literatorul Străin în lume este greii.. Mă simt mâhnit și amărît... Stăpâne, nu mal am de cât Pe dumneata și Dumnezeii 1 «Când, am plecat, bunul meii tată Plângănd m’a bine-cuvăntat, Par maica rriea, nemângâiată. Cu dor adânc m’a sărutat !« — Destule lacrăml scutiere,..» Durerea, văd că’țî șade bine, Dar cât n’aș da pe-a ta durere Să pot să plâng și eii ca tine! Dă-mi mâna ’ncoace, scutiere, Voiesc ca mâna să mi-o strângi Spunându-mi pentru ce mai plângi... Plângi tu de teamă sail durere? — „Cum are teamă ca să’mi fie Atunci când sunt cu dumneata?... Eiî am o tânără soție Și ea mi-a zis: Nu mă uita ! «Pe când plutesc pe-această undă, Iubiți copil! la sîn vă ține 1 Ea ensă, ce-o să vă răspundă Când voi veți întreba de mine?“... — Destule lacrăml și ’ntristare: De dorul tău compătimesc. Dar eii trăesc în nepăsare Și *n urma mea voios privesc! Amantă saii soție,—toate Femeile să potrivesc Și dacă inimă aii poate Destul de bine-o tăinuiesc I www.digi1nic.ro LITERATORUL 609 Purtând, în pieptul meti o stâncă Eu n’o mal am spre-a se mai frânge, Dar n’am durere mal adâncă De .cât de-a nu avea ce plânge! Al. Â, Macedonski. ECSTRASE DIN ZIARE Citim în curierul Bucureștilor din Binele Public de la 26 Noembre 1882'. Privesc florile de pe geam, pe care o mână ascynsă le-a brodat și par’că ’ml vor- be sc în limbagiul florilor despre iarnă. Iată un buchet de pietre tot ca 'buchetul de flori adevărate. Florile adevărate se usucă, florile de ghiață se topesc. Par’că tot aceiași mână le-aC adunat,le a legat în panglicuțe'șimi le-apus înaintea ochilor. Aceste flori îmi amintesc de buchetul poetului Macedonski, buchet ce miroase ca cele mal suave flori și care nu se va usca nici o dată. Căci trimițându’l acelei Mărie, poate ’l-a compus din flori neperitoare, luate din gră- dina inimel sale, și ’l-a însoțit de sărutări și de lacrimi. Iată acest buchet: Era un cer umplut de soare Când ți-am adus într'un buchet Iubirea mea mistuitoare Și-al inimel adând secret: Buchie u-a fost a mea junie, Și daca asta-zi s’a uscat, Tu poate nu ’l-al sărutat Maria mea Mărie! De veci ne-a despărțit destinul... O știi și tu, o știu și eu, Dar când iubirea e ca vinul Să te deăbețl e greu,—e greu! In orele de reverie, De mal ții minte-acel buchet, Gândește-te și la poet, Maria mea, Mărie! Cerem ertare d-lul Macedonski, că *ia-m furat acest buchet, ascuns de d-sa, așa de bine, prin cartoanele redacției „Literatoruluitt- Cerem ertare, căci cine știe dacă buchetul teii, poate nu va fi mirosit de nasurile cri- ticilor și bârfitorilor și mânjit de mâinile lor. Vorbirăm de „Literatorul" și ar fi păcat să trecem așa repede fără a spune că această revistă, atât de drăgălașă, care e mal mult un coș plin cu flori, se află pe toate mes- le de prin saloanele elegante și de prin bordșe. 3 www.digjtmc.ro 610 , LITERATORUL ? ' । ■'■■r.- ---n——:---------Jt. ’ 1 ț' " r u'‘n-11 1 ■-i ■'t-1 '? t ■hJ~‘ ' -- i—--r Citită, și recitită, de mulțimea iubitoare de literatură, sfâșiată adesea, ea ’și continuă calea sa frumoasă de a propaga gustul frumosului în toate straiele societății noastre, Și a trebuit o luptă mare, pentru ca la noi în țară o revistă și rtiaji ales o revistă literară să ajungă până la anul al IV-lea al egzistenței sale. Și meritul e cu atât mal mare când ne gândim, câte june talente s'ad dezvoltat la lumina acestei lămpi, câte crisalide ah devenit fluturi mari și frumoși, cu aripi poleite. Revistele literare la noi, aii avut mai toate o viață atât de efemeră, în cât aii mu- ,rit unele înainte de a se naște, altele dupe un an, altele dupe jlol. Convorbirile literare* singura revistă care trăește paal mult timp, nu îndeplinește toate condițiunile cerute unei reviste, din cauză că acel câți-va oameni cari s’ati grupat for- mând O societate, s’ail grupat numai pentru el singuri, Nu ad deschis e tribună liberă în care să ’și arate, flă-care opiniunile și să scrie flă-care dupe școala care-i convine. EI aii creat o revistă și pentrtf a avea fericire se publici ceva, trebue să te lepezi de toate ideile tale și să le îmbrățișezi pe ale lor. Un fel de monopol ne înțeles l.., Dem. Constantinescu-Teleor. In Binele Public din 10 Decembre 1882 citim următoarele asupra poezii- lor complecte ale lui Carol Scrob. Suntem spie sfârșitul anului 1882 , care se duce și el cu păcatele lui, unde s'atî dus toți frații lui mal mari, în necunoscut. In ultimele luni ale fiă-cărul an, care’șl iea ziua bună, de ordinat cade ploaiă marâ de opere, adecă de cărți scrise cu ori ce preț: calendare, unele vechi cărora li s’a j)rim<'- nit numai scoarțele și calendarul lunelor; altele, pline cu producțiunl bolnave, slăbănoage • altele imitațiunl neizbutite și pline de traducțiunl fără gust de prin ziarele și calendarele franceze și de prin nesărăturile nemțești, In de obște, literatura noastră calendaristică este slabă. Până și glumele, până și satira cârl îsl găsesc izvorul lor de scurgere în public, sunt în mare parte nesărate ca și cum, și batjocura ar fl un ce egzotic la noi, ca și cum, n’am fl născuțl cu aplicare la ns și la înfierare a tot ce e vițios și străin. In această ploaie ănsă, de cărți scrise pentru anul nod, cel mal frumos, cel mal pre țîos prezent ce literatura acestui an face urmașului săd, este, fără îndoială, volumul de poezii comple te ale d-lul Carol Scrob, editate de librăria Haimann. * Carol Scrob... Iată un nume ce va trăi, de și omul poartă la brîil semnul morțil, sabia. E un vizionar acest d. Carol Scrob I Un om pe care nu toată lumea ’l înțelege. Ziua și noaptea tresare la un nume. Continuu e terît de o închipuire. In mijlocul cântecului se oprește ca să asculte de nu cumva îl îngână o făptură, care stă In mintea Iul — un substantiv abstract I O vede, îl vorbește din ochi, din buze; sunt alături amândoi. Ea. ’și încovoa'e albele www.digi1nic.ro LITERATORUL 611 iei brațe, albe și reci ca zăpada, pe dupe gâtul lui, pe dupe grumajil, pe care stă țintuit un cap care visează și traduce iubirea tutulor în iubirea lui și iubireâ lui în poeziă. Scrob n’aude sdrângăitul săbiei care se târăște, uitată > după dânsul; nu vede că’I îmbrăcat în mondir și că în cap poartă chipiu, că are pe umeri fepolete...la cazarmă sail acasă, de se oglindește în cristal sad în apă, e urmărit necontenit d’aceia’șl întrupare a unei iubiri într’un chip de înger cu inimă de femeie. Planăm mal sus de lume și, de umblăm prin tină Cu sufletele suntem în raze și lumină. (1) Poetul a zis’o Poetul a simțit’o. De vrei sâ’l înțelegi trebue să te ridici cu sufletul în regiunea de raze și de lumină în care trăiește dânsul. SS’l judeci ca un poet. In d-, Scrob —în om —e un fond neprețuit de simțire și a fost și o durere ascuțită care a încrețit când-va undele unei iubiri timpurii și care a remas și se menține în stare de dor. Volumul săli — nu mai puțin da 216 cântece—pare a fi închinat uneia, numai. Dupe naivitatea dulce cu care ți-o spune, al crede că, când-va, au trăit în lume numai el și ea. Și totuși, d. Scrob, a trăit cu noi cu toți, și cunoscuțl șî necunoscuțl; a iubit cu noi, a ’nșelat și a fost înșelat, a rîs și a plâns în cor cu toată pleiada de nimicuri trecă- toare, de carș îșl rîde timpul și pe cari, el, poetul, mai luminat cu mintea și cp inima mai încăpătoare, i-a plâns într’un vers, i-a cântat intr’o strofă. S’a mișcat, s’a plimbat, s’a impresionat în mijlocul aceluia’șl ocean de guri ce rîd, de ochi ce ard, de capete ce -amețesc, văpsite cu grund, spoite cu pudră. A strâns aceia’șl mână, a sărutat aceleași degete de mănușă, s’a aprins, ș’a nebu- nit dupe același automat strâns în corset, îmbrăcat dupe ultimele modele. A zis «te iubesc» aceluia’șl nimic, caie nimic n’avea între a treia și-a cincea coastă, din stânga. Apoi s’a liniștit. S’a strâns după ^rumurile iubirii fără noroc. S’a închis în casă și, la gura sobei, sdrobind cu flerul tăciunele care nu se mal stinge, ca și iubirea din inima lui, sad descriind arabescuri pe cenușă, i-au picat lacrimi -din ochi și mărgăritare de sa-, tiră din condeid! E -o sa1tiră lungă și neobositoare poezia d-lul Scrob. Veninul ce a cules ani întregi dupe buzele unei amante șeii din gura lumii, l’a îndoit cu lacrimi și l’a dat publicului sâ’l bea. Și publicul ’l bea și ’l va bea cu nesațiti, flind-că paharul în care i ’l dă e de o ornamentații!tie ce încântă, și mirosul lichidului e de flori. 1) La aceste mersuri din eroare Don-Anton n’a menționat numele D-lm Macedonski care este autorul lor; noi însă ÎI mulțumim că s’a gândit să le citeze cu cUvinie at*t de elogioase Noța „Red * www.digibuc.ro 612 LITERATORUI Te-am chemat dar l-a mea voce AI fost surdă—n’al veniti Și de-atuncl, de dor, de lacrăml, Am îmbătrânit! Agi mă chemi să viii la tine Dar îți jur că nu mal pot; Nu mă lasă bătrânețea, Sunt bătrân... de tot! ... De totl ... Cinei mal de plâns? El, că a iubit-o ; șeii ea, că ’l chiamă tocmai acum ? De cine să te întristezi mal mult: de el că ’șl spune singur păsul săfl, de ea că după ce a strepădat o lume, trece cu rontul și pe la el ?! Prea târziii 1 E bătrân de tot... Și nu o poate servi nici cu ce'I mai rămâne unui om, în lipsă de iubire. Și ast-fel, amice Constantinescule, iubitul tăil d. Scrob nu p6te fi destul de zugrăvit daca i se dă numele comun de „poetul durerii și al inimei" Toți poeții sunt al inimel și al durerii. Durerea și inima sunț cauza și isvorul poeziei. Mă mir cum aii uitat bătrânii aceasta. In d. Scrob e ceva maț mult de cât durere și inimă. E o picătură de geniii, sub chipiil, dar nu pentru chipiii. Poezia lui are un colorit dulce și espresiv. Sub condeiul lui durerea se îngână molatic cu batjocura ușoară, cu surîsul mușcător ce flutură nebunatic la colțul gurel unei femei rafinate saii unul copil sglobiu. D-nul Scrob este satira iubirii, satiră dulce, ademenitoare, cu care ’țî petreci nopți în- tregi ca să ’țî rîzl de nevoile sufletesc! și trupești; cu care să înfierezi, ușor, >ușor, în căt Se n’o revolți, pe femeia cure nu te-a înțeles și să ’țî adu I aminte de versetul: Si jeilnesse savait.. Si vieillesse pouvait. Am căutat să esplic pe d. Scrob, nu să ’l judec. Cu poeziele de pân’acum, poetul a arătat numai de câtă putere poetică e înzestrat de natură. Așteptăm să ’l vedem încercându-se la scrieri mal lungi, se lase acele drăgăstoase versuri de câte câte-va rânduri și să ne fermece cu bucăți mal lungi, fie și cu proză, căci proză n’are de loc d-1 Scrob. Paginele de la sfârșitul volumului nu sunt proză, sunt ver- suri — nici șchioape, nici perfecte — versuri fără rimă și fără număr. D-nu Haimann are recunoștința șl-a d-lul Scrob și-a noastră, adică a publicului cititor-că a strâns într’un volum frumos imprimat, toate lacrimile, cum le numește au- torul, ce'I aii curs pen’acum și le a rânduit pe hârtie prin mijlocirea vâ fulul condemlul N’o să facQ avere cu aceste lacrimi Asta o știu bine, sunt încredințat Daro s&’țl rttnaie alt câștig mai sigur: E recunoștința că le ai adunat. www.digibuc.ro LITERATORII 613 Zice autorul către editor, într’un minut de aducere aminte că literatura are curs scă- zut în piață la noi. In alte țări publicul plătește datoriele scriitorului către editor. Ea noi, poetul se plătește singur în versuri, cu recunoștința. La începutul volumului, autorului ’I a plăcut să piuă o scrisoare-respuns a d-lul V. Alecsandri, după care urmează apoi o prefață de d. G. Sion. Gustul filonichiă n’are, zice o vorbă veche 1 Această procedare o cred greșită. Bătrânii sunt din alte timpuri, tineri sunt din altele. E o deosibire mare de la unii la alții și ca oameni și ca scriitori. Tinerii înțeleg' pe premergătorii lor; bătrânii ănsă d’abia ’șl pot da seama de mișca- rea care se efectuează sub ochii lor și dacă nu i se pot împotrivi, ștafi nepăsători, în nepu- tință de a o ajuta și protege și când vor să se achite, delicat, de vr’p obligațiune se iii scrisori ca cea publicată în capul volumului d-lui Scrob. Părerea mea e că tinerii să respecte pe bătrăni, dar când e vorba de luptă să nu le ceară ajutor. Cu aceasta mal mult îi satirisează, și ei, atuncij sunt în dreptul lor, să răs- punză cu câte o prefață ca cea semnată de d. Sion. Dacă autorul ar fi vrut cu ori ce preț să aibă o prefață, împrumuta mal bme pa- lavrele apărtfte în foiletonul „României Libere" de acum câte-va luni asupra poeziei dom- ni el-sale și semnate de un prieten al săii de luptă d. Duiliu Zamfirescu. Don Anton. Citim în ,,Foaia României" din București următoarea poezie publicată șl în Aurora din Târgoviște. POETULUI AL. A. MAGEDONSKI AI vSzut această lume, astă tragi-comedie, Unde totul s& agită cu un zgomot infernal, Unde’s plânsele și rîsurl... și c’o nouă melodie Ne-ai cântat pe a ta liră tot ce este mal real. Ne-ai cântat realitatea cu accente plângătoare Și din ochi tu ne-ai zmuls lacrimi, ascultând cântarea ta, Pentru cel ce n’are pâine și cerșește în plânsoare Pe la ușile streine să’șl aline foamea sa. Pentru cel ce fără vină a sa viață ’și-o sfîrșește In egziluri.,, — O poete, al scos plâns Dumnezeiesc, Și-ai cântat s’alinl un suflet, unde chinul locuiește Unde suferințl se’ncuibă și durerile trăesc l www.digi1nic.ro 614 LITERATORUL Af lovit în tiranie* ai luptat ou nedreptatea, Pe-asupriți chiemî împrejuru'ți, chleml pe drepți a te-asculta Și din coardele’ți într’una s6 eczălâ libertatea Și iubirea ți-este scopul, pacea este ținta tal Aurelia. București 1882. POESII COMPLECLE DE CAROL SCROB î—!-------------------------• Soldat și poet!.. Ensă soldatul Scrob îșl aduce aminte că cuceririle literare ale Romei aii supraviețuit Imperiului. Timpul a distrus multe din monumentele ce mărturiseai! victoriile militare; victo- riile inteligenței trăesc și vor trăi etern în omenire. Unde sunt imperiile fundate, de cuceritori, începând de la Âlecsandru până la Na- poleon ? Eliadd trăește, Eneida, Erusalimul liberat, Paradisul pierdut, tragediile lui Euripide, Corneille} Racine, SchaTcespeare, Sch/der, toate acestea trăiesc Și intacte. Cuceritorii cari al străbătut secolil aii fost meteoil teribili, ce aii încălzit momen- tan pământul fără a ’l face să fecondeze; poeții, filosofii, artiștii, prin creațiunile lor ge- niale ah transmis generațiunilor și secolilor ce au succedat lumina și progresul. Laurii acestora, câștigați prin luptele nobile ale inteligințel, ai! făcut să curgă lacrimi de îndu- ioșare. Laurii cuceritorilor, afi făcut să curgă lacrime de sânge. Dacă soldatul Scrob mal nainte de a fi făcut versurile sale, *ar fi citit pe poe- tul Scrob,- nu s’ar mai fi făcut soldat și negreșit ar fi produs versuri și mal variate. Poeții sunt compatrioțil aurore^. In regiunile prin cari sunt purtațl de imaginațiune, prafiil de pușcă nu ajunge, glonțul nu străbate văzduhul; poetul planează prea sus, el este invizibil profanilor și militarilor, ce port pe umăr instrumentele de distrugere. Poezia înnalță sufletul mal pre sus de vanitatea cuceririlor omenești. Da 1 poezia este cea mal sublimă și armonioasă ecspresiune a cugetării omeneștii Poezia este acel iz- vor misterios ce încântă urechia și transmite inimii avînturile imaginațiunil. Poezia este cultura nobilă a inteligențelor înnalte. Innălțarea treptată a spiritului uman, a inspirat pretutindeni opere poețice, ale căror frumuseți neperitoare, răspîndesc o strălucire fericită asupra țărilor sati locurilor ce le aii văzut născând, și astfel, lucrările poeților, formează inelele acestei mari înfrățiri li- terare ce va aduce întro zi negreșit pe oameni la o unire frățească. Ah !* câte suvenirl scumpe, câte tradițiunl, câte depozite sacre ale credințelor stră- bune, cSte tezaure ale culturii, nu atî fost transmise omenirii de către poeți prin Jim- bagiul. lor armonios și subljm. Toate popoarele aii numit poezia, limba Zeilor; dogmele religioase chiar, prin psalmii poetulul-rege David, ah fost transmise generațiunilor și secolilor ce s’ati succedat. www.digibuc.ro LITERATPRUL 616 Acordurile primitive ale ideilor traduse prin intonare, numai muzic și poezia a știut să și le concorde cu avîn urile inimii si să le multiplice perfecționându-le prin gust și ins pirațiune. Scrob este un poet, un neofit înnamorat de comorile spir’tulul; imaginațiunea sa tinde către a crea, dar l’ra muzei sale e hrănită numai din nspirațiunl erotice; Scrob îmi pare o divinitate din noii intrată In olimpul cugetării, un locu't r noii al lumel intelec tuale și curend va fi unul dintre reprezentanții greii de înlăturat al adevăratului talent. Imaginile sale sunt simple, delica e, rima de și nu este prea bogată, însă e sonoră și egzactă, formele nu tot d auna cur te, dar simplicita ea lor, este nobilă, dulce și suavă. Pitorescul nu constă în termenii de c re se se vă, ci in acea suavitate ce atinge gravând accentele inimii sale poetice în inima cititorului. Dintre multe a tele ale lui Scrob, iată una ce este un diamant rar: Aș voi din piept să’ml scot Inima cu dor cu tot Și s’o pun în pi ptul tătl Ca să simți precum simt etl. Ș’aș voi să rămân mut Vocea mea să’țl împrumut, Ca să ml spui și tu cu ea Ceia ce s’ascult ași vrea. Și atunci, nesimțitor, Să resping al tăfi amor, Și să fac precum faci tu: Tu să plângi, etl să zic : Nu! Daca stilul este omul; inima este tronul inteligenții. Scrob în fle-care din versurile sale, ne arată inimă poetică, talent adevărat, natural, grațios. Uni-sonul ănsă, modulat cu ori câtă grațiozitate, nu poate cu toate aceste, să for- meze armonia. O singură picătură de rouă pe o singură și aceiași nuanță de floare ne farmecă și ne captivează. Scrob, grațios, simplu și dulce în poeziile sale, nu este numai o speranță viitoare ci o afirmare a unei reușite sigure. Versurile sale sunt suspinurile sufletului săti, sunt flori —nu multicolore — dar cari promit fructe suave și delicate a căror recoltă este apropiată. Poezia a luat spontanei naștere în inima lui Scrob. A face versuri corecte și numai dupe cum a învățat cine-va este puțin, spiritele inferioare și îndoctrinate cari nu cugetă, numai acelea fac versuri frumoase și îngrijite, dar el nu zic de cât aceia ce ati zis și alții sati aceia ce ati învățat. O inspirațiune adevărat poetică chiar dacă nu este frumoasă și dupS regulă, strălucește ănsă, prin simplicitate și adevărate accente ale inimii poetului. Sunt versuri în Scrob, cari curg ca o apă lină, că- reia îl trebue prea puțin pentru a se apropia de perfecțiunea cristalului. www.digibuc.ro 616 "LITERATORUL Eiî îl volfi. numi privighetoarea dumbrăvilor iilbirel adânci. Lucrează, lucrează âncâ, lucrează mult, acesta este consiliul med de admirator al ta- lentului tâii și ’țl urez un viitor țesut cu perle- și împletit cu roze. Hal Iată una dintre aceste admirabile ghirlante: Pe geamul med pel "aburit Am scris un nume sfânt, Dar soarele a răsărit Ș’a șters acel cuvânt! Și în zăpadă am săpat O frază suspinând, Dar a mal nins și s’a ’ngropat Cuvintele pe rând. Atunci, în inimă am scris Acelaș nume sfânt, Aci va fi de veci închis, închis ca ’ntr’un mormânt 1 Dacă poezia n’ar fl egzistat, Scrob ar fi ghicit’o, căci inima sa este poetică, gîndirea sa inspirată. Dar un talent ori căt de rar, escepțional chiar, să nu uite că studiul și rebdarea este complementul neapărat al producțiunilor inteligințel celei mal fecunde. In cariera dificilă a literilor și în care va avea negreșit un mare succes, trebue să inspire un mare interes amicilor litteraturel Române; toți simțim o nespusă fericire de a saluta aparițiunea unul nod talent poetic în Scrob, și mal ales intr’o epocă în care toată lumea e absorbită de politica zilei șț cu atît mal mult într’o epocă, în care mulți poeți maturi, produc versuri nu tinere 'dar copilărești. Dacă ași fi făcut o critică analitică a poeziilor lui Scrob, .ași fi ales părți și blicățî întregi foarte frumoase, și în avîntul admirațiunil mele, punând în evidență și mal mult calitățile poetului, rău voitorii ar mal repeta' că Literatorul e o societate de admirație mutuală. O critică mal severă esțe de mare folps unul talent. Beranger zicea unul poet tânăr; „Que d’eloges on regrette dans Vage mâr d'avoir souvent prodiguăs au hasard. M’am ferit de elogii scumpul meu amic, poate și din condescendință câtre reputațiunile e- mise; sunt talente ce nasc, cărora le acordăm elogii pe cari le numim incuragiare. Mergi, mergi fericit poet, lucrează în delirul tău amoros, fă ânsă să resune toate Coardele lirei tale, mergi -cât lumea ideală, ce se deschide înaintețl, talentul și imaginați- unea ta te va duce departe, căci în limbagiul tău dulce și grațios Se oglindește o inimă de poet. Unește dar împrednă pe soldat și pe poetU. Unul cu spada, altul cu inima, a mândol vor apăra țara. Ștefan Velescn. www.digibuc.ro LITERATORUL 617 LA DOAMNA A. G... Când doi nori se sparg în luptă,, iese trăznetu ’n țîznire- Astfel inima-mi și capii la vedere’țl s’ad ciocnit Și din repedea ciocn’re, fulgerul ce a țișnit, Fuse crâncena iub’re. Și ori când și ’norî ce parte dacă eii te întelnesc Simt în creieri o furtună; — Inima-mi să revoltează, Vrând ca s ’șl destălnulască dorul ce o consumează, Dar cuvinte nu găsesc. Te revăd . . Inima’ntreagă în privire mi s’a strâns : Schinteiândă vrea să’șl spule focul ce o turmentează. . . Dar pe loc ca nori de ploaie dânsa se evaporează In al lacrimilor plâns. Miree» Dimitriadl. CURIERUL BUCUREȘTILOR. Găsim m Binele Public de la 18 Decembre, următoarele: Păpuși! Păpuși I... Acesta este strigătul ce ese din toate gurile—pe strade, prin saloane, prin magazinurl. Căci suntem în luna când păpușele și alte ființe ca ele, —ce le găsim trăind în povești și în bazme, —se cobor pe aripele lor ușoare și vin în lume. Și par’ că în această lună înviază atâtea cântece, atâtea basme, atâtea colinde; și face să treacă pe dinaintea ochilor noștri toți eroii legendari cu forme năsdrăvane. Și vedem atâtea păpuși, atâția harlechini, atâtea brezăi, atâtea figuri ce aii r6mas în lume de când oamenii erați toți copii. Aceste păpuși cu ochii lor mari, privesc lacomi la copil și la oameni, par că nu ’I ar fi văzut de mult. Și brezaia de la țară scuturând capul s6ti plin de făină și împodobit de clopoțel, pare că vorbește către lumea ce pare adunată pentru a asculta..... www.digibuc.ro 618 LITERATORUL Ce sunt aceste păpuși? Sunt niște ființe neînsuflețite, tovarășe ale inocenții copilărești, tova- rășe tot d’auna sincere. Și care par că vorbesc copiilor multe foarte multe și povestesc istorii din lumea păpușilor. Cu ochii lor npgnl saiî albaștri ca miozotul, cari se pot șterge cu de- getul ; cu mâini și cd picioare și luând secsul după hainele ce voeștl a’I da. Care mișcă mâinile și picioarele în toate părțile ca păiajeni. A trebuit pentru lumea copilărească, o altă lume mai inferioară: lumea păpușilor. In această lume e atâta naivitate în cât Polișinelil se supără când nu le vorbești și dacă nu’I poftești pe scaun. Si câtă veselie pe copiii cari se găsesc în mijlocul acestor prietini ne- însuflețiți, câtă convorbire, câtă gălăgie!.... Par’că numai isprăvesc vorba nici o dată, spuindu-le mereu cuvinte ce sunt siguri că le înțeleg.... Și vorbesc mult, întocmai cum vorbești cu un prietin intim, pe care nu l’al văijut de mult, căci e o apropiere mare între copil și păpușe. Iată ce cuvinte pune Eduard Pailleron, m gura a două copilițe, având amândouă câte o păpușe în brațe: — «Voyons? Oh! la chârie!.... C’est une demoiselle ? — Non madame. —Un garqon ?—Non madame il n’est rien, Puisqu’il n’a pas encore d’habits, vous voyez bien, Ce n’est pas un garqon, ce n’est pas une fille, C’est mon petit, voilă! Je defends qu’on l’habile... Les garqons voyez vous, madame, c’est brutal, Puis c’est toujours cocher quand on joue au cheval; Les filles, șa vous a des histoires afreuses. On les mărie et puis elles sont malheureuses, Et moi, je veux qu’il soit heureux, pauvre mignon /» Și în jocul copiilor se amestecă câte o barbă albă de bătrân care pri- vește ca un om de zăpadă la jocul copiilor. Și bătrân cum e, cu părul și cu barba albă, pare că întinerește și su- fletul se îmbracă pentru un moment în haina copilăriei. Copil îl întreabă de ce ’țl-e moșule barba albă?" www.digjbuc.ro LITERATORUL 619 El răspunde în gândul săfi. dând din cap : — M’a nins zăpada, a 80 de ierni și 'mi-a rămas capul și barba albă, cum rămân albe vârfurile munților peste care aii nins atâtea ierni. E o mișcare nervoasă care ține fără întrerupere aceste zile, toți cum- pără păpuși, jucării, cărți, cu marginile și cu scoarțele poleite. Cărți de povești și poezii. Ee poezii, în anul acesta destule: ale lui Macedonski, ale lui Carol Scrob. Și un vplum pus sub presă de d. D. N. Safir. Autorul acestui din urmă volum a anunțat un concert pentru a’și pu- tea tipări poeziele. Am fost în ziua ficsată la Ateneti, ca să văd cum a răspuns caritatea publică la apelul făcut de literatură. In sală se aflau patru spectatori, așteptând pe alți spectatori cari nu mai șoseau. Așteptând pe artiști care nu se mal zăriau. Am așteptat și eti cu el, și în loc de public și de artiști care promi- seseră că vor juca, am văzut intrând pe ușe indeferența și mizeria, amân- două ținându-se de mână, ca două rime de la două versuri. Figura miseriei galbenă neagră cu nuanțe verzi pe la încrețituri, pare a fi o figură de bronz neagră, și înfiorătoare. ’Ml am adus atunci aminte de un vers al lui Macedonski din poesia «Un beneficii!# : a La casă se strânsese vre o patru zeci de lei: » Și când -ajunge In uă ast-fel de stare, cum să nu cază tristul Icar, cu vise, cu amor, cu poezie? ! După cum a zis Depărățianu.. Și cum să nu vază poetul, în fie caie om 5 un reptil pe care dacă l’al hrăni numai cu miere tot îți va da numai venin mușcându-te. In capitală sufletele trăiesc în o atmosferă fle acid carbonic care le face apatice și reci ț în districte e mal multă viață, mal mult ocsigen care face ca inimile să bată mai tare și gândirea să se înalțe mal- sus. Să vă vorbesc de o zînă. O zînă care pe lăngă frumusețe și talente are o inimă atât de generoasă. D-ra Calliopi Zographos, dă concerte și serate literare pentru susținerea revistei „Literatorul11 Și lasă a cădea din gingașele el degete: melodiil, flori și aur!... www.digibuc.ro 620 LITERATORUL --r-,-■--—i-'-------<---------r—--------- . , --JJ---------------- |.'..'W—ț-r>- Aur pentru literatura română!... Literatura română această carte mare în care se înscrii! atâtea nume, fie alese fie nealese și din care cele mai multe sunt șterse de curentul de chior ce viitorul va sufla peste ele. Așa sunt sigur că aii cugetat mai bine mulți cari aii citit pe Romeo și Julieta tradus de d-1 Dim. Ion Ghica. Și cei care aii citit aceiași operă tradusă de d-1 Al. A. Macedonski Diferența între ele este ca de la cer până la pământ. D-1 D. Ghica a voit să ne dea testul întreg al piesei, traducând-o vorbă cu vorbă; dar dorința de a face versuri, și ancă versuri albe, l’a făcut să introducă cuvinte de tot neamu și frase de toate felurile, întortochiate și sucite, sacrificând adesea ideile. Și apoi ce limbă? A uitat că viitorul va privi la hainele cu care noi ne îmbrăcăm ideile noastre și va rîde cu hohote de noi. După cum noi rîdem de unele fotografii vechi în care costumele sunt cât se poate de fistichii Intru’un viitor curier voi pune fața. în față scene din traducere a d-lul Ghica și din a d-lui Macedonski și se va vedea că fie-care parte a d-lul Macedonski pare fi un sonet făcut aparte , iar piesa în total gălăcia ce face o privighetoare ascunsă într’un crâng înverzit. Privighetorile gonite de frigul iemel îșl iati adio de la noi și ne arată în sborul lor pe poeți șl pe prima done. -Cine n’a zis că d-șoara Gabbi în Aida, era uă privighetoare care cântă ascunsă în frunzile unul palmier. Cum maeștrii aii furat armonii din gura privighetorilor și le ah așter nut pe hârtie, ca sS le împrumute altor privighetori? Și mS gândiam că dacă atunci, în acel moment, vre uă sSrmank privi- ghetoare ascunsă în vre un colț al tavanului de la teatru — ar auzi pe uă soră a sa pe scenă — ce ar face? Dd sigur că ’l ar rdspunde!... Atunci natura ar fi pe deplin copiată, căci naturalul seamănă cu natura când maestrul este un mic Dumnezeii. Așa un pictor ajunsese culmea actuală a artei sale, dar, era desiluzionat www.digibuc.ro LITERATORUL 621 el voia să vază, natura într’un mod egzact copiată pe pânzele sale și văzând cât e de dificil aceasta, ’șl a închipuit un lucru foarte ciudat. Acela de a copia nimicul.... El hine, știți ce a făcut ? Un capo d’operă. L’a făcut dintr’o clipire de ochj 1... Si toți vedem în peretele s&Q înconjurat de o ramă groasă și poleită, — o pânză albă, ne având pe ea nici cel mai mic punt. Era ceva reușit și ajuns la culmea perfecției, dar n’avea nimic pe acea pânză, cum n’are zăpada cea albă nimic pe ea, cum n’are hârtia nescrisă nimic pe ea, cum n’ati scrierile unor poeți nimic în ele. Vorbiiîî de poeți și tocmai zilele aceștea ’mi căzură în mână patru versuri ale unul tânăr jpoet, ale locot. I. N. lancovescu, patru rânduri, dar destul, iată-le*. D’un groaznic foc de s’ar încinge Pământ și cer și stele, Etl aș fi ’n stare a le stinge Cu lacrimele mele !.,. Câtă simțire, și câte lăcrimi ca să 'poți stinge pământul, cerul și stelele când ar lua foc. Le va stinge lacrimele poetului, dar nu va putea să stingă un lucru mic de tot. Care ? Focul inimel sale. Dem. Constantinescu-Teleor. ERI Erî cerul era înnorat, Dar tu spre nori cândte-âi uitat In ochii tăi s'aîi adunat Și cerul s’a înseninat. Eri inima ’mi era voioasă, Dar c’o privire furioasă Din zioa mea neturburată tăcuși o noapte ’ntunecată, www.digibuc.ro LtTERATOROL 622 ________ ______________________y------------------------ Se vede c’al Voit să strâng Din ochi-țl norii blestemați, Să am în ochit mei secați Destule lacrimi ca să plâng' 18 Noembre 1882. Th. M. Stoenescu. -A racul și Armăsarul Fabulă. Un rac eșind din baltă, spre soare s6 trăgea D’andoaselea prin Iarbă. L- Un armăsar fugea Pe lângă el.—Și racul văzândul, cu haz mare Nevestei sale ’I zice: Ce-va demn de mirare Nevastă, eșl din baltă și vezi. . » zătî te crucește, O lighioană care d’andoaselea pășește. Așa neștiuătoril trecutului de jale Ca racul ne tot strigă, că dăm ’napoi din cale. 1882 Noembrie 19. Mircea Dimitriadi. PE GHEAȚA. O văd și-acum pe ghiață cu micele-I patiner Zburând cu-acelașl farmec pe recele cristal, Cum zboară rândunica pe luciul apel line, Clini barca legendară alunecă pe val !.. Părea că este-amorul cu ’nfiorărl sublime, Parea că-I o nălucă sub cerul neguros. Obraji ’I se ’nroșiră de-a văntului asprime, Dar chipu-I devenise mai fraged, mai frumos. Ași fi vuit atuncea s’o văd că șovăește, S’alerg în ajutoru-I ’nainte d’a cădea Și dând de-alunecușul, ce pasul el răpește, Să cad și eh pe ghiață alăturea cu ea, 1 Giurgiu 1882. Nieu N. Manicatidi. www.digibuc.ro LITERATORUL 62S ROMEO ȘI JULIETA. DOUÎ TRADUCERI. D. Macedonski a publicat în coloanele (^Literatorului,* anul trecut, tra- ducerea sa ce-a fost primită în unanimitate de Comitetul Teatral pe lângă o traducere identică a d-lul I)im. Ion Ghica. Astăzi d. Chica publicându-’și traducerea, punem față în față scene din amândouă. Traducerea d-lul Macedonski Traducerea d-lul Ghika. tabloul al treilea Camera Julietei. SCENA VIII, Romeo, Julieta, la urnă, Doica Julieta, (răzămându-sp de fereastra) Și deci;—vrei a te duce ?... Dar ziua e departe !.. Ascultă ce accente privighetoarea ’mparte l O! țiu e ciocârlia de care îmi vorbiși. Ci e pnvighietoarea ce ’p frunze auziși! Ea cântă toată noaptea și bea din flori răcoarea, Ol crede-mă Romeo, era privighetoarea. Romeo. Nu; Scumpă Julieto, te ’nșell.. am auzit Prea bine, acel cântec în noapte prelungiti Privighietoarea tace în frunze-aromitoare: E glas de ciocârlie a zilii-anunțătoare. In neguri să retrage al nopțel tainic duh!... E glas de ciocârlie pierdută în văzduh !... Priveste-acele raze pe cer înprăștiatel... In ele, Orientul eu dome înstelate Se mbracă cu încetul, și norii cel subțiri Ii coase ’n viorele și ’n roșii trandafiri! Privește-acele raze!.. Sunt razele-aurorii Țiznind din adâncime să poleiască norii! Privește!... Ale nopții făclii se sting și pier In pulberea de aur întinsă peste cer, Și zorile rîzănde din pulberea de astre, Coboară să se joace pe dealurile-albastre!... La drum m’așteaptă jale, ș’aicea, este-amor... Să plec, eu trebuiește, sau să rămâiu să mor! 0 aloovă în apartamentul Julieteî (Intră Romeo și Julieta) Julieta Ce, vrei să pleci ? Dar zorii sunt încă prea de parte. A fost privigătpare, nu ciocârlie, aceia Ce desceptă acuma urechia’ți ingrijată: In fie care noapte eâ colo 'n frunză cântă, O crede-mă, iubite, a fost privigătoare. Romeo Nu, nil, e cioșărlie de zi prevestite are, Nu e privigătdre. Și vezi, acolo, dragă Pășii țnai luminoase inaitând cu pismă Și străbătând prin ceața. încep, vezi, a se stinge Lucăfenl de noapte, și zioa ’n nerăbdare S’inalță jn piciore ca sa privească ’ncoce Din dogul muchiei negre al munților d acolo. Ori plec și scap de moarte ort stau și mori aicea, www.digibuc.ro 624 LITERATORUL, Julieta. Dai1 nu!... până la ziuă mai este-olungă oră, Ș’acea lumină este vre-o nouă meteoră Ce tibce arzătoare, prin spațiu căzând. S6 ’țl lumineze calea, spre Mantova plecând 1 Rămâi ancă o clipă, și spune-mi ancă mie Amorul tău! Romeo. EI bine, pe vpia ta să fie!... Surprinză-mă aicea, fiind-că tu mi-o cețl Și moartea nu’mi va face nici teamă, nici dureri. Voiu zice dar cu tine c’acea lumină vie Nu naște dintr’a zilil zîmbire argintie... Voiu zice cum-că ziua, voind a, zăbovi, Accentul care merge de cer a se lovi, Nu ’l scoate ciocârlia* semeață ’n tot d’auna... Era privigietoarea și ’n cer s'ascunde luna! Julieta. (Privind afară} E ziuă!.. Ziuă!.,. Pleacă!—Dar pleacă!... Și ce stai? E vocea ciocârliei ce ’țl țipă 1 „Vreme n’ai 1“ Și cum de au zis unii, că este a ei voce Plăcută, pe când este stridentă și feroce, Daci ea, ne despărțește rîzend de ori'-ce rugi?.. Romeo, dar din brațe-mi răpește-te și fugi 1 Scaparea ta e ’n fuga.. Alături, aud șoapte I... Afară crește ziua... Romeo. Și’n noi se face noapte! Doica (intrând) De grabă... Julleța. Ce e Doică?... Doica. Zorește’l N’aștepta, Căci are ca să Vie aicea muma ta! Julieta (deschizând fereastra) Atunci fereastră crudă, deschide-te și lasă Torent sa intre zioa și viața mea să Iasă! Romeo. O sărutare ăncă și plec! lulieta Ce vezi nu este zioa, știu bine că nu este, E meteor -ce vțne trimis de mândrul sore Să ’țl âsa înaipte și să’ți arate drumul Spre Mantua astă nopte. Mai stal dar fără temă. Romeo. EI pot să mă surprindă, el pot să mă ucidă, Și moartea pentru mine va fi chiar n plăcere D’aș ști că dănsa este de tine ordonată. Voiu zice că lumina aceia nu e ziuă Oi numai reflectare a razelor de luna Ca nu e ciocârlie aceia care umple Cu nota el tot cerul perdut în înnălțime. Ah, voiu să stau aicea, să plec e siluire! Da, poți veni, o moarte 1 Julieta îți dă voe... Să stăm de vorbă dragă—nu este încă zioăl Julieta Ba este, ește, pleacă L„ Fugi, fugi, o fugi mal iute 1 Da, este ciocârlie aceia care țipă Cu voce discordată și note ascuțite, Spun unii că ea cântă cu dulce armonie, JDar nu e armonie un cântec ce desparte!... P’aceia cred mal bina că spun că ciocârlia Des ochii ei 1 Schimbă cu broasca necurată, Și cred că de la dânsa îșl împrumută glasul Când ea te smulge ast-fel din brațele acestea Speriăndu-te d’aicea cu deșteptarea zilei. O pleacă, vezi, lumina din» ce în ce tot crește Romeo, Ca noaptea ce se face în inimile noastre (Intră doica) Doica. Doamnă 1 Juliota. Ce este doică ? Doica. Deșteaptă-te că vlne’jos mama ta la.tine! S’a luminat de zioă, îmbracătd dar iute! (Ese) Julieta. (Deschizând fereastra) Admite dar, fereastră, lumina ca să intre Și lasă tot o dată ca viața mea să iasă. Romeo. Mal dă’ml o sărutare ș’apol te las, adio! (Romeo se coboară) www.digibuc.ro LITERATORUL, 625 Julieta Amorul meu, Glândește-te la mine, gândește-te mereu; Și nu uita de știre șă’mi dai, căci fie-care Secundă, o să/ml pară ca secolul de mare l Romeo Fii sigură . Pe tine în inimă te port, Și tu’ml vet ști de soartă afar* de n’așiu fi mort Și îngropat... Julieta Atuncea la revedere, —pleacă!.'., v- Ctezî tti că vreme multă la mijloc o să treacă?..' Romeo Nu 1—Cred că revederea va fi peste curând Și sper că o să vie o zi frumoasă, când Durerile de astăzi vor fi de noi uitate Și vom vorbi de ple cu frunți înseninate l Julieta Și ,am cu toate-aceste o presimțire rea . . . Romeo, tu ești palid 1 Romeo Și tu iubita mea ! - . Durerea despărțirii ce soarbe-al nostru sânge Răpindu-ne puterea, pe-ofcraz ni să răsfrânge.. Acum,—o sărutare, și cea din urmă I Jnlieta dat De tristă ți-este vorba și semnul de urît! Nfl zice cea de firmă, precfim, al zis, și mie, Nu’ml cere numai una, Romeo, ci o mie! . , (zmulgându-se din brațele lui) Adio t Romeo. (Dinpragul usjel). Julieto I Julieta Să ducel (După ce a plecat) Șj de sus, Ceva pare că’ml spune că el de veci s’a dus! Julieta Așa pleci tu iubite? Bărbate! o stăpâne! Dă’ml știre despre tine din zi fn zi al orei, Căci fie-care oră conține zile multe O, socotind într’astfel mulțl ani, mulțl ani vor trece Păn’ ce să mal văd incă pe scumpul med Romeo. Romeo. Adio! N’a să’ml scape dcazla cea mal mică Ca să’țl transmit iubită 0 dulce îmbrățișare, Julieta Crezi tu că vre o dată ne vom vedea noi iarăși Romeo. O da, și suvenirul acestor suferințe Va fi subiectul dulcd al convorbirel noastre t Julieta O Doamne! am un suflet prevestitor de rele! Uitându-mă la tine când te boboti acuma îmi pari un mort ce merge in fundul.gropet sale Ori ochii mă înșeală ori ești grozav de palid! Romeo Și te asigur dragă iml pari Și tu tot astfel} Durerea, ce usucă, a supt al nostru sânge! Âdin 1 (Esej Julieta O fortuna! Te știu, eștj inconstantă. Cu mult mal mult atuncea vel fi tu schimbătoare, Cred, fața cu acela ce e așa statornic! Da, știu că nu! vel ține mult timp in depărtare! Că mi ’l ver'readuce » . . 4 www.digi1nic.ro 626 LITERATORUL --«■ rs—rn -wț* Iată alte ecstracte: Traducerea d-lul Macedonski. Traducerea d-lul Ghika. Laurențiu O! Rea și Iară margini e rătăcirea ta Copilul meu, cândr luțnea, voește-a ’țl ajuta! La moarte, legea noastră te osândea, știi bine, Șr‘principele ’ntinse iertarea peste tine, Schimbând grozava vorbă de moarte, în eczil Si ’n loc de mulțumire blestemi.—Ești un copil! Romeo. Dar nu este-o iertare ci este-o barbarie Acea sentință care, îmi lasă viață mie! De ceruri, îmi vei spune... dar știti cje ai să zici.. Aici mi-e Julieta și cerul meu aici! Si ce?... Tu vil a’ml spune, nemilostivpărinte, Că va putea s’o vadă de astăzi înainte Orl-cine, on și unde, orl-cănd șf ort și cât, Afară de Romeo, și viu și omorît 1 Si ce ?... Penă chiar musca de toți disprețuită Va fi de cât Romeo cu mult mal fericită I Pe fața ei rozalbă, ea singură de-acum Să va ’nbăta în voie de-aL buzelor parfum ! Și eu ?... Voiu fi departe.. Departe ?...-Spune-mi oare De nu este eczilul o vorbă-omorîtoare ? Și m’al oare la tine acuma vr*un pumnal, r Sau vr’un venin, să curme destinul meu fatal? Și nil puteai tu oare, ființa ne ’ndurată, Să stingi.cu altă vorbă o viață blestemată ?... Tu vil să’ml spui: „Eczilul!" și mă lovești, și cad Suht vorba ce se urlă de toți damnați n Iad! Dar cum al avut oare puterea,-tu ce ’n lume Te zici al meu prieten,—s6 vii subt acest nume, Ri ininjă, c’o vorbă să mă străpungi astfel ? Laurențiu Te jur, te jur Romeo, ascultă mă nițel. Romeo. O! Nu; tu al de sigur să ’ml pomenești eczilul Din nou! Laurențiu Dar ți sunt tată, și tu, îmi ești copilul Căci toți nenorocițil îmi sunt copii, și sunt La toți de o potrivă un părintesc cuvSntl fratele Laurientie. Iți faci păcat ingrate cu astfel de cuvinte Nu jtil că legea noastră te osîndea la morte De n’ar fi commutat’o un Prinț ee te iubeșt. Și care drept scăpare acum te egzilăzăj1 Aicea este milă și tu n’o poți pricepe ! Romeo. E chin, nu este-milă ?.,. Da, unde e Jplieta. Acolo e și cerul J Ufl căne, o pisică, Un șoarece are voia acilea să remăe In raiu de fericire, s’o vadă, s^> admire ! Romeo n’are voe! Ba incă musca proastă Se bucură de drepturi, la care nici Romeo Nu poate să aspire; ea poate să rămăe, S’atingă a Julietel frumoasă mânușiță, Ba poate și chiar-miere săi fure de pe buze, Acele buze a căror vestala modestie Le face să roșească privind uă sărutare. In sine ca o crimă! Da musca e ferice. E liberă, remăne, și eu plec In egziliu! Poți zice tu acuma—„Egzlliul nu e morte?’ Romeo nu e liber, e egzilat da’iceal N’aveai venin tu gata sad muche ascuțită, N’aveai vr’un mijloc altul mal repede de mdrte Ori. căt de jos să fie de cât acest egziliu? Părinte, aceasta vorbă e vorba ce resună Prin boite infernale cu urlete și sgomot! Și cum avuși cruzimea, duhovnic tu și preot, Tu care erțl păcate, tu care ’pn ești amicițl. Sa mă torturi într’astfel cu vorba de egziliu ? Fratele Laurentie. Orbitule, ascultă la cea ce iți voiu spune, Romeo. O iarăși iml vel spune cuvăntpl de egziliu! Fratele Laurentie. Voesc sâ’țl dau tărie in contra acestei Vorbe Philosophia care e balsam ce alină Durerea unul suflet persecutat de soartă www.digibuc.ro Literatorul 62? Voi dar, să. ’țl dap putere să lupți cu a ta sortă Făcând, filosofia «S/țî fie !n veci consoartă!... Ascultă, prin, minare, de graipl sfânt al său. Și ea, în tot d’auna, va fl balsamul t$u! Romeo. A! Nu ’ml vorbi zadarnic de-a ta filosofle!.. O altă Julietă putea-va să ’mî dea mie ?.. Sau, fi-va ea în ptare, dp-așiil vrea ca s’o invoc, Orașul ce-o conține să ’l mute de pe loc ?.. Incai, putea-Va pare, sentința ce m’apasă S’o schimbe? Laurențiu Dar ... * Romeo. Atuncea, de ea nimic nu ’mî pasă! .• Laurențiu EI! da! Acum văd bine că pri-ce-amorezațl Sunt surzi pe lângă faptul că sunt la ochi legați! Romeo. O știu; înțelepciunea e mult mai guralivă Ca Dragostea, — dar densa, â oarbă de-opotrivăr Laurențiu Vream Snsă... Tftomeo. Nn Ajunge !., Tu poți sa mă desmlnțl, Dar nu’mi vorbi zadarnic de-un lucru ce nu simți! De ai fi ca mine tânăr, și de al iubi în fine O nouă Juliătă ai ș^i ce este ’n mine !.. In corpul tău, de ar curge același sănge cald, Ș’ai fi omorîtorul vre unui nou Tibald, Atuncea,—ensă numai atunci— mi-ai putea spune Că tu despici cu mințea ciimplitele furtune Ce ’n pieptu-mi se ridică,— ș’atuncea ’n adevăr Că tu, tot ca și mme| țî-al rupe ’ntregul păr, Și ncins de disperare,cu plâns stropind pământul Cu corpul tău într’SUsul, ți’ai măsura mormântul^ Ca mine-acum (El bS aruncă Jos pe scândurii in acel moment se aude bătOndu>s în ușâ) Romeo. Și dorul din egziliu ?... Nu voiu philosophie! Afara numai daca philosoph'a poate Să facă uă Julietă, să mute uă cetate, Să schimbe uă sentință, cu dânsa n‘am ce facej Fratele Laurientie. O văd șl eu acuma. Nebunul nu aude, Romeo. Cum vrei ca el s’audă când orb e cel cu minte! Fratele Laurientie, Voiu să’ți vorbesc asupra situațiunei tale Romeo. Nu mai Vorbi de lucruri ce nu le' poți pricepe, D ai fi ca mine june, și de ai Iubi ca mine Pe una tu Julietă soția ta d’uă ora, D’al fi Uciq pe Țybal și egzilat departe, Te ascultam atuncea; al face ca și mine Tot părul ’ți l’ai smulge căzând cum cade acuma Și măsurând cu corpul o groapă nesăpata (Se aruncă jog Și bate cine-va la ușa). Fratele Laurentle. Aud bătând la ușă.. Ridică-te ROmeOi., Ascunde te mai iute ... Romeo. O nu, afara numai De m’ar ascunde acuma întocmai ca uă ceață Suspinele eșite din inima'mi 'sfâșiată Iar bate cine-Va la ușă) www.digibuc.ro 628 , ( y Laurențiu In ușă n’auzi că s’a bătut ? * Ascunde-te Romeo, că’ntr’ăltfel ești pierdut L.* Romeo.* EI 1 între ori și cine, eu nu mă voiu ascunde Afară numai daca* din plânsul meu, pe 'ți unde Vărsaiu,—nu s’ar produce în jurul meu, un nor Ca singur să m’ascundă de ochii tutulor! (sâ aude bătend din nod) Laurențiu Romeo! Rar aibl milă de țipe! (Privind către ușă) Cine bate ? (Către Bomeo) Porunce să te prinză de principe sunt date!... (arătându’l Ușa din stânga) Ridică’te mal iute și fugi pe-aici..— Ori cum 86 mori așa de tenăt ar fi grozav i (Privind către ușa din față) Acum! Da! da I deșchid îndată;.. Așteaptă.. Dar de Unde Vii oare ? Si ce cauți ? Și cine ești ? Răspunde 1 S C E N A VII Doica și aceiași Doica (de afară) Din partea Juhetel eu sunt trimeasă-aici! Laurențiu (deschizând) Âșa ? Atuncea intră..—Ce faci % ce mal zici ? Doica (intrând) Și ce să fac pannte și ce să mal zic ancă? Sărmana mea stăpână nu bea mei rlu mănâncă. Dai unde este oare Romeo, soțul el ?... Luarențiu Aici e, bietul tânăr l Să fie unde vrei ?., Privește!... Ia te uită... El stă Întins cu jale Re scânduri, și să scaldă în lăcrăm le sala Doica (privindu'l) întocmai ca și dânsa! Laurențiu Nenorocit amor, Ogorul tâu de lacrimi e vecinie roditor J Doica Da; densa de asemeni pe jos întinsă zace. Șl plânge și iar plânge, și plânsu nil ’I mai tace! Fratelp Laurentie, Ascultă!. i, Vpr ăă intre!,.. Vei fi suprins!. îndată Răspundeți.,. cipe e.ste?.-, Of scoală te Romeo (Iar pate cine-va). Ascunde te isacolo l..Ci sta$ că Mn îndată!., Grăbiți mai .sunteți Doamne L< ce imprudența mare I (Iar. bate qinș-va). Dar qine bate astfel! Ce vre|I,.. de unde sunteți? Dolctț (Din fund) Lăsați-mă să intru $ vă vdiu spune țot; Julieta mS trimite. Fratele Laurentie Ești dar*primită bine (Intră Doica). Doica. Q sfinte ăl meu părinte, spuneți’mi unde este Bărbatul doamnei piele, iii ce loc e Romeo, Tratele Laurentie. Privește’! unde zace, jos imbatat de lacrami. Doica t O p’ar’că’mi vad stăpâna, ea tocmai astfel face Dar tocmai ca și dânsul. Fratele Laurentie. O tristă simpathie! 0 lucru demn de jale! Doica- .r ea sp tăvălește, Tot .plânge, tot suspină, suspină și tot plânge. Fiu meu cu bărbăție, te scoală, ah te [școala, In numele Julietei, te școala, te ridică, Nu da durerii tale un curs așa de liber! Romeo. O doică!.. Doica. Da, val toate cu moarte se termină 1 Romeo. Vorbești tu de Julieta ? Ce face ea ? Ce zice ?. Ea nu mâ crede oare un asasin sălbatic Căndam stropit cu sânge ce scumpe pentru dânsa Amorul nostru fraget, dabia eșit din fașă? Ce face ? Unde este ? Ce zice ea, de mine ? Ce zice de amorul cel ultrageat de mine ? Doica N'mic, nimic nu zice, ci plânge și tot plânge www.digibuc.ro LITERATORUL r-<-■■ 1 ... Ea ’ml zise Snsă: „ pleacă 1 " Plecaiu să mă șupuiu I (Către Romeb) în numele’! acuma: Rîdică-te îți spuid t Să plângă o mțiicre, dar tu, fii om 1—Durerea Doboară și răpește junețea și puterea!.. M’âuzI Romeo I... Romeo Doică! Doica Gfândește-to. — sărman Copil,că moartea este al tutulor liman J Romeo OUL Tu de Julîeta vorbiri pe cât iml pare,.. Răspunde-mU Ce mal face?,. Ce zice ?.. Și ’n, ce stare Să află Spune-mi oare,'- de când eu mi-am stropit O mână criminală c’un sânge înrudit De nobilul ei sânge,-“-călău nu mă numește?.- Mă mal iubește oare, sau, poate mă urește ?.- îșl mat adrțce-aminte de-amorulmeu,-de-a} el? Doică Ea plângă și tot plânge și lacrimale ei In două lilngl pîraie pe scândure jos pică,.. Aci s’avărle ’n patu ’lț ș’aci ea să ridică!,. Tjbald!.. cu jale stngă ș apoiu, „Romeo,"—dar Din nou își pierde simțul si nu mal plânge,-iar In patul el sâ lasă din nou, atunci să cadă! Romeo O! Da! Este-al meu nume ce-o taie ca o spadă, Ca spada blestemată, subt care, doborît Fu vărul său Tibaldo de-o ceartă omorît! O! Da! Este-al mău nume ce-o taie ca o spad ă! Doica Și ’n patul el să lasă din nou atunci să cadă Din nou îșl pierde simțul, și.. Luurințiu Taci! Romeo Neapărat. O! Da! Este-al meu nume, un nume blestemat! Dar spune-mi oare tată, în care parte-anume A corpului meu șubred ș’ascunde acest nume. Să ’I sparg locașU jalnic, - să’l scot afar din el De vecii... Să nu mal fie !., (El vrea st se străpungă cu pumnalul) Laurențiu (oprindu’I mâna) Reține-acest oțel! ---«»;o—. 629 Pe patu’t căte 0 dată i vine de s’asvîrlă. Apoi trăsare, ștrigăj pe Tybald pe Romeo, S in fine iarăși cade, Romeo. Da; cel din urmă nume De sigur o ucide ca glontele ce pleacă Din assasina pușcă, întocmai cum ucise Și mâna acelui nume pe ruda el d’aproape, O spune’ml-tu părinte, in care parte vila Al corpului se află acel oribil nume Ca să’l alung d’acolo !> Censor. www.digibuc.ro 680 UTEBĂTOfeVL FLOAREA MUNȚILOR Imitație din Spaniolește Cine ’mi poate spnne dacă soarele e mal măreț când răsare sad când apune?,., cine’mi poate afirma care din amândoi arbori ei mat mândru: bradul sati stejarul?... cine ’mi va spune care femee e mai frumoasă?.^ — Eu voi spune că cea mal frumoasă femee este Vioiica Floarea Munților. Tătarul Guradan își lua^e din, cui iataganul șfși pusese în cap fesul j iataganul ’1 atărna în măna dreaptă, ciucurile fesului ii' atârna pe umeri. El coboră în coșarul șed și privi lung la armăsarii cei negri. — Sultan e cel mal ager, zise el. Pe coama lui voiii aduce pe Viorica. Plecă și ajunse în munți. Nu, departe de porțile unul vechid palat, el întâlni pe un bătrân albit de timp. — Bătrânule, cu barbă albă, du scrisoarea asta stăpânului tău, stă- pânului tăd Călin Viteazul. Dacă e viteaz cum se zice, să vie la făntănă să ne luptăm. Viorica Floarea Munților trebue să rămăe unuia' din doi. Bătrânul luă scrisoarea și o duse lui Călin, care tocmai se îndragostta- cu Florea Munțilon El citi scrisoarea și lovi în masă cu pumnul sed defer* Atunci se sculă și cerând spada, încălecă pe cel mai bun din caii sei. Vi- orica se sculă de asemeni; ea tremura; înțelesese plecarea lui Călin. — Dragul med, Viteazul med Călin, nu pleca! — Nu!... Mă duc la făntănă să ’mi ascut spada. Ea â ruginită și trebue s’o lustruesc!.. Lacrimele ei nu putură să’l oprească, căci nimic nu oprește pe un vi- teaz, cănd e lovit în dragostea lui. Atunci Viorica Floarea Munților își luă mantaua și încălecă pe catârul el de munte și urmări de departe pe Călin. . împrejurul fântânei iarba e roșită. Apa din făntănă e sângerată. Dar sângele nu e creștinesc. Urâtul Guradan zace la pămănt, sângele sed curge picătură cu picătură. Spada lui Călin se rupsese în pieptul tătarului. „ Sultan îl privea cu ochii în lacrămî, căci nu putea să vindice rănile stăpânului sed. Viorica coboră dupe catârul ei. —Voinice, crede în Dumnezeu!., vei trăi ăncă spre-a te însoți cu p fată de neamul tău!.. Ed știd să vindec rănile făcute de iubitul med. —O! Floare atăt de frumoasă, scoate’mi spada din piept. Ea mă omoară Răceala ferului îngheață sângele în vinele inele! www.digjbuc.ro LITERATORUL 631 Ea se aproplă fără temere; dar tătarul își readună puterile și cu sfără- măturile iataganului șeii o culcă lăngă dânsul,... și sângele amândoura se a- mestecă. Iarba deveni mal roșie,... apa fântânei cădea în picături sângerate. Th. M. Stoenescu. JULES VERNE NENOROCIRILE UNUI CHINEZ IN CHINA (URMARE) capitolul VI. In biurouj Jjentenariei. A doua-zi, Kin-Fo, al cărui dezgust pentru lucrurile lumești rămânea totd’auna acelaș, eșl singur din locuința sa. Cu un pas ca totd’auna măsurat, el coboră pe țer- mul drept al CreekuluL Cum ajunse la puntea de lemn, care unește concesiunea en- gleză cu cea americană, trecu nul și se îndreptă spre o casă foarte frumoasă la ve- dere, zidită între biserica Misiunilor și consulatul Statelor-Unite. Sub strașina acestei case era o tablă mare de aramă, pe care se citea urmă- toarea inscripțiune: Centenaria Societate pentru asigurări de viață ou garanție de 20 milioane de dolari. Agent principal: Willian I. Bidulph. Kin-Fo, deschise ușa și întră într’un biroii împărțit în doue compartimente prin- tro balustradă Căte-va cartoane, cărți cu ‘ncuetorl de nichel o casă americană cu secret, doue sad trei mese de lucru, un birou cu mai multe sertare, destinat pentru onorabilul Wiliam I. Bidulph, compuneaii tot mobilierul acestei camere, ce părea că face parte dintr’o casă din Broadvay, iar nici de cum dintr’o clădire dupe țermu- rile Wusungulul. Wiliam I Bidulph era agentul principal, in China, al acestei Societăți de a- si^urare încontra focului, încontra morțel și al cărei sediu principal se afla in Chi- cago Centenaria., foar e renumită în Statele-Unite, avea sucursale și reprezentanți m cele cinci părți ale lumei. Ea avea afaceri mari și minunate, mulțumită statute- lor el, ce o împuterniceau să facă asigurări încontra tu ulor pericolelor. Chinezii începuseră s urmărească acest nou curent de idei, care mări încasă- ri e SocietățeR Cele ial multe case din Imperiul de Mijloc erau garantate țncon- www.digibuc.ro 632 LITERATORUL tra focului; de-asemenl și contractele pentru asigurări de viață se înmulțeați pe fie ce zi. Tabletele Centenarei deveniseră foarte dese pe porțile chinezilor și mal cu de- osebire pe Yamenul lui Kin-Fo. Prin urmare, dacă elevul lui Wang venise aci, nu venise să contracteze cu William I. Bidulph vr’o asigurare încontra focului. — Domnul Bidulph ? întrebă el, întrănd. William I. Bidulph era acolo, ca un fotograf, care lucrează singur, totd’auna la dispozițiunea clienților, — un om ca de cincl-zecl de ani, îmbrăcat în negru, cu cravată albă, purtând barbă și ras la mustăți, având aerul unul demn american. — Cu cine am onoare să vorbesc ?.. întrebă William I. Bidulph. - Cu Domnul Kin-Fo, din Shang-Hai. — Domnul Kin-Fo Unul din clienții noștri... polița No. două-zecl și șeapte de mii două sute.. — Tocmai!.. —- Cu ce vă pot servi, Domnul meu?... — Ași voi să vă vorbesc în particular, respunse Kin-Fo. Convorbirea lor particulară se putea face foarte ușor. William I. Bidulph vor- bea așa de bine chinjzește, dupe cum Kin-Fo vorbea englezește. Bogatul client fu Introdus într’un cabinet, așternut cu covoare, frumos tapetat, închis cu două rânduri de uși, în care ar fi putut conspira chiar dinastia Tsing, fără să se teamă că va putea să auză cineva. — Domnule, zise Kin-Fo, îndată ce se așeză pe scaun, ași voi să ’mi asigur viața, depunănd un capital, despre a cărui valoare te voii! încunoștiința inmediat. — Nimic mal ușor, Domnule, respunse William I. Bidulph. Două iscălituri, a D-tale și a mea de desubtul unei polițe, și asigurarea va fi gata, dupe căte-va for- malitățl preliminarii. Dar Domnule... permite-mi o întrebare... Sunt sigur că D-ta nu dorești moartea așa de curănd și că prin urmare o aștepți la o vârstă destul de ’naintată ? — Pentru ce această întrebare ? reluă Kin-Fo. De obiceiă, acel ce ’șl asigură viață are tot’dauna frică de-o moarte prematură. — O ! Domnule! răspunsă William I. Bidulph, cu un accent foarte serios, a- ceastă temere e foarte rară la clienții Centenariei. Titlul ei o vădește îndestul. A se asigura la noi, însemnează a fi sigur de-o lungă viață. Iți cer ertare, dar sunt pu- țini din clienții noștri cari să nu treacă vârstă de o sută de ani. Deci, te sfatuesc “Să te asiguri la Societatea noastră, dacă voești să trăeștl două vieți. — Ah !.. făcu Kin-Fo, aruncând asupra Iul William I. Bidulph o privire ne- păsătoare. Agentul principal, serios ca un ministru, n’avea câtuși de puțin aerul de a glumi. — In ori ce caz, reluă Kin-Fo, voiu să me asigur pentru suma de două sute mii dolari i), — Adecă un capital de două sute mii dolari, zise Wiliam I. Bidulph. Și el înscrise această țifră pe un carnet. 1) Un milion de franci. www.digibuc.ro literatorul 633 — Știi, adăogi Bidulph, că asigurarea e nulă și că toate plățile rămăn în fo- losul Societățel, dacă persoana, ce’și-a asigurat viața moare din uneltirea celui ce moștenește contractul. - știa. — Si ce pericole voeștl să asiguri, scumpul meu Domn ? — Toate. t- Pericolele călătoriei pe mare sau pe uscat.? - Da. — Pericolele unei condamnări judiciare?... — Da. — Pericolele duelului?... — Da. — Pericolele serviciului militar ? — Da. — Atunci plățile vor fi cam mari. — Le volu achita — Fie. — Dar, adăogă Kia-Fo, mal este un pericol foarte irsemnator, despre care n’al pomenit. — Care ?... — Sinuciderea. Credeam că statutele Centenarlel prevăd șl asigurarea contra si- nucidere!. — Negreșit, domnul meu, negreșit, răspunse William I. Bidulph, frecându-șl mălnele. Și din acest fel de asigurări avem o mulțime de venituri. înțelegi foarte bine, că toți chențil noștri țin foarte mult la viață, și cela ce e miraculos e că toc- mai acei ce se asigură contra sinuclderel, tocmai aceia trăesc mal mult. - Ce’ml pasă, răspunse Kin-Fo. Pentru motive care mă privesc, voi să asigur ș acest pericol. — Cum dorești; dar plata e considerabilă. — Ori cât va fi, plătesc! — Ne-am înțeles. — Va să zică, urmă Bidulph, scriind pe carnetul săă, peri- colele pe mare, în călătotie, contra sinuclderel... — Și in aceste condițiuni, Ia ce sumă se urcă plata? întrebă Km-Fo. — Scumpe Domnule, răspunse agentul principal, plățile noastre sunt stabilite dupe calcule matematice. Nu mal sunt bazate, ca altă dată, pe tabelele lui Duvilars. Cunoșt pe Duvilars ? '— Nu’l cunosc. — Un statistic renumit, dar bătrân, așa de bătren, că astă-zl e mort. In tim- pul cănd el stabili faimoasele lui table, care servesc âncă ca scară de plăți mal la oate Societățile europene, cu totul înapoiete, modul de viețuire era pe-atuncl cu totul inferior celui de acum, mulțumită progresului universal. Noi ne bazăm pe www.digibuc.ro 634 LITERATORUL i n mijloc mal desvoltat, și prin urmare mal favorabil asiguratului, care plătește mal pu in șl trăește mai mult. — La ce țifră ce urcă suma plățel mele ? zise Kin Fo, dorind s o scurteze cu vorbărețul agent, care facea toate șiretlicurile ca să atragă pe chinez în folosul societăței — Domnule, reluă William I. Budulph, dă-ml voe să te întreb ce vâstră al ? — Trei-zecI și unu de am. — Ei bine la trei zeci și unu de ani, daca ar fi fost vorba numai de perico- lele ordinare, la ori ce altă societate ai fi plătit^ doue opt-zecl și trei la suta Dar la cen enaria, vei plăti numai două seapte zeciurl, ceia ce face pe an, pentru un ca- pital de două sute mii dolorl, cinci mii patru sule de dolail. — In această sumă intră și sinucidul? — pomnul meu, respunse cu multă politețe William I Bidnlph, — dupe ce consultă o tablă tipărită pe ultima pagina a carnetului seu, — pent u aceasta trebue să ne plătești ăncă doue-zecl și cinci la sută. — Cela ce face? .. — CincI-zecI mii de dolari. — Și cum trebue să se facă plata ? — întreagă sau împărt tă pe luni, dupe voința asiguratului. — Si cât să plăte'te pentru primele doue luni? — Opt mii trei sute trei-zeci dolari, cari dacă vor fi plă iti astă-zi la 30 Apn lie, veți fi achitat pană la 30 Iun e anul corent. — Mă unesc Domnule, cu aceste cond’țiunl, zise Kin-Fo ’ Iată c le două luni ale plățel mele. Si el puse p masă o hârtie in dolari, ce o scosese din po unarul său, — Bine, domnule . prea bine, răspunse Wulliam I. Bidulph. Dar înain e de a semna polița trobue să îndeplinim o formalitate. — Care 9 — Trebue să te vi iteze doctorul societăței. — Si pentru ce asta ? — Ca să constate daca ești sănătos, daca n’ai vr o maladie Jorgani ’ă, care a putea să ți scurteze viața, însfărșit dacă vădești &avanțil de o lungă viață. — Ku folosesc nimic toa e astea, cănd am a igurat duelul si sinu iderea. — El scumpul meu domn răspuns William I. Bidulph, tot-deauna surzătoi, se poate întâmpla să al germenele vr’une maladii, care în i’una sa dou luni n - ar costa două sute mii dolari. — Dar inuciderea mea cred că v’ar costa tot atata — D mnul meii, am avut deja onoare a’ I spune, că mulți din cliențil nost’ asigură sinu iderea dar nu se sinucid Cu toate acestea no ii supraveghăm... oh cu cea mai mare d screțiun — A ! făcu Kin Fo. — Mal adaog, ca o notă ce mă privește că din toți cliențil Centenariel sunt www.digitrac.ro LITERATORUL 635 tocmai aceia care plătesc ma mult timp. Să vedem, fie zis între noi, pentru ce s’ar sinucide bagatul Kin Fo ? — Pentru ce atunci s’ar asigura bogatul Kin-Fo ? — Oh ! respunse William I. Bidulpl, ca să fie încredințat că va tiăl pană la bătrânețe, în alitatea sa de client la Cent nariel Nu mal era vorba să discute cine- a cu principalul aoent al renumitei societăți. El era foarte sigur de aceia ce spune. — Și acum, adaogă el, în folosul cui se face aceasta asigurare de două sute mii dolari ? Cine -va fi beneficientul contrac ului ’ — Vor fi doi, răspunse Kin-Fo. — Cu părți egale? — Nu!.. Unul pentru cincl-zecf mii dolari, cel alt pentru o sută cincl-zeci mii — Pentru cinci-zeci mii, va fi domnul .... — Wang. — Filosoful Wang? — CI iar el. — Si pentru suta și cincl-zeci mi ... — Doamna L6-u, din Peking. — Din Peking, a laogă Willian I. Bidulph, sfăișind de-a însene numele ce- lor n drept. Apoi reluă: — Ce verstă are Doamna Lă-u? — Două-zecI și unu de ani, răspun e Kin-Fo — Oh!., esclamă agentul, iată o tânără careva înbătrăni inaint de-a și at'nge capitalul — Și pentiu ce, me rog? — Pentru că D-ta vei trăi peste o sută de ani. Căt despie filosoful Wang... — Cinci-zeci și cinci de ani. — Ei bine, despre acest biet om, sunt siour că nu ’și va atinge nici odată capitalul. — Vom vedea, Domnule — Domnul meu, răspunse William I. Bidulph, dacă la cine -zeci și cinci de ani ași fi mo tenitorul uni om de trei-zeci și unu, care va rebue să moară la o sută de ani, fi' sigur că n’ași mal dori o asemenea m stenire. — Sunt sluga D-tale, Domule, zise Kin-Fo, îndreptăndu-se spre ușa cabinetului A doua zi doctorul societăței făcu lui K'n-Fo vizita regu amentară ' «Corp de fer, mu,cin de oțel plă ăm puternic » iată ce conținea raportul. N'ci odată Societatea nu asigurase pe un om mai sănătos. Polița fu subsem- nată de Km-Fo de-o parte in folo ul t'nerei văduve și al filoso ului Wang iar de alta de către William I. Bidulph, reprezentantul Soc etătei. Nici I ă-u nici Wang, nu trebueaiî să știe ace a ce Kin-Fo făcuse pentru dănșil înainte de ziua in care Centenaria ’iar fi pus în posesiunea capitalului, asi- gurat de ultima generozitatea fostului milionar, www.digibuc.ro 636 LITERATOROL CAPITOLUL VIL OTaloelurlle Cerescului imperiu Ori ce ar fi zis și ar fi cugetat onorabilul William I. Bidulph, casa Centena- rieî era toarte amenințată în fondurile el. Intr’adevSr planul lui Kin-To nu era din- tre acelea care odată precugetat, să se lase egzecuțiunea pe un termen nedefinit. Ruinat cu desăvârșire, elevul lui Wang se hotărâse să .termine o egzistență, ce chiar în timpul bagățiel sale nu-I procurase decăt griji și întristări. Scrisoarea adusă de Sun, opt zile dupe primirea el, era tocmai din San-Fran- cisco. Ea ’I făcea cunoscut încetarea plăților de către Banca Centrală a Californiei. Averea aproape întreagă a lui Kin-Fo se compunea din acțiuni ,de-ale acestei bănci celebre. Nu mal încăpea nici o îndoială. Ori cât de ciudată ar fi părut această noutate, ea era din nenorocire foarte adevărată. încetarea plăților de către Banca Centrală Californiană, fusese comfirmată chiar și de ziarele sosite la Chang-IIai .Fa- limentul era declarat și acest faliment ruina pe Kin-Fo în toată puterea cuvântului Șiîntr’adevăr, ce’I mal rămânea afară de aețiunele acestei bănci?. Mal nimic. Lo- cuința lui din Chang-Hai, pe care vănzând’o n’ar fi fost de ajuns nici cheltuelilor sale, Cel opt mii de dolari vărsațl, ca primă in casa Centenariel, căte va acțiuni de ale companie bastimentelor Tien-Tsin, și care vendute chiar în acea zi abia ’I ajunseiă pentru trebuințele strict necesari. Iată "n ce mat consta toată averea lui. Un occiden al, unfrancez, un englez ar fi cătat într’un mod filosofic să se mul- țumească cu noua sa viață și s’ar fi ridicat din noti prmtr’o muncă neobosită. Uufiu al cerurilor âi să s’ar fi crezut in drept să cugete și să facă cu totul altceva. Kin-F fără nici o mustrare de conștiință găsi că unicul mijloc de scăpare este moartea și el îșl puse în gănd acea ta cu acea nepăsare caracrestică rasei galbene. Chinezul are un curagiu pasiv, dar acest curagiu îl posedă la cel mal ’na grad Nepăsa-ea în fața morțel i este ecstraordinară Cănd e bolnav, chinezul o cheamă ca pe cel mal suprem bine. Condamnat și dat pe mâinile călăului, nu are nici o teme- re. Egzecuțiunele publice at-1 de dese, privirea îngrozitoarelor chinuri pe scările pe nale ale ceresculu” Imperii! au devenit spectacole obicinuite pentru chinez, cari nu trese idea că pot părăsi fără mâhnire zădărnicite suferințl ale acestei lumi. De asemeni, nu e de mirare ca mal în toate familiile chineze să auzi vorbin- du-se de moarte, pănă și pe c pi. Cu toate acestea cultul imormăntaților este pă - trat la cel bogaț ca și la cel săraci. In toat casele bogate se găsește căte un sanc tuar, m care să se păstreze rămă.șiț'le strămoșilor, și la două luni dupe moarte se fac se bărl funebre. — Iată pen ru ce mtr’un magazin unde se vând paturi de copi și flori de cununie, se găsește și coșciuge saă cruci de morminte, ce stabilesc un aitico curen al comerțului chinezesc. Una din preocupațiunile constante ale chinezului, este cumpărarea coșciugului Mobilierul ar fi ne omplect, dacă berea ar lipsi din locuința părintească. Fiul își face www.digi1nic.ro literatorul 6â? datoria a Închina în sănătatea tatălui său. Aceasta e una din probele ce vădesc dragostea. Berea este ținută într’o camera specială, înpodobită cu învestirile mortu- are și e ținută astlel mulțî anî după moarte, dându-î se o îngrijire din cele maî pioase, într’un cuvânt, respectul pentru morțl stabilește iondul religiunei chineze și contri- bue a face mal strânsă legătura între familii. Decî Km-Fo, mal mult ca ori care altul, mulțumită temperamentului seu, tre- buea să nutrească cu cea mal mare liniște ideia de a se sinucide. El as gurase soar- ta a două fiiințe, pentru care simțea o deosibită afecțiune. Nu-ijmal rămânea nimic de regretat. Sinuciderea nu’I deșteptase nici o remușcare. Aceia ce în țerile civili- zate din occident este o crimă, în mijlocul civilizațiunel bizare din Azia orientală nu este de cât nu act legitim.— Kin-Fo era hotărât și nimic și nimeni nu’I putea Întoarce de la această hotărâre, nici chiar Influența filosofului Wang. Ceia ce era și mal grav, e că acesta nu știa planurile elevului seă. Ș’apol nici Sun nu știa nimic; el băgase de seamă numai un singur lapt, acela ca stăpânul seti se părea mal bun și mal îndurător cu dânsul ca altă dată. De astă dată T convenea foarte mult stapanul seu și prețioasa lui coadă deve- n se mal mare și mal frumoasă. O zicătoare chinezească zice: « Ca să fii fericit pe pament, trebue să trăeștl la Canton și să mori la Liao- Tchdou.» Numai la Canton se găsesc toate plăcerile vieței, și numai la Liao-Tchăou se fac cel mal frumoase morminte. KinFo avusese grijă a comanda patul pe care trebuea să se odil nească la vre- me. Ori ce chinez care a știut să trăiască, are grijă ca să știe și să moară. In același timp, Kin-Fo porunci să’i se cunpere un cocoș alb, ce ar fi având proprietatea de a ’șl incarna spiritele sburănde și a’șl apropia unul din cele șeapte elemente din care sâ compune un suflet chinezesc. De aci se vede că dacă elevul filosofului Wang se părea nepăsător pentru ni- micurile vieței, apoi era cu totul altfel pentru cele ale morței. Dupe toate acestea, nu-i mal rămânea decăt să rănduească programul seti fu- nerar. Deci, în aceiași zi, pe o foae de hârtie, zisă hârtie de orez, Kin-Fo scrise ultima sa voință. Dupe ce dărui tinerel veduve locuința sa din Ohang-IIai' și lui Wang un- portret al împăratului Tai-ping, pe care filosoful îl privea adesea cu multă plăcere,— scoase ordinul capitalurilor asigurate la casa Centenariel, și scrise instrucțiunile celor ce trebuiti să rămăe în urma lui. Apoi, fiind că nu mai avea nici o rudenie, o parte din prietenii lui trebueafl să ’l însoțească pănă la mormânt, toți înbrăcațl în alb, culoarea doliului la Chinezi. In lungul străzilor de acasă și pănă la cinlitir trebuea să se rănduească două șiruri de servitori, purtând umbreluțe albastre, sulițe, evantallurl de mătase, inscripții cu deslușirile ceremoniei, servitori înbrăcațl cu căte-o tunică neagră, încinși cu căte-o www.digibuc.ro 638 LITERATORUL cingătoare albă, și în cap cu căte-o păslă neagră cu cataramă roșie. Dupe primul rănd de prieteni să meargă un conducător, înbrăcat în stacojiii de la cap pănă ]a pic oare, precedând portretul mortului, așezat într’ un fel de cutie foarte frumos împodobită. Apoi să urmeze un alt grup de prieteni și alte grupuri, despărțite la intervale re- gulate de niște purtători de perine într’adins pregătite. In fine, un ultim grup de tineri, umbriți de niște perdele albastre aurite; drumul să fie semănat cu mici fulgi do hârtie prevăzuti cu căte o gaură ca sapecii, și destinați a distra pe răutăcioși , cari ar încerca să urmeze convoiul 1 Atunci să apară și catafalcul, un fel de năsilnie așternută cu mătase violetă, brodată cu aur, purtată pe umeri de cincl-zecl de servitori. Preoții, înbrăcațl în an- terie cenușii, roșii și galbene, recitând cele din urmă rugăciuni; apoi o orchestră de flaute și fanfare zgomotoase, lungi de căte șease picioare. In urmă trăsurile de doliă acoperite cu alb, să formeze mărețul |convoiu, ce vor purta ultima amintire a nenorocitului odihnit. In țotal acest program nu era din cele ecstraordinare. Multe înmormântări de felul acesta, se văd pe străzile orașului Canton, Shang-Hai și Peking, iar Chine- zilor li se pare aceasta ca un omagiă adus ființei ce numai egzistă. La 20 Octombre, o ladă trimisă din Liao-Tchăou, sosi pe adresa lui Kin-Fo, în locuința sa din Shang-Hai. Ea conținea sicriul comandat de densul. Nici Wang, nici Sun, nici chiar un servitor nu arăta cea mal mica surprindere. Era un lucru foarte obicinuit, ca Chinezul să ‘și aibă din vreme patul veciniciel. Acest?cosciug, un cap de operă al fabricel din Liao-Tcheou, fu așezat in ca mera strămoșilor. Curând sau mal tărziu el trebuea să se umple cu corpul lui Kin-Fo. — Zilele lui eraîî numerate, și ceasul se apropia,— ceasul, ce trebuea să ’l puie alături cu strămoșii sei. Intr’ adevăr, chiar în acea seară, Kin Fo se hotărâse să ’și scurteze zilele. Ziua, sosi o scrisoare de Ia disperata Le-u. Tânăra văduvă punea la dispozițiunea lui Kin-Fo puțina avere de care se bu- cura. Bogăția nu avea nici o însemnătate pentru densa. Ea ’J iubea! Ce-I trebuea mal mult! Nu va fi el destul de fericit și într’o stare mal modestă? Această scrisoare eșită din inima, ce’I păstra cea mal adâncă afecțiune, nu putu să schimbe hotărârea lui Kin-Fo. — „Numai moartea mea o poate îmbogăți!...“ cugetă el. Mal rămânea acum să hotărească unde și cum trebuea să’șl ridice viața. Kin-Fo simțea o plăcere nespusă ca să’șl calculeze cele ce trebuea să facă. El era si- gur că numai o mică bătae de inimă va cuprinde corpul seu în momentul hotărât, și atâta tot. In fundul Yamenului, erau patru chioșcuri frumoase, împodobite cu acea fan- tezie ce atrage laude artei chinezești de împodobire. Fie care chioșc avea câte-un nume: «Chioșcul ferlclrel» în care Kin-Fo nu Intra nici o dată; «chioșcul Norocu- lui» pe care ’l privea cu multă dragoste; «Chioșcul plăcerel» ale cărui uși erau de www.digibuc.ro LITERATORII 639 mult timp închise pentru densul. «Chioșcul lungului tra u> pe care să hotărâse să’I dărâme. Tocmai pe acesta îl alese Kin-Fo. El cugetă să intre acolo chiar in acea noapte. Si acolo a doua zi să ’l găsească feric t în brațele m rțel. Locul era g-ăsjt. Rămânea de găsit șt felul morțel. A’șl pătrunde pănticile ca un japonez, să se spânzure cu cingătoarea de mătase ca un znandai in, să șl tae ar- terele într’o bae parfumată, ca un epieurian din Roma antică.? Nu!.. Ace te procedări ai fi avut într’ensele ceva brutal, neplăcut pentru prietenii lui și pentru servitori. Una sau două grăunțe de opium, amestecate cu o substanță otrăvi oare, erau de ajuns ca să ’l trimită pe-o altă lume, fără să simță ci?ar somnul trecător, ce se va schimba într’un somn vecinie. Soarele era aproape de apus. Kin-Fo mai avea de trăit cate-va ore El d ori să mai vază âncă odată frumosul Shang-Hai și poeticile maluri ale rîulul Mang-Pu, pe care se plimbase de atatea ori, uitându’și grijile. Singur, fără să se fi întâlnit în acea zi nici cu Wang, el părăsi \amenul, spre a se reîntoarce și a nu mai eșl nici odată. El trecu prin Teritoriul Englez, străbătu puntea aruncată d’asupra Creekulu și trecu pe concesiunea franceză, mergând cu pas foarte liniștit Pe cheul portului indi- gen el se plimbă înprejurul zidurilor ce inconjuiau ChangHai, pănă la catedrala ca tolică, ale cărei turnuri sunt cele mal ’nalte în fobuigul meridional. Apoi reurcă e drumul ce duce la pagoda Lung-Hao. Kin-Fo dupe ce osteni phmbănduse pe din afară Orașului, se reîntoarse spre țermurile rîului Ilatiang-Pu. In diurnul seu itîlni căți-va cesertoil pe care ’i milui. Mal departe, căte-\a chineze creștine,—convertite de surorile de caritate fran- ceze,—treceau drumul de-a curmezișul. Ele aveau pe umeri qăte-un coș, în care e- raiî merinde, ce le duceafi la casele săracilor. Ele purtau, cu drept cuvânt, numele de «dulapurile copiilor». Kin-Fo îșl goli pozunarul în mâinile acestor surori caritabile. Cele două străine se mirară mult la un asemenea fapt din partea unul chinez. Se înserase, când Kin-Fo reluă drumul cheului.-—Lumea ce umplea străzile nu se culcase ăncă. Din toate părțile eșeafi strigăte și cântece. Kin-Fo ascultă. El simțea o plăcere de-a asculta ultimile cuvinte ce avea să mal auză. O tanară Tanchadera, îșl măna luntrea pe turburile ape ale rîulul IIuang-Pu> cântând. Cântecul îl spunea că iubitul el va veni a doua zi sănătos. — Va veni măine! cugetă Kin-Fo, clătinând din cap. Și eu !.. Unde voiă fi măine ?... Tânără fată îșl urmă cântecul. Kin-Fo ascultă, dar numai cugetă nimic. El observă numai că în urma lui sunt doi oameni, care păreau ă’l spiona. Dar chinezul trecu înainte cu nepăsare. www.digibuc.ro LUCRATORUL O jumătate de oră după acea, Kin-Fo ajunse acasă. El se Îndreptă spre chioș. cui «lungului tiaiîi» deschise ușa, o reinchise și se văzu singur într’un salonaș lu- minat de-o candelă foarte palidă.1 Intrând pe poartă ânsă, văzu că cel doi oameni care ’l urmăriseră, nu mal erau în urma lui. Pe o masă, făcută dintr’o singura bucată de jad, era o cutiuță, ce conținea căte-va grăunțe de opium, amestecate cu otravă omorătoare. Kin-Fo luă două din acele grăunțe le introduse într’o lulea de pămănt roșu, obicinu’te fumătorilor de opium, și apoi o aprinse. — Și ce! 'și zise el, să nu simț nici o emoțiune, când nu mă voi mal deștepta nici odată!. El se opri un moment. — Nu !• strigă el, aruncând luleaua, ce se sfărâmă pe parchet. îmi trebue o emoțiune înainte de-a muri 1 Una singură! Trebue s’o am ! Voi avea-o !.. Și, părăsind chioșcul, Kin Fo, mal grăbit ca ’n totd’auna, se îndreptă spre apartamentul lui Wang. (Va urma) Th. M. Stoenescu. www.digibuc.ro www.digibuc.ro www.digibuc.ro