I ANUL I. Numerul 40 bani No. 5. —T>u.m.inecă, 17" JF'etoriiariîi 1SSO “— Abonamentul: pe trei luni 4 lei, pe șease luni 8 lei.— Anunciurile: pe pagina 15 și 16 linia 30 b Scrisorile nefrancate se reftuă. Administrația Str. Stirbey-Yodă No. 9. SUMARUL: Hinov, O lacrima în apus de seară. Tipuri dispărute : IV Tsprăvnicelul, Curs de a- naliza critică de A. A- Macedonski. — Cronică, Aquarele; Ut Contrast, Sgărcitu), comedie chineză Revista theatrală de Bonifaciu Florescu. 3 ^făiămaturl de urne, — ori unde, — lespezi de marmoră mari, pietriî funerari subt care zac ațâți legionari, eată Hinovul; — In el s’ascunde potopul de secoll trecuț!! 1) Ast-fel să numeșce un loc tn Dobrogia lângă satul Cochirleni. Câmpul este coperit de temelii ru- inate și care abia să mai văd în fața pământului; Dealurile și văile sunt presărate cu lespezi de piatră și chiar cu colosale blocuri de marmoră, mai ales spre marginea Dunării, subt maluri; de asemenea sg poate forma o întreagă colecțiă de vase și mai ales de urne Romane sfârîmate. Satul Cochirleni este situat alături cu valul lui Traian care este intr’o stare de conservațiune admirabilă și ar fi fost chiar intact dacă locuitorilor din Cochirleni nu li s ar fi învoit s&’și zidească casele din pietrile aces- tui monument al gloriei Imperiului Roman. Tot la Cochirleni sg află începutul nnni subteran a cărui intrare e subt malul Dunării. Legenta populară spune ca duce până la marea neagră avându-și ieșirea la Kiustenge. In tot cașul ar fi bine ca aceste locuri să sg esploreze. Când plouă, ciobanii găsesc o mulțime de monede vechi căci prin surparea pământului, ies la iveală. Am format o mică colecțiă în care se află și o monedă de aramă de la Tarquiniu cel superb. O alta din timpul Domnului României Mireea cel bătrân cu Maica-Precesta cu Isus în brațe, pe o față, iar pe alta cu o cruce latină. în un^ ghiurile cărei să află gravată, în unghiul de sus silaba Mir și în cel de jes terminațiunea Cea etc. www.digibuc.ro 66 LITERATORUL Călcând această țerînă mută ved ce nu vedeți voi: Umbrele acelor eroi ai căror urmași suntem noi; — Și stând in valea tăcută, de ritmu sâu de cadență sâu de-orl-ce reguli îmi rid: Ritmul meu e zgomotul ce’l fac cu zalele lor 1 * Eată’I. — D’oțel le e coiful; — lat era Romanul în spete; — ondulat avea perul; — puternic brațul! ♦ Roma vechiă întreagă trece pe dinaintea mea: Salutare eternă stea! Salutare regină a lumel p’aceste țermurl pribeagă!... Tăceți O ! versuri deșe te, tăceți O ! coarde inerte ! Poete, — și tu, — la pământ!... Pământul acesta e sfânt! Alexandru A. Hfacedonski. Cernavoda, 4879 Marte 3. «MIM Scițî pentru ce un om ’șl consacră în România trel-zecl de ani din viața sa a forma tinerimea, a o învățu, a-I întipări în inimă simțimintele cele nobile și amorul de țâră ? Pentru ca s’ajungă la bătrânețe să moară de foame cu 175 de franci pe lună. Roșața mi se urcă în frunte gândind că țâra mea se poate arăta atât de nerecunoscătoare. Nu, să o văd și nu o voiu crede âncă. Aurelian, Damâ, Laurian, Theodorescu, toți ce țineți o pană, toți care sunteți profesori, înălțațl vocea, cereți toți să dea Camera un supliment de pensiune lui Benescu. Benescu putea să aștepte www.digibuc.ro LITERATORUL 67 să i se termine timpul pen'ru pensiunea complectă. Dar a fost conștiințios, și văzend că nu-șl putea îndeplini datoria în conștiință, a făcut interesului școlarilor acest ultim sacrificiu de a se retrage înainte de timp. Si pentru că și-a împlinit datoria, el să fie pedepsit I Pentru Dumnezeu, dar dacă reținerile asupra lefii lui în timp de 30 de ani, nu i s’ar fi reținut, și i sar fi dat spre a le putea economisi, el n’ar avea trebuință de a cere azi spre a avea cu ce se hrăni el și familia. Camera a votat, ni se zice, 500 de franci d-lul Dimitriade. Aplaudăm cu ambele mâini, dar dacă sacrificiile ce a făcut Dimi- triadi pentru theatru merită o recompensă, profesorul care și-a cheltuit viața în nobila dar ingrata carieră de a forma tinerimea nu merită și el cel puțin să nu moară de foame ? încrezători în inima recunoscătoare a d-lor deputațl, așteptăm cu liniște actul de dreptate ce reclamăm. B. Florescu. © ILMîfâ *531 WSt mg tmOII £ palid cerul, cenușiu, Cum e ’n apus de soare, Și i-a născut, amorul viu, O lacrimă-arzetoare; Pe gene’I tremură ușor: Mărgăritar de rouă Ce vezi p’un crin mirositor Când bura serii ’l plouă! Ah! s’o fixez într’un inel De ce nu mi-e dat miă, Ca se me ’ngrop apoitl cu el, Cu ea pentru veciă ! 1878 Oct. 20 Buc. AL A. Macedoniei www.digibuc.ro 68 LITERATORUL CONTRACT) ni Natura In acea zi strălucea plină de grația primăverel născânde. Aerul era îmbălsămat de mirosurile florilor pe jumetate deschise. Pe marginea cuiburilor lor, ascunse în frunziș, păserile cântau. Toată firea tresărea de fericirea de a trăi. Pe o potecă plină de umbră și myster înaintează, însoțit de plânsurile și țipetele mumii, alaiul unei fete. In aceia-șî potecă, primise nu de mult, confuză și plină de roșață, destăinuirea unul fraged amor. Un tâner privește alaiul; ochii nu-I plâng, dar jalea e în inima lui. Tristul alaifl trece; el, șezend pe o piatră, stă nemișcat gi-1 urmăreșce cu ochii. B. Florescu. TIJE’TTKzI JDISFJLJRTTTH! IV LSPRAVNICETAL Aceea ce este astă-zl îngrijitorul de moșiă era înainte vreme isprăvnicelul, cu osebire că îngrijitorul de moșiă de astă-zl este ori grec, ori neamț, ori cine mal șciă ce lighioană de neam, pe când, isprăvnicelul ce am pomenit în copilăria mea era Român neaoș, și să alegea în tot dauna printre fruntașii satului, așa că mal nici o dată nu era tîrgoveț. Isprăvnicelul pe care l’am pomenit în copilăria mea, să numea Ion, și era în slujba moșului meu, care avea o desăvîrșită încre- dere întrensul. Ion era un om mal mult nalt de cât scund, și cam de vr’o patru-zecl de ani. El îngrijea și de-ale moșiei și de- ale casei. Chlelar la pivnițele pline cu buțl de vin ori de rachiu, nu clintea nici o dată din ele măcar un singur dram; în cât des- pre jignițele pline cu grîu, făină, porumb, malaiîî, fasole, mazere și cu alte roade ale câmpului, de și erau lăsate tot pe mâna lui, el îșl îndeplinea și această sarcină cu aceiași frică a lui Dumnezeu și cu aceiași cinste și omeniă către lucrul stăpânului. 1) Găsim intre subiectele de tratat în versuri latinești ce n£ dădea D. Aderer la Saint-Barbe, două frumoase aquarele, «Contrast» și «Copilul» pe care-1 vom publica în numărul viitor. www.digibuc.ro LITERATORUL 69 împotriva îngrijitorilor de moșii din ziua de azi, carii să cam codesc, și ancă cum se cade, la lucru mult, vremea a frumoasă a lui lon-Isprăvnicelul, era vara, când munca este afară la câmp în toiul el, și când abia al vreme să îmbuci o bucătură, două, dacă te îndeletniceșcl cu căutarea pământului. Și să ’l fi văzut cu câtă bucuriă privea el la pătulele, hamba- rele și jignițele ce să umpleau cu grîu ori cu porumb și cu orz, al fi crezut că toate acele îmbelșugate roade sunt ale lui, iar nu ale stăpânului. E adevărat că pe atunci stăpânii de moșii țineau la slugile mun- citoare și credincioase, căci moșiile dimpreună cu locuiitoril de pe ele, rămâneau pe atunci în aceiași casă, scoborend din neam în neam, așa că, stăpânii lor nu erau aceea ce sunt astă-zl caa mal mare parte. O singură dată îmi aduc aminte să se fi supărat moșu-meu pe Isprăvnicelul său: Era tocmai în vremea culesului prunelor; și Dumnezeu tră- misese în vara aceea o bine-cuvântată mană esta toate ale pă- mântului. Eram copil ca de vre-o șeapte anl,adar nu voiiî uita nici o dată grămezile de prune, ce să strângeeu subt fie-care pom și carii mergeau crescând, căci băieții și fetelă veneau mereu cu postăvile încărcate, și părea că prunăria n’o so se mal sfîrșească de cules, fiind că da în anul acela roade înduite. Moșu-meu să bucura mult, și, pe când bunică-mea rămăsese ca să îngrijească de rostul casei, colindând aci prin argeaua ce răsuna de patru războaie puse în mișcare, aci prin cuhnia în care să pregăteau lăpturile, zmântânurile și unturile obicinuite la țară, el să coborîse la povarna din vale. Ion o pățise ânsă de data aceea, fiind-că detese zi după zi dregerea vaselor povernei, și, dupe cum îmi spuse mal târziu, su- părarea moșu-meu i să păruse cu atât mal mare cu cât o întâm- pina pentru ântâia oare. Dar, toate trec...., și astă-zl el dorm câte’șl trei la umbra bise- ricuței, ce albeșce din depărtare pe albia frumoasei văl a Amă- răzil: Moșu-meu într’acelașl mormânt cu bunică-mea, iar credinciosul Isprăvnicel lângă dânșii! Și astă-zl acea înflorită moșiă înțelenește și intră pe mâini streine.... Am revăzut câmpii, odinioară roditori de atâtea bucate, triști și coperițl de mărăcini, vesela prunăriă prin care m’am jucat de atâtea ori copil, părăginită și cu pomii uscațl pe jumătate; www.digibuc.ro 70 LITERATORUL pivnița, ce gemea de greutatea buților, deșearfă; argeaua, ce ră- suna de sgomotul a patru războaie în mișcare, schimbată în staul de vite și pretutindeni, jale și părăginire: pânze de păiajenl și iarbă de-a ruinei!!!.. Căci vremea Isprăvniceilor trecuse și venise timpul îngrijitorilor!... Al. A. Macedonski. Curs de analiză Critică i. POEMA LEVANTE ST A fost un ciudat obiceiti la noi îu țară care din nenorocire există ânce : El constă din a spune că o poeziă e bună sâfl rea, fără a se areta ânsă de cât în treacăt, pentru ce. Cauza este că criticii noștril nu ’șY-au dat nici o dată oste- neala de a aprofunda prin cercetări serioase, care sunt defectuozitățile ce’I face a găsi cutare scriere rea, seh, care merite ÎI fac de a găsi pe alta bună. Firește că dintr’o asemenea condamnabilă ușurință, nici scriitorii, nici cititorii, nu au pu- tut trage nici un profit. Noi ne propunem prin acest curs a inaugura o nouă eră și e de prisos a spune că vom fi imparțiali, câcl avem pe public judecător. Vom vorbi în acest d’ânteiti capitol despre poezia ce am publicat în nu- mărul trecut, însoțită de grațidse și meritate elogiurl ce comitetul ziarului a făcut autorului. D6r tocmai pentru cuvântul că , Literatorul* a prodigat elogiurl acestui poet, voim se aretăm chiar în începutul cursului nostru, pentru ce i s’au dat acele elogiurl și cât sunt de meritate. Nu vom lipsi negreșit de a pune in evidență și mărăcinii pe carii tânerul, lezne ar fi putut se ’I escludă din compunerea unei ghirlande care conține atâtea frumoase flori. Se vor găsi unii, citind această analiză, se zică cum că, ce am dat cu o mână voiam se luăm cu alta. Der se vor găsi și spirite nepasionate care se pre- țuiască modul nostru de a lăuda cu maturitate, întemelând fie-care laudă și cer- cetând fie-care defectuozitate. „Literatorul,* rupe der cu acest sistem învechit; Când a zis că o poezia e admirabilă, el va pune și în vedere pentru ce i-a dat ’ acest calificativ, și, sperăm că și alte ziare vor găsi bun a ne urma pe acea- stă cale, când va fi vorba se laude. întrebarea care nasce acuma, este: Pentru ca se se poată zice despre o scriere că e admirabilă, trebuie oare se nu se afle nimic de combătut ? Nu, de sigur, vom rcspunde noi, și, poezia lui Diuliu Zan- www.digibuc.ro LITERATORUL 71 firescu, este cea mal bună dovadă despre aceasta: Ea este admirabilă de și nu e scutită de unele părți mal slabe și de unele defectuozitățl de versificațiune. ^Cel d’ântâitt merit al aceștel poezii este că este scrisă pe șâse-spre-zece si- labe, fără ca lungimea versurilor s’o facă ostenitoare, și ne-armonioasă. Acest lucru este rar, și poetul, fiă dintr’o urechiă muzicală deosebită, fiă din instinct, a reușit pe deplin. A făcut din versul de șâse-spre-zece silabe atât de greu de mânuit, un vers armonios ca cele de doue-spre-zece, și, mărturisesc că a trebuit ca să numer silabele ca se me conving că nu este un Alexandrin. Ca dovadă de ce (Jicem eată ânsuși începutul poemei: „Voi ce ’n fața mea tăcute, mari ruiuî de amintire, „Inălțațl ziduri știrbite, triste resturi de mărire, „Vorbiți, spuneți, ce e timpul, voi care-ațl purtat pe umeri „Veacuri mari ca vecinicia, ani ce nu mal poți să T numeri 1“ Patru versuri numai, și în ele pe lângă armoniă, pe lânge corectitudine de versificațiune, pe lângă rime invinse ca de esemplu umeri, împerechiată cu nu- meri, apoi ti și o cugetare adâncă, una din acele cugetări care face parte dintre elementele ce compun stilul numit sublim^ In adever, cui putea se se adreseze poetul mal nemerit pentru ca se în- trebe se ’I spuie ce e timpul, de cât aceloț mari ruini de amintire care înalță tăcute în fața sa nișce ziduri știrbite, triste remășite de mărire ?... Apoid, ce imagine mal înaltă și mal frumOsă putea să întrebuințeze de cât de a pune pe umerii acelor remășițe a timpurilor vechi, veacurile mari ca vecinicia și anii ce nu mai poți se ’i numeri ?.. Cu ce pute se compare i cacurile de cât cu mărimea vecinîciei ?... La urmă trecând la timpi mal moderni, zice: „Spune, Zante, unde ’I timpul când Byron în linișcire, „Pe-alo mării tale valuri dorul s6ă și ’l legăna,..... „Ș'ale vântului suspine, când nebuna sa iubire „Cu suspine le’ngâua ?“ Despre versificațiă n’avem de zis nimic: Rimele sunt bogate. Ne place a ve- dea pe legăna rimat cu îngâna, și, noi, cari ance de mult am scris despre rimele în a și prin alte ziare, am avut mal multe asemenea ocaziunl de a constata că n’am predicat în deșert. Nu tot ast-fel ne putem mulțumi și cu ideia conținută în aceste versuri: ...............„când Bjron în linișcire „Po ale mării tale valuri dorul său ’șl ’l legăna*... Fireșce că este o fericită inspirațiune de a reaminti pe Byron în Grecia și n’am avea nimic de zis dacă poetul n’ar fi însoțit dorul pe care Byron ’și ’l legăna pe mările de la Zante, cu calificativul de în liniștire. Se ne ierte poetu!... Dacă Byron îșl legăna dorul. ■— și putea prea bine se ’șl ’l legene pe acele mări, — apoitt, fie acest dor durere, sâQ însemneze amor, nu ’șl ’l putea legăna în linișcire;... în nelinișce da; în linișcire ânse, nic o dată. www.digibuc.ro 72 LITERATORUL Se trecem ânse mal departe cu speranță că poetul, va fi, de astă-zl Înainte, mal ne-linișcit în momentele sale de dor. „Misolonghi unde’I vremea când pe zidurile tale „Surîzînd mureau toți Grecii ca eroii din povești? „Uude’s sfintele morminte dupS adormita vale „Ce opreau cu-ale lor umbre pe drumeț în a sa cale? „Unde’I Botzaris eroul?.... — Misolonghi, unde eștl?“ Ce glorioasă reamintire și cât entuziasm în aceste versuri! Cine nu cunoașce aperarea acestei cetăți?... In adever, mureau toți grecu cu zîmbetul pe buze ca eroii din povești. Comparațiunile lui Duiliu Zamfirescu sunt toate frumoase și ies din cercul comparațiunilor vulgare, der aceasta: ca eroii din povești, dă cu deo- sebire forță versului mal ales că vine dupe emistihul: Surîzînd mureau toțu Grecu. Ceea ce mal adaugă la frumușețea comparațiunel de care vorbim este ca- lificativul de: surîzend, asociat cu: mureau toți grecu ca erou din povești. Păcat că trebuie se regretăm că în versurile citate mal sus, poetul, mănâncă gratis, patru litere de la: sunt, lăsând numai ’s cea ce devine și ne armonios de oare-ce este urmat de un alt s și anume d’acela de la: sfintele morminte. Eată și esemplul: „Unde’s sfintele morminte dupS adormita vale ?“ Am zis că d. Zamfirescu n’avea trebuință se mănânce literele de la sunt, pentru cuventul că sunt nici nu’șl avea locul subtînțelegându-se din versurile de mal sus. Ast-fel, d-sa, putea se zică : „Misolonghi unde’I vremea când pe zidurile tale „Surîzând mureau toți grecii ca eroii din povești? „Unde, sfintele morminte după adormita vale?... etc Se ne oprim ânse puțin ca se ne întrebăm dacă, valea de la Misolonghi e bine calificată prin : adormita. Un versificator ordinar ar fi pus un calificativ oare-care, fără se se întrebe de ce ’l pune, și numai ca se iasă versul: putea se zică : Înflorită vale, tainica, încântătoare, etc. etc. Zamfirescu a pus ense adormita, și, bine a făcut. II felicităm despre aceasta. Calificativul conține o cugetare adâncă și delicat exprimată; el nu e pus numai ca se fiă !... Da ; adormita vale, pentru că astfel trebuieșce se se califice valea unei cetăți dispărute, valea Misolonghil, care resuna de zgomotul tunurilor, de strigăte eroice, de zalele cailor, de fulgerele pușcilor, de vaietele murinzilor și de țipetele de disperare ale femeilor!... Adormită este în adever, astă-zl, acea vale de sânge și de gloriă, acea vale, despre ale cărei morminte chiar Zamfirescu se întreabă: unde sunt?.... Der se urmăm: „Unde, sfintele morminte dupS adormita vale „Ce opreau cu-ale lor umbre pe drumeț în a sa cale? „Unde, Botzaris eroul?... — Misolonghi unde eștl?“ www.digibuc.ro LITERATORUL 73 Eliziunea de la: cu-ale lor umbre, e rea și ’l recomandăm citirea regulilor ce am pus In numerile trecute asupra eliziunel. întrebarea: Unde’i Botzaris eroul ?.. e frumoasă atât prin sine ânsă-’șl cât și prin faptul că ne reaminteșce că acel erou celebru era Român!... întrebarea: Misolonghi unde ești?... venind imediat dupe întrebarea d’ântâitl devine de o frumusețe și mal mare. Cine respunde ânse la aceste întrebări: „Vântul singur îmi răspunde: „tot pe lume’I trecător" „Iar pe mare eco strigă prins d’un val spumegător: „E trecător,... e trecător!" Asupra acestor versuri avem multe de zis. Mal ântâifl găsim admirabil cala întrebările ce ’și-a pus poetul, se’I respnndă vântul, și ânce, spre a culmina, se’I șoptească: tot pe lume’I trecător',... Adever vechii! cât lumea, și tot într’o vreme, banal dâr sublim ori de câte ori e bine întrebuințat. Versul ce urmează e o con- secință naturală: Ecoul acelui respuns vibrează dus d’un val spumegător si repetă: E trecători... Dâr cum se poate vor zice poetașii se’șl permită d. Zamfirescu se rupă ast- fel mesura versului: „Iar pe mare echo strigă prins d’un val spumegător .• „E trecător,... E trecător !“ Și în adever că aceasta ar fi cu desevârșire ne-permis, dacă n’ar fi permi« tot ce e frumos, câcl ruperea mesurel versului devine aici, ânsășl prin aceasta, demnă de admirațiune. E trecător,... e trecător 1 aruncat ast-fel pe hărtiă și ca la întâmplare, formâză un fel de molatică rostogolire ca și a valului spumegător de care par’că ’l vedem lăsând se scape din armonidsele sale cute, ecoul acestor cuvinte : E trecător !.. Nu credem că nici autorul, care e ânce tener, s’a gândit un moment când ’șl-a scris poema sa, se producă efectul ce rezultă din ruperea mesuril versului la locul menționat. Ense meritul seti, este oare mal mic pentru aceasta? Efectul ce a ajuns se producă devenea el mal admirabil dacă se gândea cu dinadinsul ca se ’l facă a rezulta?... Și apoifl nu este oare, un mare merit deja, numai fap- tul că a cutezat, se se atingă de mesură versului sett?.7.. Comeille scria versuri fără se ’șl dea seamă în urmă cum le-a putut scrie. Le scria ast-fel pentru că așa îl dicta inspirațiunea. Un singur lucru am putea se obiectăm d-lul Zamfirescu asupra versului citat deja: „Iar pe mare echo strigă prins d.’nn val spumegător"... Această obiecțiune este asupra lui prins care, ni se pare, cam impropriu pentru a exprima ceia ce voieșce. Ar fi trebuit se zică: purtat, satt chiar i s’ a fi permis se zică: dus. (Va urma) Al. A. Macedonski. www.digibuc.ro 74 LITERATORUL SGARCITUL Comedie Chineză D-l Naudet, traducetorul Iul Plautiu, a dat în notele sele o esceliută analysă a acestei comedii chineze. O reproducem. Titlul conține deja, o sentință de morală : Khan-tsiân-nu, sclavul avuțiilor ce păstrează, adică Sgârcitul. Acțiunea este dublă ; desvoltarea caracterului formează un epizod al fabulei principale, care este despărțită în doue părți între care faptul epizodic este ca încadrat. Intr’un prolog, care s’ar putea considera ca un act de expunere, Tcheu-yong, simplu bacalaureat, conversează cu nevastă-sa despre proiectul seu de a merge în capitală se ia parte la concursul deschis pentru toți literațil; vrea se obție un grad superior, și prin mijlocul acestui grad, o slujbă care se-1 pue în putință de a-și repara starea cheltuită do tatăl seti. Femeia i arată copilașul lor, și-1 întreabă dacă nu crede bun ca fiul se nu fie despărțit de tatăl seti. Tata consimte la ce" rerea umilă a nevestei sele; îngroapă tot aurul ce posedă, pentru a-1 regăsi la întoarcerea sa, și familia pleacă mal avută în speranțe de cât în bani. începutul primului act ne transportă în regiunile cerescl. Zeul templului mun- telui sacru, Ling-ku-heu, vine se ne spue numirile și calitățile sele, se ne arate genealogia sa. De și cam lăudăros, acest zeu este onest și consciințos. „ Zeii nu se lasă, ne