Lupta pentru lumină. „Lumina prin luptă Revista literară din București 4 ^SAun^-- 1. Noaptea de Iunie, poezie,............................de D-lu Al. A- Macedonski. 2- Trei Decembre, Tragedie originală intr’un act. . • . » » Al. A. Macedonski. 3. Cobuz, Nuvelă, (urmare)................................ » M. Niculescu N. 4. Romeo și Julieta, Tragedie în 5 acte dupe Strakespeare > , Al. A. Macedonski. 5. Cronică.............................................. » Redacțiuuea. 6. înștiințare............................................ >» > BUCURESCI TYPO-LITOGRAPHIA DOR. P. CUCU, STRADA LIPSCANI No. 3. 1881 Prețul 2 lei i www.digibuc.ro www.digibuc.ro .zVixrjr^ ii. No. â. „Lupta pentru lumină.6 „Lumina prin luptă." 17 ,^RATO/> ___________________ATTGVST 18 81 _________________________ Abonamentul: pe trei luni 5 lei, pe șease luni 10 lei Scrisorile uefraneate se refuză. || Pe an20 lei. jț Administr. Str. Poșta-Veche 6, Episcopie NOAPTEA DE IUNIE CA SEMN DE STIMA D-LUI T. M. STOENESCU Musset a cugetat’o (’) sorbind a el răcoare Și stelele de aur din cerul luminos, Și tainica natură, în falnica’I splendoare Și tot ce s6 ’ntrevede în haos,—sus și jos,— Și tot ce este ’n suflet ca sfântă inspirare Și tot ce este ’n creier ca vis sau cugetare Și tot ce este ’n inimi ca patimi ori simțiri, Pe rând, pe rând veniră cu dulci însuflețiri S'alunece pe harpă’î, încet, ca o suflare Ce’npraștie prin aler parfum de trandafiri; Musset a eugetat’o, dar el n’a scris’o. — Oare Voi-va astăzi Muza din ceruri să coboare, In mantia’l eternă de aur și de-azur, Și tocmai de la Sena, ce curge maiestoasă, La Dîmbovița noastră îngustă și tinoasă Să facă să revibre divinul el murmur ? Și noi avem de sigur un cer curat ș’albastru Și inime voioase și inime ’n dezastru, Și doI avem în aler parfum și melodii; Avem pe Heliade Alecsandri, un astru ; Avem Bolintinenil cu sfinte rapsodii; Avem Deparațenil precum și Franța soră, (.1) Alfred de Musset, începuse sg scrie Noaptea de Iunie. Vezi Bografia lui Paul de Musset, www.digibuc.ro LITERATORUL 66 Avu atâtea genii apuse ’n auroră, Dar ce n’avem, de sigur, sunt suflete să salte, Sunt limbi ca să vorbească cu vocile înalte De-aceia carii cântă și mor necunoscuti, Plerduți pentru-omenire și țara lor plerduți! A! Tu plângeai amarnic poete al Durerii Atunci când a ta voce invidii provoca, Dar tu aveai cu tine lăstarele puterii, Căci mândra tinerime mere ti te invoca. Cu tine n’aveal Tronul, indiferent la toate ; Un Ludovic cel mare în Franța nu domnea; Dar tu aveai aceea ce nimeni n’are poate: Amici carii să plângă când sufletu’țl plângea! Femeea răspunsese la sacra ta iubire, Bărbatul răspunsese la amicia ta, Și cântecile ta’e zburaii la nemurire, Și nimeni nu le uită și nu le va uita ! Tu n’al murit de foame în trista ta cădere, Și n’al văzut în lacrăml pe mumă-ta ’n durere. Prin cântecile tale născușl ne atârnat, Si Muza ta duioasă, poet te-a consacrat, Dar ea tot de o dată nu zise: Mergi poete Să fii numai ca martur J’a zilelor banchete Ș’o viață dureroasă în lume să tîreștl.. . Iar când voia să vie de lauri coronată, In taină să să’ncline'pe fruntea’țl inspirată, Puteai în candelabre s’aprinzl ca s’o primești, (2) Făclii nenumărate, subt care să pălești Cu tâmpla rezemată de mâini o ’ntreagă noapte Și penă despre ziuă s’asculțl ale el șoapte, Ș’apol, s’adorml de somnul ființelor cerești! Puteai, după voință, s’alergi în lumea mare, Veneția să’țl cânte o dulce inspirare, Prin sălile Dogale voios să rătăcești, Să zbori penă la Lido în neagra ta gondolă, Cu fruntea luminată de-o sfantă-aureolă Și plin de o iubire eternă, — să iubești! Aluzie la faptul că Muscat scria Ia lumina a patru candelabre. www.digjtnic.ro LITERATORUL 67 Sâ ’țl pierzi orî-ce iluzii ș’amorul sâ’ți râmâie Spre cer ca sâ sâ ’nalțe ca fumul de tămâie, Și ’n nopți melodioase de August ori de Maiti, Nou ângir, pe-aripl late, sâ zbori penâ la Raifi ! Puteai lângâ Rachela (3) cu inimă deșartă, Dar Nobilă prin suflet, și nobilă prin artă, Sâ uiți a ta durere, și vocea sâ’l asculți, Și mult mal sus de secol, rîzend de calomnie, Sâ te ridici de-odată pe brațe de adulțl, Vârsând în a ta urmă torente de-armonie, La care sâ sâ ’nchine dușmanii cât de mulțl Puteai, rîzend de versuri la front aliniate, Sâ țeșl o nouă pânză de rime zdruncinate Și ’ntr’ânsa sâ amesteci real cu ideal, Făcând pe a ta Muză în clipă sâ creeze Taverna ’n care vinul sâ curgă ca un val, Alături cu palatul în care sâ viseze In mijlocul orgiei vr’un noti Sardanapal! Pe Malibran (4) în care, vibra melodioasă, A ângerilor voce din dom a radioasă, Puteai s’o faci celebră, cântând pe-al el mormânt, Și ’n Rolla,dela ceruri, sâ cazi pân’la pământ. Iar fata sâ’șl deșire cu mâna el rozalbă Monedele de aur coprinse într’o salbă, Si dându-le lui Rolla, acelui desfrânat, Sâ’l zică: „la-le, du-te, și joacă-le căci poate „Norocul sâ sâ schimbe precum sâ schimbă toate !* Dar, Rolla, sâ’șl golească paharu ’nveninat, Sâ’șl dea a lui suflare cu ziua ce sâ ’ngână, Și ânger ca și demon, prin nume sâ râmână! Sublim poet, ca mine tu n’al trSit în lume, Sâ simți indiferența cum vine sâ sugrume Din inimi'e noastre, cerescul simțimânt, Ce sparge închisoarea1! de humă, ca sâ zboare Spre tot ce este rază, sehintel, parfum, splendoare, Spre tot ce te rîdică în cer de pe pământ! (3) Celebra tragediană al, cărei caracter era mal jos de căi talentul, (4) Celebra cântăreață. www.digibuc.ro 68 literatorul Al suferit, de sigur, dar nicl-o dată âncă, Ori unde te conduse destinul tău incert, Tu n’al murit de foame ca palidul Gilbert, Și patria'țl,—ingrată fiind,—ți-a zis: „Mănâncă!" Cântași cu toate-aceste un imn de-amărîciune, Sarcazmele rînjinde pe buze’țl să ’ntîlnesc, Dar spune-mi oare-atuncea, izvor de goliciune, Ce trebuie să facă acel ce flămânzesc ? Cănd Iunie surîde cu nopțile ’nstelate, Să' cânte safi să moară,—când tu și n’al cântat? Să plângă, seu să rîdă, cu buze descleștate, Când ție, și condeiul din mână jți-a picat ?... Să cânte?...Pentru cine?. .Să moară?...Pentru cine?.. Și cine știe oare, în moarte de ă bine ?... Să plângă?... Ensă plânsul provoacă rîsul azi... Pe cât ai să verși lacrămi pe-atâta al să cazi! Să rîdă ?... Dar tot omul o rană are^ntr’ensul... Să rîdă ensă! —Rîsul provoacă singur plânsul! Al. A. Macedonski. -------------------- 3 DECEMBRE Tragedie originalii într’un aet ^i în proză. DB d. Alecsandrv A. Macedonski Autorul dedică, această, tragedie Doamnei E. Popescu București, Iulie 14, 1881. Persoanele : ANDREIU (31 ani)............................. SANDU (21 ani)............................... 10AN (18 ani)................................ CATRINA, (muma lor).......................... STAN......................................... Un subt-comisar.......................... . ,—Un Gendarm. Artiștii: D-nu STOENESCU > T. C. MANOLESCU » G. CARACOSTEA D-na EUFROSINA POPESCU > D. T. PENCIULESCU , D. POPOVICI Notă: Rolul Catrinei a fost într’adins creat pentru Doamna E. POPESCU, iar piesa întreagă pentru elevii Conservatorului de declamațiune. www.digibiic.ro LITERATORUL 69 IJ-iicI Hhifrosina Popescu ; Doamnă, Ațî bine-voit a interpreta rolul Catrinei diu această piesă și ați creat un cap de operă. Cunoașteți că pentru d v. l’am scris, și de aceea, ve rog se priimiți dedicațiunea tragediei mele. Ea ve revine de drept: Prin trecutul d-v. artistic ați ilustrat în țară și în strei- nătate numele Român, și prin interpretarea rolului din urmă, ați ținut o sală întreagă compusă din tot ce e inteligență subt palpitul celei mai colosale emoțiuni. Aii plâns toți în sală, Doamnă ; au plâns bătrâni; au plâns femei; au plâns tineri, și numele dumitale, zbura pe ori-ce buze însoțit de numele doămnei Ristori. Nu voiti uita, nici-o dată, imensul succes ce piesa mea a obținut și prin urmare ima- ginea d-voastră va fi în tot d'auna neștearsă din memoria mea, câci acel succes, d-tale, îl datoresc Doamnă. Ce era piesa mea fără marea ârtistă care i-a dat suflul de viață ? . . . Vocea, gesturile, atitudinea, figura dumitale, au făcut în sală, impresiuuea pe care o face vântul arzetor al deșertului, Sîmunul, care, trece furtunos și arzetor, oprimând plămânii și făcendu’i abia se respire : Auditoriul întreg era ca subt impresinnea acelui suflu. Emoțiune, lacremi, respi- rațiuni oprimate, din ele, la reprezintarea tragediei <3 Decembre,> era formată coroana d-tale: Permiteți-’mi se v’o depui pe frunte. In ceea ce privește piesa, ea dnpe cum știți este scrisă asupra unei întâmplări reale despre care au vorbit în Diversele lor toate ziarele timpului, și meritul d-v. este cu atât mai mare, cu cât, realitatea, cu desevîrșire de bine a’ți interpretat’o. Al d-v. devotat Al, A. Alacedonski — ÎNȘTIINȚARE întâmplarea din această piesa este reală; am citit’o,—negreșit nu precum am înșcenat’o,—acum câți- va ani, în mal multe ziare: Erau câte-va rânduri puse subt rubrica «Diverselor.» (A se vedea ziarele politice Românul, Telegraful etc, cu cinci ani în urmă.) DEFINIȚIUNEA TRAGEDIEI Tragedia este o acțiune teatrală ce tinde la un desnodământ ferribil, și în care, mal multe personagii, o pregătesc, o înnoadă și o desnoadă; Ea sS desfășură mal în tot d’auna în cinci acte, și prin esoep- țiune, în trei și chiar într’unul. Cea mal de căpetenie condițiune a Tragediei este de a concentra inte- resul auditorului asupra uneia și aceleași intrigi, și, asupra unuia și aceluiaș desnodământ: Toate per- soanele trebuie sâ graviteze împrejurul, aceluiași scop : O tragedie, vorbind în mod clasic, trebuie sâ’șî limiteze acțiunea într’un spațiu, de 24 de orc de eczemplu; unitatea timpului și a locului este pretinsă și, numârul persoanelor trebuie sg fie foarte râstrâns: (Vezi Tratat asupra genurilor dram. Paris 1852), --------o—q-------,--- www.digibuc.ro 70 LITERATORUL 3 Scena reprezintă o sală de birt și acțiunea se petrece la Brașov. SCENA L CATRINA, SANDU CAtrinA (ridicându-se dintr’un scaun) Si va se zică, nu mai este nici un mijloc de scăpare ? . . • SANDU jNu cred, mamă. CATRINA Și va se zică, legea este fără milă pentru seraci? . Legea aperă numai pe cei bo- gați! . . . — Si tu, — tu care ești cel mai în vîrstă dintre doui copii ce mi-au remas, — tu, care ești singurul meti sprijin, — vei fi îmbrăcat fără milă. . . într’o livrea. . . SANDU Dar mamă, . . . vorbește mai încet! CATRINA Nu; Voii! vorbi tare ca se me audă lumea întreagă ; Voiu vorbi tare ca se me audă... Dumnezeii.. . dacă este ! SANDU Mamă! CATRINA O ! . . . Am suferit destul, și, nu m’am îndoit, și am crezut într’o ființă mai presus de noi . .. Dar acum. . . SANDU Mamă ! CATRINA Se lăsăm acestea, ai dreptate. — Și câtă vreme ți se lasă pena se îmbraci haina mi- litărească ?. . . SANDU Mi s’a spus că sunt înrolat fiind-că am căzut la sorți. . , și mâine. . . CATRINA Mâine, zici? . . . Mâine ! Ce grozăvie ! . . .—In ziua de trei Decembre! . ..— Mâine, — fiul meu,—un Român,—născut liber în România liberă va deveni unealta Ungurilor în contra fraților sei! .. . O ! de ce nu mai sunt bogată, căci aurul te scapă de ori-ce ! . .. Aur! Ban mizerabil, tu ești legea Universală! . . .—De ce n'am murit acum trei-zeci de ani, în acea fatală noapte de trei Decembre !... Această dată me urmărește pretutindeni! SANDU Mamă! Mamă! Pe tot ce ai mai scump, te rog nu-’mi mai ascunde trecutul, cel puțin www.digibuc.ro LITERATORUL 71 acuma, îu preziua nenorocire! ce are se me despartă mâine de tine 1 . . . Spune’mî ce în- semnează acea dată de 3 Decembre pe care te-am auzit rezicend’o adesea ! CATRINA Nu; Nu ’țî voiii spune; . . . Mi-ar fi cu neputință; . . . și. . . apoiii, este o prea lungă istorie. Află numai că această ziuă m’a urmărit în toată viața mea. .. Acum treî-zeci de ani, eram fericită ; eram bogată.. . SANDU O știfi. Dar în fine, n’ai voit nicî o dată să ’mi lămurești nimic maî mult. CAtrina (ca și cum nu ’l-ar fi auzit.) Acum treî-zecî de anî, trăiai! toți. . . toți I. . . Tatăl meii, boer român, iar nu fanariot, bunul meii tată ! el îșî iubea țara... Oh! Dar să lăsăm acestea... (pauză) Zece anî în urma acesteî întâmplări s’a consumat desăvârșita ruină a casei noastre. . . Nu ’țî voiii spune prin ce fatalitate,—dar o singură zi, ziua de 3 Decembre, a fost de ajuns ca sa m’arunce în acească nenorocită soartă: din caretă, în noroiii! . . Venițî și privițî pe-acea mândră fată de boer, voî care-ațî cunoscut’o ! .. . Recunoașteți-o, dacă putețî, în mizerabilă bir- tășiță de lângă *Biserica-neagră SANDU Mamă ! . . . Pentru numele luî Dumnezeii ! . . . CATRINA (fără, Bă ’l audă) Dar aceasta tot nu a fost de ajuns. . . Paharul mi se umpluse de soartă. . . și trebuia să’l beaii până la drojdii. . . Tu știi, prin ce întâmplare, fratele teii Andreî, cel maî în verstă dintre voî, a dispărut acum 16 anî, tot în acea nenorocită zi de 3 Decembre, și tocmaî când împlinea 15 anî !. . . 3 Decembre ! . . . 3 Decembre 1 .. . (plânge) sandu (luându-1 mâna). Liniștește-te mamă! Me faci să mor de durere. Si apoî, cine știe, poate că fratele meii se va reîntoarce.. . CATRINA Se maî reîntorc oare morțiî ? . . . SANDU El ânsă, poate că trăește! CATRINA Trăește, zicî ? . . . O! Nu’mî da speranțe zadarnice ! Si cum voeștî să se maî întoarcă chiar dac’ar trăi I . . . Cum ne-ar da de urmă ? . . . Cum ne-ar găsi el aicea,—sub acest nume schimbat,—între acești munțî, în care se ascunde Brașovul ? .. . Cine-’i-ar putea spune unde suntem ? S’ar putea el găndi că muma sa este o mizerabilă birtășiță ? .. , SANDU U ! Tacî mamă ! . . . Taci! , . . Vorbele tale îmi inspiră ideea unei crime ! Da; trebuia să fur, trebuea să me fac mișel, trebuea să’mi vând sufletul, dar nu trebuia,—eii,—fiul teii, — să te las să ajungi în asemenea stare...—și iată,—cuget și iar cuget,—și nu știfi ce m’a împedi^ cat chiar alaltă-eri să asasinez pe curierul de Ir cariola cu bani. , , www.digibuc.ro 72 LITERATORUL CATRINA Ce zici nenorocitule ? SANDU Caii lui urcau în pas pe șoseaua munților ; era singur ; dezarmat; jandarmul rămăsese în urmă ; . . . noaptea cobora cu repeziciune. . .—atunci, — da: mărturisesc ca m’am găndit un moment la crimă ! ... Să fur,—dar să ved pe muma mea bogată și fericită ;... să fiii crimi- nal, — dar să știîî că murind, — o voi lăsa precum s’a născut, — în lues, — în mătase, — în bogăție ! . . . OATBINA Destul, copilul meii; Aibi milă de mine ! Se furi tu ? . . , Se omori tu ? Si aceasta, -— pen- tru mine ? . . . O ! Dar știi tu, ce-am făcut eîi ? . . . Știi tu cine sunt ett ? SANDU Ești muma mea ! CATRINA Un tâlhar tu ? Un asasin tu ? . . — Eu se fur, da; eu să asasin, da; ... Și în ade- ver nu știîî pentru ce n’am făcut’o ance și pentru ce n’o fac, penttu voi, pentru fericirea voastră! SANDU Mamă, tu ai făcut destul pentru noi. Ai făcut chiar maî mult de cât destul: Ai făcut prea mult. Ți-ai priîmit cu resemnare, pozițiunea pe care ți-a făcut’o soarta, și ai trăit. Căci, o știîî, tu ai trăit pentru noi mamă! . . CATrina (atrângendu-’l în brațe) Da; pentru voi copii mei ! SCENA IL CATRINA, SANDU, IOAN IOAN Mamă, o trăsură s’a oprit afară și un caletor care așteaptă jos, m’a întrebat, dacă în a- dever, acesta este Otelul de București! CATRINA Ii vei fi spus, cred, că ntt se înșeală ? IOAN Da. SANDU Ei bine? IOAN Voieșta o odaie și cere se i se pregătească de cină! www.digibuc.ro LITERATORUL 73 CATRINA Poftește’l de grabă. Eu me duc se văd de odaie ... — Sandule, tu, rămâi aicea și în- tempină’l. (ese prin stânga; loan prin față.) SCENA III SANDU Sărmapa mea mamă ! . . Soarta este în adevăr cumplită ! — Eti! Eîî! In oștirea Ungu- rească ! O ! Dar mai bine să mor, se me sinucid singur, și, într’o clipă, de cât se ’mi omoare alții, onoarea și demnitatea mea de Român ! . . Să mor ?.. Să me sinucid... — Dar ce va face atuncea mumă-mea? . . . Cine o va îngriji? . . . Cine o va susține odată ce voiti fi eti mort? . . . Nu va muri ea de durere ? . . . Da ; Se poate ! . .. Atât maî bine ensă; va scăpa! ... Și apoiti, — trăind, — ce așiti putea eti face pentru densa ? . . . Cu ce așiti pu- tea-o eti ajuta ? . . . Cu nimic! O! De cât o asemenea viață, mai bine mormentul 1 Este o crimă se ’ți răpești viața când poți face vre un bine cuiva, când poți fi trebuincios la ceva, când ești părinte și’ți lași copii pe drumuri, putend se muncești și ne-voind să muncești ! Da... atuncea este o crimă de a te sinucide ! Dar eti, — cui pot fi eu trebuincios, cui pot face eti bine, ce pot eti se muncesc și nu muncesc? . . . S’a botărît. . . Mâine . .. Voiti muri ! . . . SCENA IV ANDREIU, SANDU, STAN (cu un giamantan pe care îl de- pune jos și lese) SANDU Bine ați venit, Domnule ! ANDREIU Bine vă găsesc. Dar zăti, — cam urîtă vreme aveți pe aicea. —Acum, — ascultă-me, se ’mi pue masa că mor de foame, (să trântește pe un scaun) Ia vino ’ncoa de ’mi trage cizmele ! . . sandu (cu mândrie) Domnule, — Eu nu sunt slugă ! ANDREIU Atuncea, mă iartă, dacă dumneata ești stăpânul otelului, fiind-că, mi se spusese că ’l ține o femeie văduvă. SANDU Nu sunt eti stăpânul! ANDREIU Dacă este așa, cine ești și cine este antreprenorul banului ? . . . sandu Mumă-mea. Dar aicea, Domnule, nu este han ci otel! www.digibuc.ro 74 LITERATORUL andreiu (a parte) Frate-meu ! . . . — Ce nerod sunt că nu 1’am recunoscut din capul locului! .. . Aceiași mândrie de familie ! Sângele apă nu se face ! (tare) Me iartă, Domnule; eu nu sunt tocmai așa de necioplit din fire precum me arăt, dar.. . înțelegi . . . osteneala ,. . drumul . . . SANDU înțeleg, Domnule ; — aveți trebuință de ceva ? ANDRElîj V’așiii fi foarte îndatorat dacă ați porunci se mi să aducă ceva de mâncare. SANDU îndată, (deschizând ușa din față) Stane ! Stane! stan (de afară) Aud, Domnule dragă, aud ! andreiu (a parte) In ce mizerie trebuia se ve regăsesc; și eii trăiam, eram fericit! A 1 Dar acum nenorocirea se va duce ca un vis urît! sandu care în timpul pe cănd a zis aparteul vorbea încet cu stan, în ușă, către Stan cu voce tare. Si la urmă se vii se vezi de masă ! stan (idem) Mintenașiu! ANDRElO Cât ai crescut de mare ! sandu (cu mirare) Me cunoașteți ? andreiu (a parte) Ce dobitoc sunt! (tare) Nu, Domnule ; adică da; ve cunosc . . . v’am mai vezut . . . acum câți-va ani .. . dar pe atuncea .. . erați un copil! . . . (a parte) O mai fi trăind și celă-l-alt frate al meii! .. . (tare) Cât de fericită trebuie se fie muma dumitale că are uu așa copil! SANDU Da, Domnule ; Eu și frate-meii, ne silim s’o facem fericită ! ANDRElîj (cu bucurie) Cum î . . . Mai ai ânce un frate ? ... Va se zică trăiește și el! (a parte) Aidî! . . Iar m’am dat de gol! SANDU Și de ce voiți se nu trăiască ? . . ANDRElîj Me iartă... Domnule... Foamea și osteneala drumului, me fac de nu mai știfi ce vorbesc! www.digibuc.ro LITERATORUL 75 SANDU Va se zică veniți de departe . . . ANDREIU Da ; foarte de departe. SANDU De la Peșta ? . . . ANDREIU De la New-Jork. sandu (esclamând) Tocmai din America I. . (după un moment) Țara aurului I andrei u (trântind cu fală un portofoliu pe masă) Si a biletelor de bancă! SANDU N’am vezut nici-o-data asemenea bilete . . . andretO N’ai de cât se 'ți îndeplinești dorința acuma. Iată : Deschide acest portofoliu și uită-te. .. sandu (deschide portofoliu și hărtiele se r6varsă pe jumătate dintr’ensul. pe masă) Dumnezeule! Dar este o întreagă avere ! ANDREIU Nu tocmai! . . vre-o doue sute de mii de dolari ! SANDU Doue sute de mii de dolari! Dar a cinci franci dolarul face un milion de franci! ANDREIU Ei I Da| STAN (intră cu o tavă, tacâmuri și talere, și așează bucate pe masă) Totul e gata! ANDRElft A ! fată cina ! (către Stan) Ei I dar pune doue tacâmuri ! (Stăn pune âncă un tacâm și lese) SANDU Si pentru ce ? ANDREIU Pentru ca să mâncăm amenduoi. SANDU Ve mulțumesc; Nu mi-este foame ! ANdreiu (a parte) îmi pare trist! (tare) Știi ense, cât este de urît ca se mănâuce ciue-va singur. , . Vei bea cel puțin cu mine un pahar de Tokaî, nu este așa ? www.digibuc.ro 76 LITERATORUL SANDU Dar, Domnule... ANDREII) Aidem ! . • Un pahar... va fi iu sănătatea mumei dumitale ! SANDU O / Da; In sănătatea ei ! (ciocnesc paharele) ANDREIU Si într’a dumitale ! sandu Nu ; într’a mea nu ! ANDREIU De ce ? SANDU Iu curend nu voiii mai putea fi bolnav ! .. . andreiu (a parte) Ce voește el se zică ? sandu Nu mâncați ? ANDREIU Nu ; nu mai mi-e foame ! SANDU Așa de tener se nu ve mai fie foame! ANDREIU Nu tocmai așa de teuer pe cât crezi ! SANDU Si ce vîrstă aveți ? ANDREIU împlinesc 28 de ani. . . Ia se vedem când. . .— In câte ale lunei avem n SANDU In 2 Decembre ! ANDREIU In doue.. . (scoțend ciasornicul) Iată. . . Sunt tocmai unsprezece ore, și ziua de 3, nu este așa ? SANDU Ei, bine ? . . . ANDREIU Ei bine, peste o oră, împlinesc douăzeci și opt de ani ! e rog ?.. . peste o oră începe www.digibuc.ro tlTERATORtft 7? 8ANDU Ca bieții frate-meu ! ANDREIU Va se zică nu ești dumneata cel maî mare dintre frați ? SANDU J3a da; — dar maî aveam un frate....... ANDREIU A murit ? . . . SANDU Nu. ANDREIU Atunci, trăiește ? SANDU Nu știm 1 ANDREIU Nu înțeleg ! SANDU A dispărut într’o zi. . . Tocmai la vîrsta de 15 ani și îu ziua nașterii lui ! ANDREIU Si cum se numea el ? SANDU Andreii! ! ANDREIU Cine știe ce ticălos o fi azî ! SANDU Domnule, bagă de seamă 1 . . . ANDREIU Ce se bag de seamă ! Trebuie se fie un mizerabil 1 sandu (luând un cuțit) O! Pe Dumnezeu! Retragețî cnventul. . . Sau. . . ANDREIU Oprește-te. . • —- Incoa, — în brațele mele ! — Sunt fratele teii, — sunt Andreiii 1 Sandu (remâne un moment înmărmurit și dup§ aceia sS azvîrle în brațele luî Andreiii) Fratele meu! . . . Andreiii! . .. Ești tu ? . . . Dar cum ? . . , Prin ce minune ? . , . ANDREIU Stăpâuește'ți uimirea ! . . . Liniștește-te ! ... Iți voiîl spune tot. . . Este o prea lungă is- torie. . . Află, de o cam dată că soarta m’a favorizat. . . Suntem bogați. . . www.digibuc.ro 18 LtTERAÎORtft SANDU O ! Ce bucurie pe mumă-mea ! Alerg se’î spun ! ANDREIU Nu ; te rog nu face aceasta. Voiesc, fiind-că mâine e ziua nașterii mele se’i tăinuiesc nu- mele meu. . . și. . . mâine. . . când se va deștepta din somn.. . voiă fi în genunchie dinaintea patului ei . . . iar serutându’i mâna. . . îi voiu depune pe piept. . . sandu (arătând portofoliul de pe masă) Acel portofolii! ?... ANDREIU Da ! De aceia te rog liniștește-te, și, nu’mi ridica mângâierea acestei surprinderi ! , . . Să nu se afle nimica pene mâine! Ascunde-mi numele chiar de fratele nostru loan, căci el, e prei. tener și poate că n’ar fi în stare se se stăpânească ! SANDU (îmbrățișându’l) Andreiu ! Fratele meu ! Iubitul meu frate ! SCENA V. CATRINA, SANDU, ANDREIU catrina (ea a auzit ultimul cuvent) Ce-am auzit ? . . . Iubitul teu frate ? . . • (a parte) Si erau îmbrățișați ! sandu (către Andreiu» Mama ! andreiu (încet către Sandu) ține’ți cumpătul ! (tare, către Catrina) Da; Doamnă! Sandu este iubitul meu frate, de oare-ce, este cel maî iubit prieten al meu ! Nu me puteți cunoaște fiind-că sunt camarad de scoală al lui Sandu.. și... la urmă, am plecat.. într’o călătorie foarte lungă. . . înțelegeți dar. . . CATRINA Da; înțeleg; și, iată chiar. . . Mi se pare că ve recunosc vocea. . . Să aseamănă cu a unuia dintre fiii mei. . . (a parte) Ancă o speranță pierdută! . . . Dar această voce ? . .. Această voce ? . . . ANDREIU Vocile și chiar figurile se aseamănă îu adevăr! Ași îi putea chiar se ve mărturisesc, că a Dumneavoastră, Doamnă are aproape aceleași accente ca vocea bietei mele mume care a murit acum patru ani. . . www.digibuc.ro LITERATORUL 79 CATRINA Vocea mumei sale care a murit! ... O! Cât de deșartă iluziune îmi făcusem! Suut ne- buuă! Mi se pare că recunosc în toți pe Andreifi! SANDU Mamă, aî ales o odaie bună pentru prietenul meti ?. . . Dupe o călătorie atât de lungă, trebuie se aibă de sigur nevoie de a se odihni cât de bine ! CATRINA Da, fiul meti. — Dar Domnul vine de departe ? ANDREII! Din New-Jorc! CATRINA Dumnezeule! Din America! . . Și ce poate se caute cineva peste țeri și mări ? . ANDREIU Averea! CATRINA Ați pus încai mâna pe ea ? . . Andreiu (resfoind hârtiile din portofoliu) Nu tocmai ; dar tot am aici în bank-note, aproape ca la un milion de franci ! CATRINA Colosal! ANDREIU Bagatelă! catrina (a parte) Bagatelă! Bagatelă ! Vorbe ale bogaților 1 Bagatelă, când eu cu câte-va sute de fiorini așii! cumpera scutirea fiului meii!.. A !. . O idee ense. (tare) Domnule . . . andreii) Me rog, Doamnă 1 CATRINA Mi-ați spus că sunteți amic al fiului meii . . . ANDREIU Da; CATRINA Ei bine, dumneavoastră sosiți la timp. Faptul că sunt mumă, îmi dă curagiul ca se ve Re- dresez o cerere care, nu e poate, tocmai la locul ei și în armonie cu convenințele sociale . * . ANDREIU Vorbiți Doamnă ; sunt gata se ve servesc cu tot ce ’mi va sta în putință. www.digibuc.ro 80 LITERATORUL CATRINA Fiul meu are se fie înrolat mâine în armată și aceasta îmî face disperarea mea și a lui. SANDU Dar mamă . CATRINA Tăcere, Domnul îți este prieten! (cătreAndreiu) Puteți fi Provedința noastră ... Un îm- prumut de câteva sute de fiorini din partea dumneavostră care v’ar putea fi înapoiat maî târziii, i-ar putea servi se ’șî cumpere scutirea . . . ANDRElO Doamnă... ar fi pentru mine . . . este . . o plăcere . . dar . . . această sumă are o destinațiă ficsă ... Cu toate aceste . .. Mâine .. . Nu zic . . . catrina (ou mândrie) Aveți dreptate, Domnule ... (a parte) . Ha !, . Camarazi de copilăria! Prieteni!.. Iată ce suut prietenii! Penă la pungă ! . . Maî departe se sfîrșesc toate! (ducându-se la ușă, o deschide și strigă) Stane ! Stane ! STAN (intrând) Poftiți Doamnă ! catrina (cu mândrie) Petrece pe Domnul cu lampa pene la odaia sa de culcat! Noapte bună Domnule! andreiu (stăpânindu’șl uimirea) Vise frumoasă, Doamnă ! catrina (a parte) Vise frumoase! AI Da! Ironia, nu trebuia se lipsească nici densa 1 (către Sandu) Copilu meii, dute și culcă-te ... Eu mai remâiii aici . . . Am de regulat lucrurile . . . Vom vedea mâine ce este de făcut! . . (ou nn rtmbet ciudat) A ! Tu nu vei fi înrolat, fii sigur ! .. Sandu (sărutându’l mâna) Mamă, nu te îngriji de mine 1 — Noapte bună, (lese) SCENA VI CATRINA, IOAN IOAN (intrând) O! Der aceasta este grozav ! CATkiNÂ De unde vii vii copilul meii ? Și ce ai ai ? Spttîma este scrisă pe fața ta ! www.digibuc.ro LITERATORUL 81 IOAN Nu, spaima, mamă: zi durerea, zi rușinea ! CATRINA Durerea !.. Rușinea ? .. Nu înțeleg ? IOAN Da; Durerea și rușinea! Suntem pîerduți! CATRINA Pîerduți? . . Și cum ? . . • Vorbește . . . IOAN Viu de la otelul coroana Ungariei . . . CATRINA Dar aceasta nu’mî ecsplică nimic. IOAN 01... Vei înțelege totul peste un moment. . —Acolo, am întâlnit pe creditorul nostru — cel cu polița de cinci mii fiorini. . , CATRINA Dar. . . IOAN A protestat’o; falimentul este declarat. , . gatrina Mizerabilul 1 Si îmi promisese să me aștepte 1 IOAN Ni a protestat’o din contra, și, a cerut de la autorități se se aplice închisoarea pentru datorii 1 CATRINA lushisoarea, zici ?...—• Da; ai dreptate; legile Imperiului o vor și legile sunt fără milă. Deci, . . . Mâine. . . IOAN Mâine. . . 0! Dumnezeule. . . Mâine, . , CÂTRINA Voiiî fi arestată, o știm IOAN Dar eu voii! fi aicea și nu voiii îngădui nicî-odată această infamie 1 CATRINA Tu trebuie se te supui legilor. . . IOAN Nicî-odată ! www.digibuc.ro Literatorul 8â CATRINA Speranță ânse! . . . Dacă soarta voiește se me omoare, voii! fi ca soarta! ... . Aibi cu- ragiu oopilul meu ! Nimica din ce mi-ai spus nu se va întâmpla! . . . I0AN Eii nu ți-am spus ânse tot. CATRINA Ai să mai îmi spui ceva? A! Da !. Uitasem că o nenorocire nu vine nici-o dată singură ! ioan Perceptorurcăruia datorăm impozitele auzind de protestul acelei polițe va veni de ase- menea mâine, a secuestra tot, a vinde tot ! catrina (rîzend nervos) Ha! Ha ! IOAN Cum mamă, și dumneata rîzi ? catrina (dupe un moment) Firește că rîd (rîzend) Ha ! Ha ! Ii vom pune pe toți la locul lor ! IOAN Si cum ? catrina (sg duce spre un dulap, caută și ia o sapă) Așteaptă. . . (întorcendu-se) Iată: Ține această sapă. IOAN Și ce se fac cu ea ? CATRINA Dute în grădină, și, oprește-te lângă perul cel mare. IOAN Mamă, la rândul meu, nu înțeleg nimic 1 CATRINA Ajuns acolo, numeră noue păsuri de la per spre răsărit, și, spre mai multă siguranță că aî se afli ce cauți, sapă o groapă în lungime de un stînjen și jumetate, în lărgime de o jumetate și în adâncime de un stânjen. . . — Afară plouă. . , pământul este ud și vei izbuti lezne. . . — Veî găsi în acea groapă o ladă plină cu bijuteriile mele diu tinerețe, singura a- vere ce mi-a remas și pe care am ascuns’o de voi. . . Dar acuma i-a venit timpul și ei.. . IOAN Mă duc, alerg, zbor ! catrina Da; dute și nu întârzia 1 www.digibuc.ro literatorul 83 IOAN (din prag) Dar cum se aduc lada singur ? CATRINA Dupe ce vei isprăvi, se vii se ’mi spui că viii eii se 'ți ajut . . Bagă ense bine de seamă, se nu te vadă nimini, se nu te audă nimini, ca nu cumva se creadă că desgropăm vre-o comoară.. IOAN N’avea grijă (cu naivitate ; revenind în scenă) Și sunt multe diamante, mamă, înnauntru ? . . . CATRINA (ironic) O ! Multe ! Multe de tot! Dar dute ; nu pierde vreme ! SCENA VII CATRINA (singură) S’a dus ! . . . — Bine ! . . . Arestată, eii,—fiul meii în armată, . . . A ! Nu! . < . — S’a dus se desgroape diamante. . . Ei! O ladă întreagă! . . . sărmanul meu fiii 1 El nu știe că sapă o groapă din care nu va dezgropa nimic ci va îngropa ceva! . . . — A omorî este o crimă !. .. Ha ! Ha ! ... O crimă ? . . . Dar nu a fost oare crimă nenorocirea mea ? . . . — Legile pe- depsesc crima ! . . . Da ! . . . — Dar pedepsit’au pe cei care au făcut’o față cu mine ?. . . Le- gile sunt scutul virtuței! . . . Da ; dar fost’au ele scutul virtuței pentru mine ? . . . Aflat’am în ele dreptatea ?... Dar societatea ? ... Ce va zice societatea ?. ., Societatea ? Va da ea oare de mâncare copiilor mei ? Societatea e crudă, destinul e crud; voiii fi crudă; Dumnezeu e fără milă ; voiii fi fără milă !... Da ! Da! Da! Voiii face fericirea copiilor mei ! (aleargă la dulap și 8g reîntoarce cu nn cuțit) A ! El zicea că este prietenul fiului meu !. . . Prieten ! ... Și când e vorba de câte-va mizerabile monede, respunde : cCu plăcere. . . ense. . . dar. . . Vom vorbi mâîne !...» Nu; nu vom vorbi mâine, ci îndată... S’a hotărît. . , El va muri . . Un milion !. . . (sg repede la ușă și revine) Se depărtăm ense pe Stan. . . Se vedem. . . Un pretecst. . . (se duce la ușe și strigă) Stane ! Stane ! STAN (de afară) Aud Doamnă ! SCENA VIII CATRINA, STAN CATRINA Și cum de ai lăsat se plece pe Domnu de la Nuraerul trei-spre-zece, cel care a sosit adi- neauri ? ... ți-am zis se’l duci la odaie și urcându-me sus nu l’am găsit.. . Ușa era des- chisă, odaia goală și geamantanu lipsea ! STAN Cum se poate ? . . . www.digibuc.ro 84 Literatorul CATRINA Și nu mi-a plătit nici cina, nici odaia, nici nimic. .. STAN Alerg se ved dacă nu care cumva s’a reîntors. CATRINA Când îți spuiă odată că s’a dus, că a fugit. . • Aleargă mai bine la poliție și dă de veste despre cele de mi s’au întâmplat, pentru ca se se pue pe goană și se’l prindă ! STAN Dar Doamuă, serut mâna, nu voiii găsi pe nimeni la această vreme... Si apoiu, ce este drept, lucrul este de mirare*.. Cine ar fi crezut. . . Cine s’ar fi gândit că o se ne înșele. . . că este un pungașii!... Părea așa de cum se cade. . . L’am dus pene la odaie ânsumi, și, am stat înăuntru pene s’a culcat... La urmă, mi-a poruncit se *1 scol la cinci ore înainte de a se lumina de ziuă ! CATRINA Așa sunt toți amăgitorii și toți tîlharii. . . Ne mănâncă pâinea și sarea și ne bea cel mai bun vin de Tokaier ce avem. . . înțelegi că paguba este destul de mare. , . Dacă am lăsa ca toți călătorii se ne fure astfel, apoiîi am ajunge în curând pe drumuri . . . Aidi! . . . Fă ce ți-am spus. STAN Me supuiu (iese) CATRINA Da, dute. . . Lucrul este astfel minunat. .. Crima este pregătită îndestul.. . Poliția va a- lerga în urma lui, și nimeni nu va bănui nimic. . . Nimini ! .. . Nimini ! . . . Dar Dumne- zeu ? ... Ha 1 Ha ! Ha! Dumnezeu ?...—Aur. . . Un milion. . . Fericirea copiilor mei. . . Iată D-zeu 1—Da ! . . . S’a hotărît. (ia cuțitul ce ascunsese pe masă subt un șervet, Dar. . . acea voce... acea voce ? . . . Mintea mi se rătăcește. .. Nu știfi ce se fac.. . va fi dormind el oare. . . Se vedem.. . — Si pe unde se intru la el ? ... A ! Este o ușă care dă din odaia mea într’a lui ! Acea voce ânse ?. . . Acea voce 1 — Fiul meu ar fi de o vîrstă cu dânsul.. . O ! Sunt nebună ! (ridicând cuțitul cu un gest amenințător) Fiul meu a murit I (iese repede) SCENA IX IOAN, la urmă STAN ioan Mumă-mea trebuie în adever se se fi înșelat. . . Cu none păsuri de la per, spre răsărit, a fost un puț care s’a astupat. . . Am avut de săpat puțină vreme pâne am dat de el, și, astfel, s’a deschis o groapă nu de un stînjen în jos, ci de zece !. . . Dar unde se fie dân- sa ?.. . Alerg se’l spui. . . (să duce spre ușă. In acel moment intră Stan) STAN Doamnă. . . www.digibuc.ro LITERATORUL 85 IOAN Ce ? Ce zici ? Ai înnuebunit ? ... Și ce însemnează aceasta grabă ? ... De unde vii ? STAN Me iertați, Domnule, credeam că este Doamna. . . — Viu de la poliție. . . IOAN Și ce-ai căutat acolo ? Cine te-a trimes ? . . . STAN M’a trimes Doamna ca să dau de veste că, — știț', — căletorul cel de adineauri. . . IOAN Ei bine ? . . . STAN A fugit,. . . s’a făcut nevezut lăsându-șî socoteala neplătită. . . IOAN Cum se poate ? stan De ! Știu și eu ! Dar trebue se se poată, fiind-că s’a putut . IOAN Și ai găsit pe cine-va la Poliție ? stan Pe nimenea de cât pe un gendarm . . Dar am lăsat vorbă și cum va sosi sub-comisaru se va repezi penă aici. . . IOAN Ensă omul acela părea bogat, părea cum se cade ? Un om așa de ispravă 1 STAN Așa sunt tâlharii, D-le. Ei se arătă în tot-d’auna bogațî, pentru-că, averea tutulor, este averea lor. . , în cât despre ora de ispravă, tâlharii nu fac oare isprăvi destul de boa- căne, când știh se’și umple punga lor dintr’a altora ? Ei sosesc, și ’ți beau cel mai bun vin din pivniță și ’ți mănâncă cea mai bună bucată ! Dar când e vorba la plată, e alt ceva ! Și cu toate acestea cine ar îndrasni să le ceară parale din-’nainte 1 unui om cinstit i s’ar face poate o asemenea necinste l Dar unui tâlhar ! . . . înțelegeți. . . IOAN Si de ce Stane ? STAN I-auzi de ce ? Apoi, cu voia D-voastră, pentru că oamenii cinstiți pot se fie luațî adessea drept tâlhari, pe câtă vreme un tâlhar, no poate se fie luat nici o dată de cât drept un om cinstit! IOAN Bravo ! dar de unde ai învețat aceste toate ? www.digibuc.ro 86 LITERATORUL STAN De unde se le înveț, D-le, daca nu de prin ale gazete ee ve vin de prin Bucuresci? ioan Ai dreptate ! așa merg treburile pe acolo. STAN Me duc se datt Doamnei socoteala despre ce am făcut la poliție... IOAN Bine ; dute, dar dute se te culci; voiti înștiința eu pe mama ! STAN Serut mâna Domnișorule. IOAN Noapte bună Stane. (Stan lese) SCENA X IOAN, CATRINA IOAN Dar zeu ! , . Unde se fie mama? Că doar nu s’o fi culcat? . . (s’aud păsuri) A! lat’o ; aud coborând pe scară! . . Este densa! . . CATRINA (făiă sS ’l vadă,, cu un cuțit sângerat in mână și cu hainele în dezordine) Oh ! este grozav!. Acea voce... Acea voce ense... ea me urmeresce și ’mi pare că o aud încă... El dormea ... am intrat tremurând . . . dar am lovit. . . «mor!» auzii atuncea ... și puțin în urmă . . . «mamă !, . . . și am fugit prin întunerec ca o nebună . . . dar am lovit la inimă și trebue se fie mort . . . (Ea arată portofoliul) Iată fericirea! Un milion ! . . Un mi- lion ! . . Copii miei! . . IOAN Mamă ! Ce ai zis însă ? . . Ce ai ? . . Ce însemnează acest cuțit ? . . mâînele și fața ta sunt acoperite de sânge 1. . D-zeul meii 1 . . O crimă I . , CATRINA E pentru tine, e pentru voi 1 IOAN Blestem I CATRINA Ai săpat groapa ? . . Aidem ! . . Curagiă ! Energie ! noaptea trece ! trebue se târâm ca- davrul înăuntru, trebue se ’l facem se dispar? ! . , www.digibuc.ro LITERATORUL 87 IOAN Cadavrul ? Va se zică nu m'am înșelat ? . . înapoi! . . (o îmbrâncește) CATRINA Fie atuncea 1 fie ! descopere-se acel cadavru! Voiu spune tot, voiu declara tot, și fiul meu me va pierde! A1 dar voii! muri fericită căci fiul meii me va trimite la spânzu- rătoare 1 IOAN La spânzurătoare ?... Tu mamă, —tu ?... nici o dată.. aidem... vino... Condu-me . . . sunt gata la ori ce (el o ia de mâna și se îndreptează spre ușă; ușa se deschide în acel moment și Andieiu apare plin de sânge și șovăind). SCENA XI CATRINA (dându-se înapoi cu groază). O! ANdreiu (întinzend brațele șovăește și cade) Mamă! — mamă! — mamă! IOAN (frângendu’șî mâinele) D-zeul meu 1 D-zeul meu ! CATRINA (aplecându-so asupră’i) El nu mai respiră . . . Inima nu ’i mai bate .. . E mort Grăbeștete copilul meii, . ado acel postav de masă ... îl vom îuvăli într însul... și îl vom duce amendoui... groapa nu e departe ... A ! ... fii sigur, — forțele nu ’mi vor lipsi ! SCENA XII- CATRINA, IOAN, SANDU, SANDU Ce este? Ce zgomot? . . Am auzit gemete pe scară și un om scoborându-se (loan și Catrina țin capul în păment) Respuude-ți’mi. . Ioane,—Mamă ? Dar voi tăceți ? nu ’mi respunde’ți nimic . .. (° apucă de mână) Ce ved însă ? . . Sânge . . . D-zeuIe 1 Ești rănită ?. . . Vorbeș- te’mi . . . Ecsplică’mi. catrina (cu un gest de rugăciune sevârșit cu amendoue mâinele) Ertare! SANDU Ertare ? și pentru ce mamă ? . . Nu ești tu, cea mai nobilă femee și cea mai sfântă mumă ? . . EîLsunt acela care trebue se ’țl ceara ertare, căci eu, suut un mizerabil ; eu, da, eîi, — Fiul tefi ... catrina Tu? www.digibuc.ro 88 LITERATORUL SANDU EU, eii care sunt un om, care am brațe, am ochi, am minte, am voință, și nu pot se ’ți în- dreptez starea ta, pricinuindu’ți diu contra, numai dureri și numai lacrămi ; vezi bine dar, ca ett trebue se ’țicerertare mamă! Si iată-me, în genuche dinaintea ta (îngenuchiază). CATRINA Ridică-te ! Oh ridică-teși nuîngenuchia dinaintea unei criminale, dinaintea unei omorâtoare. SANDU Criminală ? omorîtoare ? . . Ce zici mamă ?... Dar aiurezi! catrina (cu vocea înecată de lacrămi) Nu copilul meii! Nu! ascultă .. . lasa-me ca eu se statt în genuche dinaintea ta și fii jude- cătorul mett . . . (Ea vrea se îngenuchieze). sandu (luându’î mâinile) Dar ce faci, pentru D-zett ? catrina Eu sunt criminala . . . Soarta a fost destul de crudă cu mine ca sa am dreptul la rândul mett, să intru în luptă cu densa . .. Ve vedeam nenorociți. Ruina și rușinea avea se intre mâine în casa noastră ... și atuncea .. . sandu (ou spaimă) Atuncea ? CATRINA Atuncea . . . nebună . . . disperată... am lovit . . .— ține .... Ia acest portofoliu ... In el se afla un milion . , . înțelegi tu ? Un milion ! sandu (recunoscând portofoliul) Un milion, . . acest portofoliu , , . Dar el este al călătorului de aseară ? CATRINA Da; al lui . . . al amieului tett . . . SANDU D-zeul mett !. . Și el ? catrina (remânend încremenită) El?.. I0AN (ridicâud postavul) El ? . • Privește ! sandu (alergând și luând cadavrul în brațe) Mort 1 mort! se fie cu putință ? . . Andreitt, fratele mett! și tu l’ai omorât mamă ? , • CATRINA Ei! Ce zici ? . . . Andreitt ? . . www.digibuc.ro LITERATORUL 89 SANDU Da ; Andreiu ! Ai omorît pe fratele meu, pe fiul teii I Este Andreiu, - Andreii!, mamă !.. catrina (perzendu’șî mințele) A !... fiul meii! am omorît pe fiul meii ? (Rîz§nd cu rîsu nebuniei) La ! ha 1 ha 1 Fiul meu !... Trei Decembre ! Ha ! Ha ! Ha ! ioan (acopeiindu’șl fața cu mâlnele) Ce grozăvie ! SCENA XIII. Aceiași, nn supt comisar și un jandarm. SUB-COMJSARUL Am venit dupe cum ne ați chemat. . . Dar ce ved ? . . (zărind cuțitul pe masă) Un cuțit. . . Sânge în tot locul . .. Sânge pe această femee ... In numele Legei a- restați’o (jandarmul o arestează și ea de state) CAtrîna Aur . . . sânge . . . cuțit. . . SANDU Mamă! IOAN Mamă ! SANDU Dar ea nu mai aude . . . Este nebună! CATRINA Sânge ! Fiul meu J . . ha! ha ! ha ! 3 Decembre ! ha ! ha ! ha ! 3 Decembre, 3 Decembre . Al. A. Macedonski. București 13 Iulie 1881 -------OÎO----------- (urmare și fine) Vin Cobuz porni fără alte deslușiri. . „ . El luase d’acasă toți banii ce avea, și cu chipul acesta nu se putea teme de nici o incur_ cătnră ; trecu pe la orele zece prin Boghiceni apoi prin satele Cnjașna ȘÎ Roșvani, și st ara re, suflă în Bâcu, căci era foarte ostenit. Dorința d’a ’și regăsi nevasta îl sili a se grăbi. www.digibuc.ro 90 LITERATORUL Plăti hangiului și porni la treapăt. în revărsatul zorilor era în curtea luî Moș Trohin Ca- racudă din Fnrceni, care dându’i o călăuză, porni numai de cât la Orheu. Cum ajunse în oraș, grija luî fud’așî rade barba, a ’șî tunde pletele și schimba hainele. — Bine ai venit, frate Gheorghe, strigă gazda unde trăsese, dar ce vent ? — Dumnezeule !... esclamă Gheorghe, fratele Susaiu J Bun găsit, Băducule, aî albit de tot, frate Susaiu. — Nu maî sunt Susaiu, sunt Burueană. — Susaiu, Burueană, pentru mine ești tot deșcă ! — Așa, frate! ti !... ce ’i și vremea asta?! cum trece! Parcă ar fi eri, când făceam streajă la Mîzești păzind calea Muscalului!... dar tu te ții bine.. ești zdravăn. — Ei! ei!... — A .. dar aidem în casă, trebue să ’ți fie foame ?! — Me cam grăbesc, zise Gheorghe intrând sub acoperământul vechiului șeii tovarăș de oaste. Aci el îi povesti în scurt scopul venirii sale. — Ei !... zise Radu Burueană, dacă o fi nevasta ta ibovnica tătarului, cam greu ! foarte greu !... dar se vedem... IX Anteia poposeală, o făcu Tabau-Husein-Bem-Burma, când fură pe Uța Cobuz, pe țermul Prutului aproape de Leușeni; calul era numai spume și nevasta lui Gheorghe mai mult moartă. Toate dezmerdările răpitorului ei nu fură în stare a ’i șterge lacrămile și îndată ce ea puse piciorul pe păment, singura mișcare o făcu aruncându-se în Prut într’o pornire de desnădejde. — Gheorghe ! strigă ea, ne vom revedea în cer I... Taban sbură ca o nălucă dupe densa. — Vom muri împreună, zise el, dacă ai acest gust! Peste două minute apăru la suprafața apei cu Uța pe umer, care, cu capul plecat, cu ochii închiși, cu fața venetă, cu corpul moleșit, avea o înfățișare îngrozitoare. Taban se lupta cu valurile repezi ale rîului, înotând cu disperare și gâfâind de oboseala. Țermul era departe, căci curentul apei -îl zvîrlise la mijloc. Era teribilă această luptă între moarte si viață; Taban invoca pe Dumnezeul religiunei sale cu toată credința sufletului seti conrupt, si provediuța, care și pentru cei rei e bună, îl ajută. Un talaz furios îl îiighiți im sarcina sa și dupe un minut îl împinse aproape de mal, unde îșî înfipse piciorul în păment. — Scăpat! murmură Taban sleit de puteri. S’ar fi zis că e o ființă de fier acel om atât de mare si puternic, dacă l’ar fi judecat cine- va mai înainte d’al vedea îu acest moment. Acum el era sdrobit cu desăvârșire, molatic ca un copil, și daca mai trecea un minut Prutul ’i-ar fi săpat un morment etern. Eși pe uscat, puind pe Uța fără simțiri pe iarbă. Din vestmentele luî apa ciuruia ca diutr’o găleata, calul său începu a sforăi și ciulind urechile zbură ca o săgeată pe lunca înverzită a satului Leușeni, ce abia se mai zărea, căci soarele sfințise. Taban crezu un minut că steaua sa îl prigonește. www.digibuc.ro LITERATORUL 91 Obosit, flămând ca un lup, plin de apă, un minut, Uța leșinată, întunerecul peste tot; _ era grozav ; calul fugise de el ca de o nălucă, Gheorghe Cobuz, îi părea eșind înainte, amenințător, teribil, cerîndu’i resbunare ! Se înfiora. Apoi revenindu’și în sine, îșî reculese toată energia, se înarma cu curagiu, pipăi pulsul victimei sale și asigurăndu-se că nu e moartă începu a o freca la tâmple. Sărmana femee, începu peste câte-va minute a versa apă din gură, obrajii ei galbeni se colorară de o roșață slabă, ochii căpătară espresiuuea vieței, și un lung oftat espira pe pe buzele ei reci. Taban o luă în brațe și la marginea satului Leușeni, ce era în depărtare de trei chi- lometri, găsi o luntre și trecu în Basarabia. Aci el cumpără un cal, pe care încălecând călători toată noaptea. A doua zi Uța avea toate îngrijirile îu palaturile lui. Emoțiunile ce încercase biata femee, îi pricinuiră niște friguri ucigătoare. Tătarul îi dădu doi medici s’o îngrijească. . . X Se revenim la Ghiorghe Cobuz. — Bun găsit, Mumghene-Efendi zise Radu Burueană descălecând îu curtea palatului be- iului Taban-Husein-Ben-Burmâ și adresându-se intendentului acestuia. —• Sabalaierolsum, Cardașîm, respunse acesta, întinzîudu’i mâna. La tini cosech atimin ! zise el netezind coama calului. Catși para ? . , ha ? .. — Nu ’l am de vânzare . . . — Ha! . . de ce, be ? . . — Țiu la el ; am venit, trecând p’aci, se ve mai vez. — Ziad-olsum ... Ei! Nediry adu cafea, ciubuc și șerbet, porunci Mumghene unui servitor. — Dar . . . uude este agaoa ? întrebă Radu Burueană. --La Chioșc. Ah ! be, Burian, stăpăn al meii are hamorez frumușic de tot, știi ,.. — A ! . . — Nedir, zici la hanâm, Burian est aci . . . Hâde, Ciapuc ! Peste două minute Uța Cobuz apăru îmbrăcată în haine scumpe. — Buiurum, Cardaș, zise pristavul tătarului arătând pe noua venită. — A ! .. Ce frumos cal! . . esclamă Uța. — Bădică, de unde îl ai! Radu Buriană puse pe furiș degetul pe buze ca semn de tăcere. Nevasta lui Gheorghe înțelegând că bărbatul șeii e prin prejur, căci cunoscuse calul, se feri a mai cere alte esplicațiuni. Ea se furișă de intendent pe cănd acesta servea cafeaua musafirului și, cu vocea slabă : — Bădică, deseară în amurg la fântână, lâugă crucea mare. Peste o jumătate de oră Cobuz sărea cu o bucurie copilărească Ia gâtul vechiului șeii deșcă Susaiu. — Sărmana mea Uță, strigă el, trebue se fi slăbit! — O iubești, Gheorghe ? — C’a p’un ânger zise el. — Ai dreptul, este femee blajină și frumoasă ! — Ca ma ica precista! esclamă Cobuz cu entusiasm. — Noroc bun ; se ’ți ajute Dumnezeii, se o scapi. www.digibuc.ro 92 LITERATORUL — Amin! să ne vedem sănătoși, deșcă ! — Cale bdnă. Si cei doui vechi camarazi se despărțiră îmbrățișându-se cu căldură. — Cfe ai acolo, jupîne V întreba Uța Cobuz pe bărbatul seă ce ședea pe marginea unui drum pe un bolovan de piatră aproape de o cruce tot de piatră. — Icoane, Coconița mea, răspunse el. M’a apucat seara p’aci cu ele și stati se me odihnesc, până voiu ajunge în sat. Poftiți, zise el, desfacăndu’și torba. Uța, care era însoțită de o servitoare a sa, se uită rând pe rând la toate icoanele ce ’î a- rătă bărbatul seă, ce se prefăcuse în adins în negustor de ast-fel de marfă. — Peste două ceasuri, mult trei, zise Uța adresă ti du-se falșului negustor, și în urma a- cestor cuviute se depărtă. Gheorghe fu la vreme. La ora zece din noapte, el aștepta în același loc pe nevasta sa, care venind, el o sărută cu foc și ținând’o strânsă pe inima zbura ca vântul călare pe Roibu. Inteligentul animal pricepuse că de la picioarele lui atârnă viața stăpânilor, că ’șî înzeci puterile. Credinciosul Corbici legat cu brâul pe Roibu, vîrât jumătate într’o traistă spânzurată la oblînc, se gudura și el văzând pe stăpânii sei lângă dâusul. — Mână Gheorghe, mână iute, tare, fără preget și n’aibi grijă ; tătarul doarme dus, adormit d’o băutură de somn, ce l-am dat la masă. Gheorghe fugi ast-fel toată noaptear și în revărsatul zorilor trecea în Moldova. Roibu stătu. Lângă satul Isaia era o pădure. Ca se nu fie surprins de inimicul seu mortal, Cobuz se ascunse într’ânsa, scoase merindele din dăsagi și se ospătă cu nevasta sa. Nu trecuse un ceas și tropotul unui cal ce fugea ca vântul s’auzi spre rîu. — El ! zise Uța tremurând ca varga. Era în adever Taban Husein-Bem-Burna, ce urmărea pe fugari în delir. Trecu pe lângă pădure cu repeziciunea unei săgeți, călare pe un cal negru ca păcura și în mână cu un iatagan. — Se fugim în mijlocul pădure!, zise Uța; Taban ne prăpădește*. — Liniștește-te 1 vie cât va pofti ! II sfărîm în bucăți. XI. Nu trecuse o jumătate oră și Taban se întorcea la pas, cercetând toate colțurele pe unde trecea. Până la Prut el avea siguranța că Gheorghe trecuse prin acele locuri, d’aci însă îi pierdu urma, și toate cercetările ce făcuse dincoace, rămaseră fără folos. De-o dată calul seu ridică capul, privi spre pădure și îucepu să necheze. Roibu îi respunse mai în același minut. Beiul înfipse pintenii în coastele cursieruluî seă și alergă cu un pistol într’o mână și cu iataganul într’alta. Zărind pe Gheorghe îl luă la ochiu descărcând arma. Ca printr’o minune, acesta se trăsese la o parte și glonțul se înfipse în coaja unui stejar. Un al doilea glonț strivi urechea lui Corbici care se rostogoli pe earbă chelăîăiud. Văzând că pistoalele nu’imai servesc la nimic Taban le zvărli pe pământ remâind numai cu iataganul, ce era ascuțit ca briciul. Gheorghe avea numai baltagul pentru apărare . www.digibuc.ro LITERATORUL 93 Tătarul ridică iataganul pe d’asupra umărului și îl lăsă cu toată puterea lui de Samson pe umerul lui Cobuz. Acesta puse baltagul în dreptul loviturei cu o îndemănare rară și arma inimicului izbiu- du-se de muche sbură în bucăți. — Uța scoase un țipăt ascuțit, care pătrunse în inima luptătorilor. — îmi scăpași, meștere, urlă tătarul, dar te voiu ucide cu pumnii, și el sări dupe cal repezindu-se ca un tigru spre Gheorghe Cobuz. O luptă fără seamăn se începu între ei, luptă crâncenă, uriașă, care se nu se sfîrșească de cât cu moartea unuia din doi. Taban înalt, spătos, cu brațele groase, avea mari foloase asupra protivnicului seu; el ri- dică pumnul și’l lasă cu greutatea unei măciuci de fier în capul lui Gheorghe, care se îndoi sub densul, și sprinten ca o căprioară, sări în sus, ca cum ar fi fost mușcat de un șarpe, și îl izbi cn ghiontul atât de tare în cât la rendul seu strămută falca tătarului. — Mai ușurel prietene ! me sluțești ! ■— Ești destul de slut ca se sperii toți dracii! — Atât cât trebue se plac nevestei tale ! Un fier ars dacă ar fi fost înfipt în carnea lui Gheorghe Cobuz, nu Far fi usturat mai mult de cât aceste cuvinte. El sări ca o șoperlă la gâtnl lui Taban, încolacindu-se pe corpul lui, sgâriindu’l și mușcându’l. — Te mănânc de viu ! păgânule, urlă el svârlind din gură o ureche a lui Taban ce i-o smulse cu dinții. — Al... urlă Taban cu durere. Apoi adunendu’și toate forțele, apucă pe Cobuz de mijloc, îl ridică cu trei palme în sus și îl trânti pe păment, lăsându-se cu toată greutatea corpului seu formidabil peste densul. — Ah ! esclamă el ; sunt pierdut 1 . , . — Mai lăsat slut d’o ureche ! ... Cucoana Uța me va iubi și așa ! . . . — Ticălosule ! . .. striga Gheorghe cu o voce tunătoare, făcând o ultimă sforțare spre a se scăpa, și infigând măinele în părul tătarului îî sguduea puternic. Taban îl trase un pumn atât de tare, că bietul Ghiorghe ’șî pierdu cumpătul, abia mai putend ține de mâini pe tătar care ’l astupase cu tot corpul, țiindu’l ca sub un cere de fier. — Ajutor! Uțo, strigă el. Uța nu respunse, și o sudoare mormentală îi inundă fața, iar ochii ei aveau o privire sinistră. — Mor ! Uțo! răcni bărbatul ei cu disperare. Uța nici nu se mișcă, iar Taban îl pisa cu pumnii ca într’o piuliță. — Uțo, Uțico, puiușorule, sunt perdut ajută-me ! . . . ajută-me. . . Dumnezeul meu ! . . . Ah! . . . se lamenta Gheorghe. Uța stă nemișcată. Taban înfipse degetele în gătul lui Gheorghe strângându’J ca cu un clește. ____ Mor, Uțo ! . . . sări 1 . . . mai strigă el pentru ultima oară, și vocea lui avea acea horcăitură sinistră a oamenilor când mor. ___ Mi-fe frică! •. . îngână ea, cum va vrea Dumnezeu ! . . . Trăsnetul dacă ar fi căzut peste Gheorghe și nu Far fi sdrobit mai tare de cât aceste cuvinte. Fatalitatea însă nu’l trecu în imperiul ei. — Corbici! la mine ! . . . Câinele căzu ca o bomba în spinarea tătarului mușcâudu’l cn turbare, iar stăpânul șeii www.digjbuc.ro Si Literatorul căpătând euragiu și întrebuințarea marnelor maî liberă, apucă cuțitul ce’l avea în brâu și ’l făcu se dispară până în prăsele în pieptul inimicului seu. Acesta urlă ca un taur, fața i se făcu ca cărbunele, ochii i-se stinse, mâinele și picioa- rele i se îmuiară ca bumbacul; el căzu pe pământ fără mișcare. Gheorghe il privi câte-va minute fără a zice un cuvânt, apoi ’și lua baltagul, iataganul și calul mortului și plecă — Gheorghe... Gheorghe! . . . Strigă Uța văzându’l că se depărtează, unde me lași?. .. XII. De când Gheorghe Cobuz a omorît pe beiul Taban Husein-Bem-Burna în pădurea Isaia, ah trecut opt ani . . . Clopotele bisericei satului unde locuea el sunau rar și monoton, cu acel accent lugubru ce vestește o fatalitate. Preotul îmbrăcat în vesminte sacerdotale ducea la locuința eternă un corp neînsuflețit. Era Uța Cobuz. ■— Dumnezeii s’o erte ! .. Ziceai! cu religiozitate însoțitorii acestui convoih funebru. •— Sărmana Uța! esclamă o bătrână, de când a fost împușcat Gheorghe în grădină, de cârciu- marul din sat, veselia a perit dupe fața ei !.. Când am vezut’o peste doue luni m’am speriat. — Bine zici, tușă, zise o femee, chiar a doua zi când s’a găsit grecul cârciumar mort în grădina, s’aii făcut nevezuți amândoi, mai aproape de opt săptămâni D’atuncî s’a văzut cam rar, și când o vedeai era tot măhuită și plângea, până ce iat’o ! . . — Lucru ciudat, soro, în ăști opt aui nu se vedea pe nicăiri, și nici la dânșii nu intra nimeni. — Și când se puneau la masă, bărbatu-seu lua pâinea, o tăea felii, felii cu un iatagan mare, rupt pe jumătate, și, cea d’ântâiii bucățică ’I-o dedea ei fără se zică nimic. Să zice că iataganul era de la tătarul cu care să îndrăgostise. Săraca! mâncare mai mânca ea?- . tot cu noduri. — Plânsul a uscat’o ! . . me mir cum dea mai făcut patru copii 1 . . — Vai de ea ! vai de ea ! d’aceea tușea până să făcea covrig. — Și scuipa sânge ! — El a ofticat’o ! — Dar băeții ? Lixandrn, Vlădilă și Dădu, nu ’i vezi? — Ca mâine le trage și lor clopotele. — Tot boala masei ! Ajungând la biserică preotul ’și îndeplini serviciul de înmormântare în planșetele gene- rale ale mu’țimei. Toată lumea plângea! Toată lumea era mâhnită pentru moartea sărmanei Uța ! Gheor- ghe însă era ca piatra. Ochii lui aveau aceiași privire ca în ziua când pieri Taban. El îșî luă copii și plecă acasă. — Mamă ! mamă! se văetau ei, ne ai lăsat! și ei se azvârliră în brațele părintelui lor, care îi strângea la piept. — O! nu! zise Liscandru, nu! fugi, tată, ... tu ai omoiît pe mama! ea era bună 1 tu ești reîl 1 www.digibuc.ro LItERÂTORUL $5 Crhiorghe, acel om rece și cu caracterul de .oțel, care un era în stare se ierte o greșeală, izbucni într’un hohot de plâns și suspine. — A murit! s’a dus ! . . Fiind că a murit, s’o iert, zise el, căci și Dumnezeu a ertat’o !.. M. Nicolescu—Nucă. ROMEO ȘI JULIETA (dote shakespeare) Tragedie în cinci acte, în versuri DE d. Al. A. Macedonski (urmare) ACTUL AL TREILEA O PIAȚĂ Uf' VERONA SCENA I BENVOLIO și MERCUȚIO Benvolio De-aici se ne retragem, te rog, amicul meu ;— Pe stradă, Capoleții, cutreieră mereu Din nou, — și n’ar fi bine se dăm de ei,— căci vara Te-aprinzî la sânge lezne și iar pățim ocara De ne-apueăm la ceartă. Mercuțio Tu ești ca și acei Ce intră în tavernă și pun pe-o masă-a ei Strălucitoarea spadă, strigând cu bună-voie: «Dea Domnul, se n’am astăzi, de ca, nici-o nevoie!» Ș’apoiu, pene ce bine paharul n’au golit Se ’ncaieră la luptă cu cel d’ânteiii venit! Benvolio Ce ? Eu se fiu un astfel de om, — pe când, din fire Sunt pacinic și nn merit a ta năpăstuire ! Mercuțiu Eu te cunosc, Benvolio, mai bine de cât crezi: Din fleacuri, — din nimica, — ades te ’nfuriezi. . . Italia, nu are alt om mai pe-o urechie Si pare câte-o dată, c’ai fi lovit de streiche ! Benvolio Mercuțio, cu astfel de vorbe me insulți: Si ’n fine, — ce-au a face ? ... www.digibuc.ro 96 LITERATORUL Merouțio Așteaptă. — Printre mulți Cu care intri ’n cearta, de-ar fi se afli-acuma Vre unul, se nu rabde ofensa ta sau gluma, Ai fi do luptă gata, de-ar zice, — mai mult per Că are ’n barbă. . . Benvolio Ense. . . Merouțio Ți-o spuiii în adevăr, întocmai ca și oul de plin, îți este capii, Dar poți de bună seamă se zici că e dulapu De certuri zgomotoase ce ’n el se ’nghiesuiesc ; . . Pe cât le dai afară, pe~atât nu se sfîrșesc 1 De unăzi cbiar, știi bine, cu trecătorul, care Se re’ntorcea acasă tușind destul de tare, Că te-apucași la ceartă din faptul, c’a tușit De-a deșteptat uu câine la soare tolănit! Mai aduți ânc’aminte că ieri, nu mai departe, Poliția, silită a fost de-a te desparte Din eaierul în care intraseși e’un băiat A cărui vină toată, era că s’a ’nbrăcat Cu haine nuoi ’nainte deTaște. — și în fine Eu cred că de asemeni ții ance minte bine Și cearta ta eu altul ce-avend pantofii noui Purta pe denșii funte mai vechi... - Și vii apoi Se ’mi faci o lecțiune de modul de purtare Zicendu-’mi că adesea lipsesc de cumpătare ! Ei! zeu me umflă rîsul... Benvolio Eu ense, dac’așiu fi Așa precum de mine îți vine a bîrfi, Jertfindu-’mi biata viață la prima nebunie Așiă fi de mult în groapă culcat pentru vecie! Merouțio Mai este ance vreme . .. ------------------------------------ SCENA II TIBALD și ACEIAȘI Benvolio Pe legea mea, dar eu Zăresc un Capoleti că vine ’n drumul meu ! www.digibuc.ro LITERATORUL 97 Mercuțio Ta zici pe a ta lege, și eă, zic ; Pe călcâie, Puțin de tot imi pasă se vie-ori se remâie! Tibald (a parte) A! lată’i! (tare) Salutare! — Cil unul dintre duoi Voiesc se schimb o vorbă ! Mercuțio Si doue chiar, — căci, noî. La vorbă, nu dăm dosii și nn ’l dăm nici la spadă! Tibald Si tocmai dt aceia, a mea, o se ve radă Obrazul dintr’o parte într’alta, ori și când Mi-ați da oeaziunea. Mercuțio Spre a fi și mai curend, Chiar astăzi poți s’o afli l Tibald De sigur ; — și ’ntre tine Si Romeo, acordul e minunat! Mercuțio Drept cine Ne iei . . Vorbești de-acordurî!.. Ia spune, — ți-am cântat Vre-o dată în acorduri, la care ai jucat? . . O fi zeu ! . . (punend mâna pe spadă) Dar arcușul ce am, e dintre-acele Ce zgâreie nreclna ! (trSgend’o afară) Ia seama l’ale tele ! Benvolio (voind se se pue între el) Ce nouă nebunie, Mercuțio! — Te crezi Că ești într’o pădure aicea, — și nu vezi Că suntem într’o piață, în care, fie-cine La voî o se privească ? . . Mercuțio Atuuci, — atât mai bine ; Se vadă, mi să pare, că ochii suut lasați De Dumnezeu. De-aceia, în lături! Mercuțio (retrSgendu.se) Ai s’o păți! -------------------- www.digibuc.ro 98 LITERATORUL SCENA III ROMEO, și ACEIAȘI Tibald (z&rind pe Romeo) Prietene, acuma cu tine n’am ce face Căci iată’mi omul . . . (El interpelează pe Romeo) Scumpe Romeo, daca ’ți place, Poftim, căci am o vorbă se ’ți spniu . . . Romeo Și ce ? Tibald Voiesc Incai de astă-dată se pot se'ți dovedesc A mea prietenie nespusă, fără seamă . . . Și iată : Crezi de sigur, Romeo că te chiămă, Dar eu, zic că te chiămă: Mișel! Benvolio O ! E 1 E prea mult! Memcuțio Pe Dumnzeu! Romeo Tibaldo cu liniște te-ascult . . . Se te iubesc, o taină adâncă îmi impune Scuzându’ți ale tele înfurieri nebune 1 De o cam dată, află că uu sunt nn mișel! . . Adio 1 (vrea se plece) Tibaldo (cu ironie) De minune, gentile băiețel, Dar află de asemeni că vorbele acele N’au șters de loc trecutul ultragiilor tele ! Deci, lasă-le de-o parte și trage spada ! Romeo Jur Că de-ori și ce ultragiă, e cugetul meu pur; .. Te-asigur chiar, Tibaldo că are ca se viă Un timp, când vei pricepe afecțiunea via Ce ’ți port. — Brav Capoleti, de și, se crezi, e greu, Dar află c’al teu nume îl onorez c’al meu Mercuțio Ce-aud? . . Pene ’ntr’atâta Romeo se degrada! . . www.digibuc.ro LITERATORUL 99 (către Tibald) Ei! nobile Tibaldo, eu ense, port o spadă! . . încoace dar! Tibaldo (ironic) Cu ochiul îmi faci din nou ! . . Ce vrei ? .. Mercuțio Viața ta. Tibaldo (ironie) Zeu! Numai atât ? . . Mercuțio Sau se mi-o iei ! Tibaldo Sunt gata. Mercuțio (eî au încrucișat spadele și ee bat) Și eu. . . — lata ... (îi dă o lovitură) Tibaldo N’aî nemerit. . . Priimește Romeo Mercuțio ! . . Oprește Te rog. și pune spada în teacă! . . Mercuțio Inapoiu ! Romeo Benvolîo, — dar vino-’mi în ajutor, că voiii Se ’i despărțim ! Benvolîo (intervenind) Oprește Mercuțio ! Mercuțio Ia lasă 1 Romeo Astfel sunt gentilomii ? . . Mercuțio Astfel, căci nu le pasă De viața, și ca tine nu fae. Romeo Opriți! — Tibald, Mercuțio ! — O! Tineri cu sângele prea cald, Ia spuneți-mi, de-aeuma uitară’ți cele zise www.digibuc.ro 100 LITERATORUL De suveranul nostru î . . Uitarăți că proscrise Sunt ori și ce dueluri î , . Benvolio Mercuțio! Romeo Stațî! (El se pune între el ou spada; In acel moment, Tibald rănește pe Mercuțio și fuge) Mercuțio (șovăind) Vai! El m’a rănit și fuge ! Benvolio (sprijinindu’l) Dar rana ta, încai, Nu poate ca se fie adâncă ! . . Mercuțio Iute, frate ! Un Doctor! (către Romeo) A ! Familii cu uri neînpăeate Blestem asupra voastră! — Blestem ! . . Romeo Amicul meu, Speranță! . . — A ta rană ușoară e de sigur ! . . Mercuțio Ei ! Da; —Nu e ca puțul de-adâncă, te asigur, Și iar, nu este largă ca poarta unui Domn Dar astfel precum este, ajunge unui om ! Frigarea de-astă dată fu bună, și firește, Că moartea face bine ospețu de ’șî gătește ! In groapă, viermi la numer se află niulți, și eî Cu toți, sunt commesenii poftiți la masă ei! (către Romeo) Blestem asupra voastră afurisite case ! . . (idem schimbând tonul) Romeo, — și ce demon în suflet îți intrase De te-aruncași de-o dată se ne desparți astfel, C’a fost fatal momentul, ș'a profitat de el Mișelul 1 — Lovitura mi-o dete-atunci. Romeo Amice, La luptă am vrut capet se pun, www.digibuc.ro LITERATORUL 101 Merouțio L’ai pus. (către Benvolio) De-aice Transportă-me mai iute în casă la vre un Vecin ! — La ori și care va fi ! — Dar, iute, spun ! Me pierd .. Me pierd !.. — Pământul îmi fuge sub picioare ! (către Bomeo) Blestem asupra voastră, O ! Case-omorîtoare ! . . Prin certurile voastre eu mor ! — Blestem ! (lese sprijinit de Benvolio) Romeo Ce crudă Ursită ! — Pentru mine, a principelui rudă Ș’al meu amic, — sărmanul Mercuțio, — acum Se vede, fără veste înpins pe-al morții drum! . . Iar eu ? . . Remâiii cu enseși onoarea mea pătată De un Tibald, — o rudă de astăzi câștigată! . . Iubită Julieto, amoru-a triumfat, Dar iată-me acuma, un om afemeiat ’ Tibald trăiește, — ense onoarea mea, — e moartă! ----------------- SCENA IV BENVOLIO și ACELAȘIU la urmă TIBALD Benvolio Romeo ! — O ! Romeo! Ce ne’npăcată soartă! . . Mercuțio . . . Romeo Ei bine, vorbește ! . . Benvolio A murit. Și sufletul set! nobil la ceruri s’a suit De timpuriu, într’ensul hrănind disprețuirea Pe care ți-o inspiră în lume omenirea! Romeo Vai ! Neagra preursire a zilei da-ascăzi, — eu Presimt că ’și va întinde pe viitorul meu Intristătoarea umbră, în cât 6 se ’ntocmească Nenorociri cumplite ce au se me zdrobească ! Benvolio (zărind pa Tibald) Tibald în drumul nostru se reîntoarce; — el E furios . . . www.digibuc.ro 102 LITERATORUL Romeo (cu indignare) Trăiește, — și m’a numit: Mișel! . . Mercuțio suflarea ’și a dat’o, și el âncă Cutează se desfidă durerea mea adâucă! Trăiește ! . . Triumfează ! . * M’așitt încerca ’n zadar Acum, la valul urei, se puitt uu nou hotar! . . Intoarce-te la ceruri cerească cumpătare ! . . Și tu, —■ Tibald, - îndată oprește, temerare, Iar uumele acela pe care mi l’ai dat Reiați’l, — căci mișelul ești tu . . . Tibald Ce-ai cutezat Să zici? Romeo De-asupra noastră prin sufletu’i planează Mercuțio. — De lume el nu se depărtează Pe câtă vreme unul din noi nu ’l va urma! . . (trăgând spada) Urmează’l că te chiamă !. . Tibald (trăgend’o de asemenea) Dar el te va chieina Pe tinev — nu pe mine, căci, tu, i-ai fost în viață Prieten și tovarăș! Romeo Se va vedea ! (Et să bat. Tibald cade) Benvolio . Spre piață Mulțimea dă năvală. - - Tibald e mort. — Ce stai ? . . Fugi ! — Dute! — De scăpare un alt mijloc nu ai! De-ar fi se cazi în mâna gendarmeriei, — prințul Te-ar condamna la moarte. - Astfel, — nu ’ți pierde simțul! • . E rușinoasă fuga, dar este sănătoasă ! Romeo O ! Eu sunt jucăria restriște! nemiloasă ! (să depărtează repede) SCENA V SAMSON, GRIGOBE, PRINCIPELE cu suita, capoleti, MONTECHIO și ACELAȘIU Samson In ajutor veniți-mi! . . Mercuțio s’a stins ! www.digibuc.ro LITERATORUL 103 Grigore Și unde e Tibaldo ? . . Benvolio (arătându’l cadavru) Aicea zace ’ntins î Samson (cu ton denunț&tor și convins) L’a omorît Romeo ! - Asupră’i — rezbunare ! . . Capoleti (înclinându-se asupra cadavrului) Nepotul meii! (îl strigă) Tibaldo! (dupe un moment) Dar e fără suflare ! . . Mort! . . Mort! . • Și asasinul u e Romeo 1 — Eu Tremur de mâuiă ! . . Montechio Romeo? . . Fiul meu, Omorîtor ? . . Si cine l’a ’npins a face crima ? .. Principele Da; Cine e caleul câci iată-aici victima? . . Benvolio Măria Ta! La toate am fost de față. — Pot A povesti ’utemplarea . . Prințul Atuncea. — spune tot. Benvolio Tibaldo cu al vostru consângen, într’o sfadă Se încurcă, și astfel, căzu subt a luî spadă Mercuțio, — Atuncea Romeo, — l’a ucis Coprins de rezbunare, — și nu mi-a fost permis Se interviu, căci lucrul s’a petrecut în pripă . . . Tibald căzu, — răsplata luându’și într’o clipă . . . Măria Ta! Acesta e ’ntregul adever! Capoleti Măria Ta! Nu ’l crede ! Cu Romeo, e ver ! . . Acel ce pe Tibaldo ucise, — e dreptate Se moară! Amicii lui Capoleti Da: Se moară ! Principele Tăceți, guri însetate De sânge ! www.digibuc.ro 104 LITERATORUL Benvolio (către aceiași) Nu mai faceți atât ecsces de zel! Montechio (către Principe) E fiul meii! . . Aibi milă, Măria Ta de el! Chiar el, nenorocirea de sigur c’o deplânge ! . . Capoleti Dar el, își stropi mâna cu ensuși al meu sânge! . . A omorît, — se moară ! , . Principele Pe Dumnezeul viu! Romeo, pe Tibaldo, l’a omorît — o știu ! De altă parte euse, Mercuțio, subt spadă, De mâna lui Tibaldo ursit a fost se cadă ! Respundeți-mi acuma, din voi, asupra cui S’apese-a mea dreptate spre răzbunarea lui ? . . Montechio Măria Ta! Vezi singur că fiul meii în fine Făcu ce ensăși legea avea se facă. .. Principele Bine 1 Dar tocmai pentru-aceasta, fiind-că s’a făcut El singur, brațul legii, subt lege a căzut! Omorîtorii, n’află la curtea mea azilul. . . De-aceia, lui Romeo, îi ordonăm eczilul! .. Se plece! . . — Si acuma, fiind-că, ne’ncetat In certurile vostre me ved amestecat . . . Fiind-că al meu sânge a curs, udând aceste, încremenite pietre de-atâțea uri funeste, Voiii ști de-azf înainte, se fiii ne’ndurător, In socoteala voastră punând ori-ce omor! Nici lacrime, nici scuze, nici calde rugăminte, Nimic, — n’o se me miște de astăzi înainte! Iar Romeo, — se plece ! .. Am zis’o, și cumva, Do-or fi se ’l afle mâine ascuns pe undeva, El va muri. (către guarzi) Cadavrul acesta, — ridicați Si duceți’l acasă . . (către suită) Iar voi, se. me urmați! .. (sentencios) Clemență criminală, e când din imprudență Se ’ntinde peste crimă a Regilor clemență ! (Ies toți transportăndu-se și cadavrul lui Tibaldo) Finele Tabloului I www.digibuc.ro LITERATORUL 105 TABLOUL AL DOU1LEA SCENA VI Chilia Fbatelui Laubehțiu Laurențiu (venind de afară se oprește la ușa odăii în care este ascuns Romeo) Romeo! Ieși ! (dupe ce Romeo a intrat în șcenă) Sermane copil! — S'a ’ndrăgostit De tine, o rea soartă, și mire-ai devenit Al searbădei logodnic! cu nume de «Restriște !> Romeo Ce nou! izbiri în stare pot fi se mai me mișce O ! Tată ! Spune-mî totul. — Ce noutăți ? — voiesc Se aflu, — Suveranul ce-a hotărît ? — Primesc Ca bună hotărîrea.,. Laurențiu Se lupți cu suferința De azi ’nainte cată se iei obicinuința, Căci ea, o tristă soartă voiește a 'ți găti... Ei bine, viu osânda, copile a ’ți vesti. Romeo De este moartea, — vie 1 căci nu me înfîoară... Laurențiu Nu ; Nu ; a ta osândă cu mult e mai ușoară, Și, principele nostru de tine s’a ’ndurat... Romeo Atuncea dar... Me iartă ?... Laurențiu Ba nu : Te-a eczilat! Romeo Eczilul ?... Ce-ai zis oare ? Retrageți vorba ’ndată Si zi mai bine moartea de o mie de ori tată ! De moarte nu mi-e teamă... Dar tu ai zis : eczil Retrageți vorba tată ! Laurențiu Aidem! Nu fii copil ! G$udește-te că lumea e mare... Romeo Și ce lume Când lumea pentru mine stă toată într’un nume ! www.digibuc.ro 106 LITERATORUL Afară din Verona, Neantu ’ncepe. — Eu Intr’ensa mi-am pus lumea și viitorul med ! Si, dacă mai departe pămentul se întinde, Apoiu, — afar’ dintr’ensa, Tartarul se coprinde ! Si tu, — tu vii în tihnă se’mi spui : Te-a eczilat Câud nu mi-a dat eczilul ci viața mi-a luat! Ați poleit securea calei, și iată totul, Dar ea, e tot secure, și tot despot, despotul! Laurențiu 0 ! Rea și fără margini e rătăcirea ta Copilul med, când lumea, voiește-a ’ți ajuta ! La moarte, legea noastră te osândea, știi bine, Si principele ’ntinse iertarea peste tine, Schimbând grozava vorbă de moarte, în eczil, Si ’n loc de mulțumire blestemi... — Ești un copil ! Romeo Dar nu este-o iertare ci este-o barbarie Acea sentință care, îmi lasă viața mie ! De ceruri, îmi vei spune... dar știu ce ai se zici...— Aici mi-e Julieta și cerul mett aici ! Si ce ?... Tu vii a ’mi spune, nemilostiv părinte, Că va putea s’o vadă de astăzi înnainte Ori-cine, ori și unde, ori-câud și ori și cât, Afară de Romeo, și viu și omorît ! Si ce ?... Pene chiar musca de toți disprețuită Va fi de cât Romeo cu mult mai fericită ! Pe fața ei rozalbă, ea singură de-acum Se va ’nbăta în voie de-al buzelor parfum ! Si eti ?... Voiu fi departe... Departe ?...—Spune-mi oare De nu este eczilul o vorbă-omorîtoare ? Si n’ai oare la tine acuma vr’un pumnal, Sau vr’un venin, se curme destinul meu fatal ? Si nu puteai tu oare, ființă ne ’ndurată, Se stingi cu altă vorbă o viață blestemată ?... Tu vii se ’mi spui: «Eczilul !» și me lovești, și cad Subt vorba ce se urlă de toți damnați! ’n Iad ! Dar cum ai avut oare puterea, — tu ce ’n lume Te zici al mett prieten, — se vii subt acest nume, In inimă, c’o vorbă să me străpungi astfel ? Laurențiu Te jur, te jur Romeo, ascultă-me nițel. Romeo O ! Nu ; tu ai de sigur se ’mi pomenești eczilul Din nou ! www.digibuc.ro LITERATORUL 107 Laurențiu Dar ’țî sunt tată, și tu, îmi ești copilul, Căci toți nenorociți! îmi sunt copii, și sunt La toți de o potrivă un păriutesc cuvânt! Voiii dar, se ’țî dau patere se lupți ca a ta soartă Făcând filosofia se ’țî fie ’n veci consoartă! . . Ascultă, prin urmare, de graiul sfânt al seu Si ea, în tot d’aiwa, va fi balsamul teu! Romeo A1 Nu ’mi vorbi zadarnic de-a ta filosofie! . . O altă Julietă putea-va se ’mi dea mie ? . . Sau, fi-va ea în stare, de-așitt vrea ca s’o invoc, Orașul ce-o conține se ’l mute de pe Ioc ? . . Incai, putea-va oare, sentința ce m’apasă S’o schimbe ? . , Laurențiu Dar . . . Romeo Atuncea, de ea nimic nu ’mi pasă! .. Laurențiu Ei! da! Acum ved bine ca ori-ce-amorezați Sunt surzi, pe lenge faptul că sunt la ochi legați! Romeo O știtt; înțelepciunea e mult maî guralivă Ca Dragostea, — dar densa, e oarbă de-opotrivă! Laurențiu Vream ânse . . . Romeo Nu; Ajunge! . . Tu poți să me desmiuți, Dar nu ’mi vorbi zadarnic de-un lucru ce nu simți! De ai fi ca mine tâner, și de-ai iubit în fine 0 noue Julietă ai ști ce este ’n mine I . . In corpul teu, de-ar curge acelașiu sânge cald, Șai fi omorîtorul vre unui nou Tibald, Atuncea, — ânse numai atunci, — mi-ai putea spune, Ca ta respici cu mintea cumplitele furtune Ce ’n pieptu-mi se rîdică ; — ș’atuncea ’n adever Că tu, tot ca și mine, ți-ai rupe ’ntregul per, Si ’ncins de disperare, cu plâns stropind pământul, Cu corpul teu într’ânsul, ți-ai mesura mormântul Ca mine-acum. (El se aruncă jos pe scânduri; în acel moment să aude bătendu-se în ușă) www.digibuc.ro 108 LITERATORUL Laurențiu In ușă n’auzi că s'a bătut ? . . Ascunde-te Romeo, că’ntr'altfel ești pierdut! Romeo Ei ! Intre ori și cine, eu nu me voitt ascunde . , . Afară numai dacă, din plânsul meu, ce ’n unde Versaiu, — nu s’ar produce în jurul meu, un nor, Ca, singur se m’ascundă de ochii tutulor ! (se aude bătend din nou) Laurențiu Romeo ! Dar aîbî milă de tine ! (Privind către ușă) Cine bate ? (către Bomeo) Porunce se te prinză de principe sunt date ! . • (arătendu’t ușa din stânga) Rîdică-te mai iute și fugi pe-aici ... — Ori-cum Se mori așa de tâner ar fi grozav! (Privind către ușa din față) Acum ! Da ! da! deșchid îndată ; . . Așteaptă . . Dar, de unde Vii! oare ? Si ce cauți ? Si cine ești ? . . Respunde! SCENA VII DOICA și ACEIAȘI Doica (de afară) Din partea Julietei eu sunt trimeasă-aici! Laurențiu (deschizând) Așa ? Atuncea intră. . . Ce faci și ce mai zici? . . Doica (intrând) Si ce se fac părinte, și ce se mai zic ance ? .. Sermana mea stăpână, nu bea nici nu mănâncă . . . Dar unde este oare Romeo, soțul ei? . . Laurențiu Aici e bietul tener! ,. Se fie unde vrei ? . . Privește’l... Ia te uită... El stă întins cu jale Pe scânduri, și se scaldă în lacremile sale ! Doica (privindu’l) întocmai ca și densa! www.digibuc.ro LITERATORUL 100 Laurențiu Nenorocit amor, Ogorul teu la lacrimi e vecinie roditor! Doica Da; densa de asemeni pe jos întinsă jace, Si plânge, și iar plânge, și plânsu nu ’I mai tace! Ea ’mî zise ense : «Pleacă!, Plecaiă se me supuiă 1 (Către Romeo) In numele’î acuma : Rîdică-te îți spuift! Se plângă o muiere, dar tu, fii om! — Durerea Doboară și răpește junețea și puterea! .. M’auzî Romeo! . . Romeo Doică! Doica Gândește-te, — sărman Copil, — că moartea este al tntnlor liman! Romeo Oh! . . Tu de Julieta vorbiși pe cât îmi pare, . . Respunde-mi: Ce maî face ? . . Ce zice ? . . Si ’n ce stare Se află ? .— Spune-mi oare, — de când eu mi-am stropit O mână criminală c’un sânge înrudit De nobilul ei sânge, — caleu nu me numește ? . . Me mai iubește oare, sau poate me urește ? . . Iși mai aduce-aminte de-amorul meu — de-al ei ? Doica Ea plânge și tot plânge și lacremile ei In doue lungi pîraie pe scândure jos pica... Aci s’averle ’n patu ’i, ș’acilea se ridică !... Tibald cu jale strigă ș’apdiu. «Romeo,, — dar Din noii îșî pierde simțul și nu maî plânge, iar In patul ei sa lasă din nou atunci se cadă ! Romeo O ! Da ! Este-al meu nume ce-o taie ca o spadă, Ca spada blestemată, subt care, doborît Fu vărul seu Tibaldo de-o ceartă omorît O ! Da ! Este-al meii nume ce-o taie ca o spadă !... Doica Si ’n patul ei se lasă diu nou atunci se cadă ! Din nou îșî pierde simțul, și... Laurențiu Taci 1 www.digibuc.ro 110 LITERATORUL Romeo Neapărat. O ! Da ! Este-al meii nume, un nume blestemat !.„ Dar spune-mi oare tată, în care parte-anume A corpului meii șubred s’ascunde acest nume, Se ’i sparg locașu jalnic, — se ’l scot a*ar din el. De veci !... Se nu mai fie !... (El vrea se se străpungă cu pumnalul) Laurențiu (oprindu’i mâna) Reține-acest oțel ! Ești oare om ?De sigur te-arețî de pe vedere A fi bărbat, dar plânsul te dă drept o muiere! Si ce ’nsemneză faptul pe care vreai se ’l faci ?... In furia ’ți nebună, cu viața nu te ’mpaci !... Ucis’ai pe Tibaldo, ș’acum voiești pe tine Se te ucizi ? — Dar spune-mi gânditu te-ai tu bine Ce vreai se faci ? — Consoarta ’ți trăiește, și voiești C’o singură lovire viața se’i răpești ! Ce?... Tu ai de soție un ânger de femeie Si vrei să mori? — Respunde-’mi, s’a stins orî-ce schinteie De dreaptă judecată în tine ?— Me ’nfiori!... Când legea chiar te cruță tu vrei se te omori ! A ! viuo’ți în simțire, și singnr te gândește Că cel plecat spre rele, cu bine nu sfîrșește ! Doica Ce mari și sfinte vorbe revarsă gura ta : O vecinicie ’ntreagă ca se le-aud așiu sta ! (Către Romeo) Astfel, — eu pot a’i spune că aî se vii, — căci? iată. Ea, fără dar și poate, te-așteaptă biata fată 1 Romeo Da ! Spune’! Julietei a se găti curând Se ’mi facă-ori-ce mustrare va fi se ’i vie ’n gând. Doica (dăndu1! un inel) Atunci, — poftim ; primește acest inel, pe care Mi ’l dete-a ți ’l aduce... și... iute... căci îmi pare Că se ’nnoptează... —■ Vino .. Nu ’ntârzia !... (iese) Romeo Da ; - viu ! (privind inelul) O ! Dar ce vii din parte’!, din mort tu me faci viu ! (iese) Finele tabloului al ii-lea www.digibuc.ro LITERATORUL 111 TABLOUL AL TREILEA Cambra Julietbî SCENA VIII ROMEO, JULIETA, la urmă, DOICA Julieta (rezemilndu-se de fereastră) Si deci, — vrei a te duce ?... Dar ziua e departe !... Ascultă ce accente privighietoarea ’nparte ! O ! Nu e ciocârlia de care îmi vorbiși Ci e privighietoarea ce ’n frunze auziși ! Ea cântă toată noaptea și bea din flori răcoarea, O ! Crede-mă Romeo, era privighietoarea 1 Romeo Nu ; Scumpă Julieto, te ’nșeli... am auzit Prea bine acel cântec în noapte prelungit ! Privighietoarea tace în fruuze-aromitoare ; E glas de ciocârlie a zilii-anunțătoare !... In neguri se retrage al nopței tainic duh !... E glas de ciocârlie pierdută în văzduh!... Privește-acele raze pe cer înprăștiate !.. In ele, Orientul cu dome înstelate Se ’nbracă cu încetul, și norii cei subțiri Ii coase în viorele și ’n roșii trandafiri ! Privește-acele raze !... Sunt razele-aurii Țîznind din adâncime se poleiască nori !... Privește !.. Ale nopții făclii se sting și pier In pulberea de aur întinsă peste cer, Si zorile rîzende, din pulberea de astre, Coboară se se joace pe dealurile-albastre !... La drum m’așteaptă jalea, ș’aicea, este-amor... Se plec, eu trebuiește, saii se remâiă se mor ! Julieta Dar nu pene la ziuă mai este — o lungă oră, Ș’acea lumină este vre-o nouă meteoră Ce trece arzătoare, prin spațiu căzend. Se ’ți lumineze calea, spre Mautova plecând ! Rămâi ânce o clipă, și spune-mi ânce mie Amorul tău ! Romeo Eî bine, pe voia ta se fie !... Surprinză-me aicea, fiind-că tu mi-o ceri Si m&'tea numi va face nici teamă, nici dureri ! Voiu zice dar cu tine c’acea lumină vie Nu naște dintr’a zilii zîmbire argintie... www.digibuc.ro 112 LITERATORUL Voiu zice cum-că ziua, voind a zăbovi, Accentul care merge de cer a se lovi, Nu ’I scoate ciocârlia semeață ’n tot d'auna... Era privighietoarea și ’n cer s’ascunde luna ! Julieta. E ziuă !... Ziua !. Pleacă ! — Dar pleacăSi ce stal!. . E vocea ciocârliei ce ’ți țipă ! «Vreme n’ai !» Si cum de au zis unii, că este a ei voce Plăcută, pe când este stridentă și feroce, Câci ea, ne despărțește rîzend de orî-ce rugi ?... Romeo, dar din brațe-mi răpește-te și fugi 1.. Scăparea ta e ’n fugă,.. Alături, and șoapte... Afară crește ziua... Romeo Si ’n noi se face noapte ! Doica (intiând) De grabă... Julieta Ce e Doică ? . . Doica Zorește’]... N’aștepta, Câci are ca să vie aicea muma ta ! Julieta (deschizend fereastra) Atunci fereastră cruda, deschide-te și lasă Torent să intre ziua și viața mea se iasă ! Romeo O sărutare ânce, și plec ! Julieta Amorul meii, Gândește-te la mine, gâudește-te mereu ; Si nu uita de știre să ’mi dai, câci fie-care Secundă, o se ’mî pară ca secolul de mare ! Romeo Fii sigură .. Pe tine în inimă te port, Si tu ’mi vei ști de soartă afar’ de n’așiu fi mort Si îngropat... Julieta Atuncea, la revedere, — pleacă !...— Crezi tu ca vreme multă la mijloc o se treacă ?... Romeo Nu! Cred că revederea va fi peste cnrend www.digibuc.ro Literatorul 113 Și sper că o se vie o zi frumoasă, — când Durerile de astăzi vor fi de noi uitate Și vom vorbi de ele cu frunți înseninate ! Julieta Și am cu toate-aceste o presimțire rea . . . Romeo, tu ești palid ! Romeo Și tu, iubita mea! . . Durerea despărțirii ce soarbe-al nostru sânge, Răpindu-ne puterea, pe-obraz ni se răsfrânge . . . Acum, — o sărutare, și cea din urmă ! Julieta Cât De tristă ți-este vorba și semnul de urît 1 Nu zice cea din urmă, precum ai zis, și mie Nu’mi cere numai una, Romeo, ci o mie ! . . (zmulgendu-se din brațele Iul) Adio ! Romeo (din pragul nșel) Julieto! Julieta Să duce! (După ce a plecat) Și de sus, Ceva pare că ’mi spune că el de veci s’a dus ! Finele actului al III-lea --------ozo------- ACTUL AL IV-lea Cameba Julibteî SCENA I DONA CAPOLETI și JULIETA Dona Capoleti (intră și vezend pe Julieta că plânge, se a- propie de masa la care șade) Ei bine Julieto, și cum te afli ’n fine ? Julieta Zadarnic m’așifi ascunde, efi nu prea me simt bine ! Dona Capoleti Tu plângi fără ’ndoială pe vărul teii Tibald; . . Dar șirul teu de lacrimi, de ar fi ori-cât de cald Nu are ca se poată țerîna’i s’o ’ncălzească www.digibuc.ro 114 LITERATORUL Și dându’i viață nouă, din nou s’o ’nsuflețească! Mângâie-te , . sau uită ... — Conține-te încai . . . Ecscesul de durere e nebunie . . . JULIETA Vai! O ! Nu; pe a sa moarte voiesc se plâng amarnic. . . Dona Capoleti Tu poți se plângi de sigur, dar ai se plângi zadarnic Căci morții nu se scoală . . . JuLIETA Eu ense, ne’ncetat, Voiu fi adânc pătrunsă de-un dor ne-mângâiat ! Durerea mea e mare . . . Dona Capoleti Și ea se mai mărește Fiind-că sceleratu ce l’a ucis trăiește! JULIETA De cine vorbești oare ? . . Dona-Capoleti De cine ? . . De-un mișel ... Stil bine ... De Romeo ! JULIETA Romeo ? . . — Intre el Si mizerabili, mamă, e osebire multă . . . 11 iert, și fie ceru se ’l ierte de m’ascultă . . . Și, dacă este vorba se ’ți spuiii mai lămurit, Din cauza lui sufer ! . . Dona-Capoleti Fiind-că n’ murit, Da ; da; te ’nțeleg bine . . . JULIETA O zici . . . Dona Capoleti Și mai zic ance De tatăl teu. că ’ți poartă o dragoste adâncă . . . O zi de fericire, astfel, ți-a pregătit, Copila mea! Julieta Și care ? . . www.digibuc.ro LITERATORUL 116 Dona Capoleti O zi apropiată . . > Chiar Joi, nu rriai departe, de nuntă înbrăcata, Biserica Sân-Pietru, te va vedea intrând, La brațul teu c’un tener, bogat, frumOs și blând ! Ce zici despre Paride ? . . De el fiind iubită, Așa că te va face consoartă fericita ? . . Julieta O ! Jur că nici-o dată, de vreți a ine jertfi, Consoartă fericită cu densul nu voiii fi! . . Remâiii înmărmurită de-atâta îngrijire Ce vrea ca se me facă se intru ’n însoțire Cu unul dintre oameni ce timpul n’a avut Nici chiar de a se face se ’mi fie cunoscut; . . Te rog, — Oh ! Spune’i mamă, — de mine avend milă, Cu măritișul tata se uu ’mi mai facă silă. Sau, dacă n’o vrea, seama se ție de plânsori, Atuncea, pe Rdmeo se ’mi dea de mii de ori, Și tu, cunoști prea bine, ce ură ’l port! Dona Capoleti Firește . . * Dar tatăl teu aicea îmi pare că sosește .. . Poți singură, aceasta se ’i spui . . . Julieta Nu îndrăznesc ! Scena iî CAPOLETI DOICA și ACEIAȘI Capoleti Și ce? Scăldată ’n lacrimi, ș’acuma te găsesc? » . Din mica ta persoană, tu faci tot de o dată O mare, o furtună, ș’o navă zbuciumată ț Căci ochii t|i, de lacrămi făcând atâta lues, S’aseamăn’cu o mare cu flucs și cu re-flucs ! Iar corpul >teu, e nava ce ’n unda lor amară In luptă cu furtuna stă gata ca se piară, Așa că naufragiu va face negreșit De nu ’i va fi propice nn cer mai liniștit !. . (către Dona Capoleti) Ei bine dar ! Consoartă i-ai spus a mea voință ? . . Dona Capoleti Da; ensă o respinge cu multă stăruință! www.digibuc.ro 116 LlTElBATOKtJL CaI’OLETI Ce? Nu ue mu'țumește de grija ce ’i purtăm, Și nu e fericită de faptul că ’i aflăm Ud gentilom ce astăzi o cere de consoartă . .. Julieta Mu ; tată ; nu visasem această nouă soartă . . . La ori și ce dorințe aveți, me învoiesc Dar nu și la un lucru pe care îl uresc! Cu toate-aceste ense, cu multă mulțumire Ve sunt îndatorată de-a voastră îngrijire ! Capoleti Cum ? . . Cum? . . îmi pui enigme ce nu se prea desleg... Ce logică e-aceasta ? . . De loc n’o înțeleg; . . «Me învoiesc la toate «îmi zici pe de o parte, «Și grijile-mi s’arată că n’ar fi fost deșarte ; Pe de-altă parte ense, mai pui: la «me ’nvoiesc,» Pe «nn și la nu lucru pe care îl uresc !» Apoiii mai zici la urmă că tu «cu mulțumire «Ne ești îndatorată de-a noastră îngrijire, . . . Păstrează’ți îngrijirea pe seama ta, și vezi Să te gătești de nuntă precum mai bine crezi! Vei fi a lui Paride, de voia ta, copilă, Sau dacă nu de voie, vei fi a lui în silă! Julilta (voind să ’i ia mâna) O 1 Tată! . Capoleti Și ce tată'? . . Nerușinat’o ! Piei !. . Dona Capoleti Dar vino’ți în simțire ... Ia seama la ce vrei Se faci! . . Capoleti Vorbești la vreme, căci vrei pe cât se pare Se dai o nouă probă de bună educare! J ulieta O ! Tată ! Te rog ense . . . Albi milă ... Nu fii crnd .. Asculta-me o clipă . . . Capoleti Nimic nu voiii s’aud! . . Nimic !. . Și de aceia, ți-o spuiu ance o dată, . • Ori tu vei fi mireasă, ori eu, nu ’ți voiu fi tată î . . Se nu ’mi răspunzi nimica.. Se taci... Se nu ’mi vorbești, www.digibuc.ro LITERATORUL 117 Și ’n față ca acuma se nu mai me privești! Ia seama! . . Cu privirea voiești a me desfide Dar furia în pieptu-’mi în veci, n’o pot închide! A! Spune-mi, zeu, consoartă, de nu ne amăgeam Amarnic, — când la ceruri într’una ne plângeam De faptul că, un singur copil ne dete nouă, Dar iată, cum-că unul, acuma e cât nouă! ’Napoiti de-aci sfruntat’o ! (o îmbrâncește cu furie în cât ea aproape că, și cale jos) Doica Vai, Domnule, ce faci? . . Sărmana ! , , Nu ai milă de ea ! . . Capoleti Me rog, se taci, Sau mergi se dai povețe la cei cu care, ție, îți place încuscrită se teafli ’n cumetrie! Doica Dar eu n’am dat povețe, și din potrivă, — eu Vream . . . Capoleti Vreai moștenitoare se ’i fii lui Dumnezeu Pe toată ’nperăția ce are ’n stăpânire, O știu de mult! Doica De vorbă n’am parte, zeu! Capoleti Din fire Ved bine că ai gândul ca se me scoți acum . . . Cumetre îndestule te-așteaptă ensă ’n drum . . . Cu densele la ceartă, apucă-te, cicală, Sau nu mai scapi de mine și marea nu ti spală! Piei repede din ochi-mi 1 Piei ! Dona Capoleti Fii mai răbdător! Capoleti Pe legea mea! De ciudă îmi vine ca se mor! . . Și ce ? . . Și zi și noaptea, și chiar în zori de ziuă, Bătuiu pe cât se vede zadarnic apa ’n piuă, De acelașiu cuget vecinie uimat și chinuit, Căci astăzi când îi aflu un soț neprețuit, Un gentilom de viță cu 'naltă înrudire, Bogat, frumos și tânăr, și plin de ’nsuflețire, www.digibuc.ro ! LITERATORUL 118 Ea vine ca se ’mî spuie cu glas miorlăitor: «Copilă fiind ance de măritiș n’am zor !» Anzî! Auzi! Copilă ! . . Ți-oiii areta eu ție, Sau tu, de bună-voie, consimți la cununie, Sau de-astăzi înnainte, îți dau al meu cuvent, Că eil te las în pace, dar tată nu ’ți mai sunt! Da! Da! Se bagi de seamă la ce-ai de gând a face , . Iți dau o zi deplină se judeci lucru ’n pace 1 . . Ești liberă stăpână ori-ce se hotărești, Dar pâinea ta, pe poduri, atuncea, se cerșești! (iese) Julieta Deci, — nu e nici o milă în cerul ce pătrunde Prăpastia în care durerea mea s’ascunde ?... Dar tu, iubită mamă, — și tu vei fi ca el Și tu mă vei respinge c’o inimă de-oțel ?... O ! lată-me ’n genuchie .— Aibi milă, și amână Proiectul cel de nuntă încai c’o săptămână, Sau dacă nu, — gătește al nunții mele pat Pe groapa ’n care zace Tibaldo îngropat ! Dona Capoleti Să nu’mi vorbești zadarnic. Iubirea mea nespusă Apune, — când o fată îmi este nesupusă ! Ești liberă a face ori-ce, — dar pe cuvent Me jur, de-azi înainte că mumă nu’ți mai sunt! Acuma, — Doică, — vino, — urmează-mă; — In pace Rămâie să ’și dea seama de ce-are ’n gând a face ! Doica (plângând) O! biata mea fătuică I... Ce viață și ce chin ! Dona Capoleti Aidem I — Ii voii! trimite pe Laurențiu ! — Vin ! ■»O> ' ■ ■■■ SCENA III JULIETA la urmă LAURENȚIU Ce?... Mumă ca și tată cn inimă ’npietrită Răspund l’a mea durere... și eu, sunt părăsită De toți !... De toți ?... — și nimeni nu s’află ca se ’midea Poveți sau mângâiere I... — Vai !... Vai !... inima mea, Tu care de Romeo te afli plină âncă Afundă-te ’ntr’a morții prăpastie adâncă !... Vai! Vai! Și pe când cerul astfel m’a urgisit, Părinte Laurențiu și tu m’ai părăsit! . . www.digibuc.ro LITERATORUL 119 Laubențiu (din pragul ujel), Sermana mea copilă I Julieta (cu un strigăt de bucurie) O ! Tată! — Provedința Aicea te trimite ! Privește-mi suferința ! Laubențiu Copilă, a ta mumă a vrut se ne ’ntelnim . . . Julieta închide acea ușă și vin să ne jelim, Câcî nu mai e speranță în lume pentru mine ! Laubențiu Cunosc a ta durere întocmai ca și tine Și soarta ce te-așteaptă, atât me ’ncremeni, — Consoarta lui Parade -fiind a deveni Chiar mâine, — ca zadarnic me ’ncerc priu cugetare, In taină se descopăr mijloace de-amânare! Julieta Atunci, cu ’nțelepciunea de simți că nu mai poți Din astă ’nprejurare cumplită se me scoți, Se ’nving a mea ursită, pumnalul îmi ajunge ! Laubențiu Pumnalul ?.,. Julieta (scoțând un stilet) Da ; cu densul voiii ști a me străpunge Părinte, — cu Romeo, tu singur m’ai legat Și Dumnezeu din ceruri ne-a bine cuventat ! AI zis că n’afli mijloc în cugetele tale, Dar te-amăgești de sigur, câci tot mai este-o cale, 0 cale care duce departe subt păment,... Eu ense-a lui Romeo, am fost, remâiu și sunt ! (vrea se se lovească cu stiletul) Laubențiu Oprește-te copilă, câci iată că resare In mintea-mi zdruncinată o sfântă inspirare... O rază de speranță, de nu me ’nșel, zăresc, Dar mijlocul e’aspru și n’o tăgăduiesc! Mi-ai spus că mult mai bine preferi ca se fii moartă, De cât, trăind, Paride, se te-aibă de consoartă, Atuncea dar, de moarte de nu te înflori, Am dovedit mijlocul se scapi și se nu mori! www.digibuc.ro 120 LITERATORUL Julietă La ori și care lucru voii! ști a me supune Dar numai de Paride, nimica uu’mi mai spune, Și dacă este vorba se scap, — ori-ce cruzimi Descoperele grabnic, urzește-le, și zi-mi : Aruncă-te din turnul ce ’n aier predomină Și eu m’asvîrl îndată cu inima senină ; Ia șerpi și lungi balauri și făr’ai numera, Aruncă’! într’o baie, și ’ntr’ânsa voiii intra; Condu-me ’n cimitiruri în ore fioroase Și lasă-me închisă subt craniuri și oase ; Sau chiar, deschide-o groapă săpată de curând, Și spune-mi înăuntru se intru surîzend, Și, gol lăsând cadavrul, — din albul seu lințoliu Se ’mi fac atunci o haină de groază și de doliu ! Dă-mi, tată, ori-ce ordin, dar fă-me se remân Consoarta lui Romeo ! Laurențiu Atunci în al teii sîn Inchide’ți suferința se stea înnăbușită, In cât, se te reafle părinții, fericită! Prefă-te, rîzi, vorbește, spunând că te călești Și vrei de bună-voie la tot se te ’nvoiești; De sigur, a mea faptă că poartă rea poriclă Dar ea ’țî va fi scăparea... — Primește-această sticlă ! (îi arată un flacon) Iar, singură, la noapte, — urcându-te în pat, Golește-o vitejește și reul e ’ndreptat; Anteiti, te va coprinde nn frig ș’o amețeală, Dar tu, căzând la urmă în stare de-amorțeală In ceruri te vei credejși moartă vei părea, Și, doue nopți de-a rândul astfel vei remânea ; Părinții tei, în lacremi, pe piept punându-ți cruce, In jalnică paradă la groapă te vor duce... Atunci vei fi depusă subt bolțile semeți In care zac, de veacuri, strămoșii tei măreți ; Romeo, despre toate va fi vestit ]a vreme, Și va veni, din moarte, cu voeea’i se te chieme, Așa că voi, la urmă, în Mantova mutați, Uitând o ’ntreagă lume, de ea, veți fi uitați ! Acesta e mijlocul ce poate să te scape De-o nuntă rușinoasă și groapa se nu’ți sape ! Julietă Dar dă-mi-o mai de grabă, că nu me înfior... Privește-me... Nu tremur !... www.digibuc.ro LITERATORUL 131 Laurențiu (cu admirare) Frumos și nobil sbor ! Răspunde-mi ensă mie, aventul când va trece Nu are să te ’nghiețe a spaimei mână rece ?... Julieta Nu ; Nu ! Laurențiu (dându’i flaconul) Atuncea, — iată, — și, fie să te-ajute, Acel ce știe totul din locuri ne-știute ! Dar trebuie, copilă, aici se nu mai staii ;... De veste lui Romeo, ]a Mantova se ’i daă Alerg. . . Julieta Suut hotărîtă, și, poți se pleci în pace.. Scăparea mi-este ’n mână și ori-ce frică, tace l Adio bun părinte ! Laurențiu (îmbrățișănd'o) Te bine-cuvintez ! Julieta Cu mine va fi Domnul, câci bun și drept, îl crez ! Amorul ce me ’npinge se scap de-a fi victimă Nu poate ca se fie în fața lui o crimă ! S’aude ense zgomot... Pe tata îl zăresc, Iar mama și Paride, vorbind, îl însoțesc... Sunt ei.. Adio tată ! — (Arătând spre dreapta) E soarta mea ce vine ! (Laurențiu lese prin față) -------ooo------- SCENA IV CAPOLETI, DONA CAPOLETI, DOICA, PARIDE și JULIETA Dona Capoleti (uitându-se la Jnlieta sS adresează către Capoleti urmându-șl un dialog început) Ți-am spus’o, Capoleti, și nu credeai !... Doica (către Julieta) Ei bine, Te-ai spovedit fătuico ?... (către Capoleti și Dona Capoleti) Priviți-o puțintel... Cu zîmbetul pe față o regăsim... www.digibuc.ro 122 LITERATORUL Capoleti (către Julieta) Astfel, — Ai obținut se vede iertarea c’o zîmbire ?... Dar demnă te-afli oare de sfânta ’npărtășire ? .. Julieta O pot lua : Mi-a spus’o, și m’a iertat, câci eii Cu totul înpăcată me simt cu Dumnezeu !... El m’a mustrat, fii sigur, de-a mea ne ascultare,.. Dar eu, te jur O ! Tată se’mi dai ș’a ta iertare ! (eczecutând) Din mine poți a face ori-că pe viitor, Câci iată-me ’n genuchie iertarea se’ți implor ! Capoleti (ridicând’o) Ai auzit’o singur Paride !... Ea primește !... Pabide Iubită Julietă 1 Julieta (către Paride) Și tot ce ’ngăduiește 0 dragoste curată ve daîî voioasă, — dar Ve rog ca se nu’mi cereți mai mult pen’la altar!... Capoleti Fii liniștită !... — Vino la pieptul meii ! (strângând’o în brațe; cu ecspanziune) E mila Cerească peste mine !... — Mi-am reaflat copila !... De sigur, sfântul puznic e om cu fapte rari . . . Oraș u ’i datorește atâtea lucruri mari! . . El merită pe piață se aibă o statuie Și s’ar cădea, în mijloc, der aur se i-o puie! (către Doica) La lucru! Ce stai Doică și nu te îngrijești Gătelile de nuntă se mergi se ’i pregătești ? . . Me duc acum ! Și măine, — la nuntă! Dona Capoleti Dar, așteaptă: Crezi oare că grăbirea e faptă înțeleaptă ? . . Nimica nu e gata . . . Capoleti Te rog nu me ’ndîrji . . . De ori și care lucruri me duc a me ’ngriji . . . Remâi cu Julieta aicea ... — Despre mine La noapte nu ’ncbid ochii și tot va merge bine ! www.digibuc.ro LITERATORUL 123 (către Paride) Paride, prin repaos, aidem se te transformi Și vezi se dormi la noapte că mâine n’aî se dormi 1 (lese la braț cu Paride) Doica (către Julieta) S’a dus . .. Julieta Și te vei duce cu mama de o dată, In liniște depliuă voind a ii lăsată Prin cugete și suflet la cer a me ’ndrepta! Câci numai rugăciunea îmi poate ajuta! Dona Capoleti Ce lucruri la urechie ve povestiți!.. — îmi pare Că ’n lăzi avem destule danteli și stofe rare ,. . De ve lipsește însă ceva . . . Julieta Nu, nici de cum. Cu D nea deiprej toate la cale-am pus acum, Și poate '’n bună pace se meargă se ’ți ajute La ori-ce pregătire . . . Dona Capoleti Atuncea me duc . . . Julieta (către Doică) Dute Și tu cu mama, Doică .. . Dona Capoleti Dar vin se te seruc Și fie’ți viitorul de fericiri cusut! (o sfirută) Pe mâine ! . . Mâine soare va fi dupe furtună.. . Ești ensă ostenită ... te las, și noapte bună! (lese ou doica) Julieta singură; e noapte) Adio, zi mai bine! Adio, maica mea, Câci cine știe unde și câud ne-om mai vedea! . . O! lată-me acuma în voia soartei mele : Sunt singură ... și tremur în frigurile-mi grele! . . îmi trebuie putere, speranță și curagifi . . . (arătând sticla) Aicea e scăparea, și ’n viața e ultragifi ! . . Dar, Mamă !. — Mi-este frică !.. Sau nu!.. — Nenorocită Ce sunt, îmi este mintea cu totul rătăcită ! www.digibuc.ro 124 LITERATORUL Aîdem ! . . — Am dom prieteni cu sufletul înalt . . . (arătând sticla) Trădându-mă acesta, — (scoțând pumnalul din sîn) Mai am pe-această-I-alt! (depune pumnalul pe o mescioarâ lângă pat) Dar cine’mi poate spune că puznicul, să scape, N’a pus otravă ’n sticlă mormântul ca se ’mi sape, Căci el, prin consfințirea ce-a dat l’al meu amor, Făcutu-s’a de densul a fi răspunzător ? . . O! Nu 1 Eu sunt nebună, și ’n trista-mi rătăcire, Răspund prin bănuială la sfânta lui iubire ! . . Departe de la mine asemenea gând rău . . . îmi fu mai mult ca tată și nu ’mi va fi călău! . . Dar mumă-mea, sărmana, - dar ea, se facă ce-are Văzându-me întinsă și fără de suflare ? . . Dar tatăl meu !.. — Dar Doica ?. . Cu groază me gândesc Că ei au să măjplângă și eu am să trăiesc! . . Romeo ! Cât de mare amorul tău e ’n mine De oare-ce putere îmi dă ! (apropiend flaconul de buze) Aîdem în fine! (Dupe ce i-a băut conținutul) Dar ce ? . . — Subt bolți funebre, închisă să nu fug Lăsată ’n întuneric voiîi fi într’un coșciug ? . . Oroare 1 . . - - Dar acolo, din somnul meu misteric, La viață reîntoarsă în mijloc de ’ntuneric, Când morții înprejuru-mi în gropi vor tresari, Putință va fi oare din nîinți a nu ’mi sări, Și brațul înarmându-mi cu craniuri hidoase, Danțându-’mi danțul morții în pulberea de oase, Putință va fi oare, atuncea să m’opresc, Și fruntea, de morminte, țipând să nu ’mi zdrobesc ? .. Și cine ’mi spune ancă, din groapă, că nu are, Tibaldo să nu iasă coprins de răzbunare ? . . Tibaldo — lată’l... Vine ... — Un sânge viu și cald Țîznește înprejuru’i ... — Oprește-te Tibald!. . Vai! El dup’o nălucă cu sabia țintește . . . Oprește, câci Romeo e soțul meu . . . ■— Oprește ! . . (șovăind) De plumb, de-o dată ensă, pleopele îmi par . . . Pe ochi ... mi să întinde zăbranic funerar . . . Un tremur . .. me pătrunde . . . iar mâna mea... e rece... Pământul de subt .mine îl simt că stă se plece . .. (să agață de perdelele patului și să tîrește într’ânsul) www.digibuc.ro LITERATORUL 125 Mor... >— Patul... — O !... — Romeo !... (Muzica începe aS cânte și merge crescendo spre a demonstra ca sg trece de la noapte la zi; intre aceste șcena s6 luminează încetul cu încetul) ----------------------- SCENA V DOICA, CAPOLETI, DONA CAPOLETI, la urmă LAUEENȚ1U E ziuă. Doica (intrând în verful picioarelor) Fetița mea,... Și cum ?. Dormi ance ?... — Este ziuă !... Deșteaptă-te acum ! M’auzi sau nu?.. Respunde-’mi!.—Drăguța!.. De-osteneală, Coprinsă fu se vede de-această piroteală... (înaintând spre pat) Și trebue din somnu’i s’o scol neapărat !... (înlăturând perdelele patului) Ce ved !.. E ’n pat culcată și nu s’a dezbrăcat ? . .. (mișcând’o încet) Copila mea iubită, respunde-’mi ense mie . . . (mișcând'o mai tare) Deșteaptă-te !... (DupS un moment) Ea tace... (apucând’o de mâini și scuturând’o) E rece... Grozăvie !... Dar densa este moartă !... E moartă .. (alergând și deschizând nșa din stânga) . Ajutor! Săriți ! Incoa stăpână !.. Mai repede că mor... Dona Capoleti Ce este ? ... Capoleti Ce se ’ntemplă ?... Ce zgomot ? Doica (frângâudu’șl mâînele) Vai ! Ce soartă Grozavă !.. Vai ce soartă !... (tirîndu'I spre pat) Uitați-ve !... Dona Capoleti (cu un strigăt de disperare) Oh ! . . . Moartă ! . . . E moartă ! Capoleti Julieto ! www.digibuc.ro 126 LITERATORUL Laurențiu (a, parte) Ce crude sfâșieri !... Dar binele să naște adesea din dureri ! (Tablou) Finele actului al patrulea ACTUL AL CINCELEA O STRADĂ DIN MANTOVA. E NOAPTE Tabloul I SCENA I ROMEO, la urmă BALTAZA.B Romeo De trebue pe visuri se punem vre-o credință, De poate adevărul în somn se ia ființă, Atunci Tară ’ndoială că ’n timp apropiat, Se aflu știri voioase îmi este rezervat. Amoru, care pieptu mi’l umple, nici-o dată Nu dete o lumină atâta de curată, In cât să mă ridice, facându-mă ușor, Se pot mai sus de lume și de păment se zbor ! Azi noapte, printre visuri, văzui pe-a mea mireasă, Murisem. . . și la mine veni prin umbra deasă. . . Ciudat este de sigur, în vis, ca se te vezi, Atunci când n’ai vedere, că mori și re’nviezi, Câci ea, o sărutare în flacăre topită îmi dete și ființa-mi a fost re’nsuflețită ! îndată dup’acestea, — ne farmec !... — M’am visat Pe tron, câci ajunsesem al lumii împărat ! Amor ! Câtă plăcere se află ’n tine, dacă Imaginile ’ți numai, în stare sunt se facă Din oameni, niște îngeri ce zboară fericiți Pe aripi de iluzii prin ceruri rătăciți !...— Se sper, îmi zice astăzi natura ’ntreagă. — Dar De ce se ’ntârzieze atâta Baltazar ?... Verona este-aproape și mor de nerăbdare . . . Aidem !.,. El o se vie... —A !... Iată’1 mi se pare ! Baltazar Stăpâne... Romeo Ce e ? .. Spune-mi mai iute se mă ’npaci.. Iți dete Laurențiu vre-o noutate ?... — Taci ?... Răspunde-mi : Julieta ce face ?... — Dar vorbește O dată ! www.digibuc.ro LITERATORUL 12? Baltazar Julieta ?... — E bine. —■ S’odihnește De somnul veciniciei depusă în morment, Iar sufletu’î acumș. se află ’n cerul sfânt Cu ângeril! (Romeo în acest timp îl privește ca fîcsitate) Me iartă că ’ți dau'o crudă știre. Am vrut a ți-o ascunde sub vorbe de-amăgire, Dar singur mi-ai cerut’o... •— Ei bine,*me deszic... Păstrază’ți ense firea... (Romeo priv(ndu’l ca acelșl fîcsitate sg dâ înapoiu și cade) Stăpâne ! Ce-ai ? . . Romeo Nimic! Baltazar (rîdicându’l) Fii om ! . . Romeo Și va se zică, ’n loc de bucurie Tot soartă ne ’mpacată, și moarte, și urgie ? . . (schimbând tonal; către Baltazar) Aleargă și găsește’mi duoi cai de cumperat. . . La noapte, la Verona plecăm neaperat!. . M’auzi sau nu ? . . Baltazar Stăpâne ! Aud . . . Dar ved cu jale O crudă hotărîre în ochii dumitale! Romeo Te ’nșeli . . . Nu am nimica — Dar dute... Baltazar (înclinându-se) Me supun. (iese) Romeo Se fie cu putință ? Visez ori sunt nebun'? . . La noapte, Julieto, a noastră despărțire, Schimbându-se prin moarte în vecinică ’nsoțire, Prin sufletele noastre, de lume depărtați, In cerurile sfinte vom fi înpreunați!.. De astăzi înainte, în viață nu mi-e locul! . . Dar cum ? . . Prin’care mijloc ?.. — A ! Crima’roi dă mijlocul.. Pe cât mi-aduc aminte în cugetul meu trist, Pe-aîcea pe aproape cunosc un farmacist . . • Orribil la vedere, cu haina zdrențuită, Mizeria într’ensul era întipărită ;. . In pragul ușeî sale vezendu’l țintuit Mi-am zis adesea: Iată un om neprețuit, www.digibuc.ro 126 Literatorul daci liii de i s’ar cere, balsam la disperare, Ți-ar vi ude pentru aur otrava cea mai tare ! Firește eă atuncea, — O! straniu mister ! — Eu nu știam că singur voiu merge se se i-o cer ! . . Dar iată’i prăvălia, cu rînjete funeste . . . Și ce ?. • — închisă ? , , Ense, — se batem ! (lovește în ușă) (Finele va urma) CRO3STIOJL Spectacolul dat în beneficiul Literatorului a avut un succes strălucit. Sau reprezintat ladesul și 3 Decembre, ambele de d-lu Al. A- Macedonski. Intre acte s’a urmat un concert. La această, serată a luat parte prin concurs bine- voitor, D-nele Eufrosina Popescu, A. Velner și M. Zaharopolu și D-nu P. Niț,eseu. Renumitul nostru artist violonist, care a fost rechemat de 2 ori în aplausele continue și unanime ale spectatorilor. D-nu Niț°scu, a probat în adevăr rara a valoare muzicală, și talentul care ’l pune în fruntea artiștilor noștri Români. In 3 Decembre, sub a cărui emoțiune sala întreagă era reținută, D-na Eu- frosina Popescu s’a ridicat în paralelă cu celebrele tragediane Ristori și Rachela. D-nil T. 0. Manolescu, Gh. Caracostea și cel alțl aii dat probă de mult talent în arta dramatică: iar D-ra Velner a ecsecutat cu deosebită artăjolul Smarandel din ladeșul. De asemeni D-ra M. Zaharopolu și D-nu D. Popovid, au cântat cu mare fidelitate punând în evidență talentul lor muzicii. Literatorul, mulțumește tutulor .pentru distinsa buua-voință ce au pus ca succesul acestei reprezentațiunl să fie cât se va putea de strălucit, Asemenea mulțumește ziaristicei romane, care a vorbit continuu de această repiezenta- țiuue, dând anunțuri și dări de seamă în această privință, publicului, care a onorat cu prezența lui, spectacolul din 14 August. ÎNȘTIINȚARE Din cauza abudențil de materie strângându se mal multe dări de seamă bi- bliografice, le vom publica în numărul viitor, și anume: Soluțiunea cestiuneî proprietății rurale din Dobrogia de prințul G. Ghika, poesiî de Rheinstein față cu presa italiană, o nuvelă de d. Crețescu, etc. Tot de o dată, vom avea ocaziune de a vorbi despre ilustra cântăreață de odinioară, doamna Marcolini, (actualmente d-na Euphrosina Popescu). www.digibuc.ro www.digibuc.ro BIBLIOGRAFIE Aurora Română, este titlului unui organ literar, care apare în Cernăuți, sub direcțiunea D-Iuî Ioan I. Bumbac, profesor al gymnaziului de acolo. lî urăm durată lungă. Aii apărut de sub tipar, în editura librăriei Dimitrie Daniel din Iași, urmatoarele’cărți: 1) Elemente de Geologie ți de Botanică, conform programului pentru clasele a Il-a și a III-a gymnasială, de D-1. I. Nădejde. 2) . Noțiuni de Cosmografie, Mineralogie și Chimie, de D-1 G. G. Nădejde. 3) . Istoria Universală, parte I, Istoria Veche, de D-1 Ă D. Xenopol, Doctor în Filosofic. 4) . Noua carte de Citire, lucrată de D-lu N. Georgescn, licențiat de la facultatea de drept din Iași. Ah mai apărut : Veniamin Costachi, Mitropolit al Moldovei și Suceavbi, tratând despre epoca, viața și o- perile sale, de D-lq Andrei Vizanti, profesor la Universitatea din Iași. — Se vinde 4 lei es emplarul. Poesia Populară la Români, conferință ținută la sobietatea studenților Români din Pa- ris, de D-lu Mihaî Nîcolae Săulescu, se găsește la TypOgrafia Națiolă Ralian Samitca în Cra- iova, și la autor, care locuește în acelaș oraș. A maî apărut, Discursul ținut la 29 Iunie 1881, cu ocaziunea impărțiret premiilor la elevii scoalelor publice de băețidin orașul Brăila, de abilul director al gimnaziului local D-lu Atanasie Popescu. — Asupra acestui discurs, care nu face parte din cercul discursurilor or- dinare și-adese orî copiate, vom mai reveni într’uuul diu numerile viitbare, spre a face o dare de seamă mai amărnnțită. A.ZLT'U’nsrCÎITTIR.I D-niî abonați sunt rugați a scuza aparițiunea târzie a Literatorului pe luna lui August. — Reamintim ensă că D-nil abonați nu vor avea a perde ni- mic din cele 12 numere, datorite pe un an de zile. Domnii abonați cari âncă nu aă plătit abonamentul la această revistă: sunt rugați să albă buna voință a se achita de această mică datorie, având în vedere greutățile eu care trebue să lupte o asemenea revistă, în țară ]a noi. Domnii care atî priimit liste de abonamente, sunt rugați a le înapoia adminis- trațiunel pentru încheerea vechilor conturi. Domnii abonați și ort ce alțt iubitori de literatură,- care vor voi să aibă co- lecțiunea „Literatorului* din anul trecut, o pot căpăta într’o nouă edițiune, trimițâpdu-ne înainte suma de 20 lăf. —Tipărirea acestei edițiun! se va face cât de cureud și va apare într’un nuinăr fics, — In urma aparițiunel fie-careco- lecțiund va costa 40 lei. A dmin istrato rul. www.digibuc.ro