ANUL I. No. 30 ——» Duminecă, && Aoembre IS’SO —• Abonamentul: pe trei luni 4 iei, pe seuse luni S tel.— Anunți nr> le: pe paginu 1-5 și 16 linia HO Scrisorile iielraiicnte se refusă. i lnii>ii4i«țin Strada îranklin 5 Episcopie SUMARUL: Din albumul Macedo-romAn. Doug Dureri, de. Th. -M. Stoenescu. Câte-va cuvinte despre Theatrul i\aiion;d. de Pantazi Ghica. Kt'ista Theatrală, de B. Florescu, Din albumul Macedo-român. i. JLA, Cx-I AuTT2MX£:R.B. II est preș d’un rocher tine etroite chauirfiere, L’accacia fait trembler son, ombre aux alentours ; Jadis ce fut un nid d’amour et de lumiere, Cn berceau contenant d heureux et tendres jourr, Ainsi qu’un cercueil vide elle entr'ouvre sa porte Que le vent fa;t crier tristement sur ses gonds, Et parait regarder de son regard de morte ■ • Par lș sentier qui mene au loin d ins Ies vallons Le lierre grimpe encore aux appuiă des fenetres . ,.i( Et flotte -sui: Ies murs â la vigne enlace, *' • , Ainsi deux beaux amants qtii confondraient Jeurs etres, < Jouiraient du presenț, oublieux du. pasșe^ r ; i- •,.țyl) bont de rideati blanc qu’un leger souffle agite, Vagnemerit d’iine vitre ebaucjie le contour •,... www.digibuc.ro 466 Literatorul Ce souffle paraît etre une âmț qui palpite Et ce rideau Uger un fantome d’amour, Dors en paix pour toujours, chaumiere ddsolee, Nid charmant d’un bonheur eteint ă peine 6clos... Aujourd'hui tout est mort; et la joie envolde Ne revtendra jamais visiter cet enclos. Rucarest, 1880. • AL A. Macedonski. II. CHANSOItf BESSA.RABIE:N-E(I) Buciumele pîstoreștl Din câmpii Moldovenești. Toi qui dans le malheur, De ta voix caressante Allăges ma douleur, Ma b-lle et tendre amante, Vois le Pruth dont le nom Tout'toeur roumain- irrite ; Sur ses bords tout au long, Sur sa rive maudite, Vois la verte forât Etendre son ombrage^ Ah! c’est lă qu’il faudrait Râver sous le feuillage! C’est lă qu’il faut aller, O ma douce compagne, Songeurs, tous deux errer l1). D,.D me m’a lăudat de esac*it tea cu care am tradus aces’ă po’-sic; din nefericire nn e c traducere, ci o imitvțiune, în care numai câte-va versnrt sunt traduse. Nu prea e norocos d Dame cu cele ce scriu. Astfel în (Jioa trecută, a scris că părerea mea e că d-na Romanescu nu p<îte juca ingenuității^. Nici o-dată n'am (Jis asemenea lucru: d-na Roma- nescu e minunată în ingenuități, 'și d. Dame vrea să mărginească în asemeni roluri corn- petința d-nel Romanescu, pe când efi cred că acestă actriță poate să joace pe Himenele, poate să fie minunată în Dona Sol, în Marion, și în alte roluri de aceașl speție. 0, Dame va avea tot-d'auna dreptate când se va servi de assemenl methoade de a avea dreptate; ’l fOg ta-»4 absolut cârjd o nml vrea să’ atribuo altuii o prosti', să nu mi-o atribue mie, B, F. www.digibuc.ro literatorul 4X1? Dans la verte campagne; Oubliant xtout souci, Lă hautf șur la colline, Afin de yoir Jassy, Dresser notre chaumine, Et contempler souvent Le sol de la patrie, Et respirer au vent Qui vient de Moldavie. Lă nous pourrons tous- deux Caresser un beaii reve, Voir Ies Roumains heureux ! Au travail faisant treve Losjue viendra le soit*, Lâ nous pourrons attenire, Avânt qu’il fasse noir, Le doux moment d’entendre Nos vieux aifs enchanteurâ, D’ou'ir Ia melodie Des flQtes des pasteurs Aux champs de Moldavi^ Et doucement berces Nous endorrnir, am;e, En repetant charm^s, Les airs de la patrie. B. Florescu/ III. E RÂNDUL NOSTRU! București trebue sS fie pentru Europa orientală, și mai ales pentru Ma- cedonia) cât-și pentru Albania, sora noastră p in Traci, cea ce Parisul este pentru Europa intregă, inima lumii. • Scrițî, autori ; cântați, poeți; faceți s6 vibrese, musicanțl, cârdele instru- mentelor vâstre; împrumutați-ne a vostre voce, actrițe; apucați-vfi penelul, pictori; dalta, sculptori; și voi cugetați saă visați, o philosophl! Frumosul este viața, litterile sunt nemurirea națiunilor. Civilisațiunea, care vine din Francii, și’l venea din Italia, din bătrâna Romă, a nostră patrie, o frați Macedoneni, civilisațiunea a dat Germaniei primul el secol lilterar cu Goethe și Schill^r. La lucru. Români: fAcum e rândul nostru! B- Florescu. www.digibuc.ro 468 Literatorul iv. Alexandru Makrdon, Mândru ’mpărătesc Cocon, Sare pe-al s60 cal de munte Care poartă-un cofn în frunte. EI întreabă pe-al s£Q cal: — «Frățioare Ducepal, «In ce lume, în ce parte, «De soțiă sg am part' ?» — Calul zice: «O sfi te ’nsorf «Curend cu doug surori, • Una, fala cea frumoasă, «Alta, moartea urîcioasâ.* Makedon în gândul s£tl Zice: «Om de soiul med «E ca și cerescul soare, «El apune, dar nu moare.* ApoiO plecă ’n lume, dus, Și de mult ce cresce în sus, Nu’l încape nici pământul, Nu’l încape nici mormentul! Vasile Alexandri. V. La Roumanie a droit â I’estime de l’Europe : elle est entre d«ux des- potismes, comme une forme de la liberte qui doit nous etre chere: elle est en outre un prolongement de l’Europe latine et son boulevard du cotd de l'Orient. A. Foucher de Careil. (1), Estragem încă din album cele mal scurte din numeroasele frumuseți ce conțitje. www.digibuc.ro LiTeră’toUuL 469 VI. M mo fiamooo Elle dtait blonde comme vous, Celle dont Ies yeux fins et doux Me laissărent l’âme blessee ; Pourtant je ne suis pas jaloux De vos bonheurs de fiancăe. Honte â ceux qu’aigrit la douleur ! Je n’ai rieo d’elle qu’une fleur; Mais quand un couple d’amants passe, Je dis au bon Dieu : Rendez-leur En felicită ma disgrâce. Bien qu’il soit de vous separă, Votre ami se sent dăsiră; II est triste comine vous l’âtes, Moi j’ignore s’ils ont pleură Les charmants yeux de viollettes. Qu’on vous aime comme j'aimais, C’est le voeu que je me permets, Le secret que je vous conlie. Je suis malheureux pour jamais ; Soyez heureuse pour la vie! Franțois Coppie. VII. Eminentul autor al Spiritului legilor, Montesquieu, zicea că : nici o-dată nu a avut o mal mare ideă de patria lui de cât atunci când a văijut ideile obiceiurile, și instituțiunile el adoptate și într'o altă țară. Fie-ml permis și mie de a exprima astă-cjf același sentimente. Găsind pe malurile Dunărei o nouă patrie, «România,» o Fian’ță a Orientului, în i- deile, tradițiunile și aspirațiunile de civilisațiune ale surorel celei mari, am deve- nit cu i nima și în fapt, cetățean român, cu o îndoita iubire pentru patria de origină. D'Avila. VIII. Mes sympathies pour 1es Roumains SOnt de viciile date. Elles ne se sont jamais clementics. C’est donc avec empressement que je m’associerai de tous meseffortsâ ’ocvvre ăminemment louable entrepri&e par la Societatea h'u^cao-Iîo'mMiu. www.digibuc.ro O L1TERAÎ0RVL II ne dependra pas de moi que J’Albim Macedo-Rumain, qu’elle se ■ ose de publier, ait un succes egal ă celui de l’Album Paris-Murcie. La grandeur la plus dyrable,’ le passd l’attesta, n’est pas celle que Ies conquierent par la guerre et Ia spoliation ; c’est celle qu’ils acquie- par la liberte et par l’instruction, cette redemption des peuples. Roumains, vous n’avez dopc qu’ă persisterc dans l’accomplissement de noble tâche ! E'. ‘ de Girare in. IX. Ingratul nu mal m£: turbură, ingratitudinea tot mg revoltă. P. Grădișteanu. X. Ungurii asigură că Românii sunt venetici în Dacia1 Iul Tratau, trecuțl :.(■ Io de peste Dunăre; Grecii pretind, din contra,1 ck .Românii sunt străini in Jacia lui Aurelian, venițl acolo ,dip regiunqa, Cgrp.aților. Unguri ne îm- ping spre Sud; Grecii ne trimit la cord. Lăsândti’I s$'[ discute controversa genetică, Românul stă, bine înfipt. în ambele DaciL > B. P. Hajdeii. XI. O! Mort, divine Mort, oii toutnrefitre et s’efface, Accueille tes enfants dans ton sein etoile v * \ \ > i t m W Affranchis-nbus du temps, du nombre et de l’espace, Et rends-nous le repoș, que la vie a trouble ! Leconte de Lisle. XII. Le tempș nous semble fuir, mais ce n’est qu’un mirage, Nous sornmes le vaisseau qui voit fuir Ie rivage, Quand c’est lui qui passe ă cotd ; Et c’est nous qui passons devant l’eternite.' Louis Patisbone, XIII. Je resterai proscrit, voulant rester debout. Victor Hugo. XIV. La vertu qui a besoin d’etre .oujours gmde', ne yaut. pas la depense d'u'ie. sentinelle, P. Zaccone. www.digitrac.ro Literatorul 471 FRANQOIS COPPEE r>ouii: duberI Dramă intr'un act, în verturl Bende Nu!— ’lam acea iubire pentru care Dumneata Al fi fost prea slabă poate.—Pentru el, de-aș merita, Pot să sufer dezonoarea... chinul cel mat gretl din lume.— Ești prea oarbă de mărire. —Etl fantasticul setl nume ’L-am iubit mat cu ’nfocare decât Dumneata; dar val!... Când voia să’ml povestească glume, cărora nu dat Crezemânt, lqândn-ml mâna, se credea In fericire; Ea priviam spre el adesea cu regret și cu iubire. —Prevedeam... visam In fine, o soție cc-ar putea Fericirea, viitorul și odihna să-I redea, Și să fie pentru dânsul, bună, credincioasă, blândă, Care,—când el stă pe gânduri subt o lampă fumegândă, Abătut făr’de putere și tn slabele-I credinți, Simte surdele sarcazme ale negrei Jndoințl Și plecându-se sub greaua sarcină de urgisire,— Ea să vie liniștită, să-I șoptească de iubire. Ș atunci din reverie ridicându-șl ochii, ea iSă depue pe-alba-I frunte un sărut,—și s’ar părea Că-I o soră mal In vârstă, care vine l’al seQ frate, Encă ’n școală, ca să ’l mustre pentru-a lui aviditate De-a lucra la miezul nopțeî chiar.—Visasem Insfârșit, Pentru dânsul, o soție suflet sfânt și umilit, ’l-am urat această soartă; dac’ar fi găsit’o ânsl, Etl ’ml-aș fi urmat sentința... da !... sub negrul vel ascunsă, Trebuiam să fug de dânsul, trebuiam să fug... ș’apol Moartea, ar fi fost bariera neînvinsă, intre noi. Fără ca să plâng Iu față-I, fără ca să *1 fac să știe Că fatalul sacriflcia moartea mea o se devie, Trebuiam să’J fac să uite un"trecut Întristător, Pentru ca Să’șl Indrepteze pașii spre un viitor Mult mal falpie.—Iată doamnă, ceea cc eram In stare SA fac!—Schv’a datoriei, avidă de cuvântare, www.digibuc.ro LITERATORUL 0, logodnică, cu suflet rece și nestrămutat, Spune, nebila-țî iubire, tot asț-fel s’ar fi purtat??.. Berta Astfel dar, nutriai speranță ca si vie sfânta oră?... —Ensă rolul de soție și de mamă și dă Soră, Sufletul, ce vreai să-l serve drept un ânger păzitor, II știai?... Eram efi, Doamnă. A'st logotnic uitător, Nu’țl spusese, că departe, într’o suferinț’amară. A lăsat cu- nepăsafle și logodnică și țară?— Dacă astă hotărâre mintea ’țî-ar fi turburat, CândjȘtial că fericirea lângă noi ar fi‘aflat, Pentru ce ’n momentu-acela n’aî avut acea putere, Ca să zici sermanel umbre, moart’aproape de durere: —Du-te dar... și fit ferice!.. Renee Dac’aș fi făcut’6 dhiar? Dac’aș fi voit’o?... Rîdețt?... Căci aveți dreptate;—int Eh, am aerul d’a spune vrș o scufcă mișeleastă; ’ Dar d’jțcum nu-pot să sufer ci să .se ’nvinovațiască Sacrul meii amor de-»ntâta lașitate... într’o zi- Sufeiia... eram acolo/ și voiam a-T Îmblânzi Suferința... când, se-aduce o scrisoare: 'pe-a lui frunte Rece, palidă, plecată; -eil- citiam resbcle crunte. Cum părea, astă scrisoare, îl vorbia de Dumneată; II spunea că -pentru dânsul, tot trecutul vel erta;. Dar că nu mal speri vre-o dută să mal vezi a Iul -ființă; Că vel aștepta zadarnic; într’o scumpă suferință, Cu acea speranță fermă, fără de nimic amar, Cum așteaptă, privind marea, soață vr’iuiuî marinar..; —„Dă-ml, te rog acea hârtie* ’i-am zis eă, și el ’ml-o, ’ntinse Ppntr’un- gest pierdut, molatic... iar privirea Iul se‘stinse In o trista reverie^.. Sufletu-1 părâa, gemând!.. Pentru cea din nrmă oară/Ram-vezut .atunci plângând, ’l-am strigat.., ghicisem totul... „Pleacă, vezi mal este vreme.. Lasă-me! Te du acolp unde n?al a v te mal- teme De durere... unde^viata este dulce si ușoară într’un loc de exaltare, subt v.n -cer 'sșnin.de tară, Unde inima viază, jmțle gândul transportat, Către culmea fericirel fuge,., sboarâ mfncejtat; www.digibuc.ro 473 LITERATORUL Unde sfânta Primăvară nici a data nu dispare; Unde nu e nici o urmii de dureri sad întristare; Sufletul acolo ’?I face numeroase năluciri, Anii sunt formati din aur, zilele d'n fericiri... —Pleacă... du-te și me lasă... uită o viaț’amară!* — Ochii set craii ca cerul, lacrămile se uscară. Pentru el ifoziunea sc sfârșise.—Un surîs De o tristă ironie,—im molatic, vecinie rîs,— Aplecă albita-I buză fîncruntă a lui privire. Mintea lui părea muncită d’o misterică gândire... Și apoi c’un glas într’aslfel, ce nu pot ca să’l descritl, Litorcâi.dc-se. ’ml respunsr: „Mulțumesc!... Eprea târziul* —Dar ce ved... în ochi al lacrimi? Suferi? Aide ștergeți plânsul. Pentru ce mal plângi... 6 Doamnă?... Bertft Plâng'... Da'... îmi vorbești de dânsul!... /"Cu iuțeala cu mare emoliune) Aht... ReiațI cutia, Doamnă!... AI o inimă prea bună!... Vezi... că nlâng... îți cer ertare!.. Doamnă, uită pe-o nebună! —Eli, să ’țî fac retl Dumitale?... Etl, să te dezonorez? Nn!... Cad știi să plângi prea bine., și acum d’abla cutez. S.i’țl vorbesc —Mal adineauri, me găsial fâr’ de simțire! II iubial, și suferința-mi la această ’nchipnire Mc sdrobia!... Me iartă Doamnă, dacă astfel ți-am vorbit. 11 iubial.. erai prea bună!...— dar și efl am suferit! Simț, iubirea Dumitale era sacră și arzândă. lartă-me! De o cam dată n’am putut se fiii mal blândă, N’am putut se ’nfrâng mânia, ce în piept se deștepta. Sper, de dânsul sunt ertată... iartă-me și Dumneata! De ?... Șț cugetarea noastră, fuse-atât de adormită, Ca se ne urâm de moarte, când durerea n’e cumplită, Când suntem surori printr’ânsa? Dar, de oare ce’l iubial Astfel, ești, cu drept, scutită de pedeapsa ce doreai.— — S’aruncăm o cugetare către vremile trecute, Către-acel creștin culpabil, ce irturi pe deștiute, Fără preot. — Astă seară este timp a ’ngenuchea : Dumneata se’țl speli greșeala.., ett se șterg durerea mea! Pentru dânsul, cat’a zice: Dumnezeii se’I dea ertare ! —- Ah 1 In fața pietățel mele, rece de ’ntristare, www.digibuc.ro 4H literatorul Aș fi vrut se ted sprinceana Dumitale încrețind... Dar nu! — Roagă cerul Doamnă, pentru dânsul, căci știind Că o tainică frăție prin durere ne unește, Se uităm aceste lacrămT și se plângem creștinește. (Va urma) Th. M. Stoenescu. Câte-va cuvinte despre Teatrul Național. Criticile teatrale de prin <}.iare nu afi cruțat până acum nici pe artiști nici direcțiunea teatrului; adeseori injuste, mal tot-d’auna dictate de animositățl, ori de parțialitate, ele afi lovit în cât cari nu suut' culpabili, în cel buni, așa că nu ati nemerit ținta, u’afi pro- dus învățămiuteh ee trebue să găsească acel C’.ri cată tot-d'anna instrucțiune într’o cri- ică •, n’afi produs expunerea veridică a relelor, a defectelor artiștilor, satt ale direcțiunel accă există în adevăr rele și defecte, și n’afi căutat a le îndrepta? MulțT publiciști afi criticat și teatrplț șl pe artiști, de necaz, uni pentru că nu s'afi jucat piesele ce afi dat el în trecut, alți pentru că nu s’afi primit acele ce afi presentat cea mal mare parte p ntru că direcțiunea nfi le-a dat bilete de favorl, și câțl-va pentru că cutare safi cutare artistă, uerecunoscând in d-lor pe regi "criticei, n'afi îngenuehiat la mă- ririle d-lor. Să vorbim și noi puțin despre teatru, și să ne.silim a o face ca nn om care dacă nn mal are ilnsiun^'nu are însă nici un simțimânt de animositate, dar are de datorie să facă a străbate lumina adevărului în opininnea publică. Și mal îfitâifi fie toâte, Id întrebarea ce se pune tot-d'auna și necontenit, dacă tea- trul național a ihniuta^tio! vom respunde fără a ezita : „Da, teatrul național a făcut pro- grese marl.“ Artiștii și ertiștele studiază rolurile consciincios acum, caută să exprime cu adevărat intenținnen, gândirea, simțământul piesei, cum I o explică safi .autorul, daca piessa este originală și autorul este present, safi acel caii afi vă(jut artiști serioși interpretând ace- leași roluri în străinătate^ dacă piesa este o traducțiune. Nici un artist, nici o artistă nil mal ese pe scenă fără a sci bine rolul săfi, și fără a fi înțeles toate nuanțele, toate situa- țiunile ce este însărcinat .să espiime. Mizele ’n scenă Sunt exacte, corecte, elegante, făcute cu multă îngrijire în toate a- mănuntele lor, și în raporț cu moravurile, cu tradițiunile, cu deprinderile timpului în care este pusă acțiunea -Să Sfi pqtreacă ;. și, trebuesce să recunoascem că acest progres să da- Jtoresce mal cu Seamă direcțiunel actuale, care de când a venit, ’șl-a pus toate silin- țele ca fie-care rcpresentnțiune să aibă o adevărată și bună miză ’n scenă, și ca îmbrăcă- mintea, ori costumele, sif fie îu plină conformitate cu situațiunile, epoca, și moravurile ce sunt în piesă r' — Limbagiul este Românesc, cnrat, și cnviinciod, stilul bun și frumos, espTesiuuile a- lese mal îu toate piesele ,ce se .representă acum, și afară de câte-va vechi traducțiunl, nu să mal vorbesce pe scenă Româneasca franțtttâ și scâlciată ce se vorbea odată, cu far- mantă /patent fi abracadabrant. Avem, și trebuesce să recunoascem am avut artiști buni, inteligențl, silitori, cari afi făcut progrese de care se onoră română,' șl cad onoră arta și o fespectft. Pe lângă www.digibuc.ro LITERATORUL 475 flumel^ de valoare în artă ce am putut cUa cu mâudiie în trecut, ca Costache Caragiali Millo, Costache Dimitriade, JWiHail Pascaly? D-na Efiosina Topescu, Ștefan Velescu, și iu- bita de fot publicul, buna și mult regretata Mafi'.da Pascalv, răpită scenei în momentul când'atinsese mărirea artei,'putem afirma .cu fericire, eh arta strălucesce încă cu mal multă putere în progresile el la noi, și că tineri merituoși dobândesc succese mari și bine jus- tificate. Dacă putem yorbi cu admirațiune de d-na Romanescu, o adevărată stea lucind în toată splendoarea talentului pe scena teatrului românesc, și de d-nul Manolescu, asemenea un talent bun și adevărat, artiști pe care direcțiunea a avut buna inspirațiune de a’I tri- mete la Paris, unde îutr’un timp foarte scurt, aii făcut studii multe și mari, aii luat în conservator acolo adevăratele tradițiuol, ecsigcnțl, și condițiunl ale artei, afi vădut marii maeștri reniimițl al artei dramatice cari ’I aii luminat cu bunele și salutările lor consiliurL și juni noștri au profitat de Învățămintele lor, dacă (Jiteem putem cita cu fală numele d-nel Romanescu și al d-lul Manolescu, nu este mal puțin adevărat că artiști de un merit foarte lăudabili strălucesc cu succes justificat pe scena'teatrului, Românesc, cum sunt doamna A- nica Popescn, d-nul Iulian și altele și alți cari cu drept cuvânt aii sciut să placă publi- cului, și în orl-ce rPlurt originale să dobândească recunoștința autorilor pe care ’l-att. iri- ■tPrpret.aL • * ' ■ • . I , , • „ , ‘ “ Neapărat că în teatru ca însori care instțtuțiune în societ te, sunt multe dp îndrep- tat, este încă progres de făcut, sunt încă multe lucruri de'modificat,'și nimeni, nici direc- țiunea, nici comitetul, nici aitiști, nn negă aceasta. Un progres în care ar trebui să intrării odată, ar fi acela de a renunța, pentru tot-.d atina, cu rigoare, în ipod irrevocabil,la traduc- ținnl, afară de traducțiunile în versuri, și de traducțiunilp a operilor cțașice. Acum avem, și încă de mult timp, o literatură-Românească, în plin progres, în pljnă strălucire, o literatură bună, serioasă, și' foarte frumoasă, îu care s’afi distins scriitori ce ați dobândit o celebritate bine meritată. Avem îu istoria țârei' noastre fapte mari, eroice, su- blime pe care le putem pune pe scenă, ca să amintim Românilor timpi de gloriă și de mărire; avem tradițiunl, moravuri, deprinderi naționale, curat românesc^ în.care publicul român poate găsi cmoțiunl, cugetări, simțiri a cerca; avem chiar defi-cte, viciurl,. ridi- cole în societatea română de bipiuit, pq care ,le putem arăta pnbliqujulspre a le îndrepta, pentru ce dar acea profușiune de jj-io^se ștrăine^ în mare P ’i.tJ rețî țradus^ în mare, parte chiaț rele fără interes, fără învățăminte^ fără,utilitate,pentriț publicuț rpmrțn?,; . La teatrul frances în Franța, la teatrul' German în Viena și Berlin, nu. va vedea nimeni traducțiunl, șl numa| trșdu.qțiiinl d,in operile (streipe, și din țiteraturele eelor-l’alte popoare. La noi în literatura dramațică] avem o indigestiune de Labiche, Dumanoir, Clair- Viile și alți dramaturgi streini a țăror opere aă crescut pe^cena teatrplpl român, ca ciu- lini, pe câmp. (i], ■ j jj î ) j , .1 <■ i> • d *1 Ic.l i<1 ' <-i ' • u i u i p vf- duse sublimii] în tragedii!, pe Racliel, si în piese traduse noi-nu puteam opune des pcn- dante îu acelea-șl pv?S", așa încât cu trâducțiunil", aă fost- răii judecați și aii c^jut și artiști și teatrul românesc. D-eilJRilLo și Pascaly ett fost acel cari att făcut păcatul de a introduce această tra- ducțio=nmriă~frr'teatrpl românesc ( publicul mergea odată ca să vaijă pa 4-nul Millo .saii jja.jdMiul Pascaly, artiști admirați cu drept cuvânt, sati pe Matilda Pascaly, adopțiunea publicului, și apoi nn mal mergea, și d-lor nedâudli-șl seamă de adevărata causă, care era trpdim.ii'fî rele de piese rele, vedeatt numai ef.sctele, și desolati: „Teatrul lemânesc jpnare yiPor, nu place, nn este încurogiut. nu este susținut, prbîeul nu vine, noi ne am «ruinat. Dați-ne , saă chiar opere mo- derne cart att dobândit titluri" de clasicitate, vogă ort celebritate, ca trei patru opere cum sunt Adrienne Lecouvreur, Le mariage de Victorine, Gabrielle, Daniel Dockat, le vom primi și le vom admira ca școală, ca studiurî dramatice și literare, ca modelur| de artă. Dați-ne traducțiunl bune, îusă numai în versuri, și în versnrt frumoase, corecte, elegante, ele piesele lui Victor Hugo, și le vom primi, le vom adiuira tot ca școală, ca modelurl de artă, dar. nu, ne îndopațî cu Labiche, Dumanoir, Clairville, Legouvâ, Colombey, și toți dra- maturgi theatrelor de la porte et.-Martin, de la Montausier, de la Folies dramaiiquet, de la Bobino și de la Batignolle», că publicul o să protesteze, o să se desguste, o să vadă arta înjosită^ o să deșerte theatrul, și fatalmente thâatrul o să catjă. jj’apo! de ce această traductio-maniă? Dacă comitetul theatrelor ar căta bine, ar,găsi piesp originale, frumoase, plăcute, admirabile chiar, în repertorurile cele vechi cp care ar putea să atragă,4 să mulțumească, să antusiasnjeze publicul, și să ’I dea gustul și1 plăcerea artei și a literaturel dramatice Românesc!. Noi vom face numai o mică nomenclatură. O bună, educația, piesă plină de spirit, de vervă, de moralitate, de mult apreciatul poet Costache Bălăcescu, Coconul Drăgqn de același, O eoare la Mahala de Costache Cara- giali, mult .regretatul artist și unul din fondatorii theatrulul Românesc, Fata plapumă-» reeeT de ftdelașl, Francigntelt de spirituali! poeți Costachs Faca și ’Năue'M www.digibuc.ro Literatorul 47) Coconii Icrgu de la Sada Gura, Creditorii, Piatra din țață, Chir Zuliaridi, de ma- estrul cel mare în artă și literatură, nemuritorul' Vasile Alesandri. Insffrșit Rtsvan, un cap ^de operă, admirabil 84b țoale puucturile de privire de Hâjdett nu maestru ca lapidar in materie de stil și de limbă, Vornicul Bucioc, Odă fd Elita un alt cap de Operă de amicul mett savantul scriitor*" V. A. Urecbiă, ladeș, S'ericfa Pă- țitul. Ce aduce ceasul nu aduce anul, Nebunii de colo, Nebun, alegător, șj ginCr^, piese care att avht Succese sgomotoase și în trfel a nț dearendul 30 satt 40 C 'prbseutațiunYj ceea pe are însemnare, la theatrul Românesc, și tot 4’anna cu theatrul pliu. , Nu este acesta bn repertorii! care în câte-va piese noul ar putea forma o întreagă bnnă și frumoasă stagiune? Ce necesitate este do acele absurde și rele traducțiuul cate literal- mente afanisese publicul ? Sunt unii oameni de litere noul noușorl, Cart di® cu emfază-: <^Ge suuLcutoril treciHi „tulul ? Ce suut pi -selo din trecut ? Ia încearcă de represintft o piesă că O buna educa-*1 „tic astă-iJV, și publicul va căsca de urît, și nu va avea nici un succes. Să nu ve fie cu supărare, d-lor pretinși mari scriitorf al (JiM» ori cât ar fi de medio- c'e, do palii*, fit .și r<4‘, o piesă a d-lul Marianii saă a d-lul Fred. Danul satt a d-Iu* Malla, noi preferăm acele pipse originale, chiar când nn ar avea nimic buu, unei traduc* ținui oiț cât de b-mtt ar fi piesa tradusă j. dar, preferăm o piesă a lui (j. Bălăcescu ori a lui C, Faca și Nău^scn ^jnel piese a d-lor Marianu, D.imâ, se.11 Malla. Deh ! Ori cât ași a ei bi na voință să arțpiir pe d Ălariau, totn’șl nu aș putea veni o dată să admit că este mal buu scriitor dp cât Custacher Faca, și ori cât ași vroi să fin indulgent pentru d. Malla, totu’șl nici nu ’ml ar trece prin minte să pot admite un moment măcar că ar**avea a mia parte din valoarea d-Inl C, Bălăcescu. Piesele ’co o bună educația, Franciositelet, O soare la Nohala att pentru noi Româul valoarea ce ai! pentru FrancesI Ler’prdcieuses ridiculee, și alte opere ale lui Moliere, biciurea vechelor ridicule, studiul vrchelor de- prinderi, critica moravurilor rele, făcute cu spirit și scrise în o limbă curat Bomânească} cu un stil, coreOt și elegant. Ca traducțiune, singura piesă care are o rațiune de a fi, est* Daniel Rochat-, avea ra- țiunea el de a fi pentru că și direcțiunea și artiștii att apreciat cu drept cuvânt că Da- niel Rochat este ța operă dramatică nn studii! de transițiunl bruscl de simțimente stranii, de luptă crâncenă a acelor simțimente, de emoțiunl varii și variate, desituațiunl teribile mo- ralmente, și de o dicțiune diU cele mal dificile, o stăncă pe care artistul trebue să se urce la perfecțiunea artei, și pentru că maeștri cel mari cp d. Delnunav^disese studioșilor juni Român'1': Când veți fi urcat stânca aceea care să nntpțsce în artă" Daniel Rochat, veți putea fi siguri dț voi, veți pntea juca cu tajent, cu măestriă er! ee rol, veți putea afirma cu încredințare și cu adevăr că sunteți >artiști. „Daniel Rochat era la pierre de touche-, trebuea jucat pentru ca publicul să judiCe despre progresele artiștilor cari att studiat in Pa- ris, și despre puterea artiștilor Români cari n'att lucrat de cât în țară, pe sceția theatrulul Românesc. Noi am aprobat, am aplaudat, traducțiunei lui Daniel Rochat ca o escepțiunețrși ea « operă necesară Dar, nu trebuesee^ca recunoascerea utilitățel, succesul și aprobarea cș a avut Daniel Rochat, să facă pe direcțiune și pe artiști să nu ne mal slăbească din tradncțiunl ca 2fo. nastirea de Castro și numai seim ce alte nesăbuite producțiunl streine ce nu Bnnt in- structive și nu att nici un interes pentru public. De ți-ne prăpăstiile Bucureștilor, dar dați-ne piese originale, cea mat rea piesă 0- www.digibuc.ro 47# LlTEfiATtKLL rwv vwv riginală românâscă, va avea, bine studiată, bine represcntatft, mat mult interes pentru pu- blic, mal mult succes, de cat o traducțiune. Când teatrul românesc va ajunge a nn'mal repfesenta. traducțiunl rele și nesăbuite vom (jice. și noi că teatrul rymânesq cste îq plin progres, și vquj afirma că există în a- devăr progreș și piogres mare. Am văijut ferjeire anunțându-so o traaucere m.versnrl a piesei Marion Delorme de Victor Hugo, am amjit chiar versuri din acea traducțiune, și putem asigura nu nu- mai că traducțiupea are meritul de a esprima în adevt-r idea și iutențiunea marelui poet frances, dar și că vershrile sunt f jrte bune și mal cu sejnă firtefrumose; și suntem convins că opera lui Victor Hugo bine interpretată, va fi bine apreciată și va dobendi un mare succes. Am aucjit mal cu seamă cu mulțumirea cea mal mare, că teatrul Românesc s'a îm- bogățit cn două opcl‘0 <îin cele mal meritorii și de valoare în repertoriul sCfi, cu două co- medii de d-nul A. Macedonsky. Cunoascem amândouă aceste opere, în care snnt versuri admirabile, o intrigă bine condusă, vervă, spirit, acțiune și situațiunl foarte bine nimerite- D-nul A. Macedonsky este unul din ci-I mal buni scriitori al noștri, și o putem spune fără sfială de a exagera un poet din cel mal distinși dintre poeți noștri. Direcțiunea tea- trelor a făcut o aquisițiune minunată cu amândouă operile sale, și siguri de succes pu- tem afirma că serile de representați ni a acelor piese, vor fi din cele mal bănoase pen- tru teatrul românesc. La muncv, juni Român», oameni de littere, viitor strălucit și marc al țârei voastre, aveți exemple uriașe înaintea voastră, atlețl cad s'aîl luptat pentru triumful lirubel Roma- nesc! și mărirea literaturel toroâuc, loan Heliade, Vasile Alexandri, mari maeștri neștril, U*mați'l p^ calba ce’ăft străbătut el cu mărire și cu ‘glbriă. EI nu ne îndopati, nu ne dafi inJigeS'iuul tfe traducțiunl, faceți ca el, dați-ne adevărate și frumoase inspirațiunl ale i- maginațiunet voastre, scrise frumos, corect, elegant, cum scrie d-nul A. Maeedonschi La lucru, judi artiști,'mândrie a artei în România f Ridicați sus demnitatea limbel șf a literaturel române, aruncați înlături departe de voi traducțiunCc, și dațl cu toktă St ă- ' lucirea vigurosului și frumosului vostru talent, piese românesc!. Nu putem face ho! lăuda direcțiune! teatrului, ca să nu se qlică cum că lăudăm pe fratde nostru: vom Spune’numa! criticilor abel or cari sfâșie direcțiunea, și care cer să dea- afară această direcțiune, că publicul onest și împărți ’l nu poate de cât să dea din umed cu Un surîs de comiserațiuner, când vede câtă furie se deslanți ză în contra unu! om care a etatea lui Ion Ghida, sacrifică timpul st-fi, o muncă fără preget, o lucrare continuă, și silințl constante cU ’d desinteresare demnă de o mal bună Soartă de cât injuriile ce cul- gr, numai ca să facă arta să progrosesa, și teatrul n țiotial să prospere; și să spunem drept a reușit, și această feușire este p>ntrU sufletul seti o mare satisfueț w, cea m.i! mare ce a putut dobândi. Pantazi Ghica. RKVIST k TEATRAI t Don Juan de Marana, apoi Vicontele de Letoriăre, și Dumineca Păsto- rița Găinaților, 6tă de sigur piese care nu sunt tocmai pentru theatrul Național. Trebue se recunoaștem că e de tot slab vechiul repertoriu la care trebue se alerge 1heatpilK pe cAnd se repetă, piese noul Din fpricire, fără a vorbi de piesele d-lor’ Marian, Damâ, piese pe care nu le cunoaștem, și despre care Irebpe dar se ne www.digibuc.ro LITERATORUL 479u rcset'vem judecata, suntem mândri de a anunța lectorilor noștri căsâcîetutea ^Li- teratorului" s’a afirmat In anul acesta ți prin munca ce a pus pentru the'atru, și că așteptă cu încredere verdictul publicului Tot dauna am fost de opinie că ttrf theatru nu există de cât prin autori, și dac’am deplâns ceva a fost Ușurința sad ignorența celei mal mari păți din autori noștri. Piesele cele bune' siint puținb la numer. Trebue ca în ele se fie artă, șb-de Uită parte se aibă ele un caracter 6re care românesc. Când autorii vor întruni aceste condițiunl, theatrul va fi salvat. Pe această cale a pășit colegul med Macedonski, a căror piese, Uncbiașul serăcie și ladeș ! vor fi represintate peste puține zile. Unchiașul Serăcie este o legendă comună mal multor popoare. Subsemnatul ânsu-«Y a tradud* altă în .Românul’ o bucată a |ul Charles Deulin (Les contes d’un buveur de biâre),' intitulată Părul Mizeriei, care nu este decât versiunea flamandă a acestei legende. Subiectul a fost tratat în Paris. D. Macedonski s’a condus dupe scenariul acestei piese âesvoltând dialogul dupe placul sefl, in versuri de tot originale, într’un simți infint «ie 'tot ro- mânesc, ș’într’o limbă într’adever sănătoasă. ladeș 1 n’are decât titlul comun ctt cu- noscuta piesă a colaboratorului nostru P. Ghika. E vechia istorie a adulterului, istorie 6nse care va remânea în veci nouă fiind în veci adeverată. Nodul intfîgel aparține unei fabule arâbe din o mie și una de nopți. N’are decât doue acte a- ceastă coipedie, și cu toate aceste sunt șcene în care tăria simțimentelor înalță tonul până la sublimitate tragediei. * ' Find ca la noi publicul s’a deprins a considera ca piese neoriginale chiar și piesele al căror fond este împrumutat din romanțe safl alte opere, ’l spunem că nici Faust al lui Goethe, nici Hamlet al lui Shakspeare, nici o comedie a lui Sardoti n’ar fi originale. Este mare diferință între a împrumuta fondul și între a copia. Colaboratorul aostru Pantazi Ghika va face sS fie represintată o frumoasă comedie de moravuri și s’a supus de curând comitetului o comedie de typurf în- tr’un act de D. Georgian, Crisa de bani. Am citit’o; o credem In destul de reu- șită pentru a avea succesul dorit», Lețtori noștri au putut vedea cum d. RașiantL a tradus pe Marion Delorme. Traducerea e terminată, și dorința exprimată de noi ca comitetul se îmbrăcișeze această traducere, este azi un fapt împlinit. Vom avea dar fericirea de a aplauda gândirile lui Victor Hugo exprimate într’o românească curată și negalicisată, nu cum a avut nenorocirea de a fi pân’acum tradus marele poet frances. In fine, .Literatorul" se poate făli și cu piesa ce a lucrat d. Ure- che. D. Ureche face în adever parte din societatea noastră, care este mândră de a numera între membrii sel pe autorul Vornicului Bucioc, Odei la Elisa, etc. Marți 28 a fost a doua represintare a comediei Frou-Vrou. ‘ Am avut ocasi-* une de a admira lochiele d-nel A. Popescu. D-sa Care e atât de bine în unele roluri a vrut se joace roluri ce nu-I convin. Iu unele părți a fost bine, dar nu în toată represintarea. D-sea a făcut red de a alege un rol ca Frou-Ftou, care, ori cât de bine ar fi represintat, nu poate avea un înțeles de cât la Paris, nu poate fi simțit de cât de-un public parisian. D-sa axfăcut din Frou-Frou o dramă vulgară; noi am vezut pe Desclees când a creat acest rol, și' am putut admira arta cu care ’șl făcea moartea poetică. D-na A. Popescu fiu a murit dupe părerea noastră, tocmai precum trebuă se moară pe scenă, deși a cătat realism. Marți spectacolul s’a terminat printr’o încercare îndestul de fericită. D. D. Gabrielescu și PepovicI, diferi al Conservatorului nostru, aii cântat primul act din Faust. Publicul s aplaudat cu drept cuvânt acest debut; fie ca «dește aplause se www.digibuc.ro 480 LITERATORUL împingă pe autoritățile competinte să-și pue tot&silințele ca să ajungem a vedea operele marilor maeștri în musică bine represintate numai de artij ti rom Ard. Când Mephistopheles arată lut Faust imigina Mirgiritel, ciripii ce a apărut publi- culuî a fost al d-eî Amelia Velner, care cu opt zile mit ’nainte Împlinise fu mod foarte satisfăcător rolul Vicontelui de Letoriăre. Joia trecută s’a dat un Trântor cât zece, Tret Crai de Ia răsărit și Faust pentru a doua oară. In prima picssl, d. Millo a fost minunat In rolul moșului, și d. Mateescu excellinte în rolul țeranuluî prost. D-na Eufrosina Sarandi avea mat multe deghisăft In această comedie. D-sa a fost minunată de vioiciune In rolul lut Burdulea. In Trei Crai, D. Mircea Dimîtriadi și-a atras meritate aplause In rolul pedantului care vrea si ne lătinească limba. D-sa a știut'sa ia unele obi- ceiuri ale profesorului Bovinaciit. D-sa a arătat prin acest rol că poate ceva Iii comedie. Am vrea se-1 vedem Într’un rol tragic, ca să putem judeca de poate tot atât și în dramă. Am reservat pentru finit Păstorița Carpaților care s’a jucat Duminică 26. Aceasta nu este de cât La Bergere des Alpes. Dar ce stil 1 ce enormități! Ima- ginați-ve că un actor dice a propos ! A propos, nu franțuzism sub domnirea fiu- lui lut Țepeș! Nu este numai aci anachronisme ridicule, ci fct toată piesa. O țe- rancă, o păstoriță, care știe se citească! Un cerșetor care șade în fața descen- dentului Basarabilor! și tuci p’o canapea! O canapea pe la 1500 în Tfergovij-te I Un căpitan caie destină un capital (iară-șl franțuzism) pentru a funda... școli Cine se ocupa de a funda școlt tu 1500? Și această bănoasă zicând pe la 1500 că mitropolitul permitea căsătoria Intre veri!'! Dar citește, d-le autore, istoria patriarcbulul Nifon și a acelui-aș Radu Vodă sub care pui acțiunea, pentru a vedea caro era pe atunci severitatea mitropoliților!!! D. Fraivald, care a fost foarte bine îu Frou-Frou In rolul baron Ini, a fost bine și In rolul tatălui din Păstorița, D. Mauolescu a făcut ce a putut pentru a scăpa rolul, atât de palid al Iul Vintilă. Păstorița a fost jucată de d-ra A. Po- pescu, care a fost aci, dupe noi, mult mal bine decât în Frou-Frou D-na Roma- nescn a esecutat cu talentul s^tl cunoscut rolul Ileanel. A apărut o piesă in limba francesx, fără nume de autor, care se vede că este datorită unul condeitt plin de gingășiă și de spiritul 'inel femei de lumea mare. Titlul e „Revenants et revenus" Iată subiectul. D-r.i Zenaida de Clairiâre e;cam fantască și una din fautesiile sale e de a nu lua de bărbat decât pe acel care va reuși a o mira sad a o speria. Adoratori s.iut mulțt, d. de Grives, d. de Sarcelles, de care Zenaida ride îji toate modurile. Bunica Z^uaidil, care pro- tcgiazX pe un conte Arthnr, care seamănă mult cu un portret al unul din stră- moșii sel, portret de care e nebună Zenaida, imaginează nn complot pentru a speria pe Zenaida, complot In care toți intră, dar care In ideia Contesei, trebue se facă pe toți ridicoli iar pe contele Arthur victorios, cea ce sj și întâmplă. A- dâogațl la această că voinica Zenaidă se sperie de un... șoarece, mat acțăogațl câ- teva typurî de Invățațt ignoranți, și o doamnă cam ușurică, șini veți avea 6 ici idee de piesă, căci marele merit constă în molul cum e condus dialogul, care e schinteetor de spirițj și Jenui de condeiul ce a scris. Am vrea si vedem acest act tradus și repreșintat pe scena noastră. B. Florescu,. / P. S. ErI seară) Joi, s’aă dat piesele lut M icedonski. Marasiccest Vom reveni. Typ. Țheodor Alihăiesca Strada Theatrul No. 8. www.digibuc.ro