«Lumina prin Luptă”

«Lupta pentru lumină»

.Revista literară din București

țr	•	----——

. Anul II. ><». î»

SUMABUL

Notiță. Biografică............................ •	•

Câte-va cuvinte a ie Redacțiuuei...............♦	•

0 scrisoare către D-l AL A* Macedonski . . . . •
Despot-VQdă, Actul III, scena IV (inedită). .

Raportul între, scena inedită și cea tipărită . . •
Cum a iubit Depărățeanu, nuvelă..............•	. •

Pentru ce, poezie.............;...................

Singurătatea, .poezie, (Dupe Lanimtine)

Palatul Fermecat' fantazie originală ...	.	•

Goete . .

. . de D-nu Luciliu

r 1



In pământ, poejye.......................................

Te iubesc, poezie.......................................

Curs ‘de 'Declamațiune prmare?..........................

Era, poezie......................... .....	r•

Zădărnicia lui Neagu, poezie............................

Satira Epoce!, poezie...................................

Poetica Convorbirilor Literare...................  .	. .

Auz! tu oare? poezie....................................

ladeș, comediă, actul II-lea ......	. • - •

Elegie, poezie. .............................’	. . . • •

Prisos și sărăcie, contrast. ...........................

'In albumul D-ne! E. D. poezia..........................

Criticii de Tear;.............*.........................

Intre leagăn și Mormânt^ poezie.................  .	. .

Mormântul lui Virgiliii.................................

‘	” V- Alexandri

•	•	»	„	Vniexandri

•	•	»	n	Zenone

•	•	7)	»	D'. Z^infirescu

.	■	n	Carol Scrob

• •	rl li. M. Ștoenesdu

* • » . j) AL A. Macedonski

17 Zenone

«	73 C. Scrob

77. C. Scrob

» St. Velescu

>7	»	P. Scorțeanu

»	„	Al. A. Macedonski

77	„	AL A. Macedonski

n	»	Luciliu

n	„	I. 1. Trutzescu

73	„	Al. A. Macedonski

77	„	Gh. Sion

»	„	C. 0. Cacalbașa—,

Zamfiroșfiii-—5

73 ’SjTh. M. .Stoenescu

„ • „ 0. C. Bacalbașa

i

An Georg Sion.............................................

Lui George Sion, tradusă....................................

Cugetare nopturnă (dupe Goete)..............................

Dupe Petra re.........................................-	- h

0 cestiune la Ordinea zile! . . . ........................„

O noapte în cea din urmă campanie peste Dunăre . . n
Bibliografie. — Mulțumire................................  .

,, Lucian' Stelescn

„ T. M. Stoenescu

„ T. M. Stoenescu

„ Theodor C. Mano’escu

BUCURESCI

Tipografia. Thoodor Miohaiescu, strada Theatruluî No

•18 8 1

www.digibiic.io

8.

i.Si
www.digibuc.ro
«Lupta pentru jumtnă»

Lumina prin Luptă,»

AbonOmenlul: pe trei luni S lei, pe șeose hm* 10 <e>.

Scrisorile nefrancnto se reftiz.ii. | l‘e an 20 lei | Administrația Str. Poșta-Voche 6 Episcopie

U



www.digibuc.ro
Notiță Biografică

Portretul ce dăm în fruntea revistei noastre este al ilustrului poet, Vasile
Alexandri.

Nemuritorul cântăreț al gintel Latine, s’a născut la anul 1821 în Iași, din-
(r’o f.unili^însemnată venită din Italia.1)

Ga pnet, Vasile Alexandri, ’?i-a înscris numele în cartea socolilor. Ca autor
dramatic, a aruncat bazele fundamentale ale unul repertori.! Român. Ca patriot,
a adunat, a coordonat și a dorcs, poeziile noastre populare, făcând din această
ramură a literaturel Române, una dintre cele d’ântâiă în Europa. Ca om public,
a știut se aibă acea abnegațiune de sine, care l’a făcut se renunțe la voturile ce
jiyea pentru Domnia Moldovei, în folosul mareî idei a unirii țerilor. /Ci versifi-
cator, a știut se nu remâie în acelașifl nivel cu Gr. Alecs uidrescu (fabulistul), cu
Dolintineanu, și chiar cu Eliad >, distauțându’I pe toți spre a’I lăsi departe în
urma si și spre a merge în raport cu progresul literar al epocel.

Citind mult, studiind mult, călătorind mult, cu o convers ițiune plină de
farmec, cu o înfățișare plină de simpatia, aceea ce farmecă cu deosebire pe ori-
cine -a avut fericirea se se apropie de marele poet, este modestia cu care se ex-
)rimă asupra scrierilor sale și care se întâlnește atâta de rar în aleșii Muzelor,
:a și în general, în mal toți oamenii de genii!.

1). Alexandri, între toate aceste calități, are poate și un defect: Acela de
i fi voit se facă din „onoăre,“ «onor,» astfel că, mal de uni-zl c.iiar, într’o a-
dresă a Teatrului pe care o avem și în acest moment pe biurofl, d. loan Ghika,
ai'e tot într’o vreme și „onoarea4, și „onorul-- de a se adresa etc.

Suntem siguri, că „onorul,“ ca masculin, este al d-lul Ion Ghika, amicul d-ldl A-
lexandri; în cât despre „onoare/" bănuim că a fost pusă pe lângă «onor» pentru
a se face și «hatîrul» Teatrului nostru național, ca fiind de ambe sexe...

Cu toate aceste, ccslinnea nu se lămurește, afară numai dacă, conformându-
ne Direcțiune! Generale, reprezintată prin d. loan Ghika, nu le vom adopta și
noi pe amendoue; pe masculinul «onor» pentru respectul ce datorăm d-lul Ale-
xandri, și pe feminina «onoare» pentru sentimentul mal delicat ce purtăm și noi
sexului frumos...

Frecum vedem, singurul defect ce’l putem afla ilustrului nostru "poet, este
ciudata ucdomirire în care ne lasă asupra acestui punct, căci cu tot «Dicționarul
Grotesc,* datorit penel sale măiestre, cam înclinăm și noi către spirituala opi-
niune a d-lul Hajdeil care respundea la procesul ce pornise în contra verguret
spre a se înlocui în tot d’auna cu fecioara, — prin:

„De cât cu cioara
De la fecioara,
Mal bine gura
De la vergura!

LuciliU

1) Vezi „Conspectul asupra Literaturel Române" de d. V. Gr. Popp.

www.digibuc.ro
LITERATORUL

SG3

£)omnul Al. A. Macedonski ne comunică o grațioasă scrisoare ce a
priîmit din părtea ilustrului nostru poet Alexandri.

Credem a nu comite o indiscrețiune publicând-o, mal ales că într’ensa
se află consilii din cele mal salutare. Nu ne îndoim că toți tinerii, vor ști
să profite de ele, dacă vor considera mal cu seamă că, ensu’șî ilustrul nos-
tru poet, dupe o esperiență și o glorie literară de 40 ani, le dă cel dinteiti
și cel mal admirabil eczemplu, prin modificările ce crede nemerit a intro-
duce într’o scriere care se apropie atât de mult de perfecțiune.

Literatorul, înscriind pe Domnul V» Alexandri în fruntea distinșilor băr-
bați de litere cari au bine-voit a’I oferi concursul lor, ecsprimă speranța că
cititorii sâî vor ține socoteală de -silințele ce depune, și că vor continua ast-
fel, a’l sprijini cu aceiași bună voință de până acuma.

Mulțumim în acelașiă timp bardului ginteî Latine, de graba, cu care a
bine-voit a răspunde la apelul nostru și de felicitările pe care ni le adre-
sează, aslgurându’l că întru cât ne privește pe noi — cel tineri — vom ști,
să ne folosim și să ascultăm cu sfințenie consilii, care ne sunt atât de tre-
buincioase,

Nireești 24 lanuariu 1884.

Domnule Macedonski

V’ațI găsit o mână de tineri adimeniți de farmecul atrăgător al Literaturel
și ați fondat o Revistă, având tot de o dată bunul spirit de a o feri de cerneala
înveninată și corozivă a jurnalisticei politice... Priimiți felicitările mele.

Mi-ațI făcut onorul a ve adresa la mine cu cerere de a ve comunica un ar-
ticol, proză satt versuri, dupe convenința mea, pentru Literatorul ce redactați..*
Respund cu mulțumire la apelul D-voastră, și autorizat prin ecsperiența dobân-
dită îp timp de 40 de ani de lucru, îmi permit a ve trimite un consiliu amical
rezemat pe un eczemplu:

„In ori ce scriere vom produce, să ne ferim de prima satisfacere de primul
„entuziasm al paternitățel, căci simțul de egoism părintesc e mal mult dezvoltat
„în poeți de cât în restul omenirel. I^ie-care vers ne pare o armonie, fie-care
„strofă o perfecție, fie-care bucată întreagă de poezie un cap d’operă 1. . .. Insă
„dupe o trecere de timp, încep a ne sări în ochi defectele copiilor închipuirel
„noastre și găsim că acel copil ar fi câștigat mult, dacă chiar de la venirea lor
„pe lume, ’l-am fi supus la o corectare aspră.

„Trebuie dar să ne deprindem a face sacrificii dureroase, a elimina versuri,
„a tăia strofe, a scurta, a schimba, a drege fără îndurare, înainte de a scoate
„la lumină scrierea noastră, operație crudă dar neapărată și folositoare !“ •

Eu unul lucrez în modul acesta, și spre eczemplu, iată o scenă întreagă din
legenda dramatică Despot- Vodă, cum a fost compusă la început. Comparați-o cn

www.digjbuc.ro
S64

UTSBĂTOBa

textul imprimat și veți vedea cum am băgat fără milă foarfecă in manuscrisul
med. Mal sunt și alte scene pe care le-am înlăturatul cu totul, și îmi propun să
fac încă schimbări în a doua ediție a lui Despot. /

Ce suntem noi, poeții, de nu artiști ca pictorii, ca sculptorii etc.4 chiemațl
a înavuți tezaurul literaturel și al frumoaselor arte din țara noastră ? Să nu ui-
tăm dar preceptul lui Boileau care zice în privirea versurilor:

Polissez Ies sans cesse et Ies repolissez

Sfîrșind cu acest consilii! salutar, le doresc junilor redactori al Literatorului
activitate, răbdare, inspirări poetice și succes deplin.

V. Alecsandri,

■■■■ ■ 1 ■ ■	■ . ■

DESPOT -VODĂ

ACTUL III

SCENA IV

Carmina—Rozei—Sommer—Anton Secuiul și alți aventurieri

Rozei Contesă! Francisc Primul, al Franței galant rege,
Eroii, poet, și tân?r, iubia mult a culege
Pe câmpl de sânge lauri, în lume desfătări,
Și pe frumoase buze ferbinte sărutări.
Efi am, francez ca dânsul, aceiași aplecare
Și pentru lauri falnici, și pentru sărutare.

Carmina (ironic) Te cred, însă un rege cu titlul de galant,
Când n’ar purta coroană cum s’ar numi?

Anton (posomorit!	Berbant!

Rozei A fi berbant e probă de-o inimă-arzâtoare
Șî de-o natură vie, artistă, simțitoare,
Ce lesne se înalță spre tot ce ’l luminos,
(rtzând) Lăsând pe-Anton secuiul să mormăie pe jos.

Anton (în parte) Frâne tueș?

Sommer	Francisc Primul, rege ’n galanterie

A și compus îmi pare o mică poezie,
Un cântec, o deviză cu vesel înțeles?

Rozei Dar, Sommer, aste versuri ce le cânta ades:
„Femeia des e schimbătoare.
Nebun cine se ’ncrede ’n ea.‘(

Carmina A?... Pentr’un galant Rege ideia nu'I galantă.

Rozei Se poate ’ndrepta însă cu-o mică variantă.
Carmina Cum?

Sommer Cum? E foarte lesne.

Anton	Contesă, nu e greii,

Eti nu ’mpletesc la versuri, dar pot rima când vrefl.

Rozei Ce-aud ? Așiă vrea să aflu iețeia genială
prih care tu al drege devj?a cea regală.

www.digibuc.ro
Literatorul

565

Anton Ascultă dar, aș zice:

„Femeea des e schimbătoare.

„Nebun cine se ’ncrede ’n ea
„Tokaiti e zeamă ’nbătătoare,
„Dar cui nul place ca s’o bea?

Rozei (rîzînd)	Bravo poet secuiti!

Pe frunte’țl poezia a pns al el cucuiii

Anton Contesă, poruncește la toți să ’mproviseze
Ca mine, și deviza lui Franț s’o coroplecteze:
Să rîdem.

Carmina	Minunată idee! Sommer, pas

Pe nobila cărare ce duce la Parnas.

Sommer Sunt gata (declamă):

„Femea des e schimbătoare,
„Nebun cine se ’ncrede ’n ea;

„De ’mi plaee-al zilei mândru soare

„Să se prefacă noaptea ’n stea.

,,Ce-ar fi o vecinică plăcere?

Ce-ar fi un timp neschimbător?

Anton	Hei, ajungă’ți.

Sommer (declamând) „Plăcerea naște'din durere,
„Amorul stins din alt amor!

Anton	Iar stele și tot stele!

Poeți de meserie, ce dracu-aveți cu ele?

Carmina Acum ți-a venit rîndul, Rozei.. Fii generos.

Rozei Eată ce ’mi spune gândul de secsul cel frumos:
„Femeea des e schimbătoare,
„Ferice cui se ’ncrede ’n ea!

„Ah! dee’mi dulcea sa favoare
„Și schimbă-se-apoi cât o vrea!

Camina Bravo!... poeți cu toții?

Rozei	Poeți din întâmplare...

Carmina Ori cum, sunt mulțumită; surprinderea’mi e mare!
Credeam că ai mei oaspeți sunt vulturi hrăpitorî,
Și mă trezesc în față cu trei privighitori/

Sommer Chiar vulturul Iul Joe din zona tunătdre,
In față cu Junona ar fi privighitoarre

Rozei Ș’apoi în colivie de-ar 'fi el chiar închis

Văzândute, Contesă ,s’ar crede ’n paradis.

Anton Palavre toate-aceste!... dar cine e de vină

Că paloșile noastre aii prins acum rugină?

Carmina Ett ?

Anton	Dumneata Contesă, și timpul de răgaz

Ce schimbă ’n om netrebnic pe omul cel viteaz
Al... mult o să mai țiu această amorțire
Ce se numsce pace?

Carmina	Vroiți iar jesboire?

www.digibuc.ro
566	LITERATORUL
2?ozeî	Vroîm/ toată ființa se naște pre pământ  Cu-o tainică menire, c’uu dor, cu un avânt;  Noi să ne batem, floarea să scoață dulci parfume Iar dumneata, Contesă, să fii iubită ’n lume.
Carmina	EI bine, fiți dar .veseli... Eli cred că nu târziii Se va preface ’n faptă un dor atât de viii.
Anton  Carmina	Ne ’nșell?  Nu; și îmi vine prin astă mirătoare (arată o oglindă mică} Ce-o am de Ia Gitana, bătrâna vrăjitoare, Să cer de a vă spune ascunsul viitor.
Anton  Sommrr Rozei	Ah! vezi dacă ’n răsboae voiti fi învingător? Vezi de-a ’nflori cununa pe-a mea duioasă liră? Vezi de-a fi cu izbândă acel ce te admiră?  (Se ap opie t6țl împrefurul Carmineî)
Carmina	încet, pe rând, tăcere, [privind în oglindă] Anton, oglinda mea A prins o ceață roză și umedă pe ea.  Semn de răsboiti.
Anjon  Carmina	(vesel)	No, Elîenl  Călare ’n mare fală  Te văd plecând de-aicea cu-o oaste de năvală Și cu izbânda ’n față mergând spre răsărit.
Anton Carmina Anton Carmina	Cum? spre Moldova?  Poate  [mulțumit)	A!  Ce văd? Sommer, Sommer Ajungi poet la Curte, nemuritor ca Omer, Iți acordează lira.
Sommer	E gata și cânt:  [declamă] Ol muză ’nspiratoare, coboară pe pământ!..*
Rozei	Și cele lalte... Doamnă Contesă, în oglindă Nu vezi și pentru mine ceva să mă surprindă?
Carmina	Ba văd c’ajungl tovarăș de arme, glorios, C’un Prinț bun, june, Vesel și mult mărinimos
Rozei	Vivat! mă ncred ferice în soarta-mi viitoare Când ea ’ml este prezisă de-o gură zîmbitoare. A! bine zicea ’n viațăl galantul rege-al mett „De n'ar fi zeea Venus, n’ar fi nici Empireă.
Carmina	Tus-treT sunteți de frunte prin calități sublime Ferice de eroul urmat de-așa treime!
Rozei Carmina Toți Rozei Anton Toți Carmina	Dar cine ’IZ  Despot/  Despot?  Fie! de’l vrei, îl vreăl  Și ett!  Și eu.  (veselă, în parte) 0! Despot, ești Domn, iubitul meii! etc- V. Alexandri.

www.digibuc.ro
LltERAtokd	^7

Aici autorul întrerupe scena sa, pentru a da timp comparațiunel între
această parte înedită și între aceia care a fost imprimată. — Pentru noi tinerii,
ilustrul poet ne dă prin această publicațiune, uu eczemplu din cele mal fo-
lositoare, trecând fără milă foarfecă prin manuscriptul sSu. Și pentru a se
Vedea câtă diferință este între primul eotusiasm și între efectul răbdărel și
al prelucrărel, ne vom permite a stabili un mic raport între pasagele ine-
dite și cele refăcute.

Astfel dar, D-l Alexandri în partea inedită zice:

„Contesă, Francisc Primul, al Franțâî galant rege,
Eroii, poet și tener iubia mult a culege, etc.

In piesa înprimată ensă, calificativul iener, îl schimbă în vesel și zice :
„Contesă, Francisc Primul, al FranțiI galant rege,
„Eroii, poet și vesti iubia mult a culege, ect.

Este lesne de vâzut, că vesel este un calificativ, care accentuează mal
mult caracterul lui Francisc ânteiu. Prin urmare versul al doilea este mal
bun de cât cel dintâiă, afară, dacă nu vom considera că Intonarea

iubia mult a culege,

este oare cum grea/ din cauza celor doue monosilabe; mult și a, care se
urmează :

In versurile .*

„Efi am, francez ca dânsul, aceiași aplecare

„Și pentru lauri falnici și pentru sărutare,
autorul schimbă laurii falnici în vitejie,

„Eă am, francez ca dânsul, aceiași aplecare

„Și pentru vitejie și pentru Sărutare'‘

Aci, laurii falnici sunt dațî afară, de oare ce vitejia esprimă mal bine
ideea, decât laurii falnici, care sunt o perifrază; lăsând Ia o parte, că. falnici
legat cu lauri, nu este decât o umplutură.

Partea care urmează, până la versul:

„Sâ poate ’ndrepta ânsă cn-o mică variantă,
autorul a lăsat’o intactă. Și într’adevâr, afară de câte-va intonări rele, —
ca în emistihul

regâ ’n galanterie,
în care tonul apasă asupra silabei ge din cuvântul rege, și in emistihul

,,A! Pentr’un galant rege,

în care tonul apasă asupra silabei ga din cuvântul galant,— toate cele alte
versuri sunt ridicate la înălțime de pana ilustrului poet, atât întru ceea ce
privește espresiunea naturală a ideilor, cât și întru ceia ce privește versi-
ficația,— Prin urmare foarfecă nemiloasă s’a înduioșat asupra acestei părți*

www.digibuc.ro


LITERA totltlt

Versul pus în gura Iul Rozei,

„Să poate ’ndrepta Ansă cu-o mică variantă:

este schimbat astfel,

„Eu. am mat complectat,’o prin astă variantă:

și aceasta, pentru că în primul vers Intonarea primului emistih este defec-
tuoasă, și pentru că eliziunea cu-o sună, oare cum, răii la ureche.—Găsim
cu toate acestea, nu tocmai nemerită schimbarea versului primitiv în

„Eu am mal complectat’o prin astă variantă.

Partea care urmează, nu este o transformare, ci o nouă creațiune, de
aceea nu avem a-I face nici o comparațiune și o reproducem precum urmează

Rozei ,,Eu am mal complectat-o prin astă variantă:
„Femeia des e schimbătoare,
„Ferice cui se ’ncrede ’n ea/
„Ah / dee’ml dulcea sa favoare
„Și schimbă-se-apol cum o vrea/
(Toți rid)

Carmina „Bravo, Rozei 1

Anton	Palavre!... mal bine ’n răsboire

Aș vrea ca să se schimbe această amorțire,
Ce se numește pace, căci timpul de răgaz
Preface ’n om netrebnic pe omul cel viteaz.

Carmina Cum? Preferați resboiul de cât o viață lină?
pinten Dar! Paloșului nostru e teamă de rugină.
Rozei	Contesă,-or ce ființă se naște pe pământ

Cu o tainică menire, c’un dor și c’un avânt,
Noi să ne batem, floarea să scoată dulci parfume
Și Dumneata, Contesă, să fii iubită ’n lume.

Carmina EI bine, fiți dar veseli; eă cred că nu târziii
Se va preface ’n faptă un dor atât de vid.

Rozei Ne ’nșell?

Carmina Nu; am o veste, o veste cum vă place /...
De când a voastră armă dormind in teacă zace,
Urîtul vă mănîncă de vil; sunteți mâhniți,
Cu ochii stinși la față, galbinl și veștejiți
Cât cine-acum vă vede, și cine vă cunoaște,
Se ’ntreabă cn mirare: Ce sunt? ostași ori moaște?

Anton Așa TI... de cât urîtul mal bine ștreangu ’n gât...

Carmina Eu v’am găsit de lucru, și leacul de urit.

Sus paloșul la soare!.. Sus fruntea!... Ventul bate
Și ’ndeamnă a năvală în țări învecinate.

VroițI voi dupe dânsul cu toți să vă luațl?

Toți Vrem!... Unde?...

Carmina	Nu departe;.,, colea peste Carpațt

Cum? la Moldova?.,. Ellieu!

www.digibuc.ro
LlTERAtokuL



Carmina	Acolo stăpînește

Un domn pe care țara întreagă ît urăște.

Cât îți sufla de-asupvă’I, din tron el va cădea
Și toată-a lui avere a voastră-a rămânea.

Rozei Dar tronul sflfl?

Carmina	Acelui cu inima regească,,

Ce-a ști cn mână largă pe toți să rflsplătlască
Lui Despot.

Toți	Despot ?

Rozei	Fie!... de ’l vrei, și efl îl vrefl

Anton Și efl I

Cel-l-alfi Și efl 1

Carmina (în parte) 01 Despot, ești Domn, iubitul mefl l
Curînd dorința noastră va fi. realizată!

Cu toate acestea, or câtă modestie ar vrea să pue marele nostru poet
și or cât eczemplu ar vrea să dea tinerilor, d’aș modifica concepțiunile lor,
găsim că D-l Alexandri este tot atât de puternic în partea nemodificată,
ca și în cea modificată. Vom adăoga chiar părerea noastră că în prima con-
cepțiune, opera D-luI Alexandri păstrează mal mult acel mare caracter
Sheakespirian, care face din Hamlet un cap-d’operă; astfel în partea nemo-
dificată,

„Iar stele și iar stele!‘ ‘

ne transportă fără voe la scena din Hamlet în care Ofelia, nebună, cu frun-
tea încoronată de plante fluviale, află de moartea tatălui sSu și face irup-
țiune, repetând mal multe refrenurl incoherente.—De sigur că prin aceasta
suntem departe de a voi să zicem că marele nostru poet a fost sub im-
presiunea menționatei scene, când a pus pe hârtie prima concepțiune a a-
cestel părți.— Noi ensă, știind că geniurile se ating între ele, conțiind a-
celaș foc divin ; noi, care considerăm pe Despot ca o poemă dramatică, a-
parțiind genului Sheakespirian, și care ne punem mal presus de acele spi-
rite mici și invidioase, cari, dacă surprind un calificativ ce se aseamănă în
scrierile a doi poeți, transformă pe unul din doi în plagiator ; și în fine
noi, care am citit pe Banaparte de Lamartine și pe 11 Cinque Plagia de
Jfanzoni, amendouS scrise de doi poeți mari și amendoue cu totul asemă-
nate,— fără ca pentru aceasta să zicem că unul a copiat pe altul, — vom
mărturisi,— or câte ar găsi de rezis aceia cari sunt incapabili de a crea
ceva,— că D-l Alexandri ar fi făcut mal bine a păstra acelei scene, atât
de modificată, primul el caracter. —

Aceste fiind zise, nu ne-am făcut de cât datoria de-a stabili raportul
între ambele concepțiunl, și a arăta pe șcurt argumentele care att silit pe
autor a face transformările ce a întreprins.

Zenone,

www.digibuc.ro
tul)

LITERATORUL

CJTTZMZ -A- ITT BIT
12>ep ăr ățeann

Era toamnă. Pădurea Depăraților începea să’șt lepede frunzele și rândune-
lele plecai!. Prin hâgiurile din marginea pădure! erafl mierle cum nu mal fuseseră
nici o dată; de aceea boer Sandu Căpățână sculă într’o dimineață pe fiul sefl cam
cu nepusu’n masă, aducându-I, ânsu’șl el, pușca cea mal lungă ’n țeavă și cea
mal veche.

— E veche, băete, dar e soră bună cu or ce bun vânător. Tu, dacă mi’I
semăna mie, o să semeni și pusei. N’o încărca mult că zmucește. Nu sufla nici
o dată într’ânsa ea să vezi dacă ’l descărcată; fratele lui boer Mincuță așa a
murit. — Apoi oftă, scuturându’șl ciubucu pe o carte a lui Depărățeanu, și eși.

Dupe ce tatăl sefl eși, Depărățeanu sări din pat și în cinci minute fu gata-
Pușca, geanta, coarnele și câinele plecară în tovărășie cu el.

De dimineață până aproape de sfințitul soarelui, mierlele treceai! printre
plumbil lui ca duhuri cerești, neatinse și nepăsătoare.

Hotărâtor, nu era bun vânător Depărățeanu; și, cu toate astea, semăna ta-
tălui sefl, boeru Sandu. Dar cine știe dacă și boeru nu se lăuda când vorbea de
soră-sa pușcă.

In sfârșit, pe la cinci ceasuri, i se urâ umblând prin ghimpi dupe urma câi-
nelui) și apucă pe o cărare bătută ce ducea înăuntrul pădure!. Razele soarelui
ajungeai! roșiatice, printre frunzele galbene, și aruncat!, peste iarba âncă verde,
un praf de aur tremurător, care se închidea din ce în ce mal mult ,dupe cum soa-
rele din ce în ce mal mult cobora. Era pacea pe care o ’ntâlneștl în unele vi-
suri de dimineață, pacea pădurilor, liniștea frunzelor, taina codrilor, în care nu
se aude de cât vibrațiunile cugetului tremurând în jurul cerului ce se oprește să
asculte; era zgomotul, fără egzistență sigură, pe care’l produce calmul vieții flo-
rilor și al copacilor, era singurătatea umblând singură printre crâng! și frunze;
era cerul care se zăria albastru deasupra pădure!; era poezia; era Depărățeanu;
era sufletul.

Haup! — Acesta e sunetul pe care’l face aripele unei păserl care se lasă.

Depărățeanu tresări. La câți-va pași de dânsul un grangur se ascundea dupe
o cracă, și ’șl ștergea ciupu de coajea lemnului cu o nepăsare împărătească. Vâ-
nătorul își găti pușca, făcu încă câțl-va pași și luă paserea la ochii!. Atunci o
detunătură se auzi dint’un frunziș vecin, iar granguru căzu la rădăcina copacului.

Lui Depărățeanu tot sângele i se opri de mânie: tocmai când era să ucidă
și et! Cine avea atâta îndrăzneală ?

Un copilandru ca de 17 ani sări dintr’o tufă să’șl ia pasărea.

— Cine ’țl permite dumitale să ’ml urmărești vânatu, zise Depărățeanu in-
furiat. Ce cauți în pădurea mea ? In țara aceasta toată lumea e stăpână pe

www.digibuc.ro
LITERATORUL

lucrul altuia ? Ești tâner, domnule, dar alt fel te-așl înveța ett să’țl stăpânești a-
vântul vânătoresc.

— Me iertați... zise cu sfiiciune copilul; nu știam că și d-voastră urmăriți
aceia’șl pasere..., nu ași fi ’ndrăznit. Poftiți luațl granguru.

— Nu ’ml trebuie granguru dumitale. Ajunge atât.

Plecă.

A casă, tatăl sett îl aștepta în capătul scării. Depărățeanu se liniștise.

— EI, tată, mi se pare că mi-al ales țeava cea mal strâmbă ! Am împușcat
toate frunzele și n’am atins nici o mierlă. N’am noroc Ia vânat.—Betrânul rîdea,
făcând cu ciubucul prin aer niște volte care însemnatt: — E, hei, băete! nu se
vânează tot așa de ușor cum se fac poezii. Dupe aceea se apropie de el și, ui-
tându-se în ochii lui, îl zise luându’l de mână:

— Dar tu... ești bine ? Nu ești ostenit ? N’al suflat în pușcă ? — și glasul
îl tremura...; parcă-ar fi vrut să ’l serute! Se mulțumi a’I strânge mâna într’a-
mândouă mâinile lui albe și netede.

— Nu tată, sunt bine. Mi ’I foame numai.

— Hal la mă-ta să te vază, că de azi dimineață te așteaptă. Spune că ț’att
venit niște ispisoace de la Lipsea. Bree... s’a hotărît cu tine ! al să’țl treci ti-
nerețea cu nasu’n ceasloave. Da ci mal lasăle la pustia!

— Or fi de la Paris tată.

— EI!... Paris, Lipsea, voi știți. Ett mi-am iăcut datoria să ve ’nveț. Ați
fost la Nemți, la Franțuzi, la Viana. Ved că știți de toate, dar cum se ia o
pușcă la ochitt, bechitt!

Pe când tatăl sett vorbia, Depărățeanu îșl disfăcea pachetele cu cărți și tablouri.

— A... bine că ’mi-al adus aminte. Ce vecini avem noi prin prejur tată ?

— De ce ? Avem distuî, slavă domnului: Boer Mincuță, Chir Alecachi
Lungu, pitaru loniță Vetrea din Slăvești, Ieremie Zubzea..., destul tată !

— Da, me rog, in pădurile noastre are dreptu să vâneze cine s’o scula mal
de dimineață ?

— Vezi bine tată ! da cum ? A lăsat Dumnezeii codri și vânatu pentru
voinici; vezi bine I

— Voinici, voinici, dar ett când ’l’oitt mal întâlni am să’I taitt urechile.

— Pe cine măi frate ?

— Nu știtt cum îl cheamă. ’Mi-a ucis un grangur tocmai când îl luasem
la ochi.

— Tiu! bată-te norocu. — Apoi întorcâudu-se către nevasta sa:

— Bine, gianâm, nu ’i-al spus nimic de fata pitarului ?

Nu.

Nicule tată, tâ. întâlnit zâna codrului bre, și să n’o cunoști tu

www.digibuc.ro
572

LITERATORUL

— Care zînă ? de unde ? Se vede că s’a schimbat moda și la zîne 1 acuma
umblă îmbrăcate bărbătește.

— Pe sufletul mei! — Dupe aceea tăcu de o dată. Apoi: — Se te cam
păzești, tată, că’ți fură mințile, băiete... Hei!... demon bre, demon!—Adică, se’țl
spuiCL, frumoasă fată ! Așa fată... Aci continuă fraza prin învîrtirea ciubucului,
care avea rol însemnat or de câte-ori proprietarul sel voia se ecsprime vre-un
superlativ. — Umblă îmbrăcată bărbătește. La vânat... ce vrei se ’țî facă ? Și
apoi să’ți spuil ! poale scurte și minte lungă la fata asta.

Aci încheiă bătrânul laudele și bătu în palme de două ori. — Masa lancule ’
Masa se servi și întru ’n târzii fie-care se retrase în camera lui.

Casele părintești ale boerului Sandu Căpățână erai ca toate casele de pe
timpul acela: în fundul curții mari, văruite și învelite cu scânduri, aveați o scară
de piatră frumoasă pe care Depărățeanu o decorase cu gustul unui poet. De jur
împrejur, curtea era împărțită în pâlcuri de copaci sădiți de primăvară, unii verzi
alții uscați: Ici și colo câta o brazdă de iarbă și tufe de trandafiri tomnatici, car1
își legănat! la soare florile lor triste: mai în fund o verandah înconjurată de ha-
meii și zorele, unde poetul citea tatălui set! pe Monte-Crîsto ; în fund de tot,
crângul, începutul pădurei, care, dupe puțină osteneală, fusese schimbat într’un
adeverat parc. Toate acestea, făceai un contrast minunat cu stilul casei, care, ca
o protestație a timpului de atunci, contra viitorului ce se așeza împrejurul sel,
își învelea durerea în edera care’I acoperea zidurile.

Depărățeanu se coborî în grădină.

Era recoare. Luna trecea încet pe cerul senin, desinând fie căriî flori o umbră
dulce care părea a fi așternutul de dolil menit a primi fie-care frunză galbenă
care cădea.

Toată poezia unei nopți de toamnă înconjura pe Depărățeanu cu trista sa
melancolie și deștepta în sufletul lui amintirile vieții trecute de student, nesigu-
ranța vieții de om, aspirațiunile pentru viitorul țeril, gloria, renumele. Printre
toate acestea se amesteca umbra unei femei care’I desprețuia, mierlele cari tre-
ceai printre alice fără a fi atinse, pitaru, granguru, cărțile și o mulțime de alte
lucruri fără nici un șir.

— Sunt ostenit își zise el.

A doua zi dis de dimineață își luă pușca și plecă pe aceleași cărări, rîzând
acum de mierlele care fuglal de dânsul ca de un adeverat vânător.

— Ce va se zică a face zgomot, cugetă el în sine.— Câți oameni nu sunt
In lumea noastră cari joacă rolul pe care’I joc el în această pădure.

In fine seara veni, fără ca Depărățeanu să întâlniască pe cine-va.

A doua zi veni iarăși; a treia zi iarăși: — nimeni!

Intr’una din zile, cum sta întins sub umbra unul copac, auzi un glas copi-

www.digibuc.ro
LitERATORUL

575

iăresc chiuind prin pădure și lătratul unul câine respunzând ca un ocho în
urma lut.

Depărățeanu, în câte-va minute, îl ajunse, Era, în adever, un copil, copilul
pădurarului pe care’șl adusese aminte să’l fi vezut la curte.

— Cum te chiămă flăcăule ?

— Pe mine ? Bucur.

— De mult umbli prin pădure ?

— Cine, etî ?

— Dumneata.

— De mult umblu.

— N’al întâlnit un vânător în cale ?

— EU?

— Da, da, dumneata.

— N’am întâlnit pe nimeni; — ba... am întâlnit pe cuconița pitarului.

— Unde flăcăule?

.— Cuconița?

— Cuconița, cuconița!

— Ia mal colea, — și cu mâna arăta un colț de pădure spre partea Slă-
veștilor.

Depărățeanu porni ca un vânt spre partea unde’l arătase băiatu, și până în
murgul serii căută zadarnic urmelo dușmanului setl de vânătoare, care părea că
s’a stins ca o schîntee, fără a mal lăsa în urmă’i nici un semn, nici o cenușe.

înfuriat, Depărățeanu voi să plece acasă. întunericul însă se lăsase ca un
nor deasupra pădure!, și ’I era cu neputință să mal ia alt drum de cât tot
cel pe care venise. Ast-fel, pe aceiași cărare, se duse o bucată bună, lovindu-se
de toate crăngile, până în sfârșit auzi de departe lătratul unul câine. Dupe ce
se mal apropie zări printre rămurl flacăra unul foc de vreascuri care ardea lângă
un frunzar, Când eși din pădure, Depărățeanu remase încremenit.

Lungit lângă foc, un băiat ca de 17 ani, sta privind flacăra ce se înălța ro-
șiatică și din când în când, arunca câte o ramură uscată pe foc. Părea cufundat
într’un gând adânc. Capul îi era rezemat de mâna dreaptă, iar cu mâna stângă,
când nu arunca vreascuri, îșl acoperla fața spre a ’și-o păzi de căldură. Părul îl
era așa de mare în cât al fi crezut că e o femee, dacă nu ar fi avut hainele
bărbătești. In ochii Iul lumina se reflecta câte-o dată atât de stranie, în cât,
privirea părea a unei furii urmărind barca lui Dante pe sixst. Gura ânsă era de
o finețe ecstaordinară; în cutele pe care le forma în umbra obrazului se citlatl
cuvintele de bunătate pe cart era învățată să le rostlască. De sigur, dacă acelui
băiat nu’l ar fi-fost atât de dragă vânătoarea, ar fi devenit un mare orator.

Depărățeanu privi lung această videnie a pădurilor ce se lucălzia la lumina

unul foc de toamnă, lângă coliba poporului, sub bolta cerului, ta marginea codrilor}

www.digibuc.ro


LITERATORUL

Dupe ce focul se stinse, vânătorul ișî chiemă câinele și pleca.

In urma lui, Depărățeanu intră în vorbă cu pădurarii; îl întrebă de numele
vânătorului, de locul, de familia lui, și află că el era o femee, că se numea cu-
conița Maria, că era fata pitarului Vetrea din Slăvești, că botezase doi copii
de-al pădurarului și că trăgea cu pușca ca un plăeșifl.

Mai într’un târziii, păduraru dete lui Depărățeanu un cal și pe fiul seil Bucur
ca să’l ducă acasă.

(Va urma)	Duiliu Zamfirescu.



Dacă știi cum este lumea
Ș’a ei legi neomenești?

Dacă astfel este soarta

Pentru ce me mai iubești ?

Pentru că, nu ai putere

Inimei să poruncești ?

Te ’nțeleg! Dar știi că’n lume,
Nu al voie să voiești.

Nu vezi dorul cum te face

In zadar să pătimești ?

Dacă lumea ne desparte
Pentru ce se me iubești?

Car ol Scrob.

SINGURĂTATEA

(Dup£ Lamartine)

Adesea stând pe munte, când soarele sfințește?
Sub umbra ce trimite stejarul gârbovit,
Ea plimb a mea privire prin lunca ce’nflorește,
Ș’a căreia tablouri se schimb necontenit.

Ici fluviul murmură prin spumele-i albinde
Și piere ca un șarpe In depărtat obscur;

Iar lacul mat la vale cu apele-i dorminde,

Lucește ’n flori de stele? născute din azur.

www.digibuc.ro
literatorul

575

Pe crestele muntoase, cu arbori coronate
Crepusculul aruncă un vel înflăcărat,
Iar carul de ’ntuneric cu umbre necurate,
Se ’nalță,—și albește pe cerul deșteptat.

Din goticile turnuri, se-aude, tace iară
Un imn de rugăciune, prin aer fredonând,
Se-oprește călătorul, și clopotul de țară
L’al zilei dulce zgomot resună, lung vibrând.

L’aceste dulci tablouri ’mt-e inima tăcută,
Nu simte nici plăcere, nu ’ncearcă nici transport;
Privesc atunci pământul prin mintea mea pierdută,
Dar soarele viețel e stins pentru cel mort.

Din culme ’ntr’altă culme în van îmi duc privirea
Din lume ’ntr’altă lume, din zori până ’n sfințit;
Mesor imensitatea cu ochii, cu gândirea,
Și ’ml zic: „In nici o parte nn pot fi fericit!”

Ce pot găsi ’ntr’aceste palate sad căscioare,
Din care pentru mine plăcerea a zburat?
Păduri, vâlcele, riurl, dezerte ’ncântătoare,
Un lucru ve lipsește și totul e ’ntristat!

înceapă sad sfârșească al zilei curs,—ce ’ml pasă ?...
Indiferent me află apus și răsărit,

Și fie zi satt noapte, acelașiă dor m’apasă!

Iar soarele îmi pare un spectru înegrit!

Și d’aș putea vre-o dată să ’l urmăresc în cale,
Dezerte pretutindeni și golul aș vedea;

Dar nu doresc nimica din lucrurile sale,
Nimic nu am a cere naturel, mumă rea;

Dar poate că dincblo de vastele-I hotare,
Locaș în care arde un soare-adeverat,
Lăsând în astă lume un corp fără suflare,
Așiă regăsi acolo aceea ce-am visat!

M’așitt îmbăta de viață din dulcele izvoare,
Așifl regăsi acolo speranță și amor,

www.digibuc.ro
576

LITERATORUL

Și idealul bine al unei vieți ușoare,
Ce nu eczistă- aicea, în cercul muritor.

Ah ! Cum nu pot pe carul zîmbindei aurore,
Viață-a vieței mele, la tine să m’avânt!—
De ce, într’ast egziliâ, să pierd atâtea ore ?...
Din mine nu-i nimica comun cu-acest pământ!

Când frunzele se scutur în toamna ne’mblânzită
Și’n văi sunt spulberate d’al serei vânt geros,
. Și efl sunt tot asemeni ca frunza ’ngălbenită,

Eăpiască-me de-asemeni un criveț viforos!

Th, Stoenescu.

---------------~i i	-------------

(Fantazie originală)

Capit. I.

Camera mea de culcare

Adesea, stând la gura sobil și privind limbile de flăcări al-
băstrii care vîlvăiau în fundul el, m’am gândit la multe : La vi-
ața mea care trece ; la frumoasele zile, ale adolescenții mele ; la
hamalii ce cară bagajele de la trăsură la vagon și câștigă 10 fr.
pe zi, și la hamalii muncii intelectuale ce nu ’șl câștigă nici pa-
chetul de tutun cu hârtie galbenă, atât de trebuincios acelora cari
visează și scriă!

O! Sunt de sigur oameni, cărora asemenea gânduri nu pot
măcar s6 le treacă prin minte; oameni carii, de la CarpațI la Ve-
zuviu și de la Dunăre ]a Sena, să află pe moșia lor. Acel carii
aă, sunt în adevăr pe moșia lor, în ori ce parte a lumel, și, gă-
sesc rude și prieteni pretutindeni; acel cari afi, nu pot să înțe-
leagă ce este a nu avea, și, după ce nu mal al, de câte ori, nu
ți s’a întâmplat, să bagi mâna în pozunar în mod instinctiv și să
rămâi înmărmurit de mirare de faptul că să poate se n’tâ.

Oribil lucru să n’al, dar mal oribil, să n’al când al avut!

Adesea ori dar, privind focul ce ardea în sobă, mi-am lăsat
gândul să zboare către acele fericite timpuri, când să mal cq-

www.digibuc.ro
literatorul	577

bora, din când în când, câte un Drac pe pământ, ca să ceară vre
unul biet creștin să ’șl vendă sufletul pe aurj

Și evocându’l adesea ori, mă lăsam a crede că pactul dintre
mine și Satan s’a săvîrșit și că sunt milionar...... Că am, de e-

czemplu câte un milion pe zi!

Să vedem: Ce așiă face de-așiti. avea acele bine cuvântat mi-
lion, îmi ziceam atuncea !

Și cu încetul, mă pomeneam, mobilându-mi, odaie cu odaie,
un frumos palat. Drept cameră de culcare, îmi alegeam patru pă-
reți, tapetați cu atlaz albastru ca cerul, care, cădea în cute on-
duloase de-a lungul lor, separat pe intervale cu câte o torsadă de
fir care se termina printr’un ciucure format din mici mărgăritare.
In centrul tavanului strângeam toate cutele atlazului, ceea ce for-
ma o foarte frumoasă domă fluturătoare. Patul, era înălțat pe câte-
va trepte, față în față cu ușa de intrare. Scund și cu răzămătoare
răsucite cu eleganță, lemnul său de trandafir, dispărea pe jumă-
tate subt valurile unul polog de Bruxelles ce ’l înfășură ca într’un
nor diafan. In unghiurile odăii,) câte o sprijinitoare de abanos in-
crustată cu fir de argint, și încărcată cu vase de porcelan, con-
ținea plantele cele mal rare, și umplea aerul cu niște parfume
îmbătătoare. Transparentele de fludă trandafirie, îndulceați,— cer-
nind printr’ensele,— tonurile aurii ale zilei născânde ;/ iar din
centrul cutelor de atlaz ale tavanului, scobora pe două lănțișoare
de argint, o lampă rotundă, formată din place de sidef, subțiri ca
foaia de hârtie, așa că, ori de câte ori o aprindeal, odaia să um-
plea cu o palidă lumină, albă și ușor nuanțată cu roșu. Al fi cre-
zut că este ânsășî luna care răsare ! Camera mea de culcare, a-
vea în loc de ușă, o simplă perdea de catifea ce cădea de-a lun-
gul el șt atingea parchetul de mozaic cu freza el de ațgint.

Treptele pe care se afla patul, erați îmbrăcate de asemenea
în catifea albastră, a căreia palidă coloare, să împețechia cu atla-
zul ce tapeta păreți!. Intre doue ferestre, o colosală* oglindă de Ve-
neția, cobora din tavan până joS, în pervazurile el de argint, și,
de partea opusă, apărea în artisticul sătt*cadru de bronz, admi-
rabilul cap d’operă a lui Tiziațto, reprezintând pe Danae, tentată
de Jupiter care se transformase puntru acest scop în ploaie de
aur. Răpit din palatul Dogilor, acel admirabil tablou, reflecta pe
frumoasa sa Danaâ în oglinda din fața lui, așa că, ânsăși oglinda,
părea a fi ieșită de snbt penelul lui Tiziano. Danaâ, culcată pe
pânza tabloului în costumul Evei, îșî zîmbep, în oglindă, privind

www.digibuc.ro
578

literatorul

cu drâg la ploaia de aur, ce dintre perdelele desfăcute ale patu-
lui el de roze, să revărsa asupră’I cu aceleași reflexe aurii ca ale
părului el. La piciorul patului, Amorul,— cu o mână ridica vălul
subțire ce ’l ascundea pe jumătate nuditatea, iar cu altă mâqă îl
trimitea.... sărutări 1 Danaâ, îmblânzită de ploaia care ’l rîura îm-
prejur, nu mal opunea de cât acea slabă rezistență ce șade atâta
de bine femeilor care cad !

Subt acel portret, pe o meșcioară de jasp, un orologiu de la-
pis-lazuli, ăă înălța grandios, bătând orele într’un timbru de cris-
tal de stâncă, și la fîe-care pătrar de oră, un mic Maur automa-
tic, apărea pe petistilul orologiului ce reprezintă Palatul Bursei
din Paris, și rupea câte un bilet ipotecar de 50 de franci; la fie-
care jumătate de oră câte unul de 100, iar la fie care oră câte
unul de 500. Micul meu Maur, scotea astfel din circulația publi-
că,— pe zi,'— bunicica sumă de 16,800 franci în bilete ipotecare,
ceea ce făcea că.... Stătu], fusese nevoit, numai și numai ca să
’ml facă batirul: să sporească emisiunea biletelor într’un mod in-
calculabil....

In mijlocul odăii și până la picioarele treptelor estradei pe
care să afla patul, să întindeau patru pel de tigri de Bengal, ale
căror ghiare erai! cizelate în argint, iar al căror olchî, erai! for-
mați la unul, din pietre de onyx, la celăl-alt din rubine, ]a cel de
al treilea din briliante și la cel de-al patrulea din smaralde.

De-a dreapta și de-a stânga estradei să aflau două fotoliurl
scunde, cu spatele răsturnat, îmbrăcat tot în atlaz albastru și ale
căror ținte, aveați capete de diamanțele. Ciucurii lor, erați formați
din rânduri de mici mărgăritare înșirate pe fir. — Două statuie,
turnate în argint călit în foc, sprijineai! de-asupra capetelor, câte
o girandolă, fie-care, cu câte două-spre-zece lumînărl transparente
și parfumate.

Să ridicăm acuma, perdeaua de catifea de la ușă, ca să ne
luăm ciocolata în salonaș.— Vom trece pe urmă în salon spre a
se introduce din anticameră, mulțimea de rude, de prietini și de
oameni.... devotați, carii așteaptă acolo bunul nostru plac de vre-o
trei ore.'

[Va urma	AL A. Macedonski.

www.digibuc.ro


www.digibuc.ro
Goethe (loan Wolfang de), se născu în orașul Francforl pe-Mein, în anul
1749. El a fost fiul unul consilier imperial, foarte bogat și foarte respectat, care
’l trimise în Lipsea și apoi în Strasbourg, să studieze dreptul.

La doue-zecl și cinci de ani (1774) el publică romanul Werther, suvenire
a unor întâmplări din tinerețea sa, care avu un sid^es foarte strelucit. — In
timpul unei călătorii ța Dilseldorf (1776), savantul knebel îl puse în relațiunl
cu tânerul prinț, moștenitor de Sixe-Weimar care îl luă pe lânge sine. — Când
revoluțîunea franceză izbucni, Goethe publicase deja mal multe piese, Gotz de
Berlichingen (1772), Clavigo (1774), subiect împrumutat din Memoriile lut Beau-
marchuis, Stella (1774), Iphigenia în Torida (1786), Egmont și altele.

In anul (1797) scrise poema Ilerman și Dorothea; iar în anul 1828
scrise Anu de studiu ai lui Wilhelm Meister și prima parte din Faust
care stabili într’un mod necontestabil superioritatea Iul Goethe în literatura germană.
Iu anul 1818, el publică Memoriile sale’, iar în anul 1821 dădu la lumină A-
jiil de călătorie ai lui Vilhelm Meister, și în 1829 a doua parte a Iul Faustr
cât și numeroase memorii asupra ștințelor fisice. — Goethe, zice D-na de Staâl, ar
putea reprezintă mal întreaga literatură germană; nu pentru că nu sunt alțl scrii-
tori, cari se’l egaleze și chiar se fie mal superiori in oare care privințe, dar el
reunește tot ceea ce distinge mal mult spiritul german*. — Geniul Iul Goethe este
într’adever universal ca și acela al lut Voltaire, de care insă diferă subt o mul-
țime de raporturi; ast-fel Werther, și Wilhelm Meister, etc, îl pun în prima ordine
a prozatorilor; Herman și Dorothea, zece volume de ode, elegii balade și alte
bucăți fugitive, de toate ritmurile și de toate caracterile, constată într’un mod
evident puterea de creație a Liaginațiunel sale poetice.

Științele îl datoresc o mulțime de lucrări, care ar ajunge pentru a forma un
renume unul autor: Teoria culorilor, încercări de Istorie Naturală, încercări a-
supra MetamorfozăreT plantelor și alte opere ale sale, probează până la evidență
geniul acestui mare om:—Goethe se stinse pe nesimțite într’o profundă melancolie,
în primăvara anului 1832. în etate de 83 de anL

El se odihnește la Wcimar, între prietenul sefl Schiller (mort în 1805, pe
care’l cunoscuse în 1794) și protectorul sml, prințul Carol-August (mort în 1828)-
Zenone,

www.digibuc.ro
LITERĂTOKCu

In pământ...

In pământ, unde se duce
Rege și păstor,
E ascunsă fericirea

Tutulor!

Acolo, unde un vierme
Este Domnitor,
E odihna, este somnul
Tutulor!

Lumea din mormânt e toată
Un întins popor,
Căci acolo este ținta

Tutulor!

Carol Scrob.

Te iubesc!

Nu știu cum va fi sfîrșitul
Fie reu sau fie bun,

Te iubesc ! Și alt nimica
Nu pot să ’țl mal spun!

Piară lumea, vie moartea,
Și feti tot n’aș da ’napol,
Frica este pentru alții
Cerul pentru noi!

Inima, cu judecata
Nu se poate împăca !

Te itibesc!... Și alt nimica
Nu pot judeca!

Carol Scrob.

www.digibuc.ro
OOU	LITERATORUL

Curs de T>eclamaținiie

(Urmare).

Nu vi s’a întâmplat, scumpi cititori, se auziți adese-orl între acte, că pu-
blicul laudă inteligință cutărul safl cutărul actor?

Tocmai aceasta, probează, că unul artist dramatic, ii trebue o mare
inteligință, o mare pătrundere pentru a reproduce bine toate variațiunile
diferite, In Caracterul rolului ce este chemat a reprezintă.

Publicul adese-orl, onorează cu numele de inteligință, aceia ce nu este de
cât o manieră vulgară de a înțelege numai aceia ce însemnează, ca s8 zic așa,
vorbele rolului sett, fără a ști sS dea și un colorit mal viii, o realitate mal iubi-
toare, acelor vorbe.

Facultatea de a înțelege cuvintele dintr’un rol și însemnarea așezărel lor, e
prea puțin lucru; această calitate este cea mal neînsemnată ce poate avea un
actor; însă de multe ori, actorii sunt lipsiți chiar de această facultate, și de a-
Ceia, D-nu Louis Riccoboni în opul sefl intitulat «Arta Theatrulul,» zice, că tre-
buie se purtăm oare-care stimă actorilor, ce sunt înzestrați de facultatea înțele-
gerii însemnătății cuvintelor din rolul cu care se însărcinează. Aceasta ne ecsplică
pănă la un oare-care punct, că publicul, laudă o asemenea inteligință, de și nu
este tocmai aceia ce se cere unul adeverat talent.

Ceea ce merită însă, în adever laude, ca inteligință, este acea calitate supe-
rioară, cea mai principală pentru theatru, adecă acea inteligință ce știe se espri-
me, se reproducă fie-care nuanță și se dea adevărata însemnătate a fie-cărei fra-
ze. Aceasta este adeverata inteligință, și numai ea, produce actori mari, căci fără
dânsa, nu pdte deveni cine-va, de cât un actor mediocru, adică un actor, care nu
strică un rol, dar care nu poate ridica nici o-dată o situațiune, până la sublim-
Avantagele unei figuri satt ale unul organ putinte, armonios safl dulce, nu dă ac-
torului de cât un succes efemer; publicul incult aprobă pe un asemenea actor,
inse el nu va putea dobândi nici o-dată aprobarea unul public cunoscetor. Nu e
destul se înțelegem și se reproducem fidel discursurile ce un autor a pus în gura
noastră, trebue să știm a și aprofunda raportul ce afl acele cuvinte cu caracterul
rolului, cu situațiunea în care suntem puși, și cu efectul ce caută se producă în
acțiunea totală, modul nostru de a declama. Pentru aceasta, un actor trebue să
fie dotat de natură cu acea inteligință delicată, prin care raționamentul să poată
despica toate amenuntele unei situațiunî. Să luăm câte-va eczemple îndestul de
simțite spre a se ecsplică feluritele nuanțe ce poate desfășura o adeverată inte-
ligință. Acelașlfl autor zice : Un actor are să zică într’o scenă cuvântul cel mal
simplu: «bună ziua,* de ecsemplu ; nu se poite ceva mal simplu și toată lumea
înțelege acest cuvînt; însă nu e destul a înțelege că aceasta e o politețe ce se
face oamenilor ce sosesc safl cu cari începe cine-va o convorbire. Sunt o mie de

www.digibuc.ro
literatorul

681

moduri pentru a zice cuvântul *bună ziua,* căci aceasta, cum am zis, depinde
mult de caracterul și situațiunea personagiului ce reproducem pe scenă. — Un
amant zice bună ziua amantei sale, cu acea dulceață și acea afecțiune care face
să ’i se cunoască, și să ’i se traducă simțimintele ce are pentru persoana pe care
o salută. Un părinte zice bună ziua, cu tinerețe, fiului pe care ’l iubește, și cu
o receală amestecată de măhnire, fiului de care este nemulțumit. Un avar, chiar
când dă bună ziua amicului sefl, trebue să arate preocuparea și neliniștea sa. In
bună ziua gelosului, să surprinde o mânie concentrată, pe care buna cuviință o
oprește de a izbucni când salută pe un tâner pe care e forțat a ’l priimi fără
vpia sa. O servitoare zice bună ziua c’un ton măgulitor și însinuitor amantului iu-
bit al stăpînef sale și c’un ton aspru, aproape vestit, bătrânului care caută a do-
bândi mâna stăpîneî sale, fără consimțimântul ei. Parvenitul salută cu o politețe
Afectată în care se surprinde un ton de orgolitt, care arată că dacă a bine-voit
a te saluta, o face numai din bunătate, iar nu din vre-o îndatorire oare-care.
Omul întristat dă bună ziua cu un ton abătut. Sluga care a înșelat, satt cum să
zice, care a jucat vre-o festă stăpânului șeii, îl întâmpină cu un aer ce caută se
arate siguranța, dar cu toate acestea, în acea siguranță se surprinde temerea. Și-
retul salută pe omul ce voiește a înșela cu un ton, prin câre caută să insufle
încredere victimei ce pregătește perfidiei sale: dar totuși, spectatorul trebuie să
îutrevază viclenia la care cugetă acel șiret.

Ar trebui să aprofundăm toate caracterele omenești, și toate situațiunile vi-
eței, de am voi să ecsplicăm nenumeratele varietăți ce se pot întâmpla în ecsprc-
siunea unui cuvânt, care de o-dată ne-ar părea foarte simplu. Un actor, în ade-
văr intâligent, nu ar lăsa nici o monosilabă din rolul sett, căci prin inteligiuța
sa el face să nu fie inutil. Un da, un nu, în gura unui actor inteligint, va ex-
prima tot-d’a-una situațiunea și caracterul rolului șed.

Printr’o inteligință, cărei a nu ’I scapă nici o nuanță, un actor ecscelent este
superior unul bun lector, satt chiar unui om de spirit ; pentru că nu toți oame-
nii de spirit pot fi și buni actori, și pentru că nu toți oamenii de spirit se pot
bucura de acea inteligință de care vorbim aici, fiind-că, în cazul acesta, toți oa-
menii de spirit ar fi în stare să joace comedia, dacă această calitate ar fi ne-
deslipită de inteligință ce se cere actorului excelent.—

Inteligință de care vorbirăm o posedă numai acela, care e actor dotat de na-
tură cu un spirit fin și observator, și ajutat de această calitate, tot d’a-una în cur-
sul carierei sale, ecsaminează, cercetează cu scrupulozitate cauzele și efectele unei
situațiunl dramatice. Observațiunea este baza fundamentală a tutor cunoștințelor
A defini și a analiza bine, este modul cel mai fructuos al unui spirit observator.
Actorul trebuie să caute tot d’a-una obiecte de observare, se le provoace chiar;
însă el cată a se feri tot d’a-una ca nu cum-va acele observațiunl să fie greșite

ci în cazul acela noțiunile sale vor fi falșe și nesigure.

www.digibuc.ro
582	LITERATORUL

*v*vvv'<vvY*yv>vYV t *wn

Condillao zice, că trebuie a ne deprinde să nu vedem in' obiecte himic alt,
de cât numai aceia ce vedem cu adeverat, adică; a nu vedea lucrul nici mal
mare nici mal mic de cum este.

Actorul dar, trebuie să fie un observator rece al naturel, fără ânsă a înțe-
lege prin aceasta, că trebuie a fi lipsit de or ce simțibilitate, și a nu se lăsa nici
o dată a fi dominat de sentiment; ast-fel dar actorul, scrutător al naturel, nu
trebuie a se lăsa a fi mișcat mal cu seamă în momentul când observă, când stu-
diază,— căci, de ar fi mișcat, ar resimți același impresiune de care, ar putea fi
impresionat or care alt om în locul sett, și atunci simțibilitatea sa ’I ar paraliza
mijloacele de analiză. Actorul trebuie a ’șl face studiele și cercetările sale cu
sânge rece, căci, o mal repet, dacă s’ar ulmi, nu ar putea observa, nu ar putea
fi stăpân pe dânsul, și mal târziu, cum ’șl va putea el aduce aminte, amenuntele
și particularitățile observațiunilor sale ? întrebați pe un particular, pe un specta-
tor, din întâmplare, martor Ia cel din urmă moment al unul murind, la o opera-
țiune dureroasă, la ultimul moment al unul condamnat la moarte, la un incendia
spălmântător, la o luptă sângeroasă, întrebați’l pe acela de amenuntele și obser-
vațiunile, ce a făcut asupra umanitățel și de sigur el ve va respunde: xEram
foarte mișcat, această scenă m’a făcut se sufer; era un spectacol sfâșietor}
teribil; eram atins până la lacrimi!* Dintr’un aseminea om nu vel face nici
o-dată un artist mare, căci el este o ființă prea slabă, care se teme de a sur-
prinde secretele naturel. Această slăbiciune este naturală, fără înduoială, și .ono-
rează pe individ; dar acolo unde ea eczistă într’un mod ecsclusiv, nu este genitl.
Adevăratul artist ce voiește a studia efectele naturel, trebuie să abnege această
simțibilitate comună tutulor sufletelor; artistul nu asistă la un asemenea specta-
col ca or și care curios, el vine acolo ca să observe natura, să o surprinză; el
nu asistă la un spectacol, ci studiază, eczaminează, analizează. Inima sa, într’ade-
ver, este prilmitoare de orl-care afecțiune omenească; dar armândn-se contra e-
moțiunilor sale, le concentră, ca să zic așa, în sine, pentru că de și simte tre-
buința de a se înduioșa, ânsă se întrece pe sine, se luptă cu. natura sa, într’un
cuvânt, el nu mal este om, este un artist; amorul gloriei, focul geniului ’l face
să uite un moment simțimântele umanitățel, care în or ce altă împrejurare a vi-
ețel sale, poate streinei într’ânsul prin toată forța și frumusețea lor ; in fine este
Larrey, care taiă membrele nnul brav, este Eafael care Jșl crucifică modelul.
Aceasta este până la un oare care punt și opiniunea lui Diderot, care este în
mult acord cu Aristippe care ne dă aceste precepte.

Iată ce zice și Enghel în această privință :

«De la un artist, care se abandonă simțibilitățel sufletului sefl. nu se poate
spera alt, de cât că va reprezintă cu fidelitate pasiunile ce se ofer imaginațiunei
sale de către poet, cu aceleași nuanțe ce s’ar vedea la persoanele afectate sau co-
prijise în realitate de aceiași pasiune, într’un cuvânt ar reproduce natura întoc-

www.digibuc.ro
LlTERAtORUt	âââ

mat. Dar imitațiunea, copia fidelă a naturel este un principii! insuficient în ori
care artă. Natura crează adesea ort lucruri cu atâta perfecțiune, în cât arta cată
să se mărginească a le lua așa cum sunt și a le reproduce cu cea, mal scrupu-
loasă fidelitate, dar iarăși câte o-dată, natura chiar, desvoltându-’șl toate forțele
sale, nu atinge gradul de perfecțiune necesarii!. Producțiunile sale, sunt une-orî
falșe, sad prea slabe, sad ecsagerate. Atunci arta este datoare de a corige defec-
tele naturel, de a rectifica tot ce este falș într’fensele, de a îndulci într’un mod
convenabil, ceia ce este prea aspru, prea mult pronunțat; de a da vigoarea ne-
cesară la ceia ce este slab, conform observațiunilor ce arta a îngrijit de a cr-
lege, sad conform principiilor care sunt rezultatul lor. Jocul celui mal îndemăna-
natic comedian (actor) condus numai de natură, adesea ori ne oferă în tonul vo-
ce!, in mișcările corpului, defecte, negligențe, trăsuri foarte slabe sad prea exa-
gerate ; ast-fel că mal remân lacune de împlinit, discordanțe de rectificat: în-
grijiri pe care artistul nu trebuie nici o-dată a le perde din vedere. O"
perile artei cată în genere a se oferi ca producțiunile cele mal perfecte ale na-
turel. Mole zicea: Pentru ca se pot reeși pe scdnă, trebuie se ’mi păstrez ca-
pul fi se ’mi dau inima."

Așa dar inteligința și spiritul de observare sunt cel mal mart Conductori
al artistului în cariera sa.

Mal ’nainte de a termina, voitt areta unde trebuie mal cu seamă să căutăm,
Să observăm și să studiăm natura. Pentru voce și gesturile naturale în armonie
cu simțimGntele sad pasiunele de care este agitat omul,— la țară-, pentru a studia
pe devoțl,—in biserică-, pe advocațl, judecători și pa acel ce pledează,—la curți ș*
tribunale ; in spitale, pentru a studia diferitele simtome ale murinzilor și ale
bolnavilor; in case de senătate, pentru a studia pe cel nebuni; în teatre
persoanele din parter și loji; în fine in palate, la ceremonii, în piețe, birturi Și
locuri unde se adună mult public ; și când să observă un personagiii să nu so
uite nici o dată a se avea în vedere cauzele și efectele. Să se observe mal cu
seamă, la copil când se joacă, când vorbesc sad se ceartă, intonările și gesturile
lor, care sunt foarte expresive. In fine, actorul trebuie a observa în tot timpul și
în tot locul. Comedianul, dupe expresiunea unu! actor francez, foarte originală,
este; „Spionul geniului uman,*

[Va urma]	St. Velescu,

www.digibuc.ro
S8i

Li’tm'foftuE

Era.,.

Era Iarnă, vântul rece peste flori și văl suflase.
Al piraielor drag murmur sub zăpadă ecspirase ;
Cerul cu noroasă față, și chiar soarele din nori,
Arunca ’nghlețate raze peste bieții muritori!
Jos, în doliu, pământu, cufundat era ’n durere ;
Numai viscolul prin scorburi turbura acea tăcere...
Desfrunzit de vântul vieții, eil gemeam cu iama grea,
Iarna din inima mea!

Am dormit!...—Dar voci divine în natură resunară
Și din somnul seil de moarte sufletul mi’l deșteptară...
Cerul surîdea ’n albastru;—pe pământul plin de flori
Omenirea descernită tresălta în serbătorî 1
Am vezut în raze de-aur, piimă-vara zîmbitoare,
Am vezut în ochiu-ți gingaș al iubirii dulce soare,
Ș’al făcut ca să dispară de o dată, iarna grea
Iarna din inima mea 1

De atunci, copil ferice, sfântă harpă inspirată,
Când surîd, privesc în ochi’ți fericirea mea curată!...
Resfățat pe brațe albe, într’un foc^de serutărl,
Uit pământul și o lume ce se pierde ’n aiurări;
Uit natura care ’n doliil tinerețea ’șl re’nvelește,
Uît și ne ’mpăcata moarte ce’n fantastic danț sosește!
Pentru inimile noastre, a creat un sfânt amor:
Primă-vară nesfârșită subt un cer surizetor!

Paul Scorțeanu

Zădărnicia lui Neaga

Mândru de a lui avere,
Neagu, numele, ’șl-a ’ntins,
Avea fală și putere,
Pe cât niminl n’a coprins!
Rîulul de pe câmpie,
II zicea: ,Tu ești al meu!"
Dar curgându’I pe moșie,
Riul, îl șoptea mereu ;

www.digibuc.ro
LI^EftAtOfeUL

„De mi-a; pune stavjll ’nalte,
„Apele-mi o să Ie salte
„Și ’mi voifl. curge cursul meu ">
„Sunt al Dunării umflate,
„Dunărea, e-a mării late,
„Marea e-a lut Dumnezeu!

Privind holda’I semănată,
Mândru de acel pământ,
Neagu ’și zise altă dată:
„Rob tmt â,—stăpân îi sunt!“
Dar pământu, auzindu’l
Că ’i rostește: „Ești al meu'.*
Ori și unde, urmărindu’l,
Glasul, îl șoptea mereu:
„Rodul meu, e pentru tine,
„fînse tu, ești pentru mine !.„
„Neagule! tu ești al meu!
„Eu, te-am scos din mine-afară,
„Eu, te bag în mine iară,
„ Și stăpânul, — îți sunt ett

Al. A. Hfacedonski,

Satira Epocal

Ca se te ’nsori
Te ’nsori cu plată,
Iar ca să mori,
E și mai lată;

Ga să trăiești,
Ce' cheltuești ?...
Ca să bolești,
Cu ce plătești ?
Cum stăm acuma,
E groasă gluma:
Nu poți să mori,
Nici să te ’nsorl,
Nici să bolești,
Nici să trăiești I

Zt Z, Alacedonski.

www.digibuc.ro
&8(j	LIBERATORUL

Poetica „Convorbirilor Literare4'

Nu voim, de sigur, să intrăm în polemică cu niminî; — pentru a în-
treține însă, pe cititorii noștri, în curent cu mișcarea poetică ce sg pro-
duce între tineri din Iași, vom da, din când în când, subt această rubrică,
câte-va ecstracte, din versurile ce publică menționata revistă.

Iată de exemplu, ce găsim în poezia „Căința” semnatar A. Naum
(„Convorbirile literareAnu XIII No. 9).

La adresa filosofilor:

„V’ațî înspăimântat voi (însuși de ruinilo ticsitei

„Ticsite !*• — N am avea nimic de zis, dacă această „ticseală" de cu-*
vinte ar proveni dintr’un sistem adoptat. Ce caută însă, „iicsîie” care e un
cuvânt de când ploua gâște fripte, lângă modernul „ruinele,” introdus de pe
la 1830 încoa.

Mal departe găsim, două rime foarte puțin „ticsite

,.N'ațI vPzut în întuneric, y’a orbit marea „lumină,1
„Astrolabul și pendulul v’att alunecat din „mână!”

Lumină,1' cu „inână," rimează ca „gard" cu „zăpadă. Nu mai vorbim, de greșita
accentuare a cuvintelor.

Eată tot în acea poezie, alte două cuvinte care rimează împreună, ca
»,îasca” cu „șoarece

„Să le dai ia tot! porecle, sS'I săruți, să’I joci pe „brațe,"

„Unul de-Un picior te trage, altul trage de „musteață"

Mal la vale, d. Naum, rimează, i vmt" cu „argint-," (pagina 347)- In
fine, ca limbă, amestecă tot în acea poezie „trubaduri” cu „cialmale” ri-
mate cu „basmale.”

„Basmalele” d-lul Naum, amintesc pe cunoscutul poet Basma...

Același amestec alandala de limbă, și aceleași rime scrîntite găsim
tot în numărul 9 al răbdătoarei reviste. Iată ecsemple, ecstrase din niște
pretinse poezii, subt semnătura : „N. Beldiceami

„Sub munte se arată tăind stânca de-a „Idlu"

„Doul urieșl de peatră plecati unul pe „altul"

„Latu” rimat cu „altu” este ca și cum al rima „șchiop" cu , obroc
—	rimează cu „palatu” și „altu" cu „înaltu „șchiop” rimează cu

„Aopl< și „obroc” cu „cozoroc"}.

Eată acuma, — ca limbă :

„E „schivnica" pădurii, tăcuta ,sahastrie"

„E Sihla cea bătrână, ascetica pustie.”

Ce cată lângă „schivnică*" lângă „săhăstriă,” lângă „pustie,” cuvinte
carii se află de secol! în limbă, modernul „ascetica,” abia introdus, cel
mult de vre-Q sece unt

www.digibuc.ro
LITERATORUL

68?

„Noua direcțiune,“ dacă urmărește a transforma limba noastră, într’un
dialect, nu poate reuși mal bine.

In No. 3 anul XIV, tot într’o poezie a d-lul Naum, găsim ecspresiu-
nea „ogoit".

Ce însemnează acel „ogoit ?,£ — Este adevărat satt nu, că mulțumită
„Convorbirilor,“ am ajuns să nu ne maî putem înțelege între noi ?

Eată versul:

„Plângea, plângeă neogoit!"
într’un alt vers găsim: „ponoare"

„Sburau cu veselie spre-a Tracici „ponoare,"

Vom repeta ce am zis:

Dacă ești „neogoit“ și te „ponoreștl“ de ce întrebuințez^ pe ,$alidăa
(pag. 89 Convorbiri literare, anul XIV, No. 3). D. Naum, devine, în acea
neogoită poezie, până și chiar „eloquent

„0! Tu Haflz cu glasul dulce, tu FerdusI cel „eîogwentl"

Aceasta sâ numește a cultiva literatura Română !

Luciii#

Auzi tu oare?

Când ventul serii îți plânge ’n cale.
Șoptindu’țl dorul din al meii pept,
Când steaua nopții revarsă flăcări
Ca și amoru-ml vecinie deștept;

Când apa ’p vale șoptește dulce,
Când doru-mi tainic purtat de vânt-
Sboară pe unda care *1 repetă
Și care ’l poartă prin văl,—plângând;

Auzi tu oare plânsul naturii
Vocea ce ’țl strigă necontenit,
Vântul ce geme, rîul ce plânge,
Precum odată le-ai auzit ?..

Z. Z. ZVuisescu.

www.digitNic.ro
LITERATORUL

Tecd.es 1

9

Comedie originală de D. Al. A. Macedonski

A-OTTJIj II-

Scena reprezintă un buduar elegant. Un mare garde-
rob cu oglindă în stânga.— Ușă laterală în dreapta. Ușă
în față. Canapea în dreapta. Mese de colțuri. Candela-
bre, etc.

SCENA I

Elena (uitându*se la ceasornic)

El nu mal vine.... Șapte... Și Gogu a plecat
De-un ceas.—

(după o mică pauză)

Ori cum, plecarea, la vreme s’a ’ntâmplat...—
Incai, acea scrisoare ce ’l reclama afară

Să ’l ție de-ar fi ’n stare ceva mal mult la țară! —
0 zi de-ar fi stat încă, m’așiă fi trădat.— Simțeam
Că ’n față mi să urcă roșeața,— și vedeam
Prea bine, că observă neliniștea, în care
Mă svîrcoleam în luptă cu recea ’ufiorare
Ce ’ml înghleța pe buze cuvintele, — făcând
Surîsu-amărîclunil sâ nască.— Și e blând, —
E bun: — Orl-ce femeie, ar fi putut să fie
Cu el, prea fericită! —- Iar eă,... a lui soție,
V 1... EH-.. Sunt cea mal demnă de plâns 1

[îșl duce batista la ochi.
Doamna Berdeanu intră
și se oprește un moment],

SCENA II.

Elena, Doamna Berdeanu

D-na Berdeanu (Înaintând)

Ciudat de tot..

Sosesc, și ești tot tristă 1

(file să lati de mână și sd îmbrățișează)
Se te ’nțeleg, nu pot

Amica meade unăzl plângeai... - Sâ cred îmi viue
Că tu ’ml ascunzi de sigur ceva.

Elenă (căutând sti ’șl stăpânească
uimirea,— cu afecțiune).

îmi pare bine

Că vil ța ș§ petrecem setata latre pq! *r.

www.digibuc.ro
LmerâTorul

119

în cât despre ’ntristare,— așa sunt eti!.... Ș’apo't,
Motive am destule.. Inchipuește-țT, dragă,
Că soțul mefi la țară să ’nfundă și să bagă
De stă mal toată vara.— Abia ’l credeam scăpat
Și tocmai, adineauri, să pomeni chlemat
Din noă.— înțelegi bine c’ajunge să’mî displacă
Asemenea purtare....

D-na Berdeanu

Și ce voieștl să facă ?
Vrei oare să nu ’șl vază de interesul săi! ?
De-aceasta, de ești tristă, amica mea, faci ră&.~«

Elena (cu neastâmpăr)
Ce oră al ?...

D-na Berdeanu

Sânt șeapte și jumătate.

Elena (turburată}

lată
Ce grabnic este timpul! Cum trece!

D-na Berdeanu

Dar ciudată

De tot, ți-o jur Eleno, că ’mî pari... și că ceva
Ți s’a ’ntâmplat... SatL poate....— Aștepți pe cineva ?

Elena [cu neliniște și sculându-se]

Pe cineva î... Pe cine ?... Ce vrei să zici ?... — Ascultă,
Iți sunt amică, Doamnă, dar nu pân’ la insultă...

Și n’așlti putea să sufer.... Deja, și e prea mult 1

D-na Berdeanu (sculându-se asemenea)

Dar vino'țl în simțire... Ce Efl să te insult
Eleno !...— Ce ! A crede putea-vel tu vre-o dată
Că inima mea este așa de preschimbată
In cât să uit trecutul în care ne-am iubit,
Copilăria noastră ultând’o ?...

Elena (luându’I mâna)
Am greșit..*
0 I „ îartă'-ihă Smarando I

D-na Berdeanu

I

www.digibuc.ro
literatorul

690

Elena

Amăgită

N’ar fost.— A mea junețe să duce înpgrită
Și plâng.— Nenorocirea asupră-ml s’abătu
Și astă-zi îmi fac rândul.

D-na Berdeanu

Nenorocită, tu ?

Și ce voiești tu ânsă, să zici atunci de mine?

Elena

De tine ?...— Nu simți oare, c’așiti da să fiă ca tine
Și viața mea, și totul....

D-na Berdeanu

Glumești, saii aiurezi ?...
Sau poate c’a mea soartă, știind’o, nu o crezi?
Știi tu?...

Elena

Știfi tot.

D-na Berdeanu

EI bine ?

Elena

Te plângi, — și n’aî dreptate.
Nenorocirea’țl toată e-o simplă vanitate

Și ce ’țl lipsește numai, e-avere ca să al...—
La baluri, nu mergi Iarna, și n’aî trăsură,— cal, .—
N’aî slugi să’țl stea la ușă,— lachei să te servlască,
Și rar te duci la teatru,— dar al, să te iublască
Bărbatul care ’țl este idol și Dumnezeii;

Te ’nchiul la el.— AI toate diu câte nu am ett!

D-na Berdeanu
Ce zid ?

Elena

A! Până astă zi, subt vesela mea haină
Păstrai adânc ascunsă a vieții mele taină 1
Și pentru Că voioasă mă arătam, — credeai
Că soarta mă resfață, și poate 'ml pizmulal
Această fericire 1 —• Ți-o lasj și fii ferice:
Ea toată} e ’ntocmit^ din rochii și panglioe I

www.digjtnic.ro
LITERATORUL

591

Smaranda

Eleno, dar vorbește-mi... Voitt ști să ’mpărtășesc
Durerea ta ; — Răspund-mi, ce ai ?

Elena

Ce am ?— Iubesc I

Smaranda

Iubirea ta, îmi pare o dragoste firească
Și soțul tău sg cade mal mult să te iubească!
Iubești,— el te iubește.... Nimic mal drept și mal
Frumos...

Elena

Nenorocito ! Tu nu ’nțelegl că, val,
înmărmurită ’n față’I râmâitt fără suflare;....
Acum mg simt pierdută și ’n crima mea cea mare
Ași vrea să am putere să pot ca să ’l zdrobesc....
Iar George, Dumnezeul îmi este, și ’l iubesc
Pe el, mal mult ca viața, și n’am nimic pe lume
Mal scump c’a sa vedere, mal dulce c’al săti mtme
Și eată, chiar acuma l’aștept....

D-na Berdeanu

Pe vărul t&ttî

Elena

Da; — El mi-e Dumnezeul,— el ânger,— el calăB!

D-na Berdeanu

Ce ? Este cu putință atâta rătăcire ?

Ce ? Tu să calci Eleno pe ’ntreaga’țl fericire ?

Să dai în vântul soartel pe-un vis amăgitor,
Pe-o patimă ce trece, întregu’țl viitor ?

Vorbește-mi, spune-mi ânsă, c’al vrut sS faci o • glumă
C’o simplă aiurare de-o clipă, te consumă,
Că tot ce-al spus nu este-adevărat, — că minți,
C’al stăpânit îu tine asemenea dorin ți, t
Că n’al căzut,— că astă-zî, ești numai abătută,
Să scapi că mal poți încă....

Elena

0 ! Jîn; — Efi sunt pierdută I

www.digibuc.ro
£92	LITERATORUL

D-na Berdeanu

Pierdută!

Elena

Da I — pierdută I — A lui eram de mult
Fugeam de el, și ’n mine trăia prin al meu cult;
Logodnică ’I fusesem, și ’n fie-ce minută,
Eram prin cugetare de zece ori pierdută...
O-dată... Dar zadarnic mă ’ntorc l’acele vremi...

Acuma ce ’ml rămâne?...

D-na Berdeann

Virtutea să rechîemî!

Elena

Virtutea ?.Crezi tu oare că poți pe porunceală,
Să cazi așa de lesne cu densa la tocmeală ?....

Și crezi tu oare ’n fine, că dacă al căzut,
Trecutul nu rămâne ?

D-na Berdeanu

Trecutul ? — E trecut!

Ce-aî fost,— nu ’ntreabă nimeni; —ce ești,—aci e totul;

Elena

Ești crudă; dar în lume, acesta mi-a fost lotul ,*

D-na Berdeanu

Sunt foarte realistă, nimic mal mult, și sunt
Cuvântul diutre bine și rău...

Elena

Ciudat cuvânt!

D-na Berdeanu

Alege.— Am zis bine și trebuia de sigur,
Să zic tot riu...

Elena

Atuncea?...

D-ua Berdeanu

E rău Și rău, te-asigur:

www.digibuc.ro
LITERATORUL

593

Când te-afli între două, aleg! pe cel mal mic
Ș’aceluia ’I zici bine precum și ett ÎI zic...
Ascultă-m8, Eleno, și crud ori cât s8 fie
Ingăduie-ml cangrena s’o taitt din carne vie.
Tu trebuie cu dânsul să rupi; — la soțnl t8ti
88 te re’ntorcl.— Albi milă de viitorul s8u,
Și dacă de el milă nu al,— de tine-aibl milă!....

Amorul,— e ca pirul,— te scapi, de’l zmulgl îu silă
Și inima ce are în ea atâtea fiori,
De pir nu are lipsă..

Elena

Destul.. că m8 ’nfiorî...
Atâta șcepticizmu din partea ta I...

27-na Berdeanu

Firește
Că ’n poezie altfel adesea s8 vorbește,
Dar să te scap, Eleno, cu ori-ce preț voiesc!

Elena

Tu n’al iubit s8 vede...

D-na Berdeanu

Așa ; — Mărturisesc,
Că, dacă este-a^norul, afar’ din căznicie,
Bolnavă n’am fost âncă d’această nebunie...

(Elena face o mișcare)

In gând, n’am vre-o mustrare să ’țl fac;—Voiti s8 ved.'m
De nu este amorul al cerului blestem,
O patimă de creieri,—ș’atâta tot —In urmă
Ia spune-’ml ce ’țl râmâne îndată ce s8 curmă?...
Nimic de cât desgustul și dezonoarea.—Știu
C’Aninoșescu este gentil,—și chiar, conviu
Că place, și cu ochii că ’n inimă ’țl vorbește,
Bărbatului tău 8ns6, r8spunde-mî ce I lipsește ?

Vel zice, — și aicea te așteptam, — că el,
E ’n toate fără sare și vino ’n coacl de fel,
Dar cine garantează că dac’a lui soție
N’al fi, — ș’Aninoșescu, ar fi bărbat să’țl fie,
Că mult mal fără sare, în scufă și ’n halat,
Nu l’al găsi îndată ce-ar fi al tău bărbaU?

(mică pauză)
O ! crede-mă,—el poate s8 fie de minune,
Cu el, n’al trăit 8ns8 merett, ca s8 ’ml poți spune
Că ’n ori și ce momente, în veci neschimbăcios,

www.digibuc.ro
594

LITERATORUL

E ’n veci fără defecte,—poetic,—bun,—frumos,
Precum îl vezi acuma?...—Și crezi tu oare ’n fine,
Că el, este acelașitt acasă, și că vine
Acelașifi să te vază?... ■— Cu gândul du te duci
Să cugeți vre o dată, la pat c’are papuci,
Prozaic, ca orl-care din oameni, și că poate
Să fie a lui proză mal proză de cât toatei..
Că cel puțin, el poate să fie ușurel,...

In tine să nu creadă, iar tu, să crezi în el,
Că chiar dacă ar crede, amorul ânsă trece
Și ’n locul lui rămâne dezamăgirea rece
Eleno... tu taci ânsă?...

Elena

Adesea m’am gândit
La toate, și a rupe, adesea am voit,
Dar povîrnișul este teribil, și de-alunecî,
In lacrime, vederea, zadarnic ți-o întuneci,...
Te duci, că te atrage prăpastia, și val,
Să te oprești, de cauți, putere simți că n’ai...
Ca tine, mi-am pus toate de mii de ori în față...
Mi-am zis,—c’a simți spada lui Damoclăs,—de-o ață
C'atîrnă ’n veci asupră’ți,—e chin nesuferit,
Că este-o imfamie să minți necontenit,
Dar spune-mi, e vr'un mijloc să scapi?—Și între tine
Ș’amor,—ce barieră în stare este-a ține?

D-na Berdeanu

Insoară’l; — lucrul este vulgar, ânsă merefi
II văd că izbutește...

Elena

Ce?—Ett să ’l însor?—Efi!
Din brațe, căznicie), să ’l dau ca pe o pradă!,..
Mal bine așiu vrea cerul asupra mea să cadă!

D-na Berdeanu

Atunci,—preferi mai bine rușinea,—și ’ntr’o zi,
Pe față, s’o vezi dată, ori cât te vei păzi,
Să ’ți sfarîmi viitorul, și soțul tău, în lume,
Ne mai putând să poarte o pată pe-al săti nume
Să ’șl caute odihna și pacea în moment ?...
Fă cum voiești... Acesta mi-e ultimul cuvânt!

Elena

EI bine, da-, sunt gata să fac orl-ee-,—vorbește..,

www.digibuc.ro
LITERATORUL

595

Rușinea?... Oh! Această ideîe mă muncește
Din ziua cea funestă în care am căzut...

Smarando!... Mi-aî fost soră și nu te-am cunoscut!
Rușinea!... — Dezonoarea! — Ce?... Eă, dezonorată!
Și staă la îndoială !..—Sunt dar o blestemată
Atunci?...—îmi merit soarta?.. EI bine, nu : Voiu fi
Destul de tare-a rupe, ș'amorul a ’ml jertfii
Ca ânsășl rătăcirea căința mi-e de mare...

D-na Berdeanu (cu ecspansiune)

Iți mulțumesc Eleno... Vel fi tu ânsă tare ?

Elena

Da./.

D-na Berdeanu

Bine; — Știi atuncea mijlbcu că 'ml aleg,
Și c'are Davideasca o fată...

Elena

In-țe-leg!
(s’aud pașD

Și eată chiar acuma, Taud;.. E dânsn..—Vine!

D na Berdeanu, (ÎI ia mîna și o îmbrățișează)

Mă duc atunci: Adio, și demnă fii de tine!

(iese repede. Elena b£ lasă)
(a cădea pe canapea)

Elena

Cât suf?r... O! Dar iată'l..

(ușa se deschide)

SCENA 111

George, Elena

Aninoșescu

Sunt eti, — Elena mea I

Elena

Ești tu ?

Aninoșescu

S’a ĂUS?

www.digibuc.ro
596

LITERATORUL

Elena (stăpânindu’șf uimirea)

Departe va fi de mult. — zicea
Că e târziii, firește, să pleee pe ’nserate..
Mi-a spus că ’l chiămă ânsă afaceri însemnate
Ce nu puteati s’aștepte nici un moment.

Aninoșescu

Ciudat!

De mine să s’ascunză !...—In fine...—A plecat!..-
Eleno, — nici o dată în zilele trecute
De aspirații stinse, de fericiri pierdute,
Nu te-am iubit atâta!

Elena (cu agitațiune)

Pe scări, n’ai întâlnit
Pe nimin-'a?

Aninoșescu

Ba ’ml pare că ’n treacăt am zărit
Pe-amica ta..

Elena (cu agitațiune crescândă)

Și dânsa, nimic nu ți-a spus oare?

Aninoșescu

Nimic,

Elena

Nimic?... EI bine!.. Ar vrea ca sâ te ’nsoare!

Aninoșescu

Ce glumă!

Elena

Nu e glumă: E ’ntocnnl cum îți spuiîi..

Aninoșescu

Atunci., e lucru lezne să ’șl puie pofta ’n caiă!
Me mir âns* Eleno, că astfel de cuvinte
Le-aud tocmai acuma, ș’acuma ’țl trec prin minte

Elena

EI! Ea de bună seamă ’țțsoară George..,

www.digibuc.ro
LITERATORUL

597

Aninosescu

Dar...

Elena

Și tu, nici chiar cu cine se ’ntrebl nu vrei m^car!

Aninoșescu

Eleno !

Elena

E gentilă și zestre are bună..

Ne invităm la nuntă de astă-zl într’o lună....

Aninosescu

O ! Dar...

Elena

Așteaptă âncă puțin...

Aninoșescu (a parte)
A ’nnebunit!

(tare)

S’aștept?... E lucrul ânsă..

Elena

Un lucru isprăvit!

Aninoșescn (a parte)

De sigur e nebună!

Elena

Ți-am spus că are zestre ?...

Aninoșescu (a parte)

îmi vine să Iau câmpii să sar peste ferestre!..

[tare și cu accent glumei]

Și n'al putea a ’ml spune cu cine mă însor?...

Elena

Vrei numele să‘I afli ?.. Nimica mal ușor. .>
El chiar se potrivește cu cel de-Aninoșescu...

Aninoșescu (pe acelașiți ton)

EI bine |.„ sa puipește

www.digibuc.ro
598

LlTEIUTOliCL

Elena

Tipica Davidescu l

.A?iînojp8cu

Eleno, dar cu gluma tu te-al trecut; — Ș’apoî
La timp nu e venită acuma. ...

Elena

Intre noi,
Așa e : AI dreptate că nu mal merge gluma ....

Aninoșescu

Ce zici ?

Elena

Eu zic eă totul sfîrșit este acuma,
Că lucrul nu mal mergp, astfel precum a mers....
Trecutul să rămâle din mintea noastră șters 1
Să reîncepem viața din noii,— și fie care
Să ne ’mpăcăm cu gândul trăind pentru uitare....
Să nu mă ’ntrerupl ânsă... Nu zice un cuvânt;
Amorul nostru s’aibă al inimei mormânt
Și orî-ce suvenire dintr'ensnl, —să s’aștearnă
Asupră'I, ca frunzișul bătut în vent de Iarnă!
Să rupem trebuiește.. Am suferit destul :
De-amor, prin suferință, ’mi-e sufletul sătul..
Destulă dezonoare am pus pe-a noastră frunte...—
Acela că nu știe o jertfă ea s’afrunte
E mic de suflet.— Georg°, fii mare,— ș’amânduol,
O sta\ilă eternă să punem între noi!
Gândește-te la mine, la soțul meii, Ia crimă,
De vrei pe conștiință să nu mă albi victimă,
De vrei să m’aibl în lume prietenă și sor’..,
Gândește-te.... Sunt tare...

Aninoșescu [șovăind]

Și eu, mă simt că mor !
Ce ? Tu să fii atâta de crudă și de rece ?

Ce ? Tu să ’mî vorbești astf.l ?...

Elena

Ascultă: Timpul trece...
Și ort-ce imputare e de prisos.— Crezi tu,
Că dacă sunt ca frunza ce vântul abătu,
Putere îndestulă nu ’mj-a rSmas în mine

www.digibuc.ro
LITERATORUL



Să lupt cu prețul vYețiY ș’al inimeY în fine

Si âncă, mal crezY oare, că rece de ’țY vorbesc

In pept nu’mî arde Iadul ?— Dar trebuie I VoYesc !

Aninoșescu

Eleno !

Elena

E zadarnic orY-ce...

Aninoșeâcu

OrY-ce ?

Elena

Grăbește

Să *mY daYrăSpunsit ’ndată- PriîmeștY saii nu?.. Vorbește...

Aninoșescu

C 1 Cerule!

Elena

Atuncea voiu ști să mor t

Aninoșescu

SS mort ?...

Să mori

Elena

Sunt hotărîtă. . Prilmeștl?

An’noșescu [dupe un moment de t»i
tațiune și cu o voce stinsă]

Priîmesc O !

Elena

Jură I

fîn acel moment sS aude durubul
unei trăsuri ; Elena aleargă la
fereastiă și dupe ce s’a uitat,
strigă cu spaimă.)

El 1... George 1 — Să scoboară și intră.».

AnimoșescU

Ensă eu

Simte nq ’nțeleg âncă t„. El, cine ?..

www.digibuc.ro
âoo

LITERATORUL

Elena [cu spaimă]

Soțul meu !

Aninoșescu (se repede și ’ncuie ușa din fund)
El?

Elena

El! Și tu stal âncg !... Fugi! Pleacă !...

Animoșescu

Și pe unde?...

Elena (alergând la usa laterală)
Pe-aicea....

(cu decepția)

E închisă...

(aleargă la duplap, îl deschide și i’l arată)

Dar iată.. A te-ascunde

Aicea poți prea bine...

Aninoșeacu [cu un gest de refuz]

O 1

Elena (împingându’l către dulap

Iute...

Aninoșeacu (pe jumătate îu dulap)

Dar....

Elena [împingându’l de tât
înăuntru]

Astfel....

(tn momentul acela s’aude pași pe scară; E-
lena căznindu-se a încuia dulapul)
Tăcere-acum /

Guguțâ [de afară, bătând în ușă]
Eleno !

Elena [căznindu-se a închide dulapii
Așteaptă puțintel .<

Guguțti (zguduind ușa)

Deșchiie Sau sparg ușa l

www.digjbuc.ro
UTmToRtiL

toi

Elena

Da; da ; deschid îndată..,
(Elena care a reușit a
încuia dulapu, bagă
cheia în pozunar și
desculp ușa odăii ;
Guguță face irupția*
ne pe scenă)

SCENA IV

Guguță, Elena

Guț/ufâ (turburat)

In fine !... Ce ’nsemnează ?... Cu ușa încuiată

Elena (afectând liniștea]

Nimic > >

Guguță (uitându-se lung prin casă]

Că însemnează ceva ânsă, îmi zic...

Elena

’Mi-efâ urît... Și iată !,. Mal mult de cât nimic/...

Dar zău, mi-al tras o spaimă ș’o spaimă cât de bună,
Plecat în murgul serii să vil ’nderăt pe lună /
Ți s'a ’ntâmplat de Sigur ceva...

Guguță

Un lucru mic-.-»

Elena

Dar ce ?... Volesc să aflu...»

Guguță [cu irOnifc îmitându’l vocea)

Mal mult de cât nimic l

Elena

Guguță!,.. Spune-mi 6nsă..<..

Guguță (a parte)

Să’I spuiă Ce să’I spuiă oare?..»,
(tare)

www.digibuc.ro
602

UfERAtoHUt

Uitasem o hârtie, și âncă, de valoare

Oâ ’ml trebuia la țară s’o am numai de cât. ...

Acum înțelegi totul Eleno

Elena

Pentru-atât
Să te re’ntorcî pe noapte,— orî-cum !

Guguță (a parte)

E turburată/...

(tare și imîtându’l vocea)
Dar pentru-atât să te-aflu cu ușa încuiată,—
Ori cum /...

Elena

Guguță, (însă...

Guguța
la spune-mî ce făceai ?

Elena (cu cochetăriăj

Ședeam..,

Guguță

Șadeal / — Atuncea, cu cine îmi Vorbeai ?...

Elena

Eă /..

Guguță

Fără îndoială, urcându-mă pe scară:
,,Tăcere-acum“ de-o dată am auzit de-afară...<

Elena (turburată)

Citeam.... o poezie..

Guguță [a parte]
Că zău s’a ’nemerit /
(tare și cu ironie)
De^amor ?....

Elena

EI I.. Nu ..

Guguță (prefăcându-se liniștit)
Ce ’ml pasă în fine /

www.digibuc.ro
LkERAtORtlL

EZena (cu vioiciune)

Negreșit 1

Guguța (uitându-se către dulap)
De la dulap, dă-ml cheia, c’așitt vrea, dacă sS poate,
Hărtia ce-am uîtat’o, să caut a mi-o scoate!...

Elena

Dar...

Guguța

Ce?...

Elena

Poate ’nauntru n’o fi...

G uguță

Ba e.

Elena

In jaf,
Auzi să ‘ml dea dulapu i... Ș'apoi,— ești plin de praf.,..
Treci dincolo mal bine și scutură-te iute,
Că ‘ți caut eti hârtia și ’ți-o aduc,—dar dute !

Gugufâ (cu ironie)

Ia lasă! Și dă-ml cheia... La ce să te*osteneștl ?

EZena

Eti ?—Nu. .—Iți jur... din contra că...

Guguța

N’al ca S’o găsești1,..
Dă-ml cheia...

EZena fa parte]

Sunt pierdută 1

Guguța (apucSnd’o de mână)

Dă-ml cheial

Elena

Nici o dată l

www.digjbuc.ro
§04

LITERAfoăut

Guguța (zguduind’o)

Curând...

Elena

N’o am...

Guguța (o Înlătură cu violență și se repede la dulap)

Atuncea, — voiti ști să ’l sparg îndată 1

Elena

Oprește-te! Stă!!...

Guguța
Cheia,!

Elena (rugătoare)

Ascultă*..

Nu; nimic!

Elena

AibI milă... te rog ânsă, ș’ascultă...

Guguțd
Cheia ’țf zic l

Elena

Nu.

Guguța

Cheia!

Elena
Nu.

Guguța (tnlăturând’o)

Atuncea.. ’Napoi de-aci femeie!

(vrea să se repeadă la dulap)

Elena (dându’l cheiaj

El bine! Na-o.

(pe când Gugjță aleargă la dulap, Elena
se umflă de rls și ÎI strigă :)
ladeș |

www.digibuc.ro
literatorul

608

Guguță (dupS o secundă de ecstaz
o azvârle jos cu violență)

Afurisită chete 1
(iese furios)

SCENA V.

Elena, Aninoșescu

E’ena (repezindu-se către dulap; î
deschide; el iese)

Ieși... Repede...

(arittându’I ușa pe care a ieșit și Guguță
Pe-âicea...

Aninoșescu

S’a dus ?

Elena (tmpingându’l spre ușă)

S’a dus; dar fugii...

Așa...

Aninoșescu (îl ia mâna)

Mă duc...

Elena (retrăgâridu*! mâna)

Adio! — Ferește-te de slugi!
(Aninoșescu iese)

SCENA VI.

Elena, Guguță, Aninoșescu

Elena (cade pe canapea și dup£ un moment de tăcere)

Ițî mulțumesc, 01 Doamne!...

(ușile sâ deschid; Elena sS scoală
spăimântată)

Guguță (lăsând pe Aninoșescu sS intre ântâiii)

Poftim și intră, Vere,
Sosești la timp; Ascultă să vezi ca e-o muiere..*
Sunt furios...

Aninoșescu

In fine.**

www.digibuc.ro
LITERATORUL

6oâ

Guguța

Stn ladeșul ținut
De ună-zl?...

Aninoșescu

Da; știu; ânsă...

Guguța

EI! Iacă: ’L’am pierdut!...

O sută zece galbeni,... Inchipuiește’țl dragă,
C'o rolche a Briolil în ce capcan mă bagă!

Elena (a parte)

Respir...

Guguța (către Auinoșescu)

Și când în sală te-ăm întâlnit...

Elena

EI bine ?...

Guguța (către Elena, luându’l mâna)

Veneam de grab Iertarea să caut a ’ml obține.,.

Aninoșeecu

Și eă, — veneam o nuntă s’anunț...

Guguța

O nuntă?...

Elena (a parte)
Mor!

Guguța

Ș’a cui e oare nunta? ..

Aninopescu

A mea,—că eă mă ’nsor!...

Guguță

Te ’nsorl?.. Auzi minune!.. Să ’nsoară-Aninoșesou!..♦
Și cine ți-e mireasa?..,

www.digibuc.ro
literatorul

607

Aninoșeseu

Pipica Davidescu!

Grvguță

Atuncea, vere, bravo!.. Elena, va purta

O rolchle minunată de cununia ta 1

Elena (către Aninoșescu cu înțeles)

Da ; rolchla de pe ladeș 1..

Gvguță (înaintând către public, și, luând
la braț pe Elena și pe Anin'ștsctJ

Orî-cum,—me prind că asta

O să mă ’nvețe minte să ’mlf bănuiesc nevasta 1

Finele actului al II-lea și al comediei.

Al. A. Macedonski.

(Pe albumul fiîcii mele Florica)

Venirea ta în lume, copilă mult iubită,
Mi-aduce suvenire ce nu le voiti uita.
Poți fi mândră de tine, căci tu ca o ursită
De bine făcetoare știușl viaț’a-ml da.

O peripneflmonie teribilă căzuse

Asupra mea, și ghiara pe capul mefl ținea;
Și muza mea ’ntristată cu mine s’abătuse,
Și moartea cu-a el coasă la ușa mea bătea.

Opt zile a ta mumă și muma mamei sale,
Ca ângerl de veghlcre, ședeau la capul meii,
Și când s’arăta moartea i se puneau în cale
Și ale el asalturi le respingeau mereii.

Cu ochii fantaziel ce mal lucîafl în mine
O scenă de teatru vedeam în fața mea;
Și comedia vieții cu ale el cortine,
acțul cel cțip urmă părea fă ajungea,



www.digibuc.ro
608	LITERATORUL

A opta zi ’n deliru’mi strigam : lumină t soare!
Bunica ta cu tine în brațe-atuncî veni
Si-ml zișe; ’n loc de soare etl îți aduc o floare.

O, doamne! atunci moartea din ochit met peri.

Berna s’al tu de-atuncea cu numele de Floare

Si ca pe-o floare scumpă cu grijă te-am crescut.
Acuma pe Albumu-țl ce pot se scria etl oare
De cât că ești o floare cum mama-mare-a vrut ?

Gr. Sion.

PRISOS SI SĂRĂCIE

Și va veni o vreme, de muncă, și frăție,
Când nu va mal fi ’n lume prisos,—nici Sărăcie I
Al. A. Macedonski.

Este iarnă și este iarnă grea.

La palatul boerulul e bal; muzica cântă, oaspeții sunt fericiți.

Ce lezne se petrece la casa boerească.

Ce de forme gingașe și încântătoare, ce de podoabe scumpe și strălucite.

Ce colan neprețuit are principesa X; ce diademă nestimată are baroneasa J;
ce cerceii admirabili poartă doamna Z.

Orchestra dă semnalul, danțul are să înceapă, un freamăt plăcut și plin de
emoțiune trece prin mulțime;

Valsul a început.

Ce fericire!....

*

In coliba săracului nu e nici bal nu e nici muzică;

In coliba săracului nu e nici fericire.

Ce frig și ce mizerie e în coliba săracului.

De afl avut vre-o dată sermanil forme gingașe și încântătoare, ele afl dispărut
sub povara muncel și a mizeriei.

îmbătrâniți înainte de vreme, el mor înainte de vreme.

Acesta nu este un asasinat ?

Sus în palatul bogatului resună muzica și se aud strigătele de fericire ale
celor ce petrec.

Jos în coliba infectă și umedă nu se aud de cât suspinele celor care șufer,
Ce infamie!...,

$

www.digibuc.ro
LITERATORUL

600

Rezemată pe umerul frumosului el cavaler ce fericită pare Domnișoara.

Suflarea el arde grumajil Iul Romeo; suflarea Iul o îmbată și zbor nebunită
în vîrtejul valsului.

— Te iubesc ! șoptește Romeo Ia urochia celei ce stă rezemată pe brațul Iul.

— Ce fericită sunt! respunde Julietta într’un ecstaz de amor ne-exprimabib

— Ce pereche potrivită, spune o bătiână vecinei sale când zborul aduce pe
Romeo și pe Julietta înaintea lor.

— E frumoasă și bogată, draga mea, zice cocoana Sanda.

— Dar și el e putred de bogat respunde cocoana Manda.

*

Rezemată pe umerul sărmanului el frate care plânge, biata fată plânge și
suspină.

Lacrimele el ferbinți ard pieptul ars și gol al bietului proletar, lacrimele lui
curg line și curate pe fruntea palidei surori.

— Ce mizerie ! șoptește băiatul înnecat de lacrimi.

—• Cât suntem de nefericiți îngână nenorocita soră.

— Sărmani copil suspină bătrânul lor tată gârbov și pierdut de muncă.

—■ Ce se vor face el în lume fără nici o avere, oftează mama dupe patul
durere!.

*

Țhl o shtă de franci pe riga, strigă un june elegant, cu mustața pomădată
și cu o funtă la butonieră, danțul m’a obosit.

Față! strigă D-l bancher trăgându’și banii și mergând înainte.

*

— Pe cinci sute de franci adaogă, il dolce farniente.

—■ Pierdut, strigă din noii D-l banchler, și așa tot înainte.

Pierz zece mii de franci, strigă decoratul nostru pontator, dăr ce ’ml pasă;
voiîl juca pe parolă de onoare, căci mâine trebue să primesc arenda de la una
din moșit

— Câștig o sută de mii de franci, stingă cu entusiasm un alt tâner fasiona-
bil, răsucindu-și mustața; bravo șansă !...

*

Dă-ne cinci par’Ie tată ca se luăm puțină pâine, îngâna cu voce stinsă ser-
mana copilă.

’Mi-e foame tată! murmură înecat de lacrăml băiatul german,

— Și mie ’mi-e foame respunde tata.

Cum aș mânca ceva oftează mama.

www.digibuc.ro
610

Literatorul

E grett să facă cine-va stare copil mei; trebuie să muncești, trebuie să a-
lergl; hrana se câștigă numai cu sudoarea frunțel.

*

La masă doamnelor și domnilor! strigă lacheii galonațl și parfumați.

Toată lumea părăsește saloanele și supeul începe.

Ce lues L ce prodigalitate !

Trăiască Luculus! Ție Bachus !

Șampania curge șiroaie, muzica cântă și se șoptesc numai cuvinte de dragoste.

Ici un soț face infidelități nevestei sale cu una din prietinele ei.

Colo nevasta lui îl inșeală cu bărbatul prietenei sale.

In capul mesei o domnișoară care nu ridică nici o-dată ochii în sus, schimbă
priviri fulgerătoare cu un tâner ofițer.

„EvohâBachus“, și tu Venere, slăvită să fii.

Se scoală doamnele de la masă și remân domnii.

Toate capetele sunt amețite, vinul se varsă, bucatele remân și se asvârle câi-
nilor, comesenii sătui peste mesură abia îșl duc pântecele.

Ce abundentă !

*

N’o fi remas vre-o coajă de pâine de ieri ? întreabă sermana copilă; me
duc să caut.

Cum aș mânca ceva oftează bătrâna mamă, cât me simt de slabă.

Nu mai e nimic respunde suspinând copila; nu mal este nici firimitură de
pâine.

Cine știe câți bogațl aruncă asfă-zi câinilor prisosul mesei lor, cine știe câți
petrec pe când noi murim de foame, întâmpină băiatul.

Val de sărac fetul meu, respunde tatăl, de el e mal ret! de cât de un câine.

*

Ziua începe a se ivi.

Obosiți de o noapte de petreceri .și de orgii, eleganții încep a intra pe Ia
casele lor.

Cocoșii cântă când boeril pun capetele pe perinl.

Fie-care a remas pe deplin mulțumit de noaptea sa.

Și pe jumetate adormit fie-care nu are de cât un cuvânt pe buze : ce seară
plăcută!

*

Cocoșii cântă și in coliba sermanulul veghlerea domnește încă,
Șomnul nu s’a lipit de genele lor nici o secund^.

www.digibuc.ro
LITERATORUL

611

Mama bolnavă plânge și suspină.

Tatăl Sdrobit de ani și slăbiciune, îșl așteaptă sfîrșitul tremurând subt .niște
zdrențe murdare.

Copii sermanil plâng și el.

N’au mâncat de 24 de ceasuri.

N’au lumină, n’au lemne, n’au haine, n’au păine.

Ce viață mizerabilă.

*

Pentru ce aceasta ? Pentru ce ?

Colea bogatul se desfată, ici săracul suspină.

Colo sus muzică și danțurl, ici jos, lacrime și mizerie.

Ce vor deveni copil tel sermane proletar, ce vor deveni el ?

Fiul teu sluga celui care a câștigat o sută de mii de franci înaintea une
mese de joc, fiica ta, prostituată celui care îșl așteaptă arenda de la moșie dupe
ce a perdut totul în cărți.

Până când această infamie, până când ?

*

Până când va sosi timpul, pe care ’l aștept împreună cu stimabilul meu a-
mic d-nfl Macedonski.

..................o vreme de muncă, de frăție

Când nu va mal fi ’n lume prisos — nici sărăciei
C. C. Bacalbașa.

■ ■■ ■ ... -

In albumul doamnei
E. D.

De-așltt deschide o lăcriță ce o port în pieptul meii,
AI găsi un chip într’ânsa: mult seninul chip al tea.

De-așlă deschide cartea vieții, mâna ne’nduratel sorț
AI vedea că pe-a mea filă a scris numele ce’l porți.

Iar acuma pe albumu’țl poezie când dorești,
Am se’țl scria curată proză: numele care ’l citești.
Duiliu ZamfiresGu.

www.digibuc.ro
612

LITERATORUL

CRITICII DE TEATRU

Revistă Teatralii, Critică Teatrală, etc. etc., sunt titlurile sub care se dă
la lumină pretinsele critici ce se fac asupra pieselor jucate la teatru și asupra
actorilor ce le eczecută.—Intr’adever, la noi sunt o sumedenie de critici de teatru,
și toți ișl afl opiniunile lor aparte, toți sîlnt influențat! de simpatii și antipatii.
Până la așa grad atl ajuns acești judecători a! actorilor, în cât, întrebând pe unul
din el, pentru ce n’â pomenit în critica sa pe actorul care juca unul din rolele
principale în piesa X..., ’mi-a răspuns, că ’șî are opiniunile lui și că n’a vorbit
de acel actor pentru că așa ’I a plăcut.—De soiul acesta sunt mal toți, câți scria
astăzi critici de teatru.

Este lesne de înțeles, că criticul nu este decât judecătorul cel mal. imparțial
și că unu! actor, bun safl riu în rolul șed trebue se i se spue aceasta. Dar nu nu-
mai atât, — binele safl râul îl poate vedea chiar și cel mal necunoscător
dintre spectatori, dar actorul fiind bun, criticul este dator se-I spue
pentru ce a fost bine, ca actorul revezâudu-șl efectele se le studieze mat
profund, să le discute singur, — dupe ce criticul ’i le-a discutat, și să ’șl
formeze din ele un tezaur, din care se poată lua la trebuință; — dacă
6nsă actorul a fost refl în rol, criticul, spuindu-I aceasta, este dator se-I a-
rate părțile în care a fost refl, cum trebue se le înlocuiască ca să fie bine;—dacă
actorul a eczeCutaf un tablott neestetic, criticul se-I arate cum ar trebui se fie es-
tetic;— dacă o intonație, un gest, o tranzițiune, o mișcare, a fost refl eczecutată,
criticul se-I arate aceasta și se-I dea mijlocul a se ’ndrepta.

Mi se pare, că acesta este rolul nnulțadeverat critic; iar nu acelade-aș sa-
tisface gustul, înjuriând sari lăudând pe cutare actor sad actriță. — Afară de a-
ccstea, acel ce ia condeiul se scrie critici, nu e destul se știe puțină literatură
și se știe ce-a scris Comeille, Racine, Moliere și alții^ dar trebue a cunoaște
Arta Dramatică în adeveratul el sens, a se pune el fensușl în pozițiunea acto-
rului, câîid judecă, a cugeta dacă o intonațiune^oare care este nemerită, dacă un
gest este în 'raport cu o espresiune oare care a figurel... și altele și altele, despre
care mult savanțil noștri* critici, sunt sigur că nici n’ati visat.

EI ridică la sublimitate pe actrița X, dacă sunt prieteni cu ea și dacă le
face ochi dulci, și coboară până la descurajare pe actorul Y, dacă acest actor
nu-ț lingușește ; laudă actrițele prietene cu cea dântâitt și blamează pe acelea de
care ea este geloasă, și așa mal încolo, în cât dacă vel lua o pretinsă revistă
Teatrală, al vedea zic6ndu-sc:

D-na X... a atins culmea sublimului, a făcut să vibreze coardele cele mai
discordate, a stors lacrimi de durere și de bucurie, etc, etc.

D-l X... a făcut tot ce a putut dintr’un rol așa de ingrat ca acela ce
juca, ar fi bun în comedia, iar nu în dramă; ar fi bunicel, darn’are voce,
(Sa strige; Trăiască țara), fără a se ține cont că acest din urmă a muncit

www.digibuc.ro
LITERATORUL

613

și a pus abilitate in rolul sett și că cea din tâifl a fost numai o simplă spoială
In fine d ra Z... așa, d-1 N... altmintrelea, după cum ne place satt ne displace,
dupe cum ne face ochi dulci sad nu.

Se va întreba ânsă: nu eczistă nimeni, care se facă adeveratA critici teatrale^

Sunt!... Sunt judecători competințl, în materie de teatru, critici imparțiali,
cari ar aduce sejrvicitL enorm actorilor, oameni consumați în artă dramatică, ar-
tiști, care vezând că totul în lume e zadarnic, că toți cugetă la materie și că faptele
morale nu găsesc nici o resplată, att preferat viața folositoare sieși, alergând dupe
materie, ca să nu sufere la bătrânețe lipsa de toate zilele, atât de ne’nlăturată celor
ce profesează arta teatrală.

Acești oameni ne mal putând fi actori, pot fi ânsă critici și adeverațl critici.

Unul dintre dânșii este chiar d-1 Ștefan Velescu, ale cărui merite, nimeni nu
le poate contesta. De ce ânsă, D-1 Ștefan Velescu și alții ca domnia sa, nu fac
critici? — De ce? — Pentru că n’att ce critica! — Se critice Lampa Fer-
mecată, Fata Aerului, Peste Dunăre, Păstorița Carpaților etc ? Ori cine a
vezut aceste piese, poate înțelege, că ele nu merită a fi criticate. — Se critice
LipitorUe Satului, Trei crai de la răsărit etc ?... sunt din repertoriul ruginit,
și att fost criticate și prea criticate! — Se critice piesa Miss Milltor?...
Da 1... Merită ! — Iată o piesă, în care criticul ar avea de scris coloane întregi
și In care ar găsi mijlocul d’a face un adeverat model de analiză critică — Dar
ce folos! Cu un par nu se poate face împrejmuire.

De aci rezultă dar, că s’ar găsi critici imparțiali și competințl, dar numai
atunci, când piesele alese de comitet ar fi de felul piesei Miss Miilton, când pie-
sele jucate ar fi de artă iar nu spectacole feerice și când actorii ar considera
pe judecătorii lor ca o adeverată cale de îndreptare. —Dar, până când la teatru
se vor da piese ca acele de care am vorbit și până când actorii vor dezaproba
criticii care-ar vădi adeveratele greșeli ce fac, și’I vor injuria sub cuvânt că
nu le-att făcut laude, până atunci, adeverațil critici teatrali vor sta de-o parte
în tăcere, iar criticaștrii nechivernisiți vor fi liberi să bîrfească acum și pururea
și în veci vecilor.

Ance una din cauzele, care fac piesele de la teatru necriticabile este neîn-
grijita pzzwere In scenă ce li se face; și fiind că a critica nu însemnează a injuria ci a
analiza, a discuta, o piesă rett montată nu poate fi nici analizată nici discutată.

Sunt foarte sigur, că d-1 director de scenă, a cărei funcțiune este cea mal
necesariă unei montări, — n’a discutat nici o dată cu actorii seî, pentru ce o
sbenă se fie reprezintată așa satt altmintrelea, pentru ce cutare tranzițfuue, gest
satt intonațiune; nu numai atât, dar sunt sigur că un actor eczecutându-șl rolul
destul de rett în repetiție, d-1 Director de scenă se face a nu băga de seamă,
zicându-șl că e la repetiție, și că până la reprezentație mal este vreme.

Datoria unul director de scenă este, într’un ehvânt, a opri pe actor la fie ce

www.digibuc.ro
614	LITERATORUL

pas, mișcare safl vorbă, când intențiunea nu este bună saă când simte pe actor că
nu e stăpân pe cea ce zice, și a-I da mijlocul de îndreptare în tot timpul repetițiunilor,
până ce actorul, — negreșit acel cu talent, <—va putea eczecuta bine rolul sefl.

Nu vorbesc aci de veteranii și veteranele Teatrului, pentru care sunt de
prisos instrucțiunile directorului; dar vorbesc de mărunțișul actoresc, căci toți se
cred artiști și nimeni nu suferă observațiunl, de oare ce așa ’l-a deprins d-1 di-
rector de scenă.

Țara plătește o școală de declamațiune, statul o întreține, și nici unul
corist safl coristă de la Theatru nu’I se impune a merge la acea școală, al cărei
profesor îșl bate capul cu elevii venițl acolo, cea mal mare parte, pentru petrecere.

Ar trebui dar a se impune actorilor neisprăviți din teatru se meargă la
școala de declamațiune se’șl studieze bine caracterul rolului și modul cum trebue
se fie Interpretat, și apâî, la repetițiile theatruluî, se-I remâe numai observările
generale.

Din nefericire ânsă, lucrurile merg cu totul altfel: cu școala de declamațiune
se cheltuește, subvenție theatruluî se dă, actorii cu talent și cu studia sunt apă-
sați, actorii ignoranți sunt lăudațl, pentru că sunt protejați de actrițele favorite,
teatrul am ajuns se nu’I mal cunoaștem, — Critici berechet... și lumea este ne-
voită să meargă la panorame și la spectacole streine.

Th. M. Stoenescu

Intre leagăn și morment

Intre leagăn și mormânt

Plâns și cânt;

Unul plânge, altul ride;

Unul jertfă, altul gîde.

Toți se nasc trăiesc și mor
Tot în dor.

Când bătut de-al soartel vent

Vreau se cânt,
Simt că geana ’ml e muiată
îmi simt inima ’necată
Și pătruns de-al viețel gând

Rîd plângând!

Când durerile me strîng
Vreau se plâng,

www.digibuc.ro
LITERATORUL

finse geana ’ml e uscată
Inima ’ml o simt secată,
Căci în inimă-mi s’a strâns

Bis și plâns.

Ori cum fie al meu traitt:

Iad sau raid,

Pe a viețel tristă cale,
înflorită pentru jale,
Intre leagăn și mormânt
Plâng și cânt.

C.	C. Bacalbașa.

MORMÂNTUL LUI VIRG1LIU

Ne hotărîrăm într’o zi să facem și câte-va ecscurzitinl afară
din Nea pul. De la ferestrele otelului nostru, să putea zări mor-
mântul lui Virgilifl și peștera de la Puzzole. Dincolo de acea peș-
teră, pe care Seneca o numește o lungă închisoare, să întindea lu-
mea necunoscută a celor vechi, Avernul, Acheronul, Styxul; dacă
trebuie să punem temeiii pe zisele lui Properțiîi, orașul Baia, ce-
tatea de peire, care să rîdica pe acele tărîmurl, te ducea drept în
Iad»

Luarăm cu noi cărțile noastre favorite, Virgiliă, Suefone și
Tacit ; ne urcarăm în corricolo ’), ȘÎ ziserăm cu liniște vizitiului
să ne conducă la Iaduri. Vizitiul nostru dete biciu cailor și ple-
carăm.

Mormântul lui Virgiliii să află situat la intrarea peșterii de la
Puzzole.

O potecă croită printre mărăcini și scaieți te conduce, pe un
ușor urcușiu, până la dânsul. Mormântul, este o ruină poetică, um-
brită de un stejar verde, ale cărui rădăcini îl încleștează ca ghia-
rele unul vultur. SS zice că odinioară, în locul acelui stejar, sS
înălța un laur gigantic, care crescuse singur de asupră’l. La moar-
tea lui Dante, laurul să vesteji și muri, Petrarca, sădi un al doi-
lea, care trăi până la Sanazar. In fine, poetul nostru, Casimir De-
lavigne, sădi un al treilea laur, care nu prinse nici măcar rădă-
cini. De sigur, că vina nu era a autorului Jfessenianetor, ci a pă-
mântului care era sleit.

1)	0 spețiă de trăsură Napolitană.

www.digibuc.ro
610

LITERATORUL

Te cobori până la mormânt pe o scară pe jumătate ruinată,
între treptele căreia cresc niște buchete de chiparos; după aceia,
sosești Je ușa Columbariului, treci pragul.... și te afli în sanctuar.

Urna ce conținea cenușa Iul Virgiliu, să afla înăuntru, — pe
cât să zice,— penă în al XIV-]ea secol. într’o zi, ea fu ridicată
de acolo, subt pretecst de a o asigura în contra profanărilor. Din
acea zi, a dispărut și nu să știe ce a devenit.

VirgiliOt era născut la Ande, lângă Mantova, în ziua de 15
Octombrie din anul 70, înainte de Isus Cristos, adecă, în epoca
când Cezar împlinise 30 de ani ; el a murit la Brindisi, în Ca-
labria, în ziua de 22 Septembrie din anul al 19 lea după Chris-
tos, adecă, în epoca când Octavian August, împlinise 43 de ani.

El cunoscuse pe Cicerone, pe Catone de la Utiqua, pe Pom-
peu, pe Brutus, pe Antoniu și pe Lepid, și/ fusese amicul Iul Me-
ceuate, lui Salustiu, Iul Cornelius i^epos, Iul Catul^ și lui Hora-
țiu. El fu în fine, măiestrul ce formă pe Properțiii, pe Qvidiu și
pe Tibull, carii, născură câte trei în epoca când își termina
G-eorgicele.

Virgiliu, a văzut, tot ceea ce să petrecu în acel pe-
riod, adică, cele mal însemnate evenimente ale antichității, asis-
tând la căderea Iul Pompeii, la moabtea Iul Cezar, la suirea pe
tron a lui Octavian și la desmădularea triumviratului. El văzuse
pe Caton vărsându-șl intestinele cu spada și pe Brutus, ucizându-
se, iar dupe ce trăise ca să vadă bătălia de la Pharsale și bătă-
lia de la Philippe, trăi ca să vadă și pe cea de la Acțium.

Asemenea cugete mă coprindeau în fața mormântului lui Vir-
giliO. și văzul trecând pe dinaintea ochilor mei întregul secol al
lui August.	A. Dornescu.

(Din Alexandru Du mas tatăl).

------- —-----------------1	।	----

An Georg Sionn

dem Dichter des „Risul Domn ei*

Was ist gescheh’n,—was tliust du Kiihner Sângâr

Jetzt rufst du gar die Polii zei herbei ?

Mir macht ich luft, ich wartete nicht Uuger,
Und du sagst aus, dass es Verschworung sei ?

(U P iiblicăm, eu plărțre această poeziă, adresată d-lul Sion, însoțind'o de o imitațiune în limba
Română de d. Lucian Stewensohn șr profitam de oc.aziune spre a înclina să credem tocmai contrariul de
ipoteza ce am făcut in numărul trecut asupra anonimului autor semnat printr'o «iniuiă.r De asta da-
dati. credem a nu neinjelfti Iu noua presupunere oe facem ai anume ca «inima, repreîintăpe un Domn
Iar nu pe o Doamnă,	r r

www.digibuc.ro
LitaAtoiUl

617

Ich kann den kleinen picht nach hause bringen,
Er klammert sich zu fest an ilirera Mund,
Und er entlief, wenn sie ihn wieder fingen,
Uamoglich weilt er incher im Gbtterbund.

Du hast’s gesagt, was ich so oft empfunden,
Dein Lied entguoll so oft dem Herzen mir
Doch nicht wie du hab ich das Wort gefunden:
Du sprachst so war von unsrer Fiirstin hier.

Drum hab ich es versucht es nachzubeten,
Was du in meiucr S°ele riofist wach,
Bin Schiller wcil mit anderen Poeten
Ich sang dein Lied in meiner Sprache nach!

E. c.

Bucarest den 18/a0 lanuar 4 81.

Lui George Sion

Poetul „Risului Doamnei*

Poete ce ’nsemneaza această întâmplare,
Poliția, de grabă, de-o strigi în ajutor?
Denunți, o ved prea bine complotu cel mal mare..
Și eată-me, să ’l aflu c’așcept nerăbdător!

Fugarul despre care vorbești, nu e la mine;

Poliția să ’l prindă nici dânsa n’ar putea;

De gura Doamnei .Noastre, zîmbindu-ne, s’aține;
La zel a se re’ntoarce, șireta, nu mal vrea!

Poete, despre Doamna, ecspriml în poezie,
Aceea ce adesea și ett am cugetat.

Dar n’am avut ca tine divina armonie
S’o spuift, -*■ și n’am cântat I

Acuma ânsă, Schiller, me simt ântâia oare;
Căci versurile tale în limba mea tresalt*..,
Și zboară dotfe nume pe harpa-ml vibrătoare...

Al Doamnei este unul, al tetl e celă-l-alt!

Lucian iStewensohn,

www.digibuc.ro
618

LITERATORUL

Cugetări Nocturne.

(Dupe Goethe)

Vă plâng nenorocite stele, care sunteți așa de frumoase și care
străluciți îutr’atâta splendoare, luminând lopătarilor rătăciți, uitați
de oameni și de Dumnezeu; vă plâng, căci nu iubiți și n’ațl cu-
noscut' nici o dată Amorul; orele eterne poartă fără încetare ini-
mile yoastre prin spațiurile cerului 1... Câte călătorii n ’ațl făcut,
de când vă privesc din brațele iubitei mele, fără a cugeta la voi
nici chiar în miezul nopțel.

(Dupe Petrarc\

Acum, când cerul și pământul sunt într’o adâncă tăcere, când
somnul ’șl-a ’ntins vălul peste pasări și chiar peste fiarele săl-
batice, când noaptea se plimbă în carul săli înstelat și' când marea
se odihnește liniștită în patul săiî;

JEă veghlez, ard, mă gândesc și plâng cu lacrăml. Ca să mă-
reșc mal mult durerea mea, am ne’ncetat în față-mi ființa care ’ml
pricinuește atâtea rele: starea în care mă găsesc nu este decât
o luptă și o suferință necontenită,—și dacă mă bucur d’un mo-
ment de odihnă și de pace, nu este de cât gândindu-mă la ea.

Astfel durerile și plăcerile mele curg dintr’acelașid izvor; o
mână ml rănește inima, și tot același ’ml o vindecă.

In această suferință ce nu se mal sfârșește, eii mor și înviez
de mii de ori pe zi, dar tot dauna sunt prea departe de vinde-
carea mea.

Th. M. Stoenescu.

Ziarul „27Independance Houmaine',i conține în numărul său 1027, un
articol de fond de o mare importanță pentru literatură, articol scris cu multă
eleganță. Abținendu-ne de orl-ce comentarii, și ne luând nici o solidaritate
cu aprețierilece face asupra unuia din poeții noștri!, îl traducem pur și simplu, de
oare-ce ca revistă literară, tot ceea ce este privitor la literatură, prezintă
pentru noi un interes de căpetenie.

Eată’l; el este intitulat:

Gestiune la ordinea zilei

'Citeaâi iert, tntr'un jurnal pe care nul voiU numi, un articol de o nespusă violență
in coutra guvernului, sau. mal bine zis, ta contra oamenilor: de la guvern.

www.digibuc.ro
lFFeratorul	£19

Acel articol, este ieșit din pana unul scriitor distins, unnî om pe care soarta, care
împărțeșce cu atâta nedreptate favorile sale, păruse odinioară că voise să’l rezerveze pen-
tru niște succese cu totul diferite de acele, pe care le culege astă-zi din partea mulțime!
setoasă în tot d’auna de scandal.

»
.« »

II cunoașteți toți pe acel scriitor. Niminea mal mult do cât dânsul nu pare apt pen-
tru acest fel de polemică extremă, în care, injuria înloculeșce rațiunea și în care, sfîrșe—
ști, când nu mal afli argumente, prin a lua noroiă, și prin a ’l azvîrli în fața adversarilor.

*
« *

El este simplu, dulce, modest, om cu trăit! regulat. El s’a născut cu un fel de o-
roare pentru politică, și, pe cât cred, nu a înțeles’o nici o dată El fuge de mulțime și
este un om studios. Intr’un cuvânt este un om de litere.

Nu știă, dacă atuncea când ’șl-a terminat de a sgâria cu furie alinierea urîcioaselor
rânduri de proză, pe care le trimite la ziarul său și în care ’șl-a vărsat toată fierea sa...
nu știă zic, dacă desgustul nu '1 coprinde și dacă nu este cel d’ântâiă care să ’șl bles-
teme meseria ce a fost nevoit să adopteze ?

îmi place âusă ca să mi’l închipuesc, la lumina lampel sale, cu coatele rezemate pe
masă, cu fruntea între mâini, cufundat într’un val de suveniruri ce șoptesc împrejurul său

O ! Frumoasele zile pline de soare-,— frumoasele nopți muiate în strălucitoarea lu-
mină a stelelor ! Cât de dulce era atuncea viața și câte speranțe umplea Sufletul!

El trebuie să auză vibrând îuprejurul lui melodilele șe ’l răpeai! atuncea și care să
eczalaă în frumoase poezii ce vor rămâne 1

Și dimpreună cu răsunetul acelor melodii, trebuie sâ’șl revază anii tinerețel sale îu
carii, să încerca să cânte primele sentimente ce resimțea.,

«
« *

Istoria pentru dânsul, nu era atuncea eea contimporană, ci marile fapte ale trecutu-
lui, cu marile lor zgomote de arme; ele să rezumați în trei safl. patru nume răsunătoare :
Mircea, Ștefan, Mihaiîl.

El trebuie să ’șl aducă aminte de acele zile, când, dintr’un capăt al României la
cel-l-alt, versurile sale erai! îngânate de buze femeiești și când numele săli era citat cu
ălogiurl.

El atinsese aproape la culmea ce să numește: Celebritate.

Și o lacrimă furișată, uscată cu repeziciune de pleopa sa arzătoare, face să scapere
o scîntele din ochii săi, pe când, cu mâna, respinge departe de densul pagina cea albă,
pe care scrisese câte-va versuri, spre a ’șl relua manuscriptul jurnalului și spre a mal a-
dăuga îutr’ânsul câte-va invective.

« «

Amatorii acestui gen de literatură âl cărui strSmoșitt este Duchesne, dar al cărui cre-
ator nu este dânsul, vor găsi astfel, în jurnalul de a doua zi, articolul complect. Și nu să
Vor afla poate, doi cititori carii să nu ’șl zică :

— Nenorocitul, cât trebuie să fi suferit de mult pentru ou să ajuuj aici I

www.digibuc.ro
6^0	UfERAfoRț±

Cât despre mine unul, eti îl plâng din tot suflatul.

Când citesc din întâmplare jurnalul sâfi, nu pot să miî împiedec de a nu resimți pen-
tru dânsul un sentiment de profundă milă.

Vi s'a ’ntâmplat oare vre o dată, să vedeți o muscă, căreia, vre un copil nemernic
să'I fi zmuls aripile ? Ea sare, umblă, sufere, zbîrneîe, să vaită. Dacă ar putea să vorbea-
scă, sunt sigur că ea ar face întocmai ca acel poet căruia i s’au zmuls. aripile și al cărui
suflet sângeră, fără știrea Iul poate...

*

* *

El bine ! Vinovatul, copilul nemernic și crud, este societatea noastră. Și el, știe
foarte bine aceasta, el, care înjură pe guvernul actual, dar care, ar înjura ori pe ce alt
guvern, de oare-ce, nu are convincțiunl politice.

Da; copilul nemernic și crud este această societate, rău constituită, care merge în
voia întâmplării, strivind subt picioarele sale florile și fructele și mirându-se la urmă de
sterilitatea la care ânsășl ea a dat uaștere l

Da; Copilul nemernic și crud, este această societate anapoda și pe dos, compusă
din bucăți și bucățele, prea mult și prea puțin civilizată, rafinată și ignorantă, indiferentă
din principii! și din nerozie, dând pâine celor din urmă hamali și lăsând să moară de
foame pe toți oamenii săi mari, atuncea când, să încăpățînează a voi să fie utili literaturo!
ț&ril ,lor!

Viața și moartea lui Heliade și a lui Bolintineanu, vă poate mărturisi aceasta.

Meseria literaturo!, nu dă la no! pâine, nimerul.

Ce este de făcut ?

Reviste literare care să plătească, nu eczistă. Atuncea, te aruucl asupra Jurnalelor
politice. Dar jurnalele politice, nu admit în coloanele lor, versuri, do cât foarte rar, și, în
fine ziarele politice, nu aduc foloase do cât scriitorilor de politică militantă.

Poetul, stă un moment la îndoială, dar foamea nu așteaptă, și, într'o bună dimi-
neață, zice adio Muzelor pentru a putea să șl câștige pâinea de toate zilele.

Negreșit că, la început, te apuci de politică înaltă și te silești să nu tratezi de cât
despre cestiunile de principii!. Dar publicul nostru nu se prea ocupă cu asemenea lucruri.
El îți cere personalități.

într'o zi cedezi.

O 1 Atuncea povîrnișul e repede, și ’l cobori în fuga mare l

Din acel moment totul s'a sfirșit.

Publicul, pe care ’l al obicinuit cu articole piperate, te găsește în curând prea rece.

Și când, desgustat de el ânsușî, scriitorul, vrea să se oprească, este prea târzii El
A grămădit în contra sa atâtea uri, în cât, toate ușile i sunt închise.

*
* *

Ecsceptând pe d. Alexandri, care sâ bucură de o avere mare, toți scriitorii noștri!,
au venit să naufragieze în jurnalistica militantă : Hajdâu, Odobescu, Boliae, Ventura, P.
Ghika, Laurian, St. Miaăilescu, Al. A. Macedonski, Misail, G. D. Teodorescu, Maiorescu etc*
Să Se ia seama I

Luerulr merită osteneala ca să ne ocupăm de densul. Toate guvernele noastre, Ube*

www.digibuc.ro
literatorul

621

rale sflH conservitoarp, absorbite și ele 3b către partea politică, aă înlăturat această
cestiune, fără a se gândi că este ânsășl literatura noastră națională pe care o înnăbușesc
în floarea ei.

Intr’o epocă când Societatea nu face nimic pentru schimbarea acestei situftțiunl, a-
cel care trebuie să'I Ia locul, este Statul-

Și Statul, face âncă și n.al puțin de cât Societatea,

In loc de a da deeorațiunl netrebuincioase scriitorilor noștril, de ce nu li se dă
pensiuni, subvenținnî, mal știfi ett ce, dar acel reazBm real de care au trebuință.

*
* *

Profesorii noștri!,— chiar el— nu găsesc editori carii să le publice cursurile, și,
scoable noastre, sunt în lipsă de cărți didactice.

De sigur că banii nu lipsesc, de oare ce, să află cu atâta înlesnire, pentru o mul-
țime de lucruri neutile.

Aceea ce lipsește, este buna-voința!... Ce zic !.. Este bunul simț, este simțul pa-
triotic. Aidi! Domnilor DeputațI!... Vă aflați tocmai asupra votării budgetului.... Supri-
mați două sau trei chleltuell nefolositoare, și, înscrieți o sută, două sute de mii de franci
subt această strălucitoare rubrică :

Pentru artă și literatură

La urmă, faceți o lege, cât de mititică, spre a să preciza în ce condițiunl acele sume
trebuie să fie distribuite scriitorilor ce aii trebuință de liniștea spiritului pentru a pro-
duce opere frumoase, dându-li-se astfel un fel de burse ca acele ce să dau studenților
silitori dar săraci ca să poată să’șl urmeze studiele lor-

Vă pot garanta că acel bani vor raportă țării, ca glorie, de sutimi de ori mal mult
de cât prețuiesc dânșii.

SCARRON

I>escris de el

Cititor, care nu m’al văzut nici o dată, și care nici nu aî, poate,
dorința să mă vezi din cauză că nu poți să te folpseștl din ve-
derea unei persoane făcută ca mine, află că mă importă și pe mine'
foarte puțin ca să intru în rândul cunoștințelor tale, și dacă n’aș
fi aflat că s’au ivit câte-va spirite, ou pretențiunl de oameni de
spirit, cari se bucură de nenorocirea celui nenorocit și de urîțe-
nia celui urît, descriindu-mă într’alt fel de cum sunt în realitate,
m’ar importa cu atât mai puțin să’țl fac cunoștința. Unii zic că
sunt un opăcit, că n’am pulpe, și c’aș putea să fiă. băgat într’o
cutie și pus pe masă; că vorbesc ca o cicală saiî ca o moară stri-
cată, și că pălăria mea se află legată printr’o frânghie de un sori-
pete ficsat într’o bîrnă a tavanului, spre a putea ast-fel să o ri"

www.digibuc.ro
62ă	literatorul

dic și să o cobor ca să salut pe acel ce mă vizitează. în adevăr
iată-mă silii aJI împedeca să mintă și de aci înainte. Fără a pre-
tinde de a dărui publicului o perfecțiune dăruindu~mă (căci ju-
yânesele muze, nouă telelelce de surori, nu aii sperat nici o-dată că o
să ’mî vază capul la așa bazar, așid fi pus pe vre-un zu-
gravj să 'mă zugrăvească, dacă aș fi găsit vre-unul care să
cuteze a întreprinde aceasta. De oare ce ânsă nu să poate, îți voîd
descrie ânsu’ml cum sunt făcut.

Am împlinit 30 de ani. Dacă voi ajunge până la 40, void a-
dăoga âncă foarte multe suferințe la cele pe care le-am îndurat
de vre-d 8 sad 9 ani. Statura mea este eșită dintr’un bun tipar,
cu toate că mică. Boala m’a mal scurtat de vre-o șchioapă. Ca-
pul meii este de mărimea dovleacului față cu ramura ce’l spriji-
neștes Am îndestul păr pentru a nu mal avea trebuință de a
purta perucă, și o mare parte dintr’ânsul ’ml-a albit. Vederea’ml
este destul de- bună, cu toate că ochii mei sunt cam țestoșl ca al
broaștei; coloarea lor este albastră; unul dintre el, este mal în-
fundat de cât cel-l-alt de partea care ’mî înclin capul. Nasul med
are acea formă clasică atâta de elocentă pentru secsul care se în-
deletnicește cu limbagiul florilor. Dinții mei cari semănad o-dată cu
niște mărgăritarl patrațî, sunt acuma de culoarea frunzelor uscate,
Și în curând vor adopta pe aceia a olanelor. îmi lipsește unu și
jumătate din partea stângă, doî și jumătate din partea dreaptă,
iar doi sunt cam știrbiți. Fluerile picioarelor mele și pulpele mele
ad format mal întăl un unghiti egal, iar în urmă unul ascuțit.
Pulpele mele și corpul meii formează un altul, și capul med în-
clinându-se asupra stomacului, dă întregel mele persoane forma
Unul Z. Brațele mi s’au scurtat ca și picioarele și degetele ca și
brațele. In fine sunt o prescurtare a mizeriei omenești. Iată în
mod aprocsimativ cum este portretul med. De oare ce ânsă am a-
juns până aci, îți voi mal spune âncă ceva și anume că ânsușl
acest portret nu’l am făcut de cât pentru a face hatîrul editoru-
lui med, care ’mî pretindea să fac să’ml fie cartea mal voluminoasă.
El se temea că nu’șl va scoate cheltuielile de tipar; dacă n’ar fi
fost această rațiune, portretul med, ca și multe altele, n’ar fi fost
de nici o utilitate. Dar hatîrul, nu este muma prostielor de astă-
zi sad de erl, fără a numără și pe acele care le faci pentru a ți
satisface amorul proptid.

Am fost în tot-d’a-una foarte puțin violent, foarte puțin lacom
și foarte puțin leneș. Adesea am zis lacheului med că e uu do-

www.digibuc.ro
literatorul

623

bitoc și dupe aceia ml am scos pălăria la el și ’)( am zia Domnule. Nu
urăsc pe nimeni. Dea D-zetî să jiu fiă urât de asemenea. Șunt
foarte mulțumit când am parale și așiă fi și mal jmulțunait dacă așiă
avea și sănătate. Petrec în societate. Sunt destul de mulțumit
când mă aflu singur. Iml îndur suferințele cu destulă răbdarp-.
Dar îmi pare că portretul meă este destul de lung și; efl destui
de scurt.

0 noapte în cea din urmă campanie peste Dunăre

Mg aflam și eti, ca mulțl alții, subt Drapelul țdril, în cea din urmăCampa-
nie.—într’o noapte pe când așteptam atacul, din moment în moment, și pentru
ca să nu adormim, căci ast-fel era ordinul, ne puseserăm vre-o câțl-va în fața
unul foc, ce se afla dinaintea ușel unul bordeiti, și eu, tng apucaitl a Ie citi o
poezie ce o găsisem într’un ziar, venit nu știtt prin ce întâmplare îm mâ-
neca mantalei mele: Ea era intitulată ^Stegarul.» O transcriu aci pentru că
are un strâns raport cu întâmplarea ce voiti a istorisi, iat’oj

,,Drept in coastă îl izbise

„Dar cu steagul lângă el

„Zăcea ’n câmpul de măcel;

„Inima îșl .oțetise
„Și pe jumătate dus,
„Printre ploaia ’ngrozitoare
„De ghiulele-omorîtoare,
„Steagu ’l ridica în sus!

„Moartea fulgera din dealuri,
„Moartea, fulgera din văl,
„Pe colnic!, poteci și căi,
„Curgea sângele în valuri!

„De la răsărit l’apus,

„Numai fum, numai urgie:
„El murea de-o moarte vie,
„Steagul țării ținând sus!

Aci putui observa că fața port-drapelulul de la Reg»*« Dorobanți
se înveseli, și se vedea pe figura sa curaglul ce’l inspirase aceste versuri;
eti urmai;

„Piept la piept luptati Curcanii

„Pe al GrivițiI costiș!...

www.digibuc.ro
624	Literatorul

„Tunurile ’n curmeziș

„’Mi ți luaseră dușmanii I

„Hura I Grivița s’a dus!

„Și ’ntr’a simțurilor lipse
„Steagu-alătnrT -și‘1 înfipse,
„Ca,—murind,—să stea tot sus.“

Eram vre-o patru pe lângă focul aprins dinaintea acelui bordeiO când
citeam aceste versuri, și unul dintre noi, era tocmai port-drapelul despre
care vorbiti mal sus.—Nu știa ce simți în acele momente, dar putui ca să’t
citesc pe față o sfântă însuflețire____Pare că’l văd încă, ridicându-se uimit

și rugându-mă să’I împrumut jurnalul în care ele se aflati tipărite. Nu ’l
refuzaiti; el îmi mulțumi, și deschizăndu’șl nasturi de Ia tunică, îl puse în-
tr’un portofoliti, pe care ’și ’l strecură la urmă în pozunarul de desubt din
partea stângă a pieptului.

A două zi, regimentul la care aparțineați câte’șl trei, priimi ordin de a
ocupa o pozițiune înnaintată și o încăerare crâncenă urmă între noi și i-
namic. Lupta se prelungi până lângă seră.

Când ensă se făcu apelul, dupe atac, port drapelul lipsea; dar el nu
murise și ’l afl^răm la ambulanțe...

— Fără poezia pe care ’ml-al împrumutat’o, îmi zise el atunci, și care
m’a uimit, până a mă face s’o pun în portofoliul meti, și să o port cu mine,
chiar în partea inimel, lovitura ce am primit ar fi fost mortală...

Și în adevăr, glonțul deviase din cauza acelui portofoliti și a hârtiilor
ce conținea și rana fiind prea puțin gravă, astă-^I, să află reîntors în sinul
familiei sale.

— El bine, ziselti, dacă eti ’țl am scăpat viața numai prin buna-voință
de a’țl împrumuta această foae, dar poetul care a compus versurile, ce me-
rită și care va fi recompensa sa ? —

Această întâmplare pe care te conjur s’o istorisești, îmi respunse el.

De atuncea n’a trecut multe zile, și uitasem cu desăvârșire acest mic
episod din cea din urmă campanie când, întâmplarea voi, să fac ensușî cu-
noștința d-lul A. Macedonsky, autorul acelei poezii.

Am stat mult timp la îndoială dacă trebuie, sat! nu să ’I-o spun, dar
găsind acuma ocaziunea, m’am hotărât s’o fac în paginile acestei reviste.
Ea nu este alt, de cât omagiul unul soldat către un poet; și să știe, că
între soldat și poet, nu este altă diferență de cât că: unul scrie versuri cu
spada iar celă-l-alt cu condeiul.

București 4881 Februariă 8	Tlieodor C. JHanolcscu

www.digibuc.ro
literatorul

625

Bibliografie

Spitalul este titlul unei noi reviste medicale, ce a apărut din iniți-
ativa și subt îngrijirea studenților în medicină din capitală. Nu putem feli-
cita îndestul pe inteligențil juni, carii dati probe de atât zel și de atâtea cunoș-
tințe științifice. Redactorii, probează tot de o dată, multă dibăcie în mânuirea
condeiului. Limba și stilul, nu lasă de dorit. Fraza este conciză și lipsită
de acea aglomerare pompuoasă de vorbe sonore și de calificative seci. —
Prețul abonamentului este pe an de 12 fr. pentru România și de 15 pentru
streinătate; iar pentru studeuțl, numai de 6

Sciințe și arte, este titluț unei broșuri lunare, elegant imprimată.—Am
citit’o cu plăcere, și pe cât am aflat este redactată de câțl-va studențl în
litere.— Nu putem zice că materia ce conține, este perfect aleasă, ensă
constatăm aceiași sobrietate de calificative ca în Revista studenților de la
Medicină. Felicitându’l de frumoasa inițiativă ce a'ti luat, anunțăm că pre-
țul abonamentului este de 12 fr. pe an, de 6 pe semestru și de 3 pe tri-
mestru. Numărul, costă, în capitală 50 bani, iar în districte, 60. —

Samariul foaiel bi-Iiinare „Științe și Arte" (Anul I, No. 2)

înștiințare;—Mircea și Sapfo (o suvenire) de I. G.— Clirist în Ghet-
s^mani, poezie de I. Gavanescu.— Ecoul de D. Stăncescu. — Vălsuitoarea :
(nuvelă) de A. Lupu Antonescu.— Istoria Artei (traducțiune) de G. Coman.
— Cugetări și caractere de I. G — Marioara din Bezdat, de A Tmpu An-
tonescu.—Intreabă-te (poezie) de I. Gavanescu.

MDLȚIJMDEUBl

Domnilor abonați, carlj dupe aparițiunea primului numCr din acest an,
s’aO grăbit a încuraja revista noastră,avem onoare a le mulțumi; — mal cu
deosebire însă D-lul Filișanu din districtul Dolj, care pe lângă abonament,
a avut buna voință a să înscri și în rândul acționarilor noștri de căpetenie.

D-10 Filișanu, probează prin aceasta, iubirea ce poartă Literaturel Ro-
mâne și marea dorință ce are de-a o încuraja.

Suntem dar fericiți că putem publica numele iubitorilor de Literatură:

BUCURE STI

D nu Etiescu

„ M* Mitilineă,

„ M. Horiențianu

„ N. Rădulcscu
j, Gh. Sisifică

www.digibuc.ro
626

UTEBATORCÎ.

j, Toan Chirițescu

,, Stelyan Mihailescu
D-nu Teodor Demetrescu

» Const. Teiuleanu.

„ Em. Fedon Libros.

„ fsac Rubin.

Tatomireștî (Dolj)

D-nu Filișeanu și acționar.

Turnu Severin

D-nu Steriâdi.

„ F. Babianu.

D-nu P. Quintescu.

,, C. Cutcudache

„ Sub. Locot. Blețianu

„ Kițulescu.

Focșani

D-na Elena SimionescU.

,, Eliza Dăscălesc.

Onor. Club din Focșani.

Craiova.

D-nu Colonei Baron Sachelary.

„ Mihail Zavarof.

D-na Sia PopescU.

D-nu George OprescU.

„ C. Pleșoianu.

,, N. Cerchez.

„ St. Petrescu.

„ N. Ciuculescu

Baba-dagh

D-nu Gh. Grigorescu.

Slatina

D-nu A. P. S. Popescu

Pitești

D-nu Const. Condeescu.

Giurgiu

D nu Căpitan Gherghel

,, Locot. Dimitrie Macedonschi.

„ I. N. Teoharides.

Oemovitz

D-na Baroană Euphrosine de Petrino

V i e n a

D-nu Barbu Țăpârdea

ERATA

Jn numărul trecut strecurându-se mai multe erori de tipar în
șfavela D-lul C. C. Bacalbașa ne grăbim a rectifica:

La pag 555
« « <

■< « 556

« « 556

« - 556

* 588

rândul 3 în

«	6	«

«	8	«

«	2	■

«	3	«

•	5	*

< 38 .

loc de despărțeniele sociale se va citi: dispo-
zițiunile sociale.

«	« Și’n fine boierul e tot boier, se va citi:

Ș’în funie de teiu boierul e tot boier.

■	■ nu mai putea, se va citi nu mai puțin.

« ■ și mi separe se va citi și mi se păru.
« « le vezicjhwă^ rochițele lor, se va citi;

le vez încă cu rochițele lor

,	« cine să le fi compus oarei se va citi:

cine să le fi corupt oare 1

« t cu afecțiune se va citi cu afectațiunc.

www.digibuc.ro