ANUL I. Numărul-40 bani No. 8. Duminecă, ..£> 2VIartiii 18SO — Abonamentul: pe trei luni 4 lei, pe șease luni 8 lei.— Anunciurile: pe pagina 15 și 16 linia 50 b Scrisorile nefrancate se refurî. 1 ‘ c'- Administrația Str. Stirbey-Vodli Ko. 9. SUMARUL : Hymn — AntSiul v^nt, de toamnă — De ziua ei — Ningea, poesil — Curs de analiză critică, de A. A. Maoedonski,— Suvenire din r£sboiul franco-piusian— Studii literare: III Despre In- versiune de B. Horescu,— Prietenul meu de Const. Drăgulinescu.—Copilăria lui Vic'or Ilugo deT. Ai' Stoenescu. ■ ; 11/ - i'J ’JJ." ^ftcuț iftp jirc pe colină : Soarele ș’a înălțat, Qâjnpul^șș scaldă ’n lumină, Aerul e parfumat! Ved raze, schintei și rouă, > letale..de flori ce plouă Și lumea îmi pare nouă, Fii Doamne glorificat.! Se pare c’o legătură Este ’ntre cer și pământ! Cerul, nu este natură ? Natura, Dumnezeu sfânt? El e ’n făpturile sale Tot omu și ’l află ’n cale: De plângi, — el plânge cu jale, De cânți,— al lui e al teu cânt! www.digibuc.ro 114 LITERATORUL Pământu de ’l stăpânește Este că ’l stăpânim! Crima de-o pedepsește Este c’o pedepsim!... pin Univers se compune: Totul, la Tot’ se supune: Și iarba care se ’nclină Și astrul luminător Și vântul care suspină Și riul tînguitor! Și Stelele nenumerate Cu lumile nemesurate Și florile carii ’nfloresc Pe văile cari! rodesc! Și nu e împerat seu rege Afară dintr’astă lege! Unit, i-au zis Rațiune Făcându-’șl iluziune Alții ’n materiă ’l pun: Mulțl dupe plac il compun! Der eu care, ’l simt In mine, Der El care ’mî curge ’n vine, Creieru-ml care ’l conține Iml strigă cu toți împreună Este ori unde voieșcl: Pe buzele noastre s’adună CugețI prin el și trăeșcl In inima noastră palpită, In craniul nostru s’agită ! Este și ’n noi și ’n natură, Este și ’n orl-ce făptură! Materiă, Verb, Ideie, Stauîn trăsură de-unire Și Trinitatea se ’ncheie Cu vorba: Dumnezeire ! Al. A. Macedonski. www.digibuc.ro LITERATORUL 115 Suvenire din resboiul franco-prusian Ostenită de luptă, dormea toată armata. Singur la marginea taberil, perdut în noapte, veghiam spre paza tutulor. In depărtare, câmpia era plină de un mysterios murmur; ast-fel, indignată de a-șl găsi un obstacol, resună marea pe țerinul ce-i stă împotrivă, și trimite pământului un sgomot îngrozitor. Cu grija în inimă, cu ochiul atent, priveam spa- țiul, și pieptul mi se umplea de o sântă oroare. Ved aridicându-se o flacără tre- murândă, apoi tot pământul se roșește, se roșește tot cerul. Un sat ardea în apro- piere : dau un strigăt, trag un foc, ’ml chiem tovarășii de arme. Corturile sunt și părăsite, când sună trâmbița. Cu un pas repede, în umbra nopții, soldațil se grăbesc de a se apropia de sat. Ce priveliște de jale! Incendiul lumina aerul cu o flacără vie. In acea lumină necertă alergau sătenii: durerea le era scrisă pe obraj. Copii, mume, fecioare se văetau pe câmp. A nimicit aproape tot satul tă- ria nestăpânită a focului ce sare din loc în loc. Cu un lung sgomot, cad zidurile betrâne; holdele strânse per neridicate encă ; pere cu magasia ce-1 conținea grîul de coloarea aurului. Pere speranța anului întreg. Din beciul unde se pestrează vinul, se aridică o flacără verde, care sbuc- nește la auz. Incendiul răpește toate în repedele seă vârtej. Intunerecul nopții pare insu-șl înflăcărat. Din al noștri parte sboară se răpească focului ziduri pe jumetate derâmate, se se încerce a reda nenorociților bunurile lor. O parte pentru a stinge focul cară la apă. Satul e plin de diferite sgomote. Aci o tâneră fată cu perul despletit, frumoasă de și galbenă de teroare, chiamă pe al sel frați, chiamă pe a sa mumă. împingând un oblon care abia ține de fereastră, o betrână gârbovită ne strigă țipând cu vocea sa tremurândă de betrânețe și de spaimă că flăcările i-au și coprins casa, că drumu i este tăiat. Un soldat o răpește flăcărilor: căsuța eî în curând e numai jar; a remas biata femee săracă la betrânețe, dor ea rîde că a scăpat de moarte. Focul merge iute ; soldațil se grăbesc de a lupta în con- tra reulul, pe când căpitanul nostru cercetează care a fost causa atâtor nenoro- ciri. Atunci betrânul preot, care de ațâți ani învață pe săteni legea Domnului, și care în geuuchl, cu bracele încrucișate, se ruga la Dumnezeu pe când satul întreg era muncit de groază, — în tăcerea obștii, vorbi ast-fel: „Nu din întâmplare, prieteni, ne-a ajuns astă nenorocire, nu din mânia cerească s’au grămădit atâtea ruine. Cruțjil noștri dușmani ne-au nenorocit singuri: ast-fel știu el se facă resboiu ! Țeranil dormeau, neavâud grijă de inimicu: ve știatl în apropiere. De o dată, pe când singur în noaptea tăcută adresam Mântuitorului ruga mea obicinuită, prin întuneric, o voce aspră se au£i, ș’apol un lung hurrah! umplu aerul. Remăsel uimit și începui a tremura: recunoscui strigătul dușmanilor. I aud prin ulițioarele satului, pe când toți tremură și se închid în casă, găsind acum că e prea depăr- tată tabăra francesâ. Barbarul învingetor ne poruncește se ne părăsim casele. Ce-a www.digibuc.ro 116 LITERATORUL urmat’o știți * Căpitanul era roșiu de mânie; vocea i tremura când dise : „Voinici dușmanii! pe cel desarmațl i atacă, și fug de noi! Dar ne jurăm, părinte, că mâine ve vom resbuna pe toți. Nu-I așa copil?" I respunse un lung vuet de resbunare și de speranță. B. Florescu. (11, 9 și 6 silabe) ErI a suflat ântâiul vânt de toamnă Ș’a doborit pălitele fol, ErI a suflat, iar recea lui suflare S’a resimțit și ’n noi! Cădeau mereu c’un lung freamăt de jale Și deșceptau din arbori căzend, Ecoul lung al presimțirel negre Ce-am adormit cântând! Frumoasa mea, se ne-așezăm subt arbori Ca se privim la cer ame..duol Și Dumnezeu ne va facc-o coroană De vestejite fol! Al. A. Macedonski. 20 Oct. STUDII LITERARE in Despre inversiune Copii care nu știu ce este a seri ’șl inchipuesc că orl-ce frasă este literară, că orl-ce proposițiune conține un subiect, un verb și câte-va complimente complectate cu adjective presărate pe ici pe colea, constitue un titlu literar. EI nu-șl inchi- puesc că nu poate seri cine-va dupe placul sett; el nu știu că fie-care limbă are geniul sett ; el nu știu că fie-care secol are modul seu de a se esprima. EI nu și-au dat osteneala vre o dată de a cerceta pentru ce A. nu scrie ca B. nici B, ca X. Vom căuta azi a-Y face se simță oare-șl care adeverurl, de care nici habar www.digibuc.ro LITERATORUL 117 n’au. Azi vom cerceta pentru ce inversiunea e mal rară în limbele moderne de cât în cele antice. Inversiunea este înlesnirea dată unul scriitor de obiceiurile unei limbi de a nu tot pestra în dispoziția vorbelor unei frase ordina riguroasă a logicei grama- ticale. In scrisoarea sa către Academie, Fenelon zice de limba francesă : , Se vede in tot-d’auna pășind ântâiu un nominatif subiect care duce ca de mână un adjectiv; un verb vine apoi în urmă, urmat de un adverb, care nu suferă nici o vorbă între ele, și ca regim urmează pe loc un acusativ, care nu-șl poate schimba lo- cul." De și limba română permite mal mult inversiunea de cât cea francesă, și pentru dânsa remâne adeverat că inversiunea nu este o regulă generală ca în la- tinește. Rațiunea acestui fapt trebue căutată in insă-șl natura limbelor moderne. S’au împărțit une-orl limbele în limbi analytice și limbi synthetice. Cele antice sunt synthetice, pe când cele moderne sunt analytice. Pentru a ne da seamă de natura diferită a fie-cărel limbi, trebue se înțelegem ce însemnează, aplicate la limbi, aceste vorbe: analytică și synthetică. O cunoștință chiar superficială a limbelor antice arată că tendința lor este de a se servi, pentru a esprima o idee, de cât se poate mal pnține vorbe. Din contra nu s? sfiesc limbele analytice de a se servi de un mare numer de vorbe, împărțind printr’un fel de analysă intre mal mulți termeni rolul ce îndeplinesce foarte bine un singur termen în limba grâcă și în cea latină. Din această diferință între natura limbelor antice și a celor moderne decurge ca o consecință necesară acest fapt că limbele antice exprimă diferință cașurilor prin terminațiunl diverse, pe când cele moderne exprimă aceiași diferință fie prin prepozițiunl, fie prin juxtapozițiune. Ast-fel in limba francesă, prepozițiunea de indică genitivul, și propozițiunea â dativul, pe când juxtapozițiunea singură indică nominativul și acusativul. Se adăugăm că genitivul trebue se urmeze pe loc vorba de care depinde. In limba română întâlnim fapte curioase: ântâiu, un substantif, înainte chiar de adăogirea articolului, are doue forme una pentru cașul direct, alta pentru cașul indirect. Ast-fel roșă și rose, virtute și virtuți. Avem obiceiul când un substantif este însoțit de un adjectiv sâu de mal multe, de a nu pune articolul de cât Ia cea d’ântâiu vorbă exprimată, punând forma simplă nearticulată la vorba care vine a doua, și punem, dupe trebuință, forma cașului direct sâu a celui indirect; ast-fel zicem : frumusețea acestei rose, nu acestei roșă. Decli- națiunea se face prin articol, și avem ast-fel o pseudo-declinare, o declinare prin articole, nu prin flexiunele chiar ale vorbii ca în latinește și în grecește. Și cu toate astea ne servim de preposițiunl. Ne servim ântâiu, lucru curios, dar na- tural, de o preposițiune pentru acusativ, de pe. Causa este că vrem a-1 distin- ge de nominativul subiect. Dar nu tot-d’auna ne servim de pe spre a indica acusativul; și în unele cașuri juxtaposițiunea este suficientă. Ne mal servim de preposițiune când nu ne putem servi de articol pentru cașurile indirecte: a ve* zut Parisul, cas direct; merge la Paris; cas indirect. Frumusețea aurului; un vas de aur; ambele cașuri indirecte. Nu avem aci a precisa în ce cas se pune sâu nu www.digibuc.ro 118 LITERATORUL preposițiunea, fie la acusativ, fie la cașurile indirecte. Asta e treaba gramaticului; noi constatăm numai punctele cari ne sunt utile. Adăogăm că juxtaposițiunea și locul vorbei în frasă indică singure une ori rolul substantivelor în frasă: Florica a muls vaca. In fine putem se depărtăm adjectivul de substantiv prin usul pronumelor ce], cea, ăl, a, al, a. Așa dar limba română sub această privință participă și de natura limbelor antice și de natura limbelor moderne. Substantivul în grecește și în latinește poartă într’adever in el însu-șl proba cașului seO; ori care ar fi locul ce i se va da în frasă, spiritul isbit de termi- nația substantivului, recunoasce pe loc rolul lui și adeveratul lui loc în proposi- țiune. Nu este tot așa în limbele moderne și mal ales în limba francesă, în care substantivele ne fiind legate cu cele-l-alte vorbe din frasă de cât prin preposițil s6ti printr’o simplă juxtaposițiune, cată se conserve ordinea ce le este dată de a- nalyza logică, fără care nu s’ar mal putea înțelege frasa. Inversiunea n’ar putea dar fi permisă de cât în cașurile relativ foarte rare în care nu va putea presinta frasi nici o obscuritate, și chiar atunci nu va fi tot-dauna îngăduită de spiritul atât de logic al națiunelor moderne. Systemul complicat al limbel române nu per- mite nici el inversiunea mal ales în proză, în gradul în care o vedem în limbele antice. Se adăogăm că această dificultate chiar este causă că inversiunea bine mânuită devine o adeverată frumusețe. O altă deosebire între limbele analytice și cele syntetice constă în înlesnirea pentru aceste, imposibilitatea adesea absolută pentru cele-l-alte de a forma vorbe compuse. Acolo unde Francesul e silit de a pune doue, trei vorbe, Latinul nu pune de cât una. Frasa de o parte era mal repede, de altă parte inversiunea pu- tea se fie întrebuințată. Dar nu numai în elementele frasel, în vorbe, apare marea deosebire între limbele antice și cele moderne, ci mal ales în obiceiurile de spirit ce presupune modul de a se exprima al celor antici și al celor moderni. Aceste obiceiuri ne par în adever se fi fost diferite Secretul frasel latine este de a pune în lumină idea principală care, formând proposiția principală, va fi centrul împrejurul cărui-a se vor grupa, în frase incidente, t6te ideile care pot servi a limpezi ideia princi- pală, a-i da adeverata el culoare. Tot ast-fel într’un tablou umbrele serv a face se reiasă punctul principal. Artiști înainte de toate, Latinii și Grecii vroiau ca o frasă „se strălucească prin propria el frumusețe®. Făceau din frasă o adeverată synthesă. Modernii din contra, și prin aceasta mal ales merită limbele noastre nu- mele de analytice, împart gândirea, o deduc logic, o cerceteasă, o străbat, o întorc și reîntorc, și fac să iasă dintr’ânsa tot ce ea poate coprinde. Frasa latină se poate asemena cu un cerc bine închis; frasa francesă cu un arbore cu multe ră* muri. De aci acea admirabilă precisiune a limbel francese; de aci și obligațiunea de a goni din frasă inversiunea, care poate se-I dea ore-care frumusețe, dar care poate și mal des se o facă obscură. Dar inversiunea e mal lesne în limba româ- www.digibuc.ro LITERATORUL 119 nă, din causa formelor gramaticale ce am spus mal sus. Grație lui al, spr. esemplu putem pune genetivul înaintea numelui de care depinde; Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. Ne mulțumim cu acest esemplu, putând lesne găsi orl-cine esemple pentru cele-l-alte cașuri. Dar și în românește inversiunea are hotarele sâle. Ea nu tre- bue se fie silită; ea nu trebue se producă greutate în înțeles, obscuritate, nici amphibologie, adică se presinte doue înțelesuri. De câte ori inversiunea vine se răpească stilului precisiunea sa, ea trebue sacrificată, orl-ce pretinsă frumusețe ar produce. Cea ce înlesnește mult inversiunea în‘ limba noastră este âncă obiceiul ce au Românii de a pune în capul proposițiunel vorba ce exprimă ideia pe care vreau a insista. Ast-fel, fiind că noi nu ne servim atât cât Francesit de pronume îna- intea verbului, traducem prin a făcut asta proposițiunea francesă: iZ 1’a fait Când zicem: el a făcut asta, este precum am zice: el și nu altul. Francesul, nea- vând inversiunea, trebue se recurgă la gallicismul c’est... que; c’est... qui. Va zice: c’est lui qui Va fait. E de observat că in traducere acest gallicism se va traduce sâu numai prin punerea în capul frasel a vorbei dintre c’est și que, sân prin verbul este, seu prin eu insu-mi, tu insu-ți, etc., s6u printr’un adverb: toc- mai, numai, chiar, etc. 1) B. Florescu. Curs de analiză Critică POEMA LEVJknSTTE SI CJK.EJL'V'R-VTA. (Urmare). Descripțiunea urmează în modul următor: „Pe subt negrele arcade mii de candele ușoare Imitând floarea de nufăr dau lumini schinteietoarp Ale căror slabe raze lin să pierd în neagra noapte Cum s? pierd în dapărtare năbușite, tainici șoapte.0 Aceste versuri tind se complecteze descripțiunea, dâr sunt inferioare și din multe puncte de vedere defectuoase. In versul I, mu e pus ca umplutură. Versul al H-lea, prin comparaJiunea formei candelilor cu floarea de nufăr, este bine reușit. Calificativul de schinte- ietoare e de asemenea la locul lui. Din nenorocire, în versul al HI-lea, dupe ce se zice mal ântâiiî că: mu de candeli dau lumini schinteietoare, se pune: ale că- 1) IIPOS TON THAEFPAq>ON : Direcțiunea ziarului «Telegrafului» este rugată a nu mal per- mit» traducătorilor »6I de romanțe de a sori trase ca: Aceatia este el care a /Ucu». www.digibuc.ro 120 LITERATORUL ror slabe raze. Adeverătă galimatiă pentru carii vom fi severi. In adever: Ori Candelile dau lumini schinteietoare și atunci nu se mal poate zice: ale căror slabe raze; ori candelile împrăștie numai raze slabe și atunci nu pot se dea lumini schinteietoare! Din această dilemă nu se poate ieși și poetul trebuia se ’șt caute tot efectul ce voia se obține, într’o combinațiune logică, iar nu se se puie într’o asemenea contradicțiune imediată și flagrantă. De avea trebuință de silabe pentru cai £e iasă la numer versul, afle, -7- ceia ce șciă căci a făcut’o însăși în poema ce analizăm, — că un vers poate se deviă tot atât de armonios că cel egal în silabe, fără se întrunească ânse, aceleași condițiunl. Nu este permis pentru îm- plinirea numerulul hilabeldrtA'fprO'cedh âst-tfert1. Versul muschioapătă .prin lipsa a doue sâu trei silabe ci prin readâ^sa constmcthiney .prin, lip?*- inversiune,*" de- cazuri, de intonare justă a cuvintelor .ș0:a&, ctt 'un