M ANUL 1.-1 Numerul 40 bani No. 6. I Hiasiinecâ, I^eljunariu IS^O Abonamentul: pe trei luni i lei, pe.șeose luni 8 lei.— Anunciurile: pe pagina 45 și 46 linia 30 b Scrisorile nefrancate se refusă. Administrația Str. Stlrbey-Vodă No. 9. SUMARUL: Speranța mea, poesie, — Curs de analiză critică, — Arta versurilor de A. A. Mace- donsty, — Frunte găsite prin volume din Rienzi, — Sgârcitul de B. Florescu, — Copilăria lui Victor llugo de C- M. Stoenescu. peranța mea e ’n Dumnezeu : Speranța mea Și traiul amărît și greu îmi vă'’ndulci .sau va scurta? Vrăjmașii mei sunt mulți la numer} Mulți ca nesipul mării Și grea povară port pe umer Povara disperării ! Der când gândesc ce-au suferit Atâția pe păment, Me ’ntreb cu dor nemărginit: Pe lângă ei, ce sunt ? Isus Christos e pus pe cruce Și adepat cu fiere. Der el din lume de se duce Benașce ’n înviere! Al. J.. Macedouski. www.digibuc.ro 82 LITERATORUL FwwiJ® gtisâte jpA wtaaat Eram la țară. Iarna acolo și-o petrece cine-^a, în cea mal mare parte, vânând saă citind. Dădusem peste o bibliotecă în care puteam găsi tot felul de cărți. Ea făcea ore cum parte din moșie. Fie-care proprietar din tată în fiu, lăsase în acestă bibliotecă câte o urmă literară, după care un curios putea observa gustul citito- rului și gradul de cultură a timpului. Era un fel de tărâm literar a cărui basă o forma un strat compus din Arghir cel frumos, Ghenoveva de Brabant, Halimaua și o nenumărată mulțime de scripte grecești. Mijlocul coprindea un imens asortiment de tra- ducțiunl, care mal de care mal schildde și mal pocite; romane, neavând nici cel puțin meritul de a moraliza; poeme, traduse în- tr’o limbă care numai Românească nu putea fi; zodiace, calendare ș al. In al treilea strat numai, pe ici pe colo, începe a se zări câte o urmă de gust, câte o scântee de frumusețe originală. Să traduce Speronare din Dumas; se ivesc în Curieru mal ântâiii, poeme, apoi poezii și poezidre. Atunci încep Negruți, Alexandri și Bolintineanu a cânta. După dânșii apar, ca din niște tăciuni pe jumătats stinși, câ e-va dulci lumine, »âte-va scântei efemere, care mor înainte de a se naște. Aparițiunea lui Sihleanu, lui Scheletti, lui Depărățianu, lui Niculeanu, or cât de scurtă a fost, a lăsat în țâra ndstră frumdse suveuirl. Aă trecut întocmai ca niște line vân- turi parfumate, dar au lăsat ca și dânsele echoul frumdselor lor melodii. Da, melodii, câcl poezia lui Sihleanu era o adevărată,mu- zică. — In al patrulea rând începe literatura, pe care o putem numi, în raport cu scurtul timp al ivirii sale, actuală. Răsfoind prin acest al patrulea strat al tărâmului nostru li- terar, am dat de reviste, de columne — nu colone — de albine și, până în sfârșit, de convorbiri. Ia& un volum din aceste din urmă și’l deschid. Pagina era 314. In fruntea paginel sta scris: Călin —Aforisme. O mică parentesă. — Voind a face dre-carl cercetări asupra p.oducțiunilor d-lul Enainescu, ne propunem a considera fie-care bucată în parte, luată, decă e poemă, ca idee, ca plan, ca versi- ficație ; decă e poezie ușdra, ca gingășie în închipuire, ca efect și de e permis cuvântul, ca sculptură în vers. Nu prejudecăm nimic Nu țiuem ca d-nu Eminescu să fie nici Theophil Gautier în cea ce privește la ciselure, nici Victor Hugo în cât privește efectu nici Lamartine ca spiritualist, nici Baudelaireca materialist, nimeni www.digjbuc.ro Literatorul 83 Voim ca d-nu Eminescu sS fie d-nu Eminescu, admirând natura țârei lui, visând vecinie la păianjinil sfii, la motani, la șdrecl, la lumea sa de insecte ^ trăind în or-eare secol i-ar plăcea; cre^ân- du-se Ruben saă Dionfs; fiind împSratu tutulor gusganilor, cu skiptrul s&ii, cu jilțurile sale, cu stelele sale, cu visurile sale, în sfârșit, cu eul sSti aparte, nețiind socoteală de nimeni și spunând orl-ce i-ar veni prin cap, fără să’șl formeze o șcdlă, un drum. Numai, să spue totul bine, frumos și să caute a fi înțeles. Eată cum trebue să luăm pe d-nu Eminescu și cum trebue să’l căutăm. Să vedem. Era vorba despre Sburătoru. îmi aduc aminte că mal citisem âncă-o dată povestea lui Că- lin. Acurji, dând de acele-așl versuri, recitesc următdrele t El s’așeză lângă dânsa, fruntea el o netezește Drept în creștet o sărută !... Curat parcă i-ar fi turnat o cofă cu apă rece în cap. Cum dracu ’șl pdte închipui cine-va că ținând la piept o femeeatâtde frumdsă ca amanta lui Călin, cu niște ochi a‘ât de galeși, cu o gură atât de rumenă, atât de zâmbitdre..., să’l vie chef s’o sărute drept în creștet. Or cât de escentric ar fi gustul cuiva, or cât de vagabondă i-ar fi imaginația, ast-fel de dușuri nu sunt permise nici chiar metafisiculul d-nu Eminescu. — S’o sărute în creștet !... Puțin decă mal scobora spre părțile dorsale, te pomeneai căi ve- nea gust s’o sărute în ceafă... Prins în mreaja curiositățil, iau de la început povestea Sbu- rătorulul și-o citesc. Ascultați m6 rog: Atunci intră în colibă și pe capătu-nnel lăițY Lumina cu mucul negru într’un hîrb un roș opaiț. Lăsând la o parte că eliziunea din emistihul al Il-a al versului ântâiu e nepermisă — căci, pentru ca cititorul să pdtă ține rytmu versului, trebue saă să se repeadă, grămădind mal multe silabe la un loc, saiî să pronunțe capătunei, eliziune care, o repetăm, e ne- permisă în limba Română, — lăsând la o parte rima lui laiți cu opaiț și a lui isteț cu păreți, deca vom lua cuvintele prin care au- torul îșl traduce gândirea, vom găsi o prea mare străduință din parte’l spre a scote la lumină cuvinte care ar trebui cu totul lăsate la o parte în stilul poetic. Ast-fel în versul: Hârîită, nodorJsă stă în colb râșnița veche... www.digjbuc.ro 84 liieraiorll Vorbele de la început, pe lângă că sunt echivoce, sunt încă cu totul lipsite de eleganță și produc în vers efectul unei ade- vărate rîșnițl împiedicate. — Curidsele și repetatele idei ale d-lul Eminescu, sorbite cu aviditate de pana sa, sunt exprimate în prea multe cuvinte. Cititorului nu’I rămâne nici o dată acea dulce im- presie care ’l face să cugete, chiar după ce a întors fila, la cea ce’l spunea poetu. Și acesta tocmai fiind că nu i se tăinuește ni- mic. Când un autor nu pdte să facă pe cititor să simță ceea ce a simțit el scriind, în zadar lucrează. Or cine a citit vechile poezii ale d-lul Eminescu, ca Strigoii, Epigonii ș-al, a observat, fără îndoială, repetate aceleași idei bol- nave prin aceleași cuvinte pocite. —La d-sa vatra’I sură, zarea ’l sură, acoperemintele ’s sure și te-’I pomeni într’o bună dimineață . că’l apare o iubită cu ochii suri. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-ati c’un cărbune copilașul cel isteț Purceluș cu coada sfrjdel și cu bețe ’n loc de labă Cum mal bine i se șede unul purceluș de tieabă. Să pdte să aibă cine-va atât de puțină delicatețe în închipuiri, în cât să se gâmlescă cu drag la cdd i încârlionțată a unul puri celuș, căruia mal bice i se șede cu bețe în loc de labă 1 —Aici po- eticul copil al imaginației d-le Eminescu e, pe lângă tdte cele alte, înfățișat și printr’o espresie pasivă!...— — Răsfoind volumele, iată ce frunte mal găsim: „Ear te-al cufundat în stele Și în nori și în ceruri nalte? De nu mS-al uita în căite Sufletul viețel mele. „Decă-ai fi tăcut în căite !“ „De mi-I da o sărutare Nime ’n lume n’a să știe Căci va fi sub pălărie — Ș’apol cine treabă are! Să înțelege. Și mal ales decă pălăria o fi caiu bleojdită, nici nu ’l plouă. De este adevărat ■— după cum a (Jis însu’șl d. Majorescu — că cuvintele frumdse formeză în poezie semnul celor aleși, d-nu Eminescu nu va putea nici o dată să fie din numărul acestora.— In acăstă privință vom avea âncă ce-va de țlis. Convorbirilor literare datorește limba Românescă, fără contes- www.digibuc.ro LITERATORUL 85 tare, curățirea a o mulțime de cuvinte venetice. In primele tim- puri, când gazeta literară avea să se lupte cu curentul latiniști- lor și al pedanților, toți scriitorii stau ca niște grădinari la pândă având, în loc de condeiu, foarfeci. El tăiau și smulgeau tot ce se altoia și se sădea străin. Ast-fel urmând, grădina ar fi rămas pus- tie. Trebuia, natural, să sădească și dânșii. Aii plecat atunci toți în tdte părțile după altoae și butași. La întoarcere însă, mulțl aii adus uscături cari nu s’aă prins și nu se vor prinde îngrădina cea curățită. Din neamu grădinarilor nenorociți face parte șid. Eminescu. Acâstă școlă, care atunci sar fi putut numi școala direcțiunei extreme, era născută diptr’o jeacțiune naturală. Astă-zl însă, când t<5tă lu- mea s’a convins că scribilenția cu macarone nu pote fi Românească, pentru ce nu se Iasă la o parte cuvintele cele pocite, ideele cele extreme și neînțelese? Pentru ce acâstă înclinare către metafisi- cismul cel mal absurd, cel mal încăpățînat ? Mal în 16te poeziele sale d. Eminescu trebue să se slujâsca de note pentru ca sS ex- plice cititorilor cea ce vrea să (jlică. Astă-zl, la convorbiri liferare chiar, este o altă șcdlă, pe care am putea-o numi — în'opoziție cu cea d’ântâiu — școala bunului gust, cățeia aparțin d-nil Șerbănescu, ’Olănescu, d-na Veronica'Micle ș-al.— De ce d-nu Eminescu nu urmează acâstă șcdlă? Vrea să formeze sțngur o altă a parte ? Ne îndoim dâcă o să mal aibă un alt -adept de cât pe d. Lazu care scria, mal acum câțl-va ani: Auzi dragă printre arburi crivăț urlă, crivăț plânge Ca nici buhne satt ca bietul fără 'pâne și însetat; Vânturi rele mă ’nconjoară, ele’n brațe mă vor strânge Și cântând prohodul jalnic mă vof pune ’n negrul pat. Din când în când-se observă la d. Eminescu câte o gândire frumoasă. Ast-fel, în timpurile din urmă, găsim despărțirea c.are ar fi o bucată bine reușită deacă n’ar avea curiositățl ca acestea : Cu fața spre părete mă lasă prin străini Să ’nghețe sub ploape a ochilor lumini. Eată și o cugetare : La ce simțirea" crudă a stinsului pproc Să nu se stingă-asemenl, ci ’n vecAsă stea pe loc? Tot alte unde-I sună aceluiaș părăfi; La ce statornicia părerilor de răO, Când prin acâstă lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre și umbra unul vis? Cele douâ versuri din urmă, de și sunt prea diafane,- sunt frumdse. Dar iarăși 1... Bucății aceștia îl trebue notă spre a fi înțelâsă«n www.digitNic.ro 86 ItTERATOBtL Cât despre sonetul acesta: Afară ’l toamnă, frunză ’mprăștiată Ear vântul svârle ’n geamuri grele picuri; Ci tu citești scrisori din roase plicuri Și într’un cias gândești la viața toată. Pierzăndu’țl timpul teii cu dulci nimicuri N’al vrea ca nime'n ușa ta să bată; Dar și mal bine-T, când afară-I sloată, Să stal visând la foc, de somn să picuri. Și eli ast-fel mă uit din jeț pe gânduri, Visez ia basmul vechiu al Zinel Dochil, In prejuru’ml ceața crește rânduri rânduri, De-o dată and foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri.... Ear mâni subțiri și reci mi-acoper ochii. — Nu știm ce să mal (jlicem! Ba știm; dar prea sunt sloată picurile CU jețurile și Ceața care crește prin casă rândur l-rânduri, ca sH mal supărăm pe d. Eminescu... Eienzi, Curs de analiză Critică POEMA EE’V.AJSrTE SI CALAVRYTA (A vedea numerul trecut) Din acest moment intrăm în fondul poemei. Mulțumirea noastră va fi și de aci tnainte de a ne ridica de-asupra cercului pretinșilor critici carii ne cunoscând nici o regulă a frumosului în artă, se încearcă zadarnic se-’șl acopere ne-șciința printr’un adeverat potop de limbuțiă... Amicul nostru Zamfirescu va fi cu atât mal profitat, și publicul citind această analyză, va începe -se judece și mal deplin între critica adeverată și detracțiune. In adever, dupe aprețiarea noastră, nu o fiertură presărată în cinci sâu șease coloane ale unul ziar oare-care pot se stabilească sâu se zdrobească reputațiunî carii au în sprijinul lor un trecut de scrieri literare, de oare-ce, găsim că chiar pentru Zamfirescu, «are acum apare, este trebuință se ’l sacrificăm un loc Însemnat din mal multe numere ale Literatorului, www.digibuc.ro LITERATORUL 87 Suntem siguri fense, că cititorii se vor simți fericiți de a resfoi cu de amă- nuntul poema sa. O deschidem dar, imediat la versurile la carii am remas. De la Zante care ’șl scaldă portocalii sfii în mare împrejur, cât vede ochiul în nemărginita zare, N’a purtat vr’o dată valul p’al s6îî braț legănător, Lopătar mai fără grijă, mal frumos de căt Levante De la Zante. Mal ântâiu este de observat în aceste versuri cât de bine ni se înfăcișează aici tabloul mării prin expresiunea: nemărginita mare. Autorul cundsce deplin va- loarea cuvintelor și acesta e un mare merit în timpul de față când se pune atât de puțină valoare pe cuvinte! A zice pe urmă că valul este un braț legănător, este de asemenea o figură foarte poetică și exprimă toată molatica ondulațiune a mă- rii. Se vedem ânse, cum ocolesce autorul, primejdioasa stâncă de a descri și In- troduce pe eroul poemei sale?... Iml aduc aminte că atuncea când făcusem abia primii pași în arena literară, aveam un prieten mult mal in vârstă de cât mine și jnult mal luminat. Reposatul critic Laerțiu (Al Lăzărescu), a cărui citațiune ’mî va atrage poate nuol vrăjmași de oare-ce a pus pe mulțl la locul lor, era un om d? o înaltă inteligență, și, mal ales asupra poeziei, -era bun judecător. Iml da e- legiuri de multe ori, e adeverat, dar și de câte ori hu m’a criticat și câte scri- eri nu mi le-a redus la ne-publicare ! Ast-fel, îmi aduc aminte că 'între altele ÎI citii într’o zi o lungă poemă și când sosii la introducerea eroilor pe cari îl des- cria m cu multă amerunțeală, me opri și ’mî zise: —« Ca și alții te sfărâmi de această stâncă! AI făcut o lucrare de ciasorni- căriă. Ea poate se fie foarte artistică dar nu ți-o voia trece! Asupra momentului, fuseia superat firesce; și superarea mea ținu vre o doul ani, pâne la moartea criticului, când, chiar atunci și subt influența aceleiași su- părări nu me putui opri de a improviza următoarea epigramă, pe care o trans- criu aci, lămurind că Laerțiu era și avocat: Era s6-'l plâng câcl îl iubeam;... I-am fost amic și mi! credeam;.. Dar când sS’l plâng... am cugetat Ca mal murit un avocat I Avocat sau nu, el era un critic bun și e de prisos a mărturisi că am re- cunoscut deplina valoare a cuvintelor sale. Astă-zl în adever, nu găsesc nimic mat fastidios de cât de a lua prin descriere pe eroii unei poeme, de la cap și pâne la picioare. Abia, cu chiti cu vai, îți mal poți permite se strecori pe ici pe co- lea faimoasele sprîncene arcate pe carii de secol! le jugrăvesc poeții sau ro- manțieril. pe frunți late și,cugetătoare. Iu cât despre oichî, — albaștrii sau ne- — se mă creadă autorii noștril, că nu mal fac parale J www.digibuc.ro 88 LITERATORUL Zamfirescu a înțeles atât de bine tot ce expuseitt aci, în cât îșl descrie fn perfec- țiune pe eroul poemei sale, pe Levante, fără ajutorul tutulor acestor chichițe, ci numai într’un singur vers, — și anume acesta din strofa mal sus citată* Lopătar mal fără grijă, mal frumos de cât Levante „De la Zantel* Când zice cine-va că valul mărn n’a purtat nici-o dată p’al seu braț Ze- gănetor, lopătar mal fără grijă, mai frumos de căt Levante de la Zwnte, mal are oare nevoie se ne spuie fața ochilor set, dacă era alb sau ars de soare, dacă avea sprâncene arcate s6u nu? Și apoiil când se zice despre cine-va di e frumos mal este trebuință a se enumera și calitățile ce constituiesc această frumusețe când ânsășl frumusețea nu e de cât convențională și la bunul plac* al fie-căruia? Ast-fel, dupe cum zicea amicul și colegul meu Bonifaciu Florescu, într’un articol, idealul frumuseții pentru un Indian este un Indian. Cu alte cuvinte, Europeanul cel mal frumos, este, pentru un Indian, omul cel mal urît și vice-versa. Acuma, se înțelege că în cea ce priveșce enumerarea calităților frumof«lul nu punem o regulă generală și permis este orf-cărul om de adeverat talent a uza într’alt-fel fără se i se poată face o crimă pentru aceasta, fie-care avându-’șf ge- nul seil și prin urmare meritul sefl. Ast-fel, cine a putut fi îh Franța mal amă- nunțit și tot într’o vreme mal sculptural ca Theophile Gauthier? Cinei T pohte Anse face o vină dintr’acAsta ?.. Poeziile sale sunt ca nisce cizelurl pe argint ale lui Bevenuto Celini, care, era giuvaergiu înainte de a deveni sculptor. Urmând cu citațiunea versurilor lui Zamfirescu, găsim pe următoarele: Către seară când el cântă, glasul lui tremurător Jfănă somnul în spre crângul de tufanl de iasomiă Unde mii de păsărele stau s’adormă printre flori; Ne oprim la acest punct și virgulă. Ne place glasul lui tremurător, dAr nli ne place mână somnul in spre crângul... Se lăsăm că mână e o expresiune impropriă ast-fel precum e întrebuințată, se lăsăm că ea ne reamintesce mal mult tablouri de ale agriculturii, de căt ne deșteaptă sentimente poetice în raport cu subiectul, dâr apoi, nu ’I se pare d-lul Zamfirescu versul seu cam obscur ? Dacă în loc de a zice: glasul lui tremurător, ar fi zis : glasul lui cel monoton, am fi înțeles poate, că putea se facă se adoarmă prin el, păsărelele ascunse prin crângul de iasomiă... « In afară de aceste observațiunl, vom mal nota că, paserile trecute în di- minutiv, nu sunt de natură se adaoge aici la grația versului. Vom mal zice că pentru un stil ales ca cel ce întrebuințează în poema sa, a pune : „Unde mu de păsărele stau s’adoarmă printre flori* este a face doue umplu- turi într’un singur vers, cine nu vede în adever că mii nu este pus de cât pen- tru a susține mesura emistihului ântAid. Am trece de sigur peste miile de păsă- rele dacă nu ar fi devenit atât de vulgar a se zice: mii de paseri,* mii de fiu- țurif mu de fiori, mu de grațu și așa mal încolo. Asemenea umpluturi pot se www.digibuc.ro LITERATORUL 89 fiă admise ca nu tocmai criminale, dâr ele, duc într’un mod ne-simțit la alte umpluturi mal grave ca de exemplu: Din val in val, din mal în mal, din deal in vale, din vale in deal, din frunză in frunză, sâu din creacă in creacă. A doua umplutură, din acelaș vers și din acelaș emistih, este diminutizarea paserilor, transformarea lor fără altă necesitate de cât mesura versului, în păsărele. Pentru a termina cu aceste trei versuri, nu putem scăpa din vedere disgra- țiozitatea desevîrșită a lui: in spre, din versul citat: „Mână somnul în spre crângul de tufanl de iasomiă.“ I le spunem toate aceste d-lul Zamfirescu tocmai pentru ca se nu creadă că l’am lăudat și ’I vom lăuda fără tem ei îl. Tot atât de întemeiate sunt și laudele, și observațiunile noastre. D-sa a scris o poemă de patru pagine și nouă ne va trebui aproape trel-zecl ca se punem în evidență tot ce e bun și tot ce e reu- Suntem mulțumiți ânse prin convincțiunea ce avem că aducem un serviciu poeti- cei Române. Din citirea acestei analyze, publicul îșl va forma o mal sigură jude- cată-literară și se va înveța ]a rându’I se analyzeze. Pentru mediocrități, ea va fi capul Meduzei; pentru scriitorii de talent, oglinda greșelilor de evitat. Se nu strige niminl că suntem pedanțl 1 Scriem pur și simplu o lecțiune a cărei necesi- tate era simțită, și, .ori-cine munceșce de doul-spre-zece ani în aceiași ramură are dreptul se profeseze. Se lăsăm ânse pe Zamfirescu se continue și se ’I descrețim puțin fruntea: Iar pe grecele frumoase când rîzând el le îmbie Să privească cum în unde moare-o rază aurie Ce voios să furișează printre lungi gene de nori, Ele vin la țărmul mării, cum albinele ușoare Vin din stupi să se îmbete pe un sîn deșchis de floare... Cât de bine și de poetic este zis : moare-o rază auriă! A zice despre o rază a soarelui apunând, că moare în undele mării, este o trăsură de maestru ! A mal zice că această rază se furișează foioasă printre lungi gene de' nori, este de asemenea tot ce poate fi mal 'culminant. Voioasă, se poate zice, în adever, unei raze de^soare care pe când discu din care scapă se duce dupe dealuri, ea se furișează printre lungi gene de nori spre a veni se moară în undele albastre ale mării! In special luat, acest vers,v e plin de poeziă : Furișează exprimă foarte ne- merit modul cum îșl face loc raza aurie; lungi gene de nori, este admirabil și are meritul de a nu se mal fi zis, cel puțin în Românesce, afară Sumai, de nu se va găsi cine-va care se susțiă contrariul, așa cum s’a întâmplat Ecourilor mele contestându-mi-se introducerea unul asemenea gen de versificațiune în Româneșce pentru cuvântul că Alexandri a scris în Cucoana Chirița: „Chirițâie amoroasă „Roasă 1 Și ca un balon umflată Lată! Risum teneatîsl... Al. A. Afaeedonshi. QTa urma) www.digibuc.ro 90 LITERATORUL ARTA VERSURILOR n. Reipre Rimele în i în a și în u. Rimă, se numesce un cuvânt ale cărui litere finale sunt asemănate în accen- tuare cu acele de la cuvântul cu care se împerechiază. S’a permis de Heliade și de alții, snbt pretext că intonația ajunge, a nu se pretinde cuvintelor terminate în a în i s6tt în u, doue litere finale asemănate. Dâr dacă poeții cel mari greșesc, noi nu trebuie se’I imităm tocmai in aceste greșeli. Vom stabili der că este cu desevârșire ne-armonios a se rima cânta cu vena. Limba nâstră este destul de bogată Nu avem trebuință se producem asemenea distonuri. Cânta nu rimează de cât cu avent și altele asemănate; Vena cu în- gâna și așa mal încolo. De asemenea tot atât de ne armonios este a rima pe înveli cu jertfi țn loc de a rima pe jertfi cu fi și pe înveli cu jeli cu înveseli, oțeli etc. O dată pentru tot d’auna: s6tl devenim severi în versificațiunea rimată, sâu, dacă ne superă rima, dacă nu suntem îndestul de dibaci a o mânui, daca e vorba ca ea se deviă stăpâna noastră, iar nu noi se’I poruncim el, s’o azvârlim ca pe o netrebnică și se ne apucăm se scrim versuri albe. Menținem dâr că e mal bine se nu ne apucăm se facem versuri, dacă nu avem pentru versificațiă, urechiă muzicală, și, pentru coprins, inimă. Rimele în i, a și u, fiind ânse subiectul nostru principal, întrebăm dacă pote se fie armoniosă chiar rimarea lui cugeta cu cânta? Eil unul, n’așitt voi se se admită de cât la extremă nevoie, nici chiar rimarea lui dori cu muri, necum ri- marea lui cugeta cu cânta ori cu forfeca. Nouă, pentru ca se socotim armonia deplină, ne trebueșce la orl-ce rimă cele trei litere finale asemuite între ele. Ast-fel: cugeta va rima cu săgeta; muri cu înmuguri; dori cu zori ; forfeca cu spinteca; veni cu dojeni și așa mal încolo. Câtă armoniă, nu ar rezulta într’adever din urmarea regulilor ce stabilesc, se înțelege cu înlesnire câcl pentru omul cu simț muzical a se rima întuneca cu încrunta, găsi cu sări, este un diston desevîrșit. Și apoitt, precum am mal (jis, nu este limba noastră destul de bogată pentru a rima pe găsi, cu părăsi, pe în- tuneca cu îneca, pe încrunta cu înfrunta, pe sări cu resări și cu altele multe? Dâr dovada armoniei unei asemenea urmări, resare mal ales din versuri. Ca exemplu vom da pe următoarele în care rimele în i se conformâsă a- Cestor reguli; www.digjbuc.ro Literatorul 91 Mi s’afl spus c’au plâns moșnegii cel In slujba noastră albiți *) Dumnezeu să le dea bine și atnnel când vor muri, Flori și frutfZe să le facă peste el a ’nmuguri Și pe groapă să le plângă âl din strănepoți iubiți 1 Nu e îndoială că se vor găsi de aceia carii se zică că aceasta este o rigi- ditate excesivă. Pe aceștia pot se ’l consiliez se scfiă în proză. Se va țjice ânse, că Musset a fost poet mare fără ca se fi scris nici o dată rime bune. Este ade- verat. Dâr sunt poeți co fac excepțiunl la regulă atât sunt de fermecători. Dacă poți se fit Musset nimeni nu te ’opreșce. Vedeți ânse pe Victor Hugo. Severita- tea ce a pus in rime nu ’l-a impedecat nici de cum a fi poet tot atât de mare și mărturisesc toți Francezii, că nu puțin a contribuit corectitudinea rimelor a- celuia de care s’a zis : Cest le grand forgeur de rimes, la frumusețea capete- lor sale de operă. Când citesc versuri stricate ce sgârăie urechia nu le pot asemui de cât cu atâtea chicsurl ale unul lăutar ce s’ar apuca se executeze pe Norma, s6tt pe Muta, de Porției. Când cineva îșl pune frac și mânuși albe, negreșit că nu i se poate îngă- dui se plece la gît cu legătură albastră, ci legătura trebuie se fiă tot albă și în armoniă cu restul Îmbrăcămintei. De asemenea când cine-va scrie versuri rimate trebuiesce se caute ca rimele se însușească toate condițiunile cerute de armoniă. Intr’alt-fel, se expune a nu fi citit, și ideile cele mal frumose pot se nu aibă nici un succes. Dacă n’al în gând se îndeplinescl toate cerințele armoniei rimelor, cine te pune se te a- tingl de ele ? Se șciă, credem, că unul poet nu’I este permis se se scuzeze că a pus o rimă schiloadă. Rima trebuie se i se supună ; der ea, este întocmai ca o caVală sclbatică, care nu e lezne de dresat pâne ce nu simte că ’șl-a găsit stăpânul. Rimele în a, i și u trebuesc în consecință se se conforme regulilor enunciate. Ceia ce s’ar putea permite, cel mult, este a nu se cere în toate cazurile trei litere finale. Ast-fel cânta, la nevoie rimează bine cu sta, de și sta rimează cu desevîrșire armonios numai cu întrista și altele. De asemenea, privi ce rimează atât de perfect cu ivi, va putea rima la trebuință cu lovi. Se înțelege ânse, că în versurile lungi de la 12 la 16 silabe armonia ver- sului cerând a fi mal izbitdre, cele trei litere finale sunt scrupulos necesare. In- tr’alt-fel merge cu versurile do opt și zece silabe în care rimele parvin mal re- pede auzului. In asemenea versuri, doue litere finale de acelaș fel, sunt suficente. __________ — , — ___________ Al. A. Macedonski» ♦) Dintr'o poeziă a mea inedită. www.digibuc.ro 92 LITERATORUL SGAitcrnx. Comedie Chineza (Urmare și fine) Bacalaureatul subsemnează, cu încredere, căci, vezând suma stipulată, crede că i se va plăti un mare preț pentru fiul se ti. Cin-te-fu readuce lui Ku-jin contractul subsemnat. Acesta ’l întreabă dacă a plecat bacalaureatul. — „Eh! și cum să fi plecat? Nu-I al plătit cheltueala de nutriment. — Trebue să fii în mare lipsă de bun simț și de inteligință, Cin-te-fu. Acest om n'are orez pentru a hrăni pe fiul său; mi l*a vândut ca să fie hrănit în casa mea, ca să-mi mănânce orezul. Sunt bun-, nu cer despăgubire pentru hrana asta, dar cum îndrăzneșce să-mi ceară mie?— Minunati Dar el n’are alt mijloc pentru a se reîntoarce acasă. — Nu vrea să se ție de condiții ? Atunci dă-I copilul îndărăt și să-mi plutească o mie de piese de argint. “ Sgârcitul se lasă ânse a fi îmblânzit de rugăciunile și de stăruințele onestului Cin-te-fu. Acordă o uncie de argint (7 1. n. 50 bani.) — Vrei se rîzl. — Nu trebue se desprețuești așa o bucată de argint pe care e scrisă vorba pao (lucru prețios.) „Această cheltueală nu-țl pare nimic și mie 'ml rupe băerile inimel. Dar consimt la acest sacrificiu, ca să mă scap de densul. Una din două să aleagă.“ Ghiciți ce zic părinții când Cin-te-fu vine cu această propunere? Nu, nu veți putea ghici nici o dată. Femea esclamă: „Cum! o uncie de argint? Dar pentru prețul ăsta n’ațl putea avea un copil de pă- mânt 1“ Respunsul nu prea este al unei mume, dar reflecțiunea sgârcitulul, când i se face cunoscut acest respuns, este foarte bună: „Da, dar un copil de pământ nu mănâncă orez, nici nu aduce cheltueală. Omul ăsta mi-a vândut pe fiul său, fiind-că nu putea să-1 hrănească. Nu-I cer să-mi plătească ce-mi va costa copilul, dar să nu-mi smulgă averea mea. Dar poate tu i-al pus, zice lui Cin-te-fu, aceste nebune pretențiunl în cap. De ce cuvinte te-al servit oferindu-I o uncie ? — l-am zis : „Yuen-wai-ul ’țl dă o uncie.“ — Tocmai; eată pentru ce nu a primit’o. Uite-te bine și nrmează din punct în punct învățătura mea. Vel lua această uncie de argint, apoi, ari- dicând'o sns, sus, i vel zice pe un ton măreț: „EI, sărmane bacalaureat, excelenția sa boerul Ku bine-voește a-țî acorda o prețioasă uncie de argint. “ — 0" voiti aridica sus cât vrei, dar nu va fi nici odată de cât o uncie de argint. Doamne, Doamne, dă-I ce trebue, și lasă-1 să plece. — EI, ca să nu mal auz de dânsul, am să-mi deschiz lădița, și să mal dau âncă o uncie de argint; dar apoi nimic sân să-mi plătească o mie de uncii. “ In fine, dupe mal multe negociărl inutile, Cin-te-fu, care are o inimă așa de bună, roagă pe Ku-jin se-I plătească leafa sa pe doue luni din cele trecute, adică patru uncii de argint, pe care vrea se le dea sermanulul tată. Sgârcitul consimte voios și-1 pune se scrie pe registru cea ce-I dictează, dar vorba de care se servă mi- șelul însemnează tot de odată a da și a lua împrumut. Când Cin-te-fu a terminat în fine afacerea, Ku-jin ’I aduce mulțumirile sâle că ’l-a scăpat de acest nemernic. „Vroiam, adaogă el, să te invit azi la prânz ca să-ți arăt înalta mea satisfacție; dar www.digibuc.ro LITEi^TORliu 93 sunt gr&bit de afacerY ce nu se pot întârzia, și care nu-mi lasă nici timpul de a prânzi. In dulapul din sală, veY găsi o bucată de cojonae, care a început a mucezi. Ți-o dau; o vel mânca luându-țY ceaiul/ Așa se termină actul al treilea. Presupuneți că persoanele au trăit vr’o 20 de ani în intervalul ce separă acest act de al patrulea. Vedem acuma pe fiul adoptiv al Iul Ku-jin ajuns la 24 de ani trecuțl și pe betrânul sgârcit, veduv, bolnăvicios, gârbovit, aproape de moarte. Vine sprijinit pe tâner. ’— „Al! cât sunt de bolnav! (suspină.) Val! cât de lungi sunt dilele pentru cel ce suferă! (a parte.) Eată că sunt acuma două-zecl de ani de când am cumpărat pe nebuna- ticul ăsta. Nu cheltuesc nimic pentru mine, nici o para, nici o IKscae. Și el prostul, el nu știe ce e banul. Banul pentru dânsul nu e de cât un mijloc de a avea haine și masă, și, în afară de asta, nu-1 prețuește mal mult de cât noroiuL Știe oare toate chinurile ce mă muncesc, când sunt silit să cheltuesc a zecea parte dintr'o uncie (75 de bani). — Tată, nu vrei să mănânci? — Fiule, tu nu știi că boala asta mi-a venit dintr’o mânie. Intr’o zi ’mY venise pofta să mănânc un rățoY fript. Mersei în târg, în prăvălia aea, știi tu? Tocmai se fripsese nn rățol și curgea zeama cea tnaî gustoasă. Sub pretext de a-1 târgui, i-1 iau în mână, și țin lipite de dânsul cele cinci degete până când să fie bine umplute de zeamă. MS întorc a casă fără a-1 cumpăra, și zic să-mi dea orez fiert în apă. La fie-care lingură de orez lingeam un deget. La a patra lingură, de o dată mă ia somnul, șl adormil pe lavița asta. Pe când dormeam, un mișel de câine veni și-mi linse al cincilea deget. Când deșteptându-mă simții de hoția asta, mă înfuriai atâta, în cât mă îmbolnăvii. Simț că din zi în zi răul se mărește. Sunt un om mort. Aide, trebue să uit nițel sgârce- nia mea, și să mă pul pe cheltueală. Mi-e poftă, fiule, de o purea de bob. — Mă duc să cumpăr pentru câțî-va gologani. — Pentru un ban e destul. — Pentru un ban! dar abia ’mî va da o jumătate de linguriță! și cine va vrea să-mî vânză pentru atât? O slugă vorbind încet tânărului: „Cumpără pentru o uncie de argint, (a parte). Dacă dă un ban pentru a cumpăra bob va seri pe cartea de socoteală că mi-a dat cinci banY, și mâine o să mi le ceară îndărăt/ Tânărul cumpără bob pentru zece bani. Dar n’a putut înșela pe bănuitorul sgârcit, și e dojenit când se reîntoarce. „Fiule, te-am văzut că aY luat zeee bani și i-al dat pe toți negustorului. Cum poți să risipescl ast-fel banii? — Dar ’mî datorește âncă cinci bani pe gologanul ce i-am dat. I le voifi cere altă dată. — înainte de a-I face credit de suma asta, i-al cerut care este numele său și care sunt vecinii săi din dreapta și din stânga? — Și pentru ce, tată, să-l întreb de vecinii săi? — Dacă se mută și fuge cu banii mei, cui vrei să cer paralele mele? — Tată, cât trăeștl, vroi să pul să mi se facă imaginea zeului fericire!, ca să fie bun pentru fiul tău, nepoții tăi și urmașii tăi cel mal depărtați. — Fiule, dacă pul să ți se facă această imagină, să nu reprezinte p'ctorul fața zeuluY, ci numai dosul; e destul. — Dar, tată, te înșeli. Un portret nu se face nici odată așa, și nici o dată, având a face un portret, nu s’a gândit vr’un pictor să reprezinte dosul persoanei. — Dar nu știi, ne- bunule, că se dă bacșiș pictorului când a terminat ochii unei zeități. — Tată, calculezi prea mult. — Fiule, simț că mi se apropie sfârșitul. Spune-mY, în ce fel de coșciug mă vel pune?— Dacă-măajunge nenorocirea de a perde pe tatăl meu, i voiu cumpăra cel mal frumos coșciug de brad ce voiu găsi. — Nu face nebunia asta; lemnul de brad costă prea scump. 0 dată mort cine-va, nu mal face deosebire între lemuul de brad și cel de salcie. Ea spune, nu e dindărătul casei un fel de albie, de sghiab pentru cal? E foarte bună; să-mi www.digibuc.ro 94 LITERATUL faci coșciugul dintr’ânsa. — Eh! tată, dar e largă și scurtă. Nici odată na va intra in ea corpul D tâle. Ești prea nalt. — Așa e, dar dică e prea scurtă, nu e nimic mal lesne de £ât de a-ml scurta corpul. Vel lua un topor și-mi vel tăia corpul în două. Vel pune ambele jumătăți una peste alta, și totul va intra lesne. Mal am ce-va de căpetenie să-jl spun: să nu te slujești cu toporul meu cel bun ca să mă tal în două; să iei împru- mut pe al vecinului.— Dar dac’aVem unul acasă pentru ce să mă adresez la vecin ?— Nu știi că am oasele foarte tari; dac’al strica fierul toporului, va trebui se cheltuescl câțl-va bani ca să-1 ascuțl. — Cum vrei, tată. Aș vrea să merg la templu, să arz tămâe pentru tine; dă-ml bani. — Fiule, nu e nevoe de asta. Nu ardea tămâe pentru prelungirea zi- lelor mele. — Am promis zeilor de mult; nu pot întârzia mal mult a-ml îndeplini promi- siunea. — Ah! ah! al promis. Am să-ți dau un ban. — E prea puțin.— Duol.— E prea puțin. — Ți dau trei. E destul... E prea mult, prea mult, prea mult.. Fiule, mi se apro- pie ceasul din urmă; când na voiu mal fi, să nu uiți să te duci să ceri înapoi cel cinci bani ce-țl datorește cel Care ți-a vândut bobul. Eată ceea ce se chiamă un caracter care pâne la sfârșit nu se schimbă. Această din urmă vorbă e chiar mal bună de cât cea din urmă a lui Harpagon: , Și eu, iubita mea lădiță!" E mal nostimă și mal neașteptată. Slugile aridică pe betrânul; nu va mal apare; e mort. Ultima parte a co- mediei e plină de nenorocirile bacalaureatului și ale nevestei sele și de întârziata recunostere între fiu și părinții sel. ... Cea ce va fi isbit, în această dramă, pe lectorul învețat și cu bun simț, sunt analogiile poemei dramatice a Chinezilor cu theatrul primitiv antic, o com- punere in multe părți nețesută bine, importența scenelor și rolurile epizodice, în- tinderea monologărilor esplicative, amestecul ariilor de cântat cu dialogul obicinuit, intcrvențiunea ființelor supranaturale în acțiunile oamenilor, exagerațiunea ridicu- lulul pâne la o estravaganță bufonă, în fine tot ce ne arată începuturile artei. Dar trebue observat tot de odată în această piesă ca și în cele-l-alte ce cunoaștem din theatrul Chinezilor, ceva distinctiv al geniului lor dramatic, adică cu câtă complesență și plăcere ne fac picturi naive de scene de interior, de amenuntele vieții de familie, de ascultarea femei, de slăbiciunea și grația copiilor, de iubirea și grija tatălui și bărbatului. Din toate aceste, nimic sâu foarte puțin în comedia antică; e o stare de moravuri sociale de tot diferită. Tradus de B. Florescu. www.digibuc.ro LITERATORUL 95 yîfița 1125 Copilăria lui Victor Hugo, se născu la anul 1802, Februarifi 26, în Begancon, dupe cum o spune el ânsușl fn poezia care începe prin aceste versuri? Ce silele avait deux ans; Rome remplașait Sparte: Dâja Napolâou perțait sous Bonaparte. Tatăl să numia loseph-Leopold Sigisbert Hugo. La șease săptămâni dupe nașterea sa, micul Hugo făcu osteuitoarea călătorie de la Besanșon la Marsilia, împreună cu părinții și cu cel doi frați ai săi Abel și Eugenii!. La 1805, bătrânul Hugo, ca bun militar și administrator, fu numit colonel de Boyal-Corte și guvernator al Avelinulul. — Hugo fusese singur în această parte a Italiei, în capul regimentului săfi, unde îl trebuiră doi ani pentru a pune capăt cu desăvârșire, grozavelor devastațiunl ce făceatt numeroasele cete de Briganzi, și a*I estermina. — Dupe trecerea a- cestor doi ani, când totul era în liniște, cea dintâiă grijă a guvernatorului fu de a seri femeel sale să vie să! regăsească. D-na Hugo, plecă pe la finele lui Octombrie 1807. Vic- tor nu avea atunci de cât cinci ani. Din această călătorie, traversând întreaga Franță, Victor Hugo nu 'șl mal reamintește astă-zl de cât ploaea, care bătea cu repeziciune în geamurile diligențel, impresiunile ce ’l-afi făcut învelișurile cenușii ale caselor din Suza și un prânz splendid în munții Apeninl. Aerul muntelui ațățase foamea copiilor, cart nu voiai! să aștepte până la stațiune și cum nu luaseră proviziunl, ne mal sperând să întâluească vre-un birt în drumul lor, un păstor de capre le oferi coliba sa. El nu avea ânsă de cât un vultur, pe care îl vân- nase cu un moment mal ’nainte de sosirea călătorilor. „Să mâncăm vulturul" strigară copii. — Păstorul îl fripse și ’I dete copiilor, cari îl mâncară cu mare poftă. Se zice că Victor Hugo în călătoria sa, întâlnind țeranl umblând cu picioarele goale, spunea într’un mod naiv, fratelui sătt Eugenii!, care era mal mare de cât dânsul: — „Privește, cât sunt de nebuni: le place mai mult si 'fi roază picioarele de cât pantofii.* Dupe o lungă călătorie, ajunseră la Roma, cea ce inspiră o mare bucurie copiilor. Stradele erai! pline de o mulțime compactă, care mergea să sărute picioarele statuel Sfan- țului Petru. — Cel trei frați merseră și el. Această statue în costum pontifical, cu tiara în cap, îl umplu de admirațiune. — EI îngenuchiară și sărutară degetele sfântului Observară că acesta degete, uzate de desele atingeri ale buzelor, eraă foarte mici în raport cu corpul. Neaptțlul făcu asemenea, în spiritul acestor copil, grandiosul săi! efect. — D-na Hugo se repauză o$t va în acest oraș. — Dupe câte-va zile, plecară de aci spre a merge în Avelino, unde tatăl lor îl aștepta într’un palat de marmoră, cam crăpat de timp și de cutremuri. — Nu mult dupe aceasta, regele Neapolulul, losef, devenind rege al Spâniel-, scrise guvernatorului Avelinulul să meargă cu dânsul în Madrid. Guvernatorul, care credea că datorește tot regelui, fiind că acesta îndată ce căpătă regatul Spaniei, îl numise Co- mandor al ordinului săă și Mareșal al Curțel, trebuia negreșit să plece. Dar era foarte ușor de a prevedea că în Spania, unde regele era âncă noii, uude Francezii eraă urîțl, nu putea cineva să ’șl ducă în siguranță familia. www.digibuc.ro 96 LITERATORUL — — --_r-u—ir-Lrxt_u_u-n Apoi aceste călătorii continue erați contrarii educațiunel copiilor săi; de aceia el ho- tărâ să ’I trimită la Paris, cu muma lor, până când Spania va fi liniștită. — Copil părăsiră cu întristare viața lor de plăceri și de libertate, casa lor de marmoră, pentru a o înlocui cu o sală de studii. — întristarea era ănsă cu mult mal mare în inima bietului părinte, care singur înțelegea adevărata durere a despărțirel. D-na Hugo plecă la Paris, unde să instală cu copil săi, cărora îngriji să le dea o educațiune distinsă, în curs de 3 ani. — In acest timp Abel și Victor finiseră cursurile începătoare; când într’o zi muma lor primi o scrisoare de la soțul săfi, care o chema să se ducă împreună cu copil la Madrid. —Bă- trânul Hugo, în cursul acestor trei ani, cât fusese departe de familia sa, servise pe rege cu cea mal mare fidelitate. Regele nevoind ca bravul general să ’l părăsească, insistă pe lângă Hugo, ca să ’șl aducă familia în Madrid. D-na Hugo, nu lasă să treacă mult timp, și în scurt timp se află în capitala Spaniei unde avea pentru studiul fiilor săi renumitul colegii! din Madrid. — D-na Hugo plecase din Paris într’un convoifi de mai multe familii, cart mergeai! să călătorească; dar se opri la Bayona, de unde nu era să plece de cât peste o lună. — Muma, care nu găsia cu ce s0 mal distreze pe copil, luă o lojă la Theatrul din Bayona, cu abonament pe o lună.— Bucuria copiilor fu mare. EI nu lăsa să treacă nic* o seară fără să se ducă la spectacol; le plăcea să privească cu cea mal mare atențiune frumoasele scene din piesele celebrilor autori contimporani; și de multe ort scoteau vil esclamațiunl la mecanismul diferitelor ma- șinării, cart făceafi în unele scene cele mal subite schimbări. Ba âncă gustul și cunoștința lor, în privința artei, în timpul mal multor tepresenta- țiunl începu a se desvolta; de oare ce când sosia.it părți în care actorul producea efectele cerute de artă, când o scenă era executată astfel cum trebuia să fie ca să mișce inimile celor ce ascultați, micii spectatori nu întârziaă să aplaude cu cel mal mare cntusiasm și a adresa actorilor copilărescul lor Bravo!! (Va urma) Th. 11. Stoennc*. nPOL TON THAErPA4»0N Un redactor al Telegrafului traduce o diversă în care era această frasă: Cette femme âtait une bombe; elle devint pour son mari un boulet. Redactonrfl se ocupă nu de înțeles, căci se vede că nu știe limba francesă, ci numai de vdrba și traduce boulet prin... bombă de tun! --------------------------------------------------- -A.'VIS No. 1 fiindtt epuizat, încunosciințăm pe toți D-nil abonați cel noul, că nu le vom putea trimite acest No, de cât la finitul trimestrului l-iu, când îl vom reimprima. D-nil cari au primit liste de abonament sunt rugați a ni le înapoia cât mal în grabă, pentru a regula trimiterea ziarului. D-nil abonați cari din neregula poștiel ar fi primit vr’un No. mal puțin, sunt rugați a ne face cunoscut pentru regularea D-lor cu numerul și a noastră cu poștia. ____________________________________________________ Typografia Theodor Michaiescu, strada Biserica Eni No. 4. www.digibuc.ro